CAPITOLUL I

Anatomia si fiziologia sistemului nervos

1.1 Anatomia si fiziologia sistemului nervos.
Functionarea organismului depinde de functiile izolate ale diferitelor organe,
coordonate, controlate si conduse de sistemul nervos.
Aceasta coordoneaza activitatea tuturor organelor precum si relatiilor organismului ca
intreg cu mediul extern. Datorita coordonarii si reglarii nervoase mentionate, organismul se
comporta ca o unitate functionala.
Proprietatea sistemului nervos de a realiza aceasta coordonare se numeste functie
integrativa. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos , dar organul de
integrare propriu-zisa care subordoneaza si functiile celorlalte etaje este scoarta cerebrala. Se
deosebesc un sistem nervos vegetative si un sistem nervos al vietii de relatie, alcatuit din
sistem nervos central si sistem nervos periferic.
Sistemul nervos vegetative nu este cum se credea in trecut un sistem autonom
independent, este o componenta a sistemului nervos care isi poate desfasura activitatea si
independent de vointa. Activitatea sa este reglata de regimentele superioare ale sistemului
nervos central si in mod special de scoarta.
Sistemul nervos vegetativ - coordoneaza activitatea organelor interne, bataile inimii si
presiunea sanguina, distributia sangelui, frecventa miscarilor respiratorii, secretia, etc.
Cele doua componente ale sistemului nervos vegetative simpaticul si parasimpaticul, exercita
asupra fiecarui organ actiuni antagoniste: unul stimuleaza, celalalt inhiba. Excitatia simpatica
mareste metabolismul, deci creste caldura, glicemia, accelereaza bataile inimii, diminueaza
circulatia periferica si creste circulatia cerebrala.
Parasimpaticul are actiune antagonista - el creste anabolismul.
Sistemul nervos este constiuit din elemente esentiale:
Neuronul - celula nervoasa propriu zisa si nevroglia tesut de sustinere.
Neuronul unitatea anatomo functionala a sistemului nervos este alcatuita din corpul celular
si prelungirile sale. Acestea sunt: axonul - prelungire de obicei unica si lunga prin care
influxul nervos pleaca de la celula; si dendritele prelungiri scurte prin care influxul vine la
celula.
Fibra nervoasa este continuarea axonului si este constituita dintr-un fascicul de
neurofibrite, numite chidrax invelite sau nu de o teaca de mielina. Prin intermediul fibrelor
nervoase se realizeaza o legatura intre doi neuroni, legatura care poarta denumirea de sinapsa.
Circulatia influxului nervos la nivelul sinapsei se face intr-o singura directie, de la cilindrax, si
corpul celular. Energia care circula de-a lungul fibrei nervoase se numeste impuls nervos.
Dupa sensul impulsului nervos se deosebesc un neuron aferent - care conduce impulsul de la
periferie catre centru (calea senzitiva) si un neuron aferent care conduce influxul de la centru
la periferie (calea motorie).
Excitatiile mediului extern si excitatiile pornite de la muschi, tendoane, articulatii,
periost se transmit prin intermediul sistemului nervos al vietii de relatie; In excitatiile plecate

de la viscere se transmit pe calea sistemului nervos central vegetative. Aceste senzatii sunt
receptionate de organe specializate, numite receptori, care poti fi - extrareceptori, care culeg
excitatiile pornite de la mediul extern ;
- proptoreceptori care culeg informatii de la muschi , tendoane, articulatii ;
- interoceptori care culeg excitatiile viscerale.
Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori si vegetativi.
Pe calea lor vin informatii de la periferia corpului, sau din organele interne care vor merge
prin intermediul neuronului senzitiv spre centru, influxul nervos transmitandu-se spre
organele efectuare pe calea neuronului motor, a nervilor motori. In general nervii periferici
sunt mixti, leziunea lor provocand tulburari chimice, motorii si sensitive.
Din nervii periferici fac parte nervii cranieni in numar de 12 perechi si nervi
rahideieni.
Sistemul nervos central SNC, este alcatuit din encefal care este format din doua
emisfere centrale. Formatiunile de la baza craniului, triunchiului cerebral, cerebel si maduva
spinarii. Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos. Fiecare
dintre ele cuprind cate patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital. Acestia sunt impartiti
prin santuri si circumvolutii.
Encefalul este format din substanta cenusie si substanta alba.
- Substanta cenusie prezinta numeroase celule de diferite forme si dimensiuni ,
alcatuind la suprafata scoarta cerebrala, iar in profunzime nuclei cenusii centrali. In
scoara se regasesc 14 miliarde de celule.
- Substanta alba este formata din fibre nervoase care realizeaza legatura intre diferite
zone corticale (fibra de asociatii), legatura intre cele doua emisfere (fibre comisurale
corpul calos) si legatura intre diferite etaje ale sistemului nervos central (fibre de
protectitie).
Coordonand functionarea sistemului nervos, scoarta cerebrala controleaza intreaga activitate a
organismului. Ea detine in primul rand functia de reprezentare si selectionare, de elaborare a
ideilor gandirea ( rationamentul), denumita de Pavlov activitate nervoasa superioara.
Spre deosebire de reflexele neconditionate, care sunt inascute, reflexele conditionate sunt
dobandite, aparand in cursul existentei individului, determinate de conditii diferite si variate
ale mediului extern. La nivelul scoartei se realizeaza integrarea superioara, cu alte cuvinte,
adaptarea organismului la schimbarile mediulu extern, inregistrate cu finete si precizie,
precum si legatura dintre parti ale organismului.
Lobul frontal corespunde circumferintei centrale ascendant, este sediul neuronului
motor central, deci mediul miscarilor voluntare. Leziunile lobului frontal se insotesc de
tulburari motorii (paralizii), tulburari in articulatia vorbirii (disartrie sau anartrie), tulburari de
comprtament.
Lobul parietal este mediul cortical, analizatorului sensibilitatii generale. La acest
nivel se realizeaza sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor
insoti deci, de tulburari privind aprecirea volumului si a formei obiectului (stereagnezie), a
greturilor (barestezie), privind discriminarea tactila (aprecierea distantei dintre doua atingeri
ale pielii). Distrugerea totala duce la agnezie tactila, adica la nerecunoasterea prin pipait a
obiectivului respectiv.
Lobul temporal - cuprinde sediul cortical al analizatorului auditiv. Surditatea verbala
(bolnavul aude, dar nu intelege), halucinatii auditive, tulburari de echilibru, imposibilitatea de
a intelege scrisul (cecitate verbala), incapacitatea de utilizare a obiectlor si de efectuare a

gesturilor obisnuite (apraxie), uneori este pierduta intelegerea semnificatiei cuvantului vorbit
sau scris (afazie senzoriala).
Lobul occipital este sediul capatului cortical al analizatorului visual. Leziunea sa
duce la tulburari de orientare in spatiu, tulburari de vedere (halucinatii vizuale).
Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii striate.
- Diencefalul este alcatuit in principal din: talamus, statia cea mai importanta de releu
pentru toate fibrele sensitive, care merg spre scoarta cerebrala (leziunile talamusului
provocand grave tulburari de sensibilitate) si hipotalamus coordonatorului sistemului
vegetativ si al sistemului endocrine.
- Corpii striate formati dintr-un numar de nuclei de substanta cenusie, au un rol
deosebit in realizarea miscarilor autonome si a tonusului muscular, fiind segmentul cel
mai important al sistemului extrapiramidal.
Leziunile acestora duc la aparitia unor tulburari incadrate in notiunea generica de sindrom
extrapiramidal.
Triunchiul cerebral este prima portiune cuprinsa in cutia craniana, in prelungirea
maduvei spinarii. Tinand seama de importanta centrilor nervosi (respiratorii, circulatori, de
deglutitie,), a cailor si a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora
produc manifestari complexe, grave si adesea mortale. De la acest nivel pornesc cele 12
perechi de nervi cranieni care indeplinesc importante functii motorii si sensitive. In sfera
muschilor nervilor cranieni si ai centrilor reflexelor vegetative, in trunchiul cerebral se gasesc
o serie de muschi nespecifici care alcatuiesc formatiunea reticulara care are rol in transmiterea
spre scoarta cerebrala a diferitelor stimulari extero si interoceptive contribuind la edificarea
starii de veghe (de constiinta).
Cerebelul - asezat in fosa superioara a cutiei craniene, este alcatuit din doua emisfere
laterale cu rol in coordonarea motorie si o regiune mediana, care contribuie in mod deosebit la
mentinerea echilibrului, numit vermis. El este legat de neurax prin pediculii cerebelosi.
Functia sa principala consta in reglarea tonusului muscular si coordonarea miscarilor.
Maduva Spinarii ultima portiune a sistemului nervos se prezinta sub forma unui
cilindru de substanta nervoasa care incepe de la bulb si se termina la L 2. Este impartita in
doua jumatati simetrice, fiind formata din substanta cenusie. Substanta cenusie este situate
central si imbraca aspectul literei H . Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii,
cele posterioare sensitive, iar cele laterale au functii vegetative. Substanta alba este alcatuita
din cai motorii descnendente si cai sensitive ascendente. In fiecare jumatate de maduva se
disting trei coordonate de substanta alba, separate de emergentele radacinilor anteriore
( motorii ) si posterioare (senzitive). Cordonul anterior contine fascicolul piramidal direct.
Cordonul posterior contine fascicolele Goll si Burdanch , care conduc spre centrii superiori
sensibilitatea tactila si profunda constienta. Cordonul lateral contine o serie de fascicle
ascendente care conduc spre centri superiori informatii legate de sensibiliatea termica,
dureroasa si profunda inconstienta.
Tot la nivelul cordonului lateral coboara fascicolul piramidal incrucisat, si caile
extrapiramidale spre celula neuronului periferic, aflata in cordoanele anterioare, de unde
porneste calea motorie finala. Leziunile maduvei provoaca grave leziuni sensitive, motorii si
vegetative.
La nivelul dintre cele doua radacini anterioara (motorie) si posterioara (senzitiva) se formeaza nervii rahidieni. Pe traiectul radacinii posterioare exista o umflatura, ganglionul

spinal, care contine corpul celular al primului neuron senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau
nastere nervilor periferici.
Sistemul nervos central (encefalul si maduva spinarii) este acoperit si protejat de cele
trei foite meningiene: DURAMATER o membrana fibroasa in contact cu osul,
ARAHNOIDA - o foita subtire care captuseste fata interna a duramaterului si PIAMATER un tesut celular bogat vascularizat care acopera tesutul nervos.
Spatiul subrahnoidian cuprins intre piamater si arahnoida, contine lichidul
cefalorahidian. Acesta este secretat in ventriculi de catre plexuri coroidei si patrunde in
spatiile subarahnoide prin orifiuciul lui Magendie si Laschka.
In interiorul encefalului se afla un sistem de cavitati SISTEM VENTRICULAR, in
care se formeaza si circula LC. In emisfera se afla ventriculii laterali I, II si III. Intre
protuberanta si cerebel se afla ventricolul IV. Ventricolul III este legat de ventricolul IV prin
aspectul Sylvion. Ventricolul IV comunica cu spatiul arahnoidian prin orificiul Lusckha si
Magendie. Lichidul cefalorahidian se resoarbe din spatiul subarahnoidin , prin vilozitatile
arahnoidiene.
Caile motorii, senzitive si a reflexelor
Caile motorii
Sistemul motor cuprinde 3 elemente: - neuronal central
- neuronal extrapiramidal
- neuronal periferic
- Neuronul motor si neuronal extrapiramidal, reprezinta cele doua cai motorii, care merg
de la encefal la maduva. La nivelul acestuia, calea motorie este unica, fiind reprezentata de
neuronal periferic numit de aceea si calea motorie finala comuna. Prin intermediul acestuia se
transmit atat impulsuri venite pe calea neuronului central (calea piramidala) cat si cele venite
pe caile extrapiramidale. Neuronul motor central formeaza calea piramidala.
Fascicolul piramidal are somele celulare situate pe scoarta circumvolutiei frontale ascendente.
Axonii lor alcatuiesc calea pirmidala si se termina in coarnele anterioare ale maduvei, unde
fac sinapsa cu neuronal motor periferic, cu exceptia unor fibre scurte ( ascicolul genicular)
care se termina in nuclei de origine ai nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral .
Fascicolul piramidal incrucisat care reprezinta cea mai mare parte a fascicolului piramidal si
ale carui fibre se incruciseaza in partea superioara a bulbului (decusatie) pentru a ajunge apoi
in coordonatele medulare laterale si coarnele anterioare. Datorita incrucisarii laterale a acestor
fibre, se intelege de ce o leziune encefalica antreneaza paralizie pe partea superioara a
corpului.
Fascicolul piramidal direct - este fascicolul subtire, constituit din cateva fibre care nu se
incruciseaza la nivelul bulbului, ci cu mult mai jos, la nivelul maduvei spinarii, cu cateva
segmente inainte de a se termina, tot in coarnele anterioare ale maduvei. Fascicolul piramidal
este de origine filogenetica mai noua. Prin intermediul lui se transmit impulsuri notorii active
(pentru miscarile voluntare) si impulsuri modelatoare ale scoartei pentru activitatea
autamatoreflexa a maduvei.
Neuronii extrapiramidali - formeaza calea extrapiramidala care este o cale motorize indirect.
Corpurile celulare isi au originea in nuclei centrali (reticular si caudat), nucleul rosu, locus
neger. Toti acesti nuclei sunt legati prin fascicole scurte. Caile descendente se termina in
coarnele anterioare ale maduvei prin diferite fascicole: - Subo spinal; - Olivo spinal; Tecto spinal; - Vestibule spinal

De retinut ca scoarta cerebrala la nivelul lobului frontal are neuroni cu functie

extrapiramidala.
Sistemul extrapiramidal , de origine filogenetica mai veche , joaca un rol in miscarile
automate si in coordonarea si reglarea tomusului muscular.
- Neuronul motor periferic - este portiunea terminala a caii motorii. Corpurile celulare
se
gasec in coarnele anterioare ale maduvei, iar axonii trec radacina anterioara in nervii perifeici,
terminandu-se in muschi. Legatura intre nerv si muschi se face la nivelul unei formatiuni de
tip sinaptic, numita PLACA MOTORIE. Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu
ajutourul unui mediator chimic numit acetilocolina. Nervul periferic primeste excitatii atat pe
calea neuronului motor central , cat si a neuronului extrapiramidal si a arcului reflex medular,
de aceea se mai numeste si calea finala comuna. In leziunile neuronului motor sunt pierdute
toate categoriile de miscari.
Caile sensibilitatii.
Informarea sistemului nervosa asupra variatiilor mediului extern si intern se realizeaza prin
existenta la periferie a unor receptori specializiti pentru toate tipurile de sensibilitate.Se
disting doua forme de sensibilitate:- elementara si sistemica.
Sensibilitatea elementara cuprinde:
a. sensibilitatea superficiala sau cutanata pentru pipait, caldura si durere (termica, tactila
si dureroasa);
b. sensibilitatea profunda sau proprioreceptiva, care provine din muschi, tendoane
ligamente, oase si articulatii;
c. sensibilitatea viscerala (interoceptiva) , sub controlul sistemului nervos vegetativ.
Sensibilitatea sistemica cuprinde: senzatii complete rezultate din diferentierea si combinarea
senzatiilor elemntare.
Caile sensibilitatii, printr-o inlantuire de trei neuroni, alcatuiesc calea sensibilitatii tumo
algice, a sensibilitatii tactile profunda constienta, profunda inconstienta.
Caile senzitive cuprind trei neuroni:
- Primul neuron se gaseste pe traiectul radacinii posterioare a nervului rahidian, in
ganglionii spinali si in ganglionii anexati nervilor cranieni. El este o prelungire cu rol de
dendrite, care alcatuieste fibra senzitiva a nervului periferic si o prelungire cu rol de axon care
patrunde in maduva. Aceasta prelungire poate fi scurta, pentru sensibilitatea superficiala (care
se termina 2-3 segmente medulare mai sus) si lunga pentru sensibilitatea profunda constienta
(care se termina in nucleul Gool si Burdach din bulb);
- Al doilea neuron transmite excitatia senzitiva pentru sensibilitatea superficiala prin
fascicul spino thalamic posterior si pentru sensibiliatatea tumo algica , iar pentru
sensibilitattea profunda fibrele care pornesc din nuclei Goll si Burdach se invecineaza in
bulb , pe liania mediana si se termina in thalamus;
- Al treilea neuron este portiunea cailor sensitive intre talamus si circumvolutia
parietala.
Caile reflexelor
Se intelege prin reflex un raspuns secretor sau vasomotor, obisnuit prin intermediul sistemului
nervos. Pentru ca sa se produca un reflex este necesara continuitatea arcului reflex intre nervul
afectat si cel eferent, cu alte cuvinte o suprafata receptoare (pile, muschi, tendoane) si un nerv
senzitiv care constituie fibra aferenta, o celula intermediara aferenta situate in ganglionul

spinal posterior, o celula motorie (in cornul anterior al maduvei) si o terminatie motorie in
muschi.
Se recunosc mai multe tipuri de reflexe:
- Reflexele osteotendionoase sunt reflexe spinale , formate din doi neuroni : unul
senzitiv
care receptioneaza excitatia de la nivelul tendonului excitat prin intindere si unul motor
(neuronul motor periferic) care executa raspunsul motor. Impulsurile corticale prin calea
piramidala au actiuni inhibitoare asupra acestor reflexe.
- Reflexele superficiale (cutanate si mucoase) sunt formate din inlantuirea mai multor
neuroni. Excitatia unor zone prin exagerarea lor, care apare in leziunea fascicolului piramidal.
- Reflexele de postura au tot un arc reflex alcatuit din doi neuron , dar sunt reglate in
special de sistemul extrapiramidal care exercita asupra lor o influenta moderatoare.La
subiectul normal, modificarea pasiva a pozitiei unei ariculatii determina o stare de contractie a
muschilor interesati. La leziunile extrapiramidale aceste contractii sunt exagerate.
In afara acestor reflexe pot aparea si alte reflexe patologice care se ivesc numai in
leziunile neuronului motor central (calea piramidala).In afara reflexelor somatice maduva este
si sediul unor reflexe vegetative.
Nervii cranieni
Sunt in numar de 12 perechi cu exceptia nervului olfactiv I si optic II care apartine trunchiului
cerebral. La nivelul acestuia se afla originea renala (pentru fibrele motorii din nervi micsti si
motorii) nuclei terminali (pentru fibre sensitive) si originea aparenta (la locul intrarii si iesirii
nervilor din neurax)
Nervii cranieni sunt : motori , senzitivi, si micsti.
Nervii olfactivi - senzitivi conduc impulsuri de miros la scoarta cerebral.
Nervii optici conduc impulsurile declansate de stimuli luminosi la scoarta cerebral.
Nervii oculomotori pun in actiune prin ramura somatica o parte din muschii globilor oculari
(dreptul superior, dreptul interior, oblicul inferior) si ridica pleoapa superioara. Prin ramura
vegetativa inerveza muschii circulatori ai irisului si muschii circulari ai corpului ciliar.
Nervii trohleari sunt nervii motori ai muschiului oblic superior.
Nervii trigemeni sunt nervi micsti, sunt formati din trei ramuri, oftalmica, maxilara, si
mandibulara. Primele doua sunt sensitive iar cea de-a treiea este mixta. Prin fibrele sensitive
inerveaza tegumentul si musculatura fetei iar prin fibrele motoare inerveaza muschii
masticatori.
Nervii abduces sunt nervii motori ai muschiului drept extern al globului ocular.
Nervii faciali nervi micsti asigura sensibilitatea gustativa, interventia musculaturii mimicii,
secretia glandelor salivare, submaxilare si secretia glandelor lacrimare.
Nervii vestibule cohleari sunt nervi senzitivi, formati din doua componente: cohleara
(acustica) conduce impulsuri pentru auz de la urechea interna, impulsuri in legatura cu
echilibru.
Nervii glosofaringieni sunt nervi micsti, asigura sensibilitatea gustative.
Nervii vagi sunt nervi micst, formati din fibre sensitive si motorii. Ei concentreaza activitatea
muschilor faringelui, laringelui si a majoritatii organelor interne (inima, plamani, organele
abdominale)
Nervii accesori sunt nervi motori, inerveaza muschii sternomastoidianai si trapeze.
Nervii hipoglosi sunt nervi motori si inerveaza musculature limbii.

CAPITOLUL II
Accidentul vascular cerebral (AVC)
2.1 Definiie
Accidentele vasculare cerebrale sunt suferinte grave ale sistemului nervos central,
determinate de modificari circulatorii cerebrale si se caracterizeaza prin pierderea motilitatii
unei parti din corp, asociata sau nu cu tulburari de echilibru, sensitive, senzoriale si de limbaj.
Accidentele vascular cerebrale care se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta este denumit
si ictus apopletic (ictus=brusc, subit; apoplexie =lovitura, suprimarea brusca a functiilor unui
organ). Aceste tulburari de motilitate (a functiei motorii musculare) pot fi de diferite grade , de
la pareze (diminuarea fortei musculare) pana la paralizii (disparitia totala a functiei motorii =
plegie).

2.2 Etiopatogenia
In etiopatogenia accidentelor vasculare cerebrale intervin factori i anume:
factori de risc
factori determinani i
factori declansanti
Factori de risc cei mai importanti sunt:
Hipertensiunea arteriala
Bolile cardiace
Diabetul zaharat
Obezitatea
Hematocritul
Anticonceptionalele orale (indeosebi pentru afectiuni de tip ischemic)
Lipidele plasmatice
Fumatul
Hiperuricemia cu sau fara guta (indeosebi pentru afectiunile de tip
ischemic)
Varsta - hemoragia cerebrala apare intre 40 - 60 de ani avand procentajul foarte ridicat,
dup care incidenta scade.
Ereditarea
Toxicele (alcoolul, cafeaua,Coca-cola)
Alcoolul - creste grasimile circulante in sange, intensific unele tulburari de coagulare
sanguin, mareste concentratia de acid uric din sange,creste secretia de catecolamine si de
insulina. in acelasi timp alcoolul are o actiune toxica asupra vaselor cerebrale determinand
endcrfeizarea capilara.
Tutunul - reprezinta un factor nociv la indivizii aterosclerotici prin aceea ca nicotina
are efect vasoconstrictor si tahicardizant.
In ceea ce priveste cafeaua, numai consumul excesiv poate fi considerat factor de risc.
Personalitatea si tipul comportamentului referindu-se la persoanele cu o viata agitata,

cu exces de competitivitate, impacientare, nerabdare in efectuarea activitatilor cotidiene.

Aceste persoane sunt mai predispuse la hipertensiune arteriala si accidente cerebro-vasculare,
fiind incluse in categoria celor cu comportament de tip A.
Factorul socio profesional cu solicitri intense pe plan profesional, excesul de
responsabilitate profesional, stresul , duce la tulburri ale mecanismului nervos de reglare a
circulaiei cerebrale determinndinsuficiena circulatorie cerebral.
Sedentarismul: determinapariia aterosclerozei".
Factorii determinani:
Hipertensiunea arteriala - are rol major in provocarea hemoragiei cerebrale.
Hipertensiunea arteriala indelungata si cu valori mari induce aparitia unor modificari
vasculare la nivel cerebral si anume: accelereaza dezvoltarea aterosclerozei, altereaza
structura peretilor arteriali prin faptul ca produce degenerarea fibrelor musculare si inlocuirea
lor cu tesut fibros determinnd aparitia unei necroze arteriale si a anevrismelor miliare.
Pe de alta parte, hipertensiunea arteriala produce fie o vasodilatare pasiva fie o vasoconstrictie
intensa, precum si o tulburare in mecanismul de autoreglare a circulatiei cerebrale.
Ateroscleroza cerebrala - este implicata in producerea rupturii vasculare, cauzatoare de
revarsare hemoragice ale creierului; totodata poate sta la originea unor anevrisme la nivel
cerebral.
Maltformaiile vasculare pot constitui factori de risc n declansarea AVC.
Cauze rar intalnite: unele substante toxice si medicamentoase pot produce leziuni
vasculare: efedrina, adrenalina, cofeina, etc.
Factorii declansanti - sunt reprezentati de : traumatisme craniene, traumele
psihoafective, excesele alimentare, excesele fizice etc.
In ceea ce priveste modalitatea de producere a accidentelor vasculare cerebrale aceasta
este diferita in raport cu etiologia.
Astfel:
AVC ischemice reducerea sau suprimarea circulatiei cerebrale ntr-un anumit
teritoriu al creierului determina tulburari functionale sau structurale ce se exteriorizeaza clinic
prin simptome i semne tranzitorii sau definitive. In producerea lor sunt acceptati ca
intervenind un mare numr de factori al cror grad de participare este diferit i anume:
- leziunile peretilor vasculari - determinate de procesele de ateroscleroza, astenile si
artrite cerebrale de diferite origini. Aceste modificari determina steonoze arteriale, tromboze
cu obstructii paraiale sau totale;
- emboliile cerebrale cu punct de plecare cordul - intalnite ndeosebi la bolnavii cu
stenoza mitrala ai endocardite.
- pasmul vascular cerebral are un rol bine definit in etiologia AVC prin rolul iritativ
local (aterom sau tromb), printr-o criz de hipertensiune arterial etc, intervenind prin
procesul de vasoconstricie.
- insuficiena circulatori cerebral - este o stare fiziopatologica in care fluxul sanguin
cerebral in cursul unei crize hemodinamice, nu asigura metabolismul cerebral in anumite
regiuni sau in mod global, indeosebi in situatia unei arbore vascular alterat cu ingustarea
lumenului vaselor in teritorii mai extinse , cu scaderea debitului circulator, ajugandu-se chiar
pana la ramolisamnet cerebral.
- lipsa anastomozelor vasculare ca si
- staza vascular cerebral

poate duce de asemenea in scurt timp la ramolisament cerebral, n acest sens poligonul lui
WILLIS jucand un rol deosebit de important, in timp ce staza vasculara produce tulburari
vasomotorii ce constau intr-o vasodolatatia capilara cu staza consecutiva ce favorizeaza prin
incetinirea circulatiei producerea accidentelor vasculare cerebrale ischimice.
AVC hemoragice: in cazul acestora mult timp s-a considerat ca hemoragia se produce
printr-o ruptura vasculara ca urmare a unui puseu hipertensiv, peste 50% din bolnavii cu
hemoragie cerebrala fiind hipertensivi cu valori mari si persistente ale tensiuni arteriale.
Practic, se produce o hialinoza si o angionecroza caracteristica cu prezenta aproape
constanta a placilor ateromatoase si unerori chiar a unor mici anevrisme congenitale sau
dobandite, fiind uni autori (CHARCOT I BOUCHSRD) care au descris modifiari miliare ale
peretilor ce ar facilita ruperea acestora. Ali autori consider c AVC hemoragice s-ar produce
prin fenomene de diapedez ndeosebi la bolanvii cu arteroscleroz cerebral. Leziunile grave
ale pereilor vasculari duc la modificri ale permeabiliti cu extrevazarea plasmei i a
elementelor figurate sanguine ce produc AVC hemoragic.

2.3. Anatomie patologic

In AVC hemoragic, prinipalele aspecte anatomo-patologice sunt:
o Macroscopic
In hemoragiile mici, soliate sau multiple cand dau purpura cerebrala, se constata
hemoragii petesiale indeosebi in substana alb ca ,, piscaturile de purici, deseori asociate cu
petesii ale leptomningelui.
Microscopic = sunt caracteristice hemoragiile prin diapedeza. Vasele mici, capilare sau
precapilaxe, cu peretele intact evidentiat prin coloratiile uzuale (impregnarile argentice sau
coloraia P.A.S.), sunt inconjurate de mansoane de hematii in tecile perivasculare.
In hemoragia cerebrala masiva, macroscopic se constat hemoragii indeosebi in nucleii
bazali pe teritoriul arterei lenticulostriate insotita uneori de hemoragii in punte, leptomeninge
si alte viscere. Sunt mai rare hemoragiile in trunchiul cerebral sau cele pure in cerebel sau
medulare.
In hemoragia recenta se constata un coagul sanguin retractat si dilacerarea substantei
cerebrale. Ruperea peretelui ependimar este urmata de inundarea ventriculilor cerebrali cu
sange lacat si infiltrarea hemoragica a spatiului subarahnoidian si in special a cisternelor.
In hemoragiile vechi de cateva zile, substanta alba din jurul coagulului
contine numeroase mici hemoragii secundare si ingrosari hemoragice la
bifurcatia arterelor intracerbrale.
Dup cateva luni, focarul hemoragie devin de pseudochistic cu pereti cicatriciaii de culoare
ruginie.
In hemoragia cerebrala masiva microscopic se constata o colectie
sanguina masiva in centrul leziunii cu hemoragii inelare in focarele izolate de la periferie.
n AVC ischemice elementul anatomopatologic caracteristic este ramolismentul
cerebral care macroscopic evolueaza stadial; dup o etapa de necroza de coagulare cu
intumescenta si marirea consistentei locale, trece prin urmtoarele aspecte:
a. ramolismentul alb - intalnit in primele 15-24 ore , caracterizat prin colicvatia
substantei cerebrale ce ia aspectul de terci albicios, aproape fluid, indeosebi n
obstructiile prin embol sau tromb incojurat de edem cerebral;

b. ramolismul rou - se datoreste invaziei teritoriului ramolit cu sange; incepe cu

hemoragii punctiforme la periferie si se continu cu coaguli si infiltrari
hemoragice printre care pot persista mici teritorii de ramolisment alb;
c. ramolismentul galben - se recunoaste prin coloratia glbuie a substantei
cerebrale pe teritoriul ramolismentului cu extinderea pigmentrii in substanta
cerebrala invecinata si in meninge, in legatura cu resorbtia detritusurilor i
hemoragiei.
Urmeaz in timp transformarea psudochistica cu organizarea unei cicatrici la periferia zonei
ramolite ai acumularea de LRC xantocromic.
Microscopic se constata modificari ale celulei nervoase de tip tigroiiza si tumefactie a
perikarionului, dar mai ales leziuni degenerative ale prelungirilor nervoase cu lichefierea
tecilor de mielin i cu zone palide demielinizate. La 15 - 24 de ore de la instalarea necrozei
se produce o intensa hiperemie in vasele de la periferie. Apoi urmeaza hemragii prin
diapedez ce invadeaza focarul de ramolisment. Urmeaza un aflux granulocitar ce nu persista
mai mult de 2 - 3 zile cu exceptia infarctelor septice ce vor evolua spre abcese cerebrale.
Caracteristic pentru ramolisment sunt corpii granuloi, reprezentand macrofage, initial,
aproape exclusiv, de natura hematogena apoi histogena si in final gliogena. Ele sunt incarcate
cu detritusuri lipidice din mielina si pigment hemoglobinic digerat pana la hemosiderina fiind
vehiculate de LCR pana in spatiul subarahnoidian.
In final se produce cicatrizarea tradusa prin glioza in asociere cu componenta
mezenchimala.

2.4 Tablou clinic

Accidentele vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, au o serie de simptome
comune dar si unele caracteristice ce permit diferentierea lor.
Pe langa accidentele ischemice tranzitorii sau prin insuficienta circulatorie cronica mai
sunt definite si alte forme de afectiuni cerebro vasculare care includ: hemoragia
subarahnoidian, hematoamele' i tromboflebitele sinusurilor cerebrale, fiecare avand o serie
de caracteristici clinice i paraclinice.
Astfel, in hemoragia cerebrala produsa prin ruptura vasului, se constata existenta unor
simptome si semne premonitorii. Acestea preced cu cateva ore sau zile instalarea accidentului
vascular, dar pot sa si lipseasca total ca in cazul ictusului apoplectic ce apare in plina sanatate
aparenta.
Cele mai frecvente si importante simptome premonitorii sunt: cefaleea, urmat de
varsaturi, iar intr-un numar restrans de cazuri convulsii de tip epileptiform.
Simptomele premonitorii comune sunt: ameteala, cefaleea, parestaziile localizate
uneori intr-un hemicorp, tulburarile tranzitorii de limbaj iar, uneori, o senzatie de gol in cap"
ce poate precede cu cateva ore ictusul; alteori, bolnavul descrie o senzatie dureroasa cefalica
cu caracter compresiv. Aceste simptome sunt date de mici sangerari ce au fost evidentiate pe
piesele anatomc - patologice.

2.5 Forme clinice

Dupa modul de debut si de evolutie a ictusului hemoragie, se descriu trei forme:
1. hemoragia cerebrala supraacuta (masiva)
2. hemoragia cerebrala acuta
3. hemoragia cerebrala subacuta.

1. Hemoragia cerebrala supraacuta (masiva): survine adeseori fara nici un simptom

premonkor, de obicei la tineri, barbati n jurul varstei de 50 de ani, in plin activitate, din
senin" de obicei in plina zi, foarte rar noaptea, de obicei in urma unor stari tensionale negative
de o intensitate relativ mica. Brusc bolnavul are o cefalee intensa, duce mana la cap, rostete
cateva sunete neinteligibile, cade si intra in coma, din care de obicei nu mai iese niciodata.
La examenul obiectie, bolnavul prezinta un facies vultuos care, asociat cu obezitatea,
caracterizeaza mare parte din acesti bolnavi constituind asa numitul habitus apoplectic".
Starea de coma este profunda, bolnavul este putin reactiv sau areactiv complet la stimulii
nociceptivi de intensitate crescuta. Initial reflexul este cornean este pastrat, abolirea lui
indicand un pronostic infaust si rapid. La fel reflexele de deglutitie sunt initial pastrate,
abolirea lor indicand un prognostic grav.
Globii oculari sunt deviati de partea opuss membrelor paralizate, bolnavul privindu-si
leziunea.
Bronhoplegia se instaleaza rapid si se traduce clinic prin respiratie stertoroasa si
periodica de tip CHEYNE - STOCKES, indicand gravitatea situatiei.
Membrele sunt atone iar pentru a evidentia partea paralizata, se ia in considerare
hipotonia faial (semnul pipei"), caderea membrelor pe planul patului mai balante decat cele
de partea opusa si cu prezenaa unui BABINSKI prezent in peste 50 % din cazuri.
Ceea ce caracterizeaza coma apoplectica este prezenta unor manifestari severe din
partea sistemului nervos autonom si anume: tensiunea arteriala este foarte ridicata iar uneori
este scszuta datorita socului; pulsul este rar si plin; in cazurile grave, febra apare precoce
depasind 400 C fiind de origine centrala; apare edem pulmonar acut iar in unele cazuri se
constata crize de epilepsie si hemoragii digestive insotite de hematemeza indeosebi in
afectarea hipotalamusului, acestea fiind semne de mare gravitate. La fel, inversiunea tipului
respirator presupune un deznodmant fatal. In numeroase cazuri de hemoragie cerebrala
supraacuta evolutia evenimentelor clinice este deosebit de rapida, in cateva ore mergand spre
exitus prin depsirea capacitatilor terapeutice actuale.
2. Hemoragia cerebrala acuta: are tot un debut brusc dar nu de dramatismul formei
anterioare. Bolnavul acuza cefalee intensa si in cateva minute intra in coma, dar o com vigila,
examenul obiectiv punand in evidenta semne de focar.
Evolutia poate merge prograsiv, agravant, spre coma profunda cu accentuarea
fenomenelor clinice vegetative si exitus in cateva zile, iar alteori evolueaza spre stergerea
starii de coma vigila bolnavul supravietuind, dar cu sechele neurologice severe: pareze,
paralizii, hemiplegii.
3. Hemoragia cerebrala subacuta: debuteaza de obicei cu simptomele prodromale
amintite, in acest context instalandu-se o stare de obnubilare asociat frecvent cu agitatie.
Examenul obiectiv pune in evidenta un tablou focal, cu deficit motor pe un hemicorp.
Evolutia poate fi progresiva, cu accentuarea starii de coma si aparitia manifestrilor vegetative
ce anunta deznodamantul final, dar exista cazuri cand bolnavul supravietuieste cu grave
sechele neurologice.
Dup localizarea topografica a focarului sangerarii distingem:
hemoragii in interiorul diencefalului:- hemoragie capsulo - striata = forma clasica"
tradusa printr-un deficit motor masiv cu diminuarea in faza initiala a tonusului muscular, ROT
si cu BABINSKI bilateral pozitiv in timp ce tulburarile de sensibilitate sunt minime.
hemoragia lenticulara = este rara, asimptomatica iar cand este simptomatica, prezinta
hemicoree, hemiatetoza, fenomene heoiiparkinsoniene.

hemoragia talamic = deosebit de grava, cu inundaaie ventriculara, tradusa clinic prin

hemipareza tranzitorie cu hemianestezie profunda si hipoestezie superficiala, miacari
involuntare.
hemoragia hipotalamica = foarte rara, in care exitusul survine in 2-3 ore, tradusa
clinic prin simptome de edem cerebral masiv, cu evolutie galopanta, cu hipersomnie,
hipertermie precoce, agitatie si hiperglicemie.
-hemoragii in teritoriul trunchiului cerebral Formele primitive sunt foarte rare si
includ:- hemoragia de peduncul cerebral - tradusa printr-o hemiparez discreta insotita de
minime tulburari de sensibilitate si de un hemisindrom cerebral si de miscari involuntare; hemoragia pontina - este forma cea mai frecventa, putand fi : unilaterala sau ilaterala,
prezentand clinic: hipertemie precoce, fixitate pupilara, pupilele putand fi, fie miotice, fie
midriatice, hipertensiune cu valori crescute, sacade oculare urmate de revenirea lenta in
pozitia initiala, tulburari respiratorii, crize epileptiforme, paralizii spastice ale membrelor
inferioare si paralizii ale nervilor crameni, facial, abducens si trigemen, sub form de trismus.
hemoragia bulbara - este foarte rara, prezentand tulburari respiratorii si circulatorii si
paralizii ale nervilor craniem, in formele primitive, debutul fiind prin coma profunda urmata
rapid de exitus.
hemoragia cerebeloasa: in care apar va simptome premonitorii: - cefaleea cervico nucala persistenta, senzatie de slabiciune in membrele inferioare, ameteli, varsaturi, puls
neregulat. Tabloul clinic oscileaza intre doi poli extremi: unele cazuri usoare pot evolua
asimptomatic sau cu usoare ameteli si discrete stari de obnubilare, iar la polul opus se constata
stare de coma profunda cu evolutie fulminanta ce duce rapid la exitus.
hemoragia ventriculara: se prezinta sub dou forme: - primitiva = foarte rare cazuri
traduse prin: cefalee violenta instalata brusc, crize de epilepsie subintrante urmate de coma
profunda cu hipertermie, tremuraturi si mioclonii si crize de rigiditate decerebrata, cu prezenta
sindromului meningeal cu LCR hemoragie; - in forma secundara se constata o hipertermie
precoce cu coma profunda areactiva, crize convulsive, redoare de ceafa i BABINSKJ
bilateral.
hemoragia spinala (hematomielia)
Are de obicei origine traumatica prin mecanism direct sau indirect asupra cuplului
vertebro- medular, ducand la sangerari masive in interiorul ducand la sangerari masive in
interiorul parenchimului spinal, interesand unilatera sau bilateral mai multe segmente
medulare in regiunea cervicala. Clinic se traduce prin dureri bruste in regiunea rachisului
urmate de instalarea dramatica a unei paraplegii sau tetraplegii.
In ceea ce priveste accidentele vasculare ischemice simptomatologia clinica include o
gama variata de manifestari avand urmatoarele caracteristici:
-instalarea in mod brusc a simptomelor, acestea atingand intensitatea maxim in cateva
minute;
-caracterul deficitanal fenomenelor clinice, foarte rar sub forma de manifestari excitatorii;
-durata variabila a atacurilor, in general scurta, de la cateva minute 24-72 de ore, de obicei,
sub 6 ore;
-reversiblitatea totala a simptomatologiei clinice, ceea ce determina in majoritatea cazurilor,
lipsa manifestarilor neurologice obiective in perioadele intereritice;
-caracterul repetitiv al crizelor, indeosebi in cazul stenozelor, mai ales in primul an de la
debut.

 Manifestarile clinice ale A.I.T. pot fi grupate in 3 tipuri, in functie de teritoriu vascular
cerebral in care se produc: carotidian, vertebro -bazilar si global.
A.I.T. in sistemul carotidian prezinta:
hemipareza: cu localizare stereotipa si partiala si mai rar hemiplegie;
tulburarile senzitive: sunt unilaterale si imbraca o topografie locala : se manifesta ca:
parestezii, hipoestezii, senzatie de membru mort", asterognozii;
tulburarile afazice cum ar fi: anartrie, jargonofazie, tulburari de intelegere izolate sau
asociate;
cecitatea monoculara tranzitorie este considerata semnul caracteristic pentru
ischemia carotidiana.
Alte semne clinice cum ar fi: hemianopsia laterala homonima, cefalalgiile, confuziile
mentale de scurta durata, sunt considerate semne de A.I.T. carotidian, doar dac se insotesc de
manifestarile de mai sus.
A.I.T. in sistemul vertebro- bazilar are ca semne evocatoare:
vertijul - semnul cel mai precoce, fiind girator sau de balansare, plutire, scufundare sau
deplasare laterala. Caracteristic este faptul ca este declansat de modificarile bruste ale capului
in spatiu si in raport cu corpul: trecerea de la elino la ortostatism, rotatia si extensia
capului.
tulburri de motilitate putand cuprinde unul sau mai multe membre pana la
tetraplegie ;
tulburari de sensibilitate - parestezii faciale, periorale i/sau linguale;
tulburari de vedere, uni sau mai frecvent bilaterale de tip halucinatii, incetosarea
privirii, hemianopsie omonima laterala sau amauroza bilaterala;
deficite pasagere ale nervilor cranieni manifestate prin diplopie cu sau fara strabism,
disfonie sau disartrie;
crizele de drop attacks"apar uneori in mod izolat timp de luni chiar ani fiind expresia
unei evolutii favorabile, dar de regula se intrica cu alte fenomene de suferinta de trunchi
cerebral;
tulburarile ataxice - manifestate prin tulburari de echilibru, de mers sau de coordonare
a extremitatilor;
alte semne: cefalee cu caracter pulsatil, pseudomigrenos, greturi, varsaturi, sughit,
surditate, alterari ale starii de somn - veghe.
A.I.T. global - prezinta tulburari asociate, concomitent in sistemul carotidian si vertebro bazilar cu pierderi episodice de cunostinta, de durata variabila cu stari confuze episodice si
neansotite de fenomene convulsivante.
Toate aceste simptorne ntalnite in diverse localizari se pot sau nu asocia favorizand
punerea mai rapid a unui diagnostic.

2.6. Diagnostic pozitiv

Se stabileste pe:- anamneza, examenul clinic si examenele paraclinice.
Prin anamneza se stabileste in general relatia dintre manifestarile prodromale
simptomatice si obiective si debutul afectiunii ca si existenta si rolul factorilor etiopatogeni
declansanti, favorizanti si de circumstanta.

In general se constat aparitia afectiunii la persoane in jurul varstei de 50 de ani si de

varsta a Hl-a, uneori chiar mai tineri, la care afectiunea debuteaza in plina sanatate aparenta
sau in urma asocierii nefavorabile a mai multor factori etiopatogenici.
La examenul clinic se constata prin examenul neurologic ca si prin examenul pe
aparate si sisteme, semnele obiective de aparitie a hemoragiei cerebrale.
Marea hemoragie cerebrala nu ridic dificultati mari de diagnostic, ictusul survenind,
in general la barbatii activi, hipertensivi, in plin zi, fara simptome premonitorii, cu instalarea
unei stari de coma profunda insotita de mari fenomene vegetative si redoare de ceafa.
Pentru diagnostic sunt de luat in considerare alte elemente clinice, i anume: hipertensiunea arteriala; - debut brusc si profunzimea comei; -dezvoltarea in cateva secunde
sau minute a hemiplegiei si a altor semne focale; - instalarea ictusului .in conditii, de stress"
psihic sau efort fizic; -violenta durere de cap in momentul apoplectic, depistabila daca
pierderea de cunostinta nu este fulgeratoare si - LCR xantociomic sau mediu sanguinolent.
In cazul formelor acute si subacute, indoielile asupra diagnosticului pot persista cateva
zile, fiind necesare o serie de examene paraclinice.
Punctia lombar pune: n evidenta a in LCR sau unui lichid cefalo-rahidian rozat sau
xantocrom. In ceea ce priveste oportunitatea efectuarii punctiei aceasta este un subiect de
disputa pentru ca extragerea LCR poate declansa fenomenul de angajare in cazul exitentei
unui edem cerebral important sau poate sa declanseze o nou sangerare.
Punctia lombar poate fi efectuat in orice afectiune a sistemului nervos, efectuandu-se
cu multa precautie la bolnavii cardiaci, hipertensivi, la cei cu compresiuni medulare, morb
fiind contraindicata in tumorile cerebrale si alte procese expansive craniene.
La examenul LCR se apreciaza: .
Aspectul in mod normal este clar ca apa de stanca prezentand, in patologie, diferite
aspecte: limpede, hemoragie, xantocrom si tulbure. In AVC este evident ca LRC este
hemoragie in toate cele trei eprubete deosebindu-l astfel de lichid accidentai hemoragie din
cursul unei punctii rahidiene prin inteparea unui vas meningean.
Examenul citobacteriologic - normal LCR contine 1-3 elemente/mmc
care, in general, sunt limfocite. Polinuclearele cresc in meningitele septice la cteva zeci de mii
pe mmc. Astfel lichidul devine tulbure si se face determinarea calitativa a elementelor prin
centrifugare, frotiu colorat cu albastru de metilen sau hematoxilina.
Examenul chimic - consta in dozarea albuminei, clorurilor si glucozei.
Albumina se determina prin reactia PANDY. Normal nu trebuie sa apara nici o reactie, in timp
ce, in patologie apare un nor fin alb albastrui. Cantitatea normal de albumina este de 0,20,3 g/l.
Clorurile in mod normal sunt egale cu 7,3 g/l, scazand mult in meningitele
tuberculoase, la fel ca i glicorahia care normal este de 0,5-0,8
Examenul fondului de ochi pune in evidenta existenta unui edem cerebral important
sau declansarea unei noi hemoragii, aratand o retinopatie hipertensiva severa.
Este indicat sa nu se apeleze la substante pupilodilatatoare pentru a nu masca aparitia
unor modificari pupilare cum ar fi midriaza aparuta in cursul formarii unui hematom
intracranian acut. O eventuala staza pupilara este un indiciu deosebit ce contraindica
efectuarea punctiei rahidiene examenul fundului de ochi, ofera informatii asupra starii
arterelor mici si arterelor cerebrale si mai putin a arterelor cerebrale mari.
Electroencefalograma (EEG) - este o metoda de explorare a activitatii bioelectrice cu o
valoare importanta ce contribuie la certificarea diagnosticului de accident vascular cerebral

putand aduce clarificari privitoare la patogenia si topografia AVC precum si la stadiul lui
evolutiv. In perioada initial se constata o depresiune moderata a ritmului alfa iar in cursul
evolutiei traseul este invadat de unde delta mai bine exprimate de partea leziunii. Pe acest
fond se poate contura focarul lezional format din unde delta polimorfe uneori intricat cu
varfuri spike-uri
In cazul unor forme foarte grave, traseul este dezorganizat difuz fiind format din unde
de voltaj crescut.
Oftalmodinamometria - consta in masurarea presiunii in artera oftalmica similar cu
presiunea humerala cu ajutorul unui aparat denumit oftalmodinametru. Oftalmodinamometria
se deosebeste de determinarea presiunii numerale prin dou aspecte: controlul vizual,
oftalmoscopic al pulsatiilor arterei centrale a retinei si compresiuni indirecte ale acesteia prin
intermediul globului ocular.
Angiografia cerebral este o radiografie cranian efectuat dup injectarea n
arterele carotide a substanei de contrast iodate , cu expunerea la interval de secunde pentru a
surprinde substanta de contrast in arborele arterial si venos cerebral.
Angiografia carotidiana este total contraindicat la bolnavii in stare de coma chiar daca
se banuieste existenta unor malformaii vasculare, investigatia fiind traumatizanta prin insasi
natura ei si putand agrava tabloul clinic.
Tomografia computerizata este metoda ce certifica definitia de AVC a unui infarct
cerebral ce se prezinta ca o zona hipodensa n comparatie cu hemoragia cerebrala ce apare ca
o zona hiperdensa. Cu ajutorul tomografiei computerizate se poate diagnostica o hemoragie
meningee pana in ziua a noua, iar in hemoragiile subarahnoidiene metoda da indicatii asupra
localizarii sangerarii uneori putand pune in evidenta chiar anevrismele cerebrale.
Este metoda care permite cea mai corecta diferentiere a unui AVC de alte afectiuni ce
necesita interventii neurochirurgicale.
Scintigrafia - este o metoda de explorare a encefalului si rachisului cu ajutorul
izotopilor radioactivi. Ea se bazeaza pe proprietatea unor tesaturi anormale (tumori,
inflamatii), de a capta si fixa anumite substante marcate cu izotopi radioactivi, substante
trasoare. Substanta radioactiva se administreaza per os sau parenteral cu 2-3 zile naintea
expunerii si nu este toxic pentru organism.
Efectuarea electrocardiogramei (EKG) - este obligatorie la bolnavii internati in urgenta
pentru aprecierea gravitatii cardiopatiei ischemice i a eventualelor tulburri de ritm si
conducere.
In AVC survenit la valvulopati, indeosebi la cei cu stenoza mitrala, hemocultura este
necesara pentru confirmarea sau infirmarea unei endocardite bacteriene.
Pentru diagnostificarea aterosclerozei o tehnic de o deosebit importan o reprezint
dozarea fraciunilor lipoproteice ce deschide astfel perspective pentru profilaxia acestei
afeciuni.
Diabetul zaharat este greu de depistat cu certitudine imediat dup AVC cand
hiperglicemia nu este expresia unui diabet zaharat ci este consecutiva suferintei hipotalamice
posmctus apoplectic.
In cazul accidentului ischemic de mica intindere, glicemia si testul de toleranta la
glucoza pot preciza existenta diabetului zaharat.
La bolnavii hipertensivi cu AVC in fazele acute se poate recomanda efectuarea unor
explorari neinvazive ale rinichilor ce orienteaza spre diagnosticul etiologic al bolii renale.

Explorrile hematologice - sunt utile pentru precizarea etiolgiei AVC \V permitand

diagnosticarea diverselor boli hematologice: anemii, leucemii, hemoflii.

2.7 Diagnostic diferenial

Diagnosticul diferential in cazul AVC hemoragie se realizeaza, cu urmatoarele afeciuni:
hematomul spontan al tinerilor - boala ce este apanaj al varstei tinere produs de o
malformatie vasculara si care se dezvolta in substanta alba a emisferei cerebrale spre
deosebire de hemoragia cerebral ce se dezvolta topografic in zona capsulo striata,
diferentierea se face pe angiografie, scintigrama si EEG si dau posibilitatea diferentieii si
stabilirii deciziei operatorii.
hemoragia meningeana - se caracterizeaza prin debut brusc insotit de stare de agitatie
psihomotorie cu semne de focar putin importante, iar daca exista coma, aceasta este
superficiala si rapid reversibila.
embolia cerebrala,- survine de regula la persoanele tinere suferind de valvulopatii cronice,
fibrilante, avand un debut, brusc; cu ictus in plin sanatate si intrare in coma imediat dar o
coma fara semne vegetative. Diferentierea se face pe absenata sangelui in LCR, pe
ameliorarea simptomatologiei generale si de focar si pe existenta unei embolii in teritorii
extracerebrale.
encefalopatia hipertensiva - se intalneste la bolnavii hipertensivi ce prezinta brusc un
sindrom de hipertensiune intracraniana (H.I.C.) la care pierderea de cunostinta este putin
importanta, semnele focale lipsesc adeseori, iar evolutia este remisiva imbracand un caracter
pseudotumoral.
hematomul subdural - are un debut progresiv, cu evolutie ondulatorie si semne de focar putin
exprimate. Dupa o perioada lunga de timp se instaleaza un sindrom de R.I.C. ce se
accentueaza progresiv. Diferentierea certa este facuta prin examen arteriografic.
tumorile cerebrale - se traduc uneori printr-un ictus tumoral ca modalitate de debut a unei
tumori cerebrale, evolutia mergand de cele mai multe ori spre deces. Diferentierea se face prin
scintigrama cerebral.
Cel mai important diagnostic diferential este cel dintre hemoragia cerebrala si
ramolismentul cerebral datorit atitudinii terapeutice diferite pentru cele dou afectiuni.
Diagnosticul diferential al A.I.T. are in vedere excluderea unor manifestari ce nu sunt
determinate de o ischemie cerebral tranzitorie:
-vertijul labirintic - ce se manifesta izolat sau insotit uneori de fenomene cochleare si
vegetative; se diferentiaza prin probele vestibulare instrumentale, pozitive pentru vertijul
labirintic;
-crizele epileptice senzitive - care cuprind progresiv encefalul, spre deosebire de cele
din AIT ce cuprind dintr-o data tot teritoriul interesat;
-unele tumori cerebral (meningioame sau glioame) care debuteaza si evolueaza lent,
progresiv si de care se diferentiaza prin EEG si prin scintigrama cerebrala:
-Hipoglicemia la diabetici - ce poate provoca manifestri senzitive i motorii;
-Migrenele de acompaniament - ce insa debuteaza la varste mult mai tinere, aparand
progrsiv, in 5-45 minute si care se insotesc de tulburari vizuale si parestezii;
-Tulburari nevrotice - ce se intalnesc la pacientii sub 50 ani, apar in urma unor
conflicte psihogene, lipsind simptomatologia organica neurogenica.
In general pentru a diferentia cele dou tipuri de ictus utilizam o constelatie
simptomatica clinica si paraclinica in care elementele de luat in considerare sunt:

1) varsta: hemoragia survine la varste mai tinere 40-60 de ani, in timp ce ictusul ischemic
sever si durabil se intalneste dup 60 de ani, insa variatiile de varsta sunt foarte mari in cele
doua afectiuni.
2) Valorile tensionale crescute - indeosebi ale diastolei pentru hemoragia "cerebrala, in
timp ce in ectusul ischemic, valorile tensionale pot fi normale sau scazute,
3) dintre semnele prodromale cefaleea este considerata caracteristica pentru hemoragia
cerebrala fiind rara in cazul ramolismentului in timp ce parezele, afaziile, hemianopsiile
tranzitorii, limitate in spatiu, si fara durabilitate sunt caracteristice ictusul ischemic.
4) modul de instalare este diferit in cele doua afectiuni nepunand nici un fel problema in
cazul hemoragiilor cerebrale mari ci ridicand probleme in cazul formelor subacute. De regula
instalarea actului ischemic este mai lenta durand de la cateva ore la 2-3 zile in timp ce, daca
cel din hemoragia cerebrala survine ziua in plina activitate cel din ramolismentul cerebral
survine de cele mai multe ori noaptea; la varstnici cu hipertensiune moderat sau mare.
5) Starea de coma este caracteristica prin gravitate si profunzime de la debut n
hemoragia cerebral in timp ce in ictusul ischemic este vorba mai mult de obnubilare sau o
com superficiala. De asemenea, febra este precoce si ridicata, in hemoragie fiind de natura
central diencefalica, in timp ce, in ictusul ischemic apare tardiv ca expresie a unei complicatii
infectioase;
Instalarea semnelor neurologice este rapida in hemoragie cu bilateralitatea semnelor
obiective: hemiplegie masiva, deviatia conjugata a ochilor si capului, in timp ce, in ictusul
ischemic, instalarea si definitivarea simptologiei obiective este lenta, unilateralitatea este
stricta, deviatia conjugata absenta, hemipareza disociata, iar tulburarile sfincteriene, foarte
marcate in hemoragia cerebrala, sunt absente in ictusul ischemic. De asememea sindromul
meningeal ce constituie regula in hemoragia cerebrala lipseste intotdeauna in ictusul ischemic.
Modul de evoluie - in cel mai mare numr de cazuri de ictus hemoragie merge
inexorabil spre deces in timp ce forma ischemic este oscilanta uneori cu caracter partid
remisiv.
- Semne paraclinice. Dintre ele cel mai important este LRC care este clar si
nemodificat in ictusul ischemic si hemoragie sau xantocrom in forma hemoragic.

2.8 Evolutia. Prognostic. Complicatii.

Evolutia
Evoluia AVC este imprevizibila mergand de la una favorabil cu recuperare definitiva si fara
sechele, cum este cazul formelor ischemice tranzitorii, pana la o evolutie nefavorabila,
infausta, cu deces, in cazul formelor hemoragice masive.
Prognosticul vital al ictusului hemoragie este extrem de sumbru ierarhizarea in ordinea
gravittii fiind urmtoarea:
- hemoragia pontin - moare inainte de 24 de ore
- hemoragia cerebeloas - deces intre 24 - 48 ore
- hemoragia in teritoriul striat - dac nu intervine inundatia ventriculara permite
supravietuirea pn n a 14-a zi.
O categorie deosebita o reprezinta evoluaia formelor cronice cu ramolisment cerebral ce duc
la sechele definitive de la monopareze la tetrapareze, hemiplegii sau tetraplegii cu tulburari
neurovegetative intense.

Complicatii
Dintre toate complicatiile insa cea mai grava ramane desigur decesul, ca si forma
nefavorabila de evoluaie in ciuda tuturor progreselor din medicin, si a progreselor in
ingrijirile de sanatate.
Prognosticul
Variaza in functie de evolutia bolii si de gradul de dependenta al bolnavului referinduse la prognosticul imediat si la cel quo ad vitam.
Se cosidera in general ca prognosticul hemoragiei cerebrale este mai putin sumbru la
persoanele de sex feminin, in cazurile de hemoragie subacuta sau acuta mortalitatea putand
scadea pana la 50 %.
Exista o serie de circumstante care marcheaz gravitatea evolutiei si iminenta
prognosticului fatal:
- invadarea sangelui in spatiile subarahnoidiene cu instalarea concomitenta sau
succesiva si a unui sindrom meningeal;
- inundatia ventriculara - este evenimentul clinic, care spulbera orice speranta de
supravietuire, prognosticul letal fiind inevitabil.
- hemoragiile secundare de trunchi cerebral - traduse prin coma profunda, areactiva, cu
pierderea timpului reflex al deglutitiei, disparitia reflexului cornean, respiratie CHEYNE STOCKES sau inversarea tipului respirator, rigiditate pupilara;
- instalarea unui mare sindrom de HIC prin edemul cerebral concomitent si
fenomenele de angajare.
- hemoragiile digestive ca si complicatii redutabile si de rau augur pentru bolnav.
Istoria naturals a accidentelor ischemice cerebrale constituite cuprinde factorii de
prognostic imediat si de prognostic indepartat. Prin prognostic imediat se intelege mortalitatea
survenita in cursul primelor patru saptamani dup accidentul ischemic cerebral, riscul vital
imediat variind intre 13 si 42 % mortalitate.
Cel mai mare numar de decese survin in cursul primelor trei pana la zece zile,
urmatorii factori fiind importanti pentru supravietuirea imediat a bolnavilor:
- varsta si sexul - cu cat bolnavul este mai varstnic cu atat efectele infarctului cerebral
sunt mai grave, datorita starii sistemului vascular si predispozitiei la infectii
respiratorii prin imobilizarea la pat; in ceea ce priveste sexul nu exist diferente
semnificative;
- viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o mortalitate
crescuta comparativ cu debutul progresiv.
- Antecedentele de boala cerebro-vascular cresc mortalitatea prifl A.I.T. pana la 60 %.
- Tulburarile starii de constiinta - supravietuirea este mai mare la cei ce nu prezinta stare
comatoasa.
- Localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au un prognostic mai
bun decat cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Factorii de prognostic indeprtat sunt:
o hipertensiunea arterial sistemica;
o complicatiile cardiace, indeosebi infarctul de miocard;
o recidivele;
o starea mentala si fizica, prezenta tulburarilor psihice agravand prognosticul;
o localizarea leziunii;
o varsta si sexul, rata de supravietuire fiind mai mare la femei decat la barbai.

2.9 Tratament
Afectiunile vasculare cerebrale indiferent de mecanismul fiziopatologic de producere
sunt caracterizate de aceasi complicatii: suferinta sau distrugerea neuronal. Ca atare,
obiectivele tratamentului AVC, urmaresc:
-tratamentul suferintei neuronale;
-prevenirea agravarii leziunii neurologice;
-realizarea unei ameliorri functionale a sechelelor;
-tratarea cauzei afectiunii vasculare si prevenirea recidivelor;
2.9.1 Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos este prescris in speranta unui control fiziopatologic al leziunii
neurologice.
Atitudinea imediat n AVC este legat de modul de manifestare: cele care survin in
alte locuri decat la domiciliu necesita internarea de urgenta in spital, in timp ce cele ce survin
la domiciliu, impun un mare discernamant referitor la alternativa transportarii in spital. Astzi
ins se considera ca si acestea trebuie urgent internate in serviciul reanimare bolnavul avand
sanse mult mai mari de tratament decat dac ar fi ingrijit la domiciliu.
Transportul bolnavilor pe distane mari nu face decat sa adanceasca starea de coma
spulberand orice speranta de recuperare vitala. Ca atare, transportul se va face la cel mai
apropiat spital competent unde se pot aplica masuri de resuscitare si reanimare adecvate.
Pana la venirea medicului, primele masuri de urgenta constau in:
-punerea bolnavului in repaus complet in pozitie de siguranta;
-se va elibera bolnavul de orice compresiune in jurul gatului (nasture la camasa,
cravata);
-se vor scoate protezele dentare mobile;
-se va urmari respiratia si se vor lua masuri de eliberare a cailor respiratorii
superioare. Daca a patruns lichid de varsatura, se va curata gura iar pentru a evita caderea
limbii in faringe se va pune capul bolnavului mai sus si intors intr-o parte asigurandu-se astfel
pozitia de securitate.
-se va masura obligatoriu tensiunea arteriala consemnandu-se in biletul de trimitere.
Medicul va hotara momentul transportului la spital unde bolnavului i se vor face:
-examinarea de urgenta - clinic si paraclinic, daca starea generala o permite, daca nu,
se va face numai examen neurologic. Dintre examenele paraclinice, se pot efectua:
- puncie lombar pentru examenul LCR (daca nu este contraindicata pentru fenomenul de
angajare);
- examenul fundului de ochi;
- masurarea tensiunii arteriale si in artera central retiniana (TACR);
- recoltarea de sange pentru: hemoleucograma completa, VSH, glicemia, TS, TC, TQ, rezerva
alcalina, etc.
Urmrirea functiilor vitale si vegetative
respiratia va fi ajutata prin aspirarea secretiilor faringiene si prin pozitia de
decubit lateral sau cu capul intors intr-o parte care usureaza eliminarea acestor secretii. In caz

de cianoza se administreaza oxigen, iar la nevoie se face respiratie asistata sau intubatie
orotraheal (I.O.T.)
se urmareste pulsul si se masoara tensiunea arteriala
mentinem corectarea echilibrului hidro electrolitic si acido bazic, se
realizeaza prin administrarea de perfuzii intravenoase de glucoza hipertona si electroliti
administrati n functie de ionograma si rezerva alcalina.
- Combaterea edemului cerebral este decisiva pentru evolutia tabloului clinic ulterior.
Se realizeaza prin administrarea de: ser glucozat 33 % administrat in mai multe prize de 50100 ml de 2-4 ori pe zi, in perfuzie, avand avantajul unui aport caloric util dar putand
determina hipervolemie si hipoosmolaritate plasmatica urmata de hipovolemie si
hiperosmolaritate: - sulfat de magneziu 25 % cu efect hipotensor pentru circa o or. Se
administreaz i.v. lent 30 - 60 de minute sau pe sonda gastrica in doza de 2 pana la 5 g /Kg
corp.
- Avand in vedere marea frecventa a hipertensiunii arteriale n cazuri de hemoragie
cerebrala, scaderea cifrei tensionale este un obiectiv de prim ordin. Utilizarea hipotensoarelor
trebuie difereniat de la caz la caz, manipularea lor prudenta fiind necesara in scopul evitarii
unor scaderi prea mari ale TA. Se administreaza diuretice cu efect rapid de tip furosemid i.v.
sau in perfuzie 1-2 fiole pe zi. Daca valorile tensiunii arteriale sunt foarte ridicate, se
administreaz raunervil 2,5 ml sau clonidin 0,15 mg intramuscular.
- Sedarea bolnavului - la nevoie pentru cei cu agitatie psihomotorie recomandandu-le de
trei ori pe zi cate 1/3 din amestecul continand: o fiol Mialgin + o fiol Plegomazin + o fiola
Hiydergin intramuscular.
2.9.2 Tratamentul etiologic
In cazul in care diagnosticul edopatogenic se poate preciza, se incepe tratamentul
etiopatogenic cu urmatoarea terapie specifica:
In AVC ischemic se administreaza:
-vasodilatatoare cerebrale:
Sermion, Vincamin, derivate de Gingobiloba (Tanakan),
Papaverina, vitamina PP, etc.
-antiagregante plachetare: Aspirina, Dipiridamol injectabil sau per os;
-anticoagulante de tip Heparina, Trombostop.
Initial se administreza Heparina in bolus sau i.v. in perfuzie urmata de administrarea
concomitenta cu Trombostop si apoi numai Trombostop. Pentru controlul acestui tratament se
efectueaza teste de supraveghere pentru a evita supradozajul, in principal; timpul de
coagulare, timpul de recalcifiere al plasmei; timpul Quick i indicele de protrombina, iar in
centrele specializate, trombelastrograma .
Este contraindicata administrarea acestor medicamente in AVC hemoragie.
Indicatiile majore ale tratamentului anticoagulant sunt: emboliile cardiace, atacurile
ischemice in evolutie si AIT-urile.
-combaterea acidozei in focarul lezional;
-combaterea edemului cerebral ce se asociaz ischemiei prin solutii hiperosmolare;
-combaterea factorului vascular prin cresterea rezistentei parietale vasculare la anoxie;
-administrarea de oxigen hiperbar destul de putin utilizat;
-tratamentul factorilor de risc constand in corectarea TA. Glicemiei si perturbarilor
metabolice diabetice, normalizarea valorilor lipemiei.

In AVC hemoragie tratamentul etiopatogenic consta n administrarea de hemostatice de

tip: Etamsilat 1-3 fiole/zi, Fitomenadion sau vitamina Kl i.v. sau i.m. 10 mg, Venostat sau
Adrenostazin precum si Dicynone 1-2 fiole x 250 mg i.v. sau i.m. sau acid
epsilonaminocaproic (E.A.C.A.) agent antifibrinilotic ce se administreaz i.v. lent.
Tratamentul etiologic are o importan deosebit in AVC, tratandu-se factorii cauzali
prin masuri specifice. Se trateaza:
- diabetul - cu sulfamide antidiabetice orale sau insulina, si in ambeie cazuri si regim
igieno-dieteric;
- afectiunile vasculare: - HTA - prin hipotensoare;
- valvulopatii prin cardiotonice si masuri specifice;
- tulburri de ritm - prin antiaritmice.
- ateroscleroza se trateaza prin medicamente hipolipemiante si hipocolesterolemiante de
tip Lypantil, Zocor, Reducii.
2.9.3 Tratamentul chirugical
Accidentele vasculare cerebrale sunt urgente medico - chirurgicale ce impun o
conduita terapeutica relativ diferit intre cele dou mari tipuri de AVC-ischemic i hemoragie.
Ingrijirea unui bolnav comatos in urma unui AVC impune interventia unei echipe medicale
complexe: neurolog, neurochirurg, reanimator, cardiolog/internist, necesitand o asistenta de
inalt calificare pentru stabilirea diacnosticului corect.
Internarea bolnavului in coma vasculara se face in saloane din sectia de reanimare ATI
bolnavul necesitand: supravegherea permanenta a functiilor vitale, ventilatie pulmonara,
oxigenoterapie intermitenta sau analeptice respiratorii, combaterea tulburarilor cardiace i
indeosebi a HTA, terapie cu antibiotice cu spectru larg pentru prevenirea infectiilor,
alimentatie parenterala supravegheata.
In situatia in care, prin tratament medical nu se reuseste oprirea din evolutie a
afectiunii ischemice sau vasculare se aplica si tratament chirurgical concomitent.
In accidentele ischemice, tratamentul chirurgical consta in interventii care inlatura
obstacolul vascular, ca procedee chirurgicale utilizndu-se diverse metode in functie de
localizarea obstacolului. Astfel: pentru obstacolul la nivelul arterei cardiace, se utilizeaz
endarteriectomia carotidiana, shunt-uri, reimplantare si rezectie - anastomoz, in timp ce, la
nivelul arterei vertebrale se pot efectua fie dezobstructia arteriala, fie endarteriectomie cu
patch, cu o incizie asupra originii arterei vertebrale.
In ambele teritorii se poate folosi revascularizarea cerebrala prin anastomoze extra intracraniene.
In AVC hemoragice ce nu au cedat la tratamentul medicamentos, tratamentul
chirurgical se realizeza de obicei in a treia si a cincea zi fiind conditionat de:- ameliorarea starii bolnavului, varsta, starea sistemului vascular, absenta comei vasculare, pentru ca altfel,
procentul de letalitate atinge 90 %.

CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale in ingrijirea bolnavului cu AVC
3.1. Rol propriu
3.1.1 Rolul asistentei medicale in asigurarea conditiilor de mediu
Asistenta medicala are rol de a asigura o stare de confort, buna dispozitie , siguranta si
totodata va linisti bolnavul in legatura cu boala sa.
Se vor asigura bolnavilor saloane luminoase, bine aerisite si incalzire.
Acesti bolnavi trebuie insotiti si supravegheati, pe toata perioada spitalizarii de catre
personalul medical; iar dupa spitalizare , de catre membrii familiei sau personalul specializat.
3.1.2.Rolul asistentei medicale n examinarea clinic a pacientului
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinic a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie, o obligate profesionala. Ajutand
medicul si bolnavul, asistenta creaza un climat favorabil pentru relatia medicpacientasistenta.
Pentru aceasta, asistenta trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini:
- sa pregateasca fizic si psihic pacientul;
- sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie clinica,
rezultatele examinrii);
- fereste pacientul de traumatisme, curenti de aer;
- asigura linistea necesara desfasurarii examenului;
- pregateste produse biologice ale pacientului, pentru a le arta medicului la vizita.
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice le trece in foaia de
observatie. Completeaza simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimand
modificarile aparute in morfologia, fiziologia si biochimia organismului. Aceste elemente
confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului,
confirma vindecarea sau semnaleaza aparitia unor complicaii. Utilitatea si obiectivitatea
examinarilor de laborator depind de modul de recoltare al produselor care se analizeaza si de
modul cum se efectueaza examenul de laborator..
Efectuarea pregatirii psihice a bolnavului consta in instruirea acestuia privind
comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita tehnicii. Pacientul este
pregatit psihic printr-un regim alimentar, repaus la pat, aezandu-l intr-o anumita poziie in
functie de recoltarea sau evaluarea ce se va efectua.
3.1.3. Supravegherea functiilor vitale
Bolnavul va fi tinut sub stricta supraveghere .Vor fi urmarite si notate orice fel de
manifestare patologica- manifestari de comportament, si vor fi raporta medicului. Vor fi
masurate caracteristicile functiilor vitale: temperatura corporala, pulsul, respiratia, tensiunea
arteriala , datele fiind trecute in foaia de observatie. Orice abatere de la normal ale valorilor
acestora, vor fi semnalate medicului in cel mai scurt timp.

3.2 ROLUL DELEGAT

3.2.1 Rolul asistentei medicale n examinarea paraclinic
Investigatiile paraclinice constau in:
Examinri de laborator:
Recolarea sangelui pentru - hemuleocograma
- ionograma
- glicemiei
- VSH
- colesterolul
Explorari radiologice: - Examinarea radiological
- Radiografia de craniu.
- Incidente regionale :pentru stancile temporal, pentru fanta sfenoidala
si canalul optic
- Tomografia computerizata.
- Exminarea neuroradioactiva si neuroradioizotopica
- Scintigrafia cerebrala.
Examinarea neurocletica.
- Electroencefalograma(EEG)
Examinarea biologica.
- Cel mai important dintre examenele biolegice de diagnostic este lichidul
cefalorahidian.(LCR)
- Obligatoriu inaintea punctiei de face examinarea fundului de ochi
- Punctia lombara.
Recoltarea diverselor probe de sange este efectuata de catre asistenta medicala cu ajutorul
tehnicii punctiei venoase. In functie de scopul urmarit, sangele va fi amestecat cu substante
anticoagulante: ozalat de calciu, citrate, EDTA , florura , heparina, insemantat pe medii de
cultura sau lasat ca atare.
Asistenta medical trebuie sa respecte urmatoarele norme generale:
- orarul recoltarilor;
- completarea buletinului de trimitere la laborotor si etichetarea produselor recoltate;
- pastrarea si transportul in conditii optime a produselor recoltat.
- efectueaza pregatirea fizica si psihica a pacientului pentru explorarile la care va fi investigat
- pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru recoltare si investigare
- tehnica de recoltare propiu-zisa;
3.2.2 Rolul asistentei medicale n administrarea medicamentelor
Conduita de urgent - atitudinea este legata de locul de manifestare a accidentului
vascular cerebral; - Se va masura tensiunea arteriala si pulsul de urgenta.
Conduita de urgenta in spital -Se va examina bolnavul de urgenta.
-Se vor urmari functiile vitale si vegetative
- In caz de cianoza se va administra oxygen.
- Se urmareste pulsul si TA si se anunta medical la orice
schimbare.
- Se urmareste diureza.
Asistent medical va urma cu strictete tratamentul prescris de medici.

3.2.3. Rolul asistentei medicale in recupararea deficitului motor.

Recuperarea deficitului motor consta in :
reducerea miscarii;
procesul de recuperare etapizat
individualizarea recupararii
continuarea recuperarii
stimularea pacientului pentru propria recuperare
supravegherea factorilor de risc
evitarea efortului prelungit al pacientului
terapia recuparatorie sa fie obligatorie avizata de catre medic.
Etapele recuperarii.
- reeducarea functionala trebuie inceputa in perioada acuta
- mentinerea pozitiei corecte a membrelor paralizate
-combaterea pozitiei de flexie a genunchilor , rasuciri ale trunchiului , rotatia
externa a coapselor
Mobilizarea bolnavilor paralizati are trei etape:
1.Mobilizarea pasiva
-se maseaza extremitatile pentru prevenirea complicatiilor tromboembolitice
-se efectueaza miscari ale segmentului paralizat
-se mentine supletea articulara
-durata unei sedinte de mobilizare pasiva sa fie intre 10-30 minute
-intre mobilizari se vor face scurte pause obligatoriu
2.Mobilizarea active- se vor supraveghea: - calitatea miscarilor
- viteza de executie a miscarilor deficitare
- forta fizica
- excitare miscarilor deficitare

3.3.

DESCRIEREA A DOU TEHNICI

3.3.1.Punctia venoasa
Definitie: Inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la o seringa si introducerea
unei solutii medicamentoasa in articulatia venoasa.
Scop: - explorator : recoltarea sangelui pentrudiferite examene de laborator
- terapeutic : - recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
- administrarea unor medicamente sub forma injectiei si perfuziei venoase.
Recoltarea sangelui pentru hemocultura se face in recipiente special pregatite in acest scop si
necesita precautii speciale pentru mentinerea conditiilor de sterilitate a materialelor utilizate la
recoltare. Recoltarea se poate face in sectia in care este internat bolnavul sau in laborator.
Materiale necesare:
Pentru punctie se aleg recipientele corespunzatoare analizelor pentru care se recolteaza sangele:
sering de 2 ml de unic folosin; ace sterile de unic folosin; soluie de Citrat de Na 3,8%;
periu muama, eprubete, tvie renale, garou, vat, alcool 70o.
Toate materialele care vin in contact direct cu sangele (ace, seringi, recipiente) trebuie sa fie
perfect curate si uscate. Atunci cand nu sunt disponibile materialele perfect uscate acestea pot fi
clatite inainte de utilizare, cu solutie clorurata izotonica sterila

Tuburile vacuumate sunt special pregatite pentru recoltare, si alegerea lor se face respectand
codul culorilor.
Daca recoltarea se face in recipiente pregatite in laborator, se aleg anticoagulantii corespunzatori
analizelor pentru care se recolteaza sangele.
Sticlute simple pentru analizele care se lucreaza pe ser.
Sticlute cu cristale de EDTA sodic sau potasic pentru recoltarea sangelui integral.
Anticoagulanti corespunzatori analizelor.
Pipetele pentru masurarea volumelor de anticoagulanti si de sange.
Efectuarea tehnicii:
Se pregtete pacientul psihic, explicndu-i cu 24 h nainte necesitatea efecturii examinrii. Se
pregtete pacientul fizic. Se anun s nu mnnce i s pstreze repaos fizic. Recoltarea
sangelui venos nu se va face niciodata tinand pacientul in picioare, se instaleaza pentru
recoltare pe scaun, cu mana sprijinita de spatar.Pozitia pacientului pe scaun trebuie sa fie
comoda. Copii mai mici, care nu ajung cu mana pe spartar pot fi tinuti in brate. Pacientii cu
probleme la recoltare se instaleza pe pat, cu fata in sus si cu mana din care se recolteaza intinsa
in lateral si sprijinita .O vena normala este usor de palpat. Ea este compacta, supla si elastica,
ceea ce o deosebeste de muschi si de tendoane. Un examen si o palpare atenta permit localizarea
venelor mai profunde, fapt ce poate fi o alternativa. Daca o vena nu este supla si/sau elestica
si/sau prezinta un aspect anormal, este recomandata gasirea unui alt loc pentru punctie. Daca
venele nu sunt vizibile si/sau palpabile, este recomandabil, pentru a le dilata:
- sa se mentina bratul inclinat in jos
- sa se inchida si sa se deschida de mai multe ori pumnul
- sa se maseze bratul dinspre pumn catre pliul cotului
- sa se tapoteze diferitele locuri pentru punctie cu doua degete
- sa se incalzeasca bratul, fie introducandu-l in apa calduta, fie cu ajutorul unui tampon imbibat
cu apa calda. Locul efectuarii punctiei se alege examinand atent ambele brate ale pacientului in
urmatoarea ordine: pliul cotului: vena mediana, bazilica, cefalica; antebrat: vena cefalica; dosul
palmei: arcada dorsala a palmei la intersectia a doua vene. Se pune garoul la aproximativ 10 cm
deasupra punctiei. Odata ales locul punctiei, se dezinfecteaza cu grija. Nu se palpeaza niciodata
locul dupa dezinfectare. Se monteaza in conditii de sterilitate seringa si acul la seringa, se
verifica acul daca daca are varful bine ascutit, se verifica acul daca are lumenul neobturat prin
plimbarea pistonului in corpul seringii. In momentul punctiei, pistonul trebuie sa fie impins de
tot la varful seringii, se prinde seringa intre degetul mare si degetele mediu, inelar si mic ale
mainii drepte. Degetul aratator se pune pe ambou, fixand mai bine acul la seringa. In conditiile
in care bratul pacientului este mentinut in extensie, inclinat in jos, cu pumnul strans, se intinde
pielea din zona punctiei, fara a atinge locul ales pentru punctionare, pentru a facilita penetrarea
acului si a imobiliza vena. Pozitia corpului seringii fata de bratul pacientului trebuie sa
formeze un unghi de 150.Se introduce acul in vena, penetrand mai intai pielea, apoi peretele
venei, la patrunderea in vena, peretele opune o rezistenta perceptibila, daca acul a patruns in
vena, (in cazul acelor cu ambou de plastic, semitransparent), sangele trece din vena, prin ac si se
vede la nivelul amboului. Se introduce sub seringa mana cealalta, cu degetul aratator pe ambou,
celelalte degete sustinand corpul seringii. Nu se va misca acul, pentru a nu parasi lumenul venei.
Cu mana dreapta (degetul mare si cel mediu) se prinde capatul pistonului si, sprijinind aratatorul
pe corpul seringii, se trage de piston in afara. Astfel se aspira sange in seringa. Dupa ce s-a
aspirat sange atat cat este necesar pentru analize se fixeaza din nou mana dreapta pe seringa,
sustinand cu indexul amboul acului adaptat la seringa, se cere pacientului sa deschida pumnul,

se desface garoul, tamponul imbibat cu alcool se fixeaza pe locul punctiei, se trage acul din vena
adaptat la seringa, se cere pacientului sa apese tamponul de vata pe locul punctiei. Se descarca
sangele din seringa in recipiente in cantitatile necesare si in raport corespunzator fata de aditivi.
Ordinea prelevarii in tuburi: flacoane pentru hemocultura, tuburi fara aditivi, tuburi pentru
studiul coagularii, alte tuburi cu aditivi. Pot aparea situatii in care pacientul prezinta disconfort,
caz in care se vor lua anumite masuri:
- Daca pacientul are senzatia de rece sau prezinta frisoane, se slabeste garoul care este fie prea
strans fie a fost pus de prea mult timp.
- Daca intre extremitatea bratului si garou apare o cianoza se slabeste, de asemenea, garoul.
Probleme de recoltare cauzate de pozitionarea incorecta a acului in vena:
- introducerea corecta a acului in vena : sangele curge liber prin ac
- varful acului pe peretele superior : sangele nu curge prin ac
- varful acului pe peretele inferior : sangele nu curge prin ac
- acul introdus prea adanc: acul perforeaza vena iar sangele nu curge
- acul introdus partial in vena : se formeaza hematom - sangele poate curge prin ac in cantitate
mica
- vena colabata : sangele nu curge prin ac
Dupa terminarea recoltarii i se acorda pacientulul ingrijirile necesare dupacare se
reorganizeaza locul de munca: acele si seringile de unica folosinta se arunca in recipientele de
infecte speciale, tamponul de vata, seringile si acele reutilizabile se pun in recipientele de
colectare a materialelor nesterile. Se va face inscriptionarea recipientelor cu datele pacientului si
se va completa fisa de insotire a probelor recoltate.
3.3.2 OXIGENOTERAPIA
Scop - asigurarea unei cantiti corespunztoare de oxigen la esuturi prin combaterea hipoxiei
determinat de:
- scderea oxigenului alveolar
- diminuarea hemoglobinei
- tulburri n sistemul circulator
- probleme care interfereaz cu difuziunea pulmonar
Surse de oxigen
- staie central de oxigen
- microstaie
- butelie cu oxigen
Precauii n utilizarea surselor de oxigen
-deoarece oxigenul favorizeaz combustia, prezena sa trebuie atenionat
- pacienii i vizitatorii vor fi atenionai asupra pericolului fumatului sau al unei flcri n
preajma sursei de oxigen
- se vor verifica echipamentele electrice din ncperea respectiv
- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate static (materiale sintetice) i a
materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate n partea opus sursei de oxigen
- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe crucioare, evitndu-se lovirea lor n timpul
transportului
- buteliile cu oxigen vor fi aezate n poziie vertical, pe un suport i fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer sau sob

- cunoaterea de ctre personalul care manevreaz oxigenul a locului de amplasare a

extinctoarelor i a modului de utilizare a acestora
Metode de administrare a oxigenului
a. prin sond nazal
- este metoda cea mai frecvent utilizat
- permite administrarea oxigenului n concentraie de 25%-45%
- poate fi utilizat pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizat la pacienii cu afeciuni ale mucoasei nazale
b. prin masc (cu sau fr reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului n concentraie de 40%-60%
- este incomod datorit sistemului de prindere i etaneizare
- accentueaz starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritaia tegumentelor feei
- nu se va utiliza la pacienii cu arsuri la nivelul feei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevzui cu dou sonde care se introduc n ambele nri
- se utilizeaz la copii i pacieni agitai
- sunt mai bine tolerai de pacieni
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii
- concentraia oxigenului nu poate depi 50%
- are dezavantajul c atmosfera de sub cort se nclzete i se suprancarc cu vapori datorit
faptului c pacientul inspir i expir n acelai mediu
- oxigenul introdus n cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaii de rcire
- copiii vor fi supravegheai permanent, pentru a nu disloca cortul
Echipament necesar administrrii oxigenului
- surs de oxigen, umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului coninnd ap steril),
sond nazal, cateter, masc de oxigen sau cort, n funcie de metoda aleas, material adeziv
(leucoplast), pentru fixarea sondei
Interveniile asistentei
- pregtirea psihic a pacientului asigurndu-l de luarea tuturor msurilor de precauie i
aezarea pacientului n poziie corespunztoare (dac este posibil: poziie semieznd care
favorizeaz expansiunea pulmonar)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea cilor respiratorii
- msurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nar la tragus
- umectarea sondei cu ap steril pentru facilitarea inseriei i prevenirea lezrii mucoasei
- introducerea sondei n nar i fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
- dac se utilizeaz masc de oxigen, aceasta se va aeza acoperind nasul i gura pacientului
i se va fixa cu o curea n jurul capului
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, n funcie de prescripia medicului
- aprecierea rspunsului terapeutic al administrrii oxigenului (observarea culorii
tegumentelor, msurarea respiraiei i pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariie a unor
complicaii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit).

CAPITOLUL IV - STUDIU DE CAZ

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDEN

NEVOIA
FUNDAMENTAL

MANIFESTRI
DE
DEPENDEN

SURSE
DE DIFICULTATE

PROBLEMA DE GRAD DE
DEPENDEN DEPENDEN

1. A RESPIRA I A Bradipnee, respiratie

Obstructia cailor
AVEA O BUNA
superficiala ,tuse uscata respiratorii ,
CIRCULATIE
dispnee , AVC
2. A MANCA I A
BEA

Dificultate de
masticatie si deglutitie,
hidratare insuficienta
cantitativ
3. A ELIMINA
Bolnavul este servit la
pat , absenta scaunului,
dureri abdominale,
balonare
4. A SE MICA I A Incapacitate de a se
AVEA O BUNA
mobiliza, limitarea
POSTURA
amplitudinii miscarilor,
pozitie inadecvata
5. A DORMI I A
Insomnie, somn
SE ODIHNI
insufucient cantitativ si
calitativ
6. A SE MBRAC Este ajutat pentru
I DEZBRAC
satisfacerea acestei
nevoi
7. A MENINE
TEMPERATURA
CORPULUI N
LIMITE NORMALE
8. AFI CURAT,
NGRIJIT I A
PROTEJA TEGUMENTELE I
MUCOASELE
9. A EVITA
PERICOLELE
10. A COMUNICA

Subfebrilitate

Tulburari de
masticatie si
deglutitie

Dependent

Dificultate in a Dependent
se alimenta

Incontinenta
urinara , constipatii

Dependent

Scaderea
Instabilitate in
mobilitatii ,
ortostatism si
semipareza stanga mers

Dependent

Ateroscleroza
cerebrala

Dependent

Miscari
neconcordante
datorita
semiparezei
Stare de agitatie

Dependent

Independent

Imposibilitate in asi
satisface in totalitate
nevoia

Boala actuala :
pareza

Deficit de
autoangrijire

Dependent

Apatie , oboseala

AVC

Dependent

Refuz de comunicare

Afazie, AVC

Risc de
complicatii
Comunicare
ineficace

Dependent

11. A ACIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12. A FI
PREOCUPAT N
VEDEREA
REALIZRII
13.A SE RECREEA

Refuza acumularea
unor cunostinte

incapacitate

Independent

Apatie , dezinteres

Paralizia

Dependent

Nu participa la nici o
Dezinteres cauzat
activitate recreativa
de boala
14. A INVATA CUM Cunotine insuficiente Lips de informaii Deficit de
S-I PSTREZE despre boala lui
cunotine
SNTATEA

Dependent
Dependent

PLAN DE INGRIJIRE
Intervenii
Diagnostic de
ngrijire
ZIUA 1
Cefalee

Obiective

Combaterea
durerii

Tulburari de
deglutitie

Afazie

ZIUA 2
Semipareza
stanga

ZIUA 3
HTA

Evaluare
Rol propriu

Rol delegat

Ii recomand
repaus
absolut

Administrez
medicaia
prescris de
medic:
Algocalmin 2f/zi
Introducerea unei
sonde nasogastrice pentru
alimentare
Abordarea unei
linii venoase:
perfuzie 10/%
glucoza

Alimentatie
corecta cantitativ
si calitativ
Suplinirea
functiei

Calmarea
bolnavului ,
pregatire
psihica

Stare alterata:
T.A. = 180/90
mmHg
P=60b/min
R=20r/min
T=37,1C*
Tulburari de
sensibilitate si
motilitate

Acordarea
Sa suplinim
angrijirilor
nevoile
fundamentale igienice

Alimentare prin Stare alterata

sonda

Evitarea
complicatiilor

Adm. de
TA=160/80mmHg
antihipertensive:
Hipazin1-

Intervenii
Diagnostic de
ngrijire

Obiective

Febra

Combaterea
febrei

ZIUA 4
Tuse uscata

ZIUA 5
Voma
Semipareza
usoara

Evaluare
Rol propriu

Rol delegat
3capsule/zi
Adm.de
antipiretice:
Algocalmin 2f/zi

Tegumente palide
si uscate

Combaterea
tusei

Adm. de anti
tusive:
Codeina 2tb/zi

Stare usor
ameliorata

Combaterea
vomei

Adm. de
antiemetice:
Plegomazin 1f/zi

Bolnavul este
constient si
cooperant
Bolnavul este
constient
S-e alimenteaza
singur

Mobilizare
progresivaactiva a
pacientului

S-e ajuta
pacientul
pentru
a cobor din pat
S-e maseaza
membrele
afectate

Intervenii
Diagnostic de
ngrijire
ZIUA 6
Constipatie

ZIUA 7
Insomnie

ZIUA 8
Semipareza
usoara

Usoara
agitatie

Obiective

Combaterea
constipatiei

Evaluare
Rol propriu

Rol delegat

Se schimba
lenjeria de
pat

Se efectueaza
tuseu rectal,
urmat de clisma
evacuatoare

Bolnavul este
echilibrat

Se
administreaza
sedative:
Fenobarbital
1 cpr./seara

TA=140/80mmH
g
R=17r/min
P-80b/min
Stare generala
buna

Combaterea
insomniei

Suplinirea
nevoilor
Prevenirea
escarelor

Calmarea
pacientului

Se ajuta
bolnavul sa-si
efectueze
toaleta zilnica
Se face
alimentatie
orala asistata
Asigurarea
unei
alimentatii
adecvate

Bolnavul este in
stare generala
buna
Se mentine
hemipareza

Adm. de
sedative
usoare

Intocmirea
formelor si
pregatirea
pacientului pt
externare

ZIUA 9 -Bolnavul se externeaza cu recomandarile de verificare periodica,regim

desodat, normocaloric, evitarea efortului fizic, a surmenajului si stresului

-Se vor face masaje ale membrelor afectate

-Va continua tratamentul cu vitamine B1, B6, sedative: Fenobarbital 1tb/zi

si Distonocalm 2tb/z

Grila de stabilire a gradului de dependen

Nevoia fundamental
1.A respira si a avea o
bun circulaie
2.A mnca i a bea
3.A elimina
4.A se mica i a avea
o bun postur
5.A dormi i a se
odihni
6.A se mbraca i a se
dezbrca
7. A menine
temperature corpului
in limite normale

Manifestari de Surse de
dependen
dificultate

Probleme de
dependen

Grad de
dependen

8.A fi curat i ngrijit

i a proteja
tegumentele i
mucoasaele
9.A evita pericolele
10.A comunica
11.A aciona conform
propriilor convingeri
12.A fi preocupat n
vederea realizrii
13.A se recreea
14.A nvata cum s-i
pstreze sanatatea
Conform nevoilor afectate, pacietul prezinta o dependen moderat, ceea ce o ncadreaz n
gradul . de dependen.

CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
Procesul de ngrijire al unui pacient cu A.V.C :
Informatii generale:
Numelei prenumele: Voinea Mihai
Vrsta: 52 ani
Starea civil: cstorit
Copii: 2
Profesia: muncitor
Localitatea de domiciliu:Brasov
Diagnosticul la internare:Accident vascular cerebral, semiparez stng.
Data internrii: 04.01.20011
Obinuinte de viat:
Consumator de: Alcool ocazional; Cafea da; Tutun: -da; Drog nu

Diet/regim alimentar nu
Alergii cunoscute nu este alergic
Probleme de sntate:
Antecedente medicale personale:
Aparent sntos pn la 40 de ani cnd acuz dureri epigastrice, fiind
diagnosticat cu ulcer duodenal.
Antecedente heredocolaterale: Mama - ulcer gastroduodenal
Tata - ciroz hepatic.
Motivele internri actuale: Cefalee, vertij, somnolent, semiparez stng, tulburari
senzoriale i de sensibilitate
Istoricul strii actuale:
Din ziua de 3 ianuarie prezint o cefalee intens i somnolent marcat.
n cursul noptii prezint o stare de oboseal, parestezii la membrele superioare
i inferioare stngi.
Se interneaz pentru diagnostici tratament de specialitate.
Examenul clinic general :
Tegumente i mucoase: - tegumentele normal colorate
Greutate: 70 kg
naltime: 180 cm
Tesut celular subcutanat: - tesutul celular subcutanat normal
Sistem ganglionar i limfatic: - sistemul ganglionar limfatic nepalpabil
Aparat loco-motor: - aparat loco-motor aparent integru
Aparat respirator: - tahipnee 20 respiratii / minut, respiratie superficiala ,tuse uscata
Aparat cardio-vascular: - tahicardie , puls 88 b/min , soc apexian spatiu V intercostal stang pe linia
medio- claviculara , tensiunea arteriala 190/80mmHg.
Aparat digestiv: - tranzitul intestinal dereglat de afectiunea neurologica ,pacientul acuzand
constipatie.
Aparat uro-genital: - bolnavul acuza incontinienta urinara , loje renale nedureroase
Sistem nervos si organe de simt: - insomnie, usoara agitatie, cefalee, tulburari de sensibilitate si
motilitate, afazie
Investigatii :
Examenul sngelui: - hematologice: Hb, Ht , VSH
- biochimice: glicemie proteinemie
Examenul urinei: - sumar de urina
Alte examene de specialitate: - examen neurologic
- CT,RMN,EEG
- radiografie pulmonara
Tratamente :
Tratament medicamentos: - antialgice : algocalmin 2f/zi
- antihipertensive: Hipazin1-3capsule/zi
- antipiretice: Algocalmin 2f/zi
- anti tusive: Codeina 2tb/zi
- sedative: Fenobarbital 1 cpr./seara
Epicrizai recomandri la externare :
- Bolnavul este in stare generala buna
- Se mentine semipareza

- Bolnavul
se externeaza cu recomandarile de verificare periodica, regim desodat
,normocaloric,evitarea efortului fizic, a surmenajului si stresului
- Se vor face masaje ale membrelor afectate
- Va continua tratamentul cu vitamine B1,B6, sedative: fenobarbital 1tb/zi si distonocalm 2tb/zi.

Educatia pentru sntate la un pacient cu A.V.C

Educatia sanitar constituie o parte integrant a complexului de msuri de ordin curativ i profilactic
fiind menit s contribuie la creterea eficientei tratamentului, la scurtarea duratei acestuia, la
prevenirea complicatiilor i recidivelor.
Controale medicale regulate.
Tinerea sub control a tensiunii arteriale : acest lucru este important mai ales la persoanele care au diabet
zaharat.
Viata mai activ : noile studii, arat c activitatea fizic scade semnificativ riscul de AVC, ndatorit
reducerii a doi dintre cei mai mari factori de risc pentru AVC:
- tensiunea arterial crescut i afectiunile cardiace.
Cu ct o persoan e mai activ din punct de vedere fizic, cu att se reduce mai mult riscul de AVC.
Persoanele cu activitate moderat au un risc cu 20 % mai mic dect cele inactive.
Persoanele cu activitate crescut au un risc cu 34% mai mic.
Exercitiile fizice pot ajuta de asemenea la creterea nivelului de hdl colesterol (colesterolul protector)
din organism, care duce i ea la rndul ei la scderea riscului de AVC.
Controlul nivelului crescut de colesterol, a afectiunilor cardiace (n special fibrilatia atril), a
diabetuluii a afectiunilor care afecteaz vasele de snge, cum ar fi boala arterelor coronare.
Fr fumat/ renuntarea la fumat : consumul zilnic de tigri crete riscul de AVC de dou ori i
jumtate.
Administrarea de medicamente pentru scderea colesterolului, numite statine, la persoanele cu niveluri
mari de colesterol sau la cele care au avut un infarct miocardic, un AIT sau un AVC.
Prin educarea bolnavului se realizeaz prevenirea complicatiilor i a recidivelor n cursul bolilor,
precumi profilaxia incapacittii de munc.
Prin educarea familiei bolnavului se asigur ngrijirea complet a acestuia.
Asistenta are sarcina ca prin activitatea de educatie sanitar s contribuie la marirea
eficientei msurilor terapeutice i la vindecarea bolnavilor.
Utiliznd corect mijloacele de educatie sanitar ea trebuie s ndrume organizarea regimului igienodietetic, s-l ajute pe bolnav pentru a deveni un factor activ n propria vindecare prin ndeplinirea
contient i corect a recomandrilor.
Bolnavului i se aduc la cunotint bolile cu risc n aparitia accidentului vascular cerebral - fibrilatia
atrial, traumatismele craniene, malformatiile vasculare, diabetul, sindromul hemoragipar.
Totodat bolnavului i se aduce la cunotint tratamentul recomandat de medic i se explic efectele
fiecrui medicament, modul de administrare cu scopul convingerii bolnavului aupra necesittii
respectrii orarului de administrare i a dozelor prescrise de medic.
Rolul esential al asistentei medicale const n a ajuta persoana bolnav s-i mentin sau s-i
rectige sntatea sau s-l asiste n ultimele clipe ale vietii prin ndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi

ndeplinit singur dac ar fi avut vointa sau cunotintele necesare i s ndeplineasc aceste functii
pentru a-i recpta independenta ct mai repede posibil.