You are on page 1of 26

Fll,NUROBI

S tudiu:

Adevărul

Biblic de
Bază:
ÎNFIEREA
FII NU ROBI

Studiu asupra
ADEVĂRULUI BIBLIC DE BAZĂ:

ÎNFIEREA

'Ă~;' că nu mai 'eştiiob; ciflu;i;/şi 'dac'ă eşh:


~-.:: "':J,;,..,::;:,;/.':'~ş~i: . ~! ~~:~ t~~ito~;. _'pr~n<,~ufun~.:'\~ '"
(,', ' .. ',:.;',.::,:.:,:;':, . . ;" . 'L,~::: q~~~t~n.l. 4.7. , 'J<
ÎNFIEREA (ADOPŢIUNEA)
FII, NU ROBI
INTRODUCERE

Această lecţie despre ADOPŢfIUNE este a cincea din seria


ADEVĂRURI BffiLICE DE BAZĂ. Veţi observa, pe măsură
ce parcurgeţi lecţiile, că unele citate biblice sunt necompletate.
Va trebui să le completaţi, pentru a vă obişnui cu căutatulln
Biblie. Înainte de a încerca să completaţi secţiunea Test,
studiaţi cu foarte mare atenţie cursul şi completaţi toate versetele.

Recapitulaţi lecţiile înainte de a răspunde la întrebări. După ce


ai terminat testul, returnează secţiunea test la adresa de pe
spatele broşurii.

În timp ce studiezi lecţiile şi completezi testul, cere căăuzirea


Duhului SÎant în acest studiu. Am dori ca testul să fie completat
cât mai bine, deci nu vă grăbiţi! Dacă aveţi vreo neclaritate
contactaţi învăţătorul dumneavoastră. Lucraţi îngrijit! Scrieţi
citeţ! Citiţi şi urmaţi i nstru cţiunile cu foarte mare atenţie!

Adevărurile ce reies din aceste studii sunt cele descoperite de


generaţii de studenţi.

După ce completaţi această serie de studii ale


ADEVĂRURILOR BIBLICE D E BAZĂ, veţi primi un
certificat de absolvire (o diplomă). D acă aveţi alte întrebări,
scrieţi-ne. Învăţătorul dumneavoastră este nerăbdător să vă
ajute.

Ir. Pavel

soleuro@gmail.com

1
o subliniere a
ADEVĂRULm BIBLIC DE BAZĂ: INFIEREA

1. SEMNIFICAŢIA ÎNFIERII (ADOPŢIUNII)


A. Comparată cu Naşterea din nou şi cu Justificarea
B. Definire - poziţia unui fiu

II. MOMENTUL ÎN CARE ARE LOC ÎNFIEREA


A. Este veşnică
B. O relaţie dublă în timp???
1. Începe în momentul în care o persoană crede în Domnul Isus
2. Tenninată în momentul întoarcerii Domnului Isus Cristos

III. URMĂRILE lNFIERII


A. Binecuvântări primite în unna noii relaţii cu Dumnezeu-Tatăl
1. Dragostea Tatălui
2. Grija Tatălui
3. Pedeapsa Tatălui
4. Mângâierea Tatălui (Odihna)
5. Moştenirea Tatălui
B. Privilegii obţinute prin noile relaţii de familie
1. Numele familiei
2. Asemănarea cu cei din familie
3. Dragostea familiei
4. Libertate şi relaţii familiale
5. Lucrarea pentru familie

IV. DOVEZILE APARTENENŢEI LA FAMILIA LUI DUMNEZEU

A. Călău zit de Duhul lui Dumnezeu


B. O încredere deplină în Tatăl
C. O libertate şi cale de acces la Tatăl
D. Iubirea pentru aproapele nostm
E. Ascultător faţă de Dumnezeu

2
ÎNTREBĂRILE STUDIULUI

CĂUTAŢI SĂ RĂSPUNDEŢI LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI


PE MĂsuRĂ . CE PARCURGEŢI LECŢIA. Răspunsurile vă vor ajuta
să înţelegeţi măcar câteva din adevărurile prezentate în această lecţie.
Testul pe care va trebui să-I completezi se află la mijlocul broşurii.

1. Care este diferenţa între Naştere din nou, Mântuire şi Înfiere


(Compară-le între ele)
2. Ce este înfierea?
3. C'md are loc înfierea?
4. Când vom putea fi recunoscuţi de cei din lume?
5. Care sunt cele 5 binecuvântări primite prin noua noastră relaţie
cu Dumnezeu, în calitate de fii adoptivi?
6. Care sunt cele 5 privilegii obţinute în urma noii relaţii în familia
lui Dumnezeu cu ceilalţi creştini?
7. Care sunt dovezile calităţii de copil al lui Dumnezeu?
8. Care este responsabilitatea noastră faţă de Dwnnezeu? Dar a
unuia faţă de celălalt?

MULTEREFERINŢEBIBLICESUNTLĂSATENECOMPLETATE.
VA TREBUI SĂ CĂUTAŢI VERSETUL ÎN BIBLIE ŞI SĂ
COMPLETAŢI ÎN SPAŢIUL AFERENT ÎNTREGUL VERSET SAU
DOAR PARTEA CARE VI SE CERE.

3
-"
Infierea:
Fii nu Robi

I. SEMNIFICATIA ÎNFIERII (ADOPTIUNII)

A. Infierea comparată cu Regenerarea şi cu Justificarea

o definiţie clară a fiecărui adevăr biblic de bază al acestei serii este foarte
importantă. Observarea diferenţelor dintre ele ne va aj uta să le fixăm mai
bine în memorie.

Deşi fiecare adevăr biblic este o fază sau un aspect diferit în lucrarea de
mântuire, nu pot fi separate una de cealaltă în timp, şi nici nu pot fi
diferenţiate ca importanţă între ele. Fiecare pas în mântuirea noastră este
tot atât de important şi de ancorat în timp încât câteodată diferenţele
lipsesc. De exemplu, înfierea şijustificarea sunt aşa de întrepătrunse, încât
unii dintre cei care le studiază combină aceste două adevăruri,ca fiind doi
paşi ai aceleiaşi faze în lucrarea de răscumpărare a lui Hristos, ori acest
lucru duc.e la umbrirea diferenţelor dintre ele.

Când noua viaţă este sădită într-un suflet, aceasta se numeşte Regenerare;
schimbarea atitudinii lui Dumnezeu faţă de acel suflet se numeşte
Justificare;acceptarea credinciosului în familia lui Dumnezeu ca şi fiu se
numeşte Înfiere. Regenerarea are de a face cu o schimbare în natura
noastră, devenind, aşa cum spune apostolul Petru, "părtaşi firii
dumnezeieşti"(2 Petru 1:4). Justificarea implică o schimbare în starea
noastră înaintea 1ui Dumnezeu, astfel că noi suntem acum rânduiţi "să fim
răscumpăraţi prin Isus Hristos, Prea Iubitul lui Dumnezeu" (Efeseni 1:6).
Înfierea implică o schimbare în poziţia noasu-ă; suntem acceptaţi în
familia lui Dumnezeu cu toate drepturile şi privilegiile unui fiu. (Galateni
4:5-7).

B. Înfierea definită pozitiv

Înfiere înseamnă "aşezarea de fiu". Regenerarea este un termen fizic-


,,naştere" sau mai corect "re-naştere" sau "noua naştere"; pe când justificarea
şi înfierea SWlt termenijuridici. Termenul "Înfiere" este de origine romană
sau latină. Era rareori folosit printre evrei, câteodată folosit printre greci,

4
dar era foarte folosit printre romani. Dr. Hany A. Ironside nota în cartea
sa intitulată "In locun1e cereşti': ,,Acest termen înseamnă aşezarea
deplină ca şi fii ... El ne ajută să înţelegem mai bine acest lucru dacă ne
gândirn că, în zilele în care a fost scrisă Biblia, lU1 bărbat avea mai multe
soţii, wlele dintre ele fiind chiar dintre sclavele sale. El trebuia să-i aleagă
pe acei copii care WTIlau să-I moştenească, pentru că, probabil, n-ar fi putut
să o împartă tuturor. Atunci probabil că, i-a dus înaintea autorităţilor şi i-
a declarat fiii săi , având loc apoi o ceremonie de adopţiune . Din ziua aceea
ei erau recunoscuti ca moştenitorii lui." Acest lucru investeşte copiii cu
toate drepturile şi privilegiile unui matur.

Ioan nu foloseşte niciodată termenul "înfiere", dar Pavel îl foloseşte


adesea, referindu-se la credincios ca la un fiu. Referitor la poziţia pe care
o a em în familia lui Dumnezeu, Ioan foloseşte cuvântul "copii", nu "fii",
pentru că el întotdeauna vorbeşte de calitatea de copil din punctul de
vedere al natw·ii noastre ca fii ai lui Dumnezeu, al creşterii noastre în
asemănarea cu Tatăl nostru.

Termenul înfiere nu este folosit niciodată cu privire la Hristos, ci cu


privire la credincios, atunci când drepturile, privilegiile şi poziţia sa,
asociate cu Hristos, sunt implicate. Cuvântul înfiere este în mod distinctiv
şi deosebit folosit de către Pavel. Pavel spune că Dumnezeu Şi-a trimis
Fiul Său în lume: (Galateni 4:5)

în Romani 8: 15 Pavel pune înfierea la baza rugăciunii sale, spunând: "Şi


oi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh
de înfiere, care ne face să strigăm:<<Ava! adică:Tată!»"

Moise este o imagine vie a sensului scriptural de folosire a termenului


"înfiere ' . "Copilul a crescut, şi ea l-a dus în casa fetei lui Faraon; şi el i-
a fost fiu . I-a pus mnnele Moise (Scos); «căci», a z is ea, <o-am scos din
ape»«. (Exodul 2: 1 O). Ideea devine mai clară dacă se compară Exodul 2: 1 O
cu Evrei Il :24: "Prin credinţă Moise, când s-a lacut mare, n-a vrut să fie
numit fiul fiicei lui Faraon." Cu alte cuvinte el a refuzat să devină
moştenitorul tronului.

Din aceste pasaje am observat că vechiul termen legal de origine romană ,


"înfiere", ca "aşezarea unui fiu", este ceea ce Pavel foloseşte în sens
spiritual când se referă la relaţia celor ce au fost ăscu ţi din ou prin
credinţa în Hristos.In regenerare, credinciosul devine un copil al lui
Dumnezeu, aşa cum spune Ioan "Dar tuturor celor ce L-au primit, adi că
5
celor ce cred În Nmuelei Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia
vreunui om, ci din Dumnezeu" (Ioan 1:12,13).

Prin înfiere, credinciosul, deja copil al lui Dumnezeu prin naşterea dm


nou, primeşte imediat locul său ca un adult, ca un fiu matur, aŞa cwn spune
Pavel:"Dar câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se
deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. Ci este sub
epitropi şi îngrijitori, până la vremea rând uită de tatăl său. Tot aşa şi noi,
când eram nevârstnici, eram sub robia Învăţăturilor începătoare ale lumii.
Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut
din femeie, născut sub Lege, ca să răscwnpere pe cei ce erau sub Lege,
pentru ca să căpătăm Înfierea. Şi pentru că slmteţi fii , Dumnezeu ne-a
trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: «Ava! adică:Tată!» Aşa că
nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dwnnezeu".
(Galateni 4: 1-7).

II. TIMPUL ÎN CARE ARE LOC ÎNFIEREA

Trebuie săsubliniem din nou că diferitele faze ale mântuirii nu pot fi


despărţite în timp. Ele sunt atât de apropiate unele de altele, încât ele se
manifestă ca un act continuu care se petrec într-o clipă. Totuşi, pentru mai
buna lor înţelegere, le separăm pentnl a le studia.

A. înfierea este, Într-lm sens unic, vecinică în natura ei,


şi nu este supusă timpului.
Pavel splme :(Efesenil :4,S)

" Mântuire

6
Cu aJte cu inte, Pavel spune că înainte de întemeierea lumii Dumnezeu
ne-a ales pentru a ne înfia ca şi copii ai Săi. Totuşi, noi trebuie să facem
distincţie între această predestinare pentru înfiere, care nu este precizată
în timp,şi actul actual al înfierii, care are loc atlUlci când credem în Hristos.
Acest element vecinic,TIMPUL, este menţionat aici pentru a exclude
orice posibilitate a faptelor, şi pentru a arăta că Înfierea noastră ăşi are
temeliile doar în harul fără plată al lui Dwnnezeu.

A fi născut în familia lui Dumnezeu ţine de Harul Său, dar a fi înfiat ca şi


copil înseamnă harul Său din belşug. Este diferenta dintre dreptul unui
copil la o jucărie mică, sau cheile de la maşina cea nouă a familiei.
Dumnezeu nu-i consideră p nici unul din copiii lui ca nişte beb Inşi ci
îi in esteşte cu toate drepturile şi pri ilegi ile unui adult.

B. Deşi este veşnică, înfierea are o dublă relaţie în timp.

1. Înfierea începe atunci când o persoană crede în Domnul Isus


Hristos

Siguranţa mântuirii nu este, aşa cum cr unii, un ade ăr ascuns care va


fi re elat într~ zi din viitor, ci o binecuvântată realitate care este realizată
în momentul înfieru. Apostolul Ioan a crezut acest lucru când a spus:
"Preaiubiţilor,acum sunteţi copii ai lui Dumnezeu .....Cl Ioan 3:2); şi Pavel
spune În Galateni 3:26,
"

Acest act al ÎOfierii are loc în momentul în care crezi în El.

Calitatea de fiu este deci o realitate prezentă de care se bucură fiecare


credincios. Probabil că noi nu o putem întelege sau explica; oricum, ea este
ade ărată. Cu cât pătrundem mai mult acest ade ăr cu atât mai mult om
intra în conflict cu lumea. Înfierea este în deasă şi apreciată doar de către
cei care au experimentat~ prin naşterea din nou. Cei care înainte au fost
robiţi păcatului pot aprecia mai mult a castă eliberare şi libertate a unui
fiu adoptat.

2. Înfierea a fi completă la r enirea Domnului Isus Hristos


pentru ai Săi(Ia Răpire)

Acwn, noi suntem recunoscuţi d către lume ca fii ai lui Dumnezeu. Un


asemenea ade ăr este înţeles doar prin credinţă - credinţă despre care

7
lumea nu ştie nimic. Totuşi , în ziua întoarcerii lui Hristos pentru ai Săi (1
Tesaloniceni 4: 16, 17), când tmpurile noastre vor fi răscumpărate, acest
adevăr va fi revelat lumii. Lumea de azi nu înţelege această înfiere, un act
juridic al lui Dmunezeu, pe care îl acceptăm prin credinţă.

Pavel nu a cerut să fie eliberat de tlUP, ci ca tlUpul lui să fie răscwupărat


(Romani 8:23):
"

De aceea, el crede că înfierea este în strânsă legătură cu răscumpărarea


rmală în momentul în care Domnul Isus va reveni pentm ai Săi. Trupul va
fi răscumpărat, astfel că vom primi moştenirea promisă prin înfiere, "Căci
toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos,
pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul , pe care-
I va fi lacut când trăia în trup" (2 Corinteni 5: 10). Apostolul Ioan spune:
"Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne mUllÎm copii ai lui DlUlll1ezeu!
Şi suntem. Lumea nu ne clUloaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
Prea iubiţilor, acum suntem ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat
încă. D ar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom
vedea aşa Clun este." (1 Ioan 3: 1-3)

Acest adevăr al înfierii este primit prin credinţă, în momentul în care un


copil al lui Dumnezeu îşi pune încrederea în Isus Hristos. Dar această
calitate de fiu nu va fi recunoscută de lume până în momentul în care ea
nu va fi împlinită, adică în momentul revenirii Donmului Isus (Vezi 1
Corinteni 15:51-53 ; 1 Tesaloniceni 4:14-17; 1 Petru 1:3-5 ; Filipeni 3:20,
21 ; Romani 8:23).

8
III. REZULTATELE îNFIERII

Cu toate că binecuvântările înfierii cuprind cerul întreg, noua noastră


relaţiecu Dumnezeu şi familia Sa ne aduce multe privilegii ca şi fii
adoptivi.

A. Binecuvântări primite prin noua noastră relaţie cu Dumnezeu ca


Tatăl nostru.

( DRAGOSTEA TATĂLUI)

înainte de a fi fost născuţi din nou, noi am fost nişte copii ai neascultării
supuşi mâniei Tatălui. Scriptura spune în Coloseni 3:6:

"

Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor din această lume. Totuşi, acest
fapt nu ne ajută să intrăm în graţia lui Dumnezeu. Prin credinţa în Isus
Cristos, Fiul preaiubit al lui Dum-nezeu, noi avem o nouă relaţie cu
Tatăl. "Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi" (1 Ioan 4: 19). Domnul
nostru spune: "Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede
în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în
Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă
că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca
ei să fie una, cum şi noi suntem una, - Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru
ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis,
şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:20-23). În momentul
înfierii noi devenim principalele obiective ale dragostei lui Dumnezeu.

(!URTAREA DE GRIJĂ A TATĂLUI)

În viaţă, principalul motiv al oamenilor este acela de a-şi aduna cât mai
multe bunuri pentru ei şi familiile lor. Muncesc din greu şi neîncetat pentru
lucruri caretr.ec odată cu folosirea lor- mâncare, îmbrăcăminte şi confort
(adăpost) . Dar omul care-şi pune încrederea în Isus Hristos îşi va da seama
că privirea lui Dumnezeu este întotdeauna aţintită asupra lui, astfel încât
el nu va trebui să se îngrijoreze cu privire la nevoile fizice pe care
Dumnezeu, prin providenta Sa le oferă din belşug fiecărui credincios. O
asemenea purtare de grijă nu încetează să-i uimească pe cei necredincioşi.
Vorbind tocmai despre acest subiect, Domnul Isus le spune ucenicilor să

9
privească cu băgare de seamă la crinii de pe câmp: " ei nu torc, nici nu
ţes:totuşi, văspun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca
unul din ei. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp,
iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi,
puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând:"Ce vom mânca?"
Sau:"Ce vom bea?" Sau:"Cu ce ne vom îmbrăca?". Fiindcă toate aceste
lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă
de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi
toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra."(Luca 12:27-31)
( Matei 6:28-33).

(PEDEAPSA TATĂLlff)

Pedeapsa este disciplina impusă cu scopul de a îndrepta calea fiilor Săi


către o părtăşie cu El. Oamenii care nu au fost născuţi din nou nu sunt fii
ai lui Dumnezeu şi de aceea li se permite să continue vieţile în păcatele şi
neascultarea lor faţă de Tatăl. Nu acelaşi lucIU se întâmplă şi cu cei înfiaţi
de El, pentru care privilegiile devin datorii şi obligaţii. Fiullle ascultător
este pedepsit pentnl ca el să înveţe ce este ascultarea şi pentru a fi adus
înapoi la Tatăl. Aşa cum un om nu poate pedepsi copilul altui om pentru
neascultare, nici Dmnnezeu nu pedepseşte pe cei din lume. Ei nu sunt
copiii Săi, iar El îi pedepseşte doar pe cei care sunt copiii Săi, prin naşterea
din nou şi prin înfiere. "Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: «Fiule,
nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de
El. Căci Domnul pedepseşte pe cine iubeşte, ŞI bate cu nuiaua pe orice fiu
pe care-l primeşte» . Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi
cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă
sunteţi scutiţi de pedeapsă , de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din
curvie, iar nu fii . Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot
le-am dat cinstea cuvenită , nu trebuie oare cu atât mai m!]lt să ne supwlem
Tatălui duhurilor ,şi să trăim? Căci ei în adevărlle pedepseau pentru puţine
zile, cum credeau ei că e mai bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru
binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice
pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai
pe unnă aduce celor ce-au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a
neprihănirii" (Evrei 12:5-11).

(MÂNGÂIEREA TATĂLUI)

În această lume de continuă suferinţă , mulţi oameni aleg ca soluţie


sinuciderea. Ei cantă peste tot răspwls la problemele lor, numai la

10
Dumnezeu nu. Faptul că nu există nici o speranţă în această lume, pare să
îi împingă pe oameni la disperare, dar Domnul spIme: (Ioan 16:33)

"

Dumnezeu Tatăl a vorbit prin


proorocul Isaia: "Cum mângâie pe
cineva mamă-sa, aşa vă voi mângâia
Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Iemsalim! " (Isaia 66: 13). Pavel Îi mulţumeşte
lui Dumnezeu pentIU mângâierea Sa, spunând: "Binecuvântat să fie
DUmnezeII, Tatăl Domnului nostIU Isus Hristos, Părintele Îndw-ărilor şi
Dmnnezeul ori cărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile
noastre, pentm ca, prin mângâierea cu care noi înşine Slll1tem mângâiaţi
de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vrelll1 necaz! " (2
Corinteni 1:3,4).

(MOŞTENIREA TATĂLlll)

Fiecare care Îl lumează pe Hristos duce o luptă pennanentă pentru a-I


putea fi credincios, pentIU aceasta el având asigmată o răsplată în prezent
şi în viitor.
Apostolul Petru şi Pavel au ştiut că ei, prin Hristos, au fost făcuţi
moştenitori ai unei împărăţii, şi i-au dat slavă lui Dumnezeu pentru acest
lucIU. Apostolul Pet:m splUle: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl
Domnului 1l0stIU Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a
născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din mOlţi, la o nădejde vie, şi
la o moştenire nestricăcioasă, şi neântinată, şi care nu se poate veşteji,
păstrată în ceruri pentm noi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dmnnezeu,
prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremrui.le de
apoi! " (1 Petru 3-5). (Romani 8:16, 17)
,,~-------------------------------------------------------------

"

11
B. Privilegiile obţinute prin noua relaţie de familie

înfierea este În primul rând o problemă de relaţie , o relaţie de o nouă


intirilltate, părtăşie şi privilegi i. Fiul adoptiv care a fost primit în noua
familie are aceleaşi privilegii şi drepturi ca şi Fiul născut. Unele dintre
aceste privilegii şi drepturi sunt subliniate în Cuvântul lui Dumnezeu.

( ÎMPĂRTĂŞfND NUMELE FAMILIEI)

Unor oameni le-ar place probabil să-şi schimbe munele. Unele nume au
mai mare prestigiu şi mai multe drepturi ca şi altele, dar a primi "Numele,
care este mai presus de orice nume" (Filipeni 2:9b), este lUl privilegiu
nespus demare. Pavel spune: " .. .Iată de ce, zic, îmi plec gemUlchii înaintea
Tatălui Domnului nostru Isus Cristos, din care îşi trage numele orice
familie, îllc eruri şipe pământ ... " (Efeseni 3 :14, 15). În 1 1oa113 : 1 se splUle:
"

(ASEMĂNAREA ÎNTRE MEMBRII FAMILIEI)

Aici este locullmde Înfierea spilituală în familia lui Dunmezeu merge


dincolo de înfierea umană, aşa cum o cunoaştem noi. Nici o paralelă nu
poate fi trasă între cele două . Cu toate că un fiu adoptiv are toate
privilegiile lUlui fiu natural, el va păstra asemănarea cu părinţii săi reali.
Dar în sfera spirituală a Înfierii ,credinciosul este complet transformat (2
Corinteni 5: 17), astfel încât el primeşte noua natură a lui Dlillmezeu (1
Petm 1:4). Această asemănare cu DlU1mezeu este una spirituală, aşa cum
Într-o familie există o asemănare din PlUlCt de vedere fizic . Pavel splUle:
"Căci pe aceia, pe care i-a CU1lOSCUt mai dilwinte, i -a şi hotfuit mai dinainte
să fie asemenea chipului Fiului Său , pentm ca El să fie cel Întâi născut
dintre mai mulţi fraţi " (Romani 8 :29) . (1 Ioan 3:2b)

(?RAGOSTEA FAMILIEI)

Dragostea cere în schimb dragoste. Nici un fu adoptiv nu va fi fericit în-


tr-o familie care nu-şi manifestă dragosrtea faţă de el , iar nefericirea lui

12
va fi şi mai mare dacă în acea familie mai există
un fiu natural care să
primească toată dragostea şi afecţitmea părinţilor. Dumnezeu îi iubeşte pe
toţi fiii săi la fel, nu face nici o deosebire între ei. Înfierea este un act de
dragoste care îşi găseşte un real răspuns În inima celui înfiat. O astfel de
dragoste nu este uşor de stins (1 Ioan3: la; Romani 8:38,39; Coloseni 1:4).

e
în familia lui Dumnezeu, fiul adoptiv nu este iubit doar de
Tatăl Dumnezeu, ci şi de ceilalţi fraţi ai săi. Nimeni nu a fost mai
conştient de această dragoste decât apostolul dragostei care
spune: "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că
~ iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său. rămâne în moarte"
~ (1 Ioan 3: 14). Ioan vorbeşte cu convingere pentru că el însuşi

-
'G
~ L-a auzit pe Domnul Isus spunând (Ioan 13:34):

"

( PĂRTĂŞIA LIBERTĂŢII IN RELAŢIA DE FAMILIE)


Dumnezeu nu este rău cu fiul adoptiv, ci el este un Tată iubitor, iar fiul care
face parte din familie se bucură de o mare libertate. Pavel spune "Şi voi
n-aţi primit WI dull de robie, ca să mai aveţi fi'ică; ci aţi primit un duh de
înfiere, care ne face să strigăm <<Ava! adică: Tată!»" (Romani 8: 15) şi din
nou spune: "Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul
Fiului Său, care strigă: «Ava! adică: Tată!»" (Galateni 4:6).

( PĂRTĂŞIA IN LUCRAREA FAMILIEI)


Nu există nici o limită pentru ceea ce un om poate face pentru o persoană
pe care o iubeşte; de fapt, dragostea nu ctmoaşte bariere. Isus spune: "Dacă
Mă iubeşte cineva, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui
împreună cu eL Cine numă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul
pe care-l auziţi , nu esteal Meu, ci al Tatălui, care M -a trimis»" (Ioan 14:23,
24), şi "Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din

13
slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi -vă unii
altora în dragoste" (Galateni 5: 13). "Purtaţi -vă sarcinile unii altora, şi veţi
împlini astfel legea lui Hristos" (Galateni 6:2).

IV. DOVEZILE CALITĂŢII DE FIU AL LUI DUMNEZEU

înfierea, ca şi justifIcarea,este în primul rând lUl act de tranziţie care are


loc în camera de judecată a cerului. Are de asemenea un aspect legal sau
judiciar; este ml act suveran al lui DlUlmezeu, pe care El îl imprimă în
inima fiului adoptat, prin lucJ'area Duhului SÎant. Aceasta este partea
Duhului Sfânt, sau rolul Său, în înfiere.

Totuşi, înfierea are anumite senme exterioare care să arate această lucrare
a lui Dumnezeu unei lumi necredincioase. Copiii lui Dumnezeu au
anumite caracteristici care-i disting de cei din lume. Acestea sunt vizibile
(acţiuni) şi spiritual e (atitudini sau motivaţii).

A. Condus de Duhul lui Dumnezeu

Oricine care a fost născut din nou prin Duhul Sfânt ajunge sub conducerea
şi căIăuzirea Lui. "Căci toţi cei ce SlUlt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu
sunt fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8: 14). De gradul de supunere faţă de
călăuzi rea Duhului SÎant depinde lucrarea pe care o persoană o poate face.
Apostolul Pavel spune că Domnul Isus a mmit pentru a condanma păcatul :
(Romani 8:4)
"

În epistola sa către sfmţii din Galatia, Pavel spune că dacă ei sunt conduşi
de Duhul , ei nu se mai află sub Lege (Galateni 5: 18). Aceasta este lucrarea
Duhului în viaţa exterioară, viyibilă a credinciosului.

B. Având o încredere copiIărească în Tatăl

Există deasemenea evidenţe de acest fel în vieţile noastre spirituale. Unele


din caracteristicile unui om cru'e nu a fost niciodată născut din nou sunt
mândria şi egoismul . Până în momentul în care omul nu este pus faţă în
faţă cu păcatul său pentru a realiza că el (păcatul) este o crimă împotriva
lui Dumnezeu, ei vor crede că sunt capabili să înfrunte orice problemă din
viaţă, chiar şi moartea, de unii singuri. Doar când omul îşi vede păcatul şi

14
ia cunoştinţă de starea în care se află înaintea lui Dumnezeu, doar atunci
realizează că ei au nevoie de un Mântuitor. Când realizează că nu există
o altă cale de ieşire din acestă stare decât prin Dumnezeu, credinţa se naşte
în inirnileJor. Acest lucru dă naştere unei încrederi neţăImurite în
DWllllezeu, aşa cwn copii se încred în tatăl lor fără cea mai mică umbră
de îndoială. La acest lucru se referă Pavel când spune că:"Dumnezeu a
trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere
pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi
fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: «Ava!
adică:Tată ! »"(Galateni 4:4b-6). Acesta este unul din cele mai sigure
semne ale unei schimbări adevărate- când omul îşi pierde încrederea în
el însuşi şi se uită la Domnul Isus, într-o supunere totală faţă de El.

:.. u : p:ăfer~d~: .
· Rău ·
Eu vin la .
D ·u milezeu.
Iartă:':mă,m .
·::··.Num~le·LuL

C. Având slobozenie şi liber acces la Tatăl

Copilul lui Dumnezeu care a fost curăţat de păcatele sale prin sângele
Domnului Isus şi a fost îmbrăcat în neprihănirea Sa, poate, în orice
moment, fără teamă , să vină înaintea lui Dumnezeu.

"Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl , într-un Duh" (Efeseni
2: 18). Acei care nu au fost spălaţi de păcate trebuie curăţiţi şi sfmţiţi. Nici
un privilegiu mai mare nu i se poate oferi omului decât acela de a avea
acces liber în prezenţa Tatălui care va face orice i se cere în Numele
Domnului Isus. Fiind despăIţiţi într-o vreme de Dumnezeu şi prezenţa Sa,
acum" ... avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui
îi datorăm faptul că, prin credinţă , am intrat în această stare de har, în care
suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slav ei lui Dumnezeu"(Romani 5: 1, 2).
Pavel menţionează acest lucru din nou când le scrie celor din Efes şi le
spune că "În El avem, prin credinţa în EI, slobozenia şi apropierea de
Dumnezeu cu încredere" (Efeseni 3 : 12). În epistola către Evrei se sptme:
15
"Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut ceruril e -
pe Isus, Fiul lui Dunmezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci
unul care În toate lucnu·ile a fost ispitit ca şi noi, dar rară păcat " (Evrei
4: 14-16). Atunci când copiii lui Dumnezeu Întâmpină probleme, ei merg
direct la El are este autoritatea absolută şi care poate răsplmde la orice
problemă .

D. Copiii lui Dumnezeu se iubesc unii pe alţii

Dragostea este grijă


activă pentru cei duhovniceşti,
bunăstare fizică şi mentală
pentru ceilalţi. Această
caracteristică a copiilor lui
Dumnezeu este probabil mai
slabă decât oricare din celelalte,
dar Hristos îi acordă o
impOItanţă mare. A fi călăuzit
de Duhul lui Dumnezeu, a avea
încrederea copilărească în
Tatăl, liber acces la El şi
dragostea unii pentru alţii -
aceste caracteristici SlUJt stâns
legate şi intelpătrunse. Acei
Tronul de har ale căror vieţi SlUJt într-adevăr
dominate de către Duhul Sfânt
şi ale căror acţiuni sunt sub
directa îndrumare a Sa, vor
manifesta o mare încredere în
Dmnnezeu şi-i vor iubi pe fraţi.
Omul credinţei va fi omul rugăciunii, care vine adesea la tronul
de Har. Este imposibil să te rogi pentru cineva rară să ai sentimentul
dragostei faţă de acea persoană. În cunoscutul capitol al dragostei,
apostolul Pavel spune: "Acum rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi
dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea" (1 Corinteni 13 : 13).
Dragostea pentru alţi creştini nu poate fi peste măsw-ă de accentuată în
viaţa lUlUi credincios.

Ioan considera această temă atât de impOItantă, încât el şi-a centrat prin1a
sa epistolă În Întregime înjurul ei . El a spus: "Cine zice că este în lumină,
şi urăşte pe fratele său, este încă în înhmerec. Cine iubeşte pe fratele său,
rămâne în Imnină, şi În el nu este nici lU1 prilej de poticnire. Dar cine urăşte

16
pe fratele său, este în înttmerec, umblă în înttmerec, şi nu ştie încotro
merge, pentru că întunerecul i-a orbit ochii" (1 Ioan 2 :9-11). Şi din nou
Ioan splme (1 Ioan 3: 14),
. 'L
' __________________________________________________________

"
De aceea iubirea aproapelui de ine un test al adevăratei apartenen e la
familia lui Dumnezeu, pentru că ea poate fi văzută ş i recunoscută de
ce i lalţi

E. Fiii lui Dumnezeu se SUPWl Tatălui lor

Este în zadar să spunem că ÎI iubim p Dumnezeu, dacă noi nu sWltem gata


să-L ascultăm în toate lucrurile. Poruncile Sale sunt clar definite, cu
siguranţă uşoare, atunci când. pentru fiecare porunca a Sa. El ne dă şi
puterea pentru împlinirea ei. Ioan spWle că "Oricine crede că Isus este
Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a
născut, iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copii lui
Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim. poruncil e Lui. Căci
dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Ş i poruncile Lui nu
sunt grele" (1 Ioan 5: 1-3). u ex istă o altă cale care să arate apartenenţa
la familia lui Dumnezeu .

. într-o amunită măsmă, fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să aibe


această caracteristică, să crească în aceste roaae ale Duhului. Orice viaţă
sănătoasă spiritual ar trebui să aducă multă roadă. Domnul nostru ne-a
arătat care este secretul acestui fapt: "Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea
în voi, După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne
în viţă, tot aşa. nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâne i în Mine.
Eu sunt iţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân
Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi fac e nimic"
(Ioan 15:4, 5). (A rămâne în Hristos înseamnă a te încrede în El şi a-L
asculta în fiecare clipă. )

17
INTRODUCERE LA TESTUL
despre
ADEVĂRUL BIBLIC DE BAZĂ:
ÎNFIEREA

Nu răspwldeţi întrebărilor de la secţiunea test până ce nu


completaţi toate versetele din lecţie şi nu studiaţi cât se poate de
conştiincios cursul. Scopul acestui test este să vă arate cât de mult aţi
învăţat şi cât mai aveţi nevoie să Învăţaţi.

Acest curs a fost în aşa fel elaborat încât să puteţi păstra broşura.
Sunteţi rugaţi să urmaţi instrucţiunile cu foarte mare atenţie.
Returnaţi-ne doar secţiunea TEST. Păstraţi restul broşurii.
După ce aţi completat acest curs vă vom trimite Wl certificat (diplomă) de
absolvire.

r------------~--~--~
I . . . V ărugăin . să refurnaţi ~doar •
I SECŢIUNEA < TEST care se află
: ' mijlocuJbroşmiiEa trebuiecoIIipleta~ 'i l
la :
1· ·· si
, " frimisă Jâadresa de la sfârsîtiil
. , .•
• broşuiii. •
I •
~~-----------------~
Destinatar:
SEMINARUL TEOLOGIC "VESTEA BUNA"
CP.22-0P.I
325700 - OTELU-ROSU
Jud. Caras-Severin
ROMANIA

email: soleuro@gmaiLcom
www.sourcelight.o[g_ _ _ _ _ _ _ _.....

18
Con Hnuaţi studierea lecţiei Înainte de a completa testul
de maijos:
(întoarceţi la pagina 10)

BBT-5 Pag.1

SECŢIUNEA TEST

înainte de a răspunde întrebărilor, completaţi cu atenţie adresa dumneavoastră în


spaţiul de mai jos. SCRIEŢI CITEŢ.

Numele_ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _Vârsta
Adresa~~~~~-~----------~~--~-----------
Localitatea (OficiuIPo ştal) __________________ Cod _ _ Ţara _______ _

Completaţi adresa cu atenţie pentru a putea fi returnată broşura în cazul în care


nu ajunge Ia noi, dintr-un motiv sau altul. Păstraţi broşura .

TRIMITEŢI S E CŢIUNEA TEST ŞCO LII DE LA CARE AŢIPRIMITBROŞURA .

TEST GRILĂ

INS TRUCfillN 1:

Fiecare întrebare este urmată de 3 răspun suri notate a, b, c. Doar unul dintre ele
este cel corect. Citiţi cu atenţie , alegeţi răspunsul corect şi apoi treceţi-l pe linia
din stânga

EXEM PLU:

o. Cât de veche este doctrina înfierii?


a) Este o doctrină nouă, apărută anul acesta
b) A apăru t de Ia învierea D omnului Isus
c) N u are limită în timp - înainte de întemeierea
lumii

Din moment ce doctrina despre p ocăin ţă se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu,


veţi ob serva că răspun sul corect este C. De aceea notaţi litera C pe linie.
BBT-5 Pag.2

SECŢIUNEA TEST

1. Care sunt cele două adevăruri care unt adesea confundate?


a) Regenerearea şi credinţa
b Justificarea şi înfi rea
c) Pocăinţa şi sfinţirea

2. Ce tratează în primul rând doctrina înficrii?


a) Păcatul
b) Intrarea omului în familia lui Dumnezeu, cu toate
privilegiile unui fiu
c) Cunoaşterea de către om a lui Dumnezeu

3. în ce categorie intră cu ântul înfiere?


a) Termeni ştiinţific
b) Termen fizic
c) Termen juridic

4. în vremurile biblice, um om adopta un copil prin:


a) Alegerea lui din copiii nevestelor sale
b) Luând fiul slujitoarei
c) Luând doar fiul primei lui soţii

5. Când Pavel foloseşte tennenul "înfiere" referindu-se la drepturi,


privilegii şi poziţia credinciosului faţă de Dumnezeu, el îi
numeşte pe aceştia :
a) Copii
b) Fii
c) Creştini

6. Referindu-se la pozitia lor în familia lui Dumnezeu, Ioan


vorbeşte despre un bărbat sau despre o femeie astfel:
a) Fii
b) Creştini
c) Copi i

7. Cum este folosit termenu l "înfiere" în Scriptură?


a) În legătură cu Hristos, ca moştenitor lui Dumnezeu
b) în legătură cu păcătosul, ca moştenitor al lumii
c) În legătură cu credinciosul, ca împreună moştenitor cu
Hristos

8. Prin ce este unică înfierea?


a) Subiectul timp
b) Faptul că are loc la Răpire
c) Faptul că este ve . rucă
BBT-5 Pag.3

9. Ce legătură are înfierea cu siguranţa mântuirii?


a) Nici una. Nu putem şti dacă suntem mântuiţi până când
murim
b) Nici una. Nu este o bază biblică în ce priveşte siguranţa
mântuirii
c) Siguranţa mântuirii este făcută reală prin înfiere

10. Când este definitivat actul înfierii?


a) în momentul în care o persoană crede în Isus ca Mântuitor
personal
b) Când o persoană moare
c) La Revenirea Domnului Isus (la răpire)

11 . La ce se referă termenul scriptural "înfiere"?


a) Un act juridic recunoscut de lume pentru că este validat
de către un tribunal
b) Un act juridic al lui Dumnezeu, acceptat prin credinţă,
deci neînţeles de lume
c) Un act juridic recunoscut pentru că a fost înregistrat în
biserică

12. Ce relaţii sunt implicate când devenim fii adoptivi ai lui


Du.'Unezeu?
a) Doar relaţia dintre credincios şi Dwnnezeu
b) Doar relaţia dintre credincios şi prietenii săi
c) Doar relaţia dintre credincios şi Dwnnezeu, şi credincios
şi familia creştină

13. înfierea afectează relaţa noastră cu Dwhnezeu?


a) Da. Devenim principalul obiectiv al dragostei lui
Dumnezeu
b) Nu. Noi suntem copiii lui Dumnezeu prin creaţie
c) Nu, până când vom sta în faţa Lui pentru judecată

14 . Cum afectează înfierea planul lui Dunmezeu?


a) Este acelaşi pentru credincios şi pentru necredincios
b) Este oferită credinciosului
c) Nu este afectat

15 . Pedeapsa este o dovad ă a:


a) Ghinionului celui credincios
b) Bunătatea şi puritatea fiecărui credincios
c) Restabilirii relaţiei dintre Dumnezeu şi un fiu neascultător

16. Pedeapsa lui Dumnezeu -Tatăl este o d ovadă că cel pedepsit:


a) Nu este creştin
b) Este un fiu adoptiv
c) Nu este iubit de DtUlUlezeu
BBT-S Pag.4

17. Care este solutia pentru deznădejea în ce priveşte condiţia


omenirii?
a) Un tratat de pace şi interzicerea folosirii armelor nucleare
b) Sinuciderea
c) Mângâierea, confortul lui Dumnezeu

18. Ce ştiţi despre moştenirea noastră spirituală?


a) Nu este menţionată în Biblie
b) Este propovăduită doar de Pavel
c) Este propovăduită de către Petru şi Pavel

19. Unde are loc actul înfierii?


a) în inima credinciosului
b) în sala de tribunal din cer
c) într-o sală de tribunal de pe pământ

20. Cum sunt dovezile înfierii?


a) Sunt interioare, spirituale
b) Sunt exterioare, vizibile
c) Sunt în aceeaşi măsură spirituale şi vizibile

21. Care este una dintre dovezile înfierii?


a) încrederea în sine însuşi
b) încrederea în oameni
c) încrederea copilărească în Dunmezeu

22. O caracteristică foarte importanată a unui copil al lui Dumnezeu,


probabil cea care adesea lipseşte, este:
a) Credinţa în Dumnezeu .
b) Dragostea faţă de alţi creştini
c) Nădejdea revenirii Domnului (răpirea)

23. Care caracteristică este un adevărat test al calităţii de fiu al lui


Dumnezeu?
a) Mândria pentru poziţia şi cunoştinţele dobândite
b) încrederea în sine însuşi şi în alte persoane
c) încrederea în Dunmezeu şi dragostea faţă de aproapele
nostru
24 . Dragostea pentru Dumnezeu este evidenţiată de:
a) Păzirea poruncilor Lui
b) Dependenţa de sine
c) Discu ţiile despre lucruri mari

25. Care este secretul unei rodiri bogate?


a) Străduinţa de a atinge perfecţiunea
b) Rămânerea în Hristos
c) Străduinţa de a rodi spiritual
SERIA ADEVĂRURI BIBLICE DE
BAZĂ
POCĂINŢA - CHEMAŢI LA pocĂINŢĂ

C~DINŢA - ÎNCREDEREA ÎN LUCRURILE NEVĂZUTE

REGE ERAREA - CREAŢI DUPĂ CIDPUL SĂU

JUSTIFICAREA - ACCEPTAŢI ÎN PREAillBlTUL

ÎNFIEREA (ADOPŢIUNEA) - FII, NU ROBI

RUGĂCIUNEA - MARILE SECRETE AL RUGĂCIUNII

SFINŢIREA - CHEMAŢI LA SFINŢENIE

GLORIFICAREA - CHEMAŢI LA SLAVA SA VEŞNICĂ

Doresti mai multe informatii


despre cursurile biblice prin corespondenta?
Pe Internet - YouTube, cauta user "soleuro",
si vei gasi o lista cujilme de prezentare ale cursurilor
Source ofLight - Europe.
~~~&~_i_'t1[f4fi![ammmwimw.mţ)w..-tiW1Ht~W~f%f~

~I SOURCE OF LIGHT - EUROPE


~::~ Destinatar:
cl:}. SEMINAR UL TEOLOGIC "JlESTEA BUNA"
~:~~ CP.22 - OP. I
~\j 325700 - OTEL U-ROSU
~:~ Ju d. Caras-Severin
~i ROMANIA
ţ~?
~m email: so/euro@gmaiLcom
~~~~ .sourcelight.org

1--, ~
il fij
~1~
k~~
M~

.IIIl
~

~
4
CARE ESTE PIEDICA
_ _
ţţ] PRINCIPALA A RUGACIUNII?
.-
*:~
~~~~:
qW
~
f'~
~t~
t~
%!.
~~
~~
!~)
Care sunt cele 16 il ~~iI~'
legi principale ale RUGĂCIUNII? II ~
~~

~I'I La aceste Întrebări şi la multe altele le veţi găsi


j răspunsul în lecţia următ?are: _
il:~\:
, SECRETELE DE BAZA ALE RUGACIUNII. j SST -5(R8/91)

ItDN.®m1:w.;!RţmZ!@I_l_~'"t~~@t1:'«\'i;'i~«.:~,A~~~~~~~~

You might also like