Există viaţă după moarte?

Întrebare: Există viaţă după moarte?

Răspuns: Există viaţă după moarte? Biblia spune: “Omul născut din femeie, are viaţa
scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o
umbră....Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze...” (Iov 14:1-2, 14).

La fel ca Iov, aproape toţi am fost provocaţi de această întrebare. Dar ce se întâmplă
exact după ce murim? Încetăm pur şi simplu să mai existăm? Este viaţa o uşă pivotantă
prin care plecăm şi ne întoarcem pe pământ pentru a obţine în final măreţia personală?
Toate persoanele se duc după moarte în acelaşi loc, sau în locuri diferite? Există cu
adevărat raiul şi iadul, sau acestea sunt numai în mintea noastră?

Biblia ne spune că nu numai că există viaţă după moarte, dar şi că există o viaţă
veşnică după moarte atât de măreaţă încât “Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut,
urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a
pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Iisus Hristos, Dumnezeu
întrupat, a venit pe pământ pentru a ne oferi darul vieţii veşnice. “Dar El era străpuns
pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă
pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5).

Iisus a luat asupra Sa pedeapsa pe care o meritam fiecare dintre noi şi Şi-a sacrificat
propria viaţă. După 3 zile, El a arătat că este biruitor asupra morţii prin învierea Sa din
morţi, în Duh şi în trup. El a rămas apoi pe pământ pentru 40 de zile şi a mărturisit astfel
către mii de oameni acest adevăr înainte de a se reîntoarce în casa Lui veşnică în cer.
Romani 4:25 spune: “Iisus Hristos ... a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a
înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.”

Învierea lui Hristos este un eveniment bine documentat. Apostolul Pavel a provocat
oamenii să îi întrebe pe martorii oculari pentru a verifica validitatea afirmaţiilor sale, şi
nimeni nu a fost în măsură să conteste adevărul învierii. Învierea lui Hristos este piatra
de temelie a credinţei creştine; deoarece Hristos a înviat din morţi, şi noi putem avea
credinţa că vom fi înviaţi.

Pavel i-a mustrat pe unii dintre creştinii vremii sale care nu credeau aceasta: “Iar dacă
se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o
înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat” (1 Corinteni
15:12-13).

Hristos a fost prima persoană dintr-o mare mulţime a celor care vor fi înviaţi din nou.
Moartea fizică a venit în lume printr-un singur om, Adam, de care toţi suntem legaţi. Însă
toţi ce care au fost adoptaţi în familia lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos vor
primi o nouă viaţă (1 Corinteni 15:20-22). La fel cum Dumnezeu i-a înviat trupul lui Iisus,
tot aşa trupurile noastre vor fi înviate la întoarcerea lui Iisus (1 Corinteni 6:14).

Cu toate că toţi vom fi înviaţi, nu toţi vom merge în rai. Fiecare persoană face o alegere
în decursul propriei vieţi care va determina locul unde acea persoană va merge pentru
eternitate. Biblia spune că noi toţi suntem sortiţi să murim o singură dată, după care va
urma judecata (Evrei 9:27). Aceia care sunt făcuţi îndreptăţiţi vor merge în cer pentru
viaţa veşnică, însă necredincioşii vor merge în iad, pentru a primi pedeapsa veşnică
(Matei 25:46).

Iadul, ca şi raiul, nu este numai o modalitate de existenţă, ci şi un loc foarte real. Este un
loc unde cei nedrepţi vor experimenta mânia lui Dumnezeu pentru eternitate. Ei vor
avea parte de suferinţe emoţionale, mentale şi fizice, fiind afectaţi de ruşine, regret şi
dispreţ.

Iadul este descris ca o groapă fără sfârşit (Luca 8:31, Apocalipsa 9:1), şi ca un lac de
foc, arzând cu pucioasă, unde cei care vor locui vor suferi zi şi noapte şi fără încetare
(Apocalipsa 20:10). În iad, va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, arătând că durerea va fi
intensă (Matei 13:42). Este un loc “unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”
(Marcu 9:48). Dumnezeu nu găseşte nici o plăcere în moartea celor păcătoşi, şi doreşte
ca ei să se întoarcă de la căile lor păcătoase ca să poată astfel trăi (Ezechiel 33:11).
Însă El nu ne forţează să ne supunem; dacă alegem să Îl respingem, El nu poate alege
decât să ne dea ceea ce dorim – să trăim separaţi de El.

Viaţa pe pământ este un test – o pregătire pentru ceea ce va veni. Pentru cei
credincioşi, aceasta înseamnă viaţa veşnică în prezenţa apropiată a lui Dumnezeu. Dar
cum suntem noi făcuţi drepţi şi astfel să primim viaţa veşnică? Există o singură cale –
prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Iisus a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa.
Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu
va muri niciodată...” (Ioan 11:25-26).

Darul vieţii veşnice este disponibil tuturor, însă pentru a-l primi, trebuie să renunţăm la
plăcerile lumeşti şi să ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu. “Cine crede în Fiul, are
viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumneze va
rămâne peste el” (Ioan 3:36). Nu ni se va oferi posibilitatea de a ne pocăi pentru
păcatele noastre după ce vom muri, pentru că odată ce ne vom întâlni faţă în faţă cu
Dumnezeu, nu vom avea altă alegere decăt să credem în El. El doreşte ca noi să ne
întoarcem chiar acum către El în credinţă şi dragoste. Dacă acceptăm moartea lui Iisus
Hristos ca plată pentru răzvrătirea noastră plină de păcat împotriva lui Dumnezeu, ni se
garantează nu numai o viaţă plină de sens pe pământ, dar şi viaţa veşnică în prezenţa
lui Hristos.

Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal, iată o rugăciune simplă
care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni
nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această
rugăciune este numai o modalitate de a-ţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi
de a Îi mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva
Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel
ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun
întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi
pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit
mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.

© Copyright 2002-2008 Got Questions Ministries

www.gotquestions.org - Răspunsuri la întrebări din Biblie