CAPITOLUL V - COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL

CONDUCERE / COMPORTAMENTE SI STILURI DE CONDUCERE

SCHIMBARE SI COMUNICARE / INTELEGEREA SCHIMBARII

CONDUCERE

Obiective:
Prezentare aspecte generale conducere si conducatori
Modele de abordare a conducerii
Trasaturile leader-ilor / distincie ntre teoriile calitilor personale, teoriile stilului asupra conducerii
- limitri;
Comportamente si stiluri de conducere
Cunoaterea i nelegerea proceselor i aptitudinilor de conducere;
Inelegerea conducerii, implicaiile pentru leader-i / manageri; aptitudini i abiliti care contribuie
la eficacitatea unui conductor.

Aspecte generale:

Conducerea este:
- un atribut al unui post (ex. director)
- o caracteristica a unei persoane (ex. bun conducator)
- o categorie de comportament (ex. ceea ce face o persoana sa influenteze alte persoane)

Conducerea ca proces
Conducerea = influentarea altor oameni in moduri mai mult sau mai putin acceptabile pentru ei cu
privire la anumite probleme fundamentale care stau in fata grupului sau a organizatiei.

Functiile Conducerii:

FUNCTIA STRATEGICA definirea unui sens de inaintare in cadrul grupului sau al organizatiei

FUNCTIA DE SARCINA definirea sarcinilor ce trebuie indeplinite pentru atingerea scopurilor

grupului sau organizatiei si luarea masurilor necesare pentru ca aceste sarcini sa fie executate
eficient

FUNCTIA INTERPERSONALA mentinerea moralului, a coeziunii si a angajarii grupului sau

organizatiei.

Trei teorii clasice ale conducerii:

- teoriile calitatilor personale - calitatile de conducator sunt innascute, nu dobandite
- teoriile stilurilor de conducere exista un stil de conducere apt sa dea rezultatele cele mai
bune (ex. preocuparea in cel mai inalt grad pentru sarcina si oameni)
- teoriile conjuncturale stilul de conducere trebuie sa se adapteze la situatie

S.C. IMSAT S.A. / COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL -1-

CDR/DAL septembrie 2003 / COM. 6
 LEADERS vs. MANAGERS (CONDUCATORI vs. EXECUTIVI)
FUNCTIILE LIDER-ILOR / FUNCTIILE MANAGER-ILOR

Conducatorii - oameni de la care se asteapta sa fie si sunt considerati a fi, influenti in privinta unor
chestiuni importante.

(Alan Bryman 1986) In vreme ce conducatorii (leaderii) creeaza o viziune a viitorului care ii implica
pe membrii organizatiei, contureaza rolurile acestora, executivii (managerii) sunt preocupati de
modalitatile de indeplinire a sarcinilor.

ROLURI CONDUCATORI ROLURI EXECUTIVI

Potenteaza angajatii sa-si atinga obiectivele Stabilesc politici si scopuri generale
Stabilesc si comunica obiectivele Planifica si estimeaza
Monitorizeaza performantele si ofera feedback Organizeaza procesul muncii, aloca sarcinile si
responsabilitatile
Clarifica si rezolva problemele altora Ofera instructiuni
Organizeaza resursele Controleaza, verifica daca performanta generala
corespunde planului stabilit
Ofera informatii, sfaturi si da girul expertizei Coordoneaza activitatile angajatilor
Iau decizii pentru altii
Sunt reprezentantii grupurilor in exterior
Arbitreaza disputele
Ofera recompense si penalizari
Ofera sfaturi (in probleme personale si de
cariera) (father figure)

Tipuri de leader-i sunt :

Lead-erul charismatic
- Influenta sa deriva din personalitate
- Putini indivizi poseda calitati exceptionale necesare pentru a-i transforma pe cei din jurul lor
in adepti
- Acestea calitati (aptitudini) nu pot fi formate prin training, ci doar modificate

Leader-ul traditional
- Pozitia sa este asigurata prin nastere
- Aceasta categorie este accesibila doar unui numar redus de indivizi

Leader-ul desemnat
- Influenta sa deriva direct din pozitia sa
- Acesta reprezinta tipul birocratic de lider a carui putere se legitimeaza prin natura si scopul
pozitiei sale in cadrul ierarhiei

Leader-ul situational
- Influenta sa poate fi eficienta doar daca se afla la locul potrivit, la momentul potrivit
- Este un tip de conducere temporar

Leader-ul functional

S.C. IMSAT S.A. / COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL -2-

CDR/DAL septembrie 2003 / COM. 6
- Acest tip de leader isi adapteaza comportamentul in vederea atingerii nevoilor pe care situatia le
impune

Trasaturile leader-ului. Teorii

1. La inceput, studiul trasaturilor s-a axat pe identificarea si masurarea acelor caracteristici

personale care diferentiaza pe lideri de non-lideri : inteligenta, grija fata de nevoile altora, intelegerea
sarcinii, initiativa si perseverenta in tratarea problemelor, incredere in sine, dorinta de a accepta
responsabilitatea si de a ocupa pozitii care confera dominanta si control altora.

2. Ulterior, studiul trasaturile s-a orientat pe investigarea trasaturilor care diferentiaza leader-ii
eficienti de cei ineficienti, vizand in special previziunea eficientei conducerii: (studiu american in care
executivilor li s-a solicitat sa identifice calitati personale care ii caracterizeaza pe leaderi
Organizational Behaviour Andrzej Huczynski & David Buchanan, prentice Hall 1991)

- inteligenta
- energie
- incredere in sine
- spirit dominator
- motivatie pentru a conduce
- stabilitate emotionala
- onestitate si integriate
- nevoia de realizare
- capacitatea de judecata
- abilitati in relatiile interumane
- dedicare
- cooperare
- initiativa
- spiritul vizionar
- determinare si fermitate
- ambitie
- judecata clara
- obiectivitate

3. La sfarsitul anilor 80, in cadrul scolii de business Centrul European de Management din Bruxell
(Devine, 1988) s-au identificat si alte 5 trasaturi precum :

ascultarea
team-building (capacitatea de creare a echipei)
capacitatea de a lua decizii in mod independent
abilitatile de a retine angajatii competenti
abilitatea de a se inconjura de oameni competenti, de varf

4. John Adair 1990 ( noua cultura a management-ului) leader-ii eficienti sunt cei care dau ceva si
primesc ceva in schimb, conducerea fiind conceputa ca un schimb social, identifica trei
caracteristici:

Capacitatea de directionare (dimensiunea vizionara a lui Bryman care ii diferentiaza pe lideri de

executivi) abilitatea de a comunica o imagine dezirabila a viitorului si de a uni grupurile de oameni
cu scopul realizari unor obiective comune

Team-building incorporarea notiunilor de obiective comune si comunicare eficienta, creearea unei

echipe eficiente in spatele management-ului
S.C. IMSAT S.A. / COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL -3-
CDR/DAL septembrie 2003 / COM. 6
Creativitatea capacitatea de inovatie, de promovare a spiritului inovator, de a-i lasa pe oameni sa
inoveze

O persoana conduce atunci cand ii poate determina pe altii sa faca ceva pentru ca asa vor, iar nu
pentru ca se tem de consecintele nesupunerii ori pentru ca se supun automat cerintelor oficiale.

Caracterul voluntar al raspunsului la actul conducerii include conducerea in categoria proceselor de

influentare sociala. Aceasta inseamna ca persoanele aflate in posturi de conducere trebuie sa aiba
abilitati pentru a-i influenta pe celilalti, de a-i determina sa-l urmeze.

Conducerea este un proces social in care un individ influenteaza comportamentul celor din
jurul sau fara a uza de violenta.

Conducerea, in acest context este definita de relatii interactiunile dintre conducator si cei care il
urmeaza, compatibilitate oamenii sunt influentati de anumite persoane si nu de altele, puterea
abilitatea unui individ de a-i controla si influenta pe ceilalti, de a-i determina sa respecte o directie
anume sau sa urmareasca un anumi tel.

Influenarea apare loc atunci cnd o anumit persoan sau un anumit grup exercit un efect /
impact asupra a ceea ce face sau gndete o alt persoan sau un alt grup.

Puterea este potenialul sau capacitatea de a influena o alt persoan sau un alt grup.

Autoritatea este forma particular de putere, conferit oficial indivizilor datorit poziiei pe care o
ocup.

COMPORTAMENTE SI STILURI DE CONDUCERE

Pentru a intelege conducerea eficienta nu trebuie studiate trasaturile si priceperile liderilor, ci, mai
curand, ceea ce face liderul efectiv atunci cand lucreaza cu subordonatii sai. In conformitate cu
modelul structurii sociale rezultate din schimbul social, studiul conducerii in organizatie
examineaza trei variabile : liderii, subalternii si situatiile, precum si interactiunile dintre acestea.

Din aceasta perspectiva trebuie inteleasa relatia dintre ceea ce face liderul si reactia
comportamentala performanta si emotionala satisfactia subordonatilor.

STILURI DE CONDUCERE:

1. Stilul autoritar
- liderul ia singur decizii si comunica subordonatilor ce au de facut

2. Stilul democratic
- liderul implica subordonatii in procesul deciziei, imparte cu ei problemele, ca si puterea de a decide

3. Stilul laissez-faire
- liderul evita sa ia decizii, de cate ori poate, lasandu-si subordonatii sa actioneze cum crede fiecare
de cuviinta
S.C. IMSAT S.A. / COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL -4-
CDR/DAL septembrie 2003 / COM. 6
 Criterii de abordare a stilurilor de conducere
In general, unui tip de lider ii corespunde un anumit stil de conducere care consta in manifestarea
caracteristicilor tipului de manager in relatiile cu subordonatii, cu colaboratorii sau sefii.

Se intalnesc tipuri ca : organizator, intreprinzator, participativ, realist, birocrat, paternalist, demagog,

oportunist.

A. Orientarea pe oameni
- grija pe care liderul o manifesta fata de subordonati
- leader-ul usor de abordat si receptivi la sugestii.
- le respecta ideile
- este preocupat de calitatea relatiilor dintre angajati
- include relatii de prietenie, consultare, recunoastere, comunicare, sprijin si support
- liderul este preocupat de bunastare si de progresele subordonatilor, este comunicativ si le
ofera sprijin, le incredinteaza responsabilitati si le deleaga autoritate

B. Orientarea pe sarcina (productie)

liderul este centrat pe sarcini,
este preocupat de utilizarea eficienta a resurselor si personalului in indeplinirea scopurilor
grupului
include planificarea, coordonarea, directionarea, rezolvarea problemelor, clasificarea rolurilor
subordonatilor, criticarea muncii inadecvate, presiuni asupra subordonatilor pentru a lucra
eficient
orientare caracterizata prin planificare si fizarea scopurilor, instructiuni explicite date
subordonatilor, utilizarea puterii, evaluarea subordonatilor in scopul accentuarii importantei
productiei

Corelarea celor doua dimensiuni a permis elaborarea a doua tipologii clasice in literatura de
specialitate:

Sistemele manageriale (stiluri de conducere) (R. Likert) :

1. Autoritar-exploatator
- caracterizat prin conducerea pe baza de frica si constrangere
- comunicare la varf
- luarea deciziilor si impunerea de catre nivelul superior al ierarhiei fara consultare
- relatiile personale dintre superiori si subordonati sunt foarte indepartate

2. Autoritar paternalist
- caracterizat prin conducerea prin recompense, nu prin frica, dar subordonatii raman integral
supusi
- informatiile sunt ascendente, de la baza, sunt cele care convin sefului
- deciziile sunt luate in partea superioara a ierarhiei
- numai unele decizii minore sunt delegate subordonatilor

3. Stilul participativ
- conducerea ofera recompense materiale si permite participarea subordonatilor la luarea
deciziilor

S.C. IMSAT S.A. / COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL -5-

CDR/DAL septembrie 2003 / COM. 6
 - conducerea fixeaza obiectivele si lucreaza strans cu angajatii pentru a-i stimula in realizarea
performantelor
- comunicarea se realizeaza usor in cele doua sensuri, pe verticala si orizontala

4. Stilul democratic
- leader-ul are incredere completa in subordonati
- stabileste obiectivele impreuna cu angajatii
- permite subordonatilor sa ia decizii in mod independent
- motiveaza angajatii prin recompense pentru atingerea obiectivelor
- impartaseste ideile si opiniile

S.C. IMSAT S.A. / COMUNICARE SI COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL -6-

CDR/DAL septembrie 2003 / COM. 6