Nicolae Labi

Meterul

Meter valah, azi nume de fntn,

Crescut din lutul ce l-ai plmdit

n sprinten zidire cu trei turle

i ce dantelat de granit,

Din cntece pierdute pn astzi

i din puterea visului vnjos

Ai nchegat, cu palme btucite,

Minunea de la Arge mai n jos.

Un om brbos inea o floare alb

n aspre palme, mngind-o blnd...

Czut n iarb i secat de vlag,

O doin trist ngna n gnd.

Priveai. i-un dor tulburtor te-ncinse

Lui s-i nchini nemaivzut altar,

S stea pe plaiul aspru, precum floarea

n palme btucite de plugar.

Visai s vezi sub bolile rotunde

i-n fumul plpit de lumnri,

Pe lemnul zugrvit cu lut i soare

Chipul plmailor acestei ri.

nfrigurat de-un singur gnd, smulgndu-i

Ca zdrene vii prerile de ru,

Tu i-ai strivit sub talpa mnstirii

Inima ta, tot ce-ai avut al tu.

Dar i-ai simit-o renscnd cu larm

n dangtul de clopot, presimit

Al veacurilor multe, viitoare,

Tu, prometeu romn, purtnd alt mit

Cnd ridicat pe cea mai-nalt turl,

Cu glas profetic, domnului despot,

De-ai s mai poi cldi la fel minune,

I-ai dat rspunsul rzvrtit: - Mai pot!

Orbind cu pirozeaua de pe cum,

i ndreptnd hangerul de la gt,

Domnul intea profilul pietrei, fraged,

Cu ochi pizmuitor i mohort.

El jinduia numai a lui s fie

Tot ce-ai putut, pltind din tine, da.

Ca piatra de pe frunte s-i luceasc

Rugul unic suit pe jertfa ta.

Cnd schelele curmate se surpar

Preai att de nenvins sub nori,

nct cu slabe aripi de indril

Ai fi putut spre alte zri s zbori.

Dar dragostea pmntului i-a rii

Te-a prvlit pe cmpul fumuriu,

Ca s neti n veci de veci, fntn,

De jertf i de cntec pururi viu.

S-a destrmat sub piatr-n mnstire

Cel ce demult a poruncit ca domn,

Fntna curge-n brazde i-n ulcioare,

Fr odihn,

fr uitare,

fr somn.