in practica, cel mai frecvent, societatile apeleaza la imprumuturi de la alte

societati afiliate, din acelasi grup, in principal pentru finantarea/sustinerea

businessului desfasurat, deoarece un astfel de imprumut reprezinta un instrument
mult mai practic si mai facil de obtinut in comparatie cu un credit bancar ce implica,
pe langa costuri suplimentare, si o anumita birocratie din partea bancilor care, de cele
mai multe ori, este excesiva.

"Nu exista o limitare de nicio natura cu privire la tipul de societati care pot acorda
imprumuturi ori primi imprumuturi, astfel incat orice societate, cu raspundere
limitata, pe actiuni etc., este in masura a fi parte la o astfel de operatiune, atata vreme
cat este legal constituita",

legislatia in vigoare nu impune conditii speciale pentru ca o societate sa acorde

ocazional imprumuturi catre alte societati si, prin urmare, nu va fi necesara in astfel de
situatii ca, in prealabil, imprumutatoarea sa isi inscrie ca obiect de activitatea separat
creditarea.

" in mod accidental si cu titlul neprofesional de operatiuni de creditare de catre o

societate comerciala nu constituie o incalcare a scopului statutar si a principiului
specialitatii capacitatii de folosinta, asa cum este el conturat in materia societatilor
comerciale [Revista Dreptul nr. 8/2011, Maria Dumitru, <Discutii privind legalitatea
imprumuturilor creditarilor intre societatile comerciale>, p. 89].

"Cu toate acestea, pentru a nu intra sub incidenta actelor normative cu aplicabilitate in
domeniul activitatilor financiar-bancare emise de Banca Nationala a Romaniei,
societatea care acorda imprumutul va trebui sa dovedeasca necesitatea,
oportunitatea si eficienta unei astfel de operatiuni de creditare, cum este
cazul societatilor afiliate, respectiv cand imprumutul este acordat de o societate
<mama> societatii <fiica>",.

din punct de vedere al normelor legale incidente, acordarea de imprumuturi in afara

creditului bancar se intemeiaza, in prezent, pe dispozitiile art. 2158 din Noul Cod Civil,
care stipuleaza la alin. (2) faptul ca, atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a
o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de
credit si institutiile financiare nebancare, coroborate cu dispozitiile art. 5 alin. (1) din
OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, care nu
instituie restrictii exprese in ceea ce priveste acordarea de imprumuturi, ci doar
activitatea de atragere de depozite, care, in trecut, pana la intrarea in vigoare a noului
Cod Civil, astfel de imprumuturi aveau ca fundament legal dispozitiile art. 100 din Legea
nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.

"Mai precizam si faptul ca, din punctul de vedere al BNR, atata vreme cat operatiunea
de imprumut are caracter ocazional si nu are ca sursa fonduri rambursabile atrase de la
public, ea poate fi realizata in mod liber, nefiind supusa in niciun fel reglementarilor
speciale in materie",
pentru a putea realiza un imprumut si, implict, pentru a-l justifica in mod corespunzator,
societatile trebuie sa incheie un contract de imprumut in care sa se precizeze
durata pentru care se acorda creditul, perioada de rambursare si daca se percepe
sau nu dobanda.

un contract de imprumut este un contract real, prin urmare se va considera valabil

incheiat, daca imprumutatul va primi suma ce face obiectul contractului, indiferent de
forma in care conventia este incheiata.

ca o varianta a imprumuturilor fara dobanda intre societati o reprezinta si creditul

comercial acordat de furnizori.

, in cazurile de imprumut intre societati comerciale isi vor gasi incidenta dispozitiile art. 5
din O.G. 13/2011, care limiteaza dobanda la 150% din dobanda legala, sau, in lipsa
unei stipulatii exprese in conventia partilor, imprumutatul va datora doar dobanda
legala.

"Astfel, se poate observa faptul ca partile sunt libere sa nu specifice nicio dobanda
aplicabila imprumutului ce urmeaza a fi acordat. Intr-o atare situatie trebuie precizat
faptul ca, din punct de vedere fiscal, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va
putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea nr. 571/2003 privind
Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede la art. 11 alin. 1 ca <la stabilirea sumei
unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia
in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei
tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei>",

, in scopul deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda aferente imprumuturilor

contractate de la alte entitati decat societati bancare sau societatilor care acorda
credite potrivit legii, Codul fiscal limiteaza nivelul dobanzii pentru imprumuturile
contractate la nivelul BNR pentru imprumuturile in lei si la nivelul de 6% pentru
imprumuturile in valuta.

"Cheltuielile cu dobanzile peste aceste niveluri sunt nedeductibile in scopul

impozitului pe profit si nu pot fi reportate pentru perioadele fiscale viitoare. In ceea ce
priveste nivelul dobanzilor, o atentie speciala trebuie acordata dobanzilor aferente
imprumuturilor contractate de la entitati afiliate, pentru ca in ceea ce priveste nivelul
acestor dobanzi sunt aplicabile si prevederile legislative in ceea ce priveste preturile de
transfer, preluate din Liniile directoare OECD si de Codul fiscal romanesc.
Astfel, dobanda practicata intre partile afiliate trebuie sa respecte principiul pretului
de piata si sa convearga spre dobanda care ar fi fost agreata intre persoane
independente pentru astfel de servicii de creditare in conditii comparabile",

in ceea ce priveste deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile, societatea care va plati

dobanzi in considerarea unui imprumut trebui sa aibe in vedere dispozitiile art. 23 alin.
(5) din Codul Fiscal care prevad ca, in cazul imprumuturilor obtinute de la alte
entitati, dobanzile deductibile sunt limitate la:

nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR, corespunzatoare ultimei luni din

trimestru, pentru imprumuturile in lei;

nivelul ratei dobanzii anuale de 9%, pentru imprumuturile in valuta, acest nivel al
ratei dobanzii aplicandu-se la determinarea profitului impozabil aferent anului
fiscal 2004, iar nivelul ratei dobanzii pentru imprumuturile in valuta se
actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

Exceptie de la prevederile de mai sus fac imprumuturile:

obtinute direct sau indirect de la banci internationale de dezvoltare si organizatii

similare,

a celor care sunt garantate de stat,

a celor aferente imprumuturilor obtinute de la institutiile de credit romane sau

straine, institutiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acorda
credite potrivit legii, precum si

a celor obtinute in baza obligatiunilor admise la tranzactionare pe o piata

reglementata).

Consultantul fiscal la Dobrinescu Dobrev precizeaza ca, conform prevederilor Codului

fiscal, in cazul serviciilor de finantare intre persoane afiliate, pentru alocarea
veniturilor se analizeaza, daca:

imprumutul este acordat in interesul desfasurarii activitatii beneficiarului si, mai

mult decat atat, daca a fost utilizat in acest scop;

a existat o schema de distributie a profitului.

"Conform pct. 38 al Normelor de aplicare a Codului fiscal, incadrarea imprumutului in

schema de distributie a profitului va fi presupusa, daca, la data acordarii imprumutului,
nu se asteapta in mod cert o rambursare a imprumutului, spre exemplu, termenul de
rambursare este de 100 de ani, sau, dupa caz, contractul contine clauze defavorabile
pentru platitor, clauze la care un debitor independent nu ar fi aderat", adauga Anca
Grigore.

Perioada de imprumut depinde de gradul de indatorare

Andrei Talamba si Dinu Petre spun ca legea nu instituie termene intre care trebuie
restituita suma imprumutata de o societate altei societati.
Totusi, Andrei Talamba subliniaza ca in Codul fiscal se
distinge intre imprumuturilecontractate pe termen scurt, sub 1 an, si
cele contractate pe termen mai mare de un an, in sensul ca numai imprumuturile cu
termen de rambursare mai mare un an sunt avute in vedere in scopul determinarii
gradului de indatorare.

"Astfel, in situatia in care gradul de indatorare la nivelul societatii, calculat ca raport

intre capitalul imprumutat si capitalurile proprii, este mai mare decat 3, cheltuielile cu
dobanzile si diferente nete de curs valutar aferente sunt nedeductibile fiscal, cu
posibilitatea de a fi reportate pentru perioadele fiscale viitoare, cand gradul de
indatorare va fi mai mic decat 3. Se cuvine a se preciza totusi ca, in lipsa unui termen
prevazut de parti pentru restituirea imprumutului, termenul de prescriptie pentru ca
imprumutatoarea sa poata pretinde cu succes de la imprumutata restituirea sumei va
incepe sa curga de la data incheierii contractului", completeaza Andrei Talamba.

In contabilitate, imprumutul se evidentiaza in momentul acordarii

Avocatul de la Cunescu, Balaciu si Asociatii mentioneaza ca un imprumut realizat
intre doua societati nu trebuie inregistrat la nicio institutie din Romania, singura
obligatie de inregistrare fiind cea de inregistrare in contabilitate conform normelor
contabile aplicabile.

Totusi, consultantul fiscal de la Dobrinescu Dobrev precizeaza ca, si in ceea ce priveste

cerintele de raportare, este important termenul pentru care este contractat
imprumutul.

"Astfel, conform Regulamentului 31/2011 al BNR, persoanele juridice si fizice care au

incheiate contracte cu nerezidenti pentru operatiuni valutare de capital de natura
datoriei private externe, spre exemplu imprumuturi, pe termen mediu si lung au
obligatia sa notifice operatiunile respective la BNR, in termen de 30 de zile de la data
incheierii contractului", adauga Anca Grigore.

Mai mult, consultantul fiscal de la Dobrinescu Dobrev spune ca, din punct de vedere
contabil, acest imprumut se evidentiaza la momentul acordarii, atat in contabilitatea
creditorului, prin recunoasterea unei creante si iesirea de numerar, cat si in
contabilitatea debitorului, prin recunoasterea unei datorii, fie pe termen scurt, fie pe
termen lung, si a unei intrari de numerar.

"De asemenea, pe masura derularii contractului de finantare, fiecare parte va

recunoaste cheltuielile, respectiv veniturile din dobanzi precum si orice diferente de
curs aferente, in cazul imprumuturilor denominate in valuta. La momentul rambursarii
imprumutului, creditorul va recunoaste incasarea sumei de la debitor si va stinge cu
aceasta ocazie creanta asupra debitorului, in timp ce debitorul va evidentia plata sumei
catre creditor si va stinge datoria catre acesta din urma", completeaza Anca Grigore.
Avocatul de la Cunescu, Balaciu si Asociatii detaliza ca inregistrarile contabile aferente
imprumutului se vor face astfel:
A. Daca cele doua societati sunt afiliate:

I. Pentru societatea care primeste imprumutul:

o 1. Primirea sumelor conform contractului incheiat intre entitatile

afiliate: 5121 "Conturi la banci in lei" = 4511 "Decontari intre entitatile
afiliate";

o 2. Inregistrarea dobanzilor de platit: 666 "Cheltuieli privind dobanzile" =

4518 "Dobanzi aferente decontarilor intre entitatile afiliate";

o 3. Achitarea imprumutului si a dobanzii:

% = 5121 "Conturi la banci in lei",

4511 "Decontari intre entitatile afiliate",

4518 "Dobanzi aferente decontarilor intre entitatile afiliate";

II. Pentru societatea care acorda imprumutul:

o 4511 "Decontari intre entitatile afiliate" = 5121 "Conturi la banci in lei";

o Achitarea imprumutului si a dobanzii:

5121 "Conturi la banci in lei" = %,

4511 "Decontari intre entitatile afiliate",

766 "Venituri din dobanzi".

B. Cele doua societati nu sunt afiliate, iar acordarea imprumutului are

caracter intamplator, fara dobanda. Inregistrari contabile:

1. Plata imprumutului de catre sociatatea care acorda imprumutul: 461 "Debitori

diversi" = 5121 "Conturi curente la banci",

2. Primirea imprumutului de catre societatea care primeste imprumutul: 5121

"Conturi curente la banci" = 462 "Creditori diversi".