You are on page 1of 18

TIPURI DE TEXTE

Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic idei.

1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i spaiu.


Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o cronologie a
evenimentelor;
Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus;

2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se concentreaz
asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor.
Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii
etc.
Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din viaa
social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a unui
personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor produse
etc.);
Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz obiectul descrierii i prile
acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul n care sunt percepute proprietile obiectului
descris; adverbele care precizeaz coordonatele spaiale ale obiectului descries sau ale perspective
din care acesta este descris;
Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul.
Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative timpul naraiunii avanseaz,
n timp ce timpul aciunii st pe loc.

3. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea, ofer explicaii n
legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un
lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.;
Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;
Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice, textele de tip utilitar
(modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele publicitare, anunurile, buletinul meteo
etc.);
ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informai?, Cum suntem
informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)?
n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat.

4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un anumit punct
de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).
REGISTRE LINGVISTICE

REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n procesul vorbirii,


determinate social i cultural; apar i sub denumirea de limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un
vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.

A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o funcie comunicativ,


limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un
compartiment de tren, ntr-un grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor), identificndu-se prin:
adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al interlocutorilor;
se dezvolt spontan;
degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice);
numarul mare de cuvinte cumulative (Ce lucruri interesante ai mai fcut?);
ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.);
forme neliterare ale cuvintelor;
repetiii;
diminutive, augmentative;
superlative populare;
formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle); vocative, imperative;
propoziii exclamative i interogative;
supranume (poreclele);

B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz mesajul


oral, remarcndu-se prin:
registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice), limbajul
tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale);
accidente fonetice;
locuiuni i expresii populare;
sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic, propoziii
exclamative, dativul etic, vocativul etc.);
elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni).

C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul popular originar (rural) de


oralitatea citadin, dar se recunoate prin aceleai particulariti ale vorbirii:
efecte sonore n realizarea enunului;
diminutive sau augmentative;
derivare spontan (L-a citit i rscitit.);
forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., C-l folosete);
vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!);
articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina);
formule de adresare;
verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz concordana timpurilor
gramaticale);
interjecii;
locuiuni;
expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe naiba!);
acorduri forate (hain kakie);
coordonarea sintactic;
propoziii incidente;
propoziii eliptice de predicat;
tautologia;
repetiia;
anacolutul;
dezacorduri (subiect - predicat);
propoziii exclamative i interogative;
D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic:
respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic);
vocabular bogat, nuanat;
prezena termenilor abstraci, specializai, neologici;
evitarea repetiiilor;
elemente afective puine i controlate;
procedee retorice ale discursului etc.

E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi particulariti ale limbii romne
vechi:
cuvinte de origine slav;
arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft);
folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub influena transcrierii kirilice a
unor cuvinte);
formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr sufixul r (Noi
luptasem...);
sintax greoaie (latin);

F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii, caracterizat fiind, printre
altele, de:
forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete');
lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde');
forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea);
perfectul simplu (predilect n Oltenia);
forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova.

G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri sociale: elevi,
studeni, delincveni etc.). Se remarc prin:
permanenta schimbare a fondului lexical;
fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular;
folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun (cobzar - 'informator';
mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ; diriga - 'diriginta' etc.).

H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup criterii sociale i culturale sau
profesionale. Const n folosirea folosirea excesiv a unor cuvinte strine (neogreceti, franuzeti,
englezeti), cu intenia emitorului de a epata, ceea ce implic preiozitate lingvistic.
Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci, ,,full, ,,cool).
UTIL IN ARGUMENTARE

Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri:


verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;
adverbe/ locuiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitii evaluative:
probabil, posibil, desigur, fr ndoial, cu siguran etc.;
conectori exprimnd cauzalitatea, consecuia i concluzia: pentru c, ntruct, nct, deci,
prin urmare;
elemente corelative care indic un raionament de tipul cauz-efect: dacatunci; cu ct
cu att;
conectori de ierarhizare a argumentelor: n primul rnd/ mai nti, n al doilea rnd etc.,
apoi, n concluzie/ aadar, deoarece, de exemplu, precum se tie (se cunoate);
conectori ce indic gruparea argumentelor n jurul unei teme: n ceea ce privete, din
punctul de vedere al;
conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel;
conectori de introducere a unei comparaii: la fel ca..., spre deosebire de ...;

Exprimarea legturilor logice ntre idei

Tip de raionament Operator specific


Enumerare tip de raionament folosit n n primul rnd, n al doilea rnd, n continuare, n
numirea argumentelor sfrit
Adunare tip de raionament folosit n numirea n plus, nc, n afar de, pe lng
argumentelor cu dovezi i exemplificarea
dovezilor
Explicare tip de raionament folosit n susinerea Explicarea cauzelor: fiindc, datorit, pentru c
argumentelor cu dovezi i exemplificarea Explicarea consecinelor: deoarece, din cauz c,
dovezilor n consecin, prin urmare
Alternativ tip de raionament folosit n Sau... sau..., fie...fie..., pe de o parte...pe de alt
producerea de contraargumente parte...
Comparaie tip de raionament folosit n Cum, ca i cum, de parc, la fel ca, diferit de
susinerea dovezilor i exemplificarea lor
Opoziie sau restricie tip de raionament folosit Din contr, totui, dei, este contrar cu ...
n producerea contraragumentelor
Sintez i final tip de raionament folosit n n concluzie, rezumnd, n final, pentru a
finalizarea discursului concluziona, n consecin, rezult c ...
STILUL

CALITATI GENERALE

In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in scris
(stil individual)

In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:


Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale
(stiluri functionale);
Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un
stil literar.

Caracteristicile particulare ale stilului:


NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautare fortata a unor
cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse naturaletei sunt
afectarea si emfaza. DEMNITATEA - impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor
sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce este vulgar,
trivial, grosolan, necuviincios.
ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii
capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei
este cacofonia.
FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri,
sentimente, idei (subtilitate in exprimare).
SIMPLITATEA reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. Opus este
simplismul, expresie a superficialitatii
RETORISMUL folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii o nota entuziasta,
patetica. Daca este formal, devine cusur.
UMORUL sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. Are o gama foarte variata, de la
umorul jovial, plin de haz , pana la umorul negru, tragic sau absurd.
IRONIA consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare.Poate fi persiflare,
zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc.
CONCIZIA utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa conciziei este
poliloghia.
ORALITATEA folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite.

STILURILE FUNCIONALE

A. STILUL FUNCIONAL este o varianta a limbii care indeplineste functii de comunicare


intr-un domeniu de activitate determinat . Orice stil functional apare ca un model care exercita o
anumita presiune asupra constiintei vorbitorilor .

Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de baza:


1. oficial (administrativ);
2. tehnico-stiintific;
3. publicistic;
4. colocvial si beletristic.

1. Stilul Oficial (administrativ) indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale .


Modalitati de comunicare:
monologul scris (in documente si acte oficiale);
monologul oral (cuvantari in ocazii oficiale);
dialogul scris (corespondenta oficiala);
dialogul oral (in relatiile oficiale dintre institutii si public).

Tipuri de texte: darea de seama, procesul-verbal, autobiografia, cererea, raportul, declaratia,


referatul, curriculum vitae, memoriul de activitate, scrisoarea de intentie.

Caracteristicile generale ale stilului:


stricta respectare a normelor limbii literare: corectitudinea fonetica, gramaticala, ortografica,
lexicala si grafica;
caracter obiectiv, impersonal - comunicarile (scrise sau orale) sunt neutre expresiv, lipsite de
incarcatura afectiva;
accesibilitatea, claritatea si precizia - comunicarile oficiale nu permit decat o singura
interpretare;
absenta oricarei nuante afective, prezenta formalismului, a exprimarii rigide - lipsesc lexicul
afectiv, mijloacele de expresie figurata, epitetele apreciative.
specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice (terminologie specifica) de tipul:
,,Subsemnatul ..... ; ,, In conformitate ...,, ;,, Conform hotararii ...,, etc.

Caracteristicile particulare ale stilului:


la nivel morfologic sunt frecvente:
substantivele provenite din infinitive lungi (calificare, executare etc.)
infinitivele cu val. de imperative (a se vedea capitolul)
viitorul cu valoare de imperativ ( institutiile vor acorda fonduri)
reflexivul pasiv (comitetele se aleg)
forme verbale impersonale (vi se face cunoscut ca .)
pluralul autoritatii (va rugam sa aprobati)
preferinta pt anumite adverbe si locutiuni (in vederea, in scopul, pe baza, in consens cu.)
locut. cu subst.mod ( in mod independent, in mod necesar, in mod obligatoriu)
la nivel sintactic:
grupuri predicative cu vb. a trebui, a putea;
constructii infinitivale
la nivel stilistic:
coordonarea ca mijl. principal de organizare;
elipsa
respectarea unor reguli de organizare grafica

2. Stilul tehnico-tiinific - indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii .

Modalitati de comunicare:
monologul scris (in lucrari si documente stiintifice si tehnice);
monologul oral (in prelegeri, expuneri, sau comunicari);
dialogul oral (in cadrul colocviilor, seminariilor si dezbaterilor stiintifice)

Tipuri de texte: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica etc.), studiul
stiintific, comunicarea stiintifica, referatul stiintific ,eseul stiintific.

Caracteristicile generale ale stilului:


Corectitudine - in comunicare sunt preferate variantele literare la toate nivelele limbii);
Obiectivitate - comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de
notiuni, cunostinte, idei etc, astfel ca functia limbajului este cognitiva;
Lipsa marcilor afective - intr-un text stiintific autorul, cel care transmite un asemenea mesaj,
nu se implica in comunicare, prezinta un adevar stiintific de necontestat, iar receptarea se face
obiectiv, pentru ca se adreseaza intelectului, gandirii abstracte, logice (exceptie: polemica
stiintifica)
Accesibilitate - comunicarile se disting prin claritate, prin precizie si proprietate - formularile,
frazele sunt clare, precise iar topica frazei este fireasca, fara inversiuni; ele sunt insotite adesea
de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele, diagrame, schite fotografii harti etc.;

Caracteristicile particulare ale stilului:


la nivel lexical:
fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie;
termenii lexicali sunt de obicei monosemantici;
sunt frecvente neologismele;
se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet,
extrafin, izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie,
cronologie, futurologie);
termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele internationale (computer,
microbiologie, televiziune);

la nivel morfologic sunt frecvente:


substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note;
inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului, pluralul academic);

la nivel stilistic:
coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie, paralelism si antiteza;
citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ;
figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini polemice;
digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note, adnotari in subsolul
paginii;
succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific.

3. Stilul publicistic este acea modalitate de comunicare prin care publicul este informat,
influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice,
economice, artistice etc.

Modalitati de comunicare:
monologul scris (in presa si publicatii);
monologul oral (la radio si televiziune);
dialogul oral (dezbaterile publice);
dialogul scris (interviuri consemnate scris).

Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea, anuntul
publicitar etc.

Caracteristicile generale ale stilului:


Contopirea celor doua componente - intelectuala si afectiva, tranzitiva (obiectiva,
informativa) si reflexiva (subiectiva, afectiva), in vederea indeplinirii sarcinilor de informare si
formare de convingeri;
Caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene; este stilul cel
mai sensibil la nou, la schimbari lingvistice;
Apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri, datorita ariei tematice foarte largi;
Imprumuta diverse trasaturi proprii beletristicii: preocuparea pentru inovatia lingvistica
(creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor, titluri
eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii,
enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica;
tendinta eliminarii conjunctiilor copulative, folosirea figurilor de stil, valorificarea sensurilor
figurate ale cuvintelor.
4. Stilul colocvial (familiar, cotidian) este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni, in viata
de zi cu zi.

Modalitati de comunicare:
dialogul oral (cea mai frecventa);
dialogul scris (schimb de scrisori);
monologul scris (notite, jurnal intim);
monologul oral (relatari si anecdotica, urari , felicitari si toasturi).

Tipuri de texte: ntrebuintarea acestui stil este generala, este singurul stil ,,stapanit de toti
vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata. Este unicul stil in care este posibila si se
realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii.

Caracteristicile generale ale stilului:


naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor reguli, factori
de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii;
continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare.
Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice, a cuvintelor de
umplutura, a abrevierilor de tot felul, dar mai ales prin elipsa, ca urmare a vorbirii
dialogate, precum si prin mijloace extralingvistice (mimica, gestica) care permit
intreruperea comunicarii, restul fiind sugerat.
Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie, prin utilizarea zicalelor,
proverbelor, locutiunilor si expresiilor, prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt
substituite prin perifraze .
incarcatura emotionala: comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale,
pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar. Lingvistic, aceasta trasatura este
concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor, a cuvintelor peiorative, a
superlativelor populare si a unor sintagme afective etc.
inclinatie spre satira si umor, exprimata printr-o varietate de procedee: porecle, contaminari (,,
Bine-ai venit nepurcele ! ,,), calambur (,,Ai iesit la vanatoare de lei?,,) unitati neologice (Curat
murdar!,,)

B. STILUL BELETRISTIC (ARTISTIC) - are un domeniu propriu de manifestare, cel al


esteticului. In stilul beletristic, transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita
forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului. Prin urmare, forma devine element
esential si modelator in transmiterea informatiei; forma, ca expresie a unui continut determinat, este
unica si irepetabila.

Modalitati de comunicare in scris sau oral (in creatia populara):


Naratiunea;
Descrierea;
Dialogul
Monologul.

Tipuri de texte: toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic)

Caracteristicile generale ale stilului:


Conventionalitatea: in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau
ceea ce este considerat ca real, in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati
imaginate de autor; destinatarul nu-si pune problema falsului, el stie ca e vorba de
fictiune, de conventie; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului
deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce spune, ci si la CUM SPUNE;
Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil functional ar apartine; se
apeleaza la toate sferele vocabularului, astfel incat in opera literara apar deopotriva:
regionalisme, elemente de jargon si de argou, arhaisme si neologisme;
Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil.

ATENTIE!
1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel mai
elaborat al limbii, supus regulilor la toate nivelele lingvistice).
2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt considerate licente poetice.
DENOTATIE SI CONOTATIE
SENSURILE CUVANTULUI
Cuvntul este o structur fonic (invelis sonor, format dintr-un sunet sau un grup de sunete
care se noteaza grafic prin litere) la care se asociaz un sens, i este capabil s ndeplineasc o funcie
n comunicare.
Numim sens lexical nelesul pe care vorbitorii l atribuie unui cuvnt.
Semnificaie nseamn actualizarea sensului. Un cuvnt oarecare, considerat izolat, poate avea
unul sau mai multe sensuri. ntr-un context dat, o unitate lexical nu poate avea dect o singur
semnificaie. Semnificaia rezult din relaiile pe care unitatea lexical le stabilete cu celelalte uniti
lexicale n context.
Cuvintele care au un singur sens (i, de regul, realizeaz o singur semnificaie) se numesc
monosemantice. Ele au neles unic( termenii de specialitate, zilele sptmnii, lunile anului,
numeralele).
Cuvintele care au mai multe sensuri (i n contexte diferite realizeaz mai multe semnificaii) se
numesc polisemantice.
Atat cuvintele monosemantice, cat si cele polisemantice, au, n general, un sens comun, folosit
n mod curent, care este sensul de baz. Cnd cuvntul denumete (denoteaz),el trezete n minte
imaginea obinuit, comuna, independenta de context a unui obiect, a unei aciuni.Atunci el este folosit
cu sensul propriu; ex: ochi=organ al vazului (Ma doare un ochi).Orice cuvnt al limbii trimite la un
obiect la modul general. Aceast relaie direct care se stabilete ntre cuvnt i obiectul desemnat
poart numele de denotaie, iar sensurile respective sunt sensuri denotative.
Cuvintele polisemantice au, pe langa sensul de baza si alte tipuri de sensuri, secundare si
figurate. Ele stabilesc o relatie indirecta intre cuvant si obiectul desemnat. Aceasta relatie se numeste
conotatie, iar sensurile sunt conotative. Valoarea conotativ a cuvntului se pune n eviden numai n
context. Acesta dirijeaz nelegerea.
Sensurile derivate (secundare) ale cuvntului se ntemeiaz pe o modificare a sensului de baz,
cu care pastreaza o relatie tip cauza-efect, parte-intreg, asemanare calitativa/cantitativa/formala etc.ex:
ochi de geam, ochi de apa, ochi de impletitura, ou ochi, ochi de aragaz.
Sensurile figurate sunt strict dependente de context ; prin ele, cuvntul are alt neles dect cel
firesc, atribuindu-i-se nsuiri ale altor obiecte sau aciuni, de ex.: deasupra ma pazea ochiul rece al
noptii.
Denotaia i conotaia sunt modaliti de a reflecta realitatea prin cuvinte.
Orice cuvnt polisemantic e dat n dicionar mai nti cu sensul propriu, apoi cu sensurile derivate.
FUNCIILE COMUNICRII
Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii comunicrii(elementele situatiei
de comunicare).
Funciile limbii corespund siturii comunicrii lingvistice n perspectiva unuia dintre
factorii comunicrii:
emitator - funcia emotiv
receptor funcia conativ
mesaj funcia poetic
cod - funcia metalingvistic
context (sau referent) funcia referenial
canal de transmitere funcia fatic

1. Functia corespunztoare centrrii mesajului pe emitor este funcia EMOTIVA, care


trdeaz starea afectiv, sentimentele, valorile morale, capacitile cognitive i cultura emitorului.
Funcia emotiv a comunicrii const n evidenierea strii interne a emitorului. Aceasta se refer,
cum bine se tie, la capacitatea pe care o avem, ca emitori, s marcm poziia noastr fa de
informaia pe care o conine enunul nostru.
Ea se se realizeaz la nivelul emotiv al limbajului prin interjecii, exclamaii, prin lungirea
emfatica a sunetelor. Este semnificativ c intonaia are un rol deosebit de important n exprimarea
poziiei Emitorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor i augmentativelor, preferina pentru un
anumit termen din seria de sinonime aflat la dispoziia vorbitorului.

2. Funcia orientat spre receptorul mesajului este cea CONATIV, ce servete la incitarea
acestuia la aciune/respectiv la ncetarea aciunii prin ordine, ndemnuri, rugmini, interdicii,
etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcia conativ se concentreaza
pe strategia lingvistic a contactrii receptorului, bazat pe mrci ale vocativului (la substantive,
pronume, numerale i adjective) i imperativului (mod verbal personal), de propoziii imperative,
exclamative, afirmative i negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelen.

3. Funcia aferent mesajului este cea POETIC, prin care limbajul se orienteaz spre sine,
spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbete, spre
deosebire de limbajul tiinific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip
de mesaj, n special reclamele pentru serviciile turistice. Funcia poetic presupune modul n care este
concentrat mesajul poetic de la emitor spre receptor i constituie funcia esenial a artei verbale. Ea
nu apare singura: n poezia epica, unde se ntrebuineaza formulri la persoana a treia, apare i funcia
refereniala; n poezia lirica, n care enunurile sunt la persoana nti, apare i funcia emotiv, iar n
poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare i
functia conativa. n opera dramatica, se exploateaz din plin resursele oferite de funciile limbajului,
mai ales factorii de perturbare a comunicrii, care creeaz atmosfera specific.

4. Funcia corespunztoare codului este cea METALINGVISTIC, ce are n vedere


nelegerea corect i complet a mesajului. Ea presupune intervenii prin care se verific folosirea
i nelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar
s se atrag atenia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie n perifraze explicative (explicaii de
genul glumesc, desigur). Funcia metalingvistic are n vedere codul in care se exprima interlocutorii,
modul n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz i
faciliteaz comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistic a comunicarii

5. Funcia limbajului corespunztoare contextului este cea REFERENIAL. Aceasta


ilustreaz modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personal, o
imagine, o prere sau o ide, aa cum o percepe emitorul. Funcia referenial transmite informatii
despre lumea real sau imaginar, trimite la context i stabilete referentul. Ea poate fi denotativ sau
cognitiv, avnd n vedere informarea, contextul lingvistic i extralingvistic (social, cultural,) al
comunicrii.

6. Funcia limbajului corespunztoare canalului este cea FATIC, interacional. Ea servete


la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea interesului pentru aceasta pn la ncheierea
mesajului, prin verificarea funcionrii optime a circuitului. La nivelul contactului social funcia
fatic asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic degajat.

Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru includerea ntr-un stil sau
altul, este funcia dominant. De pild:
emotiva n memorii, confesiuni, comentarii, interpretri critice
conativ n ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame
poetic n operele literare, dar i n unele mesaje publicitare
metalingvistic n analize gramaticale, n dicionare, n texte cu caracter didactic
referenial e dominant n comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici
fatic n saluturi i formule de convenien, texte de receptare a mesajului telefonic
CE PUTEM DEDUCE DESPRE AUTORUL TEXTULUI SI DESPRE
SITUATIA DE COMUNICARE?CUI SE ADRESEAZA TEXTUL?
Autorul =Emitorul = sursa de informaie dintr-o situaie de comunicare;
Numele autorului este indicat n subsolul textului, alaturi de titlu.
In general, titlul sugereaz faptul c autorul este un:
scriitor text beletristic;
om de tiin text tehnico-tiinific;
Instituie legislativ ( Parlamentul Romniei ) text juridico-administrativ ( oficial );
jurnalist text publicistic ( jurnalistic ) .

Cititorul = Receptorul = beneficiarul informaiei dintr-o situaie de comunicare;


Acesta poate fi:
specializat (un specialist n domeniu: critic literar / jurist/ om de tiin);
n curs de specializare (elevi, studeni);
nespecializat (cititor obinuit).

Mesajul = fraza care poart informaia esentiala a textului(poate fi extrasa din text, sau poate fi
sintetizata de cititor);

Codul = limba romn;

Canalul = scris;

Referentul = informaia despre ceva;despre ce este vorba n mesaj;

Contextul = poate fi vorba de contextul la care se refera mesajul, sau/si de contextul in care este
emis mesajul
VORBIRE DIRECTA/VORBIRE INDIRECTA
Trecerea din vorbirea direct in vorbirea indirect

VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT


Ex.: Dar vocea de dincolo adaog:
- Coni! Uite Ionel! Vrea s-mi rstoarne maina! Astmpr-te, c te arzi!
- Ionel! Strig iar madam Popescu; Ionel vin la mama!
- Sri, coni! Vars spirtul ! s-aprinde!
- Ionel! Strig iar mama, i se scoal repede s mearg dup el.

VORBIRE INDIRECTA = TEXT NARATIV


Ex. Vocea de dincolo (servitoarea) o strig insistent pe doamna, adaugand c Ionel vrea s-i rstoarne
maina, apoi i spune lui Ionel s se astmpere, pentru c se va arde. Madam Popescu l cheam
pe Ionel s vin la ea. Si mai ingrijorata, slujnica o roag pe stapana s i sar n ajutor, fiindc
Ionel vars spirtul i se poate aprinde ceva. Mama l strig iar pe Ionel i se ridica repede s
mearg dup el.

MODIFICARI SURVENITE:
eliminarea liniei de dialog;
transformarea persoanei I i a-II-a a verbelor i a pronumelor n persoana a III-a;
semnalarea replicilor prin verbe care exprim aciunea de a spune;
plasarea, dup aceste verbe, a unor cuvinte precum: c, s , ca s, dac, unde, cnd, care etc.
(elemente de subordonare in fraza);
reproducerea ct mai exact a cuvintelor vorbitorului, transpunand narativ marcile afectivitatii;
transformarea modului imperativ n conjunctiv;
transformarea cazului V n Ac sau D;
eliminarea exclamaiilor, interogatiilor, interjectiilor.
TIPOLOGIA TEXTELOR
TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam)
Tipuri sau Mrci lingvistice Genuri de texte ce ntrebri ce
secvene de text probabile aparin sau care au o evideniaz
Obiectivul lor secven ce aparine specificul textului
unui anume tip de text
TEXTUL NARATIV - repere temporale, mai - romane, nuvele, Cine? Ce face?

ales: atunci, apoi, mai basme... Unde? Cnd? Cum?


trziu... - fapte diverse De ce?
- timpuri verbale: prezent - pasaje de basm, schi,
i perfect compus sau nuvel...
perfect simplu
- lexic: frecvena verbelor
i adverbelor ce insist
asupra aciunii
Testul descriptiv - repere spaiale, mai ales: - pasaje de roman, Ce este descris? De
aici, mai departe, lng ... nuvel, pastelul cine? Cum? De ce?
- timpuri verbale: - plane anatomice
imperfect sau prezent - pasaje de ghid turistic
- lexic: frecvena
substantivului i
adjectivului; verbe ale
strii; cmpuri lexicale ce
asigur unitatea tematic
Testul scenic sau - punctuaie specific - piese de teatru Cine vorbete? Cu
dialogal / - mrci ale enunrii - scene n texte epice cine? Despre ce?
conversaional - conversaii pe viu" Unde? Cnd? De
ce?
Textul - estomparea complet a - unele articole de pres Despre ce suntem
informativ emitorului - rubrici de pres de informai?
a informa - articulaii de tip crono- tipul meteo", anunuri" De cine? Cum? De
logic: mai nti, apoi...; ce?
timp verbal: prezentul
- lexic specific orizontului
tematic
Textul explicativ - estomparea emitorului - manuale colare Ce este explicat? De
- a face s - conectori logici: cauz - - unele texte tiinifice cine? Cum? De ce?
neleag efect: deoarece, deci...
- timp verbal: prezentul
- lexic specific orizontului
tematic
Textul injonctiv - estomparea emitorului - reete La ce se refer
a indica modul de - timpuri verbale: - prospecte indicaiile? Cine le
aciune imperativ sau infinitiv d? De ce?
Textul - conectori logici: - expuneri, prezentare Cine argumenteaz?
argumentativ deoarece, n consecin, de carte Ce argumenteaz?
a convinge cu toate acestea... - editoriale, cronici i Pe cine dorete s
- lexic, n funcie de comentarii de pres conving? Cui i se
strategia adoptat: neutru opune? De ce?
sau valorizant vs.
devalorizant

Iarasi foarte folositor pentru bacalaureat - oral, mai ales pentru aceia dintre voi care nu pot
invata teorie foarte multa; cititi cu atentie mai ales coloana a 2-a (marci lingvistice probabile), ca sa
va fixati cateva trasaturi ale fiecarui tip de text. Voi reveni cu detalii, pentru textele narativ si descriptiv
(argumentativul l-am explicat deja).

MODEL VARIANTE ORAL


VARIANTA 1 ORAL +REZOLVARE

L-am vzut cum i cura pomii din livad, ncepu tefan cu un zmbet misterios. Stam pe
prisp i-l observam. Atunci l-am neles. M-am convins c munca lui e de o alt calitate dect
muncile noastre. Eram pregtit, de altfel, pentru asta, continu tefan dup o scurt pauz, pentru
c ceva din beatitudinea asta o cunoscusem i eu, cnd pictam. Numai c, n cazul meu, nu era
vorba de o munc responsabil, cu un obiect precis, ca n cazul lui. El i cura pomii de omizi. l
observam i-l simeam cum era prezent n fiecare gest. n faa pomului nu era distrat, nu se gndea
la nimic altceva. Dar ghiceam c pomul acela i se revela n totalitatea lui. Nu era un simplu obiect,
unul dintre o mie la fel cu el, aa cum ni se arat nou, majoritii oamenilor. Lui, pomul acela, pe
care-l cura, i revela, n acel moment, Universul ntreg. l vedea n totalitatea lui: cu rdcinile, cu
ramurile, cu frunzele i paraziii lui
(Mircea Eliade, Noaptea de Snziene)

[Citete textul cu voce tare]

1. Ce poi deduce despre autorul textului i despre situaia de comunicare?


Cui se adreseaz textul?
Ce tip de text este acesta?
Care este atitudinea lui tefan fa de activitatea la care asist ( curarea pomilor)?
2. Care este opinia ta despre atenia acordat gesturilor pe care le implic o anumit
activitate? Susine, cu argumente, opinia prezentat.

Si inca o mentiune importanta: invatati sa cititi cu intonatie-asta va poate salva la examen!

Va propun o rezolvare a cerintelor:


1. Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade, iar fragmentul citat aparine unui roman, Noaptea de
Snziene. Astfel, situaia de comunicare este una fictiv, creat de autor.
Textul se adreseaz att unui receptor specializat - un alt scriitor, un profesor de limba i literatura
romn, un student la Facultatea de Litere -, ct i unui receptor nespecializat - cititorii obinuii.
Acest text este de tip ficional, aparine stilului beletristic, prin faptul c face parte dintr-un roman,
dar i pentru c prezint ntr-o manier subiectiv o anumit realitate. Aadar, textul reprezint un
monolog al unui personaj, tefan, despre o activitate la care asistase - curarea pomilor.
Atitudinea lui tefan fa de activitatea la care asist este una de respect i admiraie. El l admir pe
cel care cur pomii din livad pentru c face acest lucru cu pasiune i dedicaie: II observam i-l
simeam cum era prezent n fiecare gest. In faa pomului nu era distrat, nu se gndea la nimic altceva.
Dar ghiceam c pomul acela i se revela n totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la
fel cu el, aa cum ni se arat nou, majoritii oamenilor." Pentru acela care ngrijete livada, pomii
capt aproape o dimensiune sacr. Se remarc, de asemenea, atitudinea panteist a celui care
ngrijete livada. Aceast atitudine poate fi identificat i n alte romane ale lui Mircea Eliade, precum
Maitreyi. Protagonista acestui roman i povestete la un moment-dat personajului-narator, Allan, c a
fost ndrgostit de un copac. Credina panteist se refer la faptul c Dumnezeu nu este exterior
Universului, ci este prezent n tot Universul nconjurtor, divinitatea identificndu-se cu ntreaga natur.
Ingrijitorului livezii, pomul i revel Universul ntreg.
2. In opinia mea, orice activitate trebuie executat cu grij, cu pasiune i dedicaie. Fie c este artist,
muncitor sau ngrijitorul unei livezi, omul trebuie s-i execute munca ntr-o manier atent i delicat,
pentru a fi mulumit mai trziu de rezultatele obinute.
Graba, lipsa de atenie, lipsa pasiunii sfresc prin a compromite rezultatele muncii unei persoane.
In concluzie, gesturile care nsoesc orice activitate trebuie s fie pline de solicitudine.
( Paicu, L. , Columban, M., Corche H., Lascr, M., Limba i literatura romn, Bacalaureat 2010.
Proba scris. Proba oral, Ed. Art, 2009)

VARIANTA 2 ORAL + REZOLVARE

Cum e mai bine s fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau i mari i multe i scumpe,
dac se poate. i viu colorate? Nu vi se ntmpl s v uitai n jur n ultima vreme i s simii o
atmosfer de bazar prsit? Cnd umblai prin magazine, prin hypermarketuri nu v lovete o
revelaie c sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe n crucior? (...) De la portbagaj
la dulapul de haine i apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu pn la sufocare
casele de obicei, e un pas mental uor de fcut. Nu cumva am mucat prea cu pasiune i am
rmas cu flcile ncletate, ca un pitbull, n buntile crora nu mai vrem s le dm drumul, pe
care vrem s le avem i s le pstrm fr niciun fel de msur sau raiune?
(Rzvan Exarhu, Viaa e o magazie?, n Evenimentul zilei, 20.07.2009)

[Citete textul cu voce tare.]

1. Ce poi deduce despre autorul textului i despre situaia de comunicare?


Cine este?
Cui se adreseaz?
Unde ar fi putut aprea textul?
Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpr i le adun oamenii?
De ce crezi c textul cuprinde o serie de ntrebri?
2. Care este opinia ta despre importana cumprturilor n ziua de astzi? Susine, cu argumente,
opinia prezentat.

Va propun o rezolvare a cerintelor:


1.Autorul textului, Rzvan Exarhu, este gazetar i scriitor, iar situaia de comunicare este una
real. Astfel, gazetarul public acest articol n ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului
exagerat din Romnia perioadei actuale.
Textul este de tip nonficional, aparine stilului publicistic i se adreseaz att unui receptor
specializat - un sociolog -, ct i unui receptor nespecializat - oamenii obinuii.
Textul ar fi putut aprea n orice cotidian, pe un blog al autorului sau ntr-o revist de opinie precum
Dilema Veche.
Autorul consider c oamenii cumpr foarte multe lucruri, fr a avea neaprat nevoie de acestea. De
asemenea, oamenii cumpr diverse lucruri oarecum n virtutea ineriei i ntr-o manier iraional: Nu
cumva am mucat prea cu pasiune i am rmas cu flcile ncletate, ca un pitbull, n buntile crora nu
mai vrem s le dm drumul, pe care vrem s le avem i s le pstrm fr niciun fel de msur sau
raiune?"
Textul cuprinde o serie de ntrebri retorice: Nu vi se ntmpl s v uitai n jur n ultima vreme i s
simii o atmosfer de bazar prsit? Cnd umblai prin magazine, prin hypermarketuri nu v lovete o
revelaie c sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe n crucior"? al cror rspuns este
implicit, ntrebrile retorice au rolul de a atrage atenia cititorului asupra problemei pe care o ridic
textul: consumismul exagerat i iraional al omului modern.
2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumprturile sunt foarte importante n ziua de astzi.
In fiecare sear, la fiecare sfrit de sptmn, hypermarketurile devin un furnicar de oameni, care i
umplu crucioarele pn la refuz, n mod iraional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la
diverse produse reprezint un factor important care i determin pe oameni s cumpere n exces, fr a
avea neaprat nevoie de lucrurile pe care le achiziioneaz.
In cazul romnilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil i de faptul c, n perioada
comunist, ei au fost privai de cele mai elementare produse, iar acum ncearc s recupereze ceea ce le-
a lipsit n acea epoc, fcnd cumprturi n exces.
In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astzi, <a cumpra> a devenit sinonim cu <a tri>".
( Paicu, L. , Columban, M., Corche H., Lascr, M., Limba i literatura romn, Bacalaureat 2010.
Proba scris. Proba oral, Ed. Art, 2009 )