GHEORGHE MUSTAŢĂ

CU AVVA GHELASIE DESPRE

ICOANA MAICII DOMNULUI,
NEZUGRĂVITĂ DE MÂNĂ,
COMOARA CARPAŢILOR

IAŞI, 2005
 GHEORGHE MUSTAŢĂ

CU AVVA GHELASIE DESPRE

ICOANA MAICII DOMNULUI,
NEZUGRĂVITĂ DE MÂNĂ,
COMOARA CARPAŢILOR

IAŞI, 2005

2
 CU AVVA GHELASIE DESPRE ICOANA
MAICII DOMNULUI, NEZUGRĂVITĂ DE
MÂNĂ, COMOARA CARPAŢILOR

Mănăstirea Frăsinei te cheamă la smerenie şi la pace

duhovnicească. Te cheamă prin poziţia pitorească, prin aspectul
plăcut al zidirilor, dar mai ales prin smerenia şi primirea
călduroasă a monahilor. Fiecare pelerin îşi găseşte aici pacea
sufletească şi sprijinul duhovnicesc mult căutat.
De la Sfântul Calinic până în zilele noastre, în acest
locaş de rugăciune şi de smerenie s-au ridicat închinări
necontenite, de zeci şi sute de isihaşti, care au reuşit să unească
cerul cu pământul şi să asigure ocrotirea acestui neam, chiar şi
în cele mai potrivnice vremuri.
Sfântul Calinic veghează, împreună cu marii isihaşti,
care au făcut din Mănăstirea Frăsinei un loc de taină şi de
închinare cunoscut pretutindeni. Aici este împărăţia Athosului
Carpatin.
Părintele Lavrenţie încă veghează asupra celor care îi
căutau cu ardoare sprijinul duhovnicesc, iar Avva Ghelasie
continuă să stângă în jurul Mănăstirii Frăsinei pe toţi ce care l-
au cunoscut, l-au citit sau încep să îl citească şi să-i pătrundă
tainele.
Stăteam adesea cu Avva Ghelasie şi discutam, în liniştea
nopţii, despre tainele credinţei. Erau momente de adevărată
înălţare duhovnicească. Avva Ghelasie avea un discurs coerent
şi, deşi ne purta în labirintul misticii creştine, ne lumina şi ne
cucerea cu argumentele sale. Era plin de har. Când îmi propun
să-l urmăresc în scrierile sale, întâmpin destule greutăţi. Cu cât
revin la pasajele citite, cu atât descopăr mai multe taine. Mă
întreb adesea, când o să înţeleg totul? Simt doar cât este de
3
profundă gândirea sa mistică. Cred în Avva Ghelasie deoarece
ştiu cât de preocupat şi de frământat era să nu greşească. Era
tulburat că mulţi nu-i înţeleg mesajul. De aceea, cu cât se
afunda mai mult în tainele misticii creştine cu atât se străduia să
nu devieze de la adevăr. Asta nu însemnă că nu continua să-şi
prezinte gândirea mistică în limbajul său.
În dialogul purtat cu noi Avva Ghelasie găsea calea care
să ne meargă direct la suflet şi avea mare grijă să nu cădem în
păcat, sau sub influenţa unor secte religioase, sau a unor practici
esoterice periculoase. Era acuzat, pe nedrept, de unii delatori, ca
simpatizant al unor curente paranormale, de aceea, cu mare
grijă ne învăţa să ne ferim de astfel de influenţe, multe dintre
ele de-a dreptul satanice.
Avva Ghelasie, îmbină în mod armonios, în discursul
său mistic, alegoria cu parabolele şi cu pildele şi încheie de
fiecare dată, rezumând în versuri, tot ceea ce a dorit să ne
comunice. Trebuie să înveţi să desparţi misticul de alegorie, să
diferenţiezi imaginarul de realitate, sau să le îmbini în mod
armonios pentru a înţelege corect mesajul transmis. Altfel nu
numai că nu vei înţelege nimic, dar începi să te întrebi dacă
cele prezentate sunt corecte şi dacă autorul nu are abateri de la
dogmă. Nu mă miră faptul că mulţi nu s-au ostenit să-i
înţeleagă cărţile şi că au început să-l eticheteze în fel şi chip.
Nu s-au străduit să-l înţeleagă.
De scrierile Avvei Ghelasie trebuie să te apropii uşor,
cu grijă. La prima citire trebuie să percepi doar ceea ce vrea să
spună. La a doua citire începi să faci o analiză a ideilor, apoi
trebuie să reciteşti, în mod sistematic capitol cu capitol şi să
pui ideile cap la cap pentru a reface întregul. Avva Ghelasie
ne-a lăsat o comoară nepreţuită de gândire mistică. Sunt
convins că specialiştii se vor apleca cu migală asupra operei
sale şi vor face lumină deplină.

4
 Trebuie să intri în jocul subtil al gândirii Avvei
Ghelasie pentru a-l înţelege şi pentru a te bucura de mesajul
lăsat.
Am început, într-o zi, să citesc „Moşul din Carpaţi”
(Cântarea originilor). M-am lăsat furat de succesiunea ideilor
dar, la un moment dat, m-am oprit. Parcă mă detaşam de
realitate şi pluteam în ceaţa istoriei, în lumea imaginarului.
Am început să mă întreb cine este Moşul din Carpaţi?
Unde trebuie să ne căutăm originile? Cum să despart realul de
imaginar?
Întrebări a căror dezlegare trebuie s-o găsim trecând cu
atenţie prin labirintul acestei cărţi.
Cum poţi „traduce” cele prezentate de Avva Ghelasie în
cele de mai jos?
„Toată tradiţia MOŞULUI, vine de la ultimul Mag –
Marele Preot urmaş al lui Zalmoxe, care se zice că a fost dintre
cei Trei Magi care au fost la Betleem - Iudeea, călăuziţi de o
stea şi s-au ÎNCHINAT NAŞTERII FIULUI LUI DUMNEZEU
ce s-a ÎNTRUPAT din FECIOARA – MAMA. Acesta primise o
„Năframă” de la însăşi MAMA PRUNCULUI Rege” născut
recent în Ţara Iudeii. Minunat, era imprimat CHIPUL ei cu
PRUNCUL Rege în Braţe. O duce direct la Curtea Regelui
care o ascunde, de frica unei „noi zeităţi”. Minunat, a doua zi
Năframa cu CHIPUL şi mai strălucitor se ARATĂ deasupra
Cetăţii în văzul tuturor.
Şi de atunci, acest „CHIP DE TAINĂ” se ARATĂ în
diferite locuri, se înfăţişează şi se întrezăreşte pe pietre în
Munte, pe copaci, pe zidurile caselor şi mulţi au început să-i
POARTE CHIPUL la PIEPT.
Mai mult, în Locul Arătării, au început să se clădească
noi aşezăminte, Sihăstrii şi Mănăstiri.
Se mai vorbeşte că acest Mag, ar fi fugit în Munţi, că
vroiau să-l omoare, dar ICOANA miraculoasă îl OCROTEA de

5
toate primejdiile şi aşa ICOANA zisă „nezugrăvită de mână ” a
devenit Taina unei Tradiţii ce s-a întipărit tot mai mult.
Pentru lumea de aici, Taina acestei ICOANE nu era
străină.”1
Urmează în mod firesc o serie de întrebări:
Cine era Marele Mag? Care sunt originile noastre?
Poate fi Marele Preot – urmaş al lui Zalmoxe unul dintre cei trei
Magi care au mers la Betleem şi au salvat naşterea lui Iisus?
Prea multe întrebări, deşi par fireşti. argumente pentru
astfel de afirmaţii, mai bine lăsăm cartea jos şi să medităm la
cele citate.
Ce-a vrut să ne transmită Avva Ghelasie ?
Nu vom găsi răspuns la astfel de întrebări nici în Noul
Testament, nici în scrierile istorice şi nici în scrierile de la
Marea Moartă.
A dorit să ne sugereze că dacii au avut o religie care le-a
permis trecerea cu uşurinţă la creştinism. Prin Zalmoxe dacii
realizau unirea Cerului cu Pământul. Vrea să ne convingă că
Marele Preot – Magul, urmaşul lui Zalmoxe este asemenea
unuia dintre cei trei Magi care au slăvit Naşterea lui Iisus şi i s-
au închinat. Pornit din Carpaţi şi ajuns la Betleem Magul a
primit de la Maica Domnului o „Năframă ”, care reprezintă o
Icoană nezugrăvită de mână a Maicii Domnului, Magul
devenind un „purtător de Icoană creştină”.2
Avva Ghelasie îl considera pe „ultimul URMAŞ al lui
ZALMOXE, primul MUCENIC Dac Creştin”.3
Marele Preot – Magul nu numai că l-ar fi cunoscut pe
Apostolul Andrei, dar asemenea lui, ar fi reuşit să-i
convertească pe daci la creştinism.
Marele Preot îl considera pe Zalmoxe ca un
Înaintemergător al lui Hristos. În încercarea de ai convinge pe
daci să accepte închinarea la adevăratul Dumnezeu, Marele
Preot aduce chiar cuvântul lui Zalmoxe:

6
 „Înţelege Poporul meu,
Chiar Zalmoxe a lăsat cuvânt:
„Când va VENI
Însuşi Dumnezeu pe Pământ”
Chipul meu
Va trece în „ALT CHIP”,
Că eu sunt
Doar „umbra” Acestuia.
Aşteptaţi „MAREA ZI”
Pe care s-o PRIMIŢI
Cu toate inimile deschise,
Că „SUFLETUL acestui Neam”
Are deja „TAINA LUI”
Pământul ce noi
Îl luăm în Mână la moarte,
Este închipuirea Plămadei
Dintre El şi lume”.4
Marele Preot se lasă jertfit pentru a-i putea convinge pe
semenii săi să-L slăvească pe adevăratul DUMNEZEU. Cere să
fie trimis ca sol la Zalmoxe, conform unui obicei al dacilor,
pentru a-i cere creştinarea neamului său.
„Eu, Magul,
Ultimul urmaş al lui Zalmoxe,
Am devenit
„Primul PREOT al Lui HRISTOS”
Chip pe care îl voi proba
Cu însăşi „Jertfirea mea ”,
Ce nu mai este „moarte”,
Ci „VIAŢĂ” Nemuritoare”.5
Marele Preot, devenit primul mucenic dac creştin, se
considera asemenea Apostolului Andrei, numele său fiind
Andrei. El şi-a propus să lase urmaş un mare Preot Creştin, pe
un Andrei, care să-i unească pe daci în slăvirea adevăratului

7
DUMNEZEU. Iată cum prin aceasta mare alegorie, Avva
Ghelasie ne duce la începutul creştinismului din spaţiul
Carpato-Danubiano-Pontic şi ne cere să punem în lumină
Icoana Maicii Domnului, nezugrăvită de mână.
O nouă serie de întrebări îmi răsar în minte legate de
această Icoană, care are imprimat CHIPUL Maicii Domnului
cu PRUNCUL Rege în Braţe. O icoană nezugrăvită de mână.
Să fie adusă această Icoană de Marele Preot, Urmaş al lui
Zalmoxe în spaţiul carpatin? Nu vom şti niciodată şi nici nu e
cazul să ne trudim prea mult pentru a afla ceva. Principalul este
că Icoana se arată în lume, ca o simţire în existenţa noastră, că
avem nevoie de ea în cele mai grele cumpene ale noastre şi că
ne putem gândi cu recunoştinţă la ea şi în momentele noastre
de fericire, dacă suntem oameni cu frică de Dumnezeu.
A greşit Avva Ghelasie şi aici? Ce a dorit să spună
despre această Icoană?
A dorit să ne poarte, aşa cum am mai spus, la începutul
creştinismului şi chiar în timpuri mai străvechi, pentru a
descoperi că suntem legaţi de dumnezeire, de Naşterea
MÂNTUITORULUI, de faptul că Restaurarea omului s-a făcut
odată cu restaurarea Naturii. Noi şi întreaga creaţie trebuie să
simţim venirea MÂNTUITORULUI în Lume.
Avva Ghelasie ne înlesneşte să percepem Icoana Maicii
Domnului, pe Maica Domnului ca pe o Icoană a NAŞTERII
MÂNTUITORULUI.
Icoana Maicii Domnului, nezugrăvită de mână, ni se
arată pretutindeni fiind o taină pe care mulţi dintre oameni o
percep.
N-am ajuns să abordez cu Avva Ghelasie problema atât
de fascinantă a Icoanei Maicii Domnului, nezugrăvită de mână,
Comoara Carpaţilor.
Într-o zi am răsfoit cartea „Moşul din Carpaţi (Căutarea
Originilor)” şi mi s-a oprit privirea tocmai pe pagina în care

8
sunt prezentate câteva aspecte despre această icoană. Am făcut
ochii mari, am reluat citirea textului şi am început să merg cu
gândirea în diferite zone ale acestei nebuloase. Un telefon mi-a
întrerupt activitatea şi-am fost nevoit să plec. Mult timp m-am
gândit la această problemă.
Asemenea unui copil, mă întrebam cum ar putea să fie
şi să arate o icoană nezugrăvită de mână? Nu a trecut multă
vreme şi mi s-a oferit ocazia să merg în Grecia şi să ajung la
Sfântul Munte Athos. În pregătirea acestui mare eveniment am
început să caut informaţii despre Sfântul Munte Athos. Mi-a
căzut în mână cartea monahului Pimen Vlad, „Sfântul Munte
Athos, Grădina Maicii Domnului”. Am citit-o cu mult interes
şi am rămas ca fulgerat, atunci când am citit despre schitul
Prodromul şi mai ales despre Icoana Maicii Domnului
„Prodromiţa”. Este vorba de sfânta icoană făcătoare de minuni,
nezugrăvită de mână. Am considerat că Părintele Ghelasie mi-a
pus cartea în mână şi că tot el m-a petrecut la Sfântul munte
Athos. Despre sfânta icoană făcătoare de minuni,
„Prodromiţa”, care se găseşte la Schitul Prodromul, se ştiu
multe. Doar eu nu ştiam cum a fost pictată. Am aflat însă de
marea credinţă a Părintelui Nifon care, plin de râvnă
duhovnicească, şi-a propus să dobândească o icoană a maicii
Domnului făcătoare de minuni, pe care s-o închine Schitului
Prodromul, care tocmai era în construcţie. Deci, nu era vorba
despre o icoană oarecare, ci despre una făcătoare de minuni. Şi
mai credea Părintele Nifon că, pentru a putea fi pictată o
asemenea icoană, pictorul trebuie să fie cu mare credinţă în
Dumnezeu şi în Maica Domnului, iar în timp ce pictează să
stăruie în rugăciune şi în post. E lesne de înţeles că este greu să
găseşti un astfel de pictor. Şi totuşi, Părintele Nifon a găsit, la
Iaşi, în 1863, pe pictorul Iordache Neculau, care nu s-a speriat
de condiţiile impuse şi a primit cu bucurie să picteze o icoană a
Maicii Domnului. Şi a pictat Iordache Neculau toată icoana,

9
lăsând la urmă chipurile Maicii Domnului şi al Sfântului Prunc.
A încercat apoi să picteze ceva corespunzător, dar nu reuşea să
realizeze ceea ce îşi dorea. Mare i-a fost supărarea. Le-a arătat
şi părinţilor încercările sale, însă era tare întristat. Părintele
Nifon l-a încurajat şi a promis că se va ruga şi el, împreună cu
alţi preoţi, pentru reuşită. Încurajat de Părintele Nifon,
Iordache Neculau n-a mai mâncat toată ziua şi a stat în
rugăciune, pregătindu-se pentru a doua zi, pentru ultima
încercare. După rugăciunile făcute şi după liniştea nopţii, în
dimineaţa următoare s-a îndreptat cu multă pioşenie către
icoană, pentru a-şi săvârşi pictura. Icoana era acoperită cu o
pânză albă. Când a ridicat pânza pentru a continua pictura a
văzut, cu uimire, că feţele erau „cu desăvârşire îndreptate şi
bine încuviinţate, pline de dumnezeiescul har”6 după cum
spune monahul Pimen Vlad. Cele aflate m-au tulburat.
Am ajuns la Sfântul Munte Athos şi am stat câteva zile
la Schitul Prodromul. M-a învrednicit Dumnezeu să mă închin
la Sfânta icoană a Maicii Domnului, nezugrăvită de mână,
„Prodromiţa”. Stau şi acum şi mă uit la o reproducere a acestei
icoane. Mă întrebam, atunci când citeam istoricul despre
realizarea ei, cum poate să arate? Maica Domnului nostru Iisus
Hristos arată ca o adevărată mamă. Atâta interiorizare şi atâta
profunzime în privire, atâta grijă dumnezeiască pentru Fiul lui
Dumnezeu nu găseşti la multe icoane. Dacă Dumnezeu a
hotărât ca astfel să fie întruchipată Maica Domnului, atunci cu
adevărat găseşti în această pictură icoana Sfintei Fecioare
neprihănite, Maica Fiului lui Dumnezeu Întrupat.
O mare bucurie sufletească am simţit în faţa Sfintei
Icoane. Simţeam că am descoperit Icoana Maicii Domnului
nezugrăvită de mână. Mi-am adus aminte de Avva Ghelasie şi
de Icoana Maicii Domnului, nezugrăvită de mână, COMOARA
Carpaţilor.

10
 Cu multă insistenţă ne îndeamnă Avva Ghelasie în
„Acatistul Icoanei Maicii Domnului nezugrăvită de
mână, Comoara Carpaţilor”: „ICOANEI celei nezugrăvite
de mână, veniţi să i ne ÎNCHINĂM, că Înseşi ÎMPĂRĂTEASA-
FECIOARA ce a NĂSCUT pe FIUL-DEMNEZEU Se
ÎNTIPĂREŞTE pe Sine ca să fie OCROTITOAREA acestui
Pământ şi Neam, GRĂDINA Sa cea aleasă, ca şi noi să cântăm:
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI nezugrăvită de
mână, COMOARA Carpaţilor” (Condacul 1).7
Am descoperit o icoană nezugrăvită de mână, Sfânta
Icoană a Maicii Domnului „Prodromiţa”, de la Schitul
Prodromul. Avva Ghelasie ne vorbeşte însă, de o altă icoană,
nezugrăvită de mână, care vine de la începutul creştinismului,
de la Naşterea Mântuitorului. Aceasta pare să fie, în gândirea
Avei Ghelasie, icoana sfântă a neamului nostru. Iar neamul
nostru, fiind zămislit în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, este
ocrotit de Maica Domnului prin Icoana sa nezugrăvită de mână,
care ni se arată nouă, românilor, la tot pasul, pe ziduri, pe
stânci, pe ferestrele caselor, în lemnul din inima trunchiurilor
arborilor etc. După cum spune Avva Ghelasie, chiar pieptul
marilor cucernici ai neamului nostru s-a transformat într-o
icoană a Maicii Domnului.
Sihastrii noştri au populat Carpaţii încă din primele
veacuri ale creştinismului. Au purtat cu ei Icoana Maicii
Domnului până în cele mai tainice locuri ale Munţilor Carpaţi.
Asemenea Sfântului Munte Athos şi Munţii Carpaţi au
devenit o adevărată grădină a Maicii Domnului.
După cum afirmă Avva Ghelasie: „Pentru lumea de
aici, Taina acestei ICOANE nu era străină”.8
Icoana Maicii Domnului a devenit taina unei tradiţii ce
s-a întipărit tot mai mult. Avva Ghelasie nu ne putea oferi fapte
şi documente pentru a proba că marele Mag, care a fost călăuzit
de o stea şi s-a închinat Naşterii Fiului lui Dumnezeu, ne-a adus

11
năframa cu Icoana Maicii Domnului, nezugrăvită de mână, şi că
a trăit pe mai departe în Carpaţi. Avva Ghelasie ne poartă în
negura timpului şi se minunează, împreună cu noi, de
închinarea străbunilor noştri la Sfânta Treime şi de cinstirea
Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului, nezugrăvită de mână, ne
ocroteşte din văzduh, de deasupra pădurilor, din biserici, din
culmile muntoase, de deasupra lanurilor de cereale, a viilor şi a
livezilor, de deasupra albiilor şerpuitoare ale râurilor etc.
Maica Domnului este ocrotitoarea noastră.
De ce ţine Avva Ghelasie să ne apropie atât de mult de
icoană, de icoana Maicii Domnului? Pentru că Avva Ghelasie
considera viaţa ca un ritual iconic: „Dimineaţa este RITUALUL
LITURGIC; spre Prânz este Ritualul ICOANEI de
ÎNTRUPARE şi spre Seară este ritualul Unirii Cerului cu
Pământul şi Noaptea este Ritualul Odihnii - ÎMPĂRĂŢIEI
DUHULUI”.9
Răspunsul la întrebarea pusă se poate găsi şi în aşa-
numita „Cântare de Taină”:
„NEVĂZUTUL vine să se ARATE
Şi în ce zugrăvire se poate?
NECUPRINSUL nu încape
Decât în CHIPUL de ICOANĂ”10
Icoana este arătarea lui Dumnezeu în lume, este un dar
dumnezeiesc dus peste hotare, este braţul lui Hristos peste
Carpaţi, este puntea lui Dumnezeu până la noi.11
În faţa icoanei realizezi vorbirea cu Dumnezeu.
Icoana Maicii Domnului nezugrăvită de mână devine
un simbol, se arată în cele mai diferite locuri, iar mulţi oameni
o poartă la piept. Această purtare la piept devine, în gândirea
Avvei Ghelasie, o încarnare a icoanei în pieptul credinciosului,
sau o iconizare a acestuia în închinarea sa cu sufletul, cu inima,
cu mintea şi cu trupul. Credinciosul poate să fie atât de dăruit

12
în închinarea sa, încât Icoana Maicii Domnului i se întipăreşte
în suflet.
Icoana Maicii Domnului devine o Taină a Lumii, uşa
lui Dumnezeu din nevăzut, Naşterea în Lume a Celui
NENĂSCUT, devine Templul cel mai ales.12
Icoana există însă trebuie să o descoperi. Ni se întâmplă
uneori să nu punem în evidenţă unele structuri sau fenomene
ale naturii, cărora nu le dăm importanţa cuvenită, deoarece nu
surprindem elementele esenţiale (cheie). Aflăm apoi de la alţii
ce anume trebuie să vedem şi să înţelegem.
Ceva asemănător am trăit în anul 1974, pe când făceam
cercetări entomologice cu nişte colegi de facultate, sub
conducerea profesorului Mihai Constantineanu, unul dintre cei
mai mari entomologi ai neamului nostru. Făceam cercetări în
zona Dornelor, la Poiana Stampei. Localnicii ne-au vorbit de
Munţii Călimani şi de Rezervaţia „12 Apostoli”. Ne spuneau,
oarecum în taină, că vom găsi acolo tot felul de figuri dăltuite
în piatră: oi, berbeci, ciobani, babe şi multe altele.
Ne-am sfătuit cu profesorul şi am hotărât să mergem pe
Călimani şi să facem şi acolo cercetări şi să vizităm locurile.
Zis şi făcut. Am ajuns sus, pe culme. Profesorul Mihai
Constantineanu avea 80 de ani. A urcat însă, alături de noi, ca
un om de 40-45 de ani. Eram cu adevărat intrigat de cele auzite
şi doream să dezleg enigma. Am ajuns sus şi nu ne mai
săturam să privim acel peisaj mirific. De sus, de pe culme,
priveşti întreaga căldare vulcanică a Călimanului şi poţi admira
peisajul acela de basm. Stâncile sunt înşiruite asemenea unor
babe care urcă cu bagaje grele spre culmile muntoase. La
Rezervaţia „12 Apostoli” stâncile de granit creează o imagine
de nedescris. Ceea ce te surprinde este silueta stâncilor, care
par a fi nişte oameni aşezaţi în diferite poziţii. Mă tot întrebam:
de ce rezervaţia se numeşte „12 Apostoli”? Nu cumva sunt
dăltuite în piatră nişte figuri de oameni? Cu aceste întrebări şi

13
multe altele care mă provocau, am început să colectăm
ichneumonide (nişte viespi parazite care pot fi folosite în
combaterea biologică a unor insecte dăunătoare). Mă tot
învârteam în jurul unor pietre şi mânuiam fileul entomologic
prin fânaţuri. Găseam câte ceva, dar gândul îmi era tot la
pietre. Asta a durat până când am ajuns într-o poziţie
favorabilă, în care mi s-a dezvăluit un profil uman incredibil de
bine realizat, sculptural. Sfinxul din Bucegi, păleşte pe lângă
acest profil, care dăinuie în timp de secole sau chiar milenii.
Descoperirea a fost tulburătoare. Am chemat pe profesor şi pe
colegii mei şi am început să admirăm minunea megalitică. Ne-
am aprins cu toţii şi am pornit în căutarea celor 12 Apostoli.
Am reuşit să descoperim 7 dintre ei. Am putea crede că aceşti
Apostoli sunt jocul întâmplării şi că sunt fasonaţi de factori
naturali: ploi, vânt, îngheţ şi dezgheţ, cutremure, vulcanism,
etc. Figurile sunt cu adevărat apostolice şi pot fi privite numai
dintr-o anumită poziţie. Nu pierdeţi ocazia şi mergeţi în Munţii
Călimani, la Rezervaţia „12 Apostoli”! Asta pentru a vă
convinge, pentru a vedea ceva din minunile lumii. Nu pot să
cred că acestea reprezintă altceva decât ceea ce numim arta
megalitică şi că au fost realizate, în negura vremurilor de
strămoşii noştri. Cei „12 Apostoli” reprezintă istorie. Ne
vorbesc despre un neam de oameni puternici şi dârzi, ca nişte
stane de piatră, care au dăltuit în stâncile munţilor un fel de
piramide care să le poarte tainele peste veacuri.
Cei „12 Apostoli” nu sunt idoli, sunt arătări ale
destoiniciei şi credinţei strămoşilor noştri, care veghează de la
înălţimile culmilor carpatine către ţinutul Daciei Traiane.
Câţi oameni nu au trecut pe lângă aceşti Apostoli şi nu
i-au văzut? Nu li s-au arătat. Nu au ajuns în poziţia ideală
pentru a-i descoperi. Este ceva asemănător cu arătarea Icoanei
Maicii Domnului,de care vorbeam. Cum să nu-i dau dreptate
Avvei Ghelasie, atunci când ne prezintă, cu atâta căldură şi

14
credinţă, Munţii Carpaţi aleşi de Maica Domnului ca a doua
grădină a Sa?
Am ajuns în Grădina Maicii Domnului, în Sfântul
Munte Athos. Nu mi-am putut imagina vreodată că la 2000 m
înălţime poţi întâlni, la tot pasul, castani comestibili, smochini,
măslini şi tot soiul de alte plante pe care nu le mai găseşti în
alţi munţi de pe Terra la aceste înălţimi. De la înălţimile
Sfântului Munte priveşti apa pură ca cristalul şi intens colorată
a Mării Egee.
Nu vorbesc de Munţii Carpaţi ca de o a doua Grădină a
Maicii Domnului fără a cunoaşte frumuseţea şi bogăţia acestor
munţi. Să te afli la înălţimea Retezatului şi să priveşti salba de
lacuri glaciare nu poţi să nu te simţi ca în Grădina Raiului. Să
priveşti de pe Ţimbale cele două versante ale Munţilor Piatra
Craiului, sau să urci până la Toaca Ceahlăului şi să priveşti spre
lacul de baraj de la Bicaz, nu poţi să nu te simţi la înălţimile
cerului, alături de Dumnezeu.
Cum atunci să nu-şi găsească Icoana Maicii Domnului,
nezugrăvită de mână, locul în Munţii Carpaţi, mai precis în
spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic. Muntele Ceahlău este un
munte sfânt. Mi-l imaginez plin de mănăstiri şi schituri,
asemenea Muntelui Athos. Nu este însă culme muntoasă din
Carpaţi în care să nu fie zidită o mănăstire, în care să nu înalţe
rugăciuni, până la cer, zeci de isihaştri neprihăniţi.
Cum să nu-l înţeleg pe Avva Ghelasie atunci când spune
că Maica Domnului soseşte la noi „Pe-o gură de plai, pe-o gură
de Rai!”13 Numai gândul care mă duce la Mănăstirea Frăsinei
este suficient să-mi dezvăluie locuri de dumnezeiască curăţenie
şi înălţare spirituală.
Divinul Se „Arată la Faţă”, iată marea Taină” spune Ava
Ghelasie.14
Arătarea la faţă a divinului se face în diferite moduri şi
în diferite circumstanţe. Am auzit multe astfel de arătări. Uneori

15
nu-ţi vine să le crezi, însă oamenii cu frică de Dumnezeu sunt
cinstiţi şi nu spun tot felul de scorneli. Trebuie să le dăm
crezare.
Am văzut, împreună cu studenţii mei, pe când eram
într-o practică biologică la Vatra Dornei, o cruce întipărită în
inima unui trunchi de molid, descoperită la despicatul lemnelor
de foc. Crucea era expusă la muzeul de la primăria oraşului. Nu
doresc să rămânem în domeniul relatărilor, ci să încercăm să
pătrundem cât de cât în taina acestor minuni.
Maica Domnului se arată pretutindeni, în chip de taină,
şi în momente diferite. Poate vrea să ne aducem aminte că nu
suntem singuri, că nu suntem ai nimănui, că trebuie să ne
ridicăm deasupra timpului şi deasupra încercărilor şi să ne
apropiem tot mai mult de Dumnezeu.
Avva Ghelasie ne duce cu gândul la începutul
creştinismului şi chiar mai în afundul istoriei şi ne îndeamnă să
ne aducem aminte de Maica Domnului şi de Sfânta Treime. Ne
deschide ochii şi inimile pentru a şti cum să privim Icoana
Maicii Domnului:
„O, ICOANĂ A MAICII DOMNULUI nezugrăvită de
mână, Te-ai DĂRUIT nouă ca pe o Taină ca să o primim şi să
o facem COMOARA DUMNEZEIASCĂ de mare preţ, ca să ne
fii „PIATRA neclintită în faţa tuturor urmaşilor, ca să fim o
neîncetată; Cântare de ALILUIA” (Condacul 10).15

16
17
 Acatistul ICOANEI MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână,
COMOARA Carpaţilor

Obişnuitul început.

Condac 1.
ICOANEI celei nezugrăvite de mână, veniţi să i ne
ÎNCHINĂM, că Însăşi ÎMPĂRĂTEASA-FECIOARĂ ce a
NĂSCUT pe FIUL-DUMNEZEU Se ÎNTIPĂREŞTE pe Sine
ca să fie OCROTITOAREA acestui Pământ şi Neam,
GRĂDINA Sa cea aleasă, ca şi noi să cântăm: Bucură-te,
ICOANA MAICII DOMNULUI nezugrăvită de mână,
COMOARA Carpaţilor!
Icos 1.
Cine poate spune Taina ICOANEI nezugrăvită de
mână? Unul dintre cei Trei Magi ce după Stea au ajuns în
Betleem a fost şi un Traco-Dac, care în chip minunat a PRIMIT
de la Însăşi MAMA-FECIOARĂ o Năframă pe care era
ÎNTIPĂRIT CHIPUL Său cu DIVINUL PRUNC în Braţe.
Bucură-te, CHIP ce se face ICOANĂ;
Bucură-te, ICOANĂ, Arătarea Lui DUMNEZEU
în lume;
Bucură-te, DAR DUMNEZEIESC dus peste
hotare;
Bucură-te, Mlădiţă Cerească Sădită în Pământ
străin;
Bucură-te, Floarea POMULUI VIEŢII;
Bucură-te, că Pământul unde Creşti îl faci Rai;
Bucură-te, BRAŢUL Lui HRISTOS peste
Carpaţi;
Bucură-te, PUNTEA Lui DUMNEZEU până la
noi;

18
 Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 2.
Şi Magul ajuns în Ţară, a dus minunata ICOANĂ la
curtea Regelui, care ascunzând-o, o Taină, ICOANA se
ARATĂ deasupra Cetăţii, cântând cu toţii: ALILUIA!

Icos 2.
Şi de atunci Chipul ICOANEI se ARATĂ în diferite
locuri, prin Munţi, în Schituri şi Mânăstiri, chiar şi în Casele
Oamenilor şi mulţi o poartă chiar la Piept.
Bucură-te, ICOANĂ, Taină Cerească;
Bucură-te, ICOANĂ care VII în Carpaţi;
Bucură-te, Minune ce te OPREŞTI în acest loc;
Bucură-te, IUBIREA LUI DUMNEZEU pentru
acest Pământ;
Bucură-te, Milostivire de SUS, pentru lumea de
aici;
Bucură-te, că în Carpaţi ţi-alegi LOCAŞ;
Bucură-te, COMOARĂ ce te ascunzi de răpitori;
Bucură-te, Mărgăritar de mare preţ;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 3.
Şi tot în mai multe locuri, minunata ICOANĂ se oprea şi
noi Locaşuri se zideau, Mânăstiri şi Troiţe, ca toţi să cânte:
ALILUIA!

19
 Icos 3.
O, Fericită ICOANĂ, te-ai DĂRUIT nouă, că ai Văzut
peste Hotare acest Pământ Bun care să te Primească şi unde să
te faci ALTARUL FIULUI DUMNEZEIESC Venit în Lume.
Bucură-te, ICOANĂ, nezugrăvită de mână a Carpaţilor;
Bucură-te, aducerea Raiului pierdut;
Bucură-te, Pomul fără şarpele păcatului;
Bucură-te, Pomul pe care acum stă FIUL Lui
DUMNEZEU;
Bucură-te, uscarea pomului celui rău;
Bucură-te, RODIREA POMULUI VIEŢII;
Bucură-te, Împlinirea FĂGĂDUINŢEI
DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Limanul de peste prăpastia căderii;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 4.
Lumea păgână întunecată se LUMINEAZĂ prin
CHIPUL Tău de ICOANĂ tot mai mult şi toţi Carpaţii se
fac o mare Cântare de: ALILUIA!

Icos 4.
Cerul şi Pământul despărţiţi de păcat, acum se
UNESC şi iarăşi se fac Chip de Rai, unde să se ARATE
DUMNEZEU.
Bucură-te, ICOANĂ, Taina Însăşi a Lumii;
Bucură-te, UŞA LUI DUMNEZEU din nevăzut;
Bucură-te, Începutul unui Nou Nesfârşit;
Bucură-te, LUMINA Primei Zile;
Bucură-te, TRUPUL FIULUI LUI DUMNEZEU;
Bucură-te, Naşterea în lume a Celui NENĂSCUT;
Bucură-te, Templul cel mai Ales;

20
 Bucură-te, Cea mai CURATĂ Făptură;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 5.
IZVORUL IUBIRII Lui DUMNEZEU Curge pe Pământ
şi Tu Minunată ICOANĂ te faci „Fântâna Apei VII a
Carpaţilor”, ca şi noi să cântăm: ALILUIA!

Icos 5.
FIUL Lui DUMNEZEU este ICOANA în Sine a IUBIRII
DUMNEZEIEŞTI şi Tu MAICA Sa de pe Pământ eşti, de
asemenea, ICOANĂ totodată a Lui DUMNEZEU şi a Lumii.
Bucură-te, ICOANA, cea de peste ”hotarul de netrecut”;
Bucură-te, că din IUBIREA FIULUI ai fost ALEASA
Făptură;
Bucură-te, Pământul de Rai trecut în lume;
Bucură-te, ICOANA-MAMĂ, dintre Cer şi Pământ;
Bucură-te, NĂSCĂTOAREA peste Fire a
ZIDITORULUI în Zidire;
Bucură-te, prin care „istoria păcatului” se întoarce
înapoi;
Bucură-te, prin care însăşi lumea VEDE pe
DUMNEZEU;
Bucură-te, CARTEA VIEŢII desfăcută de toate
„Peceţile”;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 6.
De ce ai trimis CHIPUL Tău în aceste locuri? ... Ai ştiut
că mulţi vor veni peste noi şi multe necazuri aprige ne vor face,
dar avându-te pe Tine să ne întărim în cântarea de: ALILUIA!

21
 Icos 6.
O, ICOANĂ de Rai, pe o „Gură de Plai”, ai venit în
aceste Locuri să ne aduci TĂRIA Vieţii, că ai văzut pe cei ce ne
pândesc şi ne ameninţă.
Bucură-te, ICOANĂ TĂRIA de SUS”;
Bucură-te, Pavăza Lui DUMNEZEU ÎnsuşI;
Bucură-te, că ÎNCHINAREA Magului din Carpaţi
o ai Primit;
Bucură-te, că l-ai Ales Slujitorul Noului Legământ;
Bucură-te, că ai Ascultat ”suspinul” lui;
Bucură-te, că ai văzut „rana Inimii” lui;
Bucură-te, că prin el ai văzut şi „ranele” noastre;
Bucură-te, că ne trimiţi Mângâierea”;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 7.
O, câtă întunecare era pe Pământ şi câtă vrăjmăşie şi
Tu Mieluşeaua Lumii cu MIELUL Ceresc în Braţe, căutai
Locurile de scăpare, unde să se cânte: ALILUIA!

Icos 7.
INIMA Ta de MAMĂ îşi spunea de „marele plâns
al JERTFEI” şi cu Lacrimi adânci să îmblânzeşti Ziua cea
năpraznică.
Bucură-te, ICOANĂ, Însăşi Inima Lumii”;
Bucură-te, Inima cea Sfântă a Făpturii;
Bucură-te, Lacrima dintre Bucurie şi durere;
Bucură-te, Plânsul ce biruieşte păcatul;
Bucură-te, suspinul ce opreşte vrăşmăşia;
Bucură-te, Pământ din nou făcut;
Bucură-te, Pământ iarăşi făcut Rai;
Bucură-te, Făptura ce nu mai moare”;

22
 Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 8.
Ai Venit minunată ICOANĂ nezugrăvită de mână în
acest ţinut Carpatin, ca să ne OCROTEŞTI şi să ne scapi de
cumplitele primejdii şi ameninţări, să putem cânta necontenit:
ALILUIA!

Icos 8.
Aici pe o „Gură de Plai”, ai văzut pe „Păstorul cel Bun”
pândit de „păstorii cei răi” şi Te-ai văzut pe Tine Însuţi,
„Mioara Cerească” care să-l „ÎNVIEZI” din moarte.
Bucură-te, ICOANA MIELUŞELEI Lumii”;
Bucură-te, NĂSCĂTOAREA a Însăşi PĂSTORULUI;
Bucură-te, că PĂSTORUL este Însăşi MIELUL Lui
DUMNEZEU;
Bucură-te, Taină a „JERTFEI” însăşI;
Bucură-te, biruirea de acum a păcatului;
Bucură-te, de acum îmblânzirea a tot răul;
Bucură-te, Plaiul PĂSTORULUI VIEŢII;
Bucură-te, Plaiul Oilor blânde”;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 9.
O, Sfântă ICOANĂ, Chipul Lumii cu Însuşi
FĂCĂTORUL în Braţe, Taină peste Fire, şi Taina însăşi a
Vieţii noastre, Ţie ne ÎNCHINĂM şi cântăm: ALILUIA!

Icos 9.
O, Sfântă ICOANĂ, cine să te mai ia de la noi, cine să-ţi
mai şteargă CHIPUL care de acum se ÎNTIPĂREŞTE peste tot.
23
 Bucură-te, ICOANĂ Chipul Pământului de Rai”;
Bucură-te, Chipul lui DUMNEZEU la ARĂTARE;
Bucură-te, comoara CĂZUTĂ din Cer;
Bucură-te, Cer căzut pe Pământ;
Bucură-te, Însuşi DUMNEZEU coborât;
Bucură-te, însăşi DUMNEZEU ce ÎMBRĂŢIŞEAZĂ
Lumea;
Bucură-te, Lume ce Îmbrăţişează pe DUMNEZEU;
Bucură-te, ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU, Raiul
ÎMPLINIT;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI
nezugrăvită de mână, COMOARA Carpaţilor!

Condac 10.
O, ICOANĂ a MAICII DOMNULUI nezugrăvită de
mână, Te-ai DĂRUIT nouă ca pe o Taină ce să o PRIMIM
şi să o facem COMOARA DUMNEZEIASCĂ de mare
preţ, ca să ne fii „PIATRA neclintită” în faţa tuturor
vrăşmaşilor, ca să fim o neîncetată Cântare de: ALILUIA!
(Se repetă de 3 ori). Se Zice iarăşi Icosul 1.

24
 NOTE

1.Ghelasie Gheorghe, 2000, Moşul din Carpaţi (Cântarea

originilor) Ed. a II-a revăzută, Colecţia Isihasm, p.22.
2. Ibidem, p. 11.
3. Ibidem, p.11.
4. Ibidem, p. 14.
5. Ghelasie Gheorghe, 2000, Moşul din Carpaţi (Căutarea
originilor), Ediţia a doua revăzută, Colecţia Isihasm, p. 22
6. Pimen Vlad, 2003 – Sfântul Munte Athos, Grădina
Maicii Domnului
7. Gheorghe Ghelasie, 2000, „Moşul din Carpaţi (Căutarea
Originilor), Colecţia Isihasm, p. 207
8. Ghelasie Gheorghe, 2000, Moşul din Carpaţi (Căutarea
originilor), Ediţia a doua revăzută, Colecţia Isihasm, p. 22
9. Ibidem, p. 30
10. Ibidem, p 31
11. Ibidem, p 208
12. Ibidem, p 209
13. Ibidem, p 210
14. Ibidem, p 23
15. Ibidem, p 212

25