Timpul este un surogat metafizic al marii. Nu te gîndesti la el decît spre a învinge nostalgia ei.

Sensibilitatea fata de timp pleaca din incapacitatea de a trai în prezent. Îti dai seama în fiece
clipa de miscarea nemiloasa a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vietii. Nu mai
traiesti în timp, ci cu el, paralel lui.

A fi bolnav înseamna a trai într-un prezent constient, într-un prezent sie însusi trans-lucid,
caci teama de trecut si de viitor, de ce s-a întîmplat si de ce se va întîmpla, dilata clipa pe masura
imensitatii temporale.

Un bolnav care-ar putea trai naiv n-ar fi propriu-zis bolnav, caci poti fi atins de cancer, daca
n-ai teroarea deznodamîntului (acest viitor care fuge înspre noi, nu spre care alergam), esti sanatos.
Nu exista boli, ci numai constiinta lor însotita totdeauna de hipertrofia simtului temporal.

Noptile albe — singurele negre — te fac un adevarat scafandru al Timpului. Cobori, cobori
spre lipsa lui de fund... Scufundarea muzicala si nedefinita spre radacinile temporalitatii ramîne o
voluptate neîmplinita, fiindca nu putem atinge marginile timpului decît sarind din el. Saltul acesta
ni-l face însa exterior; îi percepem marginile, dar nu în experienta lui. Suspendarea îl transforma în
irealitate si-i rapeste sugestia de infinit — decor al noptilor albe.
Somnul n-are alt rost decît uitarea timpului, a principiului demonic ce vegheaza în el.

Suferinta-i ruina unui concept; o avalansa de senzatii, care intimideaza orice forma.

Cu cît oamenii te intereseaza mai putin, cu atît devii mai timid în fata lor, iar cînd ajungi sa-i
dispretuiesti, începi sa te bîlbîi. — Natura nu-ti iarta nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmareste
toate cararile orgoliului, împînzindu-le de regrete.

Cînd nu-ti poti aduna gîndurile si te supui, înfrînt, argintului lor viu — ca aburul se risipeste
lumea si cu ea tu însuti, ca pari a asculta la marginile unei mari ce si-a retras apele lectura propriilor
memorii scrise într-o alta viata... Încotro alearga mintea, spre ce nicaieri îsi dizolva granitele? Se
topesc ghetari în vine? Si-n ce anotimp al sîngelui si-al spiritului te afli?
Mai esti tu însuti? Nu-ti zvîcnesc tîmplele de teama contrara? Esti altul, esti altul...
...Cu ochii pierduti spre celalalt în melancolia neprihanita a parcurilor.

De-as alerga ca un nebun în cautarea mea, cine-mi spune ca nu-mi voi iesi niciodata în cale?
Pe ce maidan al universului ma voi fi ratacit? Ma duc sa ma caut acolo unde se aude lumina..., caci
de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decît sonoritatea transparentelor?

Si ce-i o existenta completa, si ce-nseamna a sti? — A pastra o sete de viata în amurguri...

Gasi-va cineva vreodata cuvinte pentru freamatul care împreuna în infinitatea aceleiasi clipe
suprema voluptate cu suprema durere? Sau vreo muzica, plecînd din toate zorile si apusurile
acestei lumi, — putea-va ea transmite altor oameni senzatiile unei victime cosmice a fericirii si
nefericirii? Un naufragiat batut de toate valurile, izbit de toate stîncile, chemat de toate
întunecimile — si care-ar tine soarele în brate! Epava ratacind cu izvorul vietii la piept, strîngîndu-i
stralucirea lui mortala, înecîndu-se cu el în valuri, caci fundurile marii asteapta din vesnicie lumina
si groparul ei.

Sa pari vesel tuturor si nimeni sa nu vada ca si fulgii sînt lespezi de mormînt!

Boala unui om se masoara dupa frecventa cuvîntului „viata“ în vocabularul sau.

Sa fie creierul alee pentru îngeri ce poarta potcoave, de nu pot sa-nteleg ecoul lui vulgar si
divin?

Doar în fata marii îti dai seama ce lipsa de poezie ascunde rezistenta noastra la valurile
mortii...

Duplicitatea esentiala a oricarei tristeti: cu o mîna ai vrea sa tii un crin, si cu cealalta sa mîngîi
un calau. Poezia si crima sa aiba acelasi izvor?
Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toata lumea înainte de nasterea ta.
Nu-i tristetea amintirea vremii în care n-am fost?

Ati privit marea în momentele ei de plictiseala? Parca-si agita valurile din scîrba de ea însasi.
Le trimite sa nu se mai întoarca. Dar ele revin, revin neîncetat. Asa patim si noi. Cine ne întoarce
spre noi însine, cînd ne sfortam maimult a ne îndeparta?

Nevoia tainica de a te abandona marii, de a te risipi în framîntarea zadarnica a tuturor marilor,

sa nu fie un gust de plictiseala infinita si o senzatie de evanescenta mai vasta ca departarile? Nici
vinul, nici muzica si nici îmbratisarile nu te apropie de dulceata destramarii ca valurile ce se urca
spre absenta si nimicnicia ta si te mîngîie cu insinuari de disparitie! Marea — comentariu fara sfîrsit
la Ecleziast...

Un om fericit descifreaza el ceva în întinderile marine? Ca si cum marea ar fi facuta pentru

oameni! Pentru acestia e pamîntul, acest amarît pamînt... Dar acordurile nefericirii se împreuna cu
ale marii, într-o armonie voluptuoasa si sfîsietoare ce ne arunca în afara de soarta muritorilor.
Si astfel, tonalitatea marii este aceea a unei muriri eterne, a unui sfîrsit ce nu se mai gata, a
unei agonii înflorite. Nu-ti trebuie o inima bolnava de nuante si nici o simtire atinsa de subtilitatile
extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o înclinare spre tainele si
vocile melancoliei. Atunci nu mai esti sigur de identitatea ta si trebuie oarecum sa te aduni, sa te
pescuiesti neîncetat, spre a nu te înghiti marile din tine si din afara. Nu te poti stapîni decît între
patru pereti. Chemarile departarilor te împing mai departe de calculul existentei tale...

Sexualitatea fara ideea mortii e înfioratoare si degradanta. În bratele femeii descind sicrie din
azur. Echivocul eroticii este chiar aceasta sugestie mortala de plinatate, de exces dezastruos, de
înflorire crepusculara.

Cînd esti iubit, suferi mai mult decît cînd nu esti. Parasit, te mîngîi prin orgoliu; dar ce
consolare mai poti nascoci în fata unei inimi ce ti se deschide?

Muntii îsi însala singuratatea cu vecinatatea cerului si desertul cu poezia mirajelor. Numai
inima omului ramîne vesnic cu ea însasi...

Filozofia e prea suportabila. Acesta-i marele ei defect. E lipsita de patima, de alcool, de

dragoste.

Prin mine rataceste un Septembrie visator si fara de-nceput.

Muntii nu-ti dau senzatia de infinit, ci de grandoare. — Pentru infinit ne ajunge marea si
nefericirea.
As vrea sa am o inima la intersectia Alpilor cu azurul.

Sa traiesti toata viata drama pacatului si uneori sa te simti asa de pur, ca aripi de lebada te
poarta înspre o insula de îngeri priveghind agonia Paradisului!
Si totusi, numai în sentimentul pacatului esti om în sensul propriu al cuvîntului. Caci a fi om
înseamna a te identifica la orice latitudine a pamîntului si a inimii cu fenomenul caderii.

Cine nu simte ca merge la fund— chiar atunci cînd lucreaza si creeaza pozitiv, cînd e notar
sau geniu — nu întelege nimic din natura specifica a soartei umane, iar cei ce nu cunosc atractia
irezistibila a napastuirii, a esentialei lunecari, a cresterii înspre abis — n-au atins în nici un fel
conditia careia au fost meniti.

Mor propriu-zis numai oamenii straini de ispita rodnicei scufundari, care nu-si rup gîtul în
orice ocazie a vietii. Ceilalti au totul îndaratul lor, si-n primul rînd sfîrsitul.

Cunoasterea ucide eroarea vitala a iubirii, iar ratiunea construieste viata pe ruina inimii.

O cascada în surdina alcatuieste imaginea a ceea ce numim de obicei suflet...

Gîndirea proiecteaza neantul, ca o suprema consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu ranit.
Vrînd sa fii totul si totul opunîndu-se, ce-ai face fara dimensiunea absoluta a absentei?
omul este o ruina invincibila. Cine i-o fi turnat atît entuziasm în
deceptii?

Un animal care a vazut viata si care vrea înca sa traiasca: omul. Drama lui se epuizeaza în
aceasta îndîrjire.

Un zîmbet inepuizabil, pe spatiul unei lacrimi...

Dupa ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat în ochii Evei.

Plictiseala e senzatia bolnavicios de clara a timpului ce te asteapta, în care trebuie sa traiesti

si cu care n-ai ce sa faci.

Spiritul înfloreste pe ruinele vietii.

Singuratatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversatia al inteligentei.

Fericiti sînt doar acei carora dragostea le e un tot ce nu le dezvaluie nimic;

care iubesc într-un freamat de nestiinta si perfectiune.

Hamlet n-a uitat sa însire iubirea printre „relele“ care fac sinuciderea preferabila vietuirii.
Numai ca el vorbeste de „chinurile dragostei dispretuite“. — Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar
zice doar: iubire!

Oare de ce gîndind îti pierzi întîi inima si numai apoi mintea?

Numai îmbatîndu-ne de propriile noastre pacate putem purta povara vietii. Fiecare lipsa
trebuie convertita într-un deliciu;

Un lucru sa nu uitati vreodata: oamenii nu sunt ceea ce spun iar visele nu sunt nimic decat un
nisip aruncat in ochi. Zambeste, maine va fi mai nasol!

Aprinde tigara, aprinde si pipa…

Acum merita o tigara si un pahar de tarie, un loc caldut si uitat de lume. Acolo sa stau si sa
fumez, in pace, departe de voi?

Amuzant…ieri am cantat aproape de voi….

Azi va rog sa ma lasati in pace pentru ca obisnuitele mele prostii ies iarasi la iveala. Sa nu ma
ascultati, nici macar sa nu ma priviti, sa dati vina pe vreme, pe ploaie, pe soare, pe ce vreti
voi. Nu ma intereseaza. Doar nu vorbiti cu mine.

Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici

Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.

Să mori nu este nimic; înspăimântător este să nu trăieşti.

Trăiesc cu-adevărat acei ce luptă.

Încearcă să trăieşti aşa încât să nu prea te faci remarcat acolo unde eşti, însă să ţi se
simtă lipsa imediat ce dispari de-acolo.

Memoria e chinul geloşilor

Înainte de căsătorie vrem să iubim. După aceea, trebuie.

Viaţa te loveşte, după care tot ea te întreabă dacă nu te doare prea tare.

Uneori ne ţine în viaţă speranţa, uneori obişnuinţa, alteori frica. În primul caz trăim, în
al doilea vegetăm, în al treilea avem o viaţă infernală.

Prieteniile reînnodate cer mai multă grijă decât cele care n-au fost rupte niciodată.

Succesul unui singur minut ne răsplăteşte pentru eşecuri de ani de zile.

Cea mai cruntă răzbunare este să dispreţuieşti răzbunarea pe care o poţi înfăptui

Singurătatea este un lucru frumos; dar ai nevoie de cineva, ca să-ţi spună că

singurătatea este un lucru frumos.

Sa tii furia in tine e ca si cum ai prinde un carbune incins pe care vroiai sa-l arunci in
altcineva.Tu o sa te arzi!

Într-o călătorie, un om ar trebui să călătorească cu un tovarăş cu înţelepciune egală sau

superioară; totuşi, dacă nu se poate, ar fi mai bine să călătorească singur decât cu un
prost.

Pe cer nu este nicio diferenţă între Est şi Vest. Fiecare om îşi creează propriile
diferenţe şi apoi le crede adevărate.

O lingură nu poate gusta mâncarea care o ţine, la fel, un prost nu poate înţelege
înţelepciunea unui înţelept chiar dacă se află în apropierea lui.

A trăi o singură zi şi a auzi o învăţătură bună înseamnă mult mai mult decât faptul de a
trăi o sută de ani fără de a o cunoaşte.

Dragostea nu e oarba, ea doar nu spune ce vede

Si daca voi reusi totusi sa renasc, ai grija de mine...

Si daca voi reusi sa ma adun din nou, lasa-ma sa cad si sa ma ridic singura...
Si daca....

Cata Sinceritate sustine un zambet Fals? Dar daca Adevarul, asa cum am mai spus,
e Relativ, atunci nu contagiaza Falsitatea, Sinceritatea, Fericirea, Tristetea si cele
asemenea lor cu aceasi boala? Indefinitiv, nu ne contagiaza pe noi, oamenii, in
acelasi mod?

Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata,

probabil o va face.

Multă speranţă, mare dezamăgire.

Indiferenţa este un concept care a fost creat pentru a ascunde în spatele său atitudinile
incerte.

Fericirea care nu dureaza nu e fericire, e un mizerabil stupefiant

Adevarata putere a unui om este dezvaluita in clipele cele mai grele din viata sa.

Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de invins

In viata este ca si la bal mascat:

cand toata lumea isi scoate masca, se duce veselia.

Nu te compromite! Nu te ai decat pe tine.

Mintile inguste sunt cele dintai care critica ideile mari.

Curajul este capacitatea de a te purta asa cum trebuie

chiar si atunci cand esti pe jumatate mort de frica.

The rest is silence - Restul e tacere

Cel care e indragostit cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, desi în
general isi recapata vederea la opt zile dupa casatorie.

Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului.
Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem
sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos,
care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat.
Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand,
de fapt, sunt extraordinare.
Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient
de curajos sa urce pana in varful pomului.

Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti.

Modestia este pentru proşti.

Încrederea nu se pierde decât o dată.

Sunt iertări care biciuiesc în faţă.

Dacă poţi merge, de ce să te târăşti?

Pierzi în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă.

Nu te conving cu adevărat decât ideile tale.

Nu spune niciodată “nu se poate”, ci începe cu “să vedem”.

Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.

Temniţa cea mai de temut e aceea în care te simţi mai bine.

A contraface bine e chiar mai greu decât a face.

E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.

Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine şi propăşire.

Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede.

Singura ofensă pe care nu o poţi pedepsi este discursul funebru.

Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinţilor stricaţi.

Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul în împrejurul lui.

Până acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr decât greşeala.

Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul
omului.

Niciodată un om mare nu e mai mare decât în zdrenţe.

Sunt succese care te înjosesc şi înfrangeri care te înalţă.

Un fapt e numai atunci istorie cind nici una din radacinile lui nu mai atinge prezentul

De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l
da publicul si un al treilea pe
care nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat.

Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel care-l căută.

Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.

Un om bun nu e acel care face bine, ci acel care se bucură de bine.

Gândul morţii să-ţi slujească în orice clipă pentru a înţelege preţul vieţii.
A parasi o lupta din cauza ticalosiei mediului e tot una ca şi cum ti-ai taia gatul fiindca e noroi
afara.

Unii oameni cred gresit k opusul dragostei este ura, cand de fapt este indiferenta.
Nu-ti fie teama de dusmani, în cel mai rau caz, ei te pot ucide; nu-ti fie teama de prieteni, în cel mai rau caz, ei te pot
trada; fie-ti teama de cei indiferenti – ei nici nu ucid, nici nu tradeaza, dar cu acordul lor tocit se comit omoruri si tradari.

Cel mai bun tratament pentru o raceala este indiferenta.

Rol dificil, dar frumos: femeia care suportă cu eleganţă o despărţire.

Lacrima este testamentul unui îndrăgostit.

Cel mai puternic bărbat poate fi înghiţit de o simplă gropiţă din obrazul femeii

Oricat de paradoxal al parea, puterea unei femei este farmecul,

iar farmecul unui barbat este puterea.

O femeie inteligenta este o femeie cu care poti sa fii oricat d eprost vrei.

Pentru momentele in care ai simtit ca nu mai poti sa te ridici..

Pentru momentele in
atat de tare..
Pentru momentele in
Pentru momentele in
Pentru momentele...
care nu credeai ca-ti va mai putea fi franta inima
care ai dat un examen important...
care ai descoperit ca te iubeste..

What day is it?

And in what month?
This clock never seemed so alive
I can't keep up and
I can't back down
I've been losing so much time...

Oh well I don't mind, if you don't mind'

Cause I don't shine if you don't shine
Before you go, can you read my mind?

Tu taci de parca in alte timpuri ai fi facut altceva mai bun decat sa taci.Taci si nu spui nimic si ma aduci la
disperare cand pleci.Taci si incurci ganduri cu fapte pe semifacute asa ,incurci viziuni cu vise si croieli de
imaginatie.Taci si inghiti cuvintele mele si nu ma mai lasi sa le absorb si eu pe ale tale.Taci.
Daca tot taci de ce nu ma atingi acolo unde imi place mine.Nu,nu acolo!:-).Ci mai aproape ,mai sus,mai inaltator.
Tu taci si nu imi aduci aer de alte peisaje.Taci si nu ma lasi sa vorbesc nici eu.
Ciudate sunt caile ce ne aduc/desperat.De fiecare data cand te aduc in mine ,tu taci.
Dar vorbeste-mi sau macar atinge..sau ...sau...
Taci.

***(2)-...Vreau sa fiu libera de mine!!!!

Am nervi si draci si ma ocup cu vizionare de poze cidatele numai ca sa imi treaca.In fine.Ascult melodia ce mi-a
dat-o mihai si este in mp3 playerul de mai jos special erotic music track 3 cred ca este pozitia 14 si incerc sa ma
calmez.Ma gandesc ca pentru mine 24 de ore nu sunt suficiente ar trebui sa am o zi de 100 pe putin de ore in
care sa am timp sa imi vad in fiecare de servicii ,de master,de prieteni,de prietene,de gaska,de coitza ,de
familie,si nu in ultimul rand de iubit.Awh da am uitat dragostea nu e sa te vezi in fiecare zi ....:-|
Whatever...
Timp de mine?Nu vreau!Nu vreau sa ma infrunt cu ce am trait sau cu demonii ce oinca zac ascunsi de voi in mine
si pe care stiu ca ii pot elibera oricand ...nu ,nu vreau asta!Vreau sa cred ca am renascut!Yeah right!!!!!!
Da am renascut si sunt frumoasa prin prisma unui sentiment ce ma face din ce in ce mai frumoasa ,dar nu sunt
inca recuperata ,la naiba nu cred nimic din ce mi se zice,si nu vorbesc acum numai de iubitul meu ci asa in
general...,dar paradoxal ratez ibitza ca sa il vad!!!!!Whatever!!!!!!!
Si peste toate ...ma simt nemultumita de mine!!!!Mereu vreau mai mult si mai mult si mai mult de la mine si le am
si cand le am mi se par plicticoase lucrurile dupa care tanmjeam atat de mult.Ca si cu licenta cu serviciile cu toate
ce ma inconjoara...provocarile pentru mine sunt ceva ce ma tin in viata,daca totul e simplu simt ca ma plafonez si
atunci devin plictisita si ma despart repede de dorintele mele si revin la cautare din nou.
In cazul iubirii insa niciodata nu mi s-a intamplat asa.Am fost multumita ca in sfarsit credeam ca am gasit ce
cautam si cand imi era mai bine poc ma lovea infidelitatea sau minciuna lui in cap sau alte lucruri mai grele gen o
palma sau un pumn sau stiu eu...de aceea ...ma retrag azi de pe weblog neintelegand de fapt ce vr4eau sa
spun ,dar dorindu-mi sa fiu libera de mine!!!!!