IfhifJ

Gheorghe Mohan

Aurel Ardelean

Rodica Mohan

c ORINT
 i P i * ^ *
rdinul nr. 3913 din 31 mai 2000.

CUPRINS
ce, cercetator stiintific la Gradina Cap. 1. Sisteme de organe la plante ^i animale / 5
ccautor a 150 de lucrari de specia- A. Partlciilaiit&^ structuraie ale o^anelor plantelor / 6 ^ S'
Tesuturile vegetale / 6
i'^.zun metodice, atlas de biologie,
Organele vegetale / 10
jrsuri universitare)
Organele de reproducere / 16
Universitatea de Vest Vasile Goldis" B. Particularitati structuraie ale organelor animale / 2 2
Tesuturile animale / 22
ulegeri de teste, lucrari de laborator,
Organele animale / 2 6
liversitare)
Particularitatile structuraie ale organismului u m a n / 3 4
I . Bucuresti, autoare sau coautoare a
Snteza/36

Teste de evaluate / 3 8

j1 Nicolae lorga", Valenii de Munte, C a p . 2. F u n c t i i l e f u n d a m e n t a l e ale o r g a n i s m e l o r v i i / 3 9

A. Functiile de nutritie / 40 B. Functiile de relatie / 102
jtui de Biologie al Academiei Romane, 1. Nutritia Tn lumea vie / 4 0 1. Sensibilitatea la plante / 102
Nutritia autotrofa / 4 0 Miscarea la plante / 102
3 de Vest V. Goldis", Arad
Nutritia heterotrofa / 50 2. Sensibilitatea la animale / 106

Digestia si absorbtia la o m / 58 Tipuri de sistem nervos / 106

Tipuri de receptori / 114
2. Respiratia Tn lumea vie / 6 0
Tipuri de efectori / 124
Respiratia aeroba si anaeroba / 6 0
3. Locomotia / 126
Respiratia la animale / 6 5
Locomotia Tn diferite medii de viata / 126
Respiratia la om / 72
Tipuri de c o m p o r t a m e n t animal / 130
3. Circula|ia Tn lumea vie / 7 4
Teste de evaluare / 132
Circulatia la plante / 74
Sinteza/ 133
Circulatia la animale / 8 0
Circulatia la o m / 8 4
C. Functia de reproducere / 134
1. Reproducerea asexuata Tn lumea vie / 134
4. Excretia Tn lumea vie / 8 6
Reproducerea asexuata / 134
:are: Secretia si excretia la plante / 8 6
2. Reproducerea sexuata Tn lumea vie / 142
eodosie Rudeanu nr. 2 1 , Excretia la animale / 90
Reproducerea sexuata / 142
Excretia la o m / 9 6
Dr 1, Bucuresti Reproducerea la o m / 156
222.19.49, 2 2 3 . 1 9 . 2 8 ; Fax: 2 2 2 . 4 0 . 3 4 Tests de evaluare / 98 Teste de evaluare / 158
S m f c z a / 101 Sinteza/^59

Cap. 3 . I n f l u e n t a m e d i u l u i a s u p r a o r g a n i s m e l o r / 161
rzervate Editurii CORINT A. Influenta factorilor de mediu asupra organismelor / 162
Relatia factori abiotici - organisme / 162
B. Adaptarea functionala a organismelor la factorii de mediu / 166
A d a p t a r e a la mediu / 166
C. Poluarea / 1 7 0
Tipuri de poluare, Consecintele poluarii / 170

Teste de evaluare / 176

3
 Manualui este conceput pentru toate tipurile de kee. Este necesar ca profesorii si
selecteze volumul de informafie corespunzitor numirului de ore afectat biologiei, cu
respectarea programei.

Sisteme de organe la plante si animale

Principalele particularitati structuraie ale organelor plantelor
Principalele particularitati structuraie ale organelor animalelor

Functiile fundamentale ale organismelor vii

1. Functiile de nutritie
nutritia in lumea vie; autotrofa - fotosinteza, chemosinteza; lieterotrofa - heterotrofia
animala, heterotrofia saprofita, heterotrofia parazita; mixotrofa - particularitati, cauze; diges-
tia si absorbtia la om
respiratia in lumea vie: aeroba, anaeroba; respiratia branhiala, pulmonara, traheala,
cutanee - Tn functie de mediul de viata; fermentatia; respiratia la om
circulatia Tn lumea vie: particularitati ale circulatiei la animale (Tnchisa, deschisa); circu-
latia la om
excretia Tn lumea vie: procesul secreto-excretor la plante; particularitati ale excretiei la
animale; excretia la om

2. Functiile de relatie
sensibilitatea si miscarea Tn lumea vie
miscarea si sensibilitatea la plante
sensibilitatea la animale: tipuri de receptori; tipuri de sistem nervos; tipuri de efectori
miscarea la animale: locomotia Tn diferite medii de viata
comportamente animale: alimentar; de aparare; de reproducere; social
sensibilitatea la om: receptori, sistem nervos, efectori
locomotia la om

3. Functia de reproducere
asexuata si sexuata Tn lumea vie
reproducerea la om

Influenta factorilor de mediu asupra organismelor

influenta factorilor de mediu asupra organismelor vegetale
influenta factorilor de mediu asupra organismelor animale

Adaptari functionale ale organismelor la diferite medii de viata

adaptarea functionala a organismelor la factorii de mediu
adaptarile functiilor organismului uman la factoni din mediu
poluarea
t efectele poluarii asupra organismului uman
suprapopulatia '% 1^
rolul omului Tn mentinerea echilibrului ecologic .\
i a a k p c r a r l traheala,

: i-isa): droi-

- ^ la

A. Particularitati structuraie
ale organelor plantelor
B. Particularitati structuraie
ale organelor animale

TESUTURILE
VEGETALE J
Tesutui reprezinta o grupare de celule,
strans unite intre ele, care au aceeasi forma
si structura, indepiinind aceeasi functie.
In dezvoltarea individuala a unei plante se
succed doua etape:
f prima etapa Tncepe cu celula-ou (zigot)
care, prin numeroase diviziuni mitotice suc-
cesive, da nastere embrionului, format din
tesuturi embrionare (meristematice);
f a doua etapa consta Tn transformarea
tesuturiior embrionare Tn urma unui proces
de diferentiere, specializandu-se Tn Tndeplini-
rea unor functii determinate, deci formarea
tesuturiior definitive (adulte).
Tesuturile vegetale se clasifica dupa:
a. fornia celulelor: tesuturi parenchima-
tice, din celule izodiametrice (care au cele trei
dimensiuni egale sau aproape egale) (Fig. i )
si tesuturi prozenchimatice, din celule hete-
rodiametrice (la care diametrul longitudinal
este mai mare decat eel orizontal) (Fig. 2 ) ;
b. gradul de diferentiere: tesuturi embri-
onare si tesuturi definitive (adulte);
c. functie: de aparare, fundamentale (paren-
chimurile), conducatoare, mecanice, secretoare.
Tesuturile embrionare (meristeme). Aces-
tea sunt formate din celule mici, cu peretii
subtiri si nucleul voluminos. Ele au rol Tn
cresterea plantelor si pot fi primare sau
secundare,
Meristemele primare au o pozitie apicala
(se gasesc Tn varful radacinilor, tulpinilor si
mugurilor) si o pozitie intercalara (la nivelul
nodurilor tulpinilor articulate ale gramineelor)
6 #
A'
Particularit&^
structuraie
ale o x g a n ^ r plantelor
(Fig. ' ) . Ele asigura cresterea Tn lungime a
organelor plantei.
Meristemele secundare, numite si laterale
determina cresterea secundara, Tn grosime, a
plantelor perene, mai ales a arborilor si ar-
bustilor. Sunt generate de zona subero-felo-
dermica sau felogenul din scoarta si de zona
libero-lemnoasa sau cambiul din cilindrul cen-
tral. Ele sunt formate din celule care Tsi reca-
pata proprietatea de a se divide mitotic.
Jesuturile definjtiye. Sunt prezente la plan-
ta adulta si'pTovi'n Stn meristemele primare.
Dintre tesuturile definitive amintim:
a. tesuturile de aparare formeaza Tnvelisul
extern care protejeaza organele plantelor si
sunt alcatuite din celule cu pereti subtiri;
dupa originea lor sunt:
f primare, care iau nastere din meriste-
mele apicale; ex. epiderma cu stomate
(Fig. +) si peri, exoderma si endoderma;
f secundare, care iau nastere din meris-
temele laterale sau secundare (ex. suberul
care se formeaza din felogen);
b. tesuturile fundamentale (parenchimu-
rile) sunt formate din celule parenchimatice,
cu peretii subtiri si o cantitate mare de cito-
plasma, prezentand spatii intercelulare; au
diferite functii:
f de hranire (parenchim asimilator)
(Fig. 3 ) prezent Tn frunza:
f Tn depozitarea substantelor de rezerva
(parenchim de depozitare), prezent Tn rizomi,
buIbi, tuberculi (Fig. 6 ) ;
 A

: "e a

r.i-ale
I ~e, a
s ar-
'-:-'e!o-
:e zona
cen-
; reca-

^ ..-- irz^-r i 0:an-

r "are.

;: i f - - r ; ; ! '-velisul
: I : : z i i T z c.e\or si
:- . T :e-e: si^btiri;

t
:-. -r.-'z z - "leriste-
e : :z ~z stomate

-r -are-e dm meris-
;T:-";='e ex. suberul

zz-i-:B e parenchimu-
- :e - e oarenchimatice,
: -.ite mare de cito-
: zziz 'te'ceiulare; au
1. Celule parenchimatice
:5'e'cnim asimilator) 2. Celule prozenchimatice
3. Meristem apical din varful tulpinii
; ;.,:s;3ntelor de rezerva 4. Celule epidermice (a) cu stomate (b) ^

1
; :a'ej, prezent Tn rizomi, 5. Parenchim asimilator
6. Parenchim de depozitare (granule de amidon din tuberculii de cartof)

 f in depozitarea apei (parenchim acvifer),
la plantele xerofite (ex. cactusi);
f Tn depozitarea aerului (parenchim ae-
rifer), la plantele acvatice (ex. nufarul) (Fig. 7);
c. tesuturile conducatoare sunt formate
din celule modificate numite vase. Ele asigura
circulatia apei cu sarurile minerale (tesutui
conducator lemnos) si a sevei elaborate
(tesutui conducator liberian) (Fig. <S).
Vasele, Tn asociatie cu parenchimui care le
Tnconjoara si cu tesutui mecanic, alcatuiesc:
f fascicule conducatoare lemnoase, for-
mate din: traheide, trahee, parenchim lem-
nos, fibre lemnoase;
-f fascicule conducatoare liberiene, for-
mate din tuburi ciuruite, cu sau fara celule
anexe, parenchim liberian si fibre liberiene;
d. tesuturile mecanice (sustinere) confera
plantei o anumita rezistenta si elasticitate;
sunt formate din celule vii cu peretii inegal
Tngrosati (colenchim) (Fig. '}) si din celule
moarte cu peretii Tngrosati uniform (scle-
renchim);
e. tesuturile secretoare produc diverse
substante folosite de planta (produse de
secretie) sau eliminate de planta (produse de
excretie) prin pori, canale sau buzunare secre-
toare (Fig. 10); produsele secretate sunt
foarte variate: rasini (la conifere), uleiuri vola-
tile (menta, petalele de trandafir), latex
(laptele cucului, arborele de cauciuc),
alcaloizi (mac), mucilagii, balsamuri etc.
-i- Tesutui reprezinta _o asociatie de
celule care au aceeasi forma si structura si
Tndeplinesc aceeasi functie.
4- Dupa gradul lor de diferentiere, tesu-
turile vegetale sunt: embrionare si defini-
tive (adulte).
4- Dupa functia lor Tn planta se Tmpart
Tn tesuturi: de aparare, fundamentale, con-
ducatoare, mecanice, secretoare.
8 #e
APLICATII PRACTICH
1. Evidentierea structurii epidermei la
frunzele de ceapa,
Materiale necesare: frunze modificate din
bulbul de ceapa (proaspete sau conservate Tn
alcool 70%), colorant (rosu de Congo sau
crizoidina), albastru de metil, brici anatomic,
maduva de soc, lame si lamele de sticia,
pipeta, pensa, lama metalica.
Modul de lucru: se taie un bulb de ceapa
la jumatate si se sectioneaza o frunza modi-
ficata transversal. Se detaseaza cu penseta o
portiune si se pune Tntr-o picatura de colo-
rant de pe 0 lama de sticia, care se acopera
cu 0 lamela de sticia (Fig. n ) .
Preparatui microscopic: cu obiectivul 10
se observa epiderma formata dintr-un strat
de celule prozenchimatice, strans unite Tntre
ele, cu pereteie celular subtire. De-a lungul
peretilor celulari, cu obiectivul 40, se vad
punctuatiuni simple prin care celulele comu-
nica Tntre ele.
2, EvidinlifriJ tisutului micanic (celtfi-
hlmul) I i tulpina d i i@c,
Materiale necesare: fragmente din tulpina
de soc proaspata, rosu de Congo si crizoidina
(colorant), maduva de soc, brici anatomic,
lama de ras, lame si lamele de sticia.
Modul de lucru: se efectueaza sectiuni
transversale fine prin tulpina de soc cu briciul
anatomic; sectiunile se pun Tn colorant pe o
lama de sticia Tn glicerina peste care se asaza
0 lamela de sticia.
Preparatui microscopic: se observa epi-
derma alcatuita dintr-un singur strat de
celule mici, acoperita de o cuticula evidenta,
iar imediat sub ea cateva straturi de suber,
apoi felogenul si apoi numeroase celule cu
membranele Tngrosate inegal.
 jd-TA epoermei la

' ' - ::-:i:edin

: ::-;T-.a:ein
c a c ^ . :^ I : - : : sau
:: r-.-.-^lc,
: :~zz - s:da,

- : - 3r : , : :e :eapa
3c :-T- : --.-za -odi-
aa.:; ra'seta o
; ; " . - a ;a colo-
' " ' :a-a :e acopera

- ::a::.J 10
" ; ^ - ra : strat
a' -" - r :a r-a'S ^'ite intre
^ . z 'a Z^a jngul
r -i se vad
r-c ^ ;a-a :a ^ e e comu-

*iic (Clgf-

/ T - a_;-a-:e din tulpina

': ; : - : - I : - : ; si crizoidina
- :a : : ; anatomic,

:a a-a::.e3za sectiuni
^ : - " - : ' a : e soc cu briciul
-' ^ ; ' n colorant pe o
- : :a - - a :as:e care se asaza 7. Parenchim aerifer din tulpina de nufar galben
8. Tesuturi conducatoare; A. vase lemnoase; B. vase liberiene
- :; se observa epi- .9. Tesut mecanic (colenchim)
ta : s ngur strat de 10. Buzunar secretor de la portocala
f3e':= ce c cuticula evidenta, 11 Evidenta structurii epidermei la frunzele de ceapa: A. sectionarea bulbului de ceapa;
ea : a : e . 3 straturi de suber, B. sectionarea frunzei de ceapa; C. desprinderea fragmentului sectionat; D. colorarea pe
: a;: -.-^eroase celule cu lama de stida a sectiunii; E. aplicarea lamelei; F. preparatui microscopic gata de studiat^
G. imaginea microscopica a structurii epidermei cu obiectiv 10 '

ORGANELE
VEGETALE J activitatea felogenului si a cambiului.
Organul vegetal este o parte diferentiata
a corpuiui unei plante, alcatuita din mai
multe tesuturi, care Tndeplinesc un rol fizio-
logic specific.
0 planta cu flori are doua tipuri de orga-
ne: vegetative si de reproducere.
Organele vegetative sunt: radacina, tulpi-
na si frunza care formeaza cormul plantelor
superioare, din care fac parte ferigile, gim-
nospermele si angiospermele.
RADACINA
f Origine: radicula embrionului.
f Functii:
- fixarea plantelor si absorbtia apei cu
sarurile minerale din sol (seva bruta);
- depozitarea substantelor de rezerva (la
morcov, dalie), respiratie (la chiparosul de
balta) etc.
f Tipuri: firoase, pivotante, ramuroase
(Fig. 12).
f Morfologie (de la varf spre baza): var-
ful radacinii protejat de piloriza sau scufie,
zona neteda, zona perilor sugatori si zona
aspra (Fig. 1."^).
f Structura interna: structura primara si
secundara.
Structura primara este formata din tesu-
turi definitive, dispuse concentric Tn trei zone:
- epiderma, dintr-un singur strat de celule;
, -scoarta, dintr-un tesut fundamental
alcatuit din mai multe straturi de celule
ovale, cu spatii intercelulare;
10
- cilindrul central, dintr-un strat periferic
numit periciclu si fascicule de vase liberiene la
exterior care alterneaza cu vasele lemnoase
la interior: raze medulare s\ (Fig. 14).
Structura secundara apare la plantele bie-
nale si perene (arbori si arbusti) si este alca-
tuita din tesuturi secundare, provenite din
TULPINA
f Origine: dupa germinarea semintei, epi-
cotilul format din mugure se suprapune peste
hipocotil si se transforma Tn tulpina principala.
f Functii:
- sustine ramurile, frunzele, florile; con-
duce seva bruta si seva elaborata Tn corpul
plantei;
- unele tulpini s-au modificat si potTndepli-
ni functii: de depozitare a substantelor de re-
zerva (la gulie), de fotosinteza (la cactusi)
(Fig. 15), de reproducere vegetativa.
f Tipuri:
- dupa modul Tn care se dezvolta: aeriene
(drepte, volubile, agatatoare, taratoare), sub-
terane (buIbi, rizomi, tuberculi) (Fig. 16), acva-
tice (la plantele acvatice) care prezinta un tesut
aerifer;
- dupa consistenta lor: ierboase, carnoase
si lemnoase.
f Morfo/og/e; formata din noduri si inter-
noduri. La nivelul nodurilor se prind frunze-
le, iar la subsuoara lor se gasesc mugurii la-
terali. Varful tulpinii se termina cu un mugure
terminal (Fig. i~). Cresterea Tn lungime a tul-
pinii se face prin varful ei.
Structura interna: structura primara si
secundara.
Structura primara, prezenta la plantele
erbacee, este formata din urmatoarele tesu-
turi primare, dispuse concentric: epiderma,
scoarta si cilindrul central (Fig. 18).
 'T : n

ICS

in-: - . - : - :--::aa.

i^i"'* e - e zzn-
i ::^Z3 h corpul

z :ar.si)

^ ica:j-z.3^ -i-a::a-a 5j6-

ra, =: acva-
DS3Z.Z- ZZ.ZZ zz z :esut

IE-"-:- I" f-r.-f.-a zz-zase

: ' ':z.- : -zer-

y '.z : - ; --.nze-
ra : - !a-
" > ^- : ".gure
12. Tipuri de radacini: A. firoasa; B. pivotanta; C. ramuroasa
13. Structura primara a radacinii (sectiune longitudinala): 1. piloriza; 2. varful radacinii;
: - ~ a r a si 3. e p i d e r m a ; 4 . peri sugatori; 5. s c o a r t a ; 6. cilindrul central
14. Structura primara a radacinii (sectiune transversal!) - imagine microscopica
: ' - ; a - - a a plantele 15. Tulpina suculenta la cactus
: ' ..'~a::a'ele tesu- 16. Tulpini subterane: buIbi (a, b, c, d), rizomi (e, f, g)
::z-: eaderma, 17. Mugure terminal %
a --Z -6). 18. Structura primara a tulpinii - imagine microscopica

11
 Epiderma este formata dintr-un singur
strat de celule strans unite intre ele, prezen-
tand, din loc Tn loc, stomate.
Scoarta este un parenchim fundamental,
pluristratificat, format din numeroase celule
sferice cu spatii intercelulare.
Cilindrul central este format dintr-un tesut
parenchimatic Tn care sunt dispuse circular fas-
ciculele conducatoare libero-lemnoase. Fiecare
fascicul este format dintr-un cordon liberian,
orientat spre interior. Cordonul liberian este
format din vase ciuruite, Tnsotite de celule
anexe si parenchim liberian.
Cordonul lemnos este alcatuit din vase
lemnoase cu lumen mare (metaxilem) si cu
lumen mic (protoxilem). Vasele lemnoase
sunt legate Tntre ele printr-un parenchim lem-
nos. Cele doua cordoane sunt legate Tntre
ele prin cambiul libero-lemnos. Fiecare fasci-
cul libero-lemnos este Tnconjurat de o teaca
sclerenchimatica. Parenchimui fundamental
formeaza Tntre fascicule razele medulare, iar
Tn partea centrala, maduva, care se poate
resorbi, rezultand o lacuna medulara.
Structura secundara este specific! plan-
telor perene, Tn special la arbori si arbusti, la
care Tn tesuturile primare se diferentiaza
tesuturile secundare. Participa la cresterea Tn
grosime a tulpinii.
Tesuturile secundare se formeaza Tn
urma activitatii a doua meristeme secundare:
- cambiul subero-felodermic (felogenul)
situat Tn scoarta primara, genereaza spre
exterior suberul, iar spre interior felogenul
(scoarta secundara);
- cambiul libero-lemnos (cambiul vascu-
lar), situat interfascicular, genereaza la exte-
rior liberul secundar, iar la interior lemnul
secundar.
Aceste tesuturi secundare se dispun Tn
(sercuri concentrice, formand inele anuale de
crestere (Fig. ), Cambiul libero-lemnos for-
meaza si razele medulare secundare.
12
FRUNZA
-f Origine: din straturile superficiale ale
varfului vegetativ meristematic al tulpinii.
Tulpina si frunzele formeaza un lastar.
-f Functii:
- fotosinteza;
- respiratie;
- transpiratie;
- unele frunze au suferit modificari, inde-
piinind si functii de: aparare (spinii de la dra-
cila si cactusi), depozitare a substantelor de
rezerva (la ceapa), reproducere vegetativa
(butasi de frunza la begonie), fixare (carceii
de mazare), capcane pentru prinderea insec-
telor (la plantele carnivore).
f Morfologie: limb, petiol si baza frunzei
(teaca ){F\g. 10).
Limbul, partea latita a frunzei, de culoare
verde, este strabatut de una sau numeroase
nervuri, care formeaza nervatiunea frunzei,
cu aspect penat, arcuat, reticulat etc.
Dupa cum petiolul poarta una sau mai
multe lamine sau foliole, frunzele se Tmpart
Tn simple si compuse.
Frunzele simple au limbul de forme diferite:
ac/cu/ar (molid, brad, pin), oval {par), lanceolat
(salcie), cordat (tei), e/;'pf/'c (fag, carpen),
linear (grau), reniform (pochivnic), sagitat
(sageata-apei, rodul pamantului) (Fig. 21).
Varful limbului poate fi: ascutit (salcie),
rotund (scumpie), stirbit (arinul negru) etc.
Marginea limbului poate fi:/nfreaga (fag),
dintata (urzica), serafa (salcie) etc.
Cand inciziile limbului simplu sunt mari,
rezulta frunze lobate: penat-lobate (stejar),
palmat-lobate (artar, vita de vie) (Fig. ).
Frunzele compuse (Fig. ^') sunt alcatuite
din mai multe foliole fixate pe o axa comuna
numita rahis Daca foliolele sunt inserate lateral
 ie s.z~~ : a e ale
: r :^ oinii.

. . - inde-
:;a a dra-
^ ^ ; :. :::a':e or de
:. .ezetativa
-: ' - carceii
iBZ~"'- '-''zz-zz msec-

-z z^': ; r a r f 'runzei

z a - - ' Z r . de culoare
. ' a ; a - ^^meroase
- a" , ' f a '^unzei,

- , ' a sau mai

: ; a " - . ' z a e se impart
a
i r - ; . ;a 'erne diferite:
,pr :.a zarj, lanceolat
\ (fag, carpen),
iwn (podiivnic), sag/taf
- a - , . (Fig.:i).
: : -r'a ascutit (salcie),
; a'.nul negru) etc, I
i poate fi; intreaga (fag),
a(salde) etc. 19. Structura secundara a tulpinii: 1. felogen; 2. cambiul vascular
bu - s'^^olu sunt mari, 20. Alcatuirea frunzei; 1. marginea frunzei; 2. limb; 3. nervura principala; 4. petiol; 5 baza
dp: z-e^a-.-iobate (stejar), frunzei
.vita de vie) (Fig. 22). 21. Frunze simple: A. aciculara (molid); B, cordata (tei); C, eliptica (carpen); D. lineara (grau);
"(Fig^25) sunt alcatuite E. reniforma (pochivnic); F, sagitata (sageata-apei) ^ . j
k? fixate pe o axa comuna 22. Frunze lobate: A, penat-lobata (stejar); B, palmat-lobata (artar)
ololete sunt inserate lateral I ^ J r u n z e compuse: A. parip^at-compusa (mazare); B. imparipenat-compusa (salcam)

13

pe rahis, frunza se numeste penata (ex. paripe-
nat<ompusa la mazare, imparipenat-compusa
la salcam), iar daca sunt inserate la extremitatea
petiolului Tntr-un singur punct, vorbim de
frunze pa/mate (palmat-compuse la castanul ^ \! W ^
porcesc).
Petiolul este codita care sustine limbul si-l
Tndeparteaza de tulpina, pentru a primi o
4 Radacina, tulpina frunzele sunt
cantitate mai mare de lumina. La unele
plante petiolul lipseste, de aceea acestea se organele vegetative care formeaza cor-

numesc frunze sesile (ex. la grau, porumb). mul plantelor superioare (ferigi, gim-
Baza frunzei (teaca) este partea infe- nosperme, angiosperme).
rioara a petiolului care se lateste si cu care -f Organele vegetale'is\u originea Tn
frunza se prinde de tulpina la nivelul nodului. embrionul semintei.
f Structura interna (in sectiune transver-
sal! - Fig. 24): epiderma superioara, tesutui
palisadic, tesutui lacunar si epiderma infe-
rioara.
Epiderma superioara este formata dintr-un
strat de celule, acoperite de o cuticula. APLICATII PRACTICE
Tesutui palisadic este tesutui asimilator
propriu-zis si este format din celule prozen-
chimatice, dispuse perpendicular pe epider-
Evidentierea structurii organelor cormu-
ma, si contine numeroase cloroplaste.
lui.
Tesutui lacunar este format din celule cu
Materiale necesare: radacini si tulpini de
spatii (lacune) si contine un numar mai mic
de cloroplaste. piciorukocosului, frunze de vita de vie, proas-

Tesutui palisadic Tmpreuna cu eel lacunar
formeaza mezofilul frunzei. In mezofilul frun-
zei putem deosebi unui sau numeroase fasci-
cule conducatoare libero-lemnoase care re-
prezinta nervurile sectionate.
Epiderma inferioara este unistratificata si
prezinta, din loc Tn loc, stomate si peri.
Stomatele (Fig. 25) contin citoplasma, nucleu
si cloroplaste si au rol Tn transpiratie, respiratie
si fotosinteza. 0 stomata este formata din
doua celule, reniforme, asezate cu conca-
vitatile fata Tn fata, alcatuind un orificiu numit
ostiola. In jurul lor se gasesc celule anexe.
pete sau conservate Tn alcool, rosu de Congo
si crizoidina, maduva de soc, brici anatomic,
microtom de mana, lame si lamele.
Modul de lucru: se efectueaza preparate
proaspete prin sectionarea transversal! a
r!dacinii, tulpinii si frunzei; ele se coloreaza si
se studiaz! la microscop (Fig. 26, 27, 28).
Sectiunile observate se vor desena pe caiete.

14
 3 ~ - " e ; e sunt
T
BE- : - - - "-'~--izi cor-
b -- " a - : , gim- 26
: ;- --
; r- : ' : "ea in

u n fPAcricE

^ ^ B t t n organelor cornnu-

1-r:'"' si tulpini de
. '.z ce vie, proas-
:;: " s u de Congo
pp.' -. : - : : : cici anatomic,
ari z-z : a-e'e.
KT- r-rr.ueaza preparate
:-- -ZZZ transversal! a
. ' : a e e se coloreaza si
- :::::: ' ' ^ 2 6 . 27. 28).
r - \z -. cesena pe caiete. 24. Structura interna a frunzei: 1. fascicul libero-lemnos (nervura sectionata); 2. epiderma
superioara; 3. tesut palisadic; 4. stomata; 5. epiderma inferioara; 6. tesut lacunar
25. Stomata: 1. celule reniforme; 2. ostiola; 3. celule anexe %.
26. Imagine microscopica a structurii tulpinii la floarea-soarelui
27. Imagine microscopica a structurii radacinii (sectiune longitudinala) la porumb
28. Imagine microscopica a structurii interne a frunzei , ^ ^

15

ORGANELE
DE
REPRODUCERE
Organul de reproducere sexuata eel mai
evoluat din regnul plantelor este floarea,
care apare pentru prima data la gimnosper-
me (conifere) si evolueaza la angiosperme.
FLOAREA L A ANGIOSPERME
f Origine: diferitele parti ale florii sunt
considerate ca fiind frunze modificate care
au capatatTn decursul timpului functii legate
de reproducere (ex. trecerea la nufar de la
petale la stamine). Florile se formeaza din
mugurii florali sau micsti ai tulpinii. Florile se
dezvolta la subsuoara unor frunzulite modi-
ficate numite bractee.
f Functii:
- formarea si protectia celulelor repro-
ducatoare;
- sediul fecundatiei, formarii fructului si
semintei.
f Organizare:
- unisexuate (Fig. 29), cand organele re-
producatoare sunt separate fie ca se afia pe
acelasi Individ {monoice- ex. la mesteacan,
porumb), sau pe indivizi diferiti {dioice - ex.
la salcie, canepa);
- hermafrodite (Fig. 5 0 ) , care prezinta
atat androceu, cat si gineceu.
0 floare tipica este formata din: pedun-
cul, receptacul, periant (P), androceu (A) si
gineceu (G).
16
PeriantuI (invelisul floral) are rol Tn pro-
tectia androceului si gineceului, precum si de
atragere a insectelor pentru polenizare.
PeriantuI poate fi redus (la graminee),s/mp/u,
cand toate elementele florale sunt de acelasi
tip si de aceeasi culoare, denumit perigon (P)
(ex. la lalea, ghiocel) si dublu - diferentiat Tn
caliciu {K), totalitatea sepalelor de culoare
verde, si corola (C), totalitatea petalelor
divers colorate.
Androceul reprezinta totalitatea sta-
minelor. Stamina, organul reproducator mas-
culin, este formata dintr-un filament si
antera, alcatuita din patru saci polenici Tn
care se formeaza grauncioare de polen
(Fig. 51). Un grauncior de polen este Tncon-
jurat la exterior de un strat cutinizat, prevazut
cu ornamentatii si pori, si altui intern, subtire,
de natura celulozica. Ambele formeaza
sporoderma (exina, intina) care protejeaza
continutuI granulei. Aceasta este formata din
protoplasma, substante de rezerva si un
nucleu, care se divide imediat, rezultand doi
nuclei: unui I'egefaf/Vsi altui germinativ.
Gineceul (Fig. 52), organul reproducator
feminin, reprezinta totalitatea carpelelor
dintr-o floare. Poate fi format din una pana la
numeroase carpele, Iibere sau concrescute. 0
carpela are forma unui pistil, format din ovar,
stil si stigmat.
In interiorul ovarului se afIa unui sau mai
multe ovule prinse cu un piciorus, numit
funicul, de pereteie acestuia.
Ovulul matur (Fig. 55) este format din doua
integumente (extern si intern) care protejeaza
nucela, Tn care se afIa sacul embrionar. Integu-
mentele lasa Tn partea lor anterioara un orificiu
numit micropil. In sacul embrionar se gasesc
opt celule, dintre care trei formeaza: oosfera si
doua sinergide (aparatui oosferei), situat Tn
zona micropilara, doua formeaza nucleul
secundar al sacului embrionar {f\g. 54), iar alte
trei formeaza anf;poc/e/e (aparatui antipodial)
situate Tn partea opusa micropilului.
 ; "r ;-e rol Tn pro-
orecum si de
- - : a - ; - . polenizare.
m' -:. nee),simplu,
- - -- ra de acelasi
- - - , oerigon (P)
-erentiat in
' de culoare
i i i i '.a'-ea petalelor

p K i . 1 ' J totalitatea sta-

53

i
ai, a q s c J '^roducator mas-
- - - ' r

: .
filament si
; a : polenici in c
D
\
jta-.": ; - - ' : : a 'a de polen
: : - : : a ' aste incon-
/T
D \\
r ' : a : , prevazut -7 \
\
; a '-.a-n, subtire, 1
; : - ~ : a e formeaza
^ a :a'e protejeaza
- - a ; : a 'ormata din
. : a -ezerva si un
- 1 ;a - a : a : 'ezultand doi
.pr-j'. : i : . ze-minativ.
-. ' . : ' ; a ' . reproducator
- . --.-a -a-.aa carpelelor
: - . - a : ; n una pana la
; - - : - ' a ; a . concrescute. 0
-. . z z: i, format din ovar,

: a ' - > se afIa unui sau mai

; r - ; a ? j un piciorus, numit
I
- -: -ra'ormat din doua
- : --Z-- care protejeaza
29. A. Flori monoice: ramura cu inflorescente (amenti) masculi si femele la mesteacan; B. Flori
^ \- -z ; a : , embrionar. Integu-
dioice: a. ramura cu inflorescenta mascula; b. ramura cu inflorescenta femela (la salcie)
: a'ce'oara un orificiu
30. Floare hermafrodita: 1. peduncul; 2. receptacul; 3. sepale (caliciu - K); 4. petale (corola -
- : a : , - " c o n a r se gasesc
!ca'a"'a ':-~eaza: oostera%\ C); 5. stamine (androceu - A); 6. pistil (gineceu - G)
< a : c 5 - e r e i ) , situat Tn 31. Granule de polen simple si germinate - imagine microscopica "j, ' ,j.

| a : ; : - a 'c-meaza nucleul 32. Gineceu _ f ' % .

rL a-Fig. .>4), iar alte 33. Ovul matur: 1. funicul; 2. micropil; 3. oosfera; 4. integumente (extern si intern);
- - c c a a a aoaratui antipodial) 5. antipode; 6. nucleu secundar al sacului embrionar; 7. sinergide
ippusa micropilului. 34. Imagine microscopica a sacului embrionar
17
 Formula florala reprezinta organizarea
florala, utilizand litere, cifre sau alte semne
conventionale.
Simbolurile utilizate sunt:
^floare actinomorfa (cu simetrie radiara);
%floare zigomorfa (cu simetrie bilaterala);
? f l o a re hermafrodita;
K5(5) - caliciu format din cinci sepale
Iibere sau concrescute;
5(5) - corola formata din cinci petale
Iibere sau concrescute;
A5 - androceul format din cinci sau
numeroase stamine;
G(5) - gineceul format din 5 carpele con-
crescute si inferior, adica este situat sub
nivelul celorlalte elemente florale;
G(5) - gineceul format din cinci carpele
concrescute superior situat la nivelul elemen-
telor florale;
P - perigon.
Exemple:
Formula florala completa la par.
* K5 C5 Agg G(5)
Formula florala completa la lalea:
* P3+3 A3+3 G(3)
Diagrama florala reprezinta proiectia
grafica pe orizontala a elementelor florale
(Fig. 3 5 ) .
Florile pot fi solitare sau grupate mai
multe la un loc pe 0 axa florifera si formeaza
0 inflorescenta (Fig. 36).
FRUCTUL
-f Origine: provine din transformarea pe-
retilor ovarului dupa fecunclatie; pe langa
pereteie ovarului mai pot participa si alte
parti ale florii, acestea se numesc fructe
false; de exemplu, la capsun, par, mar, la for-
marea fructului ia parte receptaculul; la car-
pen ia parte stilul, la mac, stilul si stigmatul.
18
-f Functii:
- protejeaza samanta Tn perioada ei de
dezvoltare;
- ajuta la raspandirea semintei.
Structura: peretii fructului alcatuiesc peri-
carpul (ectocarp, mezocarp, endocarp)
(Fig. 57).
Ectocarpul are rol protector. Poate fi
acoperit cu un strat de ceara (ex. la pruna,
strugure), paros (ex. la sola), pergamentos
(ex. la fasole, mazare) etc.
Fructele cu pericarp uscat si subtire se
numesc fructe uscate. La unele fructe, Tn
miezul pericarpului (mezocarp) se acu-
muleaza sucuri bogate Tn zaharuri, de aceea
ele se numesc carnoase (suculente).
Endocarpul lipseste la unele plante (ex. la
tomate), iar la altele devine lemnos si consti-
tuie samburele, care protejeaza samanta (ex.
la caise, prune etc.). La citrice este carnos,
reprezentand partea comestibila.
Dintre fructele uscate amintim: silicva
(varza, mustar), silicula (traista ciobanului),
achena (piciorukocosului), ghinda (stejar), jir
(fag), cariopsa (porumb, grau, secara), sa-
mara (ulm, artar, frasin), capsula (mac, bum-
bac), pastaia (fasolea, mazarea) (Fig. 38 A).
Dintre fructele carnoase amintim: baca
(cartof, agris, strugure, patlagelele rosii,
afin), drupa (ares, visin, prun, cais)
(Fig. 58 B).
La diverse grupe de plante Tntalnim si alte
tipuri de fructe (Fig. 5'-'):
f multiple: provenita dintr-un gineceu
format din numeroase carpele Iibere (ex. la
zmeura, capsuni);
f compuse: care se formeaza dintr-o -
inflorescenta (ex. la dud, smochin, ananas).
Atat fructele uscate, cat si cele carnoase
pot fi dehiscente (care se deschid la maturi-
tate), cum ar fi pastaia, capsula, sau indehis-
cente (care nu se deschid la maturitate), cum
ar fi achena, samara, cariopsa.
 Smmti in perioadd ei de

^Borcm zz" ' : e i .

. ; -Jcjiesc peri-
rz -^:.:Z endocarp)

X. - . : z::' ^oate fi
9 0 He c=3'3 ;ex. la pruna,
I f. a z pergamentos
e a r r izz
vf*^ - jz-zaz s subtire se
p. . - -'zz -ructe, in
: . - -z: \vz se acu-
: :: - z \ - d e aceea

: - rzzz ante (ex. la

, c _ . i v a s:a ciobanului),
o x n s d u ) , ghnda (stejar), y'/r
fponanb. grau, secara), sa-
L f a s i n ) . capsu/a (mac, bum-
ndea. mazarea) (Fig. 38 A),
l e e r 3 " : a 5 e amintim: baca
r - . : , - a catlagelele rosii,
;,r.-rs, . 5 n, prun, cais)

zz z 3':e intalnim si alte

: : ^- :a dintr-un gineceu
z'l a:a la'cee Iibere (ex. la

35. Diagrama florala ^nwr^ .

:a formeaza dintr-o
36. Inflorescente: a. umbela compusa, b' racem, c, spic, d. capitui t
; . ; a-^ochin, ananas). 37. Sectiune in cireasa: 1. ectocarp; 2. mezocarp; 3. endocarp; 4. samanta; 5. codita
:a:a : a : si cele carnoase
38. A. Fructe uscate: 1. silicva (mustar salbatic), 2. cariopsa (secara), 3. silicula (traista-cio-
a'a se deschid la maturi-
banului), 4. ghinda (stejar); 5. samara (ulm-de-camp), 6. capsula (mac), 7. pastaie
-r -r aula, sau indehis-
(fasole); B. Fructe carnoase: 1. baca (strugure), 2. drupa (visin) w
: : ' a a maturitate), cum
39. A. Fructe multiple (zmeur); B. Fructe cornpuse (smochin, ananas)'
a aa'scsa.
19
 sAmAnta
f Origine: din ovul, Tn urma fecundatiei.
f Structura:
- tegumentui seminal, alcatuit din nume-
roase straturi de celule suprapuse, protejeaza
embrionul de actiunea factorilor externi;
- embrionul, alcatuit din radicula (rada-
cinita), hipocotil (tulpinita), gemula (mugu-
ras) si unui, doua sau mai multe cotiledoane
la gimnosperme;
- albumenul, tesutui de rezerva, bogat Tn
amidon, hemiceluloze si proteine, care hra-
neste embrionul Tn timpul germinatiei se-
mintei (Fig. 4 0 ) .
Unele seminte sunt lipsite de albumen
(ex. floarea soarelui). Semintele au forme,
culori si marimi difente la diverse grupe de
angiosperme (Fig. 41), constituind, prin
urmare, un criteriu de determinare.
Germinatia semintelor este determinata
de factori interni (permeabilitatea tegumen-
tului seminal, continutuI de apa al semintei,
compozitia chimica a endospermului) si de
factori externi (temperatura, lumina, apa si
oxigenul).
RETINETI!. w num!rul de petale ee alterneaza cu sepalele.
^ ^ ^ f
* Floarea este organul de reproducere
sexuata eel mai evoluat din regnul
plantelor, care apare pentru prima data la
gimnosperme (conifere) si evolueaza la
angiosperme.
La angiosperme apare pentru prima
data ovarul, rezultat din concresterea
carpelelor, care protejeaza ovulele.
4 Dupa fecundatie, ovulul se trans-
form! Tn samanta, iar ovarul, Tn fruct.
APLICATII PRACTICl:
I f-J
1, Modul de realizare a formulei florale si
a diagramei florale,
Materiale necesare: flori de maces, de
varza, piciorul-cocosului, mar, mazare, crin,
lalea, brandusa, grau etc, proaspete sau con-
servate Tn alcool 70, sau material de ierbar,
lame de sticia, lupe, microscop binocular, ace
spatulate, pensete.
Mod de lucru: initial se stabileste simetria
florii, daca este unisexuata sau hermafrodita,
pozitia gineceului fata de celelalte elemente
florale. Cu ajutorul unei pensete se separa pe
rand elementele flohi si se asaza Tn ordine pe
0 lama de sticia umeda (Fig, 4 2 ) ,
Folosind semnele conventionale Tnvatate,
Tntocmiti formula florala specific! fiecarui tip
de floare,
Pentru alcatuirea diagramei florale, tra-
s!m, pe 0 hartie sau pe un carton, sase cer-
curi concentrice pe care le Tmp!rtim, cu aju-
torul a dou! diametre perpendiculare, Tn pa-
tru p!rti egale,
Reprezent!m mai Tntai axa floral!
printr-un cerculet negru, dup! aceea, pe cer-
cul extern ce reprezinta num!rul de sepale.
Se traseaz! un al doilea cere ce reprezint!
Pe cereul al treilea se reprezinta num!rul de
stamine, iar Tn centru, gineceul cu numarul
de carpele.
2, Intocmit! o colectte de-
- fructe uscate, pe o plans! sau Tntr-o
cutie de carton;
- fructe c!rnoase (suculente), Tn borcane
de stici! cu lichide conservante (alcool, for-
mol);
- seminte de la diverse specii de plante
cultivate si spontane, Tn flacoane sau sticlute
de medicamente.
 -ACriCE

: - i - - , 51 florale si

- : :e "laces, de
OBSiiu -V -azare, crin,
. p a u i S i : : a : : - : ? sau con-
I H r . s s . " y-- a de ierbar,
i ^ ' D c r z ; ; ; ; : 'ocular, ace

a: rrca se r a c este simetria

.-"??-!'-a"a "ermafrodita,
. ;a :a a a :e elemente
M a T A pe'sete se separa pe
' f a i s s e asaza in ordine pe

lale invatate,
:a fiecarui tip

a a : a;-a~5: florale, tra-

. :- ;a':on, sase cer-
a :a-a a ~:3rtim, cu aju-
a--a :a-:a':.culare, in pa-

wak Tntai axa florala

^ H s g r u . dupa aceea, pe cer-
^ ^ r e z ^ a numarul de sepale.
: : : aa ce^c ce reprezinta
^ :a a :a'neaza cu sepalele.
-a :a -ac'ezinta numarul de
'r aa-v- 5 neceul cu numarul

PPcoiectiiede:
- : : a " ce 0 plansa sau Tntr-o
: a - - ; a ; e suculente), Tn borcane
; a canservante (alcool, for-
a : a a aiverse specii de plante
wrza-e, in flacoane sau sticlute
40. Structura interna a semintei: A. Samanta de stejar (dicotiledonat); B. Samanta
de grau (monocotiledonat); 1. embrionul (cu doua sau un cotiledon, radacinita, tulpinita
si muguras); 2. tegument seminal; 3. Tnvelisul fructului; 4. tesut de rezerva.
41. Tipuri de seminte: 1. jneapan; 2. salcie; 3. rodu-pamantului; 4. fasole; 5. mac; 6. catina;
7. neghina; 8. sulfina; 9. patlagina-mare; 10. iarba-fiarelor
42. Elementele unei flon de crin: S - sepale; P - petale; s - stamine; p - pistil

# # # 21

TESUTURILE
ANIMALE f
In organismul animal exista mai multe
tipuri de tesutun grupate in urmatoarele cate-
gorii: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos.
Tesuturi epiteliale. Sunt asociatii de celule
alcatuite din unui (unistratificate) sau mai
multe straturi (pluristratificate), care acopera
suprafata corpuiui si captusesc peretii cavi-
tatii unor organe interne sau constituie struc-
tura fundamentala a unor glande.
Dupa functia lor in organismul animal, ele
se Tmpart Tn:
f epitelii de acoperire, din celule cubice,
prismastice, turtite (pavimentoase), care dife-
rentiaza tegumentui sau peretii organelor
interne (vase de sange, inima, stomacul,
intestinul) (Fig. 4 ^ ) ;
f epitelii glandulare, din celule secretoa-
re; formeaza glandele cu secretie externa
(exocrine), care pot fi tubulare simple, ramifi-
cate, alveolare (Fig. 4 4 ) si glandele cu se-
cretie interna (endocrine);
-f ep;fe/// de resorbtie, din celule care pre-
zinta un platou striat, cu rolul de a recupera
anumite substante utile organismului (Tn intes-
tinul subtire si Tn tubii unniferi) (Fig. 4 5 ) ;
-f epitelii senzoriale, alcatuite din celule
epiteliale specializate pentru receptionarea
unor stimuli din mediul extern sau intern (ex.
epiteliul senzorial din mugurii gustativi, re-
ceptorii olfactiv, auditiv, vestibular).
Tesuturile conjunctive. Sunt formate din
celule conjunctive, substanta fundamentala
, si fibre elastice, de colagen, de reticulina.
Dupa functia Tndeplinita sunt:
f tesutui conjunctiv lax, din diferite
tipuri de celule, substanta fundamentala de
22
Particiilarit&0
^structuraie
' ale oiqganelor animale
consistent! fluida si fibre de colagen si elas-
tice (Fig. 4 6 ) ; stabileste legatura dintre dife-
rite tesuturi sau organe;
f tesutui adipos, din celule conjunctive
Tncarcate cu lipide, care devin sferice, iar pro-
toplasma si nucleul sunt Tmpinse la periferie
(Fig. 4 7 ) ; se dezvolta Tn jurul vaselor de
sange si al altor organe; rol de depozitare a
lipidelor;
f tesutui reticular, dintr-o substanta fun-
damental! Tn care predomin! fibrele de reti-
culina (Fig. 4 8 ) ; prezent Tn splin!, ganglionii
limfatici, formand tesutui fundamental al
organelor limfoide;
f tesutui fibros, caracterizat printr-o
mare abundent! a fibrelor de colagen gru-
pate Tn fascicule; intr! Tn structura liga-
mentelor si tendoanelor;
f tesutui elastic, cu substant! funda-
mental! bogat! Tn fibre de natur! proteica
(elastin!); Tn peretii arterelor, Tn plamani, Tn
structura coardelor vocale;
-f tesutui cartilaginos, din celule cartilagi-
noase numite condrocite, protejate Tn cavit!ti
numite condroplaste. Substanta fundamen-
tal! contine o substant! proteic! numit! con-
drina, un amestec de substante organice
impregnate cu s!ruri de calciu si sodiu. In
substanta fundamentala mai sunt prezente
fibre de colagen si elastice (Fig. 4 9 ) .
In functie de cantitatea de substant! fun-
damental! si de tipul de fibre exista trei tipuri
de cartilaje: hialin (din coaste, laringe, tra-
hee), elastic (Tn pavilionul urechii, epiglota),
fibros (din discurile intervertebrale, menis-
curile articulare);
 * B
%

r-:-nale

colagen si elas-
:z zzz-.^a dintre dife-

:' -.z ^z conjunctive

' - - sferice, iar pro-
-'Cinse la periferie
in jurul vaselor de
q v i e ; rol de depozitare a

f, dintr-o substanta fun-

H j y K p r e d o m i n a fibrele de reti-
^ K p n e n t In splina, ganglionii
^ d tesutui fundamental al

^ u b r r : ce'eccenzat printr-o
K^-- - - z-z ze colagen gru-
mc. - ---z structura liga-

g zz;-: sjbstanta funda-

Cr"- - - :-z zz natura proteica
: ^ - :-':T'e,cr, In plamani, in

^ zz- -:z 'ZZ. din celule cartilagi-

:: -; : zz, protejate in cavitati
i f c c zzzz Substanta fundamen-
o&-c<:a'ca proteica numita con-
mesiec ce substante organice
OI saruri de calciu si sodiu. In
43. Epiteliu de acoperire '^^^^
Tcz-z-zzla mai sunt prezente
44. Epiteliu glandular
ge- ; z aszce (Fig. 4 9 ) .
45. Epiteliu de resorbtie " ' -
'ce ci'r.atea de substanta fun-
46. Tesut conjunctiv lax; 1. venula; 2. arteriola; 3. celule endoteliale; 4. celule grase; 5. fibre
de tipul de fibre exista trei tipuri
bialm (din coaste, laringe, tra- de colagen *^
(in pavilionul urechii, epiglota), 47. Tesut adipos
Iscurile intervertebrale, menis- 48. Tesut reticular: 1. fibre de reticulina
49. Tesut elastic; 1 - 2. celule cartilaginoase^condrocite)in condroplaste
23

 > tesutui osos este un tesut conjunctiv
dur si intra Tn structura osului; constituit
dintr-o substanta fundamentala bogata Tn
substante organice si minerale.
Substanta fundamentala se dispune sub
forma de lamele osoase. Dupa dispunerea
acestora exista doua tipuri de tesut osos:
compact (Fig. 3 0 ) si spongios.
Dintre substantele organice amintim
oseina, care Tmpreuna cu substantele mine-
rale (fosfatui de sodiu) confera rezistenta
necesara sistemului osos.
Celulele osoase sunt dispuse concentric
Tn jurul vaselor de sange, care formeaza
canalele Havers. In jurul canalelor Havers,
substanta osoasa este dispusa sub forma de
lamele circulare. Canalele Havers strabat osul
pe toata lungimea lui si se leaga Tntre ele prin
canale oblice sau transversale. Ansamblul
format de un canal Havers, de lamelele
osoase care Tl Tnconjoara si osteoplastele cu
osteocite, formeaza osteonul, unitatea
morfo-functionala a osului.
Tesutui muscular. Formeaza muschii care,
Tmpreuna cu oasele, alcatuiesc sistemul loco-
motor al animalelor vertebrate si al omului.
Specific acestui tesut sunt elementele
contractile numite miofibrile. Acestea sunt
constituite dintr-o alternanta de discuri dare si
discuri Tntunecate.
Dupa particularitatile miofibrilelor exista
trei tipuri de tesut muscular (Fig. 51): neted,
cu miofibhie omogene si contractie involun-
tara, striat, cu miofibrile cu aspect striat si
contractie voluntara, si cardiac, cu miofibrile
cu aspect striat, dar cu contractie involuntara.
Fibra musculara neteda este fusiforma,
avand la exterior o membrama (sarcolema),
iar Tn interior sarcoplasma, miofibrilele si un
nucleu central (se gasesc Tn structura pere-
tilor organelor interne).
Fibra musculara striata este un sincitiu,
alcatuit dintr-o membrana periferica (sar-
colema), larTn interior, o substanta omogena
24
(sarcoplasma), numeroase miofibnie si nu-
merosi nuclei periferici.
Tesutui nervos. Este alcatuit din celule
diferentiate specific, denumite neuroni, care
genereaza si conduc impulsurile nervoase.
Neuronul este alcatuit din corpul celular
(pericarion) si prelungiri, dendritele, prelun-
giri citoplasmatice extrem de ramificate si
axonul, prelungire unica (Fig. 3.!). Corpul
celular este alcatuit dintr-o membrana, cito-
plasma, cu corpusculii NissI si neurofibrile, si
nucleu.
Axonul este alcatuit dintr-o membrana
(axolema), dtoplasma (axoplasma)h care se
gasesc neurofibrile si mitocondrii. Acesta
este Tnconjurat la interior de teaca de mielina
si teaca Schwann, iar la exterior de feaca
Henle. Intre doua celule Schwann se afIa
strangulatiile lui Ranvier.
Neuronii (Fig. 55) se pot clasifica:
-f dupa prelungiri: pseudounipolari (din
ganglionii spinali), bipolari [dm retina), multi-
polari (piramidali, stelati) din scoarta cere-
brala;
f dupa functie: motori, senzitivi, de aso-
ciatie.
Legatura dintre doi neuroni se numeste
sinapsa.
f In organismul animal exista patru
tipuri fundamentale de tesuturi: epitelial,
conjunctiv, muscular si nervos.
f Tesuturile animale sunt mult mai vari-
ate si mai diferentiate Tn comparatie cu
tesuturile vegetale.
I APLICATII PRACTICE ^ |
Observati si preparatele microscopice diin
colectia laboratorului de biologie cu diferite
tipuri de tesuturi aninnale (Fig. 54).
 " ; ' : ' e si nu-

e-^-; acaturt din celule

see:'' : - " ~ z ^ejroni, care
': : e "ervoase.
: : ' cC'pul celular
s r.'-- - ; e ' : ' : e l e , prelun-
- r : e -,-'-z~ : e ramificate si
-2. 52). Corpul
- . . . . ^ -embrana, cito-
m i ^ j r i i NissI si neurofibrile, si

-~- ikabit dintr-o membrana

zma (axoplasma) in care se
" -|p si mitocondrii. Acesta
: ; nienor de teaca de mielina
' -=--', iar la exterior de feaca
- r :a - a Schwann se afIa

- : '' C'asifica:
; - . ' : ' ::i^counipolari (din
' ; ; - retina), multi-
Mi - ' ^ = ; , -.n scoarta cere-

~ - - z'z:., senzitivi, de aso-

5~re oot ne,j"oni se numeste

- mai exista patru

---zz zz tesuturi: epitelial,
z-1 -^ervos.
i e a- e sunt mult mai vari-
: 'z z - z:z in comparatie cu

50. Tesut osos compact *^

I PRACTICE
si p'eparatple microscopice din
z.-^ . de biologie cu diferite
male (Fig. 5 4 ) .
-51. Tesut muscular: A. neted; B. cardiac; C. striat
52. Neuronul: 1. axon; 2. corp celular; 3. dendrite; 4. axon; 5. teaca Schwann; 6. teaca
] ' *; Henle; 7. teaca de mielina; 8. strangulatii Ranvier
53. Tipuri de neuroni: A. bipolar din retina; B. bipolar din mucoasa olfactiva; C. multipolar
piramidal din scoarta; D. multipolar motor din maduva
54. Neuroni - imagine microscopica 4_ 25

ORGANELE
ANIMALE J de unde pornesc doua cordoane nervoase
Organele animale sau sistemele de orga-
ne, dupa functiile pe care le indeplinesc Tn
organismul animal, se Tmpart Tn sisteme; de
relatie, de nutritie si de reproducere.
SISTEME D E R E L A T I E
Din aceasta categorie fac parte sistemele;
osos, muscular s\ cu organele de simt.
Sistemul osos sau scheletul. La animalele
nevertebrate, Tntalnim un schelet extern (cal-
caros, chitinos, silicios) care are rolul de a pro-
teja corpul moale, cu toate organele interne
(ex. la moluste, artropode, echinoderme).
La vertebrate apare un schelet intern, car-
tilaginos sau osos, care confera forma corpu-
iui, sustine si apara organele interne, iar
Tmpreuna cu muschii constituie organele de
miscare sau de locomotie.
Scheletul vertebratelor poate fi Tmpartit Tn
trei parti componente; scheletul capului, schele-
tul trunchiuluisi scheletul membrelor (Fig. ),
La pesti exista scheletul Tnotatoarelor (pec-
torala, dorsala, codala si anala), iar la tetrapode,
scheletul membrelor anterioare si posterioare.
Sistemul muscular. Este alcatuit din tota-
litatea muschilor din organism. Muschii se
prind de oase pnn tendoane. Ca si la schelet,
muschii se grupeaza Tn; muschii capului si ai
fetei, muschii trunchiului si muschii membrelor.
Sistemul nervos. La animalele nevertebra-
te Tntalnim 0 varietate de tipuri de sistem ner-
vos care se dezvolta progresiv (Fig. 56):
26
f sistem nervos difuz, constituit din neu-
roni bipolan sau multipolar! care sunt inter-
conectati Tntr-o retea (ex. la celenterate);
f s;sfem nervos cefalo-cordonal, Tntalnit
la platelminti; apare tendinta de cefalizare,
reprezentata prin aparitia ganglionilor cere-
broizi, situati Tn partea anterioara a corpuiui,
longitudinale care strabat Tntreg corpul;
f 5/sfem nervos scalariform la anelide,
format dintr-o pereche de ganglioni cere-
broizi si un inel periesofagian careTi leaga de
lantui ganglionar ventral;
f sistem nervos cu concentrare regionala,
la moluste; se caracterizeaza prin concen-
trarea neuronilor Tn patru perechi de gan-
glioni care inerveaza zonele corpuiui unde
sunt amplasati. De la ganglioni pornesc nervi
la organele de simt, cap, picior etc. La cefa-
lopode Tntreaga masa ganglionar! fuzionea-
za Tntr-un asa-zis creier, protejat de o cutie
craniana cartilaginoasa;
f sistem nervos segmentar la artropode;
la crustacee, ganglionii cerebroizi se continua
cu un inel periesofagian care stabileste
legatura cu ganglionii toracici si abdominali;
la insecte, caracteristic este aparitia unor
ganglioni cu functii vegetative Tn controlul
digestiei, respiratiei si reproducerii. La insec-
tele sociale (ex. albine) unii ganglioni se
specializeaza, coordonand reactii comporta-
mentale complexe (orientarea Tn spatiu,
cautarea hranei si a partenerilor);
-f sistemul nervos al stomocordatelor,
care, prin dispozitia dorsala a celor doua cor-
doane nervoase si prin tendinta de cen-
tralizare, se apropie mult de cordate;
f sistemul nervos al vertebratelor (Fig. 37)
alcatuit din encefal, maduva spinarii (sistemul
nervos central), ganglioni si nervi (sistemul
nervos periferic); se observa dezvoltarea cu
precadere a telencefalului si corticalizarea
progresiva a acestuia.
 - : c o n s t i t u i t din neu-
care sunt inter-
- e celenterate);
: : :e-f :"ydona\, intalnit
: '-.a de cefalizare,
: a- - a ;a-glionilor cere-
; : ? --. ca^a a corpuiui,
. ; : : - : c 3 n e nervoase
-=:i::-a: r - : - a : corpul;
i H E : : a a ' " ; ' " - la anelide,
w ^ c e : a aa^glioni cere-
- - : : - a _ : a- careTi leaga de

::-:i':'3re regionala,
Sz zr--:aa:a prin concen-
- : a : ' , ce'echi de gan-
-ac:a i c e e corpuiui unde
.e a ; a ' ; c pornesc nervi
- : a : c c c- etc. La cefa-
- aca ; a ' : cnara fuzionea-
: -/ c'ccejat de o cutie

:. ; a ; " a ' : 5 r la artropode;

_ . : - ca'ec'oizi se continua
a : : - a : a ' care stabileste
ccac Cl si abdominali;
lenstKC este aparitia unor
.egetative Tn controlul
I -eo'oducerii. La insec-
a c ' e unii ganglioni se
a-^d reactii comporta-
55. Tipuri de schelete la vertebrate:
'tt (orientarea Tn spatiu,
A. schelet de pasare; B. schelet de
I V 3 oartenerilor);
sarpe; C. schelet de caine
-t'.:s al stomocordatelor,
56. Tipuri de sistem nervos la neverte-
la dorsala a celor doua cor-
brate: A. la hidra; B. la platelminti;
si prin tendinta de cen-
* C. la anelide; D. la artropode
. ie mult de cordate;
.57. Sectiune sagitala prin encefalul de la
ervosai vertebratelor{F\g. 57)
vertebrate: A. pesti; B. amfibieni;
i, maduva spinarii (sistemul
C. reptile; D. pasari; E. mamifere (om):
ganglioni si nervi (sistemul
1. lob olfactiv, 2. emisfere cerebrale, 3.
se observa dezvoltarea cu
epifiza, 4. lob optic, 5. cerebel,
cefalului si corticalizarea
6. bullj
. . . 27
 SISTEME D E NUTRITIE
Organismul animal realizeaza schimburi de
matene si de energie cu mediul Tnconjurator,
prin intermediul sistemelor digestiv, circulator si
respirator, iar substantele catabolice, nefolosi-
toare, sunt eliminate prin sistemul excretor.
Sistemul digestiv. Apare pentru prima
data la celenterate, format dintr-un orificiu
buco-anal (inconjurat de tentacule) si o cavi-
tate gastrica.
La viermi, la platelminti (Fig. 5S) el este
format dintr-un orificiu buco-anal, faringe
musculos si un intestin ramificat, prevazut cu
numeroase diverticule inchise.
La anelide, sistemul digestiv este format din
gura, faringe musculos si glandular, care secreta
enzime proteolitice. Esofagul este prevazut cu o
gusa, urmata de o pipota cu peretii musculosi.
In intestin se deschid glandele calcaroase. Tubul
digestiv se continua cu intestinul, prevazut cu
numeroase cecuri glandulare care maresc
suprafata de digestie si absorbtie. Intestinul se
deschide la exterior prin anus.
La moluste, sistemul digestiv prezinta,
pentru prima data o glanda anexa - hepato-
pancreasul, care elaboreaza enzime necesare
digestiei, dar are rol si Tn secretia calcarului
din cochilie. La gasteropode si cefalopode, Tn
cavitatea bucaia exista 1-2 placi chitinoase,
numite maxile. La lamelibranhiate si unele
gasteropode, Tn partea posterioara a stoma-
cului se afIa un organ, numit stilet cristalin,
care secreta enzime cu rol Tn digestia glu-
cidelor. La cefalopode, intestinul terminal
(rectui) prezinta o glanda numita punga cu
cerneala, cu rol Tn apararea organismului.
La artropode, la unele crustacee, care se
hranesc cu animale mici si cu vegetale, hrana
sfaramata cu aparatui bucal ajungein esofag
sj apoi Tn stomacul triturant, prevazut cu dinti
chitinosi si granule de calcar, unde se trans-
form! Tn particule mici.
28
La insecte, tubul digestiv este mai lung
decat la celelalte artropode. Acesta este for-
mat dintr-o cavitate bucaia Tn care se deschid
glandele salivare. Faringele este mai bine
dezvoltat la insectele hematofage. Esofagul
este transformat Tntr-o gusa cu rol Tn depo-
zitarea hranei. Intestinul celor mai multe
insecte are numeroase cecuri, care secreta
enzime cu rol Tn digestie.
La i/erfefc)rate(Fig. 3-'), tubul digestiv este
Tmpartit Tn: cavitatea bucaia, faringe, esofag,
stomac, intestin subtire, intestin gros, anus
(sau cloaca); are si glande anexe reprezen-
tate prin: glandele salivare, ficat, pancreas.
Sistemul circulator. In seria animala exista
doua tipuri de sistem circulator: desc/i/'s (lacu-
nar) si inchis.
Sistemul circulator deschis prezinta vase
lipsite de pereti proprii, deschizandu-se Tn
lacunele corpuiui.
Primul sistem circulator Tnchis a aparut la
nemertieni. Este format din doua vase longitu-
dinale laterale, unite prin ramuri vasculare cir-
culare. Sangele este incolor, uneori colorat Tn
verde sau rosu datorita pigmentilor respiratori.
La anelide (Fig. 6 0 A ) apare un sistem cir-
culator Tnchis, alcatuit din doua vase longitu-
dinale (dorsal si ventral), care se leaga Tntre
ele printr-o retea de capilare, Aici apare pen-
tru prima data un grup de inele vasculare
care leaga cele doua vase principale, ce se
contract! ritmic, denumite inima".
La moluste (Fig. 6 0 C ) , sistemul circulator
este deschis si este alc!tuit din inim! (care
apare pentru prima dat!), vase, lacune si
sinusuri (spatii Tnguste). Inima este format!
din doua atrii si un ventricul musculos.
La artropode (Fig. 6 0 B), sistemul circula-
tor este deschis, deoarece sangele circula nu
numai prin vase Tnchise, ci si prin lacune si
sinusuri. Inima, situat! dorsal, este Tnconju-
rat! de pericard cu care comunic! prin orificii
mici, numite ostiole.
 ' - : : e mai lung
- -:es:a este for-
- Zi'e se deschid
- -z-zzz es:e mai bine
- - - - a - T : ' e : e . Esofagul
- ' : : rol in depo-
-zr '. z-.z' mai multe
- V-;- : e : - ' , care secreta

- ' :-cul digestiv este

a ; c ,ca =, "aringe, esofag,

I
- - - ; _ : -e, intestin gros, anus
c: - : ; a-de anexe reprezen-
: ^ ^ .V .z-e, ficat, pancreas.
L. c : . " seria animala exista
T :-ciator: desc/^/s(lacu-

.":-a:c- :escnis prezinta vase

TC : - c : ' ^ deschizandu-se Tn
~ Z'Z' "nchis a aparut la
i " C ' - i c ; ' aoua vase longitu-
i n l e prin ramuri vasculare cir-
s este incolor, uneori colorat Tn
datorita pigmentilor respiratori.
(Rg. 60A) apare un sistem cir-
alcaturt din doua vase longitu-
s a : .e':-3 care se leaga Tntre
nz-z zz cacJare. Aici apare pen-
daci z-^p de inele vasculare
: e doua vase principale, ce se
: ce'.mite inima".
Z'z - : .'Cj, sistemul circulator
s s es:e alcatuit din inima (care
r- z - -'z data), vase, lacune si 58. Sistemul digestiv la nevertebrate:
31 '9-see). Inima este formata A. platelminti: 1. orificiu buco-anal,
ri si un ventricul musculos. >| 2. faringe; B. nematode; C. anelide;
pode (Fig. 6 0 B), sistemul circula- D. moluste; E. artropode (insecte)
chis, deoarece sangele circula nu 59. Sistemul digestiv la vertebrate: A. pesti;
vase Tnchise, ci si prin lacune si B. amfibieni; C. pasari; D. mamifere
ma, situati dorsal, este Tnconju- 60. Sistemul circulator la nevertebrate:
zs-: cj care comunica prin orificii A. anelide; B. insecte; C. gasteropode
{05t/o/e.
29
 Sistemul circulator Tnchis este caracteristic
vertebratelor si este format din: inima,
artere, capilare, vene.
La pesti, inima este formata dintr-un atriu
si un ventricul. Prin inima circula numai san-
gele venos, ce vine din corp prin sistemul de
vene. Sangele oxigenat circula Tn corp prin
aorta dorsala (Fig. 61 A).
La amfibieni, atriul este Tmpartit Tn: atriul
drept si atriul stang. Unicul ventncul primeste
atat sange venos din Tntreg corpul prin
venele cave, cat si sange oxigenat de la
plamani prin cele doua vene pulmonare
(Fig. 61 B). Inima amfibienilor este lipsita de
vase proprii, nutritia fiind asigurata de san-
gele din cavitatile ei.
La reptile, inima este alcatuita din cele
doua atrii si un ventricul care prezinta un
sept la mijioc, care Tl Tmparte incomplet Tn
doua camere. La crocodilieni, separarea Tn
doua venthcule este completa, dar sangele
care circula Tn organism este amestecat,
datorita celor doua carje aortice care comu-
nica Tntre ele printr-un orificiu.
La pasan (Fig. 61 C) si mam/fere (Fig.61 D),
inima prezinta doua atni complet separate
printr-un sept interatrial si doua ventricule,
de asemenea, complet separate prin septui
interventricular.
La pasari, exista numai carja aortica
dreapta, iar la mamifere, numai carja aortica
stanga. La pasari si mamifere, circulatia este
Tnchisa, dubIa si completa.
Sistemul respirator. Realizeaza schimbu-
rile de gaze respiratorii dintre organism si
mediul sau de viata.
Spongierii si celenteratele nu au organe res-
piratorii specializate, schimbul de gaze se rea-
lizeaza la spongieri prin porii inhalati, iar la celen-
terate, prin peretii sistemului gastrovascular.
. La viermi, cu exceptia polichetelor, oligo-
chetelor si hirudineelor, respiratia este tegu-
mentara.
30
Molustele acvatice (lamelibranhiate)
respira prin branhii, situate Tn cavitatea
paleala (Fig.6.! A).
La gasteropodele adaptate la viata teres-
tra sau la cele adaptate secundar la mediul
acvatic, mantaua vascularizata Tndeplineste
functia de plaman, care comunica cu exte-
riorul printr-un orificiu respirator.
La crustacee, organele respiratorii sunt
branhiile. La artropodele terestre (insecte,
miriapode, unele arahnide), organele respira-
torii sunt formate dintr-un sistem de tuburi
care se ramifica Tn toate regiunile corpuiui,
numite stigme.
La vertebrate, s-au diferentiat branhiile si
piamanii.
La pe5f/, respiratia se realizeaza prin bran-
/i//(Fig.62B).
La amfibieni, ca urmare a adaptarii la doua
medii de viata (acvatic si terestru), sistemul res-
pirator cuphnde caile de conducere a aerului
(fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii
extrapulmonare) si plamani (Fig. 62 C).
La repf//e (Fig. 62 D), sistemul respirator
este mai dezvoltat decat la amfibieni. La
unele soparle si cameleoni, piamanii se con-
tinua cu un fel de saci aerieni.
Serpii au un singur plaman, de forma
cilindrica.
La pasari, laringele este lipsit de corzi
vocale, iar traheea, la locul de ramificare Tn
cele doua bronhii primare, prezinta un organ
vocal caracteristic, numit sirinx.
Piamanii pasarilor nu au alveole pulmo-
nare, dar au saci aerieni, care comunica cu
piamanii (Fig.62 E), La multe pasari (albatros,
lebada, barza), ramificatiile sacilor aerieni
patrund Tn interiorul unor oase.
La mam/fe/-e (Fig.62 F), laringele prezinta o
mucoasa care formeaza pliuri, numite corzi
vocale. Piamanii au aspect buretos, iar unitatea
morfo-functionala este alveola pulmonara.
 r

c'anhiate)
z ' cavitatea

'-. z .iata teres-

la mediul
'\e
- ' ca cu exte-

'atorii sunt
a.T-e (insecte,
aa-ele respira-
de tuburi
e corpuiui.

: " a " a " : at branhiile si

^ - a :a -aa zeaza prin bran-

ci . a'a a aoaptarii la doua

^ S e : : ; "a-aac'j;, sistemul res-
r i - :a : : ' : . . c e r e a aerului
. TMnge. ^ " z e , trahee, bronhii
^ s p e m a - I Fig. 62 C).
ffig-62D sistemul respirator
a ' a ' zfca: a amfibieni. La
c a - a a c oiamanii se con-

" : ' c aman, de forma

c'-ze'e este lipsit de corzi

a-aa a ocul de ramificare Tn
- c - 3 - e , prezinta un organ
jc. numit sirinx.
saritor nu au alveole pulmo-
d aerieni, care comunica cu
! E). La multe pasari (albatros, Si^eWiurcirculator la vertebrate:
ramificatiile sacilor aerieni A. pesti; B. amfibieni; C. pasari; D. mamifere
rami unor oase. *62. Sistem respirator: A. la lamelibranhiate;.
(Fig.62 F), laringele prezinta o 1. cavitate paleala, 2, branhii; B. peste;
bmneaza pliuri, numite corzi *, C. amfibieni (plaman); D. reptile (pla-
au aspect buretos, iar unitatea man); E. pasari; F. mamifere
la este alveola pulmonara.
31
 Sistemul excretor. La spongieri si celen- Organele de reproducere apar de la
terate nu se diferentiaza un sistem excretor. celenterate si evolueaza pana la mamifere si
Coanocitele spongierilor contribuie la om (Fig. 6.3).
eliminarea produsilor, o data cu fluxul de apa.
Primele organe de excretie apar in seria
animala la platelminti (Fig. 63B), fiind repre-
zentate de protonefridii, alcatuite dintr-un
sistem de canale ramificate, prevazute la
capat cu cate o celula cu flamura vibratila.
4 Mai multe tesuturi formeaza un
La anelide, sistemul excretor este repre-
organ, mai multe organe formeaza sisteme
zentat de metanefridii, o pereche pentru
de organe, care se gasesc Tn stransa
fiecare metamer; acestea sunt formate din
corelatie unele cu altele, formand un tot
tuburi Tncolacite, care comunica atat cu cavi-
unitar - ORGANISMUL.
tatea general! a corpuiui printr-o palnie cili-
f Dupa functiile pe care le Tndeplinesc
ata, cat si cu exteriorul printr-un por situat pe
Tn organism, sistemele de organe se Tmpart
segmentui urmator (Fig. 65A).
Tn:
La moluste, sistemul excretor este consti-
- sisteme de relatie (osos, muscular,
tuit din 1-6 perechi de metanefridii modifi-
nervos);
cate, sau organele lui Bojanus, care se
- sisteme de nutritie (digestiv, circula-
deschid cu un capat Tn pericard, iar cu
tor, respirator, excretor);
celalalt, Tn cavitatea paleala.
- sistemul reproducator.
La crustacee, exista 1-2 glande antenare
(metanefridii modificate) situate la baza
anterelor. La arahnide si insecte (Fig. 6.SC),
sunt reprezentate de tuburile lui Malpighi, al
caror numar variaza Tntre 2-200. Acestea au APLICATII PRACTICE
forma unor tubusoare si se deschid Tn
f-J
intestin.
1. Puneti Tn evidenta diferite sisteme de
La toate vertebratele, sistemul excretor
organe la diverse grupe de animale never-
este format din rinichi s\ urinare {F\q. 64).
tebrate (rama, rac, scoica de lac, carabus),
Sistemul reproducator. Majoritatea orga-
efectuand disectii Tn laboratorul de biologie.
nismelor se reproduc Tn exclusivitate sexuat.
Aceasta implica diferentierea organelor sexu-
2. Realizati o disectie la un cobai sau un
ale masculine (testicule) si feminine (ovare) Tn
iepure si evidentiati sistemul excretor.
care se formeaza gametii haploizi (spermato-
Comparati-le cu elementele din figura 64.
zoizi, ovule).
Din contopirea gametilor (fecundatie)
rezulta celula-ou sau zigotui diploid, care, Tn
urma unor procese de diviziune, crestere si
diferentiere, formeaza noul organism.

32
63. Sistemul excretor la nevertebrate: A. anelide; B. platelminti; C. insecte
64. Sistemul excretor la mamifere (iepure): 1. vezica urinara; 2. ureter; 3. rinichi;
4. artera renala; 5. vena renala
55. Sistemul reproducator: A. la platelminti: 1. testicul, 2. ovar; B. la gasteropode: 1. penis,
2. orificiu genital; C. la pasari: 1. cloaca, 2. uter, 3. ovar, 4. rinichi, 5. intestin sectionat;
6. faze in dezvoltarea oului; D. la mamifere
i # 33

PARTICULARITATILE
STRUCTURATE
ALE
ORGANISMULUI
UMAN y structuraie este greutatea deosebit! si struc-
Cele mai evoluate mamifere sunt consi-
derate maimutele antropoide si omul, care
au avut stramosi comuni, dar drumul lor evo-
lutiv a fost diferit.
Statiunea verticala a omului a permis largi-
rea toracelui, formarea celor patru curburi ca-
racteristice coloanei vertebrale si deplasarea
lateral! a membrelor superioare. Articulatia
humerusului cu omoplatui a devenit mobila,
permitand membrului superior miscari com-
plexe, iar mana, pentadactila, cu degetui mare
opozabil, eliberata de functia de locomotie, a
permis apucarea obiectelor. Centura pelviana
s-a largit, marind bazinul, care sustine viscerele
corpuiui, iar la femei, fatui Tn timpul sarcinii
(Fig. 66). Muschii fesieri s-au dezvoltat, iar
contractiile lor au rol important Tn ortostatism.
Ca urmare a mersului biped, s-a deplasat
anterior marea gaura occipital!. Mandibula
prezint! proeminenta barbiei, iar ramurile
sale sunt divergente (si nu paralele), ceea ce
a permis o mai mare mobilitate a limbii pen-
tru articularea cuvintelor.
In mentinerea pozitiei verticale, intervin
grupe musculare care actioneaz! coordonat,
asigurand rigiditatea coloanei si a mem-
brelor inferioare, cat si fixarea centrului de
greutate, astfel ca proiectia lui s! cad! Tn
mijiocul poligonului de sustinere (Fig. 67).
La om, centrul de greutate se afIa Tn regiu-
nea abdominal!, Tnaintea vertebrelor lombare,
iar membrele inferioare suport! Tntreaga greu-
tate a corpuiui. Coapsa si gamba alcatuiesc
34
0 ax! vertical!, Tn timp ce la maimute acestea
fac un unghi (Fig. 6 8 ) .
Locomotia omului se realizeaz! prin: mer-
sul la pas si fuga. Omul este un primat care
calc! pe Tntreaga talp!, arhitectura t!lpii
alc!tuind o bolt! atat Tn sens longitudinal,
cat si Tn sens transversal. DegetuI mare de la
picior este Tndreptat anterior, ca si celelalte
degete, Tn timp ce la maimute formeaza un
unghi, fiind opozabil celorlalte degete.
Una dintre caracteristicile anatomice si
tura encefalului, Tndeosebi a creierului mare
(mai ales a creierului anterior si a scoartei
cerebrale). Creierul omului este mult mai
voluminos, avand Tn medie o suprafata de
1250 cm^ fata de aproximativ 400 cm^ cat
are suprafata creierului maimutelor. Ca greu-
tate, creierul omului are Tn medie 1300 g,
fat! de 400-600g, cat are creierul maimu-
telor antropoide. Creierul uman are nume-
roase circumvolutiuni, bine conturate. In
scoarta cerebral! a omului s-au diferentiat
numerosi centri senzitivi, motori si de aso-
ciatie, iar regiunea de care depinde vorbirea
articulata, Tn special lobii frontali, este foarte
bine dezvoltat! Tn comparatie cu cea a
maimutelor antropoide.
Vorbirea articulata [aI doilea sistem de
semnalizare) este proprie numai omului.
Semnalizarea lumii Tnconjur!toare cu ajutorul
cuvintelor usureaza adaptarea omului la
mediu.
Gandirea abstracts si faptui ca omul este
constient de actiunile sale sunt insusiri care il
deosebesc fundamental de oricare animal!
f Omul prezinta Tnsusiri relativ unice":
- pielea este aproape glabr! (lipsit! de
par) cu exceptia unor regiuni;
- se poate reproduce Tn tot cursul anului;
- are o lung! perioada de post-maturita-
te, de eficient! biologic! si sociala.
f Omul este o flint! bio-psiho-sociala.
 ,^ : z"-. "";ute acestea
I f
V : - . . -rz zeaza prin: mer-
: '.--i '--- a:-e primat care
" - a : " : -a : a a-tectura talpii
: . vv - ; a ' s longitudinal,
X T ' \ - : --;a Z^;e:ul mare de la
_ . . . . . . . - ^. . 5J celelalte
- - : :a a ~a "..ae formeaza un
r c . ; : : a : :a : - a :e degete.
3 - ; a a r a ' 3 : : e anatomice si
ae e r a _:-a--a-ea aeosebita si struc-
5=%a: - - " ' : e : ; a : a creierului mare
--. . a-ae'or si a scoartei
. - . este mult mai
K. a a - : - - e z e 0 suprafata de
-a-a :a a : ' : - -ativ 400 cm', cat
\'\a mutelor. Ca greu-
- - ; - . - a-e "n medie 1300 g,
: a : a-e creierul maimu-
r : ; ; ;a I - e e - . -,Tian are nume-
KZj-'.oupurM, bine conturate. In
PTC--a-a a :-^.'ui s-au diferentiat
r ~ ~ : a - z : . motori si de aso-
.^aa :e :a'e depinde vorbirea
- .^-.z : : -'ontali, este foarte
" : ' a ' a - aa-paratie cu cea a

a:a a' do/'/ea s/sfem de

-e : - : z - e numai omului.
- f jnconjuratoare cu ajutorul
aaza adaptarea omului la

'T'ara s/ iaptul ca omul este

e sale sunt insusiri care II
-:~e-:ai de oricare animal!

- : -ez nta insusiri relativ unice":

ea e;:e aoroape glabra (lipsita de
= : a : : a -nor regiuni;
zaaa -eoroduce in tot cursul anului;
66. Bazinul la femeie si la barbat
Q tunga pefioada de post-maturita-
67. Poligonul de sustinere la om
jenta biologica si sociala.
68. Comparatie structurala Tntre cimpanzeu (A) si om (B)
u' este 0 fiinta bio-psiho-sociala.
 SINTEZA
Tip de |esut
meristeme
Structura
- celule mici
Localizare
- varful radacinii
Functie
- crestere
r radacina
- nucleu voluminos - tulpina
- muguri
- la noduri tulpina

fundamentale - celule cu peretii - toate organele - legatura frunza

(parenchimuri) subtiri si spatii plantei - hranire
intercelulare - depozitare
floare
aparare - celule cu peretii - invelisul - protectie
(epiderma, suber) subtiri si modifi- organelor plantei
cati LXJ

ZD
conducatoare - celule modificate - radacina - transport (seva O fruct
(lemnoase, numite vase - tulpina bruta si seva O
liberiene) - frunza elaborata)
^ samanta
mecanice - celule vii sau - tulpina - rezistenta
moarte cu peretii - frunza - elasticitate
osos
Tngrosati - samanta

secretoare celule secretoare - frunze - secretie

- tulpini - excretie
- flori
- fructe
epiteliale - celule de forme - suprafata corpu- - acopenre LXJ nervos
diferite iui si a organelor - secretie
<
- resorbtie
^ digestiv
- senzitiva
O
LXJ
conjunctive - celule diferite - Tn diverse - legatura dintre
- substanta fun- organe diferite organe
damental! - nutritie
- fibre - depozitare
- aparare
- rezistenta

muscular - celule fusiforme - muschi viscerali - de contractie

- sincitiu - muschi somatici

nervos - neuroni - sistemul nervos - conducerea

impulsului nervos

36

 3 11 .(1
III
5^ 1?,^
2 ^
<
o C?" CD

3 n a-
O a. 3 cu Q. =J rD n Q7
T3 ID ID 3 " ' O M
o-
Q. n
QJC
o cu<
=
O O rsl cr
^. D rS" (Tl o
rD ^.
O r5' ro' ^ *
OJ t- 1t- (D 3
f5 cu i3 ;? -Q.
cu Q- aj< CUt <
-a (13
3' OJ
rD

ORGANE 1
ANIMALE VEGETALE
SISTEME DE ORGANE REPRODUCERE VEGETATIVE
rD
rD
X fD Q. o
O
T3 ri cut cu cut
a O 3 n 3 Q.
O 5 (-1 cu> (5 M
cut cut
CL
=3 ri St.
c
cut
Sc

n n T3 iQ CU - a -a tyi T3
ifll
^ 3 fD fD
OJ, fD fg- fD 3 T3 3 fD fD t
CU QJt QJt cut q fD (i2 =;-3 fD S g_
^ 3 C fD n
fD g
2.
(D rB 3
C3.
t- - S- c " I l f~v y CU c: N ca.
2 3' 3'
3Q- Qj
rD "D cu> fC
3
fD
("> 3 o cu f l
3
O
fD
3 S - Scut
3
cu S t a
i/i n cr
X ^ 'A ^ (yi a - 3 c= cut t
(-1
rD
CU
o
cu>
i C L 3 . (^
O
3
cut cut C
5
n> fS- ^ g 3
f5' CU
-t>o fD

CU ' cu '
cr n g n g n C3- (-1 3 5 cu IQ cu cu (-1
(~> cu Q_ CU 2. a. ffi =3 1
m c 3^ ^ 3
O 8 o
s o <. 3 3 3 3
^ cu lyl fD. t
1 (1 cu 3 cu cu o o o 3
cut St ^ C. f~l fD (yi O
5 It- 2 ^ n> 3 ' fD
CU
^ ' 2t g -
T3
tJ -iC T3 T3 o
3 cu 3' fD cu QJ
fD (D
CU CU
=3' fD 3 3 3
CU CU cut 3 3
fD fD fD
cut cut fD

on ' t/1 '

fD -I cu Lfi
X fD
fD
X Nl Q- ^
CU C
=3
cu O O fD - o fD
X fD
-.
rv on O rh
crcu
QJ
X
= X ! q rD 3; 3 Clf X 3 ^ 8 on 2 =^ i. O F 3 T3 3 0 0

cut C L fS 3 (yi - i "

? 3 _ " ?i O g-5'
c fD'
cr " 5 fD fD
rD_
cut C L 2 . CU =i' o ro ,3
cu (~>
Q J '
(-~l cx 3 cut fc CL C2. cr
fD 3 ^' t -c:*- ^ rD 5 S'
fD - a -S cu 8 ro

CO
rD rD is ?D
QJ Pg- fD
fD cut
<1
I TE5TE DE EVAIU 7. Invelisurile florale sunt:
a. caliciul;
b. corola;
1. Tesuturile definitive sunt: c. androceul;
a. epiderma;
d. gineceul.
b. mecanice;
c. conducatoare; 8. Androceul este alcatuit din:
d. secretoare. a. totalitatea carpelelor;
b. totalitatea staminelor;
2. Structura secundara a radacinii apare
c. antere;
la plantele:
d. granule de polen.
a. anuale;
b. erbacee; 9. Ovulul este alcatuit din:
c. lemnoase; a. integumente;
d. perene. b. nucela;
c. sac embrionar;
3. Structura primara a tulpinii, comparativ
d. oosfera.
cu cea a radacinii, are:
a. epiderma fara peri absorbanti;
10. FructuI se formeaza din:
b. scoarta cu putine straturi;
a. inflorescenta;
c. fascicule lemnoase care nu alterneaza
b. ovar;
cu cele liberiene;
c. receptacul;
d. lacuna medulara.
d. stigmat.

4. Nervurile reprezinta continuarea din

11. Tesutui conjunctiv reticulat se gaseste
tulpina a:
in:
a. vaselor lemnoase;
a. ganglionii limfatici;
b. vaselor liberiene;
b. splina;
c. fasciculelor conducatoare libero-lem-
c. pereteie capilarelor;
noase;
d. tunica medie a arterelor mari.
d. cambiului libero-lemnos.
12. Sistemul nervos la vertebrate este for-
5. Stomatele au rol in: mat din:
a. fotosinteza; a. maduva spinarii;
b. respiratie; b. encefal;
c. transpiratie; c. ganglioni si nervi;
d. acumularea de substante de rezerva.
d. hipotalamus.

6. Plantele dioice sunt cele care au flori:

13. Inima cu patru camarute apare la:
a. unisexuate;
a. amfibieni;
b. dispuse pe indivizi diferiti;
b. crocodilieni;
c. dispuse pe acelasi Individ;
c. pasari;
d. cu androceu si gineceu. d. mamifere.

38
 :z-. : T

ntr::

famt^zadin:

r 'eiculat se gaseste

e ca: ; a :

- e : e i r:e-elor mari.
Functiile de nutritie
- f - . ; s la vertebrate este for- B. Functiile de relatie
C. Functia de reproducere

39

NUTRITIA
AUTOTROFA y
Toate organismele vii, de la cele mai sim-
ple pana la cele mai evoluate, pentru a
creste, a se dezvolta si a se reproduce
efectueaza un schimb permanent de materie
si energie cu mediul Tnconjurator. Aceasta
Tnsusire fundamentala a materiel vii se
numeste metabolism.
Schimburile de materie si energie au loc
atat Tntre organism si mediu, cat si Tn cadrul
organismului, Tntre celule. Acest schimb este:
f selectiv, adica fiecare organism preia
din mediu numai substantele de care are
nevoie;
f specific, adica fiecare organism Tsi
sintetizeaza substantele sale proprii: pro-
teine, glucide, lipide etc.
Metabolismul se realizeaza prin doua
procese simultane si de aspect contrar:
f asimilatia (anaboli'sm), proces de sin-
teza, prin care substantele preluate din
mediu sunt transformate cu aport energetic
Tn substante proprii corpuiui;
f dezasimilatia (catabolism), proces de
degradare a moleculelor organice cu elibe-
rarea de energie necesara organismului pen-
tru desfasurarea functiilor sale vitale.
La baza metabolismului stau procesele de
nutritie. In lumea vie se cunosc trei tipuri de
nutritie:
. -f autotrofa;
f heterotrofa;
f mixotrofa.
A
Fu&cfUle de nutritie
1. Nutritia in iumea vie
Nutritia autotrofa consta Tn preluarea
unor substante anorganice cu continut ener-
getic scazut (apa cu sarurile minerale) si
transformarea lorTn substante organice celu-
lare bogate Tn energie. Procesul se realizeaza
cu aport energetic.
Dupa tipul de substanta preluata, deose-
bim 0 asimilatie a carbonului, a azotului si a
substantelor minerale. Principalele surse de
carbon si de azot sunt dioxidul de carbon,
respectiv nitratii. Dupa natura sursei de ener-
gie, asimilatia carbonului se poate realiza
prin fotosinteza sau prin chemosinteza.
FOTOSINTEZA
Fotosinteza este procesul prin care se sin-
tetizeaza substante organice (glucoza) din
substantele minerale (apa si dioxid de car-
bon), cu ajutorul energiei luminoase absor-
bita de pigmentii clorofilieni si carotenoizi
(Fig. 6 9 ) .
Acest proces are loc numai Tn celulele care
poseda cloroplaste, cu exceptia algelor albas-
tre-verzi si bacteriilor purpurii care realizeaza
fotosinteza Tn absenta cloroplastelor; aceste
organisme procariote poseda Tnsa molecule
de clorofila a integrate Tn membrane fotosin-
tetizatoare (tilacoidale) (Fig. 7 0 ) .
Fotosinteza este reprezentata prin
ecuatia:
6CO2 + I2H2O CgHijOe + 6O2 + 6H2O
 70
i a hnnea yit

; ::'s:a in preluarea
:e C J continut ener-
^' hz'z c. 9 minerale) si
cTZi : - c-ccca'ce organice celu-
-ZZZ -'ccesul se realizeaza

: : ^ : - c c : a - : a preluata, deose-
re z - z z . - ^ . , a azotului si a
: - - e - ; e . Principalele surse de
d'oxidul de carbon, c C d - c o p Co >k.
I - c a ' e c . r a sursei de ener-
tcza -..ZZ--.. se poate realiza
"z:z -.z. z-- z-emosinteza.

OSCSTEZA

~zz e r e cccesul prin care se sin-

r.c:-:--:e cranice (glucoza) din
'e - -e-a e aca si dioxid de car-
irc-. e'e-gei luminoase absor-
pgrz-- cc'cfilieni si carotenoizi

'^'Cec a-e cc numai Tn celulele care

a r c aa:e c j exceptia algelor albas-
cacae- lor purpurii care realizeaza
a acsenta cloroplastelor; aceste
c'cca'ote poseda Tnsa molecule
a a 'ceg'-ate Tn membrane fotosin-
: ac:idale)(Fig.70).
f J
nteza este reprezentata prin
. . .v^^sul de fotosinteza: 1. lumirfa; 2. circulatia apei; 3. procese de oxido-reducere
, CloropiastuI - sediul fotosintezei; 1. frunza; 2. structura interna a frunzei; 3. celula
yegetala; 4. cloroplast; 5. membrahe tilacoidale; 6. stroma
I2H;0 ^ C6H12O5 + 6O2 + 6H2O
41
 Pigmentii fotosintetizanti. Pigmentii foto- ATP si NADPH care rezulta Tn faza de
sintetizanti (clorofilieni, carotenoizi, ficobilinici) lumina furnizeaza energie care va fi utilizata
absorb cuantele de lumina (Fig. 7]), stabilind pentru faza de Tntuneric.
astfel premisa esentiala pentru desfasurarea Faza de Tntuneric. Are loc Tn stroma cloro-
procesului de fotosinteza. plastului, la lumina sau la Tntuneric. In cursul
acestei reactii, dioxidul de carbon este redus la
Desfasurarea fotosintezei. Fotosinteza glucide Tn lungul unei cai metabolice numite
este un proces complex reprezentat printr-un cidul Calvin. In acest proces ATP-ul furnizeaza
lant de reactii de oxido-reducere care cuprin- energia necesara, Tn timp ce NADPH, ionii de
de doua faze, strans legate inte ele: faza de hidrogen si electronii, pentru a reduce car-
lumina si faza de intuneric (Fig. 72 ). bonul din forma sa oxidata din dioxidul de
Faza de lumina. Cuprinde 0 serie de carbon, la cea redusa din molecula de glu-
reactii oxido-reducatoare (Fig. 73 ) care nece- coza (C6H^206)- Moleculele de glucoza sunt
sita prezenta luminii. Toate aceste reactii se utilizate Tn diverse procese vitale care au loc la
desfasoara pe membrana tilacoidala din nivelul celular, cum ar fi: conversia Tn
structura cloroplastului si depind de activi- zaharoza, amidon, celuloza; transformarea Tn
tatea pigmentilor fotosintetizatori. substante lipidice; transformarea Tn substante
La toate organismele vegetale, inclusiv la mai simple (acizi organic!, alcooli, fenoli) etc.
cianobacterii, Tn membranele tilacoidale La bacteriile fotoautotrofe, procesul de
exista doua fotosisteme, I si II, care functio- fotosinteza se deosebeste, Tn parte, prin
neaza seriat. natura pigmentilor utilizati (bacterioclorofila
Fiecare dintre cele doua fotosisteme si bacteriorodopsina) si a sursei de hidrogen,
contin circa 300 de molecule de clorofila care cum ar fi hidrogenul sulfurat, alcoolul sau
capteaza energia solara. Aceasta este apoi alte combinatii organice, diferite de cele uti-
transmisa Tntr-un centru de reactie, reprezeVi- lizate de plante.
tat de 0 molecula de clorofila a. Influenta factorilor externi asupra fotosin-
In fotosistemul I, molecula de clorofila a, tezei. Intensitatea fotosintezei este influenta-
numita P700, absoarbe radiatia cu lungime de ta de un complex de factori externi, cum ar
unda de 700 mm. In fotosistemul II, 0 mole- fi: lumina, concentratia de dioxid de carbon,
cula de clorofila a. numita Pggg, utilizeaza temperatura, apa, sarurile minerale.
radiatia cu lungime de unda de 680 rzarn. ^nrm. Lumina. Aceasta reprezinta sursa de
Clorofila din fotosistemul II Tnlocuieste energie, care determina Tn mare masura
electronii pierduti cu cei proveniti din fotoliza desfasurarea fotosintezei. Fotosinteza Tncepe
apei: f-Ov^v-vf^ - >/>vv. (,t<>.Air. la 0 lumina foarte slaba, dar este mascata de
respiratie si abia la 0 iluminare de 100-500
H2O -> 2H+ + 2e- + I/2O2 eliminat Tn lucsi ea depaseste acest stadiu si devine
atmosfera aparenta. La plantele verzi, intensitatea foto-
sintezei este intensa la razele rosii din spec-
Electronii si protonii produsi prin fotoliza trul luminii.
apei sunt utilizati pentru a reduce NADP Concentratia dioxidului de carbon. In
(nicotinamid adenin dinucleotid fosfat): compozitia aerului CO2 participa numai cu
0,03%. In decursul a 24 de ore concentratia
2H^ + 2e- + NADP+ NADPH + CO2 Tn aer scade putin peste zi, din cauza

42
 r
I
3 Zz z -z.-\a de
iur- r^i^r --^ : a :i-e .3 fl utilizata

rnxenc - r stroma cloro

5 ;- - " r e ' i c . in cursul
sac : : :. : - : r : e s t e redus la
' - ' ^ : i ~e:abolice numite
*r r^-r ; ' : :e:-~'-ul furnizeaza
^r-:: : : :a ',-DPH, ionii de
- - - ~ '-' a reduce car-
'z .Zz \: zzzz. : n dioxidul de
; "-'z : - ecula de glu-
72 Faza de Intuneric
- - -\-zz zz glucoza sunt Faza de lumina
Stroma
: - - -.zzzz . zz z care au loc la Membrana tilacoidala

mj-zzz z.- z' ' conversia in

an::- zz . zzz :'ansformareaTn
" o c ;e -.'"z a-ea Tn substante O2
- aaz : - : a - o , alcooli, fenoli) etc.
NADPH
7^- ' ajtotrofe, procesul de
fotosistem 1 si I
i a- : - ; : a : a a : 9 , Tn parte, prin
^ e - - :- ;a: bacterioclorofila
K:;;:"a ; a s-'sei de hidrogen,
i : ; _ : a - . -.-at, alcoolul sau H,0
Tea :-:a-;a :"erite de cele uti-
b-a
( i - ^ . c r c- extern! asupra fotosin- 73
s"-a-aa zzz 'aezei este influenta-
z- zz -ar.ori externi, cum ar
ca-- : e - - a : a : e dioxid de carbon, NADP*
e-acceptor^
2. =zz ZZ'.' ie minerale.
. -:aa:-a 'eprezinta sursa de
ra aaaa'" -aa Tn mare masura
ADP+P - ,.de Lumlnl
= 'aezei. Fotosinteza Tncepe transport 1 i
-aa-a : aca, dar este mascata de
a : a a c iuminare de 100-500 2.:,"!
!C-a:aa:e acest stadiu si devine .Fotosistem J ^/JQ^+IH*
a : a-aa a verzi, intensitatea foto-
? 'ce'sa ,a razele rosii din spec-

ratia dioxidului de carbon. In

71. Spectru! de absorbtie a clorofilei a, b si c
l^erului CO2 participa numai cu
72' Faza de lumina si faza de Tntuneric
ecursul a 24 de ore concentratia
73 Reactiile oxido-reducatoare din faza de lumina
scade putin peste zi, din cauza
. 43
fotosintezei, iar noaptea creste usor din
cauza respiratiei organismelor. Vara are loc o
scadere a concentratiei CO2 din aer, din
cauza intensitatii mari a fotosintezei.
Temperatura. Influenteaza in special faza
de intuneric, iar optimul termic caracterizeaza
fiecare specie de plante. Temperatura optima
a fotosintezei este situata de obicei Tntre
25-30C. La plantele de origine nordica
(ex. cartoful), temperatura optima a fotosin-
tezei este cuprinsa Tntre 25-30C, iar la cele
de origine sudica (castravetii, patlagelele
rosii), esteTn jur de 35-40C. Limita inferioara
a temperaturii la care fotosinteza are loc este
situata la cele mai multe plante Tn jurul valorii
de 0C, iar la conifere, fotosinteza poate avea
loc si la temperaturi mai joase (-6C).
Apa. Este absolut necesara ca materie
prima pentru sinteza zaharurilor, Tn mentine-
rea activitatii normale a celulelor, organelor
asimilatoare, citopiasmei si a enzimelor.
Fotosinteza creste proportional cu continutuI
de apa pana la 70% din greutatea proas-
pata. Peste aceasta cantitate de apa, intensi-
tatea fotosintezei scade progresiv din cauza
greutatii de difuziune a gazelor, Tn urma mic-
sorarii spatiilor intercelulare (celulele saturate
Tsi maresc volumul).
Sarurile minerale. Sarurile de amoniu, azot,
sulfat, fosfat au 0 influenta pozitiva asupra
fotosintezei, dar numai Tn concentratii optime.
La concentratii mai mari decat cele optime are
loc 0 scadere a intensitatii fotosintezei.
Importanta fotosintezei. Fotosinteza este
procesul de care depinde existenta tuturor
organismelor vii de pe Terra. In urma acestui
proces rezulta;
f substante constituente ale celulelor,
precum si rezervele energetice ale plantelor;
. - f substante nutritive de baza pentru
toate organismele heterotrofe;
f oxigenul eliminat Tn mediu.
44
CHEMOSINTEZA
Tip de nutritie autotrofa Tn care un orga-
nism {chemoautotrof) sintetizeaza substanta
organica, folosind energia rezultata din oxi-
darea unor substante anorganice (ex. Hj,
H2S, S, HNO3, Fe, NH3).
Organismele chemosintetizante sunt bac-
teriile. Dupa substantele minerale pe care le
oxideaza, bacteriile chemoautotrofe pot fi de
mai multe tipuri.
Bacteriile sulfuroase (Fig. 7 4 ) oxideaza
compusi mineral! cu sulf. Ele se gasesc pe
fundul apelor statatoare. Sursa lor de
energie 0 constituie hidrogenul sulfurat
(H2S) pe care Tl transforma Tn sulf (S), acid
sulfuros (H2SO3) si acid sulfuric (H2SO4). Ele
Tnlatura efectui toxic al hidrogenului sulfurat
si redau sulful Tn circuitui biologic, fiind
absorbit si asimilat de plante.
Bacteriile nitrificatoare (Fig. 7 5 ) sunt
raspandite Tn soluri, Tn apele duici si sarate.
Ele transforma amoniacut (NH3) Tn acid
azotos (NHO2) si pe acesta Tn acid azotic
(NHO3). Din aceasta categohe fac parte;
nitritbacteriile, care traiesc Tn natura Tn
prezenta altor bacterii saprofite, ce descom-
pun substantele organice din cadavre,
punand Tn libertate NH3, si nitratbacteriile
(ex. Nitrobacter, Azotobacter).
Hidrogenbacteriile oxideaza hidrogenul si
sunt raspandite Tn medii putin aerate, Tn care
are loc punerea Tn libertate a prin fer-
mentarea celulozei. Astfel de medii sunt;
gunoiul de grajd, solurile mlastinoase,
tinoavele si apele statatoare.
Bacteriile feruginoase oxideaza sarurile
feroase Tn compusi fend. Sunt raspandite Tn
soluri si ape care contin compusi ai fierului.
Aceste bacterii contribuie la formarea zaca-
mintelor de fier de pe fundul lacurilor si al
mlastinilor. In lipsa sarurilor feroase, unele
dintre ele pot oxida si saruri manganoase.
 - care un orga-
zeaza substanta
ezultata din oxi-
'ganice (ex. H2,

: zante sunt bac-

'erale pe care le
r.otrofe pot fi de

se ' g. 74 ) oxideaza
Ele se gasesc pe
Sursa lor de
a ' : ' ; g e n u l sulfurat
~n sulf (S), acid
: : , - ' r i c (H2SO4). Ele
'z ' :':genului sulfurat
biologic, fiind
- =nte.
toare (Fig. 75) sunt
- acele duIci si sarate.
" -'lacul (NH3) Tn acid
acesta Tn acid azotic
:5:egorie fac parte:
raiesc Tn natura Tn
' saprofite, ce desconn-
' : = nice din cadavre,
'H3, si nitratbacteriile
::cacter).
oxideaza hidrogenul si
d;i putin aerate, Tn care
bertate a Hj prin fer-
-.stfel de nnedii sunt:
soiurile mlastinoase,
'.care,
loase oxideaza sarurile
' ici. Sunt raspandite Tn
;in compusi ai fierului.
)uie la formarea zaca-
fundul lacurilor si al k74. Bacterii sulfuroase - imagine Wicroscopica
sarurilor feroase, unele 75. Bacterii
;i saruh manganoase. . . . 45
formand zacamintele de mangan, Unele
bacterii feruginoase se inmultesc in tuburile
de fier ale conductelor de apa, pe care le
astupa.
Bacteriile metanogene sunt bacterii
anaerobe care traiesc in namolul mlastinilor,
Tn lacuri si ape de canal, precum si Tn sto-
macul animalelor erbivore, unde participa la
degradarea hranei vegetale. In natura, mai
ales Tn straturile profunde de namol din apele
statatoare, bacteriile metanogene produc
mari cantitati de gaz metan care se ridica la
suprafata apei sub forma de bule. Ele reduc
dioxidul de carbon (CO2) la metan (CH4) Tn
conditii anaerobe, Tn prezenta unor cataliza-
tori celulari;
4H2 + CO2 -> CH4 + 2H2O
La toate tipurile de bacterii prezentate
mai sus, chemosinteza (Fig. 76) se desfasoa-
ra Tn doua etape;
Faza de lumina
Absorbtia luminii de catre pigmentii fotosintetizanti
Formarea agentului reducatorin forma NADPH -i- H"""
Eliberarea oxigenului prin fotoliza apei
Formarea ATP-ului, ca sistem de transfer al energiei
Procesul Sursa de energie
Fotosinteza Lumina
Chemosinteza Procese oxidative
46
a. eliberarea energiei prin oxidarea com-
pusilor anorganici, cu formarea ATP-ului din
ADP si un fosfat. Electronii eliberati ca urma-
re a procesului oxidativ sunt utilizati Tmpre-
una cu protonii pentru reducerea NADP+ sau
NAD la NADPH + N+ si respectiv, NADH + H^
b. reducerea dioxidului de carbon la un
compus zaharidic, cu ajutorul NADPH + H* si
a energiei furnizate de ATP (ciclul Calvin).
RETINETI! J
-f Nutritia autotrofa este tipul de
nutritie prin care organismele Tsi sinte-
tizeaza singure substantele organice nece-
sare, pornind de la substantele anorganice.
Aceasta se realizeaza prin fotosinteza si
chemosinteza.
f Fotosinteza este procesul chimic prin
care plantele verzi si alte organisme fototrofe
(bacterii, alge) sintetizeaza substante orga-
nice pornind de la dioxid de carbon si apa, Tn
prezenta luminii solare, si cuphnde doua
faze; de lumina si de Tntuneric (Fig. 77).
Faza de Tntuneric
Preluarea dioxidului de carbon de catre un acceptor
Reducerea dioxidului de carbon
Formarea de substante organice cu continut ener-
getic ridicat (fructoza, glucoza)
Regenerarea acceptorului
f Formele asimilatiei autotrofe a carbo-
nului sunt;
Sursa de carbon Sursa de hidrogen
CO2 H2O, HjS
CO2 H2O si unele combinatii
organice
-f Chemosinteza reprezinta capacitatea
unor organisme de a realiza sinteza sub-
stantelor organice din substante minerale,
cu ajutorul energiei chimice eliberata Tn pro-
cesele de oxidare a unor substante anor-
ganice.
 77

e- = electron lumina
= proton (H*)
z -' oxidarea com- = ion hidroxil (H0-) i
r e-ea ATP-uiui din
' : " e oerati ca urnna- fotosistem I (P700) * ^i-.
. utilizati Tmpre-
e:.cerea NADP+ sau
espectiv, NADH + H+;
s de carbon la un
: rorul NADPH + H+ si
-TP (ciclul Calvin).

: - . - : : - r a este tipul de
'z'z :':a"iismele Tsi sinte-
fotosistem II (Peso)
: . : : : a ' - . e e organice nece-
a a :.:s:antele anorganice. : <i-Jtl,JWKI

; a a : a crin fotosinteza si

zz a r a cocesul chimic phn

stroma
: ; a :a organisme fototrofe
: ' : a : : e a z a substante orga-
a a : ce carbon si apa,Tn
lumina NADPH
: : a-e si cuprinde doua fotosistem I (P700)
activat
: :e intuneric (Fig. 77).
fotosistem II (P580
X "rTuneric
.z -ji'Z'Z' de catre un acceptor

s - r r ^ - T i-ga-.ice cu continut ener-

. 3 ;^coza)

a a a: - a: ei autotrofe a carbo-

76
Sursa de hidrogen

H2O, HjS
HjO si unele combinatii

organice

~aa -aeza reprezinta capacitatea

- a-e de a realiza sinteza sub-
a - ; a ' ce din substante minerale,
e'e-3iei chimice eliberata Tn pro- 76. Schema chemosintezei
oxicare a unor substante anor- 77. Schema fazelor fotosintezei .

47
 APLICATII P M C T I C E
J
1. Extragerea pigmentilor asimilaton din
frunzele unei plante.
Materiale necesare: frunze proaspete de
urzica, muscata, spanac, eprubete de stida,
lampa cu spirt (spirtiera), hartie de filtru,
alcool etilic 9 0 , benzen sau benzina.
Modul de lucru: se maruntesc circa 10 g
de frunza intr-o eprubeta, se toarna alcool
etilic de 90 si se fierbe la flacara mica, pana
cand alcoolul se coloreaza in verde, iar mate-
halul vegetal devine incolor. ExtractuI se fil-
treaza printr-o hartie de filtru. Culoarea
verde a filtratului demonstreaza extragerea
pigmentilor asimilatori. Se pun 5 ml Tntr-o
eprubeta, peste care se toarna 2-3 ml de
benzen sau benzina si cateva picaturi de apa.
ContinutuI eprubetei se agita, dupa care se
lasa Tn repaus. Se constat! o separare a pig-
mentilor asimilatori. In partea de sus, solutia
are culoare verde, deoarece aici se afIa solviti
pigmentii clorofilieni (clorofilele a si b), larTn
partea dejos are o culoare galbuie, deoarece
aici sunt solviti pigmentii carotenoizi (caro-
tine si xantofile) (Fig. 78).
2. Separarea pigmentilor asimilaton prin
metoda cromatografiei pe hartie.
Materiale necesare: cilindru de sticia de
8-10 cm diametru, dop de cauduc perforat,
bagheta de sticia sau de fier Tndoita la un
capat, hartie de filtru, solutie bruta de cloro-
fila, solvent format dintr-un amestec de: ben-
zina, acetona, alcool etilic sau metilic (Tn pro-
portie de 30:10:0,3), pipeta Pasteur.
Modul de lucru: se ia o fasie de hartie de
filtru lata de 3 cm si lunga de 20 cm si, cu aju-
torul unei pipete Pasteur, se pune o picatura
de solutie bruta de clorofila (obtinuta prin
metoda prezentata Tn prima experienta) la un
capat al hartiei, iar la celalalt capat se fixeaza
o tija de stida sau metalica. Dupa ce picatura
din solutia bruta de dorofila s-a uscat, hartia
se introduce Tntr-un cilindru de sticia care este
48
acoperit cu un dop de cauciuc perforat, stra-
batut de bagheta de sticia Tndoita Tn forma de
carlig. In dlindru se pune solventul. Apoi se
introduce hartia de filtru Tn amestec. Se ob-
serva ca pigmentii se repartizeaza Tn functie
de gradul de absorbtie: carotina (portocalie),
la partea superioara, urmeaza xantofila (gal-
bena), apoi clorofila a (verde-albastruie) si
clorofila b (verde-galbuie) (Fig. 7'-)).
3. Evidentierea O2 eliberat Tn fotosinteza.
Materiale necesare: planta acvatica
(ciuma-apelor), palnie de sticia, eprubete,
stativ, vas cilindhc.
Modul de lucru: se sectioneaza oblic 2-3
ramuh de duma-apelor cu ajutorul unei lame;
se cufunda Tntr-un vas cilindric cu apa de robi-
net si se acopera cu 0 palnie de sticia asezata
cu gura Tn jos. Vasul se expune la 0 sursa de
lumina. Dupa cateva minute se observa ca prin
sectiune ies bule de gaz (Fig. 80). Dupa ce se
aduna 0 cantitate mai mare de gazTn eprubeta
(2-3 zile), ridicam eprubeta din apa, astupand-o
Tn prealabil cu degetui, si introducem Tn interi-
orul ei un chibrit aprins, fara flacara. Vom con-
stata ca imediat Tncepe sa arda.
4, Evidentierea amidonului produs Tn
urma fotosintezei,
Materiale necesare: muscata, 0 cheie de
broasca, vase de stida, alcool etilic, solutie de
iod Tn iodura de potasiu,
Modul de lucru: se tine la Tntuneric, 5-6
zile, 0 muscata, dupa care pe 0 frunza se
fixeaza cu lipid 0 cheie si se lasa planta la
lumina cateva zile, Se desprinde cheia, frun-
za se detaseaza si se introduce 1-2 minute
78. Separarea pigmentilor c
Tntr-un vas cu apa clocotita, apoi Tn alcool clo-
B. separarea pigmentilor
cotind si apoi Tn iod Tn iodura de potasiu.
79. Separarea pigmentilor asin
Zona care a fost acoperita de cheie ramane
albicioasa, iar restui frunzei se coloreaza Tn cauduc; 3. tija; 4. hartie
albastru sau brun. Amidonul s-a format ^ 7. separarea pigmentilor J
numai Tn partile frunzei care au venit Tn con- d. carotina
tact cu lumina si s-a colorat Tn albastru sau l Evidentierea oxigenului e
brun cu iodul (Fig. 81). f f. Evidentierea amidonului p
 -: : : ;^ cerforat, stra-
:e : a : : :a in forma de
; :-z : . - a ; : .entul. Apoi se
_ -z-.i :e - -. ' a-nestec. Se ob-
i - :a -a:a-: zeaza in functie
-- a : a ' : : 13 (portocalie),
5 - -'-aaza xantofila (gal-
3cr. a .erde-albastruie) si
: --laa.e =ig. 79).

' - - '- : T aerat in fotosinteza.

'-' "a:e:a'e planta acvatica
: : a - a : e siicia, eprubete,
E ; - a-:
- :^ ;a aer.oneaza oblic 2-3
E : . - a - a a a ; a. ajutorul unei lame;
C a; : -:ric cu apa de robi-
a a : ; - a :_ ; a a ' 9 de sticia asezata
"-: a : . :a eoune la 0 sursa de
-: r ; : - ^ a ,:e se observa ca prin
e. : - T :a aa; ^g. 80). Dupa ce se
81
3:--.a-e-a ~ a-e de gaz Tn eprubeta
" ; : a - ^a'.aaaa dm apa, astupand-o
- '-- : ^ : a : _ 5 -troducem Tn interi-
: ' " a ; ' r a flacara. Vom con-
~^a a- -aeae 33 arda.

:--"e-ea a-'Jonului produs Tn

'a e -eaeaa-e. muscata, 0 cheie de

a:e aa : a alcool etilic, solutie de
- I a- : ::as u.
aa se tine la Tntuneric, 5-6
-:;a:a a - : 5 care pe 0 frunza se
c-eie si se lasa planta la
"a a : e 5e desprinde cheia, frun-
a:ea:a a se introduce 1-2 minute
78. Separarea pigmentilor clorofilieni de cei carotenoizi: A. solutie bruta de clorofila;
: aaa : aaotita, apoi Tn alcool clo-
a a : - lod Tn iodura de potasiu. B. separarea pigmentilor
a -as: acoperita de cheie ramane 79. Separarea pigmentilor asimilatori prin metoda cromatografiei pe hartie: 1. tub; 2. dop de
a- -esaji frunzei se coloreaza Tn cauciuc; 3. tija; 4. hartie de filtru; 5, picatura de solutie bruta de clorofila; 6. solvent;
a.a. brun. Amidonul s-a format 7. separarea pigmentilor clorofilieni si carotenoizi: a. clorofila b; b. clorofila a, c. xantofila,
l a - e -'.j-,-zei care au venit Tn con- d. carotina
r- ' a s s-a colorat Tn albastru sau K O . Evidentierea oxigenului eliberat din fotosinteza
dul (Fig. 81). Sl^videntierea amidonului produs Tn fotosinteza

49


NUTRITIA
HETEROTROFA
Tip de nutritie Tn care energia este obti-
nuta prin ingerarea si digerarea substantelor
organice, gata pregatite, de natura vegetala
si animala.
In regnul animal, eel mai raspandit mod
de nutritie este eel heterotrof si se realizeaza
prin:
f osmoza - hrana lichida difuzeaza prin
toata suprafata corpuiui sau prin anumite
regiuni (ex. viermii paraziti);
-f fagocitoza (Fig. 8 2 ) - particulele nutri-
tive sunt Tnglobate Tn citoplasma cu ajutorul
pseudopodelor sau flagelilor, formandu-se
vacuole digestive unde se produce digestia
intracelulara (ex. amiba, spongieri, leucocite);
-f ingerarea alimentelor pe cale bucaia
(Fig. 8 3 ) - specifica majoritatii animalelor, la
care se diferentiaza un sistem digestiv unde
au loc urmatoarele procese: preluarea hranei,
digestia, absorbtia si sinteza substantelor
proprii Tn celule.
Formarea unui sistem digestiv, alcatuit
dintr-un tub digestiv si din glande anexe, a
permis sporirea considerabila a eficientei si a
rapiditatii proceselor de digestie. S-a realizat,
astfel, specializarea unor structuri secretorii si
a unor structuri motorii, cu ajutorul carora se
efectueaza transformarile de ordin mecanic
si transportui materialului nutritiv. In cadrul
organelor cavitare formate, digestia se des-
fasoara specific sub actiunea enzimelor
digestive. Specializahle respective sunt mai
slab exprimate la animale, ca celenterate si
50
viermii plati, al caror tub digestiv nu prezinta
un orificiu anal prophu-zis, dar se evidentiaza
tot mai puternic la grupele supehoare.
La metazoarele la care se constituie un
tub digestiv deschis la ambele capete, preva-
zut cu un orificiu bucal si cu unui anal, de-a
lungul tractului digestiv, pot fi evidentiate
regiuni: de receptie, de conducere si de
depozitare, de digestie finala, de absorbtie,
de formare si de conducere a materiilor
fecale. 0 asemenea segmentare este foarte
evidenta pentru marea majoritate a verte-
bratelor.
NUTRITIA SAPROFITA
Este caracteristica organismelor care se
hranesc cu substante organice vegetale si
animale din organismele intrate Tn descom-
punere (ex. frunze moarte, trunchiuh de
copaci, putregaiuh, balegar, cadavre de ani-
male).
In grupa organismelor saprofite sunt
incluse numeroase bactehi, ciuperci infe-
rioare si marea majoritate a ciupercilor supe-
rioare.
Organismele saprofite absorb diferite
substante organice dizolvate Tn apa, phn
membranele celulelor lor. Substantele orga-
nice cu molecula mare, cum sunt polizaha-
ridele (amidonul, celuloza) si proteinele, sunt
mai Tntai transformate (hidrolizate) Tn zaha-
ruh simple si, respectiv, Tn aminoacizi si apoi
sunt absorbite.
Bactenile saprofite sunt reprezentate de:
bacteriile fermentative, care produc fermen-
tatii datorita enzimelor proprii (fermentatia
lactica, acetica, butirica, procese Tntalnite la
topirea plantelor textile); bacterii de putre-
factie, care descompun resturile organice
moarte. Toate aceste bacterii au o mare
valoare economica.
 51
 Ciupercile inferioare si superioare parti-
cipa unele la procesul fermentativ al berii
{Saccharomices cerevisiae), al vinului
{Saccharomices ellipsoideus), al dospitului
painii, altele traiesc pe paine, branza, pale,
fructe coapte (mucegaiul alb - IVIucor mucedo,
mucegaiul negru - Rhizopus nigricans, muce-
gaiul verde - Penidlliunn notatum) (Fig. 84).
Ciupercile superioare cu palarie, atat cele
comestibile, cat si cele otravite traiesc sapro-
fit pe balegar si resturi vegetale in descom-
punere (Fig. 85).
Dintre plantele superioare saprofite face
parte cuibusorul-pamantului sau tranji
{Neottia nidus avis), planta din familia
orhidee, care traieste prin padurile noastre
de foioase, pe resturile vegetale in descom-
punere.
Si Tn lumea animalelor Tntalnim specii
saprozoice care se hranesc cu substante
organice Tn descompunere (ex. rama si vier-
mele Tubifex).
Organismele saprofite participa Tn mare
masura la valorificarea resturilor vegetale si
animale ajunse Tn sol, punand Tn libertate
substante minerale care pot fi folosite de alte
vietuitoare. Unele dintre ele Tnsa provoaca
alterarea alimentelor. Multe au o importanta
actiune ecologica deoarece descompun
cadavrele animale.
Importanta saprofitelor a crescut prin cul-
tivarea unor specii de ciuperci folosite la obti-
nerea unor medicamente; penicilina, strepto-
micina si alte antibiotice utilizate Tn medicina.
NUTRITIA PARAZITA ^
Este specifica organismelor din diverse
regnuh (Monera, Plante, Fungi si Animale)
care traiesc pe seama plantelor si animalelor
vii fie ca paraziti externi, fie ca paraziti
interni, dar Tntotdeauna hranindu-se cu
52
substante din corpul gazdei, producandu-i
modificari Tn nutritie, Tn metabolism, Tn dez-
voltare, lasand Tn corpul acesteia difente
toxine.
Din grupa organismelor parazite fac parte
numeroase bacterii, ciuperci, plante supe-
rioare si diverse grupe de animale.
Bacteriile patogene produc boll, numite
bacterioze, la plante (cancerul bacterian al
pomilor, al tomatelor, raia neagra a cartofu-
lui), animale si om (holera, febra tifoida,
tuberculoza, ciuma, sifilisul etc.).
Ciuperdle parazite produc putrezirea
frunzelor de cartof, mana la cereale, la vita
de vie etc. si boli specifice cerealelor, cum
sunt; ruginile, cornul secarei, taciunele etc.
(Fig. 8 6 ) .
Un interes deosebit prezinta plantele
parazite superioare. Acestea se remarca
prin faptui ca sunt incolore sau albicioase
(ex. tortelul, muma-padurii, lupoaica)
(Fig. 8 7 ) . '
Animalele parazite sunt reprezentate de
diverse grupe de viermi: trematode -
Fasciola hepatica (viermele de galbeaza),
cestode - 7aen/a solium (panglica), nema-
tode - Ascaris lumbricoides (limbricul omu-
lui) si insecte (gandacul de Colorado, gan-
dacul de scoarta, gargarita graului,
plosnitele, paduchii, tantarii) (Fig. 8 8 ) . Orga-
nismele parazite sufera diferite modificari
adaptative la viata parazitara: alungirea cor-
puiui (ex; Taenia saginata, parazita la om,
atinge 12 m lungime), prezenta organelor de
fixare (carlige - Fig. 8'', ventuze), reducerea
unor sisteme de organe (digestiv, respirator,
circulator, locomotor), concomitent cu dez-
voltarea altora (sistemul reproducator),
cresterea numarului si rezistentei oualor, care
sunt capabile sa suporte perioade lungi Tn
stare latenta pana gasesc o noua gazda.
rne zjei, producandu-i
3" etabolisnn, Tn dez-
acesteia diferite

" S T J Z a : ' oarazite fac parte

SEe -.rrz : .cerci, plante supe-
; : -zz y.zz :e animale.
- z coduc boli, numite
c^z -z ; la^cerul bacterian al
I a -:~z-z '/ -zz neagra a cartofu-
ir,ie : ' c e r a , febra tifoida,
:r \ :' sj^ etc.).
Z'Z': - zz-z::z produc putrezirea
cr zz :z'y "Z'z la cereale, la vita
-r: ; :: ; : e : * i c e cerealelor, cum
.: - ^ secarei, taciunele etc.

r-e a; lessee: prezinta plantele

= :.zz zzz Acestea se remarca
c~- :s 'colore sau albicioase
- ~.."'a-padurii, lupoaica)

"1
- s ^- zz zzzz sunt reprezentate de
z -ZZ zz , ermi: trematode -
88
z ^zzzz . ermele de galbeaza),
z - 'zz- z zz>um (panglica), nema-
-:zz-z ,~c'co;des (limbricul omu-
r-sere : = 's:3cul de Colorado, gan-
zz ssss'ca, gargarita graului,
ee c s c - c tantarii) (Fig. 88). Orga-
= zz-zzzzz sjfera diferite modificari'
r.e z . zzz parazitara: alungirea cor-
e= 'zz-z saginata, parazita la om,
'I - --5 me), prezenta organelor de
ce- zz - Fig. ventuze), reducerea
r.e-e : e organe (digestiv, respirator, 84. Mucegaiul verde: A. la suprafata unui borcan cu dulceata; B. imagine microscopica
::- scc-^otor), concomitent cu dez- 85. Ciuperci saprofite
z zzz-z (sistemul reproducator), 86. Taciunele porumbului
ee - .-^rjiui si rezistentei oualor, care 87. Plante parazite superioare: A. tortelul; B. muma-padurii '
e:ec e sa suporte perioade lungi Tn ;88.Tantar
;:e':5 pana gasesc 0 noua gazda. S(9. Organe de fixare la tenie - imagine microscopica ^

# 53
 NUTRITIA SIMBIOTROFA
Se realizeaza Tntre doua organisme care
au relatii stranse morfo-anatomice si de
nutritie.
Indivizii care se asociaza poarta numele
de simbionti, iar asociatia se numeste sim-
bioza. De obicei, termenul de simbioza se
refera strict la interactiuni care sunt benefice
pentru ambele specii (cooperare, mutua-
lism), dar poate fi folosit si pentru alte tipuri
de asociere foarte stransa cum este comen-
salismul.
Ca exemple de simbioza amintim:
micorizele, lichenii si asociatia dintre anumite
bacterii si radacinile unor leguminoase
(lucerna, trifoi).
Micorizele sunt asocieri Tntre unele ciu-
perci si radacinile plantelor superioare. Ele pot
fi: ectotrofe (externe) si endotrofe (interne).
Cele ectotrofe sunt reprezentate de hifele
ciupercii care Tnconjoara, ca un manson, var-
ful radacinii, fara a patrunde Tn interiorul
celulelor. Le Tntalnim la brad, pin, fag. In
cazul micorizelor endotrofe, hifele ciupercii
patrund Tn celulele din scoarta, unde cresc si
formeaza gheme (Fig. 9 0 ). Le Tntalnim la
radacinile multor plante din familiile orhida-
ceelor si liliaceelor.
In cadrul micorizei, hifele ciupercii absorb
din sol apa cu sarurile minerale pe care le
cedeaza radacinii, iar ciuperca preia din
celulele acesteia substantele organice.
Lichenii constituie o simbioza obligatohe
Tntre o alga verde sau albastra si o ciuperca
(Fig. 9 1 ) .
In asociatia dintre bacteria fixatoare de
azot {Rhizobium leguminosarum) si radacinile
'leguminoaselor apar niste umflatuh numite
nodozitati, unde se Tnmultesc bacteriile
(Fig.92 ). Planta leguminoasa aprovizioneaza
54
bacteria cu apa si zaharuri, iar bacteria
fixeaza azotui atmosferic sub forma de amo-
niac, transformat apoi Tn nitrati care Tmboga-
tesc solul Tn azot.
NUTRITIA MIXOTROFA
Acest tip de nutritie este specific plantelor
semiparazite (ex. vascul - Viscum album) si
carnivore.
Plantele semiparazite (Fig.95 ), desi sunt
capabile de fotosinteza, Tsi completeaza o
parte din substantele nutritive de la planta
gazda, pe ale carei organe vegetative se
fixeaza cu ajutorul haustorilor.
Plantele carnivore sunt plante verzi care
Tsi procura singure hrana prin fotosinteza,
dar Tsi completeaza necesarul de azot, care
lipseste din unele medii de viata (mlastini,
tinoave, ape stagnante sau lin curgatoare) cu
substantele azotoase procurate din corpul
unor insecte. Aceste plante, cunoscute si sub
numele de plante insectivore, si-au modificat
Tnfatisarea. Frunzele lor s-au transformat
Tntr-o capcana ingenioasa, care atrage insec-
tele, le captureaza, le imobilizeaza si le
digera la fel ca un stomac animal, phn secre-
tarea unui fel de sue gastric care contine en-
zime proteolitice.
In flora tarii noastre exista o serie de
plante carnivore, cum ar fi: roua-cerului
{Drosera rotundifolia, D. obovata, D. anglica)
(Fig. 9 4 A) care populeaza tinoavele mon-
tane. Ea prezinta o rozeta de frunze cu
numerosi perisori senzitivi si secretori,
asemanatori bobitelor de roua. Perisorii prind
insectele pe care, ulterior, le digera.
Una dintre podoabele muntilor nosth este
iarba grasa {Pinguicula vulgaris, P. alpina,
prima cu flori albastre, iar a doua cu flori
albe) (Fig. 9 4 B). Frunzele acesteia au
 95

94

90. Micoriza endotrofa

91. A., B., C. Iicheni; D. structura interna
92. Nodozitati cu bacterii fixatoare de azot
93. Vascul - planta senniparazita
94. Plante carnivore: A. roua-cerului; ^||^^
B. iarba-grasa,,. ^ *
marginile rasucite, ca un jgheab, prevazute
cu doua feluh de peri: unii cu picioruse si vezi-
cule si altii fara picioruse, dar cu opt celule
secretoare, ce elimina un sue digestiv bogat
Tn fermenti care descompun insectele prinse.
0 planta carnivora acvatica este otratelul
de balta {Utricularia vulgaris), care este Tnzes-
trata cu sute de capcane minuscule de prins
insecte (Fig. 95).
In padurile tropicale si Tn tinoavele din
zonele ecuatoriale exista si alte specii carni-
vore, ca: Dionaea sp., Nepenthes sp. etc.
(Fig. 96).
RETINETI! "-W
^
-f Nutritia heterotrofa este specifica
organismelor care nu-si pot sintetiza sin-
gure substantele organice si le obtin gata
pregatite din natura.
> Organismele heterotrofe sunt
reprezentate de toate animalele, inclusiv
omul, majoritatea bacteriilor, ciupercile si
unele plante superioare care si-au pierdut
clorofila.
-f Nutritia heterotrofa poate fi: sapro-
fita, parazita, simbiotrofa si mixotrofa.
/ ciupercii. (Fig. 91 D)
56
APLICATII PRACTICE
1. Analizati diverse specii de ciuperci
saprofite.
Materiale necesare: cutie Petri, paine
umezita, fructe coapte (portocale, cirese),
pensa, lame si lamele de sticia, microscop
optic.
Modul de lucru: puneti Tntr-o cutie Petri o
bucata de paine umezita sau o portocala
coapta si lasati la Tntuneric 2-4 zile. Detasati
cu 0 pensa portiuni din miceliu alb sau miceliu
verde format si Tntocmiti preparate proaspete,
Tntr-o picatura de apa pe o lama de sticia.
Analizati preparatui la microscop cu obiectivul
20 si apoi cu obiectivul 40 (Fig. 97).
Preparatui microscopic: se observa o
pasia fina reprezentand un miceliu, neseptat
si ramificat. Pe unele hife se formeaza spo-
rangiofori care poarta sporangii sferici sau
digitiformi Tn care se formeaza sporii.
2. Analizati structura unui lichen.
Materiale necesare: brici anatomic,
maduva de soc, lichen galben, lame si lamele
de sticia, microscop optic.
Modul de lucru: se fac sectiuni transver-
sale cu briciul prin talul lichenului galben si se
pun Tntr-o picatura de apa si glicerina; se pun
apoi pe lama de sticia si se acopera cu o
lamela.
Preparatui microscopic: se observa cei doi
simbionti ai celulei algei verzi si hifele
3. Intocmiti o colectie de ciuperci parazite
care ataca diverse plante de cultura.
4. Luati 0 ramura de plop pe care s-a fixat
un vase si sectionati-o (Fig. 98). Ce observati?
95. Otratelul de balta
96. Plante carnivore ecuatoriale; A. Dionaea sp.; B. Nepenthes sp.
97. A. Mucegaiul verde pe coaja de portocala; B. Sporangiofori cu sporangi digitiformi;
C. Mucegai alb pe coaja de cireasa
98. Vase: A. aspect general; B. haustor ^lUPIk. %
 DIGESTIA SI
J ABSORBTIA LA O M
Digestia substantelor nutritive are loc in parcurgand, rand pe rand, etapele fizice si chi-
segmente specializate ale sistennului digestiv, mice ale descompunerii nutrientilor (Fig. 99).
Procesele de digestie Tn diversele segmente ale sistemului digestiv la om
Etapa Descompu- Glande Secretie Enzimi Substrat Produsul
nerea fizica pFkJI
Digestia Maruntirea Glande Saliva Ptialina Amidon Maltoza
bucaia alimentelor cu salivare 1-2 l/zi (Amilaza)
dintii pH=6,8
Digestia Emulsionarea Glande Sue gastric Pepsina Proteine Polipeptide
gastrica grasimilor de gastrice 1,5-2 l/zi Catepsina
catre bila pH=2
Digestia Pancreas Sue pancreatic Tripsina Proteine Polipeptide
duodenala ll/zi Amilaza Amidon Maltoza
pH=8-9 Lipaza Lipide Glicerina
Acizi grasi
Digestia si Glande Sue intestinal Pepsina Peptide Aminoacizi
absorbtia intestinale Lipaza Lipide Glicerina
intestinala Amilaza Amidon Acizi grasi
Maltaza Maltoza Maltoza
Glucoza
Absorbtia
apei Tn intes-
tinul gros,
Eliminarea
fecalelor

Eliberarea secretiilor gastrice (ex. saliva, a vitaminelor, a substantelor minerale si a

sue gastric, sue intestinal, pancreas) are loc
prin:
f reflexe neconditionate. excitarea directa
a mucoaselor stomacului sau a intestinului de
catre alimente declanseaza reflexe secretorii;
f reflexe conditionate: ca vederea, miro-
sul sau gustui unui aliment, au ca efect con-
ducerea influxului nervos prin caile nervoase
corespunzatoare catre glandele secretoare
respective;
f hormonii: ajung pe cale sangvina la
glandele digestive, stimuland activitatea
acestora.
Absorbtia. Produsul de absorbtie consta
Tn preluarea produsilor finali de digestie, ca si
lichidelor din sange si limfa, prin intermediul
celulelor intestinului subtire sau gros
(Fig. 100). Absorbtia include procese fizice si
chimice simple, precum filtrarea, osmoza (ex.
a apei), difuzia (ex. a aminoacizilor si a
acizilor grasi cu lant scurt de atomi de car-
bon), dar si procese de transport activ (ex. a
aminoacizilor, ionilor) mediate de proteine
transportatoare.
RETINETI!
-f Digestia consta Tntr-o descompunere
treptata a substantelor nutritive cu mole-
cule mari, insolubile, Tn elementele lor com-
ponente solubile, cu molecule mai mici,
care pot fi absorbite.
99. Etapele procesului de digestie: 1. la nivelul cavitatii bucaie; 2. declansarea reactiei sali-
vare; 3. Tnaintarea bolului alimentar prin esofag; 4. digestia gastrica; 5.-6. actiunea
" ficatului si sarurile biliare; 7. actiunea sucurilor pancreatice; 8. digestia intestinala;
9. eliminarea resturilor nedigerate si neabsorbite
100. Vilozitate intestinala: 1. vena; 2. artera; 3. vas limfatic

* 59

RESPIRATIA
AEROBA ^ I
ANAEROBA J
Respiratia (Fig. 101) reprezinta procesul
metabolic intalnit la unele microorganisme,
plante, animale si om, in cursul caruia sub-
stantele organice sunt degradate in produsi
siiTTpn, cu efiminare de energie fobsita pen-
t?u*alte procese metabolice. ^ 0 mare cantitate de energie. Astfel, din oxi-
Respiratia necesita oxi2_en, iar ca produs final
rezulta dioxidul de carbon. Schimbul de oxigen
si dioxid de carbon dintre tesuturile organis-
mului si mediu este numit respiratia externa.
Respiratia are loc si la nivel celular {respi-
ratia celulara), prin procese biochimice de
degradare de substante organice pana la sub-
stante minerale, cu eliberare de energie inter-
celulara.
Procesul respiratiei celulare cuprinde
doua etape (Fig. 102):
f prima etapa, numita glicoliza, are loc in
hialoplasma, unde glucoza este degradata Tn
acid piruvic. Acest proces nu necesita oxigen
(proces anaerob), si se elibereaza o anumita
cantitate de energie, pe baza careia sunt sin-
tetizate doua molecule de ATP;
f a doua etapa se desfasoara la nivel
mitocondhal si este aeroba. In urma mai mul-
tor reactii de oxidoreducere, succesive, mole-
culele de acid piruvic sunt degradate enzi-
matic (ciclul Krebs), rezultand o mare canti-
tate de energie, dioxid de carbon si apa.
Dupa modul cum se fac oxidahle, orga-
nismele se Tmpart Tn doua grupuri: aerobe
(aerobionte) si anaerobe (anaerobionte).
60
A,
Puncfiile de nutritie ^
% 2. Respiratia in lumea vie ^
RESPIRATIA AEROBA
Aerobiontele sunt organismele care, pen-
tru oxidarea substantelor organice, necesita
oxigen si elibereaza dioxid de carbon, apa si
darea unei molecule-gram de glucoza (180 g)
se pun Tn libertate 675 kcal.
Acest proces poate fi reprezentat prin
urmatoarea reactie:
C5H12O6 + 6O2 -> 6CO2 + 6H2O + 675 kcal
Cele mai multe organisme au respiratie
aeroba (majoritatea animalelor si plantelor),
exceptie fac unele bacterii si drojdii.
Procesul respiratiei este opus fotosintezei.
In procesul de fotosinteza se absoarbe
dioxid de carbon si se degaja oxigen.
Procesul are loc numai la lumina, Tn celulele
care contin cloroplaste cu pigmenti asimila-
tori. In acest proces se formeaza si se acumu-
leaza materii organice datorita carora greu-
tatea plantei creste.
In procesul de respiratie se absoarbe oxi-
gen si se elimina dioxid de carbon. Procesul are
loc atat la lumina, cat si la Tntunehc, Tn toate
celulele vii, indiferent daca au sau nu pigmenti
asimilatori. In procesul respiratiei se distrug
substantele organice, adica se pierde carbon,
datorita carui fapt greutatea plantei scade.
In corpul organismelor vii, 0 parte din
energia chimica Tnglobata Tn substantele
 e ^ Energie

Fotosinteza
substante
nutritive

Energie

101

102

Glucoza Glicoliza Acid

^ Acid lactic
piruvic Etanol
If

Glucoza Glicoliza
Acid piruvic

101 Fotosinteza, respiratia celulara si fermentatia - surse de energie

102. Fazele respiratiei celulare; A. glicoliza; B. respiratie celulara la nivel mitocondrial

61
organice se transforma Tn energie calorica,
electrica, mecanica, luminoasa.
Factorii interni sunt:
f cantitatea de substante organice - de
exemplu, frunzele plantelor expuse la soare
produc prin fotosinteza o cantitate mai mare
de substante organice, respiratia este mult
mai intensa decat la cele de la umbra, a
caror fotosinteza este cu mult mai scazuta;
f gradul de hidratare a protoplasmei - la
unele organisme Tn perioada de viata latenta
(ex. semintele uscate ale plantelor supe-
rioare), intensitatea respiratiei este mai
scazuta, deoarece au un continut redus de
apa;
-f varsta - frunzele plantelor, pe masura
ce Tmbatranesc, au intensitatea respiratiei
mai scazuta, Tn comparatie cu tesuturile
tinere care au o respiratie mai intensa.
Factorii externi sunt:
-f temperatura - la majoritatea plantelor,
respiratia Tncepe la 0C si creste pana la
30-35C. Sunt si exceptii, spre exemplu frun-
zele aciculare ale coniferelor pot respira si la
temperaturi de -15-20C, iar algele termale
respira si la 65C;
-f concentratia CO2 si a O2- dioxidul de
carbon afecteaza puternic respiratia, daca se
concentreaza Tn jurul organelor cu rol Tn res-
piratie. Astfel, 0 concentratie de pana la 5%
dioxid de carbon inhiba respiratia, iar daca se
mareste (10-15%) duce la moartea
celulelor; cresterea concentratiei oxigenului
de la 21% (concentratia normala) pana la
50% accelereaza intensitatea respiratiei;
peste 50% intensificarea respiratiei se reali-
zeaza pentru 0 scurta perioada de timp, apoi
scade brusc.
RESPIRATIA ANAEROBA
Este un tip de respiratie Tn care sub-
stantele nutritive (de obicei glucidele), sunt
62
oxidate partial, eliberand energie chimica, Tn
lipsa oxigenului atmosferic. Deoarece nu are
loc oxidarea completa a substratului, canti-
tatea de energie obtinuta este mai mica
decat Tn cazul respiratiei aerobe (Fig. 103).
Procesul oxidahi Tn lipsa oxigenului din
aer poate fi reprezentat prin reactia:
C6H12O6 produs intermediar-^ CO2 16 - 30 Kcal
Procesul producerii de energie la anaero-
bionte poarta numele de anaerobioza sau
respiratie anaeroba. Respiratia anaeroba
este specifica bacteriilor, ciupercilor infe-
rioare (se mai numeste si fermentatie).
FERMENTATIILE
Fermentatia reprezinta ansamblul de
reactii degradative Tn lipsa oxigenului.
Exista mai multe tipuri de fermentatie.
Denumirea lor deriva de la produsul final pe
care-l genereaza: alcoolica, lactica, butirica,
acetica etc.
Fermentatia alcoolica. Este realizata de
anumite specii de ciuperci (drojdii), ca: droj-
dia de here (Fig. 1 0 4 ) , drojdia vinului
(Fig. u ) S ) etc. care degradeaza glucoza Tn
doua molecule de acid piruvic. Acidul piruvic
va fi apoi redus la alcool etilic cu producerea
de dioxid de carbon care va fi eliberat din
celula ca produs rezidual. Umflarea si carac-
terul alveolar al aluatului painii, ca si fierberea
mustului se datoreaza acestui gaz degajat.
Fermentatia alcoolica sta la baza prepa-
rarii aluatului pentru paine, a producerii vi-
nului si berii.
Fermentatia lactica. Este produsa de
diverse bacterii lactice. Streptococcus lactis,
Lactobacillus bulgaricus etc. In cadrul acestei
fermentatii are loc reducerea acidului piruvic,
produs prin glicoliza, la acid lactic, care este
eliminat din celula.
 dioxid de dioxid de 103
pe-r r : e - ; - : e-r'gie chimica, Tn ^carbon carbon
m-. - ; : r e - : i:eoarece nu are oxigen
B^- - . - i -z r c s r a t u l u i , canti-
E ; ^ r - - r a este mai mica
a-r - a-e ae-ace (Fig. 103).
r - a r axigenului din
e - ^: - ; e - - a : a - ' 'eactia; alcool

zahar
- r - : _ - a - : r - : 3 ; + 15-30Kcal
levuri (ciuperci) levuh Tn absenta
! s _ : . r r ^ aa e'e-gie la anaero- Tn prezenta oxigenului oxigenului
K ^ " : - . - a a aa a-aerob/oza sau
e r-- . a a -aaa'aaia anaeroba
e i ' : : r a ' r a ...oercilor infe- 104
E - a - - - e : - e a -e'"-.entatie).

EMOTATIILE

Br3t<r aa-ea'aa ansamblul de

Kre'aa- e : a e oxigenului.
a - a - . - e a a . - i de fermentatie.
' - z : :-- ^ aa a codusul final pe
a-^ r a a i : : : aa, ,act/ca, butirica,

Kr3ta a 'ca. Este realizata de

; sc-aa : a ; . a e - : (drojdii), ca: droj-
r>e-a - : - , drojdia vinului
' a - : r - a aeradeaza glucoza Tn
c-ea- e ae a : a : 'jvic. Acidul piruvic
: - a : . ; a a : : : etilic cu producerea
r : r r r r :a-e va fi eliberat din
: a - : : . : -eioual. Umflarea si carac-
e : a-a a . a : , j i painii, ca si fierberea
. aa aaaa-eaza acestui gaz degajat. # t
le^aaaa alcoolica sta la baza prepa-
aa. - ae'-tru paine, a produceni vi-

ne-3pa lactica. Este produsa de

: a rerii lactice. Streptococcus lactis,
loir j s bulgaricus etc. In cadrul acestei
103. Schema comparativa: respiratie aeroba - fermentatie
latii are loc"reducerea acidului piruvic,
104. Drojdia de here - imagine microscopica
prin glicoliza, la acid lactic, care este
105. Fermentatia vinului
tdin celula.

63

 f- z~i-z energie chimica, Tn
r dioxid de
carbon
dioxid de
carbon
103

- :-~ : r e ' : Deoarece nu are oxigen

B^; , : - ; e - E e sjbstratului, canti-
E : ^ : : : - . : 5 este mai mica
-c- r: -r-e aerobe (Fig. 103).
: : - :sa oxigenului din
1 ^ -ea-e;e-aa: a " -eactia: alcool
zahar
^ ar - - a , a - - CO. +16 - 30 Kcal
levuri (ciuperci) levuh Tn absenta
E5_ : : a.ae''" re e-e'gie la anaero- Tn prezenta oxigenului oxigenului
aC'i-: - . - a e ae aaerofa/oza sau
ie a - a e : a a -ea:-atia anaeroba
P C - : : : : - r a - ;- aupercilor infe- 104
e - a - . -^aaae a 'e-mentatie).

EMEMAmLE

mrzm aa-ei-aa ansamblul de

P T r a a - a - aaa oxigenului.
1 - a - . - e a : . - de fermentatie.
!--:- : ae- ,a ae a orodusul final pe
e-^eiie a aaa: ca, /acf/ca, butirica,

i e " 3 t c akooica. Este realizata de

105
: ac^a ae cuoerci (drojdii), ca: droj-
r>e-e - : : i ' ' 4 ) , drojdia vinului
^ e : : :a-e aegradeaza glucoza Tn
c i e a . e aa a : : c'-uvic. Acidul piruvic
a - - : . : a a a:a: etilic cu producerea
a : - : a - : a - care va fi eliberat din
2 z z . i rezidual. Umflarea si carac-
e : a- a a .atjiui painii, ca si fierberea
i se aaaa-eaza acestui gaz degajat.
ne^aata aicoolica sta la baza prepa-
,a-- - : e - r j paine, a producerii vi-

-e--JtJa lactica. Este produsa de

caaaeni lactice. Streptococcus lactis,
3a -a cJgaricus etc. In cadrul acestei
103. Schema comparativa: respiratie aeroba - fermentatie
: a : a-e ^oC reducerea acidului piruvic,
104. Drojdia de bere - imagine microscopica
: - - g: coliza, la acid lactic, care este
105. Fermentatia vinului
t din celula.

63
 In timpul fermentarii nu se produce CO2,
iar laptele se acreste si apoi se incheaga.
Aplicatiile practice ale acestei fermentatii
sunt bine cunoscute Tn prepararea laptelui acru
sau a iaurtului, kefirului, la prepararea mu-
raturilor (varza, castraveti, patlagele) etc.
Fermentatia lactica poate aparea si Tn
celulele musculare dupa un efort intens, pre-
lungit, datorita carentei de oxigen. Aprovizio-
narea cu oxigen este insuficienta pentru
metabolizarea Tntregii cantitati de acid piruvic
rezultat prin glicoliza. De aceea, Tn muschi se
acumuleaza, progresiv, tot mai mult acid lac-
tic, care blocheaza contractia fibrelor muscu-
lare. Asa apar crampele musculare.
Fermentatia acetica. Este produsa de
diferite specii de bacteni (ex.: Acetobacter
pasteurianurv) Tn care zaharurile sau alcoolul
etilic sunt transformate Tn acid acetic. Fer-
mentatia acetica joaca un rol important Tn
industria otetului.
Fermentatia butirica. Este produsa Tn spe-
cial de bacteria Clostridium pasteurianum
care asimileaza azotui liber din sol si din
apele dulci. In sol, bacteria foloseste Tn
nutritia ei hidrati de carbon cu molecula
simpla. Cu aceasta ocazie se pune Tn liber-
tate acidul butiric, care se recunoaste dupa
mirosul sau specific. Din aceasta fermentatie
se mai pune Tn libertate dioxidul de carbon si
hidrogenul. 0 bacterie butirica foarte raspan-
dita Tn natura este si Bacillus amylobacter,
care provoaca topirea inului si a canepii.
4 Respiratia este un proces metabolic,
Tn cursul careia are loc degradarea substan-
telor organice complexe Tn produsi simpli,
cu eliminare de energie.
f Respiratia se poate realiza Tn absenta
oxigenului molecular din mediul Tnconju-
rator (respiratie anaeroba) sau Tn prezenta
acestuia (respiratie aeroba).
64
I APLICATII PRACTICE
1. Evidentierea dioxidului de carbon elim-
inat de plante Tn urma respiratiei.
Materiale necesare: seminte de porumb
germinate, cilindh de sticia cu dop rodat.
Modul de lucru: semintele de porumb
germinate se pun Tntr-un cilindru cu dop
rodat si se lasa la Tntuneric cateva ore. Apoi
se ndica dopul si se introduce Tn vas 0
lumanare aprinsa; se constat! ca ea se stinge
din cauza dioxidului de carbon care se acu-
muleaza Tn urma respiratiei (Fig. 1 0 6 ) .
2. Evidentierea degajahi de caldura Tn
timpul respiratiei plantelor.
Materiale necesare: cilindru cu dop de
cauciuc perforat, seminte germinate de
grau, termometru.
Modul de lucru: notati temperatura
initial! din termometru si apoi Tl introduceti
Tn borcan Tntre semintele germinate. Dupa
cateva ore, veti constata c ! temperatura s-a
ridicat cu 1,5-2,5C (Fig. 1 0 7 ) .
3. Punerea Tn evidenta a fermentatiei glu-
cozei de catre drojdia de bere (fermentatia
alcoolic!),
Materiale necesare: borcan cu dop de
cauciuc perforat, un cristalizor, eprubet!,
tubuh de sticia Tn form! de S, solutie de glu-
coza, drojdie de bere.
Modul de lucru: Tn vasul de sticI! cu dop
perforat se pune 0 solutie de glucoz! 20% si
cateva bucatele de drojdie de bere. Vasul se
Tnchide cu un dop de cauciuc phn care trece
un tub Tn forma de S, al carui capat liber
Tndoit Tn sus se introduce Tntr-o eprubeta
cufundata Tntr-un chstalizor plin cu apa. La
temperatura de 20-22C glucoza este fer-
mentat! de drojdia de bere si apare 0 fier-
bere Tn vasul de sticI!. Dioxidul de carbon
care se degaj! se acumuleaza Tn eprubeta,
iar lichidul fermentat nu mai are gustui
dulce, ci cap!ta gust de alcool (Fig. 1 0 8 ) .
 106
-ACTICE

r - ^ ^ - - r :.. .. de carbon ejim-

<r . ' " . - -dtiei.
Bn=~: - - : y i se'" nte de porumb
rat : - i : ; - :e ; a cu dop rodat.
DC. :- : e ~ ' t e l e de porumb
r r- - :- ' cilindru cu dop
Cl - c e - c cateva ore. Apoi
Si_- : ; ; - ; ce 'ccduce in vas o
are-:: ;^ ccscaca ca ea se stinge
-:e ; : . : e ca'con care se acu-
ca - . - I -a:a -aae .Fig. 1 0 6 ) .
' - ^ --\i de caldura Tn

a-- : - --;aaa-e c ndru cu dop de

J " : - ~ : ' a - ae-^-':e germinate de

'caati temperatura
. 5 apoi Tl introduceti
aee germinate. Dupa
aaa ca temperatura s-a
= :,107).
r a a a fermentatiei glu-
: oe bere (fermentatia

aaa'6 borcan cu dop de

cnstalizor, eprubeta,
r ' - a de S, solutie de glu-

ac- Zi , a - . vasul de sticia cu dop

e- ;a a . - a c solutie de glucoza 20% si
: . : a - a e ; e orojdie de bere. Vasul se
e :. a s : oe cauciuc prin care trece
: - -a--a de S, al carui capat liber
in sus se introduce Tntr-o eprubeta
:e-a cristalizor plin cu apa. La
-a-,-a ae 20-22C glucoza este fer-
:aa ae o'ojdia de bere si apare o fier-
' . a s . oe sticia, Dioxidul de carbon
106. Evidentierea dioxidului de carbon eliminat de plante Tn timpul respiratiei
e aeaa 3 5e acumuleaza Tn eprubeta,
107 Evidentierea degajarii de caldura Tn timpul respiratiei plantelor
' a , 'e^mentat nu mai are gustui
108. Fermentatia alcoolica .^-^ -ti
a caoaaa gust de alcool (Fig. 1 0 8 ) .

RESPIRATIA
LA ANIMALE f
Respiratia externa, specifica majoritatii
animalelor (nevertebrate si vertebrate),
cuprinde procese fizico-chimice prin care se
asigura schimbul de gaze si activitati de
ventilare". Atat oxigenul, cat si dioxidul de
carbon realizeaza procese de difuziune con-
form diferentelor de concentratie si de pre-
siune partiala.
Mecanismele respiratorii vor fi descrise
pentru diferitele modalitati de respiratie
externa, intrucat ele sunt deosebite Tn functie
de tipul structural adaptat la un anumit
mediu de viata (Fig. 109).
Respiratia cutanee (tegumentara). Acest
tip de respiratie consta Tn schimbul de gaze
respiratohi prin suprafata corpuiui. Aceasta
se Tntalneste atat la nevertebrate (viermi -
platelminti liberi, nematode Iibere, anelide,
crustacee inferioare), cat si la vertebrate,
Tndeosebi la cele din mediul acvatic.
Deoarece, Tn cursul dezvoltahi embrio-
nare a oricarui organism, phma forma de res-
piratie este cea cutanata, aceasta dovedeste
caracterul ei pnmitiv filogenetic.
Respiratia cutanata se desfasoara intens
prin suprafetele cutanate mai subtiri, umede,
bogat vascularizate, dar se mentine, Tntr-o
mai mica masura, si la organismele cu dife-
rentieh tegumentare mai putin permeabile
pentru gaze.
Procesul de ventilatie consta, de fapt, Tn pri-
menirea mediului ambiant si se realizeaza fie
66
prin deplasari ale organismului Tn zone favora-
bile, aerate, fie phn bataia cililor, a flagelilor, Tn
urma careia se creeaza curenti de apa.
La vertebrate, respiratia cutanata este
mai intensa la pesti si amfibieni, dar se reali-
zeaza si la formele superioare (la om, 0,1%
din dioxidul de carbon degajat se elimina pe
cale tegumentara).
La amfibieni, respiratia cutanata poate
juca un rol mai important decat cea pul-
monara (Fig. 110). Prin secretia anumitor
glande tegumentare este Tntretinuta umidi-
tatea pielii, favorizandu-se, astfel, difuziunea
gazelor respiratorii.
Respiratia branhiala. Din punct de vedere
filogenetic, s-au dezvoltat Tntai branhiile
externe neadapostite Tntr-o cavitate, care se
Tntalnesc la multe nevertebrate (polichete,
oligochete, hirudinee), dar si la vertebrate. La
amfibieni, branhiile externe se Tntalnesc
numai Tn stadiile larvare (Fig. 111).
Branhiile externe prezinta o serie de
dezavantaje; sunt structuri fragile, cresc
rezistenta la locomotie si sunt scaldate cu
intermitenta de curentui de apa necesar.
Branhiile interne apar pentru prima data
la molustele acvatice si sunt adapostite de
cavitatea paleala. Fiecare branhie este for-
mata dintr-un sept axial pe care se prind
lamele branhiale ciliate, subtiri, dispuse pe
1-2 randuri, avand aspect de pieptene.
Branhiile scoicilor sunt, Tn permanent!,
scaldate de un curent de apa bine oxigenat,
datohta miscarilor cililor vibratili care le
acopera.
La cefalopode, curentui de apa care
scalda branhiile este determinat de contrac-
tiile ritmice ale muschilor mantalei.
La crustaceele superioare, branhiile sunt
adapostite Tntr-o camera branhiala, Tn care
circula permanent un curent de apa.
 109
Fluid respirat Organe respiratorii Grupe de animale
:-e :-;;-smului in zone favora-
Celenterate
s~ -e r r - : r . 3 3 ciliior, a flagelilor, in
Anelide
- : --'A cjrenti de apa. Moluste
APA Branhii
r : : - a t i a cutanata este Crustacee
: i ; 3~-;ii/en/, dar se reali- Echinoderme
: Tiree s.ce-^oare (la om, 0,1% Larve de amfibieni
(ic. - - - r : - aegajat se elimina pe
Celenterate
APA Anelide
: - a;: ; cutanata poate sau Piele
- c c r a n : decat cea pul- AER
; " secretia anumitor Amfibieni
^ - - : : e "'iretinuta umidi-
y^' :,-se astfel, difuziunea Arahnide
Gasteropode
AER Plamani Amfibieni
z^rna ira.-- a a . 2 r punct de vedere Reptile
- z s-au dezvoltat intai branhiile Mamifere
- --^fipcKtrte mtr-o cavitate, care se
sa a --~ 'e.e-tebrate (polichete,
ee aa' si la vertebrate. La Insecte
AER Trahee Miriapode
bra-- e e-ae-ne se intalnesc
tarvare (Fig. 111). Arahnide
--- - ----e crezinta o serie de
; - .r: sarcturi fragile, cresc
: ; : : - s : e si sunt scaldate cu
:a sre-aLji de apa necesar.
... ^ --^--f acar pentru prima data
.;-a a a : a: ae si sunt adapostite de
-aa ; s aa a ^ecare branhie este for-
a - - - - - s e : : axial pe care se prind
a : - ae : ate, subtih, dispuse pe
a-:,- a.aid aspect de pieptene.
a : : : : a' sunt, in permanent!,
aae aa c e n t de apa bine oxigenat,
-:- "ssa'cr cililor vibratili care le

: li'z :::oe, curentui de apa care

a branhii e este determinat de contrac-
ibnice ale muschilor mantalei.
109. Tipuri de respiratie
i crustaceele superioare, branhiile sunt
ostite Tntr-o camera branhiala, Tn care 110. Tegument vascularizat la amfibieni: 1. capilare sanguine
111. Branhii externe la mormolocul de broasca
la permanent un curent de apa.
1^

67
 Dintre vertebrate, la pesti, branhiile
interne constituie structuri respiratorii foarte
perfectionate. Branhia este formata din lame
branhiale, iar acestea, la randul lor, sunt alca-
tuite din lamele branhiale. Lamele sunt aco-
perite de un epiteliu unistratificat, bine vas-
cularizat (Fig. 112).
Cu ajutorul unor miscari respiratorii
(bucaie si operculare) se asigura un flux con-
tinuu de apa, ventilator. Apa intra prin gura
si paraseste cavitatea branhiala, dupa ce a
scaldat branhiile, prin orificiile operculare.
Frecventa miscarilor respiratorii este direct
proportionala cu intensitatea activitatilor or-
ganismului, cu necesitatile de oxigen.
Pe langa respiratia cutanata si cea bran-
hiala, la unii pesti, de exemplu la tipari
(Misgurnus fossilis), care traiesc Tn medii
sarace Tn oxigen, exista si o respiratie intes-
tinala. Aceasta se face prin anumite portiuni
ale tubului digestiv, unde epiteliul este foarte
subtire si bogat vascularizat. Tiparii se ridica
la suprafata apei, Tnghit bule de aer si, prin
zonele intestinale respective, fac schimb de
gaze Tntre sange si aerul Tnghitit.
Respiratia traheala. Este specifica artro-
podelor (insecte, miriapode si unele arahnide)
terestre care prezinta niste invaginari ectoder-
mice numite trahei{F\g. 11") Ele constituie un
sistem de tubuh care se ramifica Tn toate
regiunile corpuiui. Traheile comunica cu exte-
horul prin orificii numite sftgme (Fig. 114), dis-
puse pe torace si pe abdomen. Phn sistemul
de trahei, oxigenul ajunge direct la celulele
corpuiui si Tn sange. Oxigenarea aerului Tn
aparatui traheal al insectelor se face prin
miscahle respiratorii, realizate de contractia si
relaxarea muschilor abdomenului si toracelui.
Aerul patrunde phn stigme datorita miscarilor
ritmice de deschidere si Tnchidere ale acestora,
realizate cu ajutorul unor muschi. Sistemul de
trahei, pline cu aer, micsoreaza mult densi-
tatea corpuiui si faciliteaza locomotia aeriana.
68
Respiratia pulmonara. Cei mai primitivi
plamani exista la gasteropode si arahnide.
La gasteropodele adaptate la viata teres-
tra (melcul de livada) sau la cele adaptate
secundar la mediu acvatic [Planorbis si
Limnaea), mantaua bogat vascularizata
Tndeplineste functia de plaman care comu-
nica cu exteriorul printr-un orificiu respirator,
numit pneumostom (Fig. ll.S).
Arahnidele au organe respiratohi reprezen-
tate prin plamani, plasati Tn partea ventrala a
abdomenului, de forma unor saci, cu peretii
pliati, fiind tot invaginah ectodermice.
Sistemul respirator pulmonar al vertebra-
telor cuprinde caile de conducere a aerului
(fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii
extrapulmonare) si piamanii, structurile de
schimb gazos.
Atat structura cailor aeriene, cat si cea a
plamanilor sunt difente pentru grupurile de
vertebrate. Piamanii au aparut din diverticule
formate pe partea ventrala a faringelui.
Dintre vertebratele actuale, pestii dipnoi
prezinta cea mai simpla forma de plaman -
de tip sacular. Acelasi plaman sacular, dar cu
unele cutari care se dezvolta centripet,
marind suprafata de schimb, Tl Tntalnim la
amfibieni si la reptile.
La pasari si la mamifere, piamanii sunt de
tip parenchimatos.
Ventilatia pulmonara. La vertebrate se poa-
te evidentia un progres filogenetic Tn privinta
ventilatiei pulmonare, fata de nevertebrate, da-
torita unor miscari speciale cu caracter ritmic,
care due la actele inspiratiei si expiratiei.
La broaste, ventilarea cavitatii bucofarin-
giene are loc datorita unor frecvente miscari
de coborare si de ridicare a planseului bucal.
Expiratia se datoreaza contractiei muscula-
turii si fortei elastice pulmonare.
La vertebratele superioare, aerul este in-
spirat datorita aparitiei unor presiuni nega-
tive absorbante.
 114

112. A. branhii Tn orificiu! opercuTaf'^

peste; B. branhie izolata; C. structural
branhiei: 1. arc branhia!; 2. lamele
, branhiale; 3. vase de sange . j .
113. Sistemul traheal la insecte
1 U . Stigme la insecta
115. Pneumostom la meIc
 La multi amfibieni (Fig. U 6 ) , pasari si
mamifere, piamanii sunt plasati Tn cavitatea
toracica, care poate fi largita sau micsorata
prin contractiile muschilor intercostal! (la ma-
mifere contribuie si contractiile diafragmei).
Sistemul respirator al pasahlor are o struc-
tura s! 0 functie cu totuI particulare; laringele
lipsit de corzi vocale si prezenta sirinxului, cu
rol Tn producerea si modelarea sunetelor.
Caracteristic pentru piamanii pasarilor este
faptui ca acestia nu au alveole pulmonare, iar
sacii aerieni comunica cu piamanii. Sacii
aeheni rezulta din dilatarea capatului termi-
nal al mezobronhiilor sau al bronhiilor secun-
dare. Cele 9 perechi de saci aeheni au un
volum de cateva on mai mare decat al
plamanilor (Fig. 117).
Mecanismul respiratiei este diferit la
pasarea Tn repaus fata de cea aflata Tn zbor.
Cand pasarea nu zboara, inspiratia si expi-
ratia sunt determinate de miscanle cutiei
toracice, sub actiunea muschilor intercostal!.
Deoarece piamanii nu adera la cutia toracica,
ei Tsi modifica prea putin volumul Tn timpul
miscarilor respiratorii. De aceea, aportu!
supllmentar de aer al plamanilor se face cu
ajutorul sacilor aerieni, care constituie o
rezerva de aer ce trece Tn plamani. La pasa-
rea Tn zbor, cutia toracica devine imobila,
servind doar ca suport pentru aripi. Muschii
care actioneaza aripile, dilata si contracta
sacii aerieni Tn mod succesiv, astfel; cand ari-
pile se ridica, aerul este inspirat Tn plamani si
trece Tn sacii aerieni; la coborarea aripilor are
loc expiratia, cand sacii sunt comprimati si
aerul trece din nou prin plamani. Prin
urmare, aerul trece de doua ori prin plamani.
La mamifere, caile respiratorii, Tn special
cele intrapulmonare, sunt bine individualizate.
Laringele prezinta o mucoasa care formeaza
pliuri, numite corzi vocale (Fig. 118). La unele
mamifere (rozatoare, rumegatoare, maimute
uriatoare), peretii lateral! ai laringelui sunt
70 %%
dilatati, formand saci laterali, care servesc ca
organe de rezonanta, Tntarind sunetele emise.
Piamanii au un aspect buretos, iar unitatea lor
morfo-functionala este alveola pulmonara.
Alveolele pulmonare sunt numeroase si se
asociaza Tn saci, acestia Tn lobuli, care consti-
tuie lobii. Pereteie alveolei este format dintr-un
epiteliu continuu, la nivelul caruia se afIa o
bogata retea de capilare sangvine, cu rol Tn
realizarea schimburilor de gaze.
Ventilarea plamanilor prin cele doua acte
respiratorii, inspiratia si expiratia, se face prin
marirea si micsorarea volumului cutiei toraci-
ce, ca urmare a actiunii muschilor ridicatori si
coboratori ai coastelor si diafragmei.
> Procesul respirator cuprinde trei faze;
- respiratia externa, care cuprinde
fenomenele de schimb de gaze Tntre mediul
intern si eel extern;
- transportui de gaze Tntre celule si
mediul intern;
- respiratia celulara.
Respiratia la animale poate fi; cutana-
ta, branhiala, traheala si pulmonara.
1 A r i K A j i i rKAcrK'i- j
Puntrti In tvidtnitl n m ^ % ^ eutanutt
Materiale necesare: doua vase de sticia
(pahare Erienmeyer), doua tije metalice sau
de plastic, doua flacoane de sticia, solutie de
hidroxid de potasiu (KOH), o rama (Fig. 119).
Modul de lucru: Tn primul borcan (A)
introducem un flacon suspendat care contine
solutia de KOH, larTn al doilea introducem o
rama si un alt flacon suspendat cu solutie de
KOH. Dupa cateva ore, constatam ca Tn fla-
conul B solutia de KOH devine laptoasa,
deoarece dioxidul de carbon rezultat din res-
piratia cutanata a ramei a reactionat cu
solutia de KOH, transformand-o Tn K2CO3.
 : r,e-3 i, care servesc ca
"'cannd sunetele ennise.
r c e r : ,-e:cs, iar unitatea lor
: i .eola pulmonara.
--r: numeroase si se
sac, a i e r ; cbuli, care consti-
a . e : 3 es:e format dintr-un
B - .e - caruia se afIa o
: e r : yz sangvine, cu rol in
-z.- z Z-. :2ze.
:- cele doua acte
-.-z 'atia, se face prin
zzz z zz . : .-njlui cutiei toraci-
: z- r -.schilor ridicatori si
: ; a r a a- a diafragmei.

^
arc'aaa-cuprinde trei faze:
a a - a z--zz'-a, care cuprinde
- a zz ; : - - : : e gaze Tntre mediul

-zzz~- zz daze Tntre celule si

- rC a Z'Z zz . Z'a.
ZZ z z a a-imale poate fi: cutana-
r - z z z z-za a si pulmonara.

doua vase de sticia

z--z,z'., doua tije metalice sau
a a - a '^lacoane de sticia, solutie de
. a::ac . XOH), o rama (Fig. 119),
zz .z'^: Tn primul borcan (A)
116. Localizarea plamanilor la salamandra:
. - ' aeon suspendat care contine
1. creier; 2. plaman; 3. coloana verte-
<0h, 3' Tn al doilea introducem o
brala; 4. inima; 5. stomac j
alt flacon suspendat cu solutie de
4.17. Sistemul respirator la pasari: 1. os pne-
cateva ore, constatam ca Tn fla-
umatic; 2. trahee; 3. bronhie; 4. saci
: 3 de KOH devine laptoasa,
aerieni; 5. plaman
. c dJl de carbon rezultat din res-
a-aaa a ramei a reactionat cu ^18. Corzi vocale la om r | ^
sCri, transformand-o Tn K2CO3. 119. Evidentierea respiratiei cutanate la rama

71


RESPIRATIA
EAOM ' f Frecventa si amplitudinea misc!rilor respi-
Sistemul respirator la om asigura trecerea
oxigenului din aerul atmosferic Tn sange si a
dioxidului de carbon, rezultat din oxidarile celu-
lare, din sange Tn aerul atmosferic. Organul
specializat Tn schimburile gazoase dintre orga-
nism si aerul atmosferic este plamanul,
Aerul intra si iese din plamani datorita
diferentei de presiune care se creeaza Tntre
aerul atmosferic si interiorul plamanului, prin
variatiile de volum ale cavitatii toracice.
Solidahtatea functionala dintre torace si
plamani este asigurata prin cavitatea pleurala.
Aceasta nu este o cavitate reala, ci una virtu-
al!, pentru ca Tntre foitele pleurala, visceral! si
parietal!, nu exist! un spatiu, ci dou! lame
foarte subtin de Iichid. Intre aceste dou! lame
se exercit! o fort!, ce oblig! pl!manii s! se
destinda, cand volumul cutiei toracice creste.
Piamanii pot cu usurint! sa urmeze misc!rile
cutiei toracice, datoht! structurii lor elastice.
Variatiile ritmice de volum ale cutiei toracice se
asigur! phn contractiile ritmice ale muscula-
tuhi care intervine Tn procesul respiratiei.
Diafragma Tnchide complet cavitatea
toracic! Tn partea inferioar!, astfel c !
pl!manii se g!sesc Tntr-o adevarat! cavitate
pneumatic!. In repaus, diafragma este bom-
bat! Tn sus si tinde s! se aplatizeze cand se
contracta, marind astfel diametrul vertical al
cavit!tii toracice (Fig. 120). Totodata, coas-
tele se ridic! prin intrarea Tn contractie a
muschilor intercostal! externi. Ridicarea pere-
chilor 1-5 de coaste mareste diametrul
72
antero-posterior, iar ridicarea perechilor 6-10
m!reste diametrul transversal.
Cele dou! componente ale respiratiei,
inspiratia si expiratia, se succed, fara pauz!,
de 14-16 ori pe minut alc!tuind frecventa
respiratorie. Deplasarea volumelor de aer din
plamani spre exterior si introducerea de aer
Tn plamani se numeste ventilatie pulrvonara.
ratorii variaza foarte mult, Tn functie de nece-
sitatile Tn oxigen si de cantitatea de dioxid de
carbon acumulata. Cresterea frecventei si a
amplitudinii respiratorii presupune existenta
mecanismelor de reglare si a musculaturii res-
piratorii suplimentare care intra Tn actiune la
comanda sistemului nervos. Cantitatile de aer
inspirate si expirate Tn asemenea conditii sunt
crescute, deoarece pl!manii dispun de rezer-
ve respiratorii.
RETINETI! j _
4 Succesiunea ritmica a inspiratiei si
expiratiei asigur! schimburile gazoase (Oj si
CO2) dintre aerul atmosferic si plamani.
Frecventa misc!rilor respiratorii Tn
repaus este de 16 respiratii/min. la barbati
si 19 respiratii/min. la femei.
APLICATII PRACTICE j I
Evidentierea celor doua gaze rezultate din
inspiratie si expiratie la om.
Materiale necesare: doua pahare Erien-
meyer, dopuri de cauciuc perforate, tuburi de
SticI! Tn form! de L si solutie de KOH.
Modul de lucru: se astupa cele dou!
pahare Ehenmeyer cu dopuh de cauciuc perfo-
rate, pnn care se tree tubunle de sticia. In
ambele pahare se pune solutia de KOH. Un
elev inspira pnn tubul de sticia, iar un alt elev
expira. In paharul Tn care elevul expira aer din
pl!mani, solutia de KOH devine laptoas!,
datorita CO2, care intra Tn reactie cu KOH,
rezultand K2CO3 (Fig. 121).
 : : r e a perechilor 6-10
f
:e ale respiratiei,
, ; : e d , fara pauza,
ar.jind frecventa
c e l o r de aer din
:'::ucerea de aer
s-.ie pulmonara.
ea -^iscarilor respi-
rnctie de nece-
aaaea de dioxid de
-ea frecventei si a
ea.oune existenta
a musculatuni res-
intra Tn actiune la
. Cantitatile de aer
enea conditii sunt
dispun de rezer-
121

-: r^z ca a inspiratiei si
: ;c rile gazoase (O2 si
- -- aa^as'enc si plamani.
respiratorii Tn
-a ;a ' : -esc-atii/min. la barbati
~ ' a -emei. i
-'.Til P R A C T I C E
j a gaze rezultate din
;m.
doua pahare Erlen-
a : : - - aa :a..ciijc perforate, tubuh de
, -a a ae _ s solutie de KOH.
jk^ ae .CO. se astupa cele doua
E'e-~e.e' cu dopuri de cauciuc perfo-
car se tree tuburile de sticia. In
:a-a-e se pune solutia de KOH. Un
fka prin tubul de sticia, iar un alt elev
in paharul Tn care elevul expira aer din
i , solutia "de KOH devine laptoasa, 120. Etapele respiratiei: A. inspiratie; B. expiratie - 1. coaste, 2. muschi intercostali,
i CO-, care intra Tn reactie cu KOH, 3. stern, 4. plaman \,
nd K^COj (Fig. 121). 121. Evidentierea gazelor respiratohi la om: A. inspiratie; B. expiratie

73

CIRCULATIA
LA PLANTE y
Circulatia reprezinta deplasarea unui Iichid
(ex. seva bruta, seva elaborata, sangele,
linnfa) prin tesutuhle, organele si sistemele de
organe prin care se realizeaza transportui si
schimbuhle de substante (oxigen, nuthenti,
produsi de dezasimilatie, sistem conducator,
sistem vascular, sistem limfatic).
Circulatia este prezenta la nivel celular
(citoplasmatic), tisular, organic si sistemic.
Viata plantelor este strans legata de cir-
culatia si disthbutia sevei brute si elaborate
(Fig.'122).
Circulatia sevei brute. Apa Tncarcata cu
saruri minerale este absorbita de peril radicu-
lah datohta unui mecanism de absorbtie,
care poate fi: pasiv sau activ.
Circulatia sau absorbtia pasiva se transmite
de-a lungul vaselor lemnoase din radacina, tul-
pina si frunze phn pehi absorbanti, unde forta
de suctiune determina absorbtia continua a apei
(Fig. 12->). In acest proces, un rol activ i1 au
frunzele; din acest motiv absorbtia apei de ca-
tre radacina a fost denumita absorbtie pasiva.
Circulatia sau absorbtia activa este carac-
teristica plantelor bine aprovizionate cu apa.
In conditii fiziologice normale, in radacinile
lor se dezvolta o presiune pozitiva, care face
ca apa sa fie absorbita de radacina si con-
dusa prin tulpina pana la frunze. Ascensiunea
sevei brute este influentata de presiunea radi-
culara si de forta de suctiune a frunzelor.
Primavara, inainte de apahtia phmelor
'frunze, ascensiunea apei si sarurilor minerale
in corpul plantelor este determinata de pre-
siunea radiculara care ajunge la muguri.
74
F u n c U i l e de n u t r i t i e
3. C i r c u l a ^ i n fatmea vie
Dupa aparitia frunzelor, rolul predominant in
ascensiunea sevei brute revine fortei de
suctiune a celulelor frunzei.
Intensitatea absorbtiei sevei brute este
influentata de mai multi factoh ai mediului
inconjurator, dintre care cei mai importanti
sunt: cantitatea de apa, temperatura, oxi-
genul, pH-ul si substantele toxice din sol.
Circulatia sevei elaborate. Concomitent cu
circuitui de jos in sus al sevei brute, prin vasele
lemnoase, in corpul plantelor are loc si un circuit
de sus in jos al sevei elaborate prin vasele
liberiene de la frunze in tot corpul plantei.
In urma fotosintezei, in frunzele plantelor
se sintetizeaza zaharuh (glucoza, zaharoza,
amidon) si aminoacizi.
Zaharuhle si aminoacizii sunt substante
solubile in apa. Amidonul si substantele prote-
ice sintetizate in frunze, tulpina si radacini au
molecule man si insolubile in apa. Aceste
substante, ca sa poata circula, trebuie mai
intai sa fie transformate in substante mai
simple, solubile in apa.
Transformarea acestor substante se face
sub actiunea unor fermenti speciali. Amidonul
este transformat in glucoza, zahar solubil in
apa, iar substantele proteice sunt transformate
in aminoacizi, de asemenea, solubili in apa.
Aceste substante, intrucat servesc la nutritia
si cresterea plantei, sunt luate de curentui de
122. Schema circulatiei sevei bn
apa si transportate spre toate organele plantei.
sevei brute; 3. fotosinteza
Asadar, in planta se creeaza o dubIa circu-
organele plantei.
latie: una prin vasele lemnoase de la radacina
123. Circulatia sevei brute in vas
spre frunze, iar alta prin vasele liberiene de la
3. celulele scoartei; 4, vase
frunze spre toate organele plantei.
ft A
iia. in hunea vie

i -
f
i . Z Z Z ' rolul predominant Tn
-Zz . - z z-.-.z revine fortei de

T: e sevei brute este

-z :- - , : i factori ai mediului
r\ --'z zz'z cei mai importanti
:a aca temperatura, oxi-
- . : a aaa-aaa toxice din sol.

bife sevB elaborate. Concomitent cu

S? -a-a - : .a a ae.ei brute, prin vasele
: ' : . - : a-:a a- are loc si un circuit
- :; ': zz.z e.aborate prin vasele
:- - ' ."za act corpul plantei.
-"aaa, in frunzele plantelor
; : ^ r a zz-z'.' (glucoza, zaharoza,
apa cu s a n K J m i n ^ ^

z ; a--aacizii sunt substante

hazz - - a a ' j l si substantele prote-
::-a - --.-zz. tulpina si radacini au
: -z z -scubile in apa. Aceste
B, C3 aa caata circula, trebuie mai
-e --a-c-a ate in substante mai

a-aa acestor substante se face

. ' - - z . - : - -e-menti speciali. Amidonul
~a: glucoza, zahar solubil in
: . : : - a - :a a croteice sunt transformate
a : ; aa asemenea, solubili in apa.
4
zz : . c : : a - : e , intrucat servesc la nutritia :i j t 1
i

-a a a-:e, sunt luate de curentui de

122. Schema circulatiei sevei brute si sevei elaborate: 1. absorbtia radiculara; 2. circulatia
:-aa:e spre toate organele plantei.
sevei brute; 3. fotosinteza; 4. transpiratia; 5-6. circulatia sevei elaborate in toate
a- - : anta se creeaza o dubIa circu-
organele plantei.
a a - .asele lemnoase de la radacina
123. Circulatia sevei brute in vasele lemnoase: 1. pensor absorbant; 2. celulele nzodermei;,
-zz z' alta prin vasele libehene de la
3. celulele scoartei; 4. vase lemnoase
c e aaate organele plantei.
 TRANSPIRATIA LA PLANTE
Reprezinta capacitatea plantelor de a eli-
mina din corp apa sub forma de vapori.
Transpiratia se realizeaza prin ostiolele sto-
matelor din epiderma, prin cuticula epidermei
si prin suber, Prin ostiole se elimina cantitati
mari de apa sub forma de vapori, iar prin cuti-
cula si suber, Tn cantitati mici. Ultimele doua
formatiuni reprezinta bariere contra pierde-
rilor de apa. La tulpinile si ramunle arborilor si
arbustilor, suberul este Tntrerupt de lenticele.
La nivelul acestora transpiratia este mult mai
intensa, decat prin suber, datonta faptului ca
spatiile intercelulare ale parenchimului cortical
sunt Tn legatura cu aerul.
Apa pierduta de plante prin transpiratie
este Tnlocuita mereu, existand o coloana con-
tinua de apa (Tn care sunt dizolvate substante
nutritive), care circula, pornind de la radaci-
na, prin vasele lemnoase (Fig, 12-+),
Fluxul acesta poarta numele de curent de
transpiratie, iar coloana se mentine neTntre-
rupta, datorita presiunii radiculare,
Transpiratia variaza Tn limite foarte largi,
sub influenta unor factori externi si interni.
Factorii mediului extern care influenteaza
transpiratia sunt:
-f umiditatea relativa a atmosferei;
f lumina;
> temperatura;
f curentii de aer;
-f presiunea aerului;
f umiditatea din sol,
Factorii interni care influenteaza transpi-
ratia sunt:
f suprafata de transpiratie;
f permeabilitatea peretilor celulari;
f densitatea stomatelor.
. Transpiratia are o mare importanta:
f intensifica absorbtia apei cu sarunle
minerale la nivelul radacinii si determina
76
circulatia ei Tn sens ascendent pana la frunze;
f rol termoreglator;
f favorizeaza schimburile de oxigen si
dioxid de carbon prin ostiolele stomatelor;
f usureaza si accelereaza maturitatea
fructelor si semintelor,
Plantele care transpira intens au o foto-
sinteza mai activa si cresc mai repede.
RETINETI!
-
Circulatia este un proces de
deplasare a unor lichide de la nivel cito-
plasmatic la eel tisular si organic,
f Circulatia realizeaza transportui
(sevei brute, sevei elaborate, sangelui, lim-
fei) si schimburile de substante (oxigen,
dioxid de carbon, produsi de
dezasimilatie),
Circulatia la plante se realizeaza prin
vasele lemnoase (seva bruta) si vasele
liberiene (seva elaborata).
A P L I C A T I I PRACTICE
I
1, Evidentierea procesul de absorbtie In
zona perisorilor absorbanti ai radacinii,
Mafer/a/e necesare: plantule de fasole
sau de hcin, trei vase de sticia, apa, ulei,
Modu/ de lucru: se iau trei vase de sticia
Tn care se pune apa, peste care se toarna un
strat de ulei. In primul vas se pune plantula
cu Tntreaga radacina Tn apa. In al doilea vas
se pune plantula cu varful radacinii Tn apa, iar
cu zona perisorilor absorbanti Tn ulei; Tn al
treilea vas se pune plantula cu varful Tn ulei si
zona perisorilor absorbanti Tn apa.
Dupa cateva zile se observa ca prima si a
treia plantula traiesc, pe cand cea din vasul al
 y--. : ; ; e ' d e n t pana ia frunze;

ajrile de oxigen si
: ele stomatelor;
reaza maturitatea

: intens au o foto-
mai repede.

.-iTIXETI!

z- z es:e un proces de
r : lichide de la nivel cito-
: r - sular si organic.
: - -'- -z 'ealizeaza transportui
r e ? aborate, sangelui, lim-
: - - e ; e substante (oxigen,
r produsi de

y -'} z z z-zz se realizeaza pnn

.ziz se.a bruta) si vasele
se-a z acc^ata).

\ P L I C \ T I I PRACTICE

'txfjzrzz c'ocesul de absorbtie fn

' ai radacinii.
z z 'zzzsare: plantule de fasole
- vz .ase de sticia, apa, ulei.
foe - a r ; se iau trei vase de sticia
z.'z zzz. peste care se toarna un
a ' rimul vas se pune plantula
;:- -aaaana in apa. In al doilea vas
a - r a au varful radacinii Tn apa, iar
perisohlor absorbanti Tn ulei; Tn al
- se pune plantula cu varful Tn ulei si
isonlor absorbanti Tn apa.

L
cateva zile se observa ca prima si a 124. Circulatia apei Tn corpul plantei si transpiratia; A. prin radacina; B. phn tulpina;
itula traiesc, pe cand cea din vasul al C. prin frunza . ^

77
 doilea se usuca, deoarece zona perisorilor
absorbanti a fost tinuta in ulei (Fig. 125).
2. Evidentierea rolului vaselor lemnoase
in conducerea sevei brute.
Materiale necesare: tre\i de arbust
(soc, maces), un briceag de altoit.
Modul de lucru: la prima ramura efectuati
0 decorticare inelara, Tndepartand numai
scoarta (A); de la a doua ramura se
Tndeparteaza inelar atat scoarta, cat si vasele
liberiene (B); la a treia ramura se Tnlatura
scoarta, vasele lemnoase si liberiene (C).
Observati ca Tn ultimul caz, deasupra inelarii,
frunzele s-au uscat, deoarece apa cu sarurile
minerale nu au mai putut circula prin vasele
lemnoase (Fig. 126).
3. Evidentierea circulatiei sevei elaborate
prin vasele liberiene.
Materiale necesare: un arbust (soc,
maces, alun), briceag de altoit.
Modul de lucru: cu briceagul efectuati o
decorticare inelara pe o ramura a arbustului,
Tndepartand scoarta si liberul pana la lemn
(Fig. 127). Dupa cateva saptamani veti con-
stata ca deasupra inelului apare o Tngrosare
unde s-au depozitat substantele organice
elaborate de frunze, care nu au putut sa cir-
cule mai jos. La acest nivel, celulele s-au
Tnmultit prin diviziuni celulare care au dus la
formarea tesutului de ranire. Daca sub locul
de inelare, tulpina plantei nu prezinta ramuri
cu frunze, dupa un timp planta moare.
4. Evidentierea ascensiunii sevei brute
datorita presiunii radiculare. ^ TnceputuI experientei, diferenta reprezen-
Materiale necesare: o planta de vita de
vie, manson de cauciuc, tub de sticia Tndoit,
t vas de sticia.
Modul de lucru: sectionati transversal
tulpina de vita de vie; deasupra sectiunii
78
fixati etans, printr-un manson de cauciuc, un
tub de sticia Tndoit (Fig. 128). Daca solul este
bine aprovizionat cu apa, se elimina prin
tubul de sticia o solutie apoasa care se
scurge Tn vasul de sticia.
5. Determinarea cantitatii de apa transpi-
rata de catre planta, cu ajutorul balantei.
Matenale necesare: o planta Tn ghiveci,
balanta, greutati, hartie ceruita, punga de
plastic.
Modul de lucru: se acopera pamantui din
ghiveci cu hartia ceruita. Se asaza ghiveciul
pe talerul balantei si se stabileste echilibrul
(Fig. 129). Se va constata ca, nu dupa multa
vreme de la stabilirea echilibrului, talerul cu
planta se ridica. Aceasta Tnseamna ca o parte
din apa din planta s-a eliminat prin transpi-
ratie. Daca planta este acopenta cu o punga
de plastic, dupa cateva ore vom observa ca
talerul balantei se va echiltbra, deoarece apa
din transpiratie se acumuleaza pe peretii
pungii de plastic.
6. Eliminarea apei pnn transpiratie, phn
metoda substantelor higroscopice,
Materiale necesare: un ghiveci cu
muscata, doua clopote mari de sticia, doua
capsule, substanta higroscopica (CaCy.
Modul de lucru: o frunza de muscata este
prinsa Tntre doua clopote mici de sticia, fixate
Tntr-un dispozitiv special pe un suport
(Fig. 150). In fiecare clopot se gaseste cate o
capsula cu cantitati egale de CaCl2. Dupa un
timp, scoatem capsulele si le cantarim.
Observam ca sunt mai grele decat la
tand apa transpirata din frunza. Se constata
ca greutatea capsule! din dreptui fete! infe-
rioare a frunzei este mult mai mare,
deoarece pe aceasta fata stomatele sunt mai
numeroase decat pe fata superioara.
 . -i-iz^ de cauciuc, un
' -Q Daca solul este
--z'A s? elimina prin
. .: acoasa care se
J area

: e apa transpi-
a , - . : r balantei.
: : a-aa in ghiveci,
- a r e a a r aa punga de

fcc-' a-a a : : a a ' a camantui din

^ .r . ;- la aaaza ghiveciul
s 5<a aaac este echilibrul
- r y - z aa dupa multa
-^:" ar talerul cu
. --^;.,-ng f-g Q parte
: a-a a " ' a : prin transpi-
r-^ --raa-aa cu o punga
:'- ; a .am observa ca
a ar era, deoarece apa
a ar-reaza pe peretii

I - ^ aa apei prin transpiratie, prin

ar higroscopice.
z - -^:-;3'-e: un ghiveci cu 125. Evidentierea procesului de absorbtie a
z r . ; ; r r e mari de sticia, doua sevei brute Tn zona pilifera
- :roscopica ( C a C y . 126. Evidentierea rolului vaselor lemnoase
.ar a ' r ^ z a de muscata este Tn conducerea sevei brute: A. Tnde-
-- ^ r . : r aae mici de sticia, fixate partarea scoartei; B. Tndepartarea
acecial pe un suport vaselor liberiene; C. Tndepartarea
- a r r a.opot se gaseste cate o vaselor lemnoase
r aantitati egale de CaCl2. Dupa un 127. Evidentierea circulatiei sevei elaborate
:r---e~ aaosulele si le cantarim. prin vasele liberiene
a- aa s . n t mai grele decat la 128. Evidentierea influentei presiunii radi-
ml e ' c e - e n t e i , diferenta reprezen- culare asupra ascensiunii sevei brute %
r- - r a r t a din frunza. Se constata 129. Determinarea cantitatii de apa pier-
r . a r a aacsulei din dreptui fetei infe- duta de planta prin transpiratie
a -r-zes este mult mai mare, 130. Evidentierea pierderii de apa prin
ae ae aaeasta fata stomatele sunt mai transpiratie, cu ajutorul substantelor
r r a aecat pe fata superioara. higroscopice r^ 4 ^ *

79

CIRCUIATIA
I A ANIMALE f artera, care comunica cu cavitatea corpuiui.
0 data cu aparitia mediului intern, cu o
compozitie specifica si relativ constanta, se
observa aparitia unor structuri specializate,
care constituie sistemul circulator.
In seria animala exista doua mari tipuri de
sisteme circulatorii: deschis si Tnchis.
Sistemul circulator deschis, se caracteri-
zeaza prin vase de sange lipsite de pereti pro-
prii, deschizandu-se Tn lacune ale corpuiui,
fiind Tntalnit la moluste si artropode.
La moluste, sistemul circulator este format
din inima (care apare pentru prima data),
vase, lacune si sinusuri. Inima (Fig. 1.31) are o
pozitie dorsala si este Tnchisa Tntr-o cavitate
pericardica, considerata rest al cavitatii celo-
mice. Majoritatea molustelor au inima alca-
tuita din doua atrii si un ventricul musculos.
Ventriculul pompeaza sangele oxigenat Tn
artere, care se distribuie la toate organele, Tn
mod indirect, prin lacunele din tesuturi. Aici
sangele cedeaza oxigenul si substantele
nutritive si se Tncarca cu dioxid de carbon si
produsi de dezasimilatie, care ajung prin
intermediul sinusurilor la branhii, plamani si
organele de excretie. Sangele oxigenat de la
nivelul branhiilor si plamanilor se Tntoarce la
inima, tot prin sinusuri si vene aferente,
patrunde Tn atrii, de unde ajunge din nou Tn
ventricul.
La artropode, sangele nu circula numai
prin vase Tnchise, ci si prin lacune si sinusuri.
Inima, situata dorsal, este Tnconjurata de peri-
card, cu care comunica prin multe perechi de
80 . . .
orificii mici, numite ostiole. La insecte
(Fig. 132), inima este formata din mai multe
compartimente, numite ventriculite, care co-
munica Tntre ele. La majoritatea artropodelor,
inima se continua anterior si posterior cu cate
0 artera, care se ramifica la organele interne.
La insecte, capatui posterior al inimii este
Tnchis si numai eel anterior se continua eu o
Sistemul circulator Tnchis apare pentru
prima data la nemertieini, fiind alcatuit din
doua sau trei vase longitudinale, legate la
cele doua extremitati prin lacune cu peretii
subtiri. Circulatia sangelui Tn vase nu are sens
precis. Ea se face atat anterior, cat si posteri-
or si este determinata de existenta tesutului
muscular contractu din peretii vasului dorsal.
La anelide (Fig. 133), sistemul circulator
este alcatuit din doua vase longitudinale
(unui dorsal si altui ventral) care se leaga
Tntre ele printr-o retea de capilare unde au
loc schimburile de gaze si substante dintre
sange si tesuturi.
La cefalopode, sistemul circulator este
format dintr-o inima arteriala si una bran-
hiala, iar Tntre artere si vene se Tntrepatrunde
0 retea capilara (Fig. 134).
La vertebrate, sistemul circulator este for-
mat din: inima, artere care transport! san-
gele Tn corp, capilare care pun Tn legatura
arterele eu venele ee conduc sangele la
inima.
La ciclostomi si pesti, care poseda o res-
piratie branhiala, prin inima circula numai
sange venos (Fig. 135), ce este pompat spre
branhii prin artera ventrala. La nivelul bran-
hiilor se realizeaza ramificarea aortei si oxi-
genarea sangelui. Sangele oxigenat pleaca
de la branhii Tn corp la diferite tesuturi, unde
cedeaza oxigenul si se Tncarca cu dioxid de
carbon. Inima este formata dintr-un atriu si
un ventricul. Sangele oxigenat circula Tn corp
prin aorta dorsala. Aceasta circulatie simpla
 I k r * r . e ostiole. La insecte
]
^ k a ? : r r ata din mai multe
^ k . .e-'.^iculite, care co-
H r _a ;--.3-.ea artropodelor,
| p r i ^ B-:e- r s costerior cu cate
- '\\ :':anele interne.
:: . : v al inimii este
_- - r : - S5 continua cu o
:5:ea corpuiui.
iij Indiis apare pentru
-: - - - - - ^ - - 'nd alcatuit din
- : - ; r : "ale, legate la
: ofin lacune cu peretii
; a , "" vase nu are sens
- ----- -z'-.---or, cat si posteri-
- -t-i oe existenta tesutului
: - oe'ej: vasului dorsal.
--^ "; "" s stemul circulator
y . - : - ----.I .3se longitudinale
-: - ; :- . e ' r a i ) care se leaga
: -e-.ea oe capilare unde au
- : . e : e : e : e s' substante dintre

zzzzi stemul circulator este

: - - -: - -'z a-teriala si una bran-
- s ~ e ' e s .ene se intrepatrunde

--ZZ z z--s:e~jl circulator este for-

- -'z z-.z-z care transport! san-
cs'c sec a-e care pun in legatura
a. z'zz ce conduc sangele la

cc-a s cesti, care poseda o res- 131. Sistemul circulator la lamelibranhiate:

; crin inima circula numai
"as =0 : " ^ ) , ce este pompat spre
a - - a-ae-a ventrala. La nivelul bran-
"aa zeaza ramificarea aortei si oxi-
: a - o a . . Sangele oxigenat pleaca
anhii Tn corp la diferite tesuturi, unde
' oxigenul si se Tncarca cu dioxid de
Inima este formata dintr-un atriu si
ricui. Sangele oxigenat circula Tn corp
rta dorsala. Aceasta circulatie simpla
135 1. inima
132. Sistemul circulator la insecte: 1. inima
tubular!
133. Sistemul circulator la anelide: 1. inim!;
2. vase longitudinale
134. Sistemul circulator la cefalopode:
1 1. retea capilar!; 2. circulatie sis-
temic!; 3. inim! arteriala; 4. inim!
branhial!
135. Sistemul circulator la pesti: 1. ventricul;
2. atriu; 3. arter! ventral!; 4. aort! dorsal!

. . 81
 prezinta dezavantajul ca pe traiectui vascular
se pierde o nnare parte din presiunea comu-
nicata sangelui de inima. Astfel, sangele oxi-
genat, trimis in corp, circula la o presiune
scazuta, situatie mai putin avantajoasa pen-
tru schimburile celulare.
La tetrapodele cu respiratie pulmonara,
acest dezavantaj este suplinit prin faptui ca
inima pompeaza sangele direct catre pla-
mani si tesuturile corpuiui, realizandu-se o
dubIa circulatie.
La amfibieni, sinusul venos este dispus
medio-dorsal si inserat pe atriul drept, in care
se deschide. Atriul este separat Tn doua parti
(drept si stang). In atriul drept ajunge san-
gele venos prin intermediul sinusului venos,
larTn atriul stang este adus sangele oxigenat
de la plamani phn doua vene pulmonare.
Cavitatea ventricular! primeste si sange arte-
rial si sange venos, ceea ce creeaz! conditii
de amestecare si, phn urmare, sangele pom-
pat are un continut mai redus de oxigen.
Amestecul este Tns! numai partial, datorita
unor structuh speciale. Astfel, bulbul artenal
care pleac! din ventricul este prevazut cu o
valvul! spiral! cu rol Tn separarea sangelui
oxigenat de eel venos (neoxigenat). Din bul-
bul arterial pleac! artera pulmo-cutanee care
se ramific! la cei doi pl!mani si la piele, trans-
portand sangele venos pentru a fi oxigenat.
Tot din bulbul artenal pleac! dou! carje aor-
tice, care se unesc Tntr-un singur vas, numit
aorta dorsal! (Fig. 13(1 A). Asadar, circulatia
sangelui la amfibieni este dubIa, Tnchis! si
incomplet! (sange cu oxigen si dioxid de
carbon).
La reptile, sinusul venos este mai bine
integrat Tn atriul drept, care devine mai volu-
minos decat eel stang. Venthculul are peretii
grosi si un sept interventricular de dimensiuni
. variabile, care contribuie, Tn diferite grade, la
separarea sangelui venos de eel oxigenat
(Fig. 136B). La croeodili, separarea Tn dou!
82
ventricule este complet!, dar sangele se
amestec!, datorit! existentei unei comunicari
Tntre cele dou! carje aortice existente (cea
dreapt!, care confine sange oxigenat pe
care-l primeste din ventriculul stang si cea
stanga, care confine sange venos pe care-l
primeste din ventriculul drept (Fig. 13()C).
Asadar, la reptile circulatia este dubl!, Tnchisa
si incompleta.
La pasari (Fig. i3oD) si la mamifere
(Fig. 136E), se separ! complet partea
dreapta de partea stang! a inimii si, toto-
dat!, se diferentiaza marea circulatie si mica
circulatie.
De remarcat faptui e!, la p!s!ri, se
pastreaz! numai carja aortic! Tndreptat!
spre dreapta, iar la mamifere, aceasta este
Tndreptat! spre stanga.
RETINETIU,%
4 Circulatia la animale este deschis! si
Tnchis!.
Circulatia dubl!, Tnchisa si completa
este caracteristic! p!s!hlor si mamiferelor.
APLICATII PRACTICE
I f-l
Evidentierea structuhi interne a inimii de
broasc!,
Materiale necesare: o broasca, tav! de
disectie, trus! de disectie, ace de g!m!lle.
Modul de-lucru: Tn tava de disectie se
fixeaz! broasca spinalizat!, cu ace cu gama-
lie, cu partea dorsal! Tn sus; cu foarfeca se
taie tegumentui, stratui muscular, se deschi-
de cutia toracica si se pune Tn evident! inima
care pulseaza. Ea se detaseaz! si se sectio-
neaz! longitudinal. Se observ! cele 3 c!m!-
rute (dou! atrii si un ventricul) (Fig. 137).
 e:a, dar sangele se
ra'-.ei unei comunicari
a; :e existente (cea
- "a aa-ae oxigenat pe
\'z- a. stang si cea
-. ; a ' : a .enos pe care-l
a- . : - a : t (Fig. 136C).
a- a aaae dubIa, inchisa

fig. 136D) si la mamifere

separa complet partea
slanga a inimii si, toto-
.,a^a ~a-ea a rculatie si mica

~ - a : : , aa, la pasari, se
- ? :a - a aanca indreptata
, -e-e, aceasta este

-i-:NETI!

a e este deschisa si

3, Tnchisa si completa
;aa-"or si mamiferelor.
:\TII PRACTICE
aurii interne a inimii de
a " - 'i:es3'e: o broasca, tava de
. ; a aa asectie, ace de gamalie.
a . : a . a r . Tn tava de disectie se
; : ; a acnalizata, cu ace cu gama-
: a aaa ;:-sala Tn sus; cu foarfeca se
pumentui, stratui muscular, se deschi-
i toracica si se puneTn evidenta inima
iseaza. Ea se detaseaza si se sectio-
longitudinal. Se observa cele 3 cama-
cxja athi si un ventricul) (Fig. : ' " ' ) .
136. Structura inimii si phncipalele vase de
sange Tn seria vertebratelor: A. la amfi-
bieni; B. la reptile; C. la croeodili; D. la
pasah; E. la mamifere; 1. ventncul;
2. bulb artehal; 3. trunchi artenal;
4. artera pulmonara; 5. artera cutana-
ta; 6. aorta; 7. carotide; 8. vena pulmo-
nara; 9. athu stang; 10. vene cave;
11. athu drept; 12. carja aortica stan-
ga; 13. carja aortica dreapta; 14. ven-
tricul drept; 15. ventncul stang; 16. ori-
ficiu atho-ventricula; 17. aorta dorsala; |
18. artera subclaviculara dreapta ..^
T37. Evidentierea inimii la broasca: 1. inima;-
2. carotida; 3. nervul laringian; 4. ner-
vul vag; 5. nervul hipoglos; 6, nervul ,
glosofaringian; 7, nervul brahiafi |^ *

83

CIRCULATIA
LAOM J peretelui arterial constituie presiunea arte-
La om, inima este tetracamerala. In mis-
carea sa sangele parcurge cele doua circuite:
circulatia mica sau pulmonara si circulatia
mare sau de nutritie (Fig. 138).
Inima este asezata in cavitatea toracica,
are forma conica cu varful Tndreptat Tn jos si
putin spre stanga.
Peretii atriilor sunt subtiri, iar cei ai ven-
triculelor (mai ales al celui stang) sunt mai
grosi. Valvula dintre atriul si ventriculul drept
are trei boIti (tricuspida), iar cea atrio-ventri-
culara stanga, doua bolt! (bicuspida). Tesutui
nodal, tesut miocardic de tip embrionar, are
trei localizari: nodulul sinusal (Kejtliflad), Tn
pereteie atriului drept; nodulul atrio-ventricu-
/ar(Aschoff-Tawara), Tn spatiul care formeaza
unghiul dintre pereteie interatrial si atrioven-
tricular; fasciculul atno-ventricular sau pun-
tea lui Hiss: Tn toata masa musculara a celor
doua ventricule se gaseste reteaua lui Purkinje,
reprezentata prin arborizatiile a doua ramuri
principale, pornite din pereteie care separa
ventriculele (Fig. 139).
Inima functioneaza ca o pompa aspiro-
respingatoare. Miocardul se contracta si se
relaxeaza ritmic. Contractiile se numesc s/s-
tole, iar relaxarile diastole. Diastolele sunt
mai lungi decat sistolele, si Tntre o diastola si
TnceputuI unei noi sistole urmeaza o pauza.
Ritmul cardiac depinde de temperatura,
varsta individului si activitatea sa.
In circulatia arteriala un rol are si pereteie
arterelor (la arterele mari peretii sunt extensibili
si elastici, iar la cele mici peretii sunt contractili).
84
Desi sistolele inimii sunt ritmice, sangele, totusi,
curge continuu prin vase datorita tesutului elas-
tic. Tesutui muscular din peretii vaselor, fiind
contractu, are rol Tn vasomotricitate, fenomen
necesar la propulsarea sangelui si la reglarea
debitului lui Tn diferite teritorii ale corpuiui.
Presiunea exercitata de sange asura
riala,.care depinde de forta contractila ven-
tricular!, de elasticitatea vaselor, de debitui
sangelui si de diametrul vasului.
Pulsul arterial este o unda vibratoare care
ia nastere Tn momentui cand masa de sange
expulzata de ventricul se izbeste de masa de
sange din aorta. Aceasta unda se propaga
prin coloana de sange din toate arterele si
prin peretii acestora.
Rolul venelor Tn circulatie este redus,
deoarece pereteie lor este lipsit de fibre elas-
tice si are mai putine fibre musculare. In vene,
presiunea sangelui este mai scazuta, iar Tn
venele mari chiar negativa. Putem adauga
rolul valvulelor venoase care sunt dispuse ast-
fel, Tncat sangele nu se poate deplasa decat
spre inima, adica Tntr-un singur sens.
Capilarele au un lumen foarte mic si
pereteie format dintr-un singur strat de celule
turtite. Ele au rol important Tn schimburile de
substante dintre sangele circulant si lichidul
interstitial.
Asadar, ca urmare a structurii sistemului
sangvin, a influentei sistemului nervos si
umoral, a prezentei tesutului nodal sangele
circula continuu Tntr-o singura directie.
RETINETI! Y
Sistemul circulator este alcatuit din
inima, vase sangvine (artere, capilare si
vene) si limfatice.
Circulatia este dubIa: mica circulatie
(pulmonara) si marea circulatie (sistemica).
Ritmicitatea inimii consta dintr-o suc-
cesiune de sistole si de diastole.
 I 158
?r - -1 sunt ntmice, sangele, totusi,
- r e :5:orita tesutului elas-
a - : - ceretii vaselor, fiind
2 ^ " ri-ctricitate, fenomen
: : . ; : r aa'gelui si la reglarea
_ - 'Z".z' ale corpuiui.
- - : - : zZ : e sange asujna
^r : : oresiunea arte-
^ -1^ - :a r - a aontractila ven-
:- - : - -Zz ziz or, de debitui

- ~?-a e s t o unda vibratoare care

" aa'o masa de sange
; - -" r aa aceste de masa de
; : : -leaaaa ..^da se propaga
r ; ae r ' a e o ' toate arterele si

a r . a a i e este redus,
r eaae ^psit de fibre elas-
-a a r -^jsculare. In vene,
- a ; r "^a: scazuta, iar Tn
-aaa: .a. Putem adauga
- : aaa aar sunt dispuse ast-
-., :a aoate deplasa decat
-:--' s rgur sens,
un lumen foarte mic si
- : - - . r i singur strat de celule
- : : - : a i t T n schimburile de
aa'oe e circulant si lichidul
I
-a-e a structuhi sistemului
a'ae sistemului nervos si
ae aesutului nodal sangele vase
-:-z singura directie. artere vene limfatice

flXFTII

' r e - - Circulator este alcatuit din

aaa sangvine (artere, capilare si
Smfatice.
irculatia este dubIa; mica circulatie
%
lara) si marea circulatie (sistemica). 38. Sistemul circulator (sangvin si limfatic) la om
tmicitatea inimii consta dintr-o suc- 139. Structura interna a inimii: 1. nodul sinusal; 2. nodul athoventricular; 3. reteaua Purkinje;
oe sistole si de diastole. 4. ventricul stang; 5. atriu stang; 6. ventricul drept; 7. atriu drept

. 85

SECRETIA SI
EXCRETIA EA
PEANTE y
Reprezinta un proces complex care consta
Tn eliminarea de catre organism a produselor
reziduale (apa, dioxidul de carbon si compusii
azotati) rezultate din activitatea metabolica.
Excretia are un rol important Tn mentinerea
unui mediu intern constant Tn organism
(homeostazie). La organismele inferioare cu o
structura simpla, produsele de dezasimilatie
sunt excretate prin simpla lor difuziune Tn
afara corpuiui; la cele superioare, se diferen-
tiaza Tnsa organe specializate si sisteme de
organe cu functie excretoare.
In structura diverselor organe ale plantelor
apar celule sau grupuri de celule, dispersate
printre tesuturile fundamentale (parenchimuri),
care au prophetatea de a secreta (elabora) sau
excreta (elimina) diferite substante.
Substantele secretate, utilizate Tn meta-
bolism, sunt considerate produse de secretie.
Cele care sunt scoase definitiv din circuitui
metabolic se numesc produse de excretie.
Dupa locul unde se depun produsele
secretate, deosebim doua mari categorii de
structuri secretoare: externe si interne.
Structurile secretoare externe sunt repre-
zentate prin:
f papile secretoare, formatiuni epider-
mice monocelulare de forma conica sau ovala,
care dau aspectui catifelat petalelor multor
86
4, Escre^ i n fti.m.eft vie
flori mirositoare, de la trandafir, garoafe etc.;
ele secreta un ulei volatil mirositor;
peri secretori (glandulari), formatiuni
ale epidermei, prezente pe frunze, tulpini,
flori, fructe (Fig. 140);
-f emergente secretoare, reprezentate de
tentaculele glandulifere si glandele digestive
caracteristice plantelor carnivore (roua-ceru-
lui - Fig. 141, iarba grasa); ele secreta sub-
stante mucilaginoase si enzime proteolitice
cu ajutorul carora sunt prinse si digerate
diverse insecte;
-f liidatodele, structuri adaptate pentru
eliminarea apei Tn urma procesului de
gutatie; ele sunt situate Tn varful frunzelor (la
graminee), al dintisorilor de pe marginea
frunzelor (la cretusca) sau pe Tntreaga su-
prafata a frunzelor (la fasole); acestea sunt
conectate la sistemul conducator lemnos,
respectiv la traheide, prin intermediul unui
tesut lax numit epitem; deasupra epitemului,
epiderma este Tntrerupta de orificii care apar
sub forma unor stomate acvifere (Fig. 142).
Apa eliminata Tn stare de solutie este
incolora, limpede, continand saruri minerale
(7-120 mg la 100 ml apa) si mai putine sub-
stante organice, Prin gutatie (Fig. 14.3) sunt
eliminate clorura de sodiu la plantele de
saratura, carbonatui acid de calciu la plantele
de pe soluri calcaroase.
140. A. Structura unui par secretor la
menta: 1. celule secretoare, 2. cuti-
cula; B. Structura unui par secretor la
y roua-cerului: 1. traheide^ 2. celule
secretoare ^
141. Emergente secretoare la roua-cerului
142. Structura unei hidatode: 1. parenchim
asimilator; 2. traheide; 3. epiderma;
. 4. stomata acvatica; 5. epitem
143. Gutatia la capsun.

87
 Gutatia are loc cand conditiile externe nu latex (ex. la Euphorbiaceae, Moraceae
permit transpiratia, mai ales Tn noptile reci, (ficus), arborele de cauciuc [Hevea brasilien-
precedate de zile calduroase, cand atmosfera sis - Fig. 146); o ruda a cauciucului este
este saturata cu vapori de apa. Gutatia poate gutaperca extrasa din Palaquium guta, o
avea loc Tn decursul Tntregii zile. Fenomenul planta din Indonezia; gutaperca nu are elas-
este mai intens Tn timpul noptii si mai scazut ticitatea cauciucului, Tnsa este perfect imper-
sau absent Tn timpul zilei. . meabila si nu este conducatoare de electrici-
Gutatia are rol Tn: tate, fiind folosita la izolarea cabluhlor sub-
- reducerea presiunii hidrostatice Tn vase- marine.
le lemnoase;
- favorizarea absorbtiei si conducerea
sarurilor minerale Tn corpul plantei;
- eliminarea excesului de apa si a saruri-
lor minerale;
-f nectariile (nectarine), structuri secre- Produsele de secretie si cele de
toare diferentiate pe diferite elemente florale excretie sunt specifice atat regimulul vege-
sau pe organe vegetative, Tn apropierea tesu- tal, cat si celui animal. Acestea au rol Tn
turiior conducatoare; produsul de secretie, mentinerea unui echilibru metabolic
numit nectar, este bogat Tn zaharuri si alte intern.
substante organice. Acesta serveste la
Excretia este un proces metabolic de
atragerea insectelor polenizatoare. Nectariile
dezasimilatie pnn care organismul elimina
florale se diferentiaza la baza elementelor
substantele reziduale (toxice).
periantului (Ranunculus sp. - Fig. 144,
Fritillaria sp.), pe receptacul sub forma de dis-
curi necarifere (Vitis vinifera, Prunus sp.,
Robinia pseudacacia), pe stamine nectarifere
APLICATII PRACTICE
(Colchicum sp., Dianthus).

Structurile secretoare interne sunt repre- 1. Luati 0 frunza de sunatoare si priviti-o

zentate phn: Tn zare (Fig. 147). Ce observati? Ce reprezinta

f celulele secretoare izolate, care pot fi: perforatiile din structura frunzei? Ce miros

oleifere, rezinifere, balsaminifere, taninifere, are si din ce cauza?

mucilagigene, care produc uleiuri etence,

balsamuri, taninuh, mucilagii, spatii secretoa- 2. Rupeti 0 coaja de portocala; ce miros
are? Din ce cauza, ce contine el?
re, care se prezinta sub forma de buzunare
sau canale secretoare (ex. la conifere - bal-
3. Luati 0 planta de laptele-cucului si rupeti
samuri, cactusi-latex); 144. Structura nectarifera la pic
0 bucata din frunza sau din ramuri. Veti obser-
-f laticiferele, structuri secretoare tubu- 145. Structuh laticifere ramificat
va ca se va scurge un Iichid laptos, provenit
loase, izolate sau asociate, simple sau ramifi- 146. Latex de cauciuc
din vasele laticifere. Ce reprezinta el?
cate (Fig. 145), care secreta un Iichid numit it47. Pungi secretoare la sunato.
 144

144. Structura nectarifera la piciorul-cocosului; 1. petala; 2. solz nectarifer

145. Structuri laticifere ramificate
146. Latex de cauciuc .^ji, \
147. Pungi secretoare la sunatoare

EXCRETIA -
LAANlAlALE J
In lumea animala Tntalnim o mare vari-
etate a organelor excretoare.
EXCRETIA LA NEVERTEBRATE
Protozoarele si unii spongieri de apa dulce
au ca organite excretoare vacuolele pulsatile
(Fig. 148), care, prin contractu ritmice, elimi-
na prin cei doi pori si pe toata suprafata cor-
puiui apa, sarurile minerale si produsii azotati,
rezultat! din degradarea proteinelor, CO2 etc.
La spongien! marini, coanocitele si sistemul
de canale care se deschid Tn cavitatea athala
conthbuie la eliminarea produsilor de deza-
similatie, 0 data cu fluxul de apa care strabate
corpul (Fig. 149). La fel functioneaza si sis-
temul gastrovascular de la celenterate.
Phmul organ de excretie apare la platel-
minti. Acesta este 0 protonefridie, alcatuita
dintr-un sistem de canale ramificate,
prevazute la capat cu cate 0 celula cu fla-
mura vibratila (Fig. 150). Apa si substantele
de excretie patrund Tn celula cu flamura
vibratila phn difuziune si osmoza, iar de aici,
pnn miscahle cililor, lichidul strabate canalele
colectoare si este eliminat la exterior prin
porii excretoh.
La anelide, sistemul excretor este repre-
zentat de metanefridii{F\g. 151), formate din
tubuh Tncolacite care comunica, pe de 0
parte, cu cavitatea generala a corpuiui phntr-
0 palnie ciliata, iar pe de alta parte, cu exte-
riorul, printr-un por situat pe segmentui
90
urmator. Prin palnia ciliata tree c n celcm,
prin filtrare, produsii de excretie azotati
(amoniac, uree, creatinina), apa si sarurile
minerale, iar Tn portiunea mijiocie a tubului se
resorb unele saruri. Urina astfel formata este
eliminata la extehor.
La moluste, sistemul excretor este consti-
tuit din 1-6 perechi de metanefhdii modificate
sau organele lui Bojanus, care se deschid cu
un capat Tn pericard, iar cu celalalt, Tn cavitatea
paleala.
La crustacee (racul de rau), exista 1-2
glande antenare (metanefridii modificate), si-
tuate la baza antenelor. Glanda antenara,
numita si glanda verde, este alcatuita dintr-un
sac celomic, labihntui ce contine granule verzi,
tubul colector lung si vezica excretoare care se
deschide phntr-un por la extehor (Fig. 152).
Uhna, formata prin filtrare Tn sacul celo-
mic, este alcatuita din apa, saruri minerale si
produsi de excretie. Urinei i se adauga Tn
labirint componenta organica si apoi, la
nivelul tubului colector lung, are loc 0 reab-
sorbtie a sarurilor minerale, astfel Tncat urina
finala este hipotonica comparativ cu mediul
intern.
La arahnide si insecte, organele excre-
toare sunt reprezentate de tuburile
Malpighi, al caror numar vahaza Tntre 2-200.
Acestea au forma unor tubusoare si se
deschid Tn intestin (Fig. 153). Phn partea
initiala a tuburilor Malpighi sunt filtrate sub-
stantele minerale, acidul uric, guanina, iar
prin partea terminal! se reabsorb apa si
sarurile minerale.
Phn tubunle Malpighi se realizeaza 0
mare economie de apa, aceasta constituind 0
adaptare la mediul terestru. Lichidul din
tuburi, drenat prin contractiile peretilor aces-
tora, sufera un proces de reabsorbtie a apei
si a substantelor de care organismul are
nevoie, nu numai la acest nivel, ci si Tn
intestinul terminal.
 - ' - : = " i a ciliata tree din celom,
:r : : : u s i i de excretie azotati
-ZZ reatinina), apa si sarurile
z' ' : : " ; u n e a mijiocie a tubului se
ele saruri. Urina astfel formata este
b exterior.
: . r e . sistemul excretor este consti-
- ;e-echi de metanefridii modificate
a z ui Bojanus, care se deschid cu
n pe-icard, iar cu celalalt, Tn cavitatea

ustacee (racul de rau), exista 1-2

ntenare (metanefhdii modificate), si-
baza antenelor. Glanda antenara,
glanda verde, este alcatuita dintr-un
lie, labihntui ee contine granule verzi,
ictor lung si vezica excretoare care se
printr-un por la extehor (Fig. 152).
formata phn filtrare Tn sacul celo-
alcatuita din apa, saruri minerale si
e excretie. Urinei i se adauga Tn
componenta organica si apoi, la
ibului colector lung, are loc o reab-
sarurilor minerale, astfel Tncat urina
e hipotonica comparativ cu mediul

ralinide si insecte, organele excre-

5unt reprezentate de tuburile
' al caror numar variaza Tntre 2-200.
au forma unor tubusoare si se
in intestin (Fig. 155). Phn partea
tubuhlor Malpighi sunt filtrate sub-
minerale, acidul uhc, guanina, iar
1ea terminal! se reabsorb apa si
minerale.
uburile Malpighi se realizeaza o
lomie de apa, aceasta constituind o
la mediul terestru. Lichidul din 148. Vacuola pulsatila la parameci ^-t-^'
enat phn contractiile peretilor aces- 149. Excretia-la spongien: 1. oscul; 2. poh inhalati; 3. athum; 4. coanocite; 5. spiculi siliciosi
ra un proces de reabsorbtie a apei 150. Protonefndie la platelminti: 1. celula cu flamura vibratila; 2. vezica; 3. por excretor
itantelor'de care organismul are 151. Metanefridii la anelide
lu numai la acest nivel, ci si Tn 152. Glanda verde la crustacee: 1. labirint; 2. canal colector; 3. vezica excretoare
terminal. 153. Tuburi Malpighi la insecte (1) '

L
91
 EXCRETIA LA VERTEBRATE
La vertebrate, sistemul excretor este for-
mat din doi rinichi si cai de excretie. In cursul
dezvoltarii ontogenetice, hnichiul trece prin
trei stadii: pronefros, mezonefros si metane-
fros.
Pronefrosul (rinichi cefalic sau primordial)
constituie forma cea mai simpla de rinichi. El
se gaseste situat inapoia capului si reprezinta
rinichiul functional de la ciclostomii aduiti, si
Tn primele stadii embrionare la celelalte verte-
brate. Este alcatuit din tuburi urinifere ase-
zate perechi, care comunica cu cavitatea cor-
puiui printr-o palnie ciliata numita nefrostom.
In apropierea nefrostomului se gaseste un
ghem de capilare care formeaza glomerulul
vascular, cu rol Tn transportui produselor de
excretie. Tubunle urinare se deschid Tn fiecare
parte a corpuiui Tntr-un canal longitudinal
numit canalul lui Wolff, care se deschide Tn
cloaca.
Mezonefrosu/(rinichi primar sau interme-
diar) reprezinta un stadiu mai evoluat fata de
pronefros. Mezonefrosul este format din mai
multe tuburi urinifere. Nefrostomii sunt
rudimentari si Tnchisi; ei nu mai comunica cu
cavitatea generala a corpuiui si nu sunt
functional!. Tuburile urinifere primesc pro-
dusele toxice direct din sange; ele dau cate
un mugur care se alungeste si, evaginand,
acopera glomerulul vascular, formand capsu-
la Bowman, care apare pentru prima data Tn
structura rinichiului. In acest mod, glomerulul
vascular devine intern si este cunoscut sub
denumirea de glomerulul Malpighi. Tuburile
uhnifere se deschid Tn canalul Wolff care
Tndeplineste rol de ureter pnmitiv. Un astfel
de rinichi este functional la ciclostomi, pesti si
amfibieni aduiti, reptile, pasah si mamifere.
La om, el apare Tn phma luna a dezvoltahi
embhonare, atinge un maxim de dezvoltare
Tn luna a doua si apoi degenereaza.
92
Metanefrosul este stadiul eel mai evoluat
al hnichiului, numit si hnichi definitiv. El se
dezvolta Tn partea posterioara a coloanei ver-
tebrale dintr-un mugur metanefrotic, din
canalul Wolff al mezonefrosului. Tubunle
uhnifere metanefrotice sunt Tn numar mai
mare si nu se deschid Tn cavitatea corpuiui.
Aceste tubuh Tncep cu glomerulul Malpighi,
Tnconjurat de capsula Bowman, si se conti-
nua cu conductui care se deschide Tn ureterul
definitiv.
Dupa formarea metanefrosului, mezone-
frosul dispare complet la femela, pe cand la
mascul se mai pastreaza Tn partea anterioara,
Tndeplinind functia de legatura dintre glanda
sexuala masculina (testicul) si canalul Wolff.
Asadar, la vertebratele superioare, canalul
Wolff se pastreaza la mascul, cu rol de con-
duct genital. La femela, aceasta functie este
Tndeplinita de canalul Muller, care se formea-
za tot din canalul Wolff si se mai numeste si
oviduct.
Metanefrosul este functional la adultii
reptilelor, pasahlor si mamiferelor.
La ciclostomi, organele de excretie se
prezinta sub forma de pronefros situat Tn
partea anterioara si de mezonefros Tn partea
mijiocie si postenoara a corpuiui.
La pesti, hnichii sunt asezati Tn apropierea
coloanei vertebrale, ca doua benzi, cu cate
un ureter scurt fiecare si care se unesc Tntr-un
singur canal care se deschide Tn cloaca
(Fig. iS-iA). Substantele toxice colectate la
nivelul hnichilor se scurg prin uretere Tn vezi-
ca uhnara, de unde sunt eliminate la exterior
printr-un por excretor.
La amfibieni, sistemul excretor este format
din doi rinichi voluminosi, asezati simetrie Tn
abdomen fata de coloana vertebrala. Rinichiul
este alungit la urodele si scurt la anure. La mai
multi amfibieni, ureterele (canalul Wolff) ser-
vesc atat la evacuarea uhnii, cat si a elemen-
telor sexuale, Tn special la mascul (Fig. LS-iB).
 M B i i e s t e stadiul eel mai evoluat
T
p i f i r - : si rinichi definitiv. El se
: ? ~ a ::5:erioara a coloanei ver-
----- metanefrotic, din
-: ~a::'efrosului. Tuburile
:e sjnt in numar mai
h. :z z'- z '- cavitatea corpuiui.
H.'- - : - : : cmerulul Malpighi,
: - r c c - a Bc.vman, si se conti-
e r e se oeschidein ureterul

. zzz -etanefrosului, mezone-

B r e : : ~ c e : a femela, pe cand la
- s c s sc-eaza in partea anterioara,
- - z zz legatura dintre glanda
-z cescicul) si canalul Wolff.
r e-ec-e:e,e superioare, canalul
- z mascul, cu rol de con-
a . a - a - e a, aceasta functie este
z zz ZZ'Z - Muller, care se formea-
: a - a - .Volff si se mai numeste si

- - - - a s - esae functional la aduKii

a rsarilor si mamiferelor.
xKKiomi, organele de excretie se
a.a " : - ~ a de pronefros situat Tn
-ae- a a-a s oe mezonefros Tn partea
posterioara a corpuiui.
5tr, hnichii sunt asezati Tn apropierea
wertebrale, ca doua benzi, cu cate
scj't ^ecare si care se unesc Tntr-un
-a ca-e se deschide Tn cloaca
- S-cstantele toxice colectate la
:- c- se scurg phn uretere Tn vezi-
oe .--de sunt eliminate la extehor
r excretor.
fitoen/; sistemul excretor este format
ikhi voluminosi, asezati simethc Tn
fata de coloana vertebrala. Rinichiul
lit la urodele si scurt la anure. La mai
154. Sistemele excretor si genital: A. la pesti; B. la amfibieni; C. la reptile; D. la pasari;
ibieni, ureterele (canalul Wolff) ser-
1. hnichi; 2. ovar; 3. testicul; 4. spermiduct; 5. oviduct; 6. ureter; 7. vezica unnara;
ia evacuarea uhnii, cat si a elemen-
8. corp galben; 9. ureter; 10. cloaca; 11. penis; 12. canal deferent
ale, Tn special la mascul (Fig. 154B).

93
 Ele se deschid in cloaca. Din cloaca, uhna
este impinsa in vezica urinara.
La reptilele adulte, rinichiul este de tip
metanefros, Tn timp ce, la embrioni, exista
pro- si mezonefros. Cei doi hnichi, de forma
variabila, sunt alungiti si lobati, asezati Tn par-
tea posterioara si dorsala a cavitatii abdomi-
nale. Ureterele sunt scurte si se deschid Tn
cloaca (Fig. 154 C). Tot Tn cloaca se mai
deschide si vezica urinara, care este bine dez-
voltata.
La pasari, hnichii sunt de tip metanefros,
alungiti si asezati pe fata interna a osului
sacrum. Fiecare hnichi este format din trei lobi.
Ureterul, la mascul, porneste de pe partea ven-
trala a fiecarui hnichi si se deschide Tn cloaca,
fiecare separat (Fig. 154 D). Vezica uhnara
lipseste, ca o adaptare la zbor. Urina pasanlor
este foarte bogata Tn acid uric si urati.
La mamifere, rinichli sunt de tip metane-
fros, care apar ca niste organe compacte,
prezentand o forma tipica, de bob de fasole
(Fig. 155). Cei doi rinichi sunt asezati Tn cavi-
tatea abdominala. La partea lor superioara
se afIa capsulele suprarenale. De la fiecare
rinichi pleaca cate un ureter destui de lung,
care se deschide Tn vezica urinara. Vezica uri-
nara se continua cu uretra si orificiul excretor.
Rinichiul este acopent cu o capsula care
Tndeplineste rol de aparare. Sectionand un
hnichi, deosebim doua zone: una subcapsu-
lar! de culoare rosie-bruna, numita zona cor-
ticala, cu aspect granular, si o zona centrala
de culoare deschisa, cu aspect striat, numita
zona medulara. Aceste doua zone se Tntre-
patrund. Substanta cortical! are aspectui
granular datorita corpusculilor renali, iar sub-
stanta medular! are aspect striat datorit!
tuburilor colectoare. Zona cortical! trimite Tn
zona medular! cordoane care o comparti-
menteaz! Tn 9-12 formatiuni, numite
piramidele Malpighi. La om, exist! 7-14
94
piramide Malpighi, cu varful spre sinusul
renal, ce proemin! Tntr-o papila, care are
15-20 orificii de deschidere a tubilor
unniferi. La baza flec!rei piramide Malpighi
exist! niste formatiuni conice numite
piramidele Ferrein. Fiecare piramid!
Malpighi, Tmpreun! cu piramidele Ferrein
aferente si zona cortical! ce o Tnconjoara,
formeaza un lob renal.
Unitatea structurala si functionala a
rinictiiului la mamifere este nefronul, alc!tuit
din corpusculi renali (diferentiat! Tn capsula
Bowman si glomerulul vascular) si tubul
urinifer - format din trei segmente: proximal,
subtire (ansa lui Henle) si distal.
J.
f Evolutia sistemului excretor Tn seria
animal! este rezultatui actiunii factohlor
externi, consecint! a adapt!rii organis-
melor la diferite medii de viat!.
La vertebrate, rinichiul trece prin trei
stadii de dezvoltare: pronefros, mezone-
fros si metanefros.
APUCOTII WmCTlCi
I ^
Disecipie :1a 'tspme saui to coibaii ipentru ewi-
dentiierea sistenm.u(yi mirietor
tVlateriale necesare: iepure sau cobai,
trusa de disectie, tav! de disectie.
Modul de lucru: se anesteziaza animalul
si se fixeaza Tn tava de disectie, cu partea
posterioar! Tn sus. Cu foarfeca, se Tndep!r-
teaza tegumentui si stratui muscular din
zona abdominal! si se pun Tn evidenta cei doi
rinichi si c!ile urinare (Fig. 156).
 :j varful spre sinusul
if.a. Jntr-o papila, care are
deschidere a tubilor
l i e c a r e i piramide Malpighi
muaSkf: conice numite
man. Fiecare piramida
B Oi piramidele Ferrein
I d v i c a t a ce o Tnconjoara,

CE-'.- f 5 ^unctionala a
B f c r ^r- -f->onu/, alcatuit
ra*- : - a t i Tn capsula
- . . a;ar) si tubul
' - r c e ^ t e : proximal,
~ - ' i Z :C3i.

zrz-. . excretor Tn seria 156

E -er. c e r acciunii factorilor
r r : - --^ .- eoaptarii organis-
E r ~e; ;e .iata.
Dece-e - c j ! trece prin trei
toiC'--- r c e f r o s , mezone-

r i i C A T I I PRACTICE
f - J
kzkt i "erj-e 5au :ia entail pentru evi-

155. Sistemele excretor si genital la mami-

iiie necesare: iepure sau cobai,
isectie, tava de disectie.
de lucru: se anesteziaza animalul
geaza Tn tava de disectie, cu partea
oara in sus. Cu foarfeca, se Tndepar-
tpgumentol si stratui muscular din
bdominala si se pun Tn evidenta cei doi
caile urinare (Fig. 156).
fere: 1. testicul; 2. ureter; B.glanda
_ I suprarenala; 4. rinichi; 5. vezica uri-
nara; 6. uter; 7. ovar
456. Evidentierea sistemului excretor la iepu-
rg; 1. suprarenala dreapta; 2. suprarena-
la stanga; 3. rinichi; 4. uretere; 5. vezica
urinara; 6. vena cava; 7. aort^; 8. artere
si vene renala. ....... ^

EXCRETIA
LAOM'
Sistemul excretor la om este alcatuit din
organele in care se formeaza urina - rinichii,
conductele ce transport! urina de la rinichi -
ureterele - spre organul cavitar Tn care se
depoziteaza - vezica urinara - si un conduct
prin care continutuI vezicii este eliminat -
uretra.
Rinichii sunt organe pereche, asezate Tn
cavitatea abdominala, de o parte si de alta a
coloanei vertebrale ( T , i , 1,2-13).
Structura hnichilor. La suprafata hnichiul
este acopent cu 0 capsula fibroasa. Observati
Tn figura 1.57 structura interna a rinichiului.
Nefronul (Fig. I58A) este alcatuit dintr-un
corpuscul renal (Malpighi) si un tub urinifer
lung de 3-4 cm.
Corpusculul renal (Fig. 159) este alcatuit
dintr-o capsula cu peretii dubli, numita capsu-
la Bowman. Capsula se continua cu tubul
contort proximal; acesta se continua cu un
tub Tndoit Tn forma de U, numit ansa Henle.
Aceasta se continua cu tubul contort distal,
care se deschide Tntr-un tub colector. Fiecare
tub colector se deschide Tn varful unei papile
renale.
CAlLE DE EXCRETIE
Mai multe calice mici se unesc Tn trei calice
mah ce conflueaza, formand bazinetul. Din
bazinet pleaca ureterul, un conduct lung de
25-30 cm care se deschide Tn vezica uhnara.
96 . . .
f
Functia sistemului excretor. La nivelul
rinichiului se elimina produsii rezultati din
metabolism, precum si unele substante
straine care patrund Tn organism.
I 157
Trei mecanisme contribuie la formarea
urinei (Fig. I58B):
f Ultrafiltrarea glomerurala - are loc la
nivelul glomerulului Malpighi si se realizeaza
Tntre sangele din capilare si capsula Bowman,
potrivit legilor difuziunii si osmozei. Globulele
sangelui si proteinele plasmatice, avand mo-
lecule mari, nu tree. Lichidul filtrat din
capsula formeaza uhna primara si are aceeasi
compozitie ca a plasmei, minus proteinele. In
24 de ore se formeaza 0 cantitate mare de
urina primara {]80 litri). Din aceasta cantitate
numai 1-1,5 litri sunt eliminati sub forma de
urina definitiva.
f Reabsorbtia tubulara - se face la
nivelul tubilor uriniferi. 0 reducere asa de
mare a filtratului glomerular nu se poate ex-
plica decat phntr-o puternica reabsorbtie a
apei. Se reabsorb complet si unele substante
din urina primara, ca de exemplu glucoza si
aminoacizii. Reabsorbtia se face atat Tn mod
activ, cat si Tn mod pasiv.
f Secretia tubulara - este considerata un
mecanism secundar, care intervine Tn formarea
urinei atunci cand procesul de filtrare nu
reuseste sa realizeze singur epurarea organis-
mului de substantele nefolositoare. Tot ca un
mecanism de secretie este considerata si pro-
ducerea de amoniac, phn care hnichiul inter-
vine Tn mentinerea reactiei mediului intern. De
asemenea, trecTn uhna si ioni de H si K.
157 Structura rinichiului: 1. zon,
f Unitatea morfofunctionala a rinichiu-
4. bazinet; 5. ureter; 5. arter;
lui este nefronul, cu rol Tn formarea urinei.
158. A. partile componente ale"n
f Excretia reprezinta un proces metabolic renal; 4. tub contort proMm.
de dezasimilatie, phn care organismul elimina formahi urinei phmare (1) s i :
substantele reziduale toxice din organism. 159. Corpuscul renal - imagine m
 I
ss-.e---ui excretor. La nivelul
^ '.-'I orodusii rezultati din
' si unele substante
'- c'ganism.
a c r i b u i e la formarea

,. --.-^z ~ z-^.emra\a - are loc la

- e r - . '.'3 pighi si se realizeaza
|^<in C3C iare si capsula Bowman,
Ibrdifuziunii si osmozei. Globulele
i proteinele plasmatice, avand mo-
fi. nu tree. Lichidul filtrat din
3 5 : 3 -'ina pnmara si are aceeasi
a 3 ; asmei, minus proteinele. in
r rieaza 0 cantitate mare de
i ' i '53 litri). Din aceasta cantitate
1.5 Irth sunt eliminati sub forma de

absorbtia tubulara - se face la

bilor unniferi. 0 reducere asa de
Iratului glomerular nu se poate ex-
it c'-^tr-o puternica reabsorbtie a
3 ; : s : ' D complet si unele substante
: - a ' a , ca de exemplu glucoza si
DI. Reabsorbtia se face atat in mod
si In mod pasiv.
jetia tubulara - este considerata un
secundar, care intervine in formarea
unci cand procesul de filtrare nu
sa realizeze singur epurarea organis-
substantele nefolositoare. Tot ca un
n de secretie este considerata si pro-
de amoniac, phn care hnichiul inter-
lentinerea reactiei mediului intern. De
a , tree in uhna si ioni de H si K.

WSTETll

.nitatea morfofunctionala a hniehiu-
ie*ronul, eu rol in formarea uhnei.
xeretia reprezinta un proces metabolic
157. Structura nniehiului: 1. zona eorticala; 2. zona medulara; 3 piramide
Malpighi;
4. bazinet; 5. ureter; 6. artera renala; 7. vena renala; 8. corpuscul renal
iDfe. A. partile componente ale nefronului: 1. capsula Bowman; 2 artehola' 3
. glomenul

1
renal; 4. tub contort proximal; 5. ansa Henle; 6. tub colector' 7 venula-
isimilatie, phn care organismul elimina B. schema
formani unnei phmare (1) si secundare (2)
itele reziduale toxice din organism.
159, Corpuscul renal - imagine microscopica

97
 " J^, .

TESTE D E EVAI^UARE 7. Organismele saprofite au rol in: ,

a. valohficarea resturilor vegetale si ani-'
male din sol; ]
y. Fotosinteza este procesul care asigura:
a. formarea oxigenului; b. obtinerea unor antibiotice; '

b. formarea dioxidului de carbon; c. alterarea alimentelor;

c. formarea glucidelor; d. fabhcarea branzeturilor si a painii.
d. formarea vitaminelor.
8. Organismele parazite sunt:
2. Clorofila contine urmatorii pigmenti: a. bacteriile patogene; !
a. clorofila a; b. ciupercile;
b. xantofila; c. viermii;
c. pigmentii galbeni; d. tortelul.
d. clorofila b.

9. Plantele superioare parazite sunt:

3. Fotosinteza se determina dupa:
a. muma-paduhi;
a. cantitatea de substante organice pro-
b. lupoaica;
duse;
c. vascul;
b. oxigenul produs;
d. tortelul.
c. dioxidul de carbon absorbit;
d. cantitatea de apa consumata.
10. Dintre plantele mixotrofe fac parte:
4. Dintre organismele heterotrofe fac a. roua-cerului;
parte: b. vascul;
a. bacteriile; c. otratelul de balta;
b. plantele parazite; d. iarba-grasa.
c. ciupercile; '
d. unele plante verzi. 11. In respiratia aeroba plantele oxideaza
substantele organice folosind oxigenul:
5. Din grupa plantelor saprofite fac a. liber din aer;
parte:
b. Indus Tn diferite substante;
a. bacteriile; ,
c. din sol;
b. plantele superioare;
d. dizolvatTn apa.
c. ciupercile inferioare;
d. ciupercile cu palarie. ^
12. In respiratie, prin oxidarea substante-
lor organice, se elibereaza:
6. Nutritia simbiotrofa apare la:
a. Iicheni; a. oxigen si energie;

b. alge; b. apa;
c. plante leguminoase cu bacterii; c. dioxid de carbon;
d. plante supehoare cu ciuperci. d. numai energie.

98
 13. Respiratia aeroba se poate evidentia 20. Respiratia este:
prin: a. interna;
a. dioxidul de carbon produs; b. celulara;
b. consumul de oxigen; c. externa;
c. consumul de substanta organica;
d. intercelulara.
d. energie consumata.

21. Seva bruta este condusa in corpul

14. Factorii externi care influenteaza res-
plantelor prin:
piratia sunt:
a. concentatia O2 si CO2; a. vasele liberiene;
b. temperatura; b. vasele lemnoase;
c. umiditatea; c. de la celula la celula;
d. lumina. d. epiderma.

75. Reactiile de oxidare se produc in: 22. Mecanismul absorbtiei apei de catre
a. protoplasma celulelor;
plante poate fi:
b. mitocondrii;
a. direct;
c. ribozomi;
b. activ;
d. aparatui Golgi.
c. pasiv; jj
16. Fermentatia acoolica produce: d. indirect.
a. alcool etilic;
b. dioxid de carbon; 23. Circulatia deschisa exista la:
c. oxigen; a. insecte;
d. hidrogen. b. moluste;
c. anelide;
17. Respiratia la amfibieni este:
d. nematode.
a. cutanata;
b. dubIa;
c. pulmonara; 24. Circulatia inchisa exista la:
d. traheala. a. cefalopode;
b. pesti;
18. Respiratia la rama este: c. amfibieni;
a. cutanata; d. pasah;
b. traheala; e. mamifere. "
c. dubIa;
d. pulmonara.
25. Circulatia dubIa, inchisa si incom-
pleta 0 intalnim la:
19. Respiratia la pasari se realizeaza prin:
a. pesti;
a. plamani;
b. tegument; b. amfibieni;
c. intestin; c. reptile;
d. sacii aerieni. . d. crocodilieni.

99
 26. Circulatia dubia, inchisa si completa o 32. Sistemul excretor la vertebrate este
intalnim la: format din: -f Analizati imaginea de mai j
a. crocodilieni; a. rinichi;
b. pasari; b. uretere;
c. mamifere; c. vezica urinara;
d. om. d. uretra.

27. Prin excretie se elimina: 33. Partile componente ale unui nefron
a. apa; sunt:
b. saruri minerale; a. capsula Bowman;
c. substante de dezasimilatie; b. tubul contort proximal;
d. dioxid de carbon. c. ansa Henle;
d. tubul contort distal.
28. Structurile secretoare externe la
plante sunt: 34. Mecanismele de formare a urinei la
a. vasele laticifere; mamifere sunt:
b. papilele secretoare; a. osmoza;
c. hidatodele; b. ultrafiltrarea glomerurala;
d. nectariile. c. reabsorbtia tubulara;
d. secretia tubulara.
29. Structurile secretoare interne la
plante sunt:
a. emergentele secretoare;
b. canalele rezinifere;
c. celulele oleifere;
d. peril secretori.

30. Metanefridiile apar pentru prima

data la:
a. viermii platelminti;
b. anelide;
c. insecte;
d. crustacel.

31. Cei mai evoluat tip de rinichi este?

a. metanefrosul;
I b. mezonefrosul;
c. pronefrosul;
d. metanefridia.

100
 <
5 vertebrate este
-f Analizati imaginea de mai jos si identificati organele marcate cu cifre de la 1 la 9.

ts.

:e i f unui nefron

I ::-al;

'3fe a urinei la

icee
':- : : ~ e ' j r a l a ;

101

MISCAKEA I A
PLANTE f
Fiecare organism se afia intr-un sciiimb
permanent de substante, energie si informatie
cu mediul sau Tnconjurator. Atat organismul,
cat si mediul Tsi modifica caracteristicile Tn
timp. Sensibilitatea, excitabilitatea si miscarea
sunt proprietati ale tuturor organismelor vii.
Miscarile plantelor se pot clasifica Tn
miscari: din interiorul celulei, de locomotie si
de crestere.
Miscarile din interiorul celulelor se dato-
reaza citopiasmei, care reactioneaza la o
excitatie provocata de un factor extern sau
intern. Miscarea citopiasmei se face cu atat
mai usor, cu cat ea este mai putin vascoasa
si depinde de temperatura si de prezenta oxi-
genului. Miscarea citopiasmei antreneaza
miscarea nucleului si a cloroplastelor, precum
si a altor organite celulare.
Bine studiata este miscarea cloroplastelor
la frunzele de lintita (Fig. 1 6 0 ) . La lumina
intensa frunzele Tsi schimba culoarea. Ele
devin mai albicioase, datorita deplasarii cloro-
plastelor si asezarii lor de-a lungul peretilor
verticali ai celulelor mezofilului frunzei. Daca
intensitatea luminii scade, cloroplastele se
asaza de-a lungul peretelui longitudinal, spre
lumina.
Miscarile de locomotie se realizeaza prin
Jntermediul cililor si flagelilor, care determina
deplasarea unor celule (anterozoizi, zoospori)
si organisme inferioare (flagelate, ciliate, alge
verzi unicelulare, bacterii).
102
B
PtmctUle de relafJe
1. Sensibilitatea la plante
Miscarile de crestere pot fi orientate,
provocate de actiunea unilateral! a unui factor
extern si se numesc tropisme, sau neorientate
cand sunt provocate de schimbarea tempera-
turii, de alternanta luminii cu Tntunericul etc.,
si se numesc nastii.
Tropismele. Aceste miscari se observa la
organele vegetative ale plantelor. Dintre
formele de tropisme amintim:
f geotropismul - la germinarea unei
seminte, radacinita, care strabate tegumen-
tui seminal, creste Tn jos (Tn pamant),
independent de pozitia semintei, iar tulpinita
Tn sus (Fig. i<'''). Aceasta tendinta a cresterii
plantelor este determinata de actiunea fortei
de gravitatie a Pamantului. Radacina prezinta
un geotropism pozitiv, iar tulpina, un geotro-
pism negativ;
f fofofrop/smu/- miscarea sub influenta
actiunii unilaterale a luminii (Fig. UA). Se
observa la frunzele plantelor si la tulpinile
tinere care primesc lumina intensa numai
dintr-o parte. Frunzele se asaza perpendicu-
lar pe directia razelor luminoase, prin curburi
formate la nivelul petiolului;
f hidrotropismul - se observa la radacini-
le acelor plante care cresc Tntr-un sol Tn care
exista 0 diferenta de umiditate, de o parte si
de alta a lor. Radacinile se curbeaza spre
zonele cu mai multa umiditate, deci au un
hidrotropism pozitiv.
 B
liQe de relatie 160
Mibilitatea la plante

C
le de crestere pot fi orientate,
z~'z- jnea unilaterala a unui factor
c e s c tropisme, sau neorientate
: - : . : :ate de schimbarea tempera-
--.---z".a luminii cu intunericul etc.,

- e e . Aceste miscari se observa la

e:e:3tive ale plantelor. Dintre
;e v i : sme amintim:
::-:zsT)ul - la germinarea unei
racacinita, care strabate tegumen-
-z reste in jos (in pamant),
oe pozitia semintei, iar tulpinita
. I b l ) . Aceasta tendinta a crestehi
este determinata de actiunea fortei
. it.aiy--v!^
atie a Pamantului. Radacina prezinta
vopism pozitiv, iar tulpina, un geotro-
gativ;
Hotropismul- miscarea sub influenta 162
imilaterale a luminii (Fig. ! 6 2 ) . Se
b frunzele plantelor si la tulpinile
are phmesc lumina intensa numai
parte. Frunzele se asaza perpendicu-
irectia razelor luminoase, prin curbuh
nivelul petiolului;
idrotropismul - se observa la radacini-
X plante care cresc intr-un sol in care
diferenta de umiditate, de o parte si ^60. Miscarea cloroplastelor la frunzele de lintita: A. la Tntuneric; B. la lumina puternica'
lor. Radacinile se curbeaza spre C. la umbra
mai multa umiditate, deci au un 161. Geotropism la plantula de fasole
sm pozitiv. 162. Fototropism \

103
 -f chimiotropismul - reprezinta miscarea
radacinilor plantelor sub actiunea substan-
telor chimice. Cand in sol se creeaza dife^
rente de concentratie a substantelor mine-
rale nutritive, radacinile se indreapta spre
acea parte unde concentratia Tn saruri este
mai mare. Prin urmare, radacinile au un
chimiotropism pozitiv,
f tigmotropismul - tropism de contact,
care se constata la carceii de vita de vie, la
cucurbitacee etc. Fata carcelului, venind Tn
contact cu un corp aspru si nu prea gros, se
opreste din crestere, dar fata opusa continua
sa se alungeasca, formand cateva spire Tn
jurul suportului. Intreg carcelul devine o spi-
ral! elastic! ce trage si apropie Tntreaga
tulpin! de suport;
f circumnutatie - exista la plantele volu-
bile, fiind executata de varfurile tulpinilor
(fasole, rochita randunicii, hamei) (Fig. 163).
Varfurile, din cauza cresterii lor rapide si Tntal-
nind un suport, se Tncol!cesc Tn jurul lui.
Sensul de Tncol!cire este caracteristic speciei:
la fasole si rochita randunicii, de la stanga la
dreapta, la hamei, de la dreapta la stanga.
Nastiile. Sunt misc!ri provocate fie de
variatiile temperaturii, ori intensit!tii luminii
sau a ambelor, fie de schimb!rile de turges-
cent!. Nastiile sunt: de crestere (termonasti-
ile si fotonastiile) si provocate de modificari
de turgescenta {nictinastiile si seismo-
nastiile):
f termonastiile - sunt Tntalnite la floarea
de lalea, brandus! etc. Deschiderea florilor are
loc numai dac! temperatura aerului este mai
ridicat!. Dac! temperatura creste, partea
interna a petalelor creste mai repede decat
cea extern!, si floarea se deschide;
-f fotonastiile - le Tntalnim la papadie,
, cactusi (Fig. 164); noaptea florile se Tnchid,
iar ziua se deschid. La tutun, regina noptii,
florile se deschid noaptea si se Tnchid ziua;
104 . .
f nictinastiile - sunt caracteristice frun-
zelor de leguminoase (trifoi, fasole, salcam
etc.). Ziua foliolele sunt Tn pozitie orizontal!
sau putin hdlcate Tn sus, iar noaptea sunt
lasate Tn jos. Mecanismul ridic!rii sau
coborahl foliolelor si frunzelor se face de la
articulatia petiolului sau foliolei, unde se pro-
duc modific!ri de turgescent! neegale;
f seismonastiile - cele mai cunoscute
sunt la frunzele de Mimosa pudica (Fig.
I
165). 0 foliol! de mimoza, atins!, se las! Tn
jos, iar excitatia se transmite si la alte frunze,
si dac! este destui de puternica, la planta
Tntreaga. Aceste misc!ri sunt determinate de
0 excitatie mecanic!.
4- Functiile de relatie asigur! integrarea
organismului Tn mediul s!u de viata.
4 Plantele sunt sensibile la anumiti fac-
tori din mediu si reactioneaz! Tn mod diferit
sub influenta acestora.
APLICATII PRACTICE
1. Evidentierea miscani citopiasmei si a
cloroplastelor la ciuma-apelor [Elodea
canadensis) (Fig. 166).
Materiale necesare: plant! de ciuma-apelor,
pens!, lame si lamele, microscop optic.
Modul de lucru: cu ajutorul pensei se
desprinde o frunz! de pe tulpina plantei. Ea
se pune Tntr-o pic!tur! de a p ! pe o lam! de
SticI! si se acoper! cu o lamel!. Preparatui se
observa la microscopul optic, unde dup! 163. Circumnutatie la hamei
10-20 de minute, Tn celulele mezofilului ' ^A. Fotonastie la floarea de
frunzei se observa circulatia citopiasmei si a I S e l s m o n a s t i e la Mimos:
cloroplastelor. 166. Miscarea citopiasmei si
163. Circumnutatie la hamei "^'-^
64. Fotonastie la floarea de cactus
165-Selsmonastie la/W/mosa puc//ca ^ * ~
166. Miscarea citopiasmei si a cloroplastelor la planta acvatica ciuma-apelor

TIPURI DE
SISTEM
NERVOS
Sistemul nervos Tn seria animala prezinta
grade diferite de complexitate morfo-functio-
nala. Prin structuri speciale de tipul recepto-
rilor si al organelor de simt, sistemul nervos
primeste informatii despre la modificarile
petrecute Tn afara sau Tn interiorul organis-
melor. In urma prelucrarii informatiilor, sis-
temul nervos emite comenzi catre diferitele
structuri efectoare, care determina un ras-
puns caracteristic.
Cei mai simplu sistem nervos este eel Tn
forma de refea Tntalnit la celenterate, Tn care
se realizeaza fenomene integrative sinaptice
(Fig. 167).
La meduze, se evidentiaza o tendinta de
concentrare a neuronilor sub forma unor
inele situate pe marginea umbrelei. 0 aseme-
nea specializare morfologica permite coor-
donarea rapida a miscarilor de Tnot.
Organizarea nervoasa Tn retea" de tip celen-
terat se Tntalneste si la multe alte grupe de
animale. De pilda, chiar la vertebrate, sis-
temul nervos vegetativ periferic poseda aran-
jamente de acest tip.
0 data cu organizarea segmentara a cor-
puiui, s-au constituit aglomerah neuronale
de tipul ganglionilor (Fig. 168); la viermii
inelati sunt prezente Tn fiecare segment al
corpuiui, reprezentand un sistem nervos gan-
' glionar scalariform. Sistemul nervos gan-
glionar, cu unele modificari, de tipul con-
topirii unor ganglioni, este caracteristic si
106 .
A
FimctiUe de relatie
2. Sensibilitatea la animale
altor nevertebrate (moluste, cefalopode,
artropode). Fiecare ganglion devine un cen-
tru nervos", elementele sale celulare fiind
bogat interconectate sinaptic. Astfel, se sta-
bileste 0 diferentiere Tntre elementele ner-
voase centrale si cele periferice. Ganglionii
sunt legati Tntre ei prin conective, pachete de
fibre senzonale sau de asociatie care asigura
conectarea functionala a ganglionilor.
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA
ONTOGENETICA A SISTEMULUI
NERVOS LA CORDATE
Sistemul nervos al cordatelor are origine
ectodermica. Celulele ectodermului, situate
de 0 parte si de alta a liniei mediane dorsale
a discului embrionar, se Tnmultesc si dau
nastere unei formatiuni numita placa neurala
(Fig. 169 A). Aceasta formeaza un sant neu-
ral (Fig. 169 B), care prezinta doua margini
laterale numite creste neurale. Marginile
santului se unesc si formeaza un tub neural
(Fig. 169 C). In partea antehoara a acestuia
se formeaza o vezicula cerebrala care se
Tmparte Tn trei vezicule (Fig. 169 D, E, F);
f prozencefal;
f mezencefal;
f rombencefal.
In stadiul urmator, prozencefalul se seg-
menteaza Tn doua vezicule; telencefal si
diencefal; rombencefalul se segmenteaza Tn
 A"
de relatie
itatea la animale

: r : e (moluste, cefalopode,
:z oanglion devine un cen-
e ~ e " : 5 9 sale celulare fiind
| | ^ : - e r a : e synaptic. Astfel, se sXd.-
z'-.-r-'z intre elementele ner-
r v i e : ;e e periferice. Ganglionii
(S'-ve e c n conective, pachete de
K r . = e s a j de asociatie care asigura
r i ---r. : ' 3 3 a ganglionilor.

rEL\I DEZVOLTAREA
lENETICA A SISTEMULUI
) S LA CORDATE

- 3 - . : 5 ai cordatelor are origine

K a . Celulele ectodermului, situate
He si de alta a liniei mediane dorsale
^.^K.iQpgj.^ 5g inmultesc si dau
-:--3t!uni numita p/aca neura/a
9 A;. Aceasta formeaza un sant neu-
3 care prezinta doua margini
' - ~ - . e creste neurale. Marginile
Sistem nervos in forma de retea la hidra *
i se unesc si formeaza un tub neural
168. Sistem nervos la nevertebrate: A. la anelide; B. la crustacee; C. la insecte (carabus) -
9 C). In partea anterioara a acestuia
a. larva; b. adult; 1. conective; 2. ganglioni cerebroizi; 3. ganglioni subesofagieni;
neaza o vezicula cerebrala care se
4. ganglioni toracici; 5. ganglioni abdominali; 6. ganglioni ventrali; 7. inel periesofagian
! ffi trei vezicule (Fig. 169 D, E, F);
Dezvoltarea sistemului nervos la cordate: A. formarea placii neurale - 1. placa neurala,
xozencefal;
2. ectoderm, 3. endoderm; B. formarea santului neural - 1. creste neurale, 2. sant neu-
nezencefal;
ral, 3. ectoderm, 4. endoderm; C. formarea tubului neural - 1. ectoderm, 2. tub neu-
rombencefal.
ral, 3. endoderm; D. formarea veziculei cerebrale; E. formarea celor trei vezicule -
stadiul urmator, prozencefalul se seg-
1. prozencefal, 2. mezencefal, 3. rombencefal; F. formarea celor cinci vezicule cerebrale
a:5 "n doua vezicule: telencefal si
- 1. telencefal, 2. diencefal, 3. mezencefal, 4. metancefal, 5. mielencefal -4
rmbencefalul se segmenteaza in

107
doua vezicule: .metencefal si mielencefal.
Restui tubului neural se va transfornna Tn
nnaduva spinarii. Crestele neurale se vor
transforma Tn ganglioni nervosi somatici
(spinali si cranieni) si vegetativi (simpatici si
parasimpatici).
Encefalul (creierul) reuneste la toate ver-
tebratele cinci vezicule:
f telencefalul (creierul anterior);
f diencefalul (creierul intermediar);
-f mezencefalul (creierul mijiociu);
-f metencefalul (creierul posterior);
-f mielencefalul (bulbul rahidian).
La cefalocordate, sistemul nervos este re-
prezentat de un tub nervos, situat deasupra
notocordulul. Tubul nervos se transforma Tn
maduva spinarii, de la care pornesc nervii
rahidieni, care au o radacina dorsala, senzi-
tiva, si una ventrala, motorie.
La vertebrate, sistemul nervos este alcatuit
din encefal si maduva spinarii (Fig. 170) care
alcatuiesc sistemul nervos central, si ganglioni si
nervi, care formeaza sistemul nervos periferic.
Maduva spinarii prezinta centrii unor re-
flexe similare la toate vertebratele (tonico-
posturale, de locomotie, de aparare, ale unor
activitati vegetative etc.).
La ciclostomi, maduva este turtita dorso-
ventral. Substanta cenusie, localizata central,
contine neuroni senzitivi (dorsal) si motori
(ventral). Substanta alba, localizata la peri-
ferie, contine neuroni senzitivi (caracter de
primitivitate) si fibre nervoase care conec-
teaza maduva Tn sens ascendent si descen-
dent cu etajele encefalului.
La pesti, maduva are forma cilindrica. Aici
dispar celulele senzitive din substanta alba si
apar nervi spinali micsti, la fel ca la celelalte
vertebrate.
La amfibienii superiori, maduva spinarii
este scurta si se termina printr-o coada de
cai" rezultata din asocierea nervilor spinali
din regiunea codala. Dezvoltarea membrelor
108 .
implica functii tactile si motorii mai com-
plexe, deci specializarea unor centrii nervosi
din regiunile cervicala si toraco-sacrala.
La repf;/e, maduva spinarii are forma cilin-
drica, este uniform! la serpi, dar prezinta
doua dilatari (cervicala si lombara) la soparle
si croeodili.
La pasari, maduva prezinta o alungire a
regiunii cervicale si cate o umflatura Tn regiu-
nile brahiala si lombara.
La mamifere si om, maduva are forma
unui cilindru, usor turtit antero-posterior, cu
doua umflaturi: cervicala si lombara.
Trunchiul cerebral este constituit din bulb,
punte si mezencefa/(Fig. ). La toate ver-
tebratele, Tn bulb se gasesc centri ai res-
piratiei, ai activitatilor cardiovasculare, ai
unor numeroase functii viscerale. In zona
ponto-bulbara se gasesc centri ai echilibrului
(vestibular!).
La pesti, Tn bulb se afIa centhi care con-
troleaza activitatea celulelor tegumentare
Tncarcate cu pigmenti (cromatofoh), si ca
urmare, coloratia corpuiui.
Cea mai complex! formatiune din trun-
chiul cerebral este mezencefalul s\, Tn special,
partea sa dorsala numit! tectum.
La toate vertebratele, Tn afar! de mami-
fere, tectumul cuphnde doi lobi optici care
primesc aferente optice si unele structuri mai
profunde, ce phmesc mesaje auditive.
TectuI mezencefalic la pesti, amfibieni si rep-
tile reprezint! zona de integrare supehoara.
La mamifere, Tn partea dorsal! a mezen-
cefalului exist! tuberculi cvadrigemeni (coli-
culi). Cei anterior! reprezint! lobii optici si
receptioneaz! mesajele vizuale, iar cei poste-
riori primesc informatii auditive.
Cerebelul s-a dezvoltat din plafonul me-
tencefalului. In esent!, cerebelul intervine Tn
controlul echilibrului si al actlvit!tilor mo-
torii de tipul celor tonico-posturale si loco-
motorii.
 171
---r z I notorii mai com-
: - : " : : ; ' e a -nor centrii nervosi
le r a s rraco-sacrala.
a sc "arii are forma cilin-
. : ~a a serpi, dar prezinta
r : a - aa a a cmbara) la soparle

? - r i . a cezinta o alungire a
a ; saae o umflatura in regiu-

- - - ; a~ -aduva are forma

..y antero-posterior, cu
: a ' . aaia si lombara.
. r r r aste constituit din bulb,
-a^ - - g, La toate ver-
; . a :a aasesc centri ai res-
T cardiovasculare, ai
- : ;-:a " . r a : viscerale. In zona
: r aasasc centri ai echilibrului

- : . a sa a^ia centrii care con-

-- --.-il : a - elor tegumentare
r ; : ' r r cromatofori), si ca
: ':' ' r r - j i .
: r r a r formatiune din trun-
:: r - r "rrencefa/u/si, Tn special,
a r r - a - , ~ : a tectum.
r a r a r a e e , Tn afara de mami-
fcr-- -de doi lobi optici care
r r ' - - : a : ae si unele structuh mai
:a : 'rsa mesaje auditive.
- aaa- aer ic la pesti, amfibieni si rep-
a r a ze integrare supehoara.
- -z-z - oartea dorsala a mezen-
e^as: :-cerculi cvadrigemeni (coli-
a - a e - r reprezinta lobii optici si
- a : a -esajele vizuale, iar cei poste-
- r - r ' m a t i i auditive.
a , s-a dezvoltat din plafonul me-
luiui. in esenta, cerebelul intervine Tn
echilibrului si al activitatilor mo-
tipul celor tonico-posturale si loco-
170. Maduva spinahi la om: A. aspect ge-
neral al maduvei, cu nervii spinali;
B. aspect spatial al maduvei - 1. sub-
stanta cenusie, 2. substanta alba,
3. ramura senzitiva a nervului spinal,
4. nerv spinal, 5. ramura motorie a
nervului spinal; C. Sectiune transver-
sal! prin maduva - 1. meninge,
2. duramater, 3. arahnoida, 4. pia-
mater, 5. substanta cenusie, 6. coar-
nele posterioare, 7. coarnele ante-
hoare, 8. canal ependimar, 9. sant pos-
terior, 10. substanta alba, 11. cordon
posterior, 12. cordon lateral, 13. cor-
don antehor, 14. sant anterior.
171. Encefalul la om: 1. maduva spinani;
2. cerebel; 3. bulb; 4. punte; 5. tala-
mus; 6. emisfera cerebrala; 7. dience-
# fal; 8. hipotalamus; 9. hipofiza; 10. epi-.

. 109
 Cerebelul este mai dezvoltat la zbu-
ratoare decat la taratoare, lar la Tnotatoare
ocupa 0 pozitie intermediara. La pesti, este
mai dezvoltat decat la amfibienii terestri si la
reptile.
Cerebelul are trei zone cu vechimi filoge-
netice diferite:
f arhicerebelul, prezent la toate verte-
bratele, are legaturi cu nucleii vestibular! si
intervine Tn controlul echilibrului;
f paleocerebelul, are legaturi cu nucleii
din trunchiul cerebral si joaca un rol modera-
tor Tn sfera motricitatii;
> neocerebelul (apare la mamifere), are
legaturi Tn dublu sens cu scoarta cerebrala.
Diencefalul (creierul intermediar) este for-
mat din talamus si hipotalamus.
Talamusul dobandeste filogenetic nume-
roase conexiuni senzoriale. La pesti, are
legatura cu telencefalul si cu tectui mezence-
falic. La amfibieni, Tncepe sa primeasca afe-
rente optice. La pasari, reprezinta zona supe-
rioara de integrare senzoriala. Structuhle de
cea mai Tnalta capacitate integrative la pasari
sunt constituite din asa-numituI complex
talamostr!at".
La mamifere, exista numerosi nuclei tala-
mici senzohali de releu". Acesti nuclei con-
stituie ultima statie pe calea transmitehi dife-
ritelor informatii senzitive (tactile, termlce si
dureroase, proprioceptive constiente) spre
cortex. Nucleii de releu prelucreaza infor-
matiile.
Hipotalamusul prezinta importante functii
vegetative la toate vertebratele. Acesta re-
prezinta 0 zona de integrare vegetativa supe-
hora, care coordoneaza activitatea centrilor
vegetativi din trunchi si maduva. In hipotala-
mus se gasesc centri ce regleaza procese
metabolice complexe (ex. echilibrul hidro-
mineral al organismului, activitati endocrine
prin intermediul glandei hipofize, echilibrul
110 .
termic la homeoterme etc.). Mai mult, deter-
mina manifestarea unor comportamente com-
plexe (ex. alimentar, sexual, de aparare etc.).
Asemenea activitati presupun o Tmbinare a
activitatii somatice si vegetative, deci hipotala-
musul are si functii de integrare somatica.
Telencefalul (creierul anterior) a suferit
cele mai spectaculoase modificari Tn filogenia
vertebratelor.
Centrii nervosi telencefalici sunt reprezen-
tati phn formatiunile de substanta cenusie
ale corpilor striati si cortexului.
Corpii striati au Tndeosebi functii motorii.
La pasari, acestia sunt foarte dezvoltati. La
mamifere, corpii striati fac parte din siste-
mul extrapiramidal", un sistem care asigura
desfasurarea unor activitati de maxima finete
si precizie.
Scoarta cerebrala (cortexul) (Fig. 172)
apare pentru prima data la reptile. Pana la
ele vorbim despre pallium. La vertebratele
infehoare (pesti, amfibieni), palliumul are
doua zone: arhipallium si paleopallium. Din
aceste structuri se vor dezvolta arhicortextui
si paleocortexul vertebratelor superioare.
Palliumul are, Tn phmul rand, un rol senzorial
olfactiv. Distrugerea lui duce la pierderea
olfactiei; animalele devin mai putin active,
sunt apatice, lipsite de initiativa. Asadar,
palliumul are si unele functii neolfactive.
De la reptile Tsi face aparitia un nou sec-
tor neopaleal. Din acest primordiu se va con-
stitui neocortexul. Acesta se dezvolta mult la
mamifere, ajungand sa fie preponderent Tn
cadrul scoartei.
Structurile corticale vechi, arhi- si paleo-
cortexul, Tmpreuna cu alte formatiuni telen-
cefalice subcorticale constituie sistemul lim-
bic. Acesta are functii olfactive, dar si impor-
tante functii neolfactive.
Cea mai buna dovada Tn acest din urma
sens este ca cetaceele, care si-au pierdut
simtui mirosului, au totusi un sistem limbic
bine dezvoltat, in cadrul caruia nu s-au
atrofiat decat structurile pur olfactive. Aceste
structuri sunt Tnsa bine reprezentate la ani-
male macrosmatice (cu simtui mirosului
foarte fin, cum este cainele). Omul este un
animal microsmatic.
Functiile neolfactive ale sistemului limbic
reprezinta o dezvoltare a functiilor respective
ale arhi- si paleopalliumului vertebratelor
infehoare.
Neocortexul are o evolutie caractehstica
Tn seha mamiferelor, stadiul eel mai avansat
fiind atins la primate - om.
In scoarta cerebrala au fost evidentiate
trei categohi de zone (Fig. 173):
-f senzitive, care primesc informatii sen-
zoriale; diferentiaza zone de: receptie vizua-
la, auditiva, phvind sensibilitatea generala a
corpuiui;
-f motorii, de la care pornesc comenzi
spre efectori;
f de asociatie, Tn care sosesc mesaje de
diferite tipuh din ariile senzohale; integrarea
acestor mesaje duce la elaborarea unor
comenzi de tip superior care se executa phn
intermediul ariilor motorii corticale.
-f Pe linie evolutiva, o data cu organi-
zarea segmentara a corpuiui, sistemul ner-
vos urmeaza aceasta organizare.
Sistemul nervos are origine ectoder-
mica.
I APLICATII P R A C r i C E j I
1. Evidentierea sistemul nervos la broasca,
1 Materiale necesare: broasca de apa,
trusa de disectie, tava cu ceara sau o bucata
de polistiren expandat, ace de gamalie,
112
Modul de lucru: se spinalizeaza broasca
cu un ac de gamalie; apoi broasca se asaza
cu partea ventrala Tn sus, Tn tava de disectie
sau pe placa de poliester, si se fixeaza cu ace
de gamalie, Se Tndeparteaza tegumentui si
se elimina toate organele interne.
Pe partea dorsala se va observa maduva
spinarii cu nervii spinali care se termina
printr-o coada de cai" (Fig. 174).
2. Etiideotiiej^a partilor componente aie
encsfallulluii de la un mamifer.
Materiale necesare: un cap de iepure,
cobai, miel, acid azotic, trusa de disectie,
borcan anatomic, placa de sticia, guta.
Modul de lucru: capul de iepure sau de
cobai se introduce Tntr-un borcan Tn care se
pune acid azotic. Dupa 1-2 zile (perioada Tn
care oasele cutiei craniene au fost atacate de
acid), cu un bisturiu sau o foarfeca anato-
mic! se Tndeparteaza calota craniana si se
pun Tn evidenta partile componente (vizibile),
pe partea ventrala si dorsala a encefalului
(Fig. 175).
Encefalul se scoate Tncet din cutia crani-
ana, se pune pe placa de sticia, se fixeaza cu
guta si se introduce Tn borcanul anatomic,
peste care se toarna un Iichid conservant
(formol sau alcool), si apoi vasul se Tnchide cu
un dop rodat care se ceruieste.
Prin aceasta metoda se poate Tntocmi o
colectie de encefaluri la toate vertebratele.
3. Obsen;ati un preparat microscopic fix
din colectia laboratorului de biologie cu o
sectiune transversal! phn maduva (Fig. 176).
Observam ca ea este formata din: substanta
cenusie Tn mijioc, avand forma literei H, si
substant! alb! la periferie.
 ;e spinalizeaza broasca
:- : r - i e apoi broasca se asaza
5 'n tava de disectie
c;- : - : : z.-- i se fixeaza cu ace
c :- : a : r r s z a tegumentui si
^ Zz-.-. ':erne,
- :- :- observa maduva
- - :: -s care se termina

- - . - - : - compof^ente ale
- z " z~ "er.
Be -^.ziz cap de iepure,
e_ c: : zzzz c j s a de disectie,
C T ; : - : zzzz zz sticia, guta.
-C". cac-: de iepure sau de
- \z .zz "-:'-<jn borcan in care se
: ; : : Z - c a ' -2 zile (perioada in
- : . - a ;-a'ene au fost atacate de
. S3J 0 foarfeca anato-
-aaza calota craniana si se
> : : a - e componente (vizibile),
a - " a a s oorsala a encefalului

k i SB scoate Tncet din cutia crani-

ne pe piaca de sticia, se fixeaza cu
"t^od'jce Tn borcanul anatomic,
-a ;^ " I a - a un Iichid conservant
zzzz s apoi vasul se Tnchide cu
- a a: zzz se ceruieste.
aaa;-a -eaoda se poate Tntocmi o
oe z-ZZ'Z y. \a toate vertebratele.

hservBti un preparat microscopic fix

ctja laboratorului de biologie cu o
transversal! phn maduva (Fig. 176).
ca ea este formata din: substanta
mijioc, avand forma literei H, si
alba la perifehe.
173. Lobii cerebrali si localizahle corticale din emisferele cerebrale la om: 1. cerebel; 2. lob
occipital; 3. lob parietal; 4. ahi motorii; 5. ahi senzohale; 6. lob frontal; 7. lob temporal
174. Evidentierea sistemului nervos la broasca: 1. nervi spinali ^ :^
175. Evidentierea encefalului la iepure ^ f
176. Sectiune transversal! prin m!duva spinani - imagine microscopica

113

TIPURI DE
RECEPTORI f
In functie de natura excitantilor, se disting
mai multe tipuri de sensibilitati: chemore-
ceppa, mecanoreceptia si fotoreceptia.
CHEMORECEPTIA
Reprezinta sensibilitatea chimica in lumea
animala care poate fi: chimica generala, gus-
tativa si olfactiva.
La celenterate (Fig. 177), celulele chemo-
receptoare sunt concentrate pe tentacule,
fiind reprezentate prin celule senzitive ecto-
dermice. La viermi, chemoreceptorii difera: la
platelminti sunt celule epidermice cu cili sau
flageli, la nematelminti, celule senzitive cili-
ate cu rol olfactiv si gustativ, iar la anelide,
gropite cuticulare cu rol chimio-olfactiv.
La moluste, apare o specializare a chemo-
receptorilor cu rol gustativ si olfactiv. Acestia
se prezinta sub forma de celule senzoriale
ciliate si celule glandulare, grupate Tn gropite
olfactive localizate pe tentacule, brate bu-
caie, branhii sau Tn cavitatea paleala.
La artropode, chemoreceptorii difera: la
arahnide, exista fante ale epiteliului Tn care
patrund prelungih ale celulelor senzohale; la
crustacee, peri senzohali situati pe corp si
apendice sau tubuh olfactive pe antere, iar la
insecte, sunt situati pe antere si apendice. La
insecte, simtui mirosului este foarte bine dez-
voltat, avand Importanta Tn hranire, recunoas-
terea indivizilor si Tn reproducere.
Sensibilitatea olfactiva. La toate vertebra-
tele, receptorul olfactiv este reprezentat prin
114
neuroni senzitivi, care receptioneaza excita-
tiile produse de moleculele substantelor
volatile din aer sau apa, excitatii transmise
sistemului nervos central, pe calea nervului
olfactiv.
La ciclostomi, exista o singura fosa nazala
care comunica cu exteriorul phntr-o singura
narina. La pestii cartilaginosi, receptorul
olfactiv este asezatTn sacii nazal!, sub rostru,
Tnaintea gurii. Fiecare fosa are doua orificii:
unui de intrare si altui de iesire a apei. Sacii
nazal! ai dipnoilorse deschid Tn partea poste-
rioara a guhi prin orificii numite coane. La fel
si la amfibieni, iar narile unor urodele se Tn-
chid cu clape.
La reptile, sacii nazal! prezinta cate o parte
anterioara, vestibul, si una posterioara, caw-
fafea nazala, captusita cu mucoasa olfactiva,
a carei suprafata este manta prin apahtia cor-
netelor(Fig.]78).
La pasari, sacii nazali sunt separat! phn
septui nazal; au cornete, care le maresc
suprafata interna, si celule olfactive, numai Tn
partea posterioara a mucoasei nazale. Unele
pasari au mirosul slab (granivorele), iar altele,
foarte dezvoltat (rapitoarele diurne).
Receptoh! olfactivi la mam/fe/'e (Fig. 179)
sunt localizatii Tn cavitatea nazala, unde
mucoasa olfactiva se Tntinde numai pe cor-
netele superioare si mijiocii. Cavitatea nazala
a unor mamifere este complet separata de
cea bucaia. Ea comunica cu exteriorul prin
nari, iar cu cavitatea bucaia, prin coane. De
asemenea, fosele nazale prezinta numeroase
cute care determina cresterea suprafetei
epiteliului olfactiv. Nervul olfactiv conduce
informatiile la bulbil olfactivi, lobii olfactivi si
emisferele cerebrale, unde se transforma Tn
senzatii de miros.
Sensibilitatea gustativa. Structurile carac-
teristice la vertebrate sunt mugurii gustativi
(Fig. ISO) formati din celule senzoriale si de
sustinere.
 I
177
- a r r c t i o n e a z a excita- 178
; - - ; e r eie substantelor
zzi excitatii transmise
e-:-e : e calea nervului

7
" ' ri : : - gura fosa nazala
:: : - - " T : r orintr-o singura
:= a ; -jsi, receptorul
' ;-: -3zali, sub rostru,
: T 3'e doua orificii:
:- r es -e a apei. Sacii
y r ; : - : "n partea poste-
- : - - ~ :9 coane. La fel
' i' T - ' c r urodele se in-

^ L p a n a z a l prezinta cate o parte

^esSftat a una posterioara, caw-
K . liplusita OJ mucoasa olfactiva,
^ f a l a esle marita prin aparitia cor-

s a d nazali sunt separati prin

H t a u comete, care le maresc
^ k m a . a celule olfactive, numai in
^ b i o a r a a mucoasei nazale. Unele
B k h ^ slab (granivorele), iar altele,
fflotal (rapitoarele diurne).
fton ofedivi la mannifere (Fig. 179)
a i e a l i in cavitatea nazala, unde
I dfxJNB se Tntinde numai pe cor-
-ce-noare si mijiocii. Cavitatea nazala
- s - - e - e este complet separata de
e e Iz -.-.-."'ca cu exteriorul prin
: . ;s sssea cjcala, prin coane. De
es ":;e e'azale prezinta numeroase
r e :e".e'~ -"a cresterea suprafetei
. Nervul olfactiv conduce
: e s : - cii olfactivi, lobii olfactivi si 177. Celule chemoreceptoare la hidra
ee s e ' e c a e , unde se transforma Tn 178. Vezicula olfactiva (1) la reptile T
179. Celule olfactive: A. schema - 1. celule senzitive (olfactive), 2. celule de sustinere,
>z tatea gustativa. Structurile carac- 3. mucoasa olfactiva, 4. lama duruita a osului etmoid (os al cutiei craniene), 5. nervi
? .a .e':ecrate sunt mugurii gustativi olfactivi, 6. celule olfactive din bulb; B. imagine microscopica
10) formati din celule senzoriale si de 180. Sectiune printr-un mugure gustativ: 1. epiteliu; 2. celule senzitive; 3. celule de sustinere;
re. 4. fibre nervoase senzitive -

115
 Pentru ca receptorii gustativi sa fie exci-
tati trebuie ca substantele sa fie lichide sau
solubile Tn apa si saliva. Aceste substante
sapide excita cilii celulelor senzohale ale
mugurilor gustativi. Impulsul este preluat de
nervi si condus la trunchiul cerebral (Tn centrii
salivah) si de aici la scoarta cerebrala, unde
se transforma Tn senzatii de gust.
La ciclostomi si pesti, mugurii gustativi
sunt localizati Tn cavitatea bucaia, pe buze,
pe mustati, Tn faringe si esofag. Gustui este
slab dezvoltat.
La amfibieni, receptorii gustativi sunt loca-
lizati pe limba, Tn cavitatea bucaia si fahnge.
La reptile, receptorii gustativi sunt locali-
zati pe limba si Tn plafonul bucal, iar sensibili-
tatea gustativa este slaba.
La pasari, receptorii gustativi sunt locali-
zati Tn cavitatea bucaia si pe limba, iar simtui
gustului este redus.
La mamifere, si mai ales la om, gustui
este bine dezvoltat, avand Tn vedere locali-
zarea muguhlor gustativi pe toata suprafata
mucoasei bucaie si Tn limba.
Omul percepe patru categohi fundamen-
tale de gust: amar, la baza limbii, sarat, mai
ales Tn varful limbii, dulce si acru pe partile
laterale ale limbii (Fig. 181).
MECANORECEPTIA
Mecanoreceptia Tnregistreaza informatii
despre actiunea unor excitanti, ca: forta
gravitational!, vahatiile de presiune, atin-
gerea sau pipaitui, vibratille sonore etc.
La nevertebrate este reprezentata phn:
a. celule senzoriale, cu rol tactil, cu cili
sau flageli raspanditi pe suprafata corpuiui;
b. proprioceptori, care Tnregistreaza de-
formarile formei corpuiui Tn timpul miscarii;
c. statocisti, organe de echilibru. Ei au
forma unor vezicule, captusite de un epiteliu
ciliat, avand Tn interior unui sau cateva
116
grauncioare de carbonat de calciu (statolite),
care plutesc Tntr-o masa gelatlnoasa. La
meduze, ei sunt asezati pe marginea um-
brelei, la viermi, Tn regiunea cefalica, la
moluste (Fig. 182), Tn apropierea ganglionilor
cerebroizi sau Tn picior, iar la crustacee, sunt
situati la baza antenelor. La moluste si crus-
tacee, pot receptiona si vibratille din mediu, si
se numesc otocisti, iar grauncioarele, oto//fe
(Fig. ). OtocistuI reprezinta primul recep-
tor auditiv in seria animala.
La insecte exista un organ timpanal si
unele dilatah traheale care amplifica sunetele
si asigura excitarea organelor receptoare.
La vertebrate, mecanoreceptorii sunt
diferentiati Tn functie de tipul de sensibilitate:
tactila si termica, seismoreceptia motohe
(proprioceptoh), stato-acustica.
Sensibilitatea tactila ji termica. La verte-
brate, exista terminatii nervoase Iibere, rami-
ficate printre celulele epidermei si numerosi
corpusculi senzitivi (terminatii Tncapsulate) Tn
derma. De exemplu: receptorii tactili prezent!
la pasari si mamifere - corpusculii: Meissner,
Vater-Paccini, Grandry, Herbst (din pielea
ciocului si peretii cavitatii bucaie); receptorii
termici: corpusculii Ruffini pentru senzatia de
cald si Krause pentru rece (Fig. 184).
Seismoreceptia. Seismoreceptia exista la
ciclostomi, pesti si larvele amfibienilor. Linia
lateral! (Fig. 185) se Tntinde de-a lungul cor-
puiui si este formata din celule de sustinere si
senzoriale la care vin fibre nervoase. ExcitantuI
specific Tl constituie miscarile provocate de
curentii apei. Astfel, animalele se ohenteaz!
nu numai asupra vitezei si directie! acestora, ci
si asupra misc!hlor prophului lor corp. De la
linia lateral!, phn nervii laterali, informatiile se
transmit la mezencefal.
Sensibilitatea proprioceptiva. Propriocep-
toh! vertebratelor sunt terminatii nervoase
Iibere, Tnconjurate de fibre si celule conjunc-
tive (corpusculi). Astfel de receptori sunt:
 ne ze carbonat de calciu (statolite),
r s : "ntr-o masa gelatlnoasa. La
e s-nt asezati pe marginea um-
. e-mi, Tn regiunea cefalica, la
: ), Tn apropierea ganglionilor
; : - "n picior, iar la crustacee, sunt
aza antenelor. La moluste si crus-
-eceptiona si vibratille din mediu, si
: otocisti, iar grauncioarele, otolite
OtocistuI reprezinta primul recep-
in seria animala.
ecte exista un organ timpanal si
tan traheale care amplifica sunetele
excitarea organelor receptoare.
ftebrate, mecanoreceptorii sunt 181
tiTn functie de tipul de sensibilitate:
:e'mica, seismoreceptia motohe
z'.zn), stato-acustica.
>tlitatea tactila ^i termica. La verte-
sta terminatii nervoase Iibere, rami-
ntre celulele epidermei si numerosi
senzitivi (terminatii Tncapsulate) Tn
exemplu: receptorii tactili prezenti
mamifere - corpusculii: Meissner,
dni, Grandry, Herbst (din pielea
peretii cavitatii bucaie); receptohi
orpusculii Ruffini pentru senzatia de
-jse pentru rece (Fig. -t).
oreceptia. Seismoreceptia exista la
i, pesti si larvele amfibienilor. Linia
"g. 18^) se Tntinde de-a lungul cor-
te formata din celule de sustinere si
la care vin fibre nervoase. ExcitantuI
constituie miscarile provocate de
pel. Astfel, animalele se ohenteaza
asupra vitezei si directiei acestora, ci Zone de perceptie a celor patru categorii de gustuh fundamentale: a. dulce; b. sarat
miscarilor prophului lor corp. De la c. acru, d. amar ^
ala, prin nervii laterali, informatiile se 182. Mecanoreceptia la meIc
mezencefal. 183. Otocist cu otolite: 1. otolite; 2. vezicula; 3. celule senzohale ciliate; 4. fibre nervoase
bilitatea proprioceptiva. Propriocep- 184. Tipuri de receptori: A. corpusculi Herbst; B. terminatii nervoase Iibere; C. corpusculi Krause
catelor -sunt terminatii nervoase 185 Sectiune transversal! phn sistemul liniei laterale: 1. miros; 2. vaz; 3. tactil; 4. miscare;
cnjurate de fibre si celule conjunc- 5. piele; 6. terminatii nervoase; 7. impulsuri nervoase spre creier; 8. tubul liniei laterale;
usculi). Astfel de receptori sunt: 9. deschiderea externa a tubului liniei laterale

. . . 117
fusurile musculare, fibre musculare Tncolacite
de 0 fibra nervoasa; corpusculii: Golgi din ten-
doane, Vater-Paccini din tendoane, aponevro-
ze, articulatli.
ExcitantuI specific al acestor receptori
este modificarea tonusului muschilor si ten-
doanelor din timpul contractiilor si al relaxarii
lor. De la acesti proprioceptori pornesc fibre
nervoase spre centrii nervosi din axul cere-
brospinal care mentin pozitia normala a cor-
puiui Tn repaus si miscare.
Sensibilitatea stato-acustica. Receptorii
statici (ai echilibrului) au rol Tn perceperea
variatiilor de pozitie a corpuiui, iar receptohi
acustici, Tn perceperea sunetelor. In general,
urechea este formata din: urechea interna,
cea mai veche din punct de vedere filoge-
netic, existenta la pesti; urechea mijiocie
(medie), care apare la amfibieni; urechea
externa care se dezvolta incepand cu unele
reptile (crocodilieni).
Organul auditiv apare embrionar sub
forma unei invaginah a ectodermului pe par-
tile laterale ale capului. Aceasta vezicula otica
va forma urechea interna sau labirintui mem-
branos. Tesutui din jurul labihntului membra-
nos va forma labirintui osos. Intre ele se
gaseste perilimfa, iar Tn interiorul labirintului
membranos, endolimfa cu otolitele. Din vezi-
cula otica se diferentiaza utricula, sacula si
canalul endolimfatic, care este partea externa
a invaginatiei embhonare. Din uthcula se des-
prind trei canale semicirculare, ohentate Tn
cele trei directii ale spatiului. Prin evaginarea
saculei apare lagena, care, la vertebratele
superioare, formeaza melcul membranos.
Utricula, sacula si canalele semicirculare
cuprind receptorii statici, iar lagena si melcul
contin receptorii acustici.
La pesti (Fig. 186 A), organul auditiv este
.reprezentat numai prin urechea interna (labirin-
tui membranos) formata din utricula, cu trei
canale semicirculare, sacula si lagena. Este
l i s . . .
cunoscut faptui ca pestii aud. In perceperea si
transmiterea sunetelor au rol aparatui bran-
hial si vezica Tnotatoare, care sunt Tn legatura
cu labirintui membranos. Datorita vibratiilor,
otolitele excita cilii celulelor senzoriale, si
impulsul format ajunge la mezencefal, unde
se transforma Tn senzatii statice si acustice.
La amfibieni(Fig.l86 B), se dezvolta lage-
na si apare urechea mijiocie, ca un diverticul
al faringelui, care se interpune Tntre urechea
interna si tegument (comunica cu faringele
prin trompa lui Eustachio). Inspre tegument,
urechea mijiocie are o membrana vibratoare
Tnconjurata de un inel osos, numita timpan,
iar Inspre urechea interna, o membrana nu-
mita membrana ferestrei ovale. Intre aceste
doua membrane exista columela, care deriva
din osul hiomandibular al pestilor.
La reptile (Fig.iiSu C), canalele semicir-
culare, sacula si lagena sunt mai dezvoltate.
La crocodilieni, se rasuceste, formand un mic
melc. In el Tncepe sa se formeze, la lacer-
tinieni si crocodilieni, organul Corti. Tot la
crocodilieni Tncepe sa se diferentieze si ure-
chea externa reprezentata prin canalul audi-
tiv extern si un Tnceput de pavilion. Timpanul
si columela lipsesc la ofidieni (serpi).
La pasari (Fig. 186 D), lagena este mai
alungita, dar nu se ruleaza. In lungul ei apare
0 lama osoasa, continuata cu membrana
bazilara care delimiteaza doua rampe: rampa
vestibulara si rampa timpanica. Pe mem-
brana bazilara se diferentiaza organul Corti.
Urechea mijiocie este asemanatoare cu cea
de la reptile, iar cea externa este un tub
scurt. Pasarile, Tn general, aud foarte bine.
Simtui static este perfectionat, fapt dovedit
de echilibrul pasarilor Tn zbor.
La mamifere si om (Fig. 187), urechea
este alcatuita din trei parti distincte: urechea
externa, urechea mijiocie si urechea interna.
Melcul este foarte dezvoltat, avand doua spire
si jumatate si cuprinde Tn el organul Corti.
a::r :i:zi: 3 j d . In perceperea si
=; ; r - " 3 ; ' a j rol aparatui bran-
: r e care sunt Tn legatura
- z-^zyzs. Datorita vibratiilor,
z : : zz -lelor senzoriale, si
z ~z z .-zz 3 mezencefal, unde
r-z - r-:;: statice si acustice.
"'r^" - B), se dezvolta lage-
- . ^ r e s ~ see, ca un diverticul
- - :e ' r r - n e intre urechea
' Z Z z " ss-'-'-ica cu faringele
p L : r r s - : inspre tegument,
i i r r s e s r s rembrana vibratoare
z :-- -z : 5 0 s , numita timpan,
. zz - : e ' - 3 , 0 membrana nu-
fcre-f 'z-z'.-'z ovale. Intre aceste
- ' " - - r r columela, care deriva
' ^ r r r 3 cestilor.
' - -z Z . canalele semicir-
: . : : s e e ' 3 s-nt mai dezvoltate.
r r r sesse, formand un mic
- Zz zz "ormeze, la lacer-
: r r z' s'ganul Corti. Tot la
- ' zzzz S3 se diferentieze si ure-
. . . 1:--^^--j-a prjn canalul audi-
: r e : r : e pavilion. Timpanul
z r T r e : - oieni (serpi).
ie- TQ.lSt) D), lagena este mai
isr se r'eaza. In lungul ei apare
scase r ' s n u a t a cu membrana
zz ZZ ~ r e z a doua rampe: rampa
a 5 z-zz limpanica. Pe mem-
i^'z zz : r r n t i a z a organul Corti.
zzz esse asemanatoare cu cea
- z z- zzz externa este un tub
Zz- z '- general, aud foarte bine.
186, Urechea Tn seha vertebratelor: A. la pesti; B. la amfibieni; C. la reptile; D. la pasah;
: e:-e cerfectionat, fapt dovedit
1. piele; 2. timpan; 3. canale semicirculare; 4. utricula; 5. sacula; 6. lagena; 7. columela;
zzzz- : r in zbor.
8. fereastra rotunda; 9. fereastra ovala; 10. trompa lui Eustachio; 11. rampa; 12. ure-
:--e-e s om (Fig. 187), urechea
chea medie; 13. melc
. r ; - s'ei parti distincte: urechea
187. Urechea la om: 1. pavilion; 2. canal auditiv extern; 3. timpan; 4. ciocan; 5. nicovala;
.-zz'zz -nijlocie s\ interna,
6. scahta; 7. canale semicirculare; 8. fereastra rotunda; 9. fereastra ovala; 10. melc
z -zz'-.z oezvoltat, avand doua spire
membranos; 11. trompa lui Eustachio; 12. fibre nervoase
r s : - r i n d e Tn el organul Corti.

119

i L
Celulele auditive din organul Corti (Fig. 188)
reprezinta receptori acustici. Urechea mijiocie
are trei oscioare: ciocanul, nicovala si scarita,
care au rol in transmiterea si amplificarea
vibratiilor timpanului, produse de undele
sonore. Urechea externa este alcatuita dintr-un
canal auditiv extern, avand Tn intehor mem-
brana timpanica (timpanul), iar la extehor,
pavilionul urechii. Pavilionul, de natura carti-
laginoasa, capteaza undele sonore si le trans-
mite phn canalul auditiv extern spre timpan.
Marimea lui variaza Tn raport cu mediul Tn care
traiesc mamiferele. Cele nocturne (llliecii) si din
deserturi si campii deschise (iepuhi, unele
rumegatoare si canide) au pavilionul deosebit
de dezvoltat. In schimb, mamiferele acvatice
(cetaceele) si subterane (cartita) au pavilionul
mai redus.
Undele vibratohi, phn sistemul de oscioare,
ajung la fereastra ovala, apoi sunt transmise
endolimfei si prin ea la membrana bazilara.
Aceasta raspunde acestor vibratii antrenand si
organul Corti. Impulsuhle rezultate se transmit
la dendhdele neuronilor din ganglionul Corti si
apoi prin prelungirile axonice (nervul acustic)
la centhi de asociatie din trunchiul cerebral,
unde se formeaza reflexe de orientare audi-
tiva. De aici, impulsurile auditive ajung la tala-
mus si apoi la scoarta cerebrala, unde sunt
analizate si transformate Tn senzatii.
La om, impulsuhle nervoase sunt dis-
thbuite de la talamus la neuronii localizati Tn
lobii temporal!.
FOTORECEPTIA
Fotoreceptia Tnregistreaza actiunea razelor
luminoase cu o anumita lungime de unda.
Organul fotosensibil este format din celule
fotoreceptoare care contin pigmenti caroteno-
izi, la nivelul carora au loc procese fotochimice.
, In citoplasma protozoarelor se afIa stig-
ma, organ fotosensibil care orienteaza orga-
nismul spre sursa luminoasa.
120
La celenterate, Tntalnim ocelli, ochi simpli
formati din celule pigmentate si retiniene,
legate prin fibre nervoase de sistemul nervos.
Viermii prezinta fotoreceptori ca: pete
pigmentate, oceli, ochi subepidermici s\r
ochi evoluati, Tntalnit! la polichete.
La gasteropode, ochi! sunt localizati Tn
varful tentaculelor. In structura acestuia se
observa corneea, cristalinul, umoarea apoa-
sa, retina si nervul optic. Ochii unor cara-
catite au circa 40 cm Tn diametru, reprezen-
tand cele mai mah organe de vaz din regnul
animal.
La insecte, exista ochii compusi, formati
dintr-un numar mare de omatidii. Fiecare
omatidie este un ochi complet, cu celule
retiniene care se prelungesc prin fibre ner-
voase. Deasupra celulelor retiniene se afIa
cristalinul (Fig. 189). Peste acesta se afIa
corneea, Tmpartita Tn fatete hexagonale;
fiecare fateta se afIa Tn dreptui unei omatidii,
de unde si denumirea de ochi fatetati.
Ochiul la vertebrate, Tn general, are ace-
leasi parti constitutive si este format din
globul ocular si organele anexe.
Globul ocular (Fig. 190 A) prezinta 3 tunici:
f sclerotica, tunica externa, opaca, care
se continua anterior cu corneea transparent!;
f coroida, tunica mijiocie, de natura con-
junctiva, vascularizata, cu ambele fete
acoperite de un pigment negru, deter-
minand Tn interiorul ochiului o camera
Tntunecata, iar antehor formeaza muschiul
ciliar sau corpul ciliar. Tot anterior, Tn fata cor-
puiui ciliar, coroida formeaza irisul cu pig-
ment! si muschi netezi circulari si radiari. In
mijiocul irisului este o deschidere numita
pupila, al carei diametru variaza, ca urmare a
activitatii muschilor netezi ai ihsului, sub
influenta intensitatii luminii;
f retina, tunica interna (Fig. 190 B), for-
mat! din celule senzohale, nervoase si de
sustinere. Celulele senzoriale sunt de dou!
feluh: conuri si bastonase, dispuse inegal pe
 189
Me-z'i - ~ ocelli, ochi simpli
-y . - z ; ~ e i t a t e si retiniene,
ZzZz oe sistemul nervos.
: -: --Z -:::-e:eptori ca: pete
..- ;-:ec'derm;c/si chiar
- z zz chete.
Zr'zzzrz ZZ' 5jnt localizati Tn
Kzjez'- 'n structura acestuia se
r e ^ - z'Z"z ' . umoarea apoa-
: _ : : ; Cchii unor cara-
i _^ - . - z ; " 9 t r u , reprezen-
z-zz'z zz v'3Z din regnul

^ Z'Z ZZ' zompusi, formati

"z-z zz cmatidii. Fiecare
SE ZZ' r - o l e t , cu celule
Z'Z .'ZZZZ prin fibre ner-
_.: ; zz - z z 'etiniene se afIa
f c i" -esse acesta se afIa
'irca~zz '' 'zzzte hexagonale;
~z Z'Z '' o'ectui unei omatidii,
Z z ' - " '-z zz ochi fatetati.
e *e~3:-a:9 general, are ace-
' - 5 este format din
z - . . Z ' Z Z zr^exe.
190
) c j a r ( f i g . l 9 0 A) prezinta 3 tunici:
z' zz y zz externa, opaca, care
: z' z z' z. ::meeatransparent!;
ce zz ~ ocie, de natura con-
. e ; : . r 13:3. cu ambele fete
:e : o-^ent negru, deter-
- - Z - z-. ochiului 0 camera
:-- e ' : e - o ' formeaza muschiul
: - : e- ~ot anterior, Tn fata cor-
zz "ormeaza Irisul cu pig- 188. A. melc membranos: 1. canale semicirculare; 2. utricula si sacula; 3. melc membranos;
'e:ez! circulari si radiari. In 4. ampule; 5. otolite; 6. celule senzoriale cu cili; 7. celule de sustinere; 8. fibre nervoase
- es:e o deschidere numita (ramura vestibulara a nervului VIII); B. sectiune prin melc si organul Corti: 1. rampa
z - ; ; - e : ' u variaza, ca urmare a timpanica; 2. rampa vestibulara; 3. membrana bazilara; 4. celule senzoriale; 5. mem-
: ' netezi ai irisului, sub brana tectoria; 6. fibre nervoase (ramura acustica a nervului VIII)
" ' e ' ; : ; : 'jminii; 189. Ochi compus la insecte: 1. omatidii (fatete); 2. cornee; 3. cristalin; 4. celule fotosensi-
z z.' zz mterna (Fig. 190 B), for- bile; 5. fibre nervoase
:e . z senzoriale, nervoase si de 190 A. globul ocular la om: 1. sclerotica; 2. coroida; 3. retina; 4. iris; 5. cornee; 6. cristalin;
7. nerv optic; B. structura retinei: 1. celule cu conuh; 2. celule cu bastonas; 3. neuroni
C e . e e senzoriale sunt de doua
bipolari; 4. neuroni multipolari; 5. nerv optic
uri S' castonase, dispuse inegal pe

121

 retina. Stratui intern al retinei este format din
celule nervoase bipolare care fac sinapsa cu
neuronii multipolari din stratui urmator.
Axonii celulelor multipolare formeaza nervul
optic, care iese din globul ocular printr-o
zona lipsita de celule receptoare, numita
pafa oarba; locul unde se formeaza imaginile
cele mai dare se numeste pata galbena.
Organele anexe ale globului ocular sunt:
muschii globului ocular si organele de pro-
tectie (sprancene, pleoape, conjunctiva,
gene, aparatui lacnmal).
La ciclostomi, ochii sunt acoperit! cu un
strat transparent de piele.
La pesf; (Fig. 191 A), globul ocular este
sferic, iar Tn partea anterioara, turtit. Crista-
linul este mare, sferic, iar corneea mult tur-
tita. Cristalinul poate fi miscat Tnainte si Tna-
poi de catre un muschi numit ligament falci-
form, care reprezinta o prelungire a coroidei.
La pestii abisali, se Tntalnesc ochi telescopic!,
cu globul ocular alungit, corneea foarte bom-
bata si cristalinul mare.
La amfibieni (Fig. 191 B), ochii au doua
pleoape mobile si o membrana nictitanta cu
rol de aparare a ochiului. Corneea este con-
vex!, iar chstalinul mai putin sfehc decat la
pesti. In apa, corneea devine plata ca la pesti.
La reptile (Fig. ! 9 ! C), ochii sunt preva-
zuti cu doua pleoape mobile, cu membrana
nictitanta asezata Tn coltui intern al ochiului.
In sclerotica multor reptile se formeaza plad
osoase, care se acopera imbricat, formand
un inel ososrCorneea este mai convex! ca la
amfibieni. In umoarea sticloasa exist! o pre-
lungire a coroidei numit! con papilar. Cu
exceptia crocodillenllor, retina are numai
celule senzitive Tn form! de con. La ofidieni,
pleoapele sunt sudate, transparente si ochii
au aspect sticlos. Ochii reptilelor au cate o
gland! lacrimal! asezat! Tn coltui extern.
La pasari (Fig. 191 D), ochiul este turtit
antero-postehor. La r!pitoarele diurne, este
1 2 2
alungit, iar la r!pitoarele nocturne, are forma
unui trunchi de con. Prezint! dou! pleoape si
0 membran! nictitanta, glande lachmale,
cornee foarte bombat!, sclerotic! cu pl!d
osoase dermice, pupil! circular!, chstalin
aproape sferic si un organ caracteristic -
pieptenul. Aceasta este o membran! foarte
vasculahzat!, formata din mai multe lamele
care p!trund Tn umoarea sticloas! si au rol de
hr!nire a ochiului.
La mamifere, ochiul prezinta toate carac-
terele Tntalnite la celelalte vertebrate, fiind
asem!nator ochiului uman.
Structurile receptoare transform!
informatia excitantilor sau stimulilor Interni
sau externi Tn mesaje nervoase.
APLICATII PRACTICL j
Evidentierea partilor componente ale
globului ocular la ochiul de bou,
Materiale necesare: ochi de bou, proas-
pat extirpat sau conservat Tn alcool sau for-
mol, trus! de disectie, tav! de disectie, stida
de ceas (cristalizor) cu apa, plac! de stid!.
Modul de lucru: se face o incizie cu bis-
turiu! pe linia ecuatohal! a globului ocular.
Sectionarea celor trei tunic este urmat! de
scurgerea unui Iichid cu resturi de pigment
negru. Se continu! sectionarea pe linia ecua-
tohal! pan! ce globul ocular se Tmparte Tn
dou! jum!t!tl: emisfera antehoar! si emi-
sfera posterioar!, dintre care apare corpul vi-
tros care contine cristalinul (Fig. 192)-
La sfarsitui disectiei trebuie s! evidentiati
componentele: corneea transparent!, un
rest din emisfera anterioar!, corpul ciliar,
irisul si pupila, chstalinul, corpul vitros, emi-
sfera postehoar!.
191. Ochiul Tn seria vertebratelor: A. la pesti; B. la amfibieni; C. la reptile; D. la pasah;
1. cornee; 2. sclerotica; 3. coroida; 4. retina; 5. ihs; 6. cristalin; 7. camera antehoara;
8. camera posterioara; 9. ligament falciform; 10. con papilar; 11. pieptene; 12. pupila;
13. nerv optic.
192. A. disectie pe ochi de bou: 1, cornee; 2. sclerotica; 3. muschii globului ocular; 4. nerv
optic; B. fata posterioara a globului ocular; C. fata anterioara a globului ocular: 1. sclero-
tica; 2. coroida; 3. retina; 4. vascularizarea retinei; 5. pata oarba; 6. zona ciliara; 7. iris;
8. pupila; D.: 1. chstalin; 2. procese ciliare; 3. corp vitos

123

TIPURI DE
EEECTORI y aferenta este considerata conexiunea inversa.
Efectorul reprezinta o celula sau un
organ care produce un raspuns fiziologic
atunci cand este stimulata printr-un impuls
nervos. Dintre organele efectoare annintim:
muschii somatici si viscerali, glandele.
Activitatea musculara sau secretorie invo-
luntara automata, determinata de actiunea
unui stimul din mediu asupra unor receptori,
este actui reflex.
Traseul prin care impulsul nervos de la
nivelul receptorilor se propaga pe cai ner-
voase aferente senzitive pana la centrii ner-
vosi si apoi pe cai eferente motorii la efec-
torul somatic sau vegetativ este arcul reflex
(Fig. 195). Acesta reprezinta baza anatomica
a actului reflex.
Arcul reflex se Tnchide Tn centhi nervosi
situati la toate nivelele axului cerebrospinal.
Arcul reflex proprioceptiv este monosinaptic
si bineuronal (Tntre neuronul senzitiv si eel
motor) (Fig. i'^4). Arcul reflex exteroceptiv
este polisinaptic (participa un numar variabll
de neuroni de asociatie). Arcul reflex somatic
se Tnchide Tntotdeauna Tn nevrax, iar arcul
reflex vegetativ se poate Tnchide Tn nevrax si
Tn ganglionii extranevraxiali.
Intre momentui excitahi si eel al declan-
sahi reactiei este o diferenta de timp care
reprezinta timpul necesar pentru propagarea
impulsului nervos phn arcul reflex si timpul
perioadei de latenta caractehstic intrarii Tn
actiune a efectorului. Acesta a fost numit
timp de reactie reflexa, de ordinul miimilor
de secunda.
124
Conexiunea centrilor cu efectorii prin cai
nervoase motoare eferente este considerata
conexiune directa.
Impulsurile formate Tn receptorii din efec-
tor sunt transmise pe cai senzitive si centrilor
motori care analizeaza si determina noi ac-
tiuni motoare corectoare. Aceasta conexiune
Conexiunea directa si cea inversa alcatu-
iesc sistemele de autocontrol si autoreglare
ale organismului.
Centrii nervosi situati intranevraxial si
extranevraxial, aflati Tn relatie cu organele
vegetative a caror activitate o coordoneaza,
formeaza sistemul nervos vegetativ (S.N.V.)
(Fig. 195). Din punct de vedere structural si
functional deosebim un S.N.V. simpaticsi un
S.N.V. parasimpatic.
Fiecare organ efector vegetativ are o
dubIa inervatie: simpatica si parasimpatica.
Mecanismul fundamental care sta la
baza activitatii S.N.V. este reflexul. Arcul
reflex vegetativ se deosebeste de eel somatic
prin existenta unei statii pe traseul eferent, Tn
care fac sinapsa axonii motoneuronilor vege-
tativi din nevrax cu neuronii din ganglionii
extranevraxiali. Axonii acestor neuroni for-
meaza fibrele postganglionare.
0 alta deosebire fundamentala Tntre
arcurile reflexe vegetative si somatice consta
Tn locul de producere a inhibitiei. In arcurile
somatice inhibitia se exercita Tntre neuroni si
sinapsele neuroneuronale: inhibipa centrala.
In cele vegetative, pe langa inhibitia centrala
exista si inhibitia periferica, de exemplu,
impulsurile transmisie pe traseul parasim-
paticului cardiac inhiba activitatea cardiaca.
RETTNETI! y
f Organele efectoare sunt muschii si
glandele.
ActuI reflex reprezinta suportui
anatomo-functional al sistemului nervos.
 : ' cu efectorii prin cai
-r:z este considerata

; - 'eceptorii din efec-

: i re-zitive si centrilor
; : :etermina noi ac-
-reasta conexiune
:" i : ; ' exiunea inversa.
': : :e3 inversa alcatu-
: ; - : ' 3 i si autoreglare
194
:-e- -yanevraxial si
' ' e r e cu organele
-i : coordoneaza,
.egetativ (S.N.V.)
:e .e:ere structural si
' S.'vV. simpatics\n

; -" e ' e : : : ' vegetativ are o

: - " ; e - . Zi i parasimpatica.
- - - --ae-ental care sta la
- este reflexul. Arcul
:zy . - ; e: seoeste de eel somatic
11^ _ ' e s:a:;i pe traseul eferent, Tn
Bpsa axonii motoneuronilor vege-
wer=x CJ neuronii din ganglionii
B a i . Axonii acestor neuroni for-
c e oostganglionare.
I deosebire fundamentala Tntre
I B C vegetative si somatice consta
'prod-cere a inhibitiei. In arcurile
i i : 3 ;e exercita Tntre neuroni si
193. Componentele arcului reflex: 1. receptor
K u ' : - e - ' : - a l e : iniiibitia centrala.
(din tegument); 2. ganglion spinal; 3. ra-
- : e anga inhibitia centrala mura posterioara a nervului spinal;
" : e ce-ifehca, de exemplu, 4. neuron senzitiv; 5. neuron de
: ' 3 - ; - ' s e pe traseul parasim- asociatie; 6. neuron motor; 7. ramura
a : -niba activitatea cardiaca. anterioara a nervului spinal; 8. efector
(fibra musculara)
rrni 1:94. Reflex rotulian ^ -^^
e-ee efectoare sunt muschii si 195. Sistem nervos vegetativ: 1. creier; 2. glob
ocular; 3. fibre simpatice; 4. fibre para-
simpatice; 5. inima; 5. stomac; 7. hnichi,
r reflex reprezinta suportui
8. intestin; 9. vezica uhnara;
unctional al sistemului nervos.
125

LOCOMOTIA
I N DIFERITE
M E D I I DE
VL\TA T
In functie de mediul de viata, animalele
folosesc mljloace de locomotie foarte variate.
Miscarile de deplasare sau de orientare iau
nastere Tn lumea animala Tntr-o maniera nediri-
jata sau orientata instinctual, punandu-le Tn
contact cu stimuli din mediul extern, care le
declanseaza comportari specifice.
LOCOMOTIA LA NEVERTEBRATE
La protozoare, cilii sau flagelii au rol Tn
locomotie (Fig. 196). Amiba se deplaseaza
datorita pseudopodelor (Fig. 197)
La celenterate, exista diferite mljloace de
deplasare. Astfel, hidra se deplaseaza prin
pasire, Tndoindu-si corpul Tn directia deplasahi
si fixandu-se Tnainte cu tentaculele (Fig. 198).
Meduzele se deplaseaza prin reactie,
datorita contractiei ritmice a umbrelei.
Dintre platelminti, o miscare activa apare
numai la formele Iibere (planahile) care se
tarasc sau Tnoata.
La polichete (Nereis), exista o miscare
ondulatohe phn Tnot, cu ajutorul parapode-
lor si al muschilor longitudinali (Fig. 199).
Ramele se deplaseaza pe sol, prin con-
tractia succesiva a muschilor circulari si longi-
tudinali.
* La moluste, apar forme diferite de
miscare, dupa mediul Tn care traiesc si dupa
modul lor de viata.
126
Functiile de r e l a t e %.
3. L o c o m o ^
Astfel, la gasteropodele terestre, deplasa-
rea se face prin contractiile succesive ale mus-
culatuhi talpii piclorului, care se transmit sub
forma de valuh.
Lamelibranhiatele due o viata aproape se-
dentara, stand Tn malul sau nisipul apelor. Ele
fac deplasari lente pe distante mici, printr-o
serie de miscari succesive de Tntindere si
Tnfigere a piclorului Tn nisip (Fig. 2 0 0 ) .
Deplasarea cea mai rapida o Tntalnim la
cefalopode, care due o viata foarte activa de
rapitori. Ele se pot deplasa pe substratui
marin prin pasire.
Crustaceele se deplaseaza mergand pe
fundul apelor cu 4 din cele 5 perechi de pi-
eioare, phma servind la phnderea prazii, sau
prin Tnot, prin Tndoirea Tn jos si Tnainte a
abdomenului cu Tnotatoarea codala.
Insectele se deplaseaza pe substrat spri-
jinindu-se pe un trepied" format din piciorul
anterior si posterior, de pe o latura, si eel
median, de pe latura opusa. Phn Tndoirea lor
centrul de greutate al corpuiui este Tmpins
Tnainte, iar celelalte 3 picioare sunt hdlcate
de pe substrat si pasesc Tnainte. Picioarele
anterioare trag corpul Tnainte, iar cele medi-
ane si posterioare Tl Tmping (Fig. 201).
Majohtatea insectelor se deplaseaza Tnsa
prin zbor, folosind ahpile actionate de o mus-
culatura bine dezvoltata (ex. la libelula)
(Fig. 202).
 ^ 127
 Echinodermele au organe specifice de
miscare, denumite organe ambulacrare. Ani-
malele se sprijina pe o parte din ele, iar altele
se ridica si se Tntind in directia de deplasare,
fixandu-se cu ventuzele terminale pe substrat
si tragand totodata corpul Tnainte (Fig. 20.5).
LOCOMOTIA LA V E R T E B R A T E
La vertebrate, deplasarea este asigurata
de existenta scheletului intern si de muscu-
latura puternica ce actioneaza scheletul.
Dupa modul de deplasare, vertebratele se
grupeaza Tn mai multe categohi:
f mergatoare;
f alergatoare;
f zburatoare;
f taratoare;
f saritoare;
-f Tnotatoare;
f cataratoare;
-f sapatoare.
InotuI la pesti este o miscare ondulatorie.
Majoritatea pestilor folosesc pentru Tnaintare
Tnotatoarea codala, cu care bat apa Tn plan
ohzontal (Fig. 204). Inotatoarele pectorale si
abdominale servesc ca organe de dirijare a
directiei.
In mediul terestru, amfibienii se deplasea-
za phn mers lent, sprijinindu-se pe cele patru
membre sau prin saltuh, datorita Tntinderii cu
putere a membrelor postehoare. Acestea
sunt mult mai lungi si muscutoase decat cele
anterioare si proiecteaza corpul Tnainte. La
Tnot folosesc tot membrele posterioare.
Serpii si soparlele apode sau cu picioare
foarte mici se tarasc phn miscari de ondulare
a unor portiuni din corp, miscah ondulatohi,
care se succed ca valuhle (Fig. 205).
128
Lacertinienii si crocodilienii se deplaseaza
prin miscari ondulatorii ale corpuiui si cozii,
folosind membrele ca puncte de spirjin .
La marea majoritate a pasarilor, depla-
sarea se face prin zbor. Desprinderea de sub-
strat se face Tn mod diferit la pasah. Pasarile
mici si mijiocii Tsi Tndreapta corpul aproape
vertical si efectueaza un numar de batai ale
ahpilor, pentru a se hdica si a prinde viteza.
Apoi Tsi retrag ahpile langa corp si se depla-
seaza phn inertie, dupa care Tsi deschid din
nou aripile pentru a se sustine, si miscarea
este reluata (Fig. 2 0 6 ) .
Exista si pasari care au aripile foarte lungi,
cu zbor planat, folosind curentii de aer,
ascendenti sau ohzontali. Zborul pasahlor
poate fi:
f planat - cand aripile stau Tntinse si
nemiscate;
f ramat - care se face prin bataia ahpi-
lor.
Mamiferele, Tn majoritatea lor, sunt adap-
tate la locomotia terestra (Fig. 207), putine
fiind speciile adaptate secundar la mediul
aehan (liliac - Fig. 't'S, veverita zburatoare),
la mediul acvatic (focile, delfinii, morsele,
balenele) si subteran (cartita).
La unele mamifere (maimuta, omul), mer-
sul este lent, acestea aplicand pe sol Tntreaga
suprafata a label piclorului. Aceste animale
se numesc plantigrade.
RETINETI!
w-
f Locomotia Tn regnul animal se reali-
zeaza diferit, Tn functie de mediul de
viata. Aceasta reprezinta o adaptare a ani-
malului la mediul de viata Tn care traieste.
 129

T I P U R I DE
COMPORTAMENT
ANIMAE f comunicare, pentru buna organizare a activi-
Tn viata oricarui organism animal, infehor
sau superior organizat, se pot evidentia diverse
tipuh de comportament: alimentar, de apa-
rare, sexual, social, de ohentare, migratiile, de
construire a adapostuhlor etc.
Fenomenul comportamental se distinge
prin intrepatrunderea caracterelor innascute
(instinctive) cu cele dobandite (Tnvatate), Tn
cursul evolutiei individului.
Comportamentul alimentar este un com-
portament Tnnascut, actele instinctive depa-
sesc cu mult pe cele dobandite prin Tnvatare.
La majohtatea nevertebratelor, a pestilor si
reptilelor, pull Tsi cauta hrana cu o precizie
uimltoare, cu toate ca nu au nici o expehenta
de viata.
La unele mamifere, si Tn special la om,
puii, dupa ce se nasc, sunt niste fiinte neaju-
torate (Fig. .''') care sunt hranite de pahnti.
Comportamentul de aparare este pre-
zent la multe specii Tnca de la nastere. La
unele insecte, reptile si mamifere, puii se
apara sub diferite forme cand apar dusmanii.
Comportamentul sexual (Fig. - ' ) apare
mai tarziu (la maturitate) Tn cursul dezvoltarii
ontogenetice si dispare primul. La unele
insecte el se manifest! o singura data Tn viata.
La 0 mare parte din animale, viata sexuala este
periodica: femela primeste masculul numai Tn
anumite pehoade ale anului, de Tmperechere
sexuala. In aceasta perioada masculul strabate
distante, uneori enorme, pentru a-si gasi
130
partenera, care ii accepta sau nu prezenta. Intre
nnascull se dau lupte pentru cucerlrea femelel.
Comportamentul social asigura organi-
zarea sociala in fannllii, colonii, carduri, stoluri,
a multor specii de animale (albine, furnici, pin-
guini, elefanti, maimute etc. (Fig. Intre
acesti indivizi functioneaza un sistem de
tatii comunitatii. Astfel apare la nivelul grupu-
lui 0 ierarhie sociala si o diviziune a muncii,
manifestate prin prezenta conducatorului
grupului si rolul fiecarui Individ in comunitate.
Toate formele de comportament sunt
controlate de catre sistemul nervos si glan-
dele endocrine.
La vertebratele inferioare (pesti, amfibi-
eni, reptile), care au emisferele cerebrale slab
dezvoltate, integrarea nervoasa se realizeaza
la nivelul diencefalului.
La vertebratele superioare si la om,
diferitele acte comportamentale depind de
controlul segmentelor nervoase foarte evolu-
ate (hipotalamusul, neocortexul etc.). Proce-
sele nervoase care stau la baza organizahi
comportamentelor, a psihicului, constituie
activitatea nervoasa superioara.
Omul, prin prezenta limbajului, reali-
zeaza acte comportamentale superioare
celorlalte animale. Ceea ce caractehzeaza
comportamentul uman este reducerea rolu-
lui componentei innascute si cresterea celei
dobandite.
RETINETI!
f-
4 Comportamentul este specific
diverselor tipuri de organisme animale.
Stiinta care studiaza comportamen-
tul animal se numeste etologie.
 i ? : : e : : i s e . nu prezenta. Intre
L::-e : e ' : r cjcerirea femelel.
! :::e asigura organi-
:: " :: , carduri, stoluri,
:- : - r - c e 5 oine, furnici, pin-
r - " ^ - -:e e : : . (Fig. i l l ) . Intre
II z . - ~ : - e e i a un sistem de
? . rganizare a activi-
-- eca-e ia nivelul grupu-
: : ^ j : : ai;iziune a muncii,
- ;-^:a':a conducatorului
' a . d in comunitate.
- T : a aa~portament sunt
l i e caire sstemul nervos si glan-

-: ^'^ ^ a a-e (pesti, amfibi-

r a ' e i e cerebrale slab
_ - --z ' a - . o a s a se realizeaza

-^:aaaa a.cenoare si la om,

" : : - : : - a a r e n t a l e depind de
-. ^ - a a - ' a-.oase foarte evolu-
ar-usLt. neocortexul etc.). Proce-
P K caie stau la baza organizarii
etor, a psihicului, constituie
.oasa superioara.
a - prezenta limbajului, reali-
E aa-ca-aamentale superioare
vaa Zaea ce caracterizeaza
nera. . - a ' este reducerea rolu-
iierte ""ascute si cresterea celei

life, --y-

o~:a':amentul este specific

tipuri de organisme animale. 209.Familie de caini ' 1^ ... '
rrta care studiaza comportamen- 2 ' 0 Mascul de fregata a carui gusa se umfIa numai Tn pehoada de Tmperechere
I se numeste etologie. 211.Organizare sociala: A. familie de albine; B.,polonie de pinguini; C. turma de zebre si antilope
5 r > - . ' ^ r i

7. Dupa natura excitantilor, receptorii

sunt:
a. chemoreceptori;
7, Miscarile la plante sunt:
b. mecanoreceptoh;
a. intracelulare;
c. fotoreceptori;
b. de locomotie;
d. fonoreceptori;
c. tropisme;
e. baroreceptori.
d. nastii.

8. Organele efectoare sunt:

2. Factorii care influenteaza miscarea
a. muschii corpuiui (somatici);
plantelor sunt:
b. muschii viscerali;
a. lumina;
c. glandele exocrine;
b. forta de gravitatie;
d. glandele endocrine.
c. umiditatea;
d. substantele chimice.
9. Comportamentul animal poate fi:
a. alimentar;
3. La animalele nevertebrate, sistemul
b. social;
nervos este de tip:
c. sexual;
a. retea; 1. anelide;
d. de aparare.
b. scalahform; 2. celenterate;
c. ganglioni cefalici; 3. insecte;
, d. creier pnmitiv. 4. cefalopode.

4. Originea sistemului nervos la verte-

brate este:
a. endodermica;
b. ectodermica;
c. mezodermica;
d. din placa neurala.

5. La vertebrate, sistemul nervos este for-

mat din:
a. maduva spinarii;
b. ganglioni;
c. nervi;
d. encefal. , /

6. Un analizator este format din:

a. receptor;
b. segment de conducere;
c. segment cortical;
d. organ efector.

132 .
 f Observati in imaginea de mai jos tipurile de locomotie ale vertebratelor care difera
in functie de mediul lor de viata.

. . . 133

REPRODUCEREA
ASEXUATA y
Reproducerea este o caracteristica a vietii.
Prin reproducere este asigurata perpetuarea
speciei, cresterea numarului de indivizi si
posibilitatea aparitiei de noi specii. In cadrul
acestui proces, informatia genetica este
transferata de la generatia parentala la noua
generatie.
Cunoasterea aprofundata a procesului de
reproducere in lumea vie prezinta o deose-
bit! importanta, pentru stabilirea legaturilor
filogenetice dintre diferite grupe de organi-
zare, pentru intelegerea evolutiei lor.
Pentru reproducerea diverselor grupe de
organisme, parti vii se detaseaza din organis-
mul matur, devin Iibere si incep o existenta in-
dependenta; partile organismelor care servesc
pentru acest scop se numesc germeni.
Germenii se pot clasifica in:
f unicelulari [spon, gameti);
f pluricelulari.
Dupa facultatea lor de dezvoltare si
modul Tn care contribuie la formarea noului
organism, germenii se pot clasifica Tn:
f asexuati;
f sexuati.
Reproducerea asexuata determina apari-
tia de noi indivizi proveniti dintr-un singur
parinte. ^ caracteristice algelor albastre-verzi, de exem-
Germenii asexuati pot fi:
-f vegetativi [organe vegetative), fragmen-
tate rupte sau desprinse din corpul organis-
' mului vegetal sau animal;
-f specializati, reprezentati de aplanospori
si zoospon.
134
^ Functia de reproducere
1. Reproducerea asexuati
^ i n lumea vie
REPRODUCEREA ASEXUATA
PRIN GERMENII VEGETATIVI
Acest tip de reproducere se realizeaza prin:
-f diviziune directa (amitoza) - care
consta Tn aparitia unei strangulari longitudi-
nale sau transversale a celulei Tn partea sa
median!, determinata de invaginarea mem-
branei citoplasmatice si Tn final, a nucleului,
rezultand, dintr-o celula-mam!, d o u ! celule-
fiice. Acest tip de diviziune o Tntalnim la bac-
terii, flagelate, algele verzi inferioare,
rizopode etc. (Fig.
f inmugurire - const! Tn aparitia unui
mugure (excrescent!) a celulei. Urmeaz! divl-
ziunea nuclear! si Tn final, diviziunea celular!.
Celulele-fiice se pot separa sau pot alc!tui aso-
ciatii celulare. Procesul este frecvent la celen-
terate - de exemplu, la hidr! (Fig. 215) -, dar
si la unii spongieri si alte nevertebrate, la droj-
dia-de-bere etc.;
f scleroti - organe de Tnmultire vegeta-
tiv!, consistente, colorate brun sau negru;
pot germina, formand un miceliu sau direct
frunctificati, exemplu: la ciuperca parazit! -
cornul secarei;
f hormogoane - fragmente pluricelu-
lare, care se separ! dintr-o colonie filamen-
toas!, p!r!sind teaca comuna; acestea sunt
plu Oscillatoria sp. (Fig. 214);
f soredii - formatiuni sferice, alc!tuite
dintr-un numar mic de alge verzi Tn stare de
diviziune, legate Tmpreun! Tn form! de
ghemulet, prin numeroase hife miceliene ale
ciupercii; se Tntalnesc la Iicheni (Fig. 215);
 -las-

tia de reproducere
^iroducerea asezuat&
I hunea vie v

ODUCEREA ASEXUATA
213
GERMENII VEGETATIVI

: : e ^eproducere se realizeaza prin;

tziune directa (amitoza) - care
aparitia unei strangulari longitudi-
transversale a celulei Tn partea sa
determinata de invaginarea mem-
Dplasmatice si Tn final, a nucleului,
dintr-o celula-mama, doua celule-
1 tip de diviziune o Tntalnim la bac-
gelate, algele verzi inferioare,
etc. (Fig. 2.12);
214
lugurire - consta Tn aparitia unui
?xcrescenta) a celulei. Urmeaza divi-
cleara si Tn final, diviziunea celulara.
ce se pot separa sau pot alcatui aso-
are. Procesul este frecvent la celen-
e exemplu, la hidra (Fig. 215) -, dar
'ongieri si alte nevertebrate, la droj-
etc;
'roti - organe de Tnmultire vegeta-
hstente, colorate brun sau negru;
ina, formand un miceliu sau direct
3ti, exemplu; la ciuperca parazita -
carei;
\rmogoane - fragmente pluricelu-
se separa dintr-o colonie filamen-
rasind teaca comuna; acestea sunt
tice algelor albastre-verzi, de exem-
'atoria sp. (Fig.214);
^12. Diviziune directa; A. la amiba; B. la
red// - formatiuni sferice, alcatuite
lumar mic^de alge verzi Tn stare de W parameci (imagine microscopica) ' -
legate Tmpreuna Tn forma de 213. Inmuguhre la hidra *
prin numeroase hife miceliene ale 214. Hormogon (1) ^
ie Tntalnesc la Iicheni (Fig. 2.15); 215. Soredie: 1. hifa; 2. alga verde i *

135
 f propagule - formatiuni unicelulare sau
pluricelulare care iau nastere pe talul vegeta-
tiv; la muschiul hepatic {Marchantia sp.),
propagulele pluricelulare iau nastere din cate
0 celula vegetativa, pe fundul unui mic
cosulet(Fig. 21(^;
-f muguri vegetativi foliari - complexe
celulare ale plantelor pluricelulare care intra
in alcatuirea plantei-mama, specializate pen-
tru dezvoltarea individuala. De exemplu, la
Bryophyllum se dezvolta noi muguri pe mar-
ginea limbului frunzei (Fig. 21/) plantei-
mama, cu tulpinita, frunzulita si radacinita;
apoi se desprind de frunza si formeaza o
noua planta;
-f tuberule si bulbile - unii muguri axilari
se transforma prin tuberizare Tn tuberule sau
Tn bulbile, cu rol Tn multiplicarea unor specii.
Tuberulele se formeaza phn tuberizarea axei
mugurelui axilar. Frunzulitele mugurelui astfel
metaformozat raman sub forma unor rudi-
mente sau dispar complet, cum este cazul la
grausor. Bulbilele se formeaza prin tuberiza-
rea frunzulitelor muguhlor axilari. Ele se Tntal-
nesc la coltisor (Fig. 218);
f stoloni- ramuri ale plantei-mama care
vin Tn contact cu solul, fie natural sau artifi-
cial, si de la nivelul unui mugure se
diferentiaza radacini adventive si ulterior
frunze, rezultand o noua planta, de exemplu
la tragi (Fig. 219);
f rizomi - tulpini subterane formate Tn
general din internoduh scurte, cu crestere
continua sau determinata, Tn care se depo-
ziteaza substante hranitoare de rezerva. Fiind
lipsiti de clorofila, ei sunt confundati adesea
cu radacinile. Ei sunt fixati Tn sol cu ajutorul
radacinilor adventive care pornesc de la
nivelul nodurilor.
Dupa forma lor, pot fi cilindhci, compri-
mati, tuberiformi (ex. la stanjenel), flliformi
ca la feriguta (Fig. 220).
136
Dupa directia de crestere sunt rizomi:
ortotropi, cu crestere orientata Tn linie
dreapta, vertical, si plagiotropi, cu directie de
crestere oblica sau orizontala.
La pastita, rizomii sunt drepti, iar la urzica
moarta, rizomii se deosebesc foarte putin de
tulpinile subterane florifere;
^tuberculi - tulpini scurte, Tngrosate,
carnoase, bogate Tn substante nutritive de
rezerva. Frunzele lor sunt puternic modifi-
cate, capatand aspectui unor solzisori. La
cartof, tuberculii provin din tuberizarea
(Tngrosarea), de obicei, a muguhlor terminal!
si, ma! rar, s! a celor axilari.
Analizand un tubercul tanar de cartof,
vom constata pe suprafata lui mai multe
gropite Tn care se afIa 1-3 mugurasi. Pe mar-
ginea fiecarei gropite se vede rudimentui
unui solz de natura follara, triunghlulara,
cunoscut sub numele de spranceana". Din
mugurii tuberculilor se formeaza tulpinile
aeriene florifere, contribuind la reproducerea
vegetativa a plantei;
-f buIbi - tulpini subterane protejate de
frunze carnoase, de fapt, tecile frunzelor
(vagine). In aceste frunze se acumuleaza
diferite substante de rezerva. Un bulb este
alcatuit dintr-o tulpina metamorfozata, tur-
tita, Tn forma de disc, la care nodurile sunt
extrem de apropiate. Tecile frunzelor interne
sunt carnoase, de culoare alba, rosie, vanata,
Tn functie de soi; ele se acopera complet
unele pe altele. Cele externe, numite tunici,
sunt uscate si reprezinta frunzele infehoare
(Fig. :!al). Pe partea infehoara a discului
tulpina! se dezvolta numeroase radacini
adventive care fixeaza bulbul Tn sol si apro-
vizioneaza planta cu apa si saruri minerale. Pe
disc, la subsuoara frunzelor, se dezvolta
muguhi terminali si axial!. Din muguri se
formeaza, pe de o parte, tulpinile aeriene
flohfere, iar pe de alta parte, noi bulbi.
iecre :e cestere sunt rizomi:
f
:. :^:"ar orientata Tn linie
- :; : : -.: ::ropi, cu directie de
:? ;-;;':aia.
: zonrn sunt drepti, iar la urzica
- ;^ : - : : e : e s c foarte putin de

':- - r : s c u r t e , Tngrosate,
cca-.e 'n substante nutritive de
.'iz :- s..nt puternic modifi-
: ;;;e::.i unor solzisori. La
- :. c'cvin din tuberizarea
:- :: ze\ mugurilor terminali
: I :z :' z- a-i.
: .' -..zz'zul tanar de cartof,
: - ; . : ' 3 f a t a lui mai multe
Z'Z :z r' z ' - 3 mugurasi. Pe mar-
pa yzzzz se vede rudimentui
:e -z:.-z foliara, triunghlulara,
^ ' - ~ e e de spranceana". Din
be':. :' se formeaza tulpinile
iefe. conthbuind la reproducerea

- :-:' subterane protejate de

fioose. de fapt, tecile frunzelor
^ acer.e frunze se acumuleaza
st2-:e de rezerva. Un bulb este
:--: : na metamorfozata, tur-
:z : sc, la care noduhle sunt
zz'zz zzz. Tecile frunzelor interne
sz zz c.loare alba, rosie, vanata, 216. Propagule (1) pe talul muschiului
:: :: ele se acopera complet hepatic - Marchantia polymorpha
zz z Zzz externe, numite tunici, 217. Muguri vegetativi foliah
z -ecezinta frunzele infehoare 218. Bulbile(1)
219. stoloni lafragi '
-e ca-tea inferioara a discului
220. A. rizom filiform: 1. frunza; 2. rizonC
: ;e:.:ta numeroase radacini
* * ' 3. radacini adventive; B. hzomi drepti la
;e-e ' -eaza bulbul Tn sol si apro-
urzica moarta
: Z'ZZ zj apa si saruh minerale. Pe
221. Bulb de narcisa: 1. radacini adventive;
. : : . : =-a frunzelor, se dezvolta 2. disc tulpinal; 3. frunze externe
rrT-,.r-.aii si "axiali. Din muguri se (tunici); 4. frunze interne; 5. mugure
pe de 0 parte, tulpinile aeriene terminal; 6. mugure axial; 7. Iija
r pe de alta parte, noi bulbi. florifera "^'^^^ i

137

 216

IPTT ; Zr r e i r e r e sunt rizomi:

^ -^z orientata in linie
: : ':: :'/Gpi, cu directie de
; - : ' : : ' : 5 3.
s ' : : o ^ e p t i , iar la urzica
T ; ^ : ; 3 : e s c foarte putin de

-- - - : - scurte, ingrosate,
Kcer s.cssante nutritive de
:- - :- s r : puternic modifi-
: jnor solzisori. La
:- ". din tuberizarea
------ -y a rugurilor terminali

c tanar de cartof,
V2 :a :-:'a-ata lui mai multe
Era :a a" a ' - 3 mugurasi. Pe mar-
re a'laaa se vede rudimentui
:e - a r - a r iara, triunghiulara,
X " - ~ e e ae spranceana". Din
ce-s- :- se formeaza tulpinile
as'a'cjind la reproducerea

- ' - a - subterane protejate de

"ease ae fapt, tecile frunzelor
aseaae "'unze se acumuleaza
r a - : e ae 'ezerva. Un bulb este
a. aaa metamorfozata, tur-
'a ae : sc, la care nodurile sunt
a c a : aae. Tecile frunzelor interne
se ae culoare alba, rosie, vanata,
ae soi; ele se acopera complet
ae e. Cele externe, numite tunici,
si reprezinta frunzele inferioare
Pe partea inferioara a discului
dezvolta numeroase
a'e fixeaza bulbul in sol si apro-
)lanta cu apa si sarun minerale. Pe
bsuoara frunzelor, se dezvolta
minali si "axiali. Din muguri se
oe de 0 parte, tulpinile aeriene
06 de alta parte, noi bulbi.
216. Propagule (1) pe talul muschiului
hepatic - Marchantia polymorpha
217. Muguri vegetativi foliah
218. Bulbile(1)
219.Stoloni la fragi
220. A. rizom filiform: 1. frunza; 2. rizom;
radacini
3. radacini adventive; B. rizomi drepti la
urzica moarta
221. Bulb de narcisa: 1. radacini adventive;
2. disc tulpinal; 3. frunze externe
(tunici); 4. frunze interne; 5. mugure
terminal^^ 6. mugure axial; 7. |ij4p
florifera^j^i^l ^ ' j t e , , ':i';?fr*'''

. . 137
 Dupa cum sunt alcatuiti, fie numai din
tunici sau numai din soizi (scvame), putem
deosebi doua tipuri de bulbi: tunicati (ex. la
ceapa) si solzosi sau scvamosi (ex. la crinul
alb).
REPRODUCERE ASEXUATA
VEGETATIVA ARTIFICIALA
Pot fi reproduse artificial diferite plante
de importanta economica si ornamental!
prin: butasire, rvarcotaj, altoire si culturi de
celule si tesuturi.
Butasirea. Este o metoda practica folosita
Tn horticultura Tn vederea multiplicarii rapide a
unor plante cu valoare ornamental!. Prin
but!sire se Tntelege detasarea unui organ
vegetativ sau fragment de organ numit butas
de planta-mam! si punerea luiTn conditii priel-
nice pentru Tnr!dacinare si multiplicare. De
exemplu, un fragment de tulpin! cu 2-3 frun-
ze de muscat!, separat de planta mam!, pus
Tn nisip umed, va forma r!d!cini Tn scurt timp
(Fig. 222). Butasii pot fi: tulpinali (muscat!,
cactusi - Fig. 223, vita de vie), radiculari
(cires, zmeur), foliari (Begonie, Ficus).
Marcotajul. Este o metoda de separare a
organelor vegetative, denumite marcote, de
pe planta-mama, numai dup! Tnr!d!cinarea
lor. De exemplu, o ramur!, ce urmeaz! s!
serveasc! Tnmultirii vitei de vie, se Tndoaie si
se fixeaz! Tn contact cu solul cu ajutorul unor
carlige, varful r!manand liber (Fig. 224).
Dup! un timp, la nivelul nodurilor ramurei,
apar r!d!cini adventive, care fixeaz! planta
Tn sol; Tn acest moment se separ!, prin t!iere,
de planta-mam!.
Altoire. Metod! practic! care const! Tn
grefarea unui butas (ramur! sau mugure)
numit altoi, cu calit!ti superioare, pe o plant!
Tnr!d!cinat! numit! portaltoi. Dupa ce tesu-
turile se racordeaza unele la altele, prin inter-
mediul calusului, altolul devine compatibil si
138
Tncepe s! primeasca apa cu sarurile minerale
si s! hraneasc! la randul lui portaltoiul.
Cele mai importante tipuri de altoire sunt:
f altoirea prin despicatura - portaltoiul,
mai gros decat altoiul, se sectioneaza trans-
versal, apoi se despic! longitudinal, iar Tn
despicatur! se introduce altoiul cu partea lui
inferioar! ascutit!;
f altoirea prin copulatie - partenerii de
aceeasi grosime se sectioneaz! oblic, se
alipesc pe suprafetele sectionate si se leag!
cu rafie pentru concrestere;
f altoirea cu mugur detasat (oculatie) -
portaltoiului de 1-2 ani 1 se face o crest!tur!
(spre baza lui) Tn form! de T". Se Tndep!r-
teaz! scoarta, sub care se introduce altoiul
reprezentat de un singur mugur (ochi) Tnsotit
de 0 mic! portiune de tesut lemnos. Se leag!
cu rafie, de o parte si de alta a mugurului.
Dup! phndere" portaltoiul se taie deasupra
punctului de altoire;
f altoirea prin apropiere sau alipire - se
practic! Tntre d o u ! plante Tnr!d!cinate,
apropiate. Cele dou! plante se sectioneaza
longitudinal pe portiuni corespondente,
dup! care se alipesc pe suprafetele sectio-
nate si se leag! cu rafie. In anul urm!tor,
planta ce urmeaz! a deveni altoi se sectio-
neaz! sub punctul de altoire, iar portaltoiului
1 se Tnl!tur! partea de deasupra nivelului de
altoire.
Culturi de celule ^i tesuturi. 0 modalltate
de multiplicare rapid! a plantelor valoroase
economic este cultura in vitro" de butasi
monocelulari (alc!tuiti dintr-o celula soma-
tic!) sau pluricelulah (tesut parenchimatic,
mehstematic apical). Matehalul biologic pre-
levat, de la soluri Tnalt productive sau cu
calit!ti deosebite, poart! numele de explant.
Acesta se cultiv! pe medii nutritive adecvate,
Tn anumite conditii. Din explante se obtin
plante Tntregi (clone), cu aceleasi particula-
rit!ti ca si plantele-mama (Fig. 225).
; r - a ; : ; i =:= cu sarurile minerale
a - a - : . : lui portaltoiul.
a : ~a-ae tipuri de altoire sunt:
aa : - ' zescratura - portaltoiul,
a-aa- a a: . se sectioneaza trans-
> se aea: aa longitudinal, iar Tn
i se 'a-aa.ce altoiul cu partea lui

ea : " ::pulatie - partenerii de

a : - a se sec-fioneaza oblic, se
s.a'a'esee sectionate si se leaga
::-a-estere;
ea a. ~jgur detasat (oculatie) -
. ae -2 ani i se face o crestatura
. -orma de T". Se Tndepar-
-aa s.b care se introduce altoiul

4
; ae singur mugur (ochi) Tnsotit
: -a .ne de tesut lemnos. Se leaga
a a carte si de alta a mugurului.
ae'e portaltoiul se taie deasupra
e a aoire;
ea :' scropiere sau alipire - se
-a a : . a plante Tnradacinate,
; e a a s . a plante se sectioneaza 225
s a a ccrtiuni corespondente,
sa a :esc pe suprafetele sectlo-
eaaa : . rafie. In anul urmator,
.'~eaza a deveni altoi se sectio-
a.-aa.i de altoire, iar portaltoiului Formarea Suspensie
de calus ce ulara
1 aa-aea de deasupra nivelului de Cultura
celulara
ie celule si tesuturi. 0 modalltate Planta de
plecare
aa^e 'apida a plantelor valoroase
assa auitura in vitro" de butasi
: acatui-tl dintr-o celula soma- Planta Formarea Formarea Formarea
tanara radacinitei tulpinitei de calus
: aeiulari (tesut parenchimatic,
: aacal). Materialul biologic pre-
a sa .ri Tnalt productive sau cu
222. Butasi tulpinali la muscata: 1. mugure; 2. frunze sectionate; 3. radacini adventive
se: ae, poarta numele de explant.
223. Butasi de tulpina la cactus (limba-soacrei)
. : .3 pe medii nutritive adecvate,
224. Marcotaj la vita de vie: A. butuc de vita de vie; B. Tndoirea unei coarde si fixarea ei cu
aanditii. Din explante se obtin
un carlig; 1. noduh cu muguri , \
a: alone), cu aceleasi particula-
225. Dezvoltarea plantelor Tn culturi de celule
; a-aele-mama (Fig. 225).
. 139

R E P R O D U C E R E A ASEXUATA
PRIN GERMENI SPECIALIZATI
Acest tip de reproducere asexuata se rea-
lizeaza prin celule germinative specializate
numite spori. Acestia pot fi mobili, zoospori,
sau imobili, aplanospori.
Zoosporii sunt prevazuti cu cili sau flageli
si se formeaza Tn zoosporangi.
Zoosporii suntTntalniti la flagelate, algele
verzi unicelulare si pluricelulare, algele brune
si la oomicete. Dupa eliberarea lor din
zoosporangi, zoosporii se deplaseaza o
perioada de timp Tn mediul acvatic, apoi Tsi
pierd cilii si se fixeaza cu partea lor anterioara
de substrat, formand un nou tal.
Aplanospori! se formeaza Tntr-o celula a
talului sau Tn organe specializate numite spo-
rangi. Ei sunt facultativi sau obligator!!.
Sporii facultativi sunt:
-f heterochistii, care iau nastere prin modi-
ficarea celulelor vegetative. De exemplu, la
alga albastra-verde Nostoccomune[fig. Ih);
f chistiise formeaza prin Tnchistarea indi-
vizilor unicelulari. De exemplu, la flagelate.
Sporii obllgatorii sunt:
f rodosporii, caracteristic! algelor rosii, se
formeaza Tn celulele terminale ale unor fila-
mante speciale;
f tetrasporii, caracteristici algelor rosii si
algelor brune, se formeaza Tn tetrasporangi;
-f damidosporii, caracteristici unor ciuperci
parazite, sunt Tnveliti Tntr-o membrana dubIa:
cea externa (exosporul) este Tngrosata, orna-
mentata si colorata Tn negru, iar cea interna
(endosporul), mai subtire (Fig. J27);
f ascosporii, caracteristici unor ascomice-
te, iau nastere Tn organe specializate numite
asce (Fig. 228);
f briosporii, caracteristici briofitelor, se
formeaza Tntr-un organ specializat denumit
capsula; sunt sferici sau tetraedrici, Tntot-
deauna unicelulari;
140
226
f pteridosporii, caracteristici ferigilor, se
formeaza Tn sporangi, grupati pe partea infe-
rioara a frunzelor (Fig.
RETINETI?
Reproducerea se realizeaza pe cale
vegetativa, asexuata si sexuata.
APLICATII PRACTICE
Efectuati diferite tipuri de altoire la
plante: a. altoirea prin oculatie.
Materialele necesare: briceag de altoit,
pensa, portaltoi (maces Tnradacinat), altoi -
un mugure (ochi) cu putin tesut lemnos, rafie.
Modul de lucru: se efectueaza o cresta-
tura Tn forma de T", se Tndeparteaza scoarta
si se introduce altoiul. Se leaga cu rafie, de o
parte si de alta a mugurelui (Fig. 2.50A).
b. altoirea prin despicatura.
Materiale necesare: briceag de altoit,
portaltoi (un lamai Tnradacinat de grosimea
degetului mic), altoi (ramuri tinere de la un
lamai, portocal, mandahn), rafie, pungi de
plastic sau eprubeta de sticia.
Modul de lucru: se sectioneaza transver-
h ri^ ip
sal portaltoiul, iar apoi se efectueaza o despi-
catura longitudinala. Se ascute ca o pana al-
toiul si se Introduce Tn despicatura, apoi se
leaga cu rafie. TotuI se acopera cu o punga
de plastic sau o eprubeta pana cand altoiul s-
a prins (Fig. _ . v ' B ) .
c. altoirea prin copulatie. 250 I
Materiale necesare: un ferastrau de
mana, briceag de altoire, portaltoi (cires
salbatic), altoi (ramuri mai subtiri de la un soi
bun de cires), rafie. 226 Heterochisti ('
Modul de lucru: portaltoiul gros (ciresul 227. Clamidospori:
Tnradacinat) se sectioneaza oblic. Se ia un frunzelor de
altoi de la un sol valoros, se sectioneaza tot 228. Asca cu 8 as<
oblic si se ataseaza pe portaltoi. Se leaga de 229. A. frunze de
jur Tmprejur cu rafie (Fig. 2.^0C). j 1 230. Tipuri
-^3U. I If de alto'
1 ^
 B
A

228
u
227

c
A

r!

250 ip' J/\^

226. Heterochisti (1) la Nostoc

227. Clamidospoh; A. la taciunele orzului; B. la taciunele fruzelor de grau; C. la taciunele
frunzelor de secara; D. la taciunele spicului de secara
228. Asca cu 8 ascospori #
229. A. frunze de feriga cu sori (grupari de sporangi); B. sporange cu spori
230. Tipuri de altoire la plante: A. oculatie; B. despicatura; C. copulatie

. . . 141

REPRODUCEREA
SEXUATA y
Prin reproducere sexuata se Tntelege pro-
cesul de formare a unui nou organism, prin
contopirea celor doua celule diferentiate din
punct de vedere sexual care se numesc
gameti-haploizi (n), gametui masculin ( C ) si
gametui feminin ( 2 ) , care Tn urma procesului
de fecundatie formeaza zigotui (2n).
La diversele grupe de organisme
(Protoctiste, Fungi, Plante si Animale) se dis-
ting trei tipuh fundamentale de reproducere
sexuata: gametogamia, gametangiogamia,
somatogamia.
GAMETOGAMIA
Aceasta este procesul sexual care consta
in contopirea a doi gameti diferentiati din
punct de vedere sexual. Acesti gameti se
formeaza Tn organe specializate numite
gametangi care pot fi unicelulari (la unele
alge, ciuperci, Iicheni) sau pluhcelulah (bhofi-
te, ptehdofite, spermatofite si animale).
Tinand seama de anumite caractere ale
gametilor (forma, mahmea, mobilitatea sau
imobilitatea), gametogamia poate fi: izogamie,
heterogamie (anizogamie) si oogamie.
Izogamia consta Tn contopirea a doi
gameti asemanatori din punct de vedere
morfologie, dar diferentiati din punct de
vedere fiziologic Tn gameti masculini si femi-
nini. Acest tip de reproducere sexuata Tl
putem exemplifica la alga verde unicelulara
Clamydomonas reticulata (Fig. 231), La matu-
ritate gametii parasesc celula Tn care s-au for-
mat, deplasandu-se liber Tn apa. Dupa un
142
F u n c ^ a de reproducere
2. Reproducerea sesruatfi in
lumea vie
i
timp, ei se alipesc doi cate doi, avand loc
contopirea citoplasmelor (plasmogamia) (P)
si a celor doi nuclei (cariogamia - K), dand
nastere zigotului diploid (2n), care se divide
meiotic (avand loc reducerea cromatica -
RI), rezultand noi indivizi haploizi (n). Acest
tip de reproducere sexuata este Tntalnit la fla-
gelate, diatomee, unele alge verzi, unele alge
brune si la unele grupe de ciuperci.
Heterogamia se caracterizeaza prin exis-
tenta gametilor inegali ca marime si mobili,
numiti heterogameti sau anizogameti.
Gametui eel mare este eel feminin si se
numeste macrogamet, iar eel mic este eel
masculin, care se numeste microgamet.
Acest tip de reproducere Tl exemplifieam la
alga verde Ulva (Fig. ).
Microgametii si macrogametil sunt pusi Tn
libertate din gametangiu si apoi se
deplaseaza eu ajutorul flagelilor Tn mediul
acvatic. Se contopese si vor da nastere zigo-
tului diploid (2n) care germineaza si
formeaza, Tn urma diviziunii meiotice
(reductionale - RI), noi indivizi haploizi.
Acest tip de reproducere sexuata este
frecventa la unele alge verzi, alge brune, dar
si la celenterate.
De exemplu, la hidra (Fig. ), pe
acelasi Individ se diferentiaza atat testiculele,
cat si ovarele, deci este hermafrodita. In
conditii favorabile de viata atat spermato-
zoizii, cat si ovulele sunt eliminate Tn apa prin
ohficiul buco-anal. Ovulele sunt fecundate de
spermatozoizi proveniti de la alt Individ
(fecundatie Tncrucisata), rezultand zigotui
 -3i 252 Gameti (n

Unirea gametilor
Gameti (n Gameti (n)

Unirea gametilor

Zigot (2n)

Zigot (2n)
Alga

231. Izogamie la alga verde unicelulara Clamydomonas

231: Heterogamie la alga verde f/ra sp. ^
233 Heterogamie la hidra: 1. ovar cu ovule; 2. testicul cu spermatozoizi; 3. zigot; 4 - 5 . divi-
ziuni succesive ale zigotului; 6. planula; 7. noua hidra

. . . 143
(2n) din care rezulta o larva ciliata numita
planula care se transforma in adult.
Oogamia este caracteristica la diverse
grupe de alge verzi, brune si rosii, la oomicete,
plante si animale. Ea se caracterizeaza prin
imobilitatea gametului feminin denumit oos-
fera, sau ow/lipsit de cili, la care se deplaseaza
gametui masculin, denumit anterozoid sau
spermatozoid care este mobil (ciliat).
Gametii se formeaza in organele de
reproducere numite gametangi sau gonade.
Anterozoizi! iau nastere in gametangiu
masculin denumit anteridie, iar spermato-
zoizi! iau nastere in testicul (ex. la toate ani-
malele).
Gametui feminin se diferentiaza intr-un
oogon unicelular la alge, ciuperci, arhegon
pluricelular la briofite, pteridofite, gimnosper-
me sau ovar specif ic animalelor.
La alga verde filamentoasa, numita
Oedogonium sp., pe un filament se diferen-
tiaza anteridiile in care se formeaza antero-
zoizi! pluriciliati. Pe alt filament se diferen-
tiaza oogonul in care se formeaza oosfera.
Un anterozoid se deplaseaza in mediul acva-
tic spre oogon si, printr-un por, patrunde la
oosfera, o fecundeaza, formand oosporul
(2n) care se va divide, rezultand un nou fila-
ment de alga.
La briofite (Fig. 2 3 4 ) , pe tulplnlte diferite
sau pe aceeasi tulpinita se formeaza anteridii-
le pluricelulare cu numerosi anterozoizi (bispi-
ralati si biflagelati) si arhegoanele pluricelu-
lare in forma de butelle, care contin o singura
oosfera in partea ventrala.
Anterozoidul inoata intr-o picatura de
apa, ajunge la gatui arhegonului, il perfo-
reaza si fecundeaza oosfera, rezultand zigo-
tui (2n); acesta se divide, rezultand pentru
prima data in lumea plantelor un embrion
(i\r\ va lua nastere sporofitui (2n), unde
se realizeaza diviziunea meiotica sau reduc-
tionala (R!) cu formarea sporilor haploizi (n)
144
care vor incepe din nou ciclul evolutiv al
plantei (reamintiti-va ciclul de viata de la bho-
fite din clasa a 9-a!).
La pteridofite, anteridia si arhegonul se
formeaza pe o formatiune plurlcelulara de
culoare verde, numita protal.
Anterozoizii inoata intr-o picatura de apa,
ajung la arhegon si fecundeaza oosfera,
rezultand zigotui diploid (2n) din care va
rezulta embhonul care va da nastere sporofi-
tului tanar (planta propriu-zisa) (Fig. 23.S).
La gimnosperme si angiosperme, gametii
masculini sunt imobili; pentru a ajunge sa
fecundeze oosfera, graunciorul de polen, in
urma germinarii, diferentiaza un tub polinic
phn care acestia se deplaseaza.
La gimnosperme, un singur nucleu game-
tic (Gi) fecundeaza oosfera, rezultand zigo-
tui diploid (2n), care phn diviziuni repetate va
diferentia embrionul cu numeroase cotile-
doane din samanta aripata, care va forma
sporofitui (planta propriu-zisa). Asadar, exista
0 simpla fecundatie (Fig. ).
Gi(n) -I- oosfera (n) zigotui (2n)
embrion -> planta adulta (2n)
La angiosperme, cei doi nuclei gametic!
(G^, G2) se deplaseaza pe tubul polinic pana
in sacul embhonar, unui fecundeaza oosfera,
rezultand zigotui propriu-zis, din care se va
forma embhonul, iar eel de al doilea fecun-
deaza nucleul secundar al sacului embhonar,
rezultand zigotui accesoriu, din care se va
diferentia albumenul sau endospermul
secundar (Fig. ). Asadar, exista 0 dubIa
fecundatie:
Gi(n) -I- oosfera (n) zigotui prophu-zis
(2n) -> embrionul (2n)
G2 (n) + nucleul secundar al sacului
embnonar (2n) -> zigotui accesohu (3n) ->
albumen (endosperm secundar)
234. Oogamie la briofite; 1. anteridii cu anterozoizi; 2. arhegoane cu oosfere; 3. zigot;
4. sporogon; 5. spoh; 6. germinarea spohlor ' ' l ^ |
235. Oogamie la ptehdofite: 1. protal; 2. anteridie cu anterozoizi; 3. arhegon cu oosfera;'
4. sporofit tanar cu protal
236. Oogamie la gimnosperme: 1. grauncior de polen; 2. solz carpelar cypvul unde are loc
simpla fecundatie; 3. samanta \
237. Oogamie la angiosperme: 1. floarea; 2. grauncior de polen; 3. pistil unde are lor dubIa
fecundatie; 4. samanta ^

145
 In regnul animal sistemul reproducator si
reproducerea prezinta o mare diversitate.
La platelminti, indivizii sunt hermafroditi.
Organul genital mascul este alcatuit din mai
multi foliculi testiculari, iar eel femei din doua
ovare. Orificiul genital comun este situat
Tnapoia orificiulul bucal. Fecundatia este
interna si incrucisata.
La trematode (Fasciola hepatica), sistemul
reproducator mascul este format dintr-o
pereche de testicule. De la ele pornesc doua
canale deferente care se unesc Tntr-un con-
duct comun ce patrunde Tntr-o vezica semi-
nala; aceasta se continua cu un canal ejacu-
lator, terminandu-se cu un penis. Sistemul
genital femei este alcatuit dintr-un ovar de la
care porneste un oviduct, care se continua cu
uterul ce se termina cu orificiul genital femei
situat langa eel mascul. Fecundatia este
interna si Tncrucisata.
La viermele de galbeaza, adultii parazi-
teaza canalele biliare ale ficatului de la ovine,
bovine si pesti, producand boala numita
galbeaza, care duce la degradarea ficatului si
moartea gazdei. In corpul acesteia, parazitui
depune un numar mare de oua care sunt elim-
inate Tn mediu, o data cu excrementele. Se
dezvolta ouale care ajung Tntr-o balta. Larva
care apare este ciliata si se numeste miracidiu;
ea Tnoata Tn apa, si Tn timp de 20-24 ore, daca
Tntalneste un melc [Limnaea - gazda interme-
diara), patrunde phn pneumostom Tn cavitatea
paleala, apoi Tn ficat sau gonade (Fig. 258).
Aici, dupa mai multe stadii larvare, ajunge Tn
faza de cercar. Cercarii parasesc melcul gazda
si se fixeaza pe plantele de la marginea baltii,
unde se Tnchisteaza, transformandu-se Tn
metacercari, organisme asemanatoare adultu-
lui, dar nesexuate. Acestia pot fi Tnghititi de
gazda definitiva, ajung Tn peretii intestinului si,
. phn intermediul sangelui, Tn ficat unde se
transforma Tn viermi aduiti. La nematelminti,
sexele sunt separate.
146
La llmbric, sexele sunt separate si se con-
stat! un dimorfism sexual, femela fiind mai
mare decat masculul. La acesta exista un tes-
ticul care se continua cu un canal deferent,
vezicula seminal! si orificiul clocal, prin care
ies doi spiculi copulatoh.
Femelele prezint! doua ovare, care se
continua cu oviductele lungi, dou! utere
drepte care se unesc Tntr-un vagin ce se
deschide Tn orificiul genital femei. Ovulele
sunt fecundate Tn uter. Larvele care rezult!
din o u ! au toate structurile adultului, cu
exceptia sistemului reproduc!tor.
La anelide, sistemul reproducator este
alc!tuit din gonade si conducte genitale prin
care sunt eliminati produsii sexuali.
Majoritatea polichetelor au sexe sepa-
rate. La Nereis, elementele sexuale sunt
expulzate Tn a p ! prin ruperea tegumentului
Tn momentui apropiehl celor dou! sexe, apoi
animalele mor. Fecundatia este extern!, iar
din o u ! se dezvolt! o larv! numit! trocofor!.
Oligichetele sunt hermafrodite. Gonadele
sunt situate Tn segmentele anterioare ale cor-
puiui. De la cele dou! testicule pornesc
canale care se deschid prin dou! orificii.
Ovarele Tn num!r de dou! se continu! cu
oviductele scurte care se deschid lang! ori-
ficiile mascule. Desi sunt hermafroditi, indi-
vizii fac schimb de gameti: doi indivizi se
al!tur! prin extremit!tile anterioare, fiecare
avand rol de femei! si mascul, Tn acelasi
timp. In perioada maturit!tii apare c//fe/u/ -
0 Tngrosare Tn f o r m ! de sa, cu rol Tn
Tmperechere si Tn formarea coconului Tn care
se vor dezvolta noli indivizi.
Hirundineele sunt hermafrodite. Organul
genital mascul este alcatuit din mai multe
perechi de testicule care se deschid Tn canalul
deferent, care se dilat!, formand vezicula
seminal!, de unde pornesc canalele ejacula-
toare care se unesc Tn penis. Cele dou! ovare
sunt Tn leg!tur! cu dou! oviducte ce se
 238

238. Ciclu evolutiv la viermlfe d ^ a l b e a z a : 1. testicul; 2. ovar; 3. uter; 4. ficat; 5, oua;

6. miracidium; 7. Limnea; 8. miracidium matur; 9. sporocist cu redii; 10. redii cu cercari;
I 11. cercar; 12. peste (a doua gazda); 13. fibre musculare cu chisturi de cercari;
#?' 14. metacercari Tn intestinul uman datorita consumului de catre om a pestelui infestat I

147
unesc intr-un vagin care se descliide prin ori-
ficiul genital femei. Imperecherea se reali-
zeaza ca la oligochete, unui dintre parteneri
functioneaza ca mascul, celalalt, ca femela.
Ouale sunt depuse Tn coconi mari, formati de
ditelum. Din coconi se dezvolta indivizi
asemanatori cu adultii.
Molustele au sexe separate, dar exista
cazuri de hermafrodism, Tn special la gas-
teropode.
La lamelibranchiate (ex. la scoica de rau),
sexele sunt separate; gonadele perechi se
gasesc Tnglobate Tn picior sau manta, con-
ductele lor deschizandu-se Tn cavitatea paleala.
Fecundatia are loc Tn cavitatea branhiala;
larvele, numite glochidii, raman o perioada
pe branhiile mamei, apoi se desphnd si se fi-
xeaza pe pielea sau branhiile pestilor unde se
Tnchisteaza timp de 3-10 saptamani. Din
chist iese o scoica mica ce se fixeaza Tn mai
cu ajutorul piclorului.
La gasteropodele hermafrodite (ex. melcul
de livada), gonada este situata Tn hepatopan-
creas, producand mai Tntai spermatoizoizi si
apoi ovule. De la glanda pornesc canale geni-
tale mascule si femele care se termina Tn
organele copulatoare; acestea se deschid phn
orificiul hermafrodit, situat la baza tentaculu-
lui drept. Fecundatia este Tncrucisata, iar ouale
sunt depuse Tn solul umed (Fig. ' ). Din ou
se formeaza indivizi asemanatoh pahntilor sau
0 larva de tip trocofora.
La cefalopode, sexele sunt separate;
ovulele ajung Tn oviduct, ce se deschide
phntr-un orificiu Tn cavitatea paleala. Sper-
matozolzii sunt evacuati prin canalul defe-
rent, prevazut cu o vezicula seminala Tn care
se deschide glanda numita prostata.
Portiunea terminal! a canalului contine o
punga Tn care se acumuleaza mai multi sper-
matozoizi.
Al patrulea brat bucal stang (lipsit de ven-
tuze) functioneaza ca organ copulator.
148
Acesta patrunde Tn cavitatea paleala a
femelel, depunand spermatozoizii. Dezvolta-
rea oualor este directa, fara stadiul de larva.
La artropode, structura sistemului repro-
ducator si reproducerea variaza foarte mult.
Arahnidele au sexele separate si dimor-
fism sexual accentuat. Au gona de perechi
cu spermiducte si oviducte care se deschid
prin orificiile genitale la extehor. Cele mai
multe sunt ovipare. Se cunosc si cazuri de
ovoviviparitate, oul este format Tn interiorul
corpuiui, iar la eclozlune, progenitura
paraseste organismul parental, si viviparitate,
embrionul fiind gazduit si hranit Tn cadrul
ovarului sau uterului.
La crustacee, sexele sunt separate.
Gonadele au conducte genitale distincte
care prezinta formatiuni glandulare, a caror
secretie contribuie la formarea spermato-
forului sau la fixarea oualor Tn ponta. Crusta-
ceele sunt ovipare, ouale fiind purtate de
femela pe anumiti apendlci. Din ele ies larve
care se transforma Tn adult.
Insectele au sexe separate si un pro-
nuntat dimorfism sexual. De la cele doua tes-
ticule pornesc doua canale deferente care se
dilata Tntr-o vezicula seminala, Tn care se
deschid glande accesohi a caror secretie
formeaza o capsula Tn jurul spermatozoizilor.
Canalele deferente se unesc Tntr-un canal
ejaculator, a carui parte terminal!, prev!zut!
cu piese chitinoase, formeaz! penisul.
Ovarele se deschid Tn oviducte care se unesc
Tntr-un canal comun, ce se deschid Tn orificiul
genital femei. Din ou rezult! larva, apoi pupa
si adultui (metamorfoz! complet!) (ex. la
c!r!bus - Fig. - 4 0 ) , iar altele prezint! o
metamorfoz! incomplet! (ou, larv!, adult),
(ex. la l!scut! - F i g . + ; ) 239. Depunerea oualor Tn sol
La albin!, numai matca prezint! ovare 24Q. Metamorfoz! completa
functionale. Din ou!le fecundate rezulta 241. Metamorfoz! incompi"
albine lucr!toare, iar din cele nefecundate, ' " 7-8. aduiti
masculi (trantorii).
239 Depunerea oualor in sol la melcul de livada
240, Metamorfoza completa la carabus: A, larva; B. pupa; C - D . adult
Metamorfoza incompleta la lacusta: 1, oua in sol; 2-6, stadii de dezvoltare;

149
 La echinoderme, sexele sunt separate,
Gonadele sunt asezate radiar, lar conductele
lor se deschid independent pe placile geni-
tale. Fecundatia este externa, iar din ou se
dezvolta o larva ciliata, cu simethe bilaterala.
In primele stadii duce o viata libera, apoi
se fixeaza, iar simetha sa devine radiara, ca la
adult.
La ciclostomi, sexele sunt separate iar
gonadele impare. Fecundatia are locTn apa. Din
oua ies larve care, dupa 3-4 ani, devin aduiti.
La pesti, cele doua testicule (vezi fig.
154 A) sunt alungite si se continua cu cate
un canal numit spermiduct, ce se unesc si se
deschid la exterior printr-un ohficiu genital
comun, situat Tnapoia orificiulul anal. Cele
doua ovare, prin oviducte, comunica cu orifi-
ciul genital. Ovulele sunt depuse Tn mediul
extern (depunerea icrelor) unde sunt fecun-
date de masculi, care elimina spermatozoizii
(laptii). Din ovulele fecundate rezulta embri-
onul si apoi puietui (alevinii) (Fig. A'-).
La speciile cu fecundatie interna (rechin,
pesti exotici), dezvoltarea embrionara se face
Tn interiorul corpuiui (gura, pliuri tegu-
mentare), fenomenul purtand numele de
ovovivipahtate.
La amfibieni, sexele sunt separate.
Masculul prezinta doua testicule de forma
ovala, care, la partea supehoara, prezinta cor-
pii grasi ce contin substante de rezerva uti-
lizate la formarea spermatozoizilor. Sperma-
tozoizii sunt evacuati prin mai multe cana-
licule care pleaca de la testicule si strabat
hnichii pana la uretere, de unde ajung Tn
cloaca, iar de aici, prin orificiul clocal, la exte-
rior. Deci, la amfibieni, ureterele servesc atat
pentru eliminarea urinei, cat si a spermei.
Femela prezinta doua ovare voluminoase,
prin transparenta carora se vad ovulele
c^nusii sau pigmentate. Anterior se afIa cor-
pul gras, de culoare galben Tnchis. Din ovar,
ovulele tree Tn cavitatea generala a corpuiui
150
si, de aici, Tn palnia oviductelor, apoi Tn
oviducte, iar din acestea Tn utere care se
deschid Tn cloaca (vezi fig. Ll-I^ B).
Fecundatia la amfibieni este externa (Tn
apa), dar poate fi si interna. Peste ovulele
eliminate de femela, masculul depune
lichidul spermatic. La dezvoltarea ovulelor
fecundate exista mai multe faze (metamor-
foza) (Fig. .'.45).
La reptile, sexele sunt separate, dar la
unele apare un dimorfism sexual. Masculul
prezinta doua testicule, de la care pornesc
doua canale deferente care se deschid Tn
cloaca (vezi fig. 15-1 C). La femela exista
doua ovare, iar oviductele se deschid cu un
capat Tn cavitatea generala a corpuiui phntr-o
palnie, aflata langa ovar. Peretii oviductelor
elaboreaza o substanta - ovalbumina, ce
intra Tn compozitia chimica a albusului de ou.
Terminal, oviductele se dilata Tntr-un uter, Tn
pereteie caruia se gasesc glande care secreta
coaja oului. Uterul se continua cu un vagin
care se deschide Tn cloaca prin orificii sepa-
rate de ale ureterelor. Fecundatia este
interna, cele mai multe sunt ovipare. Femela
depune ouale pe pamant sau Tn nisip.
Acestea sunt clocite cu ajutorul caldurii
solare. Ouale sunt mari, au mult vitelus si
sunt acoperite de o coaja pergamentoasa
sau calcaroasa (Fig. ' ! J ) .
In cursul dezvoltarii embhonare apar si
anexele embhonare, reprezentate phn sacul
amniotic (o cuta a ectodermului sub forma
unei pungi pline cu Iichid cu rol Tn apararea
embhonului si hranirea lui) si alantoida, cu rol
respirator si excretor. Din ou Ies pul, care
seamana cu adultii. Exista si reptile ovovivi-
pare (unele vipere) si soparle vivipare, la care
embhonii se fixeaza la pereteie oviductului
printr-un fel de placenta".
Pasarile prezinta anumite particularitati
ale sistemului reproducator, legate de
adaptarea lor la zbor.
3
4

243

242. Etape de dezvoltare la peste

243 Metamorfoza la broasca: A. acuplare;
B. ponta cu ovule; C. ovul fecundat;
D. embrion; E. mormoloc cu branhii
externe; F. adult cu coada
244. Ou de reptila ovipara: 1. embrion;
2. amnios; 3. alantoida; 4. membrana;
5. spatiu cu aer; 6. albumen; 7. corion;
8. sac amniotic; 9. coaja calcaroasa

. 151
 La mascul, cele doua testicule ovoide
contin numeroase canale seminifere, care se
continua cu canalul deferent subtire, paralel
cu uterul. Cele doua canale deferente poarta
vezicule seminale, inainte de a se deschide in
cloaca. Aceasta contine organul copulator
numit penis, prezent numai la anumite specii
(rate, gaste) (vezi fig. I.S-i D).
La femela se dezvolta si functioneaza un
singur ovar (stang), care are aspectui unui
ciorchine. Exceptie fac unele specii de pasari,
ca lisita si rapitoarele, la care ovarele si
oviductele se dezvolta Tn mod egal.
OviductuI stang Tncepe cu o dilatare, Tn
forma de palnie, larg deschisa Tn cavitatea
generala a corpuiui; capatui terminal se con-
tinua cu uterul care se deschide Tn cloaca.
Pereteie oviductului si uterului contine glande
care secreta albusul oului si Tnvelisuhle aces-
tuia. La pasari, ouale se matureaza Tn ovar si
Tnainteaza Tn oviduct extrem de Tncet, asigu-
rand astfel Tnvelirea lor cu albus si coaja. La oul
de pasare, amniosul si alantoida Tndeplinesc
acelasi rol ca si la reptile (Fig. 24.5).
La mamifere, sexele sunt separate si la
majoritatea Tntalnim un dimorfism sexual
accentuat.
Masculul prezinta doua testicule sustinute
de 0 punga tegumentara numita scrot. De la
fiecare testicul porneste cate un canal defe-
rent, a carui parte terminal! se numeste canal
ejaculator. Cele doua canale ejaculatoare se
deschid Tn uretra, care strabate penisul. In
canalele genitale ale masculului se deschid
canalele mai multor glande, a caror secretie
are mare rol Tn viata spermatozoizilor, cat si Tn
procesul sexual: veziculele seminale, prostata
si glanda bulbo-uretrala (vezi fig. 155).
La femela, Tn vecinatatea rinichilor se
gasesc doua ovare mici. Oviductele se
(jeschid cu capatui anterior, ca o palnie, Tn
apropierea ovarelor, iar posterior, Tn uter,
care se continua cu vaginul.
152
La toate mamiferele, fecundatia este
interna. Nidatia (fixarea oului Tn mucoasa
uterina) se produce fie imediat, fie mult mai
tarziu, chiar la cateva luni dupa fecundare. La
unele specii de lilleci, copulatia are loc toam-
na, iar fecundatia, primavara; Tn tot acest
rastimp, spermatozoizii sunt mentinuti Tn
conductele genitale femele.
In cursul dezvoltarii embrionare mucoasa
uterina a celor mai multe mamifere con-
tribuie la formarea placentei (organ nou Tn
seria animala), prin intermediul careia se
realizeaza schimburile de substanta dintre
mama si embrion.
Singurele mamifere care nu nasc pul sunt
monotremele; ele depun oua pe care le clo-
cesc, din care ies puii ce sunt alaptati.
GAMETANGIOGAMIA
Se caracterizeaza prin fuziunea a doi
gameti, care nu sunt individualizati, ci pre-
zinta numerosi nuclei care Tndeplinesc rolul
de gameti (sau uneori au un singur nucleu).
La zigomicete (grup de ciuperci) (ex. la
mucegaiul alb - Fig. .: i ), doua filamente de
aceeasi forma si marime de pe micelli diferite
ca sex Tsi apropie capetele, care se separa de
restui hifei printr-o membrana transversal!,
devenind gametangi. La locul de contact al
gametangilor, membrana se resoarbe, avand
loc Tntai contopirea citoplasmelor si apoi con-
topirea nucleilor. Rezult! zigosporul, care
contine foarte multi nuclei, la Tnceput haploizi,
apoi diplozi. In conditii favorabile, zigotui ger-
mineaz!, dand nastere la un sporange de ger-
minatie, nucleii suferind o diviziune meiotic!
(reductional! - RI), rezultand nuclei haploizi.
Acestia se Tnconjoara cu citoplasm! si mem-
brana, devenind spori capablli s! dea nastere
la noi miceli.
La ascomicete (grup de ciuperci) (Fig.
247), prin germinarea ascosporilor de sexe
 247

245 Structura oului si stadiile dezvoltarii

embrionare la pasari: 1. membrana
vitelina; 2. galbenus; 3. camera cu aer;
4. membrana cochilifera; 5. cochilie cal-
caroasa; 6. albus; 7. salaza; 8. cicathce
246. Gametangiogamie la mucegaiul alb
247. Gametangiogamie la ascomicete "*

153
diferite + si - vor rezulta micelli primare de
sexe diferite + si -. Pe miceliul masculin (-) se
formeaza organul sexual masculin (anteri-
diu), iar pe miceliul primar feminin (+) se va
forma organul sexual feminin (ascogon). Prin
diviziunea nucleului din anteridiu, vor rezulta
mai multi nuclei, care vor juca rol de gameti
masculini. In ascogon se afIa, de asemenea,
numerosi nuclei cu rol de oosfere.
La maturitate, anteridiul fecundeaza
ascogonul, continutuI sau varsandu-se in
ascogon, avand loc plasmogamia, iar nucleii
se alatura doi cate doi, rezultand ascogonul
fecundat cu nuclei perechi. Ascogonul fecun-
dat germineaza, diferentiind niste hife, pluri-
nucleare, fiecare celula cu doi nuclei. Intr-o
celula terminal! a unei hife are loc cari-
ogamia, obtinandu-se un nucleu diploid, care
sufera o prima diviziune meiotica (reductio-
nala - RI), apoi doua diviziuni mitotice,
rezultand opt ascospoh Tnchisi Tn asca.
SOMATOGAMIA
Este procesul de fuziune (fecundatie)
Tntre doua celule vegetative (somatice), ca-
ractehstic la ciupercile superioare (Fig. 248).
Phn germinarea a doi bazidiospoh de
sexe diferite (-- si - ) , se vor diferentia doua
micelli primare (-- si - ) , cu celule uninucleate,
haploide si de scurta durata. La un moment
dat, capetele a doua hife se apropie, iar
continutuI unei celule trece Tn cea de-a doua,
realizandu-se numai plasmogamia, rezultand
un miceliu secundar, care reprezinta aparatui
vegetativ de lunga durata al ciupercii. La un
moment dat, Tn varful unei hife are loc cari-
ogamia, rezultand un nucleu diploid. Acesta
sufera o prima diviziune meiotica (RI),
rezultand doi nuclei haploizi care sufera o
npua diviziune mitotic!, rezultand patru
nuclei haploizi, care vor deveni bazidiospori,
iar partea terminal! a hifei, bazidie.
154
RETINETI? y_
Reproducerea sexuat! implic! con-
topirea a doi gameti: masculin si feminin.
I APLICATII PRACTICE y |
1. Evidentierea ovarului si testiculelor la
pesti.
Materialele necesare: trus! de disectie,
tava de disectie, vat!, ap!; dou! exemplare
de peste (mascul si femela).
Modul de lucru: cu un bisturiu, Tndep!rtati
tegumentui si musculatura Tntre orificiul geni-
tal si Tnot!toarea pectoral!, la ambele sexe.
Veti observa ovarele cu ovule si testiculele cu
spermatozoizi (laptii) (Fig. 24 ).
2. Evidentierea sistemului reproduc!tor la
amfibieni,
Materiale necesare: trus! de disectie,
tav! de disectie, doua broaste vii (mascul si
femei!), vat!, apa, microscop optic.
Modul de lucru: luati broastele, asezati-le
cu partea ventral! Tn sus, si cu o foarfec!
detasati tegumentui, musculatura si tubul
digestiv. Veti observa la mascul cele dou! tes-
ticule de form! oval! care prezint! Tn partea
supehoar! corpii grasi de culoare g!lbuie. La
femei! veti observa dou! ovare voluminoase,
cu peretii transparent! prin care se v!d
ovulele cenusii. Legat de ele se a f l ! corpul
gras de culoare portocalie (Fig. 2 5 0 ) . Cu o
penset! luati cateva ovule si continutuI unui
testicul si observati la microscop aspectui
ovulelor si spermatozoizilor.
3. Evidentierea sistemului reproduc!tor la
gain!.
Materiale necesare: trus! de disectie,
tava de disectie, vata, ap!.
Modul de lucru: se face o disectie Tn
partea ventral! a abdomenului, se Tnl!tur!
tubul digestiv si se va observa ovarul stang,
oviductuI si cloaca (Fig. 251).
gaina i % " '

155

REPRODUCEREA
LAOM f de trompa uterina si antrenat spre uter, atat
Organele sexuale masculine la om sunt
alcatuite din doua testicule asezate Tntr-un
sac tegumentar numit scrof. Ele produc sper-
matozoizii, in urma procesului de spermato-
geneza (Fig. _ ,..).
Un spermatozoid este format dintr-o
parte ovala numita cap Tn care se afIa nucle-
ul si 0 prelungire filamentoasa numita coada
(Fig. \>A). Aceasta, prin miscari ondulatorii,
Ti permite deplasarea Tn lichiidul spermatic.
Spermatozoizii strabat canalele seminifere
din testicul, apoi uretra si ajung la exterior.
Uretra este o cale comuna de eliminare a
urinei si a llchidului spermatic. Dintre glan-
dele anexe amintim: veziculele seminale, pro-
stata si glandele bulboaretrate.
Organele sexuale feminine (Fig. : ) se
afIa Tn partea inferioara a abdomenului. Ele
sunt alcatuite din doua ovare, Tn care sunt
produse ovulele, Tn urma procesului de ovo-
geneza.
Ovulul este o celula sferica, mare, cu
dimensiuni de 0,2 mm, cu nucleul asezat Tn
centrul citopiasmei (Fig. _ B).
De la fiecare ovar porneste cate un tub
numit trompa uterina, care se descfiide Tn
uter. Extremitatea mai dilatata, ca o palnie,
este Tn legatura cu ovarul, captand ovulul si
antrenandu-l spre uter, unde acesta patrunde
prin capatui Tngust al trompei. Uterul este un
organ cavitar, musculos, nepereche, Tn forma
de para, asezat Tn bazin, Tnapoia vezicii
urinare si Tnaintea rectului. Lateral (la stanga
si la drepata) Tn uter se deschid trompele
156
utehne. Uterul are rol de a primi din trompa
ovulul fecundat si de a-l hrani Tn tot timpul
perioadei de sarcina.
Fecundatia. In urma actului sexual, sper-
matozoizii depusi Tn vagin Tnainteaza pe
trompe, prin miscari ondulatorii ale cozii.
Ovulul matur expulzat din ovar este captat
phn miscarea unor cili ai mucoasei trompelor,
cat si prin contractiile peretilor musculosi ai
trompei. Dupa ce s-a desprins din ovar,
ovulul are o viata scurta (1-2 zile), daca nu
este fecundat. Spermatozoidul poate trai mai
mult (7-8 zile).
In drumul lui, pnn trompa spre uter, ovu-
lul fecundat se divide Tn doua celule, apoi in
patru etc, astfel Tncat Tn cateva zile rezulta
un grup de celule de forma unei mure
(morula) care ajunge in uter si se fixeaza in
mucoasa acestuia. Prin diviziuni repetate si
diferentieri celulare se formeaza embrionul si
apoi fatul.
Embrionul fixat in mucoasa uterina
incepe sa se hraneasca pe seama mamei,
prin intermediul placentei. El se afIa in cavi-
tatea amniotica plina cu Iichid amniotic, fiind
ferit de diferite socuri mecanice, vatamatoa-
re. La nivelul placentei are loc trecerea oxi-
genului de la mama la fat si a dioxidului de
carbon de la fat la mama. Legatura dintre
placenta si fat se face prin cordonul ombilical
(Fig. - ^ ) .
^ _ ^
Structura, forma si asezarea orga-
nelor de reproducere la om sunt diferite la
cele doua sexe.
 254 255

252. Organe sexuale masculine; 1. testicul; 2. prostata; 3. vezicule seminale; 4. uretra;

5. vezica urinara
253. A. spermatozoid; 1. cap, 2. corp, 3. coada; B. ovul
254. Organe sexuale feminine; 1. vagin; 2. uter; 3. ovar; 4. trompe uterine; 5. vezica urinara
255. Embrion uman . | ^j^, '

157
 (

TESTE D E EVAEUARE

7. Tipurile de germeni care participa la 6. Dintre nevertebratele cu sexe sepa-

reproducere sunt? rate fac parte:
a. unicelulari; a. hirundineele;
b. pluricelulari; b. viermii nematelminti;
c. asexuati; c. lamelibranhiatele;
d. sexuati. d. crustaceele.

2. Reproducerea asexuata la organismele 7. Din grupul animalelor ovipare, cu

inferioare se face prin: fecundatie externa, fac parte:
a. diviziunea directa; a. pestii;
b. inmugurire; b. amfibienii;
c. propagule; c. reptilele;
d. soredii. d. pasarile.

3. Reproducerea asexuata vegetativa la 8. Din grupul animalelor ovipare, cu

plantele superioare se face prin: fecundatie interna, fac parte:
a. tuberule; a. pasarile;
b. bulbile; b. reptilele;
c. stoloni; c. pestii;
d. hzomi; d. monotremele.
e. bulbi;
f. butasi; 9. Gametangiogamia reprezinta fuzio-
g. marcotaj; narea a doi:
h. tuberculi. a. gameti de sexe diferite;
b. gameti, unui mobil si altui imobil;
4. Reproducerea sexuata se realizeaza c. nuclei;
prin: d. gametangi de sexe diferite.
; a. izogamie;
b. heterogamie;
c. oogamie;
d. gametangiogamie.

5. Din grupul animalelor hermafrodite fac

parte:
a. celenteratele; ' ' .
b. viermii platelminti;
c. oligochetele;
d. lamelibranhiatele.

158
 f Observati cu atentie urnnatoarea schema. Comparati etapele proceselor de sper-
matogeneza (formarea gametilor masculini - spermatozoizii) si ovogeneza (formarea
gametilor feminini - ovule) la om.

Spernnatogeneza Ovogeneza

O spermatogonii ovogonii O

/\ \ /\ \
O o O O 0 o

1 i
ovocit 1 ^K^^'
spermatocit 1
1" \
/ \

1 \ spermatocit II

A
1M 1 4l\ ^ spermatie
J \
globul polar

k 1

spermatozoizi

..159
 > Observati Tn urmatoarea imagine ovulele (A) si spermatozoidul (B) de amfibieni sau Tn
preparatele fixe din colectia laboratorului de biologie. Comparati-le cu gametii altor verte-
brate.

4 Identificati tipul de metamorfoza si etapele acesteia din imaginile de mai jos.

160 * #
 (B) de amfibieni sau in
cu gametii altor verte-

' " a ; nile de mai jos.

A. Influenta factorilor de
mediu asupra organismelor
B. Adaptarea functionala a
organismelor la factorii de mediu
C. Poluarea

REIATIA
FACTORI
ABIOTICI-
ORGANISMEf
Organismele sunt sisteme deschise, aflate
Tntr-un permanent schimb reciproc de
materie, energie si informatie cu mediul
ambiant. Mediul poate influenta organismele
Tn ceea ce phveste structura si performantele
acestora, comportamentul si raspandirea lor.
La randul lor organismele modifica si ele
mediul Tnconjurator.
Factorii de mediu cunoscuti si sub denu-
mirea de factori abiotici sunt lumina, apa,
temperatura, solul, ca si influentele de natura
mecanica si chimica exercitate de mediu
asupra organismelor.
RELATIA DINTRE FACTORUL
LUMINA SI VIETUITOARE
Lumina poate prezenta diferite intensitati,
Tn functie de lungimea de unda corespunza-
toare diverselor culori, actlonand asupra orga-
nismelor pe 0 perioada determinata de timp.
Lumina influenteaza: procesul de fotosin-
teza, ca sursa energetica, viteza si directia
cresterii plantelor; procesele de diferentiere
din cadrul celulelor si tesutuhlor vegetale (for-
marea clorofilei), formarea organelor vegetale
aenene; fazele de activitate si cele de repaus
ale organismelor (de exemplu, active ziua sau
noaptea) (Fig. 2.S6), viteza dezvoltarii indivi-
duale a unor organisme (de exemplu, plante
162
A
I n f l u e n t factozitor de
mediu asupra ofganismelor
de zi scurta sau lunga, fotopehodlsmul); for-
marea de pigmenti Tn pielea anumitor animale
(lipsa pigmentilor la unele animale care traiesc
Tn sol sau Tn pester!) (Fig. 1"').
R E L A T I A DINTRE F A C T O R U L
UMIDITATE SI VIETUITOARE
Apa este factorul care conditioneaza
viata organismelor. Plantele si animalele
acvatice utilizeaza apa permanent, ca mediu
de viata (Fig. 258). Exista foarte putine specii
sau organe ale plantelor (seminte, spoh) care
pot supravietui o perioada mai lunga fara
apa. Aceasta este posibila numai Tn conditiile
unui metabolism extrem deTncetinit.
Apa serveste organismelor drept: agent
de dizolvare si de transport al substantelor
hranitoare si al produsilor metabollcl; ele-
ment component al citopiasmei; reactiv par-
ticipant la multe reactii metabolice (fotosin-
teza, respiratie, digestie).
Sub diferitele ei forme (zapada, ploaie,
ceata, apa freatica etc.), apa influenteaza
viata, Tnmultirea, raspandirea vietuitoarelor si,
prin urmare, Tn mod direct, structura ecosis-
temelor. De exemplu, o seceta prelungita Tn
cadrul unui ecosistem terestru poate duce la
disparitia multor populatii de plante si ani-
male, fapt care schimba structura biocenozei.
 A
256
$M. actorik>r de
tsnpra organismelor

:r . " g a , fotoperiodismul); for-

"z". in pielea anumitor aninnale
|ior la unele animale care traiesc
lesteri) (Fig, 257).

A DINTRE F A C T O R U L
ATE SI VIETUITOARE

: r:::rul care conditioneaza

s~e,or. Plantele si animalele
:eaza apa permanent, ca mediu
258). Exista foarte putine specii
le plantelor (seminte, spori) care
tui 0 perioada mai lunga fara
este posibila numai in conditiile
lism extrem de incetinit.
?ste organismelor drept: agent
si de transport al substantelor
t al produsilor metabolici; ele-
nent al citopiasmei; reactiv par-
lulte reactii metabolice (fotosin-
ie, digestie).
itele ei forme (zapada, ploaie,
freatica etc.), apa influenteaza
rea, raspandirea vietuitoarelor si,
Tn mod direct, structura ecosis-
exemplu, o seceta prelungita in
Kosistem terestru poate duce la 256. Animale nocturne: A, arici; B. bufnita
jitor populatii de plante si ani- 257. Proteul din pesterile Sloveniei
tre schimba structura biocenozei. 258. Mediu acvatic ' I

. . . 163
 RELATIA DINTRE
FACTORUL TEMPERATURA SI
VIETUITOARE
Temperatura constituie factorul care
determina Tn cea mai mare m!sur! Tncadra-
rea speciilorTn zone de vegetatie sau regiuni
zoogeografice (Fig. ).
Variatiile de temperatur! produc modifi-
c!ri Tn activitatea biocenozelor, Tn functie de
anotimp. In unele ecosisteme, aceste variatii
sunt mai mici (Tn pesteri, rauri de munte etc.).
In alte ecosisteme (paduri de stejar, pajisti de
campie etc.), vietuitoarele suport! variatii
mari de temperatur! de la un anotimp la
altui.
In spatiile deschise, de tipul deserturilor,
apar diferente mari de temperatur! Tntre zi si
noapte. Acestea actioneaz! adesea ca factor
limitativ pentru numarul de specii prezent.
Procesele vitale se desf!soar!, de regul!,
Tntre 0C si 40C. Sub 0C apa din celulele vii
Tngheat!, iar peste 40C unele proteine celu-
lare se coaguleaz!. Cu toate acestea, sunt
organisme care suport! temperaturi mult mai
mai hdlcate (animalele de desert) (Fig. 2 6 0 A )
sau mult sc!zute (vietuitoarele din zonele
polare) (Fig. -'''.B).
RELATIA DINTRE FACTORUL
SOL SI VIETUITOARE
Solul reprezinta p!tura superficial! de la
suprafata scoartei care contine substantele
nutritive necesare pentru majoritatea plante-
lor; de asemenea, solul constituie locul unde
tr!iesc multe specii de microorganisme si ani-
male.
Solul s-a format Tn decursul unei lungi
perioade de timp.
La Tnceput se formeaz! un strat subtire
de sol Tn care pot creste numai Iicheni,
164
muschi si unele plante de talie mica, dupa
care acest strat se ingroasa prin succesiunea
vegetatiei si a faunei si prin activitatea
microorganismelor.
Solul este alcatuit dintr-o parte solida
(minerals si organica), din apa si aer.
Componenta mineral! a solului provine
din sfaramarea rocilor si reprezinta toate sub-
stantele anorganice din sol cu care se
aprovizioneaza plantele.
Componenta organica a solului este for-
mat! din materia provenit! din descom-
punerea organismelor moarte, la care se
adaug! r!d!cinile plantelor, tulpinile subte-
rane, microorganisme, ciuperci, animale vii etc.
Partea organic! cea mai valoroas! a solu-
lui 0 reprezint! humusul, rezultat din
descompunerea plantelor si animalelor. De
obicei, straturile superioare ale solului unde
se gasesc majoritatea r!d!cinilor sunt cele
mai bogate in humus.
Fertilitatea este capacitatea solului de a
asigura apa si substantele necesare plantelor.
Fertilitatea scade cand s!rurile minerale
extrase din sol nu sunt inlocuite cu materii
organice descompuse sau cu ingr!s!minte;
de asemenea, fertilitatea scade cand se
modific! pH-ul solului.
Pentru majoritatea vietuitoarelor pH-ul
optim al solului este cand reactia lui este
neutra (Tn jur de 7); sunt acidofile (de exem-
plu, muschiul de turb! care tr!ieste Tn
mlastini acide) (Fig. 261 A); cele care prefer!
un sol cu pH = 7,5 - 8,5, sunt bazofile (de
exemplu, floarea de colt, care prefer! solurile
calcaroase) (Fig. .U'-IB).
* Factorii de mediu (factori abiotici)
actioneaz! din punct de vedere morfo-
structural si functional asupra organismelor.
 260 261

259. Repartitia vegetatiei pe Glob Tn functie de temperatura

.260. A. vipera din desertui Nevada; B. foca - animal din regiunile polare
261. A. muscfii de turba (planta acidofila); B. floarea de colt (planta bazofila)

165

ADAPTAREA
LA M E D I U y
Organismele poseda o potenta fiziologica
si ecologica bine determinata genetic in
raport cu factorii de mediu.
Potenta fiziologica consta Tn capacitatea
unui organism de a tolera variatiile inten-
sitatii de actiune a unui factor de mediu Tn
Interiorul domeniului de toleranta, atunci
cand organismul este prezent Tntr-o cultura
pura, adica Tn absenta concurentei.
Potenta ecologica consta Tn capacitatea
organismelor dintr-o biocenoza de a tolera
variatiile Intensitatii de actiune a unor factori
de mediu Tn interiorul domeniului de tole-
ranta simultan cu concurenta altor orga-
nisme din biocenoza.
Adaptarea la lumina. In functie de inten-
sitatea luminii se cunosc variatii si adaptari
datorita alternantei zi - noapte [variatii diurne
sau circadiene), iar cele produse de alternanta
anotimpurilor se numesc variatii sezoniere.
Modificarea pozitiei capitululul la floarea-
soarelui ( F i g . i o i ), Tnchiderea si deschiderea
unor flori (ex. in, papadie, cactusi etc.) sunt
alte exemple care demonstreaza existenta
ritmului diurn la plante.
Animalele au si ele reactii diferite fata de
lumina, ele au un htm dar Tntre zi si noapte, cu
alternarea penoadelor de repaus cu cele de
activitate (animale active ziua - ciocanitoare,
vrabia, pitigoiul, si animale active noaptea -
.cucuveaua, privighetoarea, liliacul) (Fig.. ).
Adaptarea la umiditate. Unele plante au
frunzele mici, solzoase, transformate Tn spini
166
\
B
Adaptarea fianc|ional& a
organismelor la factorii de
mediu
(ex. la cactusi - Fig. ) , au epiderma mul-
tistratificata, adesea cu perisori, cuticula
groasa, de obicei cerata. La plantele sucu-
lente (cactusii, agavele, euforbiaceele),
prezinta o tulpina transformata Tntr-un organ
de depozitare a apei sau a latexului, epider-
ma este groasa, cutinizata.
La animale, productiunlle pielii (par, cuti-
cula chitinoasa sau cornoasa etc.) le protejeaza
si Tmpiedica pierderea apei din organism.
Toate aceste organisme vegetale sau ani-
male adaptate la un climat foarte arid, sarac
Tn precipitatil, caracteristic stepelor si
pustiurilor se numesc xerofile sau xerofite
(Fig. ).
Unele plante si animale prefera umidi-
tatea moderata, ele se numesc mezofile (ex.
porumbul, smardarul, ursul, rasul, porcul mis-
tret etc.); sunt plante si animale care prefera
0 umiditate excesiva, ele se numesc higrofile
sau higrofite. La animale, pielea este bogata
Tn glande, golasa, cu un strat protector, tran-
spiratia este foarte redusa si traiesc Tn locuri
umbroase (ex. tritonul, salamadra, brotacelul
-Fig..- - . ) ,
Sunt plante si animale care traiesc Tn
mediul acvatic, ele se numesc hidrofile sau
hidrofite. Plantele au frunzele latlte sau fin
divizate, epiderma subtire, fara cuticula (ex.
nufarul, ciuma-apelor etc.). Animalele au
forma corpuiui hidrodinamica, Tnotatoare,
respiratie branhiala sau pulmonara (ex.
pestii, delflnul, balena etc.).
. 167
 Adaptarea la temperatura. La majori-
tatea plantelor, fotosinteza creste in jurul
temperaturii de 30 C. Sub 0 C fotosinteza
se produce numai la conifere.
Fiecare specie de plante are o tempe-
ratura optima pentru germinatie (la grau =
3C, la porumb = 8C).
Din punct de vedere al variatiei tempera-
turii corpuiui fata de temperatura mediului,
animalele sunt: poikiloterme si homeoterme.
Animalele poikiloterme (nevertebratele,
pestii, amfibienii, reptilele) au temperatura
corpuiui variabila in functie de temperatura
mediului inconjurator, spre deosebire de cele
homeoterme (pasah si mamifere), care au o
temperatura aproape constanta, indiferent
de cea a mediului ambiant.
Animalele homeoterme sunt capabile de a
supravietui si Tn conditiile unor temperaturi
extreme (de la poll sau din desert - Fig. -o7).
Animalele de la poll au de obicei, sub piele,
cantitati mah de grasime care formeaza un
strat termoizolator. Animalele din desert au
culoh deschise, pentru a reflecta lumina ziua;
cand temperatura ajunge la 60C, ele stau
ascunse Tn nisip. In zonele temperate, la
venirea iernii, unele pasari si mamifere
migreaza. larna, unele animale intra Tn repaus
hibernal sau somnul de larna; Tn ambele
cazuh, scade mult temperatura corpuiui si,
phn urmare, intensitatea metabolismului.
Adaptarea la mediul subteran. Solul este
locuit de numeroase bacterii, ciuperci infe-
rioare sau miceliul ciupercilor superioare cu
palarie, alge albastre-verzi, iar dintre ani-
male, protozoare, viermi, paianjeni, insecte
si mamifere de talie mica, care au simtui
vazului redus, membrele anterioare transfor-
mate Tn niste lopeti adaptate pentru sapat
galerii (ex. cartita, orbetele) (Fig. 268).
Ramele din sol au un rol important,
deoarece prin saparea galeriilor afaneaza
solul, favorlzand circulatia aerului si a apei.
Prin ingerarea solului brut, ele elimina
168 . . .
substante nutritive care sunt mai usor acce-
sibile plantelor.
Adaptarea organismului uman. Daca
luam Tn considerare influentele mediului
asupra organismului uman, constatam o
serie de reactii sistemice, mai ales fiziologice,
biochimice si comportamentale, adecvate
cantitativ si calitativ influentei respective - si
care constituie o prima manifestare a
adaptarii biologice. Astfel, la frig se produce
0 vasoconstrictle Tn piele, ceea ce dimi-
nueaza pierderile de caldura phn iradiere, se
Inhiba secretia sudoripara, se intensifica ter-
mogeneza - Tn parte prin contractu muscu-
lare (tremuraturi) etc.
Cand sollcltarlle mediului sunt intense si
relativ brutale, se vorbeste de sfress. In stress
se produc modificari neuro-endocrine care
stimuleaza descarcarea hormonilor cortico-
suprarenali, adrenallna si noradrenaline.
Totusi, omul este capabil de remarcabile
performante de rezistenta, adaptandu-se la
vahatia Tn limite foarte largi a factohlor de
mediu abiotici.
In aceasta cucerire a spatiilor extrem de
felurite, specia umana a actionat prin popu-
latii si phn indivizi cu dotari ereditare diferite,
ca si prin indivizi exceptional! ca Tnzestrare
genetica; de asemenea, phn antrenarea spe-
cial! a capacitatilor de adaptare fiziologica si
psihologica (sa ne gandim la programul de
antrenare a exploratohlor din Antarctica, a
celor care au cucerit EverestuI, a scafandhlor
sau a cosmonautllor).
Capacitatea de adaptare a oricarui
organism la mediul sau de viata este expre-
sia Tnsusirilor sale ereditare.
Omul a reusit sa patrunda practic Tn
toate habitaturlle Terrei, ceea ce reprezinta
un fenomen biogeografic si ecologic unic.
iritive care sunt mai usor acce-

a organismului uman. Daca

:e'are influentele mediului
msmului uman, constatam o
i sistemice, mai ales fiziologice,
j comportamentale, adecvate
:a : a : . influentei respective - si
- 0 prima manifestare a
: ; :e. Astfel, la frig se produce
in piele, ceea ce dimi-
lenle de caldura prin iradiere, se
ia sudoripara, se intensifica ter-
Tn parte prin contractu muscu-
ilurij etc.
dtanle mediului sunt intense si
e. se vorbeste de sfress. In stress
iiodificari neuro-endocrine care
lescarcarea hormonilor cortico-
jdrenalina si noradrenaline,
r'j' este capabil de remarcabile
;e -ezistenta, adaptandu-se la
- :e 'carte largi a factorilor de

a cucehre a spatiilor extrem de

ia umana a actionat phn popu-
tivizi cu dotari ereditare diferite,
divizi exceptionali ca inzestrare
asemenea, prin antrenarea spe-
ilatilor de adaptare fiziologica si
[sa ne gandim la programul de
exploratorilor din Antarctica, a
icucerit EverestuI, a scafandrilor
nautilor).

.zy-.z oe adaptare a oricarui

~ - : , sau de viata este expre-
- so a ereditare.
I a reusit sa patrunda practic in
atuhle Terrei, ceea ce reprezinta
n biogeografic si ecologic unic.

1

TIPURI DE
POLUARE.
CONSECINTELE
POLUARII ' f
Poluarea este un proces de deteriorare a
populatiilor vegetale, animale si umane, pre-
cum si a mediilor lor de viata, cauzata de
deseurile provenite din activitatile umane, de
origine menajera, agricola si industriala.
Dupa mediul in care actioneaza, poluarea
poate fi: poluare atmosferica (a aerului), polu-
are acvatica (a apei), poluare edafica (a solului).
POLUAREA ATMOSFERICA
A aparut o data cu dezvoltarea industri-
a l ! , dar a luat o mare extindere, mai ales, in
cursul ultimelor decenii (Fig. 2 6 9 ) .
Poluantii din aer pot fi grupati, Tn functie
de starea lor de agregare, Tn doua categorii
mari: gaze si particule solide.
Gazele poluante dm atmosfera sunt: oxidul
de carbon - care Tn concentratii mari inhiba
procesele respiratohi la plante, animale si om;
dioxidul de sulf- care Tn concentratii mari pro-
duce arsuh frunzelor plantelor (necroze) de-a
lungul nervunlor, iar Tn combinatie cu apa
rezultata din precipitatil formeaza acidul sulfu-
ric, producand ploile acide care usuca Tn special
coniferele (Fig. i.''); compusii azotului
(oxidul si dioxidul de azot) - care contribuie
la formarea smogului; derivatii halogenilor
(^clor, brom, acid clorhidric) - care provin din
Industrie si produc arsuri (necroze) ale frun-
zelor, si boala numita fluoroza la animale,
170 .
Poluarea
manlfestata prin deformarea oaselor, caderea
dintilor.
Poluantii solizi (pulberile) contin nume-
roase particule de cuart, calciu, azbest, oxizi
de fier, oxizi de siliciu, funingine, particule de
plumb, mercur, zinc etc.
Atmosfera poate fi poluata si cu substante
radioactive provenite din industria extractiva
de substante nucleare, reactorii nucleari,
experientele atomice, activitatile militare.
Poluarea sonora a atmosferei se reali-
zeaza prin unde mecanice, infrasunete,
vibratii ultrasonore. Ele au un efect daunator
asupra sistemului neurovegetativ al anima-
lelor si omului.
Poluarea aerului are o actiune negativa
asupra ecosistemelor naturale si antropizate.
Masurile de mentinere a puritatii aerului
sunt:
f diminuarea emisiilor prin retinerea sub-
stantelor toxice (cu ajutorul filtrelor) sau prin
modificarea chimica a acestora;
f evitarea sau diminuarea emisiilor prin
utilizarea unor tehnologii adecvate care sa
dea nastere la cat mai putine gaze reziduale;
-f constructia de vehicule cat mai putin
poluante (prin alegerea tipulul de com-
bustibil);
-f diminuarea emisiilor prin plantarea Tn
zona surselor de emisie a unor zone verzi de
protectie.
J
 ' 5ppm

animale /|
0,000003ppm , /
' '.* apa ' - f
substante chimice 0.04ppm- " ^ - - s s * * ^ - A .J;^''S'i'-^yy-^
poluante
fife
A

269

270

IJ'A A. poluarea aerului si implicit a apei cu

gaze toxice (ppm=parti per milion=
0,0001%); B. poluarea aerului atmo-
sferic
is"
270. EfectuI distrugator al ploilor acide
asupra coniferelor

. . 171
 POLUAREA ACVATICA
Apa este folosita in aproape toate sec-
toarele vietii sociale.
Principalii poluanti chimici ai apelor sunt:
plumbul, care provine din evacuarile Tntre-
prinderilor industriale si din gazele de esapa-
nnent ale autovehiculelor; mercurul, azotatii,
fosfapi, hidrocarburile, detergenpi si pesti-
cidele (Fig. 271).
Poluarea biologica a apelor este produsa
de diversi agenti biologic! (microorganisme si
substante organice fermentative). Acesti
poluanti ajung Tn apa o data cu deversarile
industriale sau menajere care contin detritus
organic, detergenti, reziduuri de la fabricile
de produse alimentare.
Masurile de protectie a apelor sunt:
f constructia de stavilare, bazine de
colectare si suprafete inundabile, pentru
rezerve de apa;
f constructia de zone de protectie a
apelor;
f urmarirea permanent! a calitatii apei;
f iijtroducerea de noi tehnologii care sa
economiseasca apa;
f epurarea eficienta a apelor reziduale
pentru a evita contaminarea cursurilor natu-
rale.
POLUAREA EDAFICA
Este cauzata de pulbeh si gazele nocive
din aer, de apele reziduale, de deseurile de
natura Industriala sau menajera, dar mai ales
de pesticidele si ingrasamintele chimice
folosite Tn agricultura. ' ^
Pesticidele (Fig. 272) sunt substante
chimice naturale sau de sinteza, folosite pen-
tru distrugerea daunatorilor animali si vege-
ta'li care ataca plantele de cultura, animalele
domestice si chiar omul.
172
Masurile de protectie a solului sunt:
-f constructia unor instalatii de protectie
si plantarea de arbusti Tn vederea diminuarii
eroziunii;
f constructia unor zone de depozitare a
gunoiului bine delimitate, ca si a instalatiilor
de epurare a apei;
-f utilizarea masinilor agricole usoare, uti-
lizarea judicioasa si moderata a Tngrasamin-
telor, ca si a metodelor de rotatie a culturilor;
f mentinea calitatilor solului ca spatiu de
viata.
E F E C T E L E POLUARH ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN
Noxele eliminate Tn atmosfera sub forma
de gaze sau pulberi au efect nociv asupra
sanatatii organismului uman. Oxidul de azot,
anhidhda sulfuroasa eliminate Tn atmosfera
formeaza smogul, care provoaca Tn marile
orase tulburari cronice pentru indivizii cu
afectiuni respiratorii si cardiace. Sulfura de
carbon emanata Tn aer provoaca la copii
simptome neurologice.
Pesticidele si Tngrasamintele chimice
administrate irational, Tn concentratii mah,
ajung Tn corpul producatorilor (plantelor),
apoi Tn corpul consumatorilor si ulterior
Tn organismul uman, provocandu-i grave
afectiuni ale sistemelor digestiv si neuroen-
dochn.
Poluarea apei potabile cu azotati si con-
sumul ei timp Tndelungat pot determina
aparitia unor tulburari caracterizate prin
cefalee, greata, diaree, fenomene cunoscute
sub numele de boala apei, care reprezinta o
intoxicatie cronica.
Poluarea apei cu agenti microbieni deter-
mina cresterea frecventei unor afectiuni,
cum ar fi: colibaciloza, hepatita virala, holera,
dizenteria etc.
272
 Efectele poluarii radioactive a solului si
aerului se manifesta la om prin diverse tul-
burari ce pot merge uneori pana la moartea
indivizilor.
In general, toate radiatiile ionizante
prezinta un rise de cancerizare sau de muta-
geneza pentru o anumita fractiune a popu-
latiei afectate.
Poluarea sonora, Tn marile orase industri-
ale, a persoanelor care muncesc Tntr-un
mediu cu zgomote permanente determina
tulburari neurovegetative Tnsotite de unele
manifestari generale, conturand o patologie
foarte variata (nevroze, hipertensiune arteri-
ala, tulburari endocrine etc.),
SUPRAPOPULATIA
Cunoscuta si sub numele de cresterea
populatiei (Fig. 273) sau explozie demogra-
fica, suprapopulatia reprezinta sporirea
numarului de indivizi, care are loc atunci
cand rata natalitatii depaseste rata morta-
litatii, cand imigratia este mai mare decat
em ig ratia.
Curba de crestere obtinuta prin corelarea
dimensiunilor populatiei Tn raport cu timpul
prezinta Tn mod tipic fie forma literei S (curba
sigmoida), fie a literei J (Fig. 274A, B).
Explozia demografica genereaza con-
seclnte importante, printre care si de ordin
ecologic.
Fenomenul se Tntalneste si la unele specii
de animale (insecte). Se consider! ca
explozia demografica la animale este deter-
minata de anumiti factori: clima, hrana,
absenta parazitilor si a pradatorilor etc.;
cresterea populatiilor poate avea loc Tn pro-
g^esie geometric! (2, 4, 8, 16, 32).
Populatiile foarte putin controlate de factorii
mediului pot cunoaste mari oscilatii ale
174 . .
densit!tii lor. In cazul speciilor d!un!toare,
aceste populatii pot deveni un flagel pentru
om, pentru plantele de cultur! si pentru ani-
malele domestice.
ROLUL OMULUI IN
MENTINEREA ECHILIBRULUI
ECOLOGIC
Sub egida O.N.U. au fost create o serie de
organisme, dintre care eel mai important este
Consiliul de Administratie al Programului
Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator,
la care a aderat si tara noastr!.
Programul 0m si biosfera" finantat de
UNESCO studiaz! conexiunile societatii cu
mediul Tnconjur!tor si legile care guverneaz!
echilibrele ecologice naturale.
Educatia Tn domeniul ocrotirii naturii tre-
buie sa Tnceap! din fraged! copil!rie si sa fie
continuata Tn tot timpul anilor de scoal!, cat
si Tn afara scolii. Scoala are obligatia de a
organiza o vie si sustinut! miscare de
ocrotire a mediului, astfel Tncat elevli s!
formeze marele detasament de ap!r!tori ai
naturii.
^ ^. RETINETI!
In functie de actiunea factorilor de
mediu dintr-o biocenoz!, organismele
prezint! o serie de adapt!h morfo-struc-
turale si functionale.
f Pentru p!strarea echilibrului biologic
si a protectiei naturii este nevoie de sta-
bilirea unor raporturi de interactiune si
colaborare Tntre societatea umana si
natura.
273. A. Mexico City - suprapopulatie; B. Londra - suprapopulatie
274. Curbe de crestere a populatiei: A. curba sigmoida - indica cresterea exponentiala si
I ajunge la limita capacitatii de suport, cand conditiile de mediu asigura resursele nece-
sare, dar nu permit cresterea numarului de indivizi; B. curba de tip J - are o faza initiala
de crestere exponentiala, ulterior scade, deci indica chiar Tncetarea ciclului de viata al
speciei sub influenta unor factori care intervin brusc

* 175
 5?

:>E EVAEUARE 6. Noxele care polueaza apa sunt:

a. azotatii;

/. Factorii c/e mecJiu care influenteaza b. detergentii;

viata organismelor sunt: c. pesticidele;

a. lumina; d. hidrocarburile.

b. temperatura;
c. umiditatea; 7. Noxele care polueaza solul sunt:

d. solul; a. Tngrasamintele chimice;

e. relatiile dintre organisme. b. pesticidele;

c. hidrocarburile;
2. Organismele care traiesc in desert d. pulberile de metale.
au unele adaptari:
a. spini;
b. tesut acvifer;
c. peri sau cuticula chitinoasa;
d. elimina putina urina concentrata.

3. Animalele care traiesc la poll:

a. au culori deschise;
b. au blana dezvoltata;
c. au tesut adipos bine dezvoltat;
d. sunt grupate in familii.

4. Poluarea este de urmatoarele tipuri:

a. atmosferica;
b. acvatica;
c. edafica;
d. sonora.

5. Noxele care polueaza aerul sunt:

a. oxidul de carbon;
b. plumbul;
' c. dioxidul de sulf;
d. dioxidul de azot.

176