Nobilimea Chioarului- file de istorie locala

transilvaneana
Realittile romnesti ale Transilvaniei medievale, n ciuda izvoarelor destul de numeroase,
au iesit relativ greu la lumin, ceea ce le-a dat cuvnt unora s pun sub semnul ntrebrii nssi
prezenta romnilor n regiune. Valer Hossu vrea cu tot dinadinsul s contrazic aceast asertiune si
o face cu mult succes.
Cunoscut de multi ani ntre truditorii pe trmul scrisului istoric, ne convinge si de aceast
dat c exist destule documente despre Chioar, c aceste documente sunt vechi si c ele se refer
din belsug la romni, bstinasi n zon. O face cu mult calm si chibzuint, fr s contrazic n chip
direct pe nimeni, dar convingndu-ne de temeinicia gndurilor sale. Fireste, nc din secolul al
XVIII-lea au nceput s ias la lumin, prin efortul istoricilor si filologilor, temeiurile adnci ale
romanittii transilvane, att cele trnesti (iobgesti), ct si cele elitare. Prea multi ani la rnd s-a
repetat faptul c n Transilvania noi am fost un popor modest de trani si de preoti supusi Iorga
vorbea att de frumos despre sate si preoti din Ardeal! nct am ajuns nici s nu mai cutm si
s nu mai credem altceva. O dat cu epoca modern, s-a mai vorbit despre o intelectualitate de
extractie rural, cum a fost gruparea din Scoala Ardelean strlucitoare n manifestrile sale de
tip iluminist si national si cam att. Abia trziu au fost reluate strdaniile de nceput ale lui Ioan
Mihaly de Apsa, Ioan Cavaler de Puscariu sau Augustin Bunea, care ncercaser s atrag atentia c
uneori, rar si dificil, romnii din Transilvania si din vecintate au fost si stpni, nu doar supusi, c
au avut o elit nobiliar. Valer Hossu se nscrie, aici si acum, n aceast traditie, dnd la iveal o
carte despre nobilimea Chioarului.
Ca orice popor european de la cumpna mileniilor I si II din era crestin, romnii aveau si ei
conductori puternici, fiindc erau proprietari si lupttori. Venirea valurilor de nvlitori dinspre
rsrit nu a putut distruge aceast elit, chiar dac i-a diminuat puterea. O lovitur grea pentru
localnici (romni, slavi, pecenegi etc.) a venit dup 900, cnd ungurii unul dintre valurile n
migratie stabiliti n Pannonia au nceput incursiuni de prad si apoi de cucerire, napoi, spre
rsrit. Dup mai bine de o sut cincizeci de ani de astfel de atacuri si presiuni, ntre secolele XI si
XIII, Transilvania si zonele adiacente erau ncadrate n linii mari n Regatul Ungariei.
Se poate aprecia c tinutul Chioarului, situat n nord-vestul Transilvaniei voievodale, la
confluenta cu Maramuresul, cu Stmarul si cu Crisana, a fost integrat formal n noul stat chiar mai
devreme de 1200. Faptic ns, concret, la teritoriu, integrarea a nceput s se produc numai n
secolul al XVIII-lea, fr rezultate si urmri spectaculare, deoarece marea invazie ttar de la 1241-
1242 a distrus aproape totul, inclusiv puterea de stat ungar. Cu greu au revenit stpnii unguri n
regiunea intracarpatic. Cam de aici si deruleaz fascinanta poveste Valer Hossu si o duce, cu
pricepere si farmec, pn la Marea Unire de la Alba- Iulia, din 1918. Aflm astfel despre fondarea
Cettii de Piatr (Chioar, Kvr), despre stpnii si (ntre care cei mai prestigiosi si mai statornici
au fost regii Ungariei, principii Transilvaniei Austriei) si despre supusii si. Acesti supusi, care
preau nchinati sau plecati pentru vecie naintea cuceritorului, ies din nou la lumin, dup
ntemeierea districtului din jurul cettii. Districtul de cetate, oaz de fort si ordine, ar putea fi
fondat, cum s-a ntmplat adesea si n alte prti, pe un vechi nucleu politic romnesc sau romno-
slav, pe o veche vatr de neam, cum spune autorul. Fireste, o dat cu statul strin au venit aici si
stpni strini, dar fr s poat coplesi vreodat caracterul etnic romnesc al districtului. De sub
pojghita de stpnire nou, subtire si neclar, au iesit repede la iveal vechii stpni, cnezi si
voievozi. n trile cu putere politic romneasc si ortodox de la sud si estde Carpati, acesti cnezi
si voievozi (juzi, jupani si altii) s-au adaptat n mare msur exigentelor statale locale, de model
feudal bizantino-slav, devenind boieri; n Transilvania situatia era cu totul alta, pentru c puterea
statal nu era romneasc si ortodox si nici feudalismul de import nu era bizantino-slav, ci
occidental. n aceste conditii ne spune autorul elita romnilor din Chioar a oscilat ntre un statut
de supunere si unul de libertate, tinznd adesea spre nobilitate si esund nu de putine ori n rndul
supusilor iobagi si jeleri. Natural, cum ne avertizeaz si titlul crtii, sunt urmriti mai ales cei care
au reusit s devin nobili, nobili voievozi, nobili adevrati sau conationali, adic s se plieze
dup regulile jocului ascendentei sociale oficiale.
Cetatea si districtul Chioar, situate la zone de confinii, n-au urmat nici destinul politic al
Transilvaniei voievodale, nici al Prtilor Vestice, ci au avut o soart aparte, trecnd sub administratii
si regimuri variate. n vremea acestor avataturi, soarta elitei romnesti a fost mai bun sau mai rea,
dup noroc. Oricum, dintre romni ne asigur Valer Hossu s-au ridicat nume de prestant, juzi
ai satelor, lupttori la hotare, la Clugreni si Giurgiu, alturi de Mihai Viteazul, sau n Polonia,
alturi de Stefan Bthory, purttori de blazoane regesti, princiare si mprtesti, cavaleresti, puscasi,
pixidari ori drabanti, crturari, profesori, episcopi, dregtori, revolutionari, deputati etc. n evul
mediu si n marea parte a epocii moderne, acesti oameni vajnici au tinut la rangurile lor nobiliare,
desi majoritatea nu erau nobili adevrati, ci aveau o nobilitate conditionat, erau nobili de-o
serie ori erau un fel de libertini cu pretentii. Unii au tinut s se numeasc, plini de mndrie, nobili
chiar si atunci cnd luau n chirie, spre a lucra, sesii iobgesti de la marii stpni feudali. Un punct
de reper n viata Chioarului a rmas domnia lui Mihai Viteazul, care si-a rezervat cetatea ca loc de
adpost si si-a numit propriul cpitan aici, druindu-i pe localnici cu statutul de libertate ceea ce n
ochii lor echivala cu nnobilarea global dup modelul secuiesc. Libertatea lui Mihai Viteazul a
rmas o amintire si o aspiratie, mereu invocat apoi, chiar dac numele eroului de la Clugreni,
acum prohibit, era trecut sub tcere. Autorul a reusit s alctuiasc un portret colectiv impresionant
al elitei romnesti din Chioar, portret prin care nobilimea aceasta se nftiseaz asa cum a fost: un
grup de oameni din fruntea comunittiilor, de obrsie strveche, cu sentimentul statorniciei, stpni
pe sine, dar supusi de la un timp, cu armele, altor stpni. n ciuda supunerii ne asigur printre
rnduri Valer Hossu acesti cnezi si voievozi romni nu s-au lsat intimidati si dizolvati n masa
strin, desi au trecut prin momente dificile. Supunerea lor a fost adesea aparent si temporar.
Pentru a rmne n fruntea turmei lor, pentru a-si pstra averea lor, adic pentru a supravietui cu
demnitate omul fr proprietate poate ajunge usor si fr demnitate! au luptat pentru noii
stpni, ajungnd rzboinici de temut, au pltit impozite grele, au muncit chiar cu propriile mini
pmntul, au fost soli, dascli, preoti, rebeli etc., cu un cuvnt, au fost de toate. Si nimic din ceea ce
este omenesc nu le-a fost strin. Multi dinte ei au dobndit titluri nobiliare si chiar blazoane,
marcate n diplome scrise pe pergament, pe care le-au pretuit ca pe icoane. Aici st secretul marii
energii romnesti care s-a revrsat din Chioar atunci cnd a fost nevoie: elita, asa tulburat si
sczut cum a ajuns ea, a stat mereu n fruntea poporului rural si l-a ghidat. Iar un popor care are
elit autentic este salvat, pentru c exist, vietuieste si se perpetueaz.
Cartea aceasta este un exemplu gritor al felului n care istoria local privit adesea de
sus, cu oarecare ngduint superioar poate deveni istorie mare, demn de ochii oricrui
cititor, orict de exigent.
Autor: Ioan Aurel Pop.
Revista Tribuna, 2003.