You are on page 1of 2

2) Articulațiile radiocubitale

Această testare, denumită şi „testarea antebraţului", se referă la aprecierea mişcării de


pronosupinaţie, mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale. Mişcarea este
realizată, de fapt, de radius în jurul cubitusului prin articulaţiile radiocubitale superioară şi
inferioară, care sunt articulaţii trohoide, cu un singur ax de mişcare.
În supinaţie, cele două oase sunt în acelaşi plan, și anume radiusul lateral de cubitus. în
pronaţie, radiusul încrucişează anterior cubitusul, în aşa fel, Încît epifiza distală radială ajunge
median faţă de cea cubitală. Această mişcare este posibilă şi datorită membranei interosoase, ale
cărei fibre încrucişate se întind în supinaţie şi se relaxează în pronaţie.Mişcarea de
pronosupinaţie are un mare rol în funcţia mîinii, în orientarea acesteia; deasemenea, are rol în
funcţia cotului, deoarece, supinaţia „economiseşte" flexia cotului.
Pronaţia, mişcarea de orientare a palmei în jos, progresează de la 0 la 90°. Poziţia de
elecţie este din ortostatism sau din şezând, cu cotul la 90° fixat la trunchi şi mâna cu policele în
sus. Braţul fix al goniometrului se aşază pe faţa dorsală a pumnului, paralel cu humerusul. Braţul
mobil se plasează, după executarea mişcării de pronaţie, de-a lungul stiloidelor.
Există şi o altă metodă, alternativă, considerată a fi mai simplă: din poziţie intermediară
se ţine strins în mână un creion, care depăşeşte mult, în sus, pumnul. Braţul fix al goniometrului
se orientează perpendicular pe podea (goniometrul sprijinit de al treilea metacarpian). Rotarea
pumnului în pronaţie va duce creionul în poziţia orizontală, măsurându-se cu braţul mobil al
goniometrului unghiul realizat.
Supinaţia, cu aceeaşi amplitudine de 90° ca şi pronaţia, se va evalua prin aceeaşi tehnică
de măsurare, cu diferenţa că braţele gonio- metrului se plasează pe faţa voiară a mâinii. Supinaţia
orientează palma în sus1.
Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia de 30—45°, care corespunde poziţiei la
scris, este şi poziţia de repaus.

3) Articulația radiocarpiană
Articulaţia radiocarpiană este formată de cavitatea glenoidă antebrahială (compusă, la
rândul ei, din suprafaţa articulară inferioară a radiusului şi faţa inferioară a ligamentului

1 Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Tudor Sbenghe, Ed. Medicală, București, 1987
triunghiular) şi de suprafeţele articulare ale scafoidului, semilunarului şi mai puţin ale
piramidalului.
O capsulă fibroasă întărită de patru ligamente {anterior, posterior, lateral intern şi lateral
extern) menţine suprafeţele articulare în contact.Mişcările pumnului care se execută în articulaţia
radiocarpiană având două grade de libertate (flexie-extensie şi abducţie-adducţie), la care se
adaugă pronosupinaţia, ne dovedesc că şi pumnul are trei axe de mişcare. În articulaţia
mediocarpiană, mișcările se realizează tot două grade de mişcare2.
Pumnul şi mina au două axe de simetrie: una în prelungirea antebraţului (faţa anterioară),
prin cel de-al treilea metacarpian şi dogetuT medius, a doua, din profil, continuând linia laterală
a antebraţului.
Flexia (flexia volară, flexia palmară) progresează de la 0 spre 90°, articulaţia
radiocarpiană realizând 50° sau peste. De elecţie poziţia de start este cu antebraţul la 90° şi în
pronaţie, cu degetele relaxate ; unii preferă poziţia intermediară. Braţul fix al goniometrului se
plasează pe linia mediană a feţei ulnare a antebraţului, orientat spre olecran; braţul mobil, paralel
cu metacarpianul V. Zona de pivotare a goniometrului trebuie aşezată la nivelul carpului.
Extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. Tehnica măsurătorii este aceeaşi ca la
flexie. Extensia pasivă ajunge la 80—85°, articulaţia radiocarpiană participând cu 50° la această
mişcare.
Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital (pe un ax transversal), fiind mai
amplă cind pumnul este în poziţie intermediară şi minimă cind pumnul este în pronaţie.
Aducţia (înclinarea cubitală, flexia cubitală, deviaţia cubitală) atinge 40—45° in pronaţie
şi mai câştigă aproape 10° când mina este în supinaţie.
Poziţia preferabilă este cu braţul în abducţie si cotul flectat, antebraţul fiind în
pronosupinaţie. Goniometrul se aşază pe faţa dorsală a mâinii, cu braţul fix pe linia mediană a
feţei dorsale a antebraţului, spre condilul lateral al humerusului, şi cu braţul mobil în lungul
metaearpianului IV, spre articulaţia metacarpofalangiană III3.

2 Kinetologie medicală, Mariana Cordun, Ed. Axa, 1999


3 Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Tudor Sbenghe, Ed. Medicală, București, 1987

You might also like