Articulațiile radio-ulnare

Oasele antebraţului, radiusul şi ulna, sunt unite între ele la nivelul epifîzelor proximale şi
a celor distale prin două articulaţii trohoide, iar la nivelul diafizelor, printrosindesmoză.
Articulaţiile sunt numite radio-ulnare. Ele alcătuiesc o unitate funcţională legată de mişcarea de

pronaţie şi supinaţie.
Biomecanica articulației radio-ulnare. Pentru înţelegerea acestor mişcări este necesar să
ne referim la conformaţia suprafeţelor articulare care participă la formarea unei articulaţii care
face parte din grupul trohoidelor. In principiu, într-o asemenea articulaţie este posibilă o singură
mişcare: rotaţia. Această mişcare la nivelul antebraţului devine pronaţie, respectiv supinaţie.
Tratarea biomecanicii articulaţiilor radio-ulnare implică definirea corectă a celor două sensuri ale
rotaţiei: pronaţie-supinaţie, atât în poziţie de repaus cât şi în poziţia orizontală a antebraţului.