Professional Documents
Culture Documents
Îndrumător: Student:
s. I dr. RusuMicşunica
Anul IV
Grupa 3-e
- Suceava 2012-
1
Tema:
Ambalarea chipsurilor
Lay’s
2
Cuprins
Argument
1. Descrierea produsului
2. Materialele folosite la ambalarea chipsurilor
3. Maşini de ambalare a chipsurilor
4. Reciclarea ambalajelor de chipsuri
5. Etichetarea
6. Studiu de caz
7. Concluzii
3
Argument
I. Descrierea produsului
În spatele chipsurilor gustoase şi crocante Lay’s este o întreagă poveste.
Istoria lor începe în America în anul 1944, când Herman W. Lay lansează marca Lay’s Potato Chips.
De atunci şi până astăzi, Lay’s au ajuns să fie savurate şi apreciate în peste 80 de țări, devenind marca
de chipsuri numărul 1 în lume. Povestea Lay’s în România începe în ianuarie 2007. Până la sfârşitul
anului 2006, Star Chips a reprezentat o marcă de tradiție în România, prezentă pe piață aproape 1
deceniu şi deținȃnd poziția de lider de piață mai mult de 4 ani.
Gustul şi calitatea Star Chips au fost apreciate de mulți consumatori, acest lucru motivând
compania Star Foods să continue îmbunătăţirea permanentă a produselor şi serviciilor oferite.
Istoria chipsurilor Star Max este strâns legată de cea a Star Chips. Star Max, marcă de chipsuri
ondulate, mai prăjite şi mai crocante, s-a lansat în luna iulie a anului 2005.
4
În ultimul trimestru al anului 2006, grație investițiilor într-o nouă linie tehnologică de
producere a chipsurilor, Star Chips au devenit cu mult mai gustoase. Astfel Lay’s, marca de chipsuri
numărul 1 în lume, le-a dat numele ei.
5
Gustul fin de smȃntănă şi
Lay's Sour mărar.Disponibile în
Cream & Dill variantele 30 g, 72 g, şi 142 g.
Value pentru
distracție, timp
liber, prieteni şi
familie
6
II. Materiale folosite la ambalarea chipsurilor
n CH = CH2 - CH - CH2 –
Macromolecula PP este constituită din lanţuri liniare lungi, cristaline, neramificate, care îi
conferă proprietăţi mecanice excelente şi o mare rezistenţă termică.
Primele încercări de a polimeriza propilena folosind procedeul cu presiune ridicată a permis
obţinerea de lichide uleioase sau solide cauciucoase fără valoare comercială. În 1955 Natta (Italia) a
folosit catalizatorii Ziegler care i-au permis controlul poziţiei fiecărui monomer adăugat lanţlui în
creştere, obţinând astfel un polimer cu structură regulată. Polimerizarea propilenei la polipropilenă are
loc astăzi la 100 atm şi 60oC.
PP este un polimer liniar care poate avea una din următoarele trei forme: atactică, izotactică şi
sindiotactică care nu sunt decât aranjamente specifice ale atomilor de carbon între ei.
Cel mai regulat polimer cristalin produs prin cataliză stereospecifică este forma izotactică a
cărei denumire sugerează prezenţa grupărilor metil de aceeaşi parte a lanţului polimeric. De fapt atomii
de carbon se aranjează singuri într-un lanţ elicoidal cu grupările metil spre exterior, pp Izotactică
nefiind niciodată perfect stereoregulată, gradul de izotacticitate variind între 88 şi 97%. Celelalte două
forme sunt forma sindiotactică la care grupările metil alternează regulat deasupra şi dedesubtul
planului orizontal şi forma atactică la care grupările metil sunt distribuite la întâmplare de o parte şi de
alta a lanţului, fenomen ce se petrece când polimerizarea decurge în absenţa catalizatorilor
stereospecifici.
a. PP izotactică
C C C
-C - C - C - C - C - C-
b. PP sindiotactică
7
C
-C - C - C - C - C - C –
C C
c. PP atactică
C C C C
-C - C - C - C - C - C - C - C - C - C –
Proprietăţile polipropilenei
PP atactică este un material amorf, cauciucos, cu densitatea 850 kg/m3; este moale, cleios şi
solubil în mulţi solvenţi fiind folosit în adezivii topiţi la cald. Spre deosebire de acest polimer, PP
izotactică este rigidă, cu un grad mare de cristalinitate şi punct de topire ridicat. În polimerii
comerciali, cu cât este mai mare procentul de PP izotactică, cu atât mai mare este cristalinitatea şi atfel
mai mare punctul de înmuiere, rezistenţa la întindere şi asprimea, toate celelalte caracteristici fiind
egale.
PP este o substanţă incoloră şi inodoră, cu densitate 900 kg/m3 mai mică decât a PE, cu punct
de topire ridicat 165-170oC şi punct de înmuiere 140- 150oC. În comparaţie cu alte termoplaste are o
rezistenţă mai bună la căldură, o impermeabilitate mai mare şi o contracţie mai puţin pronunţată. PP nu
dă naştere fenomenului de fisurare prezent la alte poliolefine, iar ambalajele din PP pot fi sterilizate la
115-120oC mult mai uşor decât cele din HDPE.
Permeabilitatea la vapori de apă este scăzută iar permeabilitatea la gaze este medie. În schimb
PP are rezistenţă bună la grăsimi şi substanţe chimice, rezistenţă bună la frecare, stabilitate la
temperatură ridicată, un luciu şi o claritate bună ceea ce face să fie un material ideal pentru imprimare.
PP este mai succeptibilă la degradare oxidativă la temperaturi ridicate cu formare de produşi cu
masă moleculară mai mică necesitând astfel adaos de antioxidanţi. Un efect similar degredării
oxidative se observă la iradierea PP.
Polipropilena este un material inodor, are o rezistenţă bună la grăsimi, este impermeabil la
lichide, iar în strat mai gros poate fi considerat impermeabil la gaze, arome, vapori şi substanţe
odorante. Faptul că este fragil la temperaturi apropiate de 0ºC nu reprezintă un impediment întrucât
8
produsul nu este supus congelării. Dacă acestor caracteristici se mai adaugă aspectul plăcut, suprafaţa
lucioasă a foliei, respectiv faptul că acest material poate fi uşor colorat şi este ideal pentru imprimare,
putem afirma că PP este bine aleasă ca material de ambalare al acestor produse.
Pentru ambalarea chipsurilor se foloseşte polipropiena de tip 5. Acest tip de polipropilena este
inofensiv pentru organism.
9
Fig.1.b. 1-buncăr pentru material prevăzut cu vibrator; 2-celulă de cântărire;3-disozitiv de
golire a dozei de material; 4-dispozitiv de deschidere şi închidere a alimentării cu material în vederea
dozării
În cazul prezentat se alege soluţia constructivă de fabricaţie cu dozare gavimetrică iar buncărul
de alimentare este prevăzut cu un vibrator ce facilitează transferul produselor granulare spre cuva de
cântărire.
10
Din punct de vedere funcţional, utilajul prezentat in figura 2 se compune din:
Sistemul de comandă şi control:
- automat programabil;
- senzori de poziţie;
- senzori de temperatură;
- celulă fotoelectrică pentru detectarea marcajului de pe folie;
Sistemul de acţionare electric:
- motoarele electrice de acţionare;
Sistemele de execuţie:
- sistem de formare a pungii;
- sistem de lipire şi tăiere pe orizontală;
- sistem de lipire pe verticală;
- sistem de derulare a foliei;
- sistem de avans folie;
- sistemul de dozare propriu-zis;
Principiul de funcţionare:
4. Când cele 2 operaţii au luat sfârşit se deschide clapeta cuvei de cântărire şi produsele granulate
sunt introduse în punga lipită în partea inferioară. La următoarea tăiere, punga va fi formată şi
va constitui produsul finit.
5. Se reîncepe procesul de la pasul 1.
11
Tipul de ambalaj folosit este cel de tip perna (standard) prezentat in figura 3.
Pentru a stabili viabilitatea reciclării containerelor de PP, este necesar să se identifice surse de
cantităţi mari fie cu un nivel mic de contaminare, sau care să poată fi curăţate uşor. Bineînţeles că acest
lucru nu este posibil întotdeauna şi trebuie vizate sursele cu cantităţi mici sau foarte contaminate.
Curăţarea este primul pas, la fel ca şi la ceilalţi polimeri, urmată de peletizare şi mai apoi de retopire
pentru extrudere, injectare prin suflare sau modelare.
a. Reciclarea compozitelor de PP
Compozitele de PP sunt foarte utilizate iar potenţialul pentru a fi reciclate este oferit de
procesul de dizolvare. În acest proces, soluţia de polimer este filtrata şi noi compozite sunt proiectate.
Deoarece nanotechnologiile sunt utilizate din ce în ce mai mult, nanocompozitele sunt studiate din ce
în ce mai mult. Compozitele bazate pe PP fac parte dintre cele mai cunoscute materiale
nanocompozite, iar reciclarea nanocompozitelor bazate pe PP reprezintă o nouă idee în ştiinţă şi
tehnologia polimerilor.
Polipropilena reciclata este folosita la fabricarea carcaselor bateriilor auto, periile maturilor,
ştergătoarelor de gheaţă, pâlniei de ulei, rastelului pentru biciclete, greble, benzi de legat, granule,
placi, tăvi, recipiente pentru iaurt siropuri.
V. Etichetarea
Eticheta este un mijloc prin care consumatorul este informat despre ingredientele produselor
alimentare.Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat care conţine
elementele de identificare a produsului şi care însoţesc produsul său este aderent la acesta. De
asemenea, eticheta ilustrează totalitatea informaţiilor care însoţesc un produs alimentar şi care de
regulă, sunt înscrise pe ambalaj şi care oferă consumatorului, detaliile privind caracteristicile
produsului. Scopul etichetării este de a pune la dispoziţia consumatorilor informaţiile necesare,
suficiente, verificabile şi uşor de comparat, care să le permită consumatorilor, să aleagă acel produs, ce
corespunde exigenţelor şi posibilităţilor lor financiare şi să cunoască eventualele riscuri la care ar putea
fi expuşi.
Verificarea respectării conformităţii informaţiilor înscrise pe etichetă produsului, se face de
către autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor:
Autoritatea pentru protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor.
13
Eticheta unui produs alimentar, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
Denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului sau ale ambalatorului sau ale
distribuitorului; în cazul produselor de import, se înscriu şi sediul importatorului înregistrat în
România.
Cantitatea din anumite ingrediente(evidenţiate pe etichetă prin desene sau cuvinte, dacă este
cazul; există şi excepţii).
Cantitatea netă.
Termenul de valabilitate;
Pentru data de expirare, se folosesc doi termeni:
-Termenul de valabilitate pentru alimentele foarte perisabile(cum ar fi produsele lactate
şi cele din carne) şi care reprezintă data limită de consum. După această dată, producătorul nu
mai garantează sănătatea consumatorului, chiar dacă produsul a fost păstrat în condiţii
corespunzătoare.
-Data durabilităţii minimale, pentru produsele mai puţin perisabile(cum ar fi produsele
de panificaţie, conservele, produsele de ciocolată, băuturile răcoritoare etc.) şi care reprezintă
data limită de comercializare.
Condiţii de depozitare şi de folosire(dacă este cazul).”A se păstra la loc uscat şi răcoros, ferit de
razele soarelui.”
Instrucţiunile de utilizare.
Menţiunile de etichetare trebuie redactate în limba română, lizibil şi inteligibil, aşezate în mod
vizibil. Fac excepţie de la prevederea redactării în limba română, mărcile de fabrică sau de
14
comerţ, denumirile de firme şi denumirile arhicunoscute publicului larg, precum: pizza, chips,
snacks, croissant, pop-corn etc.
Informaţiile de pe etichetă, nu trebuie să fie acoperite sau separate prin alte indicaţii sau
desene;
a. Cu sare
b. Cu paprikă
c. Cu cheese
d. Cu barbeque
e. Alte sortimente
a. Foarte importantă
15
b. Importanta
c. Puţin importantă
d. Fără importanţă
a. Foarte important
b. Important
c. Puţin important
d. Fără importanţă
16
Considerati ca ambalajul chipsurilor
Lay's este destul de atragator?
Da Nu
13%
87%
87% din persoanele supuse chestionarului sunt de parere ca ambalajul este destul de
atragator si ii influenţează în decizia cumpărarii.
a. Foarte important
b. Destul de important
c. Importanta medie
d. Puţin important
e. Fără importanţă
a. Foarte mare
17
b. Destul de mare
c. Medie
d. Fără importanţă
3% 7%
90%
Din cele 69 de persoane interdievate , 90% sunt de parere că ambalajul chipsurilor este sigur
pentru sanatatea lor.
18
Un număr mare de persoane sunt de părere că un ambalaj cu un gramaj mai mare este mult mai
avantajos pe când 30% din persoanele interdievate prefera un ambalaj cu gramajul mai mic motivând
faptul că sunt mai practice.
9. Credeţi că informaţiile inscripţionate pe ambalaj sunt suficiente, clare şi oferă informaţii utile?
a. Da
b. Nu
19
VII. Concluziile proiectului
În concluzie, un ambalaj ideal trebuie să protejeze bine produsul, să fie uşor şi ieftin, iar
caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare şi
totodată să reprezinte, prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing.
Conservarea şi protecţia proprietăţilor produselor este considerată funcţia de bază a unui
ambalaj şi se referă la menţinerea în parametrii iniţiali a produsului ambalat, care trebuie
protejat de influenţele mediului exterior ambalajului. Din punctul de vedere al etichetelor,
acestea pot fi o simplă bucata de hârtie ataşată produsului său un desen complex care este parte
integrantă a ambalajului. Chiar dacă se preferă etichetele mai simple, legea obliga ca acestea să
conţină anumite informaţii importante pentru a asigura sănătatea omului.
20