You are on page 1of 60

■‘alionarâ, durata

iste :

RA ?
Capitolul 3
TRADUCTOARE

A. CONVERTIREA MĂRIMILOR DE MĂSURAT


ÎN AUTOMATIZARE
1. CONVERTOARE
noi in ţară ?
Elementele de automatizare, ca de altfel şi multe alte elemente cunoscute
în tehnică, cuprind în structura lor unul sau mai multe subelemente de „con­
vertire", adică de transformare a unei mărimi în altă mărime dependentă de
aceasta.
Pentru înţelegerea noţiunii de convertire a mărimilor, în figura 3.1
se prezintă cîteva exemple de „convertoare" frecvent întîlnite în tehnică.
• Termometrul cu lichid (fig. 3.1, a). Temperatura produsă de o sursă
de căldură S influenţează volumul V al lichidului (dilatare) care, ridicîndu-se
în tubul capilar T, produce modificarea lungimii Z (scară giadată). Deci tem­
peratura 0 este convertită într-un volum V, iar acesta — într-o lungime Z:
0 => V ; V => Z deci 0 => Z. (3.1)
în concluzie, se poate considera că un termometru cu lichid este un
convertor cu ajutorul căruia o temperatură 0 este convertită într-o lun­
gime Z prin două transformări (convertiri) intermediare.
« Manometrul eu tub (fig. 3.1, b). Presiunea P a unui fluid, acţionînd
asupra secţiunii S a coloanei de mercur, este convertită într-o forţă F
(F = P -S ), iar aceasta echilibrează greutatea coloanei de mercur de lun­
gime Z. Adică :
P =* F ; F => l, deci P => Z. (3.2)
• Voltmetrul cu redresor (fig. 3.1, c). Tensiunea alternativă U~ produce
un curent alternativ (determinat de rezistenţa totală a aparatului), care
este redresat prin puntea de diode D în curentul continuu /„ ce străbate
galvanometrul G.
Cuplul activ M produs de acest curent este echilibrat de resorturile
antagoniste ale galvanometrului la un unghi a al acului indicator. Deci,
avem în vedere următoarele convertiri succesive:
[/ „ = > / _ ; / _ = > / _ ; I = => M ; M => a, deci U =* a. (3.3)
Prin urmare, voltmetrul cu redresor este un convertor tensiune-unghi
(D ~ ^ a).

23
Fig. 3.1. Exem ple de convertoare :
termometru cu lichid ; b — manometru cu tub ; c — voltmetru
cu redresor d — divizor de tensiune.

Di vizorul de tensiune (fig. 3.1, d). Tensiunea U0 este convertită în


Un
curentul I determinat de rezistenţa totală R0 / = iar acesta produce
R,o
tensiunea U pe rezistenţa parţială R (U = R I) ; adică:
Ua =t> I ; I => U ; deci U0 U. (3.4)
Concluzii. Din exemplele de mai sus rezultă că procesele de convertire
a mărimilor fizice se întîlnesc, practic, destul de frecvent în tehnică.
în automatică, noţiunea de convertor este atribuită unor subelemente
realizate fie sub o formă independentă, fie incluse în structura unor elemente
complexe (traductoare, regulatoare etc.) şi care au, de exemplu, rolul de
a transforma un semnal unificat electric intr-un semnal unificat pneumatic
(convertor electropneumatic) sau o mărime analogică într-una numerică
(convertor analog-numeric) etc.

2. TRADUCTOARE

a. Noţiuni generale
în scopul măsurării mărimilor fizice ce intervin intr-un proces tehno­
logic, este necesară de obicei convertirea („traducerea") acestora în mărimi
de altă natură fizică care pot fi introduse cu uşurinţă intr-un circuit de auto­
matizare (de exemplu, o temperatură poate să influenţeze un circuit de auto­
matizare numai dacă este convertită (tradusă) într-o tensiune electrică pro­
porţională sau dependentă de temperatura respectivă).
Elementul care permite convertirea („traducerea") unei mărimi fizice (de
obicei neelectrică) intr-o altă mărime fizică (de obicei electrică) dependentă de
prima, în scopul introducerii acesteia intr-un circuit de automatizare, se
numeşte traductor.

24
c*~
1
l

Fig. 3.2. Structura generală a i*, ELEM EN T


unui traductor. i S EN S IB IL A D A P TO R
»
i
i
i TRAD U CTO R
t_ - -

în structura traductoarelor se întîlnesc, în general, o serie de subele-


mente constitutive, ca, de exemplu : convertoare, demente sensibile, adap­
toare ele.
După cum va reieşi din exemplele următoare, structura generală a tra­
ductoarelor este foarte diferită de la un tip de traductor la altul, cuprinzînd
unul, două sau mai multe convertoare conectate în serie. în majoritatea
cazurilor, structura generală a unui traductor este cea din figura 3.2.
Mărimea de intrare X ( (de exemplu, presiune, nivel, forţă etc.) este con­
vertită de către elementul sensibil intr-o mărime intermediară X 0 (deplasare
liniară sau rotire), care este transformată în mărimea de ieşire X e (tensiune
electrică, rezistenţă, inductanţă, capacitate), aplicată circuitului de auto­
matizare. cu ajutorul unui adaptor.

b. Caracteristicile generale ale traductoarelor

De obicei, adaptorul cuprinde şi sursa de energie care face posibilă con­


vertirea mărimii X 0 în mărimea X r.
Lă un traductor, mărimea de intrare X ( şi cea de ieşire X e sînt de natură
diferită, însă sînt legate între ele prin relaţia generală de dependenţă :
X , = f (X t), (3.5)
care poate fi o funcţie liniară sau neliniară, cu variaţii continue sau discon­
tinue (discrete).
Pe baza acestei relaţii de dependenţă se stabilesc următoarele carac­
teristici generale valabile pentru orice traductor :
— natura fizică a mărimilor de intrare şi de ieşire (presiune, debit, tem­
peratură, deplasare etc., respectiv rezistenţă electrică, curent, tensiune etc.);
— puterea consumată la intrare şi cea transmisă elementului următor (de
sarcină). De obicei, puterea de intrare este relativ mică (cîţiva waţi, mili-
waţi sau chiar mai puţin)*, astfel îneît elementul următor în schema de au­
tomatizare este aproape totdeauna un amplificator ;
— caracteristica statică a tradudorului, care este reprezentarea grafică
a relaţiei (3.5) (fig- 3.3) ;
— sensibilitatea absolută sau panta K a, care este raportul dintre variaţia
mărimii de ieşire A X e şi variaţia mărimii de intrare A X 4 (fig. 3.3):
AX,
K„ = (3.6)
AX,
— panta medie ( K m), care se obţine echivalînd caracteristica statică
cu o dreaptă avind coeficientul unghiular:
K m = tg a s K a ; (3.7)
* De exemplu, pentru acţionarea unui electrometru electronic, in cazul măsurării pH-ului
este suficientă o putere de 10-2‘ W.

25
tP
Fig. 3.4. Traductor r
presiune.

~~ domeniul de măsurare, definit de pragurile superioare de sensibilitate manometrică) care


X ( max şi X e max şi de cele inferioare X s min şi X e mln. plasînd prin tija
între bornele c şi
c. Clasificarea traductoarelor în evidenţă variaţ
cuit. electric ca cel
Întrucît circuitele de automatizare sînt in general de natură electrică, siune constantă V
mărimea de ieşire a traductoarelor este aproape exclusiv de natură electrică. nele c şi o (pe rez
Clasificarea traductoarelor poate fi făcută în funcţie de natura mărimii unea Ux, proporţie
de ieşire X e sau în funcţie de natura mărimii de intrare X (. său depinde de pre
• în funcţie de natura mărimii electrice de Ia ieşire (X e) se deosebesc : de măsură ale pre
— traductoare parametrice, la care mărimea măsurată este transformată în figura 3.5
intr-un „parametru de circuit electric" (rezistenţă, inductanţă sau capaci­ prinde un miez m;
tate). Traductoarele parametrice se împart deci la rîndul lor in : traductoare bilă M ţinută în \
rezislive, traductoare inductive şi traductoare capacitive; armătura fixă. Pe
— traductoare generatoare, la care mărimea măsurată este transformată inductanţă L r var
într-o tensiune electromotoare a cărei valoare depinde de valoarea mărimii în aceste corn
respective. scade. Cum curent
• în funcţie de natura mărimii aplicate la iutrare (X<) se disting : tanţei, el creşte d«
— traductoare de mărimi neelectrice (temperatură, deplasare, debit, în figura 3.6 :
viteză, presiune etc.) ; metrelor axelor c;
— traductoare de mărimi electrice (curent, frecvenţă, putere, fază etc.). armături curbe Ct
în practică, traductoarele sînt definite pe baza ambelor criterii arătate centrul O al axului
mai sus (de exemplu, traductor parametric rezistiv de temperatură). raza axului, rezult
• în funcţie de domeniul de variaţie al mărimii de ieşire, traductoarele diametrului 2PS al
se clasifică în : lucrat. Valoarea <
este determinată
— traductoare unificate, la care mărimea de ieşire reprezintă un semnal capacităţi formate
unificat electric (2 — 10 mA c.c. sau 4 — 20 mA c.c.), sau pneumatic* (0,2 —
iile C, şi C2, i
1 kgf/cm2) ;
axul A.
— traductoare neunificate.
Notă. Cu ajutoru
în figura 3.4 se prezintă ca exemplu un traductor rezistiv de presiune.
tor se poate măsura
Presiunea de măsurat P este aplicată unui burduf metalic special Zi (capsulă Irul piesei chiar in ti
Din acest motiv, sist
* în SI, unitatea de măsură este Pascalul : 1 Pa = 1 N/l m2 ; IO5 Pa = 1 bar : 1 bar = mele de „control actu
= 1,01972 kgf/cm3 = 1,01972 at = 0,986923 atm. axului A.

26
Fig. 3.4. Traductor rezistiv de Fig. 3.5. Traductor inductiv
presiune. de forţă.

manometrică) care se deplasează în sus, pe măsură ce presiunea creşte, de-


plasînd prin tija T cursorul reostatului R. Aşadar, rezistenţa R x obţinută
între bornele c şi o va creşte o dată cu creşterea presiunii. Pentru a pune
în evidenţă variaţia rezistenţei R x, deci a presiunii P, se realizează un cir­
cuit electric ca cel din figură, şi anume : rezistenţei totale R0 i se aplică o ten­
siune constantă U0, iar voltmetrul V este legat „potenţiometric" între bor­
nele c şi o (pe rezistenţa R x). In consecinţă, voltmetrul V va indica tensi­
unea Ux, proporţională cu rezistenţa R x, deci cu deplasarea d, care la rîndul
său depinde de presiunea P. Scara voltir.etrului este gradată direct în unităţi
de măsură ale presiunii (atm).
în figura 3.5 este prezentat un traductor inductiv de forţă. Acesta cu­
prinde un miez magnetic format dintr-o armătură fixă C şi o armătură mo­
bilă M ţinută în poziţie verticală de resoartele A l şi A 2, la o distanţă 8 de
armătura fixă. Pe armătura fixă se află o bobină conţinînd N spire, a cărei
inductanţă L x variază cu întrefierul 8.
în aceste condiţii, cînd forţa creşte, 8 creşte corespunzător, şi deci L x
scade. Cum curentul I x din circuitul electric creşte o dată cuscăderea induc-
tanţei, el creşte deci cu creşterea forţei F.
în figura 3.R s-a prezentat un traductor capaciliv pentru măsurarea dia-
metrelor axelor care se prelucrează prin strunjire. Acesta cuprinde două
armături curbe C1 şi C2, avînd raza de curbură R0 şi centrul de curbură în
centrul O al axului A, care se roteşte fiind strunjit de cuţitul S. Notînd cu R x
raza axului, rezultă că distanţa d (d = R0 — P r)^cre.şte o'dată’ cu scăderea
diametrului 2 Rx al axului de pre­
lucrat. Valoarea capacităţii Cx
este determinată de cele două
capacităţi formate din armătu­
rile C, şi C2, înseriate prin
axul A.
NotA. Cu ajutorul acestui traduc-
tor se poate măsura (controla) diame­
trul piesei chiar In timpul prelucrării.
Din acest motiv, sistemul poartă nu­
mele de „control activ" al diametrului
axului A. Fig. 3.6, Traductor eapacitiv de dimensiune.
în paragrafele următoare
r
vor fi prezentate diverse tipuri
de traductoare, în special PROCES
cele fabricate în ţara noastră.
l 4- -ţz1 ELEM E\ 7
..—
1 S E V5 S 'L
( In sta la ţia
tehnologică) 1
d. Adaptoare 1
1
L _ !
Pentru realizarea unei
ei*'2
anumite funcţii de automati­
b
zare, elementele sistemelor
Fig. 3.7. Conectarea elem entelor de automati­ Fig. 3.8. Sa
zare :
automate se leagă sub forma
a — fără adaptor ; b — cu adaptor. unor „lanţuri'1 sau „bucle",
astfel că mărimea de ieşire el trebuie să funcţioneze pei
rare. în acest caz, aparat
dintr-un element E x se aplică la intrarea i2 a unui element E 2 ş.a.m.d.
lizate „special" (speciali*
(fig. 3.7, a). Este evident că, pentru a se asigura o funcţionare optimă, este
necesar ca elementul E ± să se „adapteze" la E3, E2 la E3 ş.a.m.d., adică : în prezent, inajorAa
(precum şi cele de regari
ei — '2 > e2 ~ h- ■■ (3-8) al semnalului din canalul
De exemplu, pentru sei
De obicei, aceste condiţii nu pot fi îndeplinite şi, ca urmare, este necesar
i — 2 .. . 10 mA c.c. sa_ i
ca între elementele care nu se adaptează (de exemplu, E x şi E 2 au mărimile
se utilizează presiuni un4
c1 ^ i2) să se introducă elementul de adaptare, adaptorul A, care să realizeze
condiţia de mai sus, adică (fig. 3.7, b) : De exemplu, pent.r_
0 — 15 atm, traductoi^H
h = iA Şi eA = i2. (3.9) 10 mA c.c. (respectiv O
sistem de semnal u n ::ia t
Observaţia 1. Mărimile şi i2 pot fi aceeaşi de natură fizică, de exemplu tensiuni elec­
trice, însă de valori diferite, caz în care adaptorul se reduce, de exemplu, la un simplu trans­ se obţine un curent diie*
formator sau divizor de tensiune etc. In cazul în care natura fizică a celor două mărimi este „cu zero viu". Raţiunea 4
diferită (de exemplu, dcplasarc-curent), structura adaptorului este mai complicată. că un „zero real" poate s i
Observaţia 2. Adaptorul poate fi considerat ca un caz particular de convertor, avlnd a sistemului de convertii
însă funcţia precizată mai sus (adaptarea intre elemente).
Folosirea unor t r a s a i
în cadrul sistemelor unificate (de exemplu, sistemul unificat E —IE A ), zarea unor aparate oe ■H
adaptoarele au rolul de a transforma o mărime de ieşire oarecare intr-un trare unificat (de exem§|
semnal unificat (de exemplu, o deplasare liniară sau o mărime electrică — o un avantaj consideratul j
tensiune sau o rezistenţă — în semnal unificat 2 — 10 mA c.c.). de pe panoul central o l
Aşadar, adaptoarele realizate în cadrul aparaturii sistem E —IE A con­ aparatura respectivă es=*
vertesc mărimea intermediară (deplasare, rezistenţă sau tensiune) în semnal După cum se va rwi
electric unificat, deci adaptează valorile mărimilor obţinute de la traductoa- de automatizare se ±x$M
rele primare la valorile unificate ale mărimilor de intrare în aparatura de parametrilor sursei :r de j
măsurare, control, reglare etc. ee implică o «tractară a
în ţara noastră se ~t
3. ECHIPAMENTE DE MĂSURARE SPECIALIZATE Şl UNIFICATE reglare etc. la * ** * n i
reşti (aparatură 1
în prima fază de dezvoltare a automatizărilor s-au folosit sisteme de m itice de Au*. znel
măsurare specializate, în sensul că valorile mărimii de măsurat se obţin
într-un domeniu de variaţie ales arbitrar. De exemplu, pentru un domeniu
de măsurare al temperaturii cuprins între 500 şi 800°C, semnalul obţinut
Ia ieşirea unui traductor variază între 0 şi 100 mV, sau între 0 şi 500 mA etc.
Bineînţeles că pentru a fi „adaptate" la asemenea domenii de variaţie, apara­
tele de măsurare — indicatoare, înregistratoare etc., precum şi regulatoarele, si sistemul FE
aragrafele următoare Camera de comandă
rentate diverse tipuri
uctoare, în special
icate în ţara noastră.

/ 1 In sta la ţia
1tehnologică)
Adaptoare

ru realizarea unei
funcţii de automati-
ementele sistemelor
■ se leagă sub forma Fig. 3.8. Structura tip a unui sistem de măsurare.
nţuri" sau „bucle",
mărimea de ieşire e2 trebuie să funcţioneze pentru aceleaşi valori limită ale domeniului de măsu­
element E 2 ş.a.m.d. rare. în acest caz, aparatele de măsurare şi regulatoarele trebuie să fie rea­
cţionare optimă, este lizate „special" (specializate) pentru traductoarele corespunzătoare.
i E3 ş.a.m.d., adică : în prezent, majoritatea sistemelor automate de măsurare şi control
(precum şi cele de reglare) sînt unificate, în sensul că domeniul de variaţie
(3.8) al semnalului din canalul de transmisie este standardizat (semnale unificate).
urmare, este necesar De exemplu, pentru semnale electrice se foloseşte domeniul de curent
E. şi E 2 au mărimile i = 2 . . . 10 mA c.c. sau i = 4 .. .20 mA c.c., iar pentru semnale pneumatice
;i A, care să realizeze se utilizează presiuni unificate p — 0,2.. .1 kgf/cm2 (p = 2 .. .10 daN/cm2).
De exemplu, pentru un domeniu de variaţie al presiunii măsurate de
0 — 15 atm, traductorul elaborează la ieşire un curent unificat i = 2. ..
(3.9) 10 mA c.c. (respectiv 0 atm =s> 2 mA şi 15 atm => 10 mA). Un asemenea
i i exemplu tensiuni elec- sistem de semnal unificat Ia care pentru o mărime de intrare nulă (P = 0)
"?!u. la un simplu trans- se obţine un curent diferit de zero (i = 2 mA) se numeşte semnal unificat
a celor două mărimi este „cu zero viu". Raţiunea de a se folosi un semnal cu „zero viu" rezidă în aceea
r a i complicată. că un „zero real" poate să însemne nu numai o intrare nulă, ci şi o defectare
siaj de convertor, avînd
a sistemului de convertire a mărimii măsurate.
Folosirea unor traductoare cu semnal de ieşire unificat implică şi utili­
-I unificat E —IE A ), zarea unor aparate de măsurat sau regulatoare avînd acelaşi semnal de in­
ssre oarecare intr-un trare unificat (de exemplu, 2 — 10 mA c.c.) (fig. 3.8). Acest lucru prezintă
iiărime electrică — o un avantaj considerabil datorită faptului că numărul tipurilor de aparate
mA c.c.). de pe panoul central este foarte redus (aparatură unificată). în acest caz,
s:stem E —IE A con- aparatura respectivă este mai uşor de înlocuit.
tensiune) în semnal
După cum se va vedea mai departe, procesul de unificare a aparaturii
ute de la traductoa-
de automatizare se extinde şi la alte semnale ca, de exemplu, unificarea
rare în aparatura de
parametrilor surselor de alimentare (f = 500 Hfz, f — 1 000 H z) etc. ceea
ce implică o structură modulară a echipamentelor în ansamblul lor.
în ţara noastră se realizează aparatură de măsurare, control, comandă,
TE reglare etc. la întreprinderea de Elemente de Automatizare IE A — Bucu­
reşti (aparatură electronică), precum şi la întreprinderea de Elemente Pneu­
>u folosit sisteme de matice de Automatizare şi Măsură IE P A M — Bîrlad (aparatură pneuma­
ie măsurat se obţin tică).
pentru un domeniu în capitolele următoare, paralel cu tratarea diverselor tipuri de aparate
C, semnalul obţinut
atre 0 şi 500 mA etc. cuprinse în structura sistemelor de măsurare şi control a parametrilor, vor
ii de variaţie, apara- îi evidenţiate şi aparatele corespunzătoare realizate la IE A : sistemul E
cum şi regulatoarele, şi sistemul FE.

29
• Sistemul unificat E (E-line) cuprinde echipamente electronice desti­ Dacă curentu
nate automatizării proceselor lente, purtătorul informaţiei fiind semnalul acţionează numai
de curent continuu cu zero viu (2 m A) /„ = 2. . .10 mA c.c. sistemul se află ii
• Sistemul unificat FE este similar sistemului E, însă este de o con­ iar fluxurile de p«
strucţie mai recentă, mai compactă, cu o fiabilitate sporită şi eu parametri forţele electromag;
tehnici superiori; purtătorul informaţiei este semnalul de curent continuu, poziţie mediană (
de asemenea cu zero viu (2 sau 4 mA), /„ = 2 . . . 10 inA c.c. sau 4 —20 mA c.c. Dacă curentai
devine un electroi
B. CONVERTOARE FABRICATE IN R. S. ROMÂNIA Ca urmare, flţ
miezurile M 1 şi A
1 CONVERTORUL CURENT-PRESIUNE (ELECTROPNEUMATIC) întrefierurile dA şi
TIP ELA 104 întrefierurile d'B şii
Convertorul curent-presiune fabricat de IE A avînd indicativul de fabri­ în consecinţă
caţie E L A 104 în cadrul sistemului unificat E permite transformarea semna­ Fa - Fb > P
lului unificat electric (2 — 10 mA) în semnal unificat pneumatic (0,2— rente*. Exprimat
1 kgf/cm2). netul, căpătind p
în structura acestuia intră două subelemente, care asigură : sensul arătat mai
— convertirea curent-deplasare (electromagnet polarizat) ; se atrag (.V cu .S\
— convertirea deplasare-presiune (sistem duză-paletă). Momentul ad
Pentru o înţelegere uşoară vor fi descrise separat cele două convertoare de resortul an u t:
constitutive. concretizată sub I
• Electromaynetul polarizat (fig. 3.9). Este format din două miezuri forma unei deplafl
identice M x şi M 2 şi o lamă L care oscilează în jurul punctului O, toate con­ ghiul sau depiaad
fecţionate din material feromagnetic (oţel moale), precum şi din magneţi
Observaţi». Z-am
permanenţi de polarizare P x şi P 2 avînd polarităţiie din figură. Lama L se şi (Fj şi Fj crac.j
găseşte în interiorul unei bobine fixe B ale cărei spire sînt parcurse de cu­ cu curentul i, rtrufcâ
rentul unificat i (mărimea de intrare xt). Resortul R fixat la partea infe­
rioară a lamei L este netensionat în poziţia mediană a acesteia (fig. 3.9, a).
sens invers.
• «Eternal ■

i

dncta C Sf re s&fljl

- ?

i
•I o r t - ne : ~eâuaM
ea • reats x i i i

-d
Intre t e i s . cm

«sar irm

Fig. 3.9. Convertor curent-deplasare :


a — în poziţie mediană (i=0) ; b — în poziţie de lucru (i> 0 ).

30
Dacă curentul este foarte mic, practic i « 0, asupra lamei mobile L
acţionează numai cîmpul de polarizare al magneţilor permanenţi. Deoarece
sistemul se află într-o poziţie simetrică (întrefierurile dA = dB = dc — dn),
iar fluxurile de polarizare Oj, sînt egale, magneţii P l şi P 2 fiind identici,
forţele electromagnetice (nefigurate) sînt egale şi sistemul rămîne în această
poziţie mediană (fig. 3.9, a).
Dacă curentul i creşte, avînd de exemplu o anumită polaritate, lama L
devine un electromagnet avînd polaritatea indicată în figura 3.9, b.
Ca urmare, fluxul magnetic O, produs de curentul i se va ramifica prin
miezurile M t şi M 2 sub forma unor fluxuri componente O, şi d>2, care în
întrefierurile dA şi dD se vor însuma (Oj, + <P,, respectiv Oj, -f 0 2), iar în
întrefierurile dB şi dc se vor scădea (Oj, — 0 2, respectiv — O i — fig. 3.9, a).
în consecinţă, lama L se va roti în sensul orar sub influenţa forţelor
F A — F n (F a > F B) şi F d — F c, care sînt funcţie de fluxurile magnetice afe­
rente*. Exprimat într-un mod mai simplu, se poate spune că electromag­
netul, căpătînd polaritatea din figura 3.9, b ( N sus şi S jos), se va roti în
sensul arătat mai înainte. Se ţine seamă de faptul că polii de nume contrare
se atrag (N cu S), iar cei de acelaşi nume se resping ( N cu N şi S cu S).
Momentul activ al forţelor este echilibrat de momentul rezistent creat
de resortul antagonist, R, astfel că lama L ocupă o poziţie bine definită,
concretizată sub forma unui unghi a sau, ceea ce este tot acelaşi lucru, sub
forma unei deplasări a unui punct de pe lama L din x în x' (fig. 3.9, b), un­
ghiul sau deplasarea fiind proporţionale cu curentul i.
Observaţie. Deoarece cuplul activ ce roteşte lama L creşte o dată cu creşterea fluxurilor Oj
şi <t>2 (P A Şi F d cresc, iar F B şi F c scad), deci a fluxului total î>„ care practic este proporţional
cu curentul rezultă că sistemul descris converteşte curentul i intr-o deplasare 8.

Se constată că, dacă curentul i schimbă de sens, lama L se va roti în


sens invers, fapt ce nu interesează, însă, în cazul prezentat.
• Sistemul duză-paletă (fig. 3.10, a) cuprinde o paletă obturatoare O,
o duză D şi un ajutaj A. Ajutajul este o strangulaţie (cu diametrul sub
0,5 mm) a secţiunii de trecere a
aerului comprimat de la o sursă de
aer de presiune constantă Po> prin
duza D, în atmosferă sau prin con­
ducta Cspre utilizare (presiunea P f).
în calea debitului de aer Q care
vine de la sursă ( P 0) spre atmosferă,
ajutajul A se comportă ca o rezis­
tenţă pneumatică fixă, producînd
căderea de presiune A P , iar duza D
ca o rezistenţă pneumatică varia­
bilă ce depinde de gradul de obtu­
rare al duzei, adică de distanţa 8
între duză şi obturatorul O. Mode­ Fig. 3.10. Convertor deplasare-presiune :
lul electric al acestui sistem pneu­ a — sistemul duză-paletă ; b — modelul electric
al convertorului ; c — caracteristica de con­
matic este reprezentat în fi­ vertire.

<D*
* Valoarea forţei electromagnetice F este daţii de relaţia F = ----7 (.S' este secţiunea
StzS
fluxului în întrefier).

31
— în sfi
gura 3.10, b şi el permite prin analogie o înţelegere mai uşoară a modului de
bila b ocupi
funcţionare a sistemului duză-paletă.
intermediari
Cînd 8 = 0, paleta obturează complet duza şi rezistenţa pneumatică de
multane a :
ieşire a aerului în atmosferă este infinită ( R D = oo). Ca urmare, debitul de
aerului prin
aer Q este nul (1 = 0), căderea de presiune A P este nulă (A U — 0), şi deci
în f
presiunea P ( = P0 (U t = U0).
câtor.
Cînd 8 creşte, rezistenţa pneumatică a duzei scade (R D scade), debitul
Con\
de aer Q creşte (/ creşte) ; căderea de presiune A P va creşte (A U creşte),
elemente
deci presiunea remanentă P ( va scădea (U t scade). Rezultă deci că la scă­
şi amplificai
derea deplasării 8, presiunea P, va creşte.
in figura
Caracteristica de convertire a deplasării 8 în presiunea P , este repre­
ţionările - -
zentată în figura 3.10, c.
Lama
• Amplificatorul pneumatic de putere. Acest tip de amplificator cu­ ratorul O î
prinde un corp cilindric (fig. 3.11, « ) format din patru camere : A, B, C şi D. Conform
Camerele A şi B sînt despărţite prin membrana m formată din pînză eau- de valoare t
ciucată şi rigidizată cu discurile metalice d solidare cu tija t. duză şi
între camerele B şi C se află un perete rigid cu un orificiu central O, matic de
prin care trece tija /. între camerele C şi D se află de asemenea un orificiu 0 2 de vai are
obturat de bila b împinsă în sus de resortul plat p. Cele patru camere au P rag m a
racorduri exterioare cu următoarele funcţii : siune-dr •
— camera A, racordul r4 pentru presiunea de intrare P t ;
— camera B, racordul r2 pentru presiunea de alimentare P „ (P a —
= 1,4 kgf/cm2),
camera C, racordul r3 pentru presiunea de ieşire P „ ;
— camera D, racordul r4 pentru legătura cu exteriorul (P = 0).
Funcţionarea amplificatorului are loc în felul următor :
— cînd presiunea de intrare P t are valoarea minimă P t = P t —
= 0,2 kgf/cm2 (nivelul minim al semnalului pneumatic unificat), resortul p
împinge bila b în sus pînă ce aceasta obturează complet orificiul P v în acest
caz rezistenţa pneumatică de trecere a orificiului 02 este minimă, astfel că
presiunea de ieşire P e capătă valoarea minimă (P e = P e min = 0,2 kgf/cm2)
obţinută prin legarea circuitului direct cu atmosfera ;
— cînd presiunea de intrare P t are valoarea maximă P { = P< maj =
= 1 kgf/cm2 (nivelul maxim al semnalului pneumatic unificat), forţa F p
a resortului p este învinsă, bila b fiind împinsă în jos (prin tija t) pînă ce
aceasta obturează complet orificiul 0 2. Rezistenţa pneumatică de trecere
a orificiului 0 4 este minimă, astfel că presiunea de ieşire P e capătă valoarea
maximă (P e = P e max = 1 kgf/cm2) prin legarea circuitului de ieşire direct
cu presiunea de alimentare P„ ;

Fig. 3.11. A m p lificator pneumatic de putere :


a — schema pneumatică ; 6 — caractetlstlca statică.
— în sfîrşit, pentru valori intermediare ale presiunii P ( (0,2 — 1 kgf/cm2),
bila b ocupă o poziţie intermediară, astfel că presiunea P e capătă o valoare
intermediară între P e = 0,2 kgf/cm2 şi P , — 1 kgf/cm2 datorită legării si­
multane a camerelor B, C şi D prin rezistenţele pneumatice de trecere a
aerului prin orificiile Oj şi 0 2.
în figura 3.11, b este arătată caracteristica statică a acestui amplifi­
cator.
Convertorul electropneumatic tip E L A 10 i este alcătuit din cele trei
elemente descrise mai sus : electromagnetul polarizat, sistemul duză-paletă
şi amplificatorul pneumatic. El este reprezentat într-o formă principială
în figura 3.12, a, funcţionarea sa de ansamblu fiind determinată de func­
ţionările elementelor componente descrise mai sus.
Lama mobilă L a convertorului curent-deplasare este solidară cu obtu­
ratorul O al convertorului deplasare-presiune.
Conform celor arătate mai sus, cînd curentul i (mărimea de intrare x*)
de valoare unificată 2— 10 mA c.c. va creşte, obturatorul se va apropia de
duză şi presiunea P , va creşte. Presiunea P, aplicată amplificatorului pneu­
matic de putere va produce creşterea presiunii P e (mărimea de ieşire xe)
de valoare unificată 0,2 — 1 kgf/cm2.
Presiunea de ieşire P F este aplicată în derivaţie şi convertorului pre-
siune-deplasare N (fig. 3.12, «), realizat sub forma unui burduf de alamă
cu pereţi gofraţi (ondulaţi) care asigură o „reacţie negativă (o legătură in­
versă de la ieşire la intrare) necesară îmbunătăţirii „stabilităţii" funcţionării
de ansamblu a convertorului curent-presiune.
Se precizează deocamdată că prin funcţionarea stabilă a unui element
se înţelege o funcţionare, fără oscilaţii sau vibraţii (instabilitate) la trecerea
convertorului de la o stare la alta (în regim tranzitoriu).
Prin modificarea conexiunilor bobinei electromagnetului polarizat,
semnalul unificat de intrare poate deveni.
i = 4. . . 20 mA c.c.

L
F b
Pa A.Uk^fAim ?
| Amplificator
■ p pn eum atic
’a

lQ2 Vkgf/cm?
N

O
Fig 3.12. Convertor curent-presiune tip E L A 104 :
a — schemă de ansamblu ; b — aspect exterior.

3 — Echipamente electronice pentru automatizări — cd. 103 33


Convertorul electropneumatic E LA 104 îndeplineşte funcţia de element
secundar în sistemele de reglare automată, fiind parte integrantă a elemen­
tului de execuţie — servomotorul pneumatic.
Aşadar, convertorul electropneumatic se foloseşte numai atunci cînd
semnalul de comandă obţinut la ieşirea dispozitivului de automatizare este
electric (i = 2 . . . 10 mA c.c.), iar elementul de execuţie cuprinde un servo­
motor pneumatic (p = 0 ,2 .., 1 kgf/cm2).

Caracteristicile tehnice principale ale convertorului electropneumatic ELA 104 sint :

Semnalul de intrare: 2—10 mA c.c. (legarea serie a bobinelor);


(curent) 4—20 mA c.c. (legarea paralelă a bobinelor).
Semnalul de ieşire: 0,2 —1 kgf/cm2.
(presiune)
Rezistenta de intrare: 1 000 £2 (2 -1 0 mA c.c.) ;
250 O. (4—20 mA c.c.).
Clasa de precizie: ± 1 %.

în figura 3.12, b se prezintă o vedere de ansamblu a convertorului elec­


tropneumatic E LA 101.
j

2. CONVERTORUL TENSIUNE-CURENT TIP ELX 120

Convertorul tensiune-curent fabricat de IE A şi avînd indicativul


E L X 120 este destinat convertirii semnalului unificat de tensiune u = 0 ,4 ...
2 V c.c. în semnal unificat de curent i = 2 .. .10 mA c.c. El se foloseşte în
combinaţie cu aparatele înregistratoare sistem E (I E A ) care au şi funcţia
specială T. |
După cum se va vedea, aceste tipuri de aparate înregistratoare care
sînt alimentate cu curent unificat i = 2 .. .10 mA c.c. (sau 4 —20 mA c.c.)
posedă, în afara funcţiei de indicare şi înregistrare, şi funcţia de a modifica
(proporţional cu semnalul de intrare) o rezistenţă calibrată R0, elaborînd
o tensiune de ieşire n = 0,4.. .2 V c-c.
Aşadar, rolul convertorului E L X 120 este acela de a reface semnalul
unificat de curent (i = 2 .. . 10 mA c.c.) aplicat aparatului înregistrator
respectiv.
Schema-bloc a convertorului E L X 120 este reprezentată în figura 3.13
şi cuprinde :
— o sursă de curent stabilizat tip H 51 ;
— un amplificator cu chopper tip H 22;
— un amplificator final (de putere) ;
— un circuit de corecţie.

Caracteristicile tehnice principale ale convertorului tensiune-curent ELX 120 sînt :

Semnalul de inlrare : 0 ,4 -2 V c.c.


Semnalul de ieşire: 2—10 mA c.c.
Rezistenţa de sarcină : 0 - 3 kO.
Clasa de precizie: ±0,3 %.

34
b e ::.:
Fig. 3.13. Sehema-bloc a convertorului E L X 120.

3. CONVERTORUL DE SEMNALE UNIFICATE SERIA ELX 121

Avînd o structură asemănătoare cu E L X 120 (fig. 3.13), convertorul


de semnale unificate seria E L X 121 asigură o convertire în ambele sensuri
a tuturor semnalelor de curent, unificate (din ţara noastră sau folosite pe
plan mondial) cu zero viu (de exemplu 2 mA) sau zero real (0 mA), atît la
intrare cit. şi la ieşire.

Caracteristicile tehnice principale ale convertorului de semnale unificate seria ELX 121
sint :

Semnatul de intrare: 0 - 5 ; 0 -1 0 ; 0 -2 0 ; 0 -5 0 ; 0 ,5 -5 ; 1 - 5 ; 2—10 ; 4—20 ; 10 —


50 mA c.c.
Semnalul de ieşire : 0 —5 ; 0 — 10 ; 0 —20 ; 0 —50 ; 1—5 ; 2 —10 ; 4—20 ; 10 — 50 mA c.c.
Impedanfa de intrare: 30 —400 O.

C. ADAPTOARE FABRICATE ÎN R. S. ROMÂNIA

1. ADAPTORUL DEPLASARE UNGHIULARĂ-CURENT


TIP ELT 370

Acest tip de adaptor este frecvent folosit în sistemul E ( I E A ) avînd


indicativul de fabricaţie E L T 370 şi fiind utilizat în construcţia unor tra-
ductoare de presiune, de nivel, de debit etc.
Schema de principiu a adaptorului deplasare-curent este reprezentată
în figura 3.14.
Adaptorul deplasare-curent foloseşte principiul convertirii unei deplasări
mecanice (rotire) într-un semnal alternativ a cărui amplitudine este propor­
ţională cu unghiul de rotire a (fig. 3.14). în acest scop se foloseşte un modu­
lator magnetic M avînd un element mobil de polarizare realizat sub forma
unui magnet permanent N —S.
în poziţia iniţială (verticală), intrarea este nulă (a = 0), miezul M este
perfect simetric, şi deci curentul iP este zero, caz în care la ieşire se obţine
ie — 2 mA („zero viu “ ).

35
2. ADAPTORUL D

Acest tip de ai
el dispune de o pin
sare unghiulară.
Caracteristicile
observaţia că preciz
Adaptorul E L 7
trie de debit ti p D

3. ADAPTOARELE

Acest tip de ad
rarea temperaturii»!
sau al termorerist)
în ambele caai
de a converti o m i
rezistenţă electr,
Fig. 3.14. A daptor deplasare unghiulară-curent tip E L T 370. unificată i = ±10

Cînd unghiul de intrare a, creşte, va creşte proporţional şi curentul ip


care este aplicat prin transformatorul de adaptare T 3 unui amplificator tip
H 21 format dintr-un amplificator de c.a. şi un demodulator la ieşirea căruia
se obţine semnalul unificat i, = 2 .. . 10 mA c.c. corespunzător domeniului
maxim de variaţie a unghiului (care în cazul adaptorului respectiv, E L T 370,
este de 16°).
Un oscilator, de asemenea tipizat (IE A tip H 31), produce tensiunea
cu frecvenţa de 500 H z care prin transformatorul de izolare T : alimentează
modulatorul magnetic, precum şi tensiunea de 1 000 Hz, care prin transfor­
matorul T 2 asigură procesul de demodulare (redresare) din amplificatorul
H 21.
Curentul de ieşire ie este adus printr-un circuit de „reacţie" înapoi la
ieşirea modulatorului, în punctele c şi d (fig. 3.14, indicat punctat), fapt
care asigură o funcţionare stabilă a adaptorului în ansamblul său.
Impedanţa de ieşire a adaptorului tip E L T 370 este de 3 kQ.
Adaptorul IE A tip E L T 310 folosit pentru deplasare liniară-curent
este practic adaptorul E L T 370, la care s-a mai adăugat la intrare un con­
vertor mecanic ce transformă mişcarea liniară în mişcare circulară.
Adaptorul E L T 370 este plasat în aceeaşi carcasă cu traductoarele
primare cu care acesta este cuplat.

Caracteristicile tehnice principale ale traduc torului ELT 370 sint :

Semnalul de intrare : a = 0 .. .16°.


Semnalul de ieşire: 2 —10 mA c.c. (la cerere : 0 —5 ; 1—5 ; 0 —10 ; 0 —20 şi 4—20 mA c.c.).
Clasa de precizie: ±0 ,5 % .
Rezistenţa de sarcină : 0 —3 k£l.

Adaptorul E L T 370 este utilizat în principal în construcţia traduc-


toarelor de presiune şi de nivel.

36
2. ADAPTORUL DEPLASARE L1NIARĂ-CURENT TIP ELT 310

B Acest tip de adaptor este similar tipului E L T 310, cu menţiunea că


el dispune de o pîrghie mecanică ce transformă deplasarea liniară în depla­
sare unghiulară.
Caracteristicile tehnice sînt similare cu cele de la tipul E L T 310, cu
observaţia că precizia sa este măi redusă (circa 2%).
Adaptorul E L T 310 este folosit în combinaţie cu traductorul rotame-
tric de debit tip D R 100, fiind introdus în carcasa acestuia.

3. ADAPTOARELE TENSIUNE (REZISTENJĂ)-CURENT TIP ELT 160

Acest tip de adaptor (fig. 3.15) se utilizează în principal pentru măsu­


rarea temperaturilor (traductoare generatoare) cu ajutorul termocuplurilor
sau al termorezistenţelor (traductoare rezistive).
în ambele cazuri, adaptorul comportă un bloc de gamă care are rolul
de a converti o mărime electrică — tensiune electrică Ug (fig. 3.16, a) sau
rezistenţă electrică R !: (fig. 3.16,.. ă) — într-un curent continuu de valoare
unificată i = ± 1 0 pA.

Fig. 3.15. Adaptor tensiune (rezistenţă)-curent tip E L T 160 :


a — schema-bloc ; b — cote de gabarit.

37
T

Fig. 3,16. Bloc de gamă :


a— pentru convertirea tensiunii ; b — pentru convertirea rezistentei.

In ambele cazuri, funcţionarea are loc pe baza punţii Wheatstone deze­


chilibrată, formată din rezistenţele R,, R 2, R3 şi R r
Adaptorul tensiunc-curcnt comportă blocul de gamă (fig. 3.16, a) alimen­
tat cu tensiunea Ug de la elementul sensibil al unui traductor „generator",
care a produs convertirea mărimii măsurate într-o tensiune variabilă. Ten­
siunea JJab de dezechilibru a punţii depinde de tensiunea U, respectiv de
tensiunea stabilizată Uc (stabilizator IE A tip H 55), precum şi de valorile
rezistenţelor R ]t R 2, R 3 şi /?4 după relaţia :

R tR2 — R3R4
Uab= U - (3.10)
(R i + R4XR2 + ^ 3)
Ţinînd seama de faptul că tensiunea Uab obţinută de la punte şi ten­
siunea Ug de la elementul sensibil al traductorului sînt conectate în serie,
rezultă expresia curentului de ieşire:

• _ ______ Ug T~ Uab (3.11)


R 'r + R s + R (: + R r,

în care :
R t este rezistenţa unui „termistor" care compensează erorile de măsu­
rare datorate variaţiilor de temperatură ale mediului ambiant ;
R s — rezistenţa de sarcină (rezistenţa de intrare a modulatorului
magnetic) ;
R c — rezistenţa de compensare* a sarcinii (ieşire) ;
R r, — rezistenţa de compensare* a liniei (intrare).

* De exemplu, dacă rezistenţa calculată pentru elementul respectiv este de 20 O, iar


în realitate, pentru un anumit caz, rezistenţa este de 14 £î, rezistenţa de „completare" pînă
la 20 11 (6 Q.) reprezintă rezistenţa de compensare.
Prin alegerea convenabilă a valorilor rezistenţelor R v i?2, R3 şi i?4 se
poate obţine la ieşire acelaşi semnal standard i = ± 1 0 p.A pentru diverse
valori ale tensiunii Ug obţinute de la elementul sensibil ai traductorului.
----- ^ v ode lato r Adaptorul rezistenţă-eurent cuprinde blocul de gamă din figura 3.16, b.
C a - 1 m agnetic
-0- - HK Ieşirea elementului sensibil este conectată într-un braţ al punţii format
din rezistenţa R 2, rezistenţa cablului de legătură rc şi rezistenţa R r . In
acest caz, tensiunea de dezechilibru Uab este dată de expresia :

jj _____________ Cgl + r c)Rş ~ (^2 + + R r)R4___________ jj


(•^2 + r c + P r) • ( ^ 1 + r c + R 4) + -^3 (^ 1 + r 2 ± ^ 4)
<? Rezultă implicit că valoarea curentului de ieşire :

1 =
Ua„ (3.12)
i M odulator R t + Rc + Rf
'r*agnet ic b

' HK 1 ( R t , R c şi R s avînd semnificaţiile de mai sus) va depinde de valoarea R r


a rezistenţei traductorului.
l Ca şi în cazul precedent, prin alegerea convenabilă a rezistenţelor punţii
—0- J 1 se poate obţine la ieşirea blocului de gamă acelaşi semnal standard i =
4_________ I
= ±1 0 pA, pentru diverse valori ale rezistenţei R n.
ezis tentei. Convertorul tensiune (rezistenţă)-curent cuprinde un sistem de ampli­
ficare a curentului continuu de Ia i = ± 1 0 pA la semnalul unificat ie = 2. ..
10 mA c.c.
Wheatstone deze-
Adaptorul împreună cu blocul de gamă este inclus într-o carcasă iden­
tică cu aceea a adaptorului E L T 370.
« . 3.16, a) alimen-
::tor „generator",
Caracteristicile tehnice principale ale adaptorului FLT 160 slnt :
ie variabilă. Ten-
a U, respectiv de Semnalul de intrare standard : min. 5 mV sau 6 :
;um şi de valorile special : min. 2 mV sau 4.
Semnalul de ieşire: 2 —10 mA c.c.
Rezistenţa de lin ie: 1 -4 0 £1
Rezistenţa de sarcină : 0 - 3 kfl.
(3.10) Clasa de precizie : ± 5 %.

• Adaptorul tensiune (rezistenţă)-curent tip E LT 161 este foarte ase­


e la punte şi ten- mănător cu tipul E L T 160, cu următoarele deosebiri neesenţiale:
onectate în serie, — rezistenţa de linie (între traductor şi adaptor) este mai mare (80 O ) ;
— este plasat într-o casetă metalică de formă paralelipipedică cu dimen­
siunile de 320x265x125 mm.
(3.11)

4. ADAPTORUL TENSIUNE-CURENT TIP ELT 530

! erorile de măsu-
t-diului ambiant ; Este un adaptor în întregime tranzistorizat şi folosit în combinaţie cu
a modulatorului traductorul electromagnetic de debit tip F L 281 S (v. fig. 3.37). El este
încasetat separat de elementul sensibil respectiv.

Caracteristici tehnice principale :

Semnalul de intrare: 0 — 10 mV c.c.


tiv este de 20 £1, iar Semnalul de ieşire : 2 —10 mA c.c.
de -completare" pînă Clasa de precizie: ± 1 % (inclusiv detectorul}.
Rezistenţa de sarcină : 0 - 3 k £l

39
5. ADAPTORUL TENSIUNE-CURENT TIP ELT 630 v

Este un adaptor de asemenea tranzistorizat, folosit împreună cu tra-


ductoarele de pH de tipurile W62, W63 şi W74 (v. fig. 3.52, l>). Adaptorul
respectiv este realizat într-o cutie metalică de formă paralelipipedică.

Caracteristici tehnice principale :

Semnalul de intrare : maximum ±407 mV c.c.


Semnalul de ieşire: 2 —10 mA c.c.
Clasa de precizie: ±0,5% .
Impedanţa de intrare : ioia a A
Rezistenţa de sarcină : 0 - 3 kfi. em
Sisâ'e
reaepe
*x
6. ADAPTORUL TENSIUNE-CURENT TIP ELT 730 V

o' M
o a"~~x
MQnmea de intrare
Este un adaptor electronic tranzistorizat utilizat în combinaţie cu tra-
ductoarele de conductibilitate electrică tip W 16 şi W 44 (v. fig. 3.50).

Caracteristicile tehnice principale ale adaptorului ELT 730 sînt :

Semnalul de intrare : circa 2 mV c.c.


Semnalul de ieşire: 2 —10 mA c.c.
Clasa de precizie: ± 1 %.
Impedanţa de intrare : 1 Mfi.
Rezistenţa de sarcină : 0 - 3 kfi.

Toate adaptoarele descrise pină aici fac parte din aparatura electronică
unificată tip E (fabricat IE A ). în cele ce urmează va fi prezentat adaptorul
deplâsare-curent cu care sînt echipate traductoarele de măsurare din seria
F E (FO XBO RO ), fabricate de asemenea- la IEA .

7. ADAPTORUL DEPLASARE-CURENT SERIA FE

Acest element converteşte o deplasare mecanică intr-un curent con­


tinuu de semnal unificat 4 — 20 mA c.c., folosind un sistem cinematic cu com­
pensarea cuplului aplicat la intrare.
Adaptorul deplasare-curent seria F E a cărui schemă principială este
arătată în figura 3.17, a cuprinde un sistem cinematic (reprezentat aproxi­ Funcţionarea
mativ la fel cu cel realizat constructiv), format din : bara de forţă A, solidară concretizată stb i
cu pîrghiile B, C, D şi F, toate constituind un sistem rigid ce poate oscila nale cu mărimea :
în jurul punctului O. forţă .4 din pur-
Adaptorul cuprinde : un detector format dintr-un miez magnetic fix G —x se trad ce : ~
echipat cu bobinele P x şi P 2 şi armătura mobilă E solidară cu sistemul cine­ o deplasare a
matic, precum şi un sistem de reacţie (compensare) format din electromag-
netul H (cu bobina R ) plasat în pîrghia F, deci solidar cu acelaşi sistem cine­
matic mobil şi magnetul permanent de reacţie /.
Observaţie. Detectorul constituie de fapt un transformator de curent cu miez de fier
(G + E ) avind întrefier variabil (rcluctanţă variabilă), cu bobina primară l\ alimentată cu
curentul R de la un amplificator şi bobina secundară P 2 parcursă de curentul secundar l 2, care
gste transmis înapoi la amplificator.

40
împreuna cu tra-
.52, b). Adaptorul
lelipipedică.

Fig, 3.17. Adaptor deplasare-curent


seria FE :
a — schema cinematică ; b — schema
electronică.

ombinaţie cu tra-
r. fig. 3.50).

ratura electronică
ezentat adaptorul
răsurare din seria

tr-un curent con-


cinematic cu com-

ă principială este
eprezentat aproxi- Funcţionarea adaptorului are loc în felul următor : mărimea de intrare
e forţă .4, solidară concretizată sub forma unui cuplu M x, deci al unei deplasări -\-x proporţio­
ce poate oscila nale cu mărimea respectivă, produce deplasarea capătului inferior al barei de
forţă ,4 din punctul a într-un punct de o poziţie variabilă a', Deplasarea
ez magnetic fix G —x se traduce printr-o deplasare + y a armăturii mobile E a detectorului şi
t cil sistemul cine-* o deplasare a electromagnetului de reacţie Ii. Ca urmare, întrefierul b al
it din electromag- detectorului va creşte, reluctanţa circuitului magnetic al detectorului va
icelaşi sistem cine- creşte, deci curentul /2 va scădea (pentru Ix = const.). în consecinţă, ampli­
ficatorul, avind semnalul de ieşire inversat (amplificare negativă), curentul i
ur-nt cu miez de fier din circuitul de ieşire va creşte producînd creşterea cîmpului magnetic al
r.ară P, alimentată cu electromagnetului II de reacţie. Acest electromagnet dă naştere unei forţe
entul secundar /2, care
de repulsie faţă de magnetul permanent I care produce cuplul de compensare

41
în sensul -\~z' opus sensului iniţial ( -\-z). La variaţia în sens opus ( —x) a
mărimii de intrare, procesul are loc în mod invers producând scăderea curen­
tului unificat i = 4 . . . 20 mA c.c. care străbate aparatul receptor (înregis­
trator, indicator, regulator etc.).
Adaptorul mai cuprinde un şurub K pentru „reglaj gamă“ care, printr-o
deplasare v, apasă asupra unei lame elastice J numită „pîrghie vector", cu
ajutorul căreia se modifică cuplul rezistent static opus de echipajul mobil
momentului creat de mărimea de intrare ; de asemenea este prevăzut un
şurub cu resort L care, producînd o deplasare u, stabileşte poziţia de zero
a adaptorului.
Schema de principiu a părţii electronice a adaptorului deplasare-curent
seria F E este reprezentată în figura 3.17, b. Amplificatorul electronic este
prevăzut numai cu elemente semiconductoare cu siliciu. Pe placa terminală
a amplificatorului sînt prevăzute punţi de legătură cu trei poziţii (marcate
cu : JOS — minimum, M E D IU , Î N A L T — maximum) care permit folo­
sirea unei surse de alimentare variabilă între 24 şi 50 V c.c.

D. TRADUCTOARE DE PRESIUNE

1. NOŢIUNI GENERALE

Presiunea reprezintă un parametru de stare a solidelor elastice, a lichi­


delor şi a gazelor sau vaporilor caracterizată prin raportul dintre forţa uni­
form distribuită şi normală Ia o suprafaţă şi mărimea acestei suprafeţe. Uni­
tatea de măsură în sistemul internaţional de unităţi (S I) este nevrton pe
metru pătrat (N/m2).
tu sistemul MKfS, larg utilizat în tehnică, unitatea de măsură a pre­
siunii este kgf/m2, care reprezintă presiunea exercitată normal de o forţă
de 1 kg forţă uniform repartizată pe suprafaţa de 1 m2. Un multiplu al
acestei unităţi este atmosfera tehnică (at) definită de relaţia :
1 at = 1 kgf/cm2 = IO4 kgf/m2 = 0,980665-IO5 N/m2 =
= 9,8066 N/cm2. (3.13)
O altă unitate de măsură a presiunii este atmosfera fizică sau atmosfera
normală (atm) care reprezintă presiunea atmosferică normală şi este definită
ca presiunea exercitată de o coloană de mercur cu înălţimea de 760 mm,
cu densitatea de 3,5951 g/cm3, Ia 0°C şi acceleraţia gravitaţiei de 980,665 cm/s2.
Relaţia de definire a atmosferei normale este deci :
1 atm = 760 mm H g = 1,013-10 N/m2 = 10,13 N/cm2. (3.14)
Observaţie. Din compararea relaţiilor (3.13) şi (3.14) se constată că valoarea atmosferei
tehnice este foarte apropiată de aceea a atmosferei normale (cu o eroare de circa 3%). Expri­
mată sub forma presiunii unei coloane de lichid atmosfera normală mai poate fi definită şi in
raport cu apa pură (p = 1 g/em3) :

1 aim = 10,333 m H20 = 10 330 mm HaO. (3.15)

Pentru măsurarea presiunilor foarte mici, în speţă sub cea normală


(vacuum sau vid relativ), se folosesc unităţile tolerate : milimetrul coloană de

42
mercur (mm Hg), numit şi torr, şi milimetrul coloană de apă, (mm H 20), defi­
nite prin relaţiile :

1 mm H g = 1 torr = — — atm ; (3.16)


670

1 mm HoO = ---- !----- atm.


10 330
în sfirşit, deoarece valoarea de o atmosferă tehnică (1 at) este uşor de
imaginat (1 at = 1 kgf/cm2) şi este apropiată ca valoare de o atmosferă
normală :
I at » I atm =* 9,8066 N/cm2 » 10,13 N/cni2, (3.17)
s-a adoptat ca unitate practică valoarea de 10 newtoni pe centimetru pătrat,
respectiv 1 decanewton pe centimetru pătrat (1 daN/cm2), denumită şi Pas­
cal (Pa) :
1 Pa = 1 daN/cm2 « 1 at « 1 atm. (3.18)
Se constată că 1 daN/cm2 este de fapt o valoare medie intre cele două
tipuri de unităţi de măsură.

Alenţle ! Deşi presiunea se măsoară începind de Ia valoarea zero (vid absolut), în vorbirea
curentă se foloseşte noţiunea de presiune pentru valorile ce depăşesc o atmosferă (P < 1 atm) —
suprapresiune atmosferică — şi noţiunea de vacuum sau vid pentru valorile mai mici declt
o atmosferă (P < 1 atm).

Aparatele pentru măsurarea presiunii poartă denumirea generală de


manomelre (eventual vacuummetre — P < 1 atm) şi sînt realizate în prin­
cipal în următoarele forme constructive :
— manometre cu lichid;
— manometre cu elemente elastice ;
— manometre cu balanţăinelară ;
— manometre cu clopot.
Manometrele pot fi realizate pentru a măsura o anumită presiune, caz
in care se numesc manometre (vacuummetre) de presiune absolută sau pentru
măsurarea diferenţei a două presiuni, şi se numesc manometre diferenţiale.
Manometrele folosite special pentru măsurarea presiunii atmosferice poartă
numele de barometre.
Traductoarele pentru măsurarea presiunii poartă deci şi denumirea de
tradudoare manometrice şi sînt realizate în principal cu elemente elastice
sau cu clopot.

2. TRADUCTOARE MANOMETRICE CU ELEMENTE ELASTICE

Traductoarele manometrice cu-> elemente elastice sînt cele mai uzuale


:n tehnica măsurării presiunii.
Principiul de măsurare al acestor aparate se bazează pe deformarea
Jastică a elementului de măsurare sub acţiunea presiunii fluidului de măsu-
rat. în funcţie de tipul elementului elastic se deosebesc următoarele ma-
n^metre :
— cu tub elastic (Bourdon) ;
— cu membrană ;
— cu capsulă ;
— cu burdufuri.
a. Traductor de presiune cu tub elastic

Elementul sensibil al unui asemenea aparat este


un tub elastic curbat în forma unui arc de cerc
(fig. 3.18), avînd un unghi la centru de aproxi­
mativ 270°. Tubul este fixat la una dintre extre­
mităţi printr-un racord rigid 7, cealaltă extremi­
tate fiind etanşată cu un dop 2.
Fluidul sub presiune pătrunde prin racordul
fix 7 determinînd modificarea diametrului D al
arcului de cerc, respectiv deplasarea d a capătului
liber —proporţional cu presiunea de măsurat.
Un asemenea tub se mai numeşte şi tub sau
don. traduclor de tip Bourdon. Tubul Bourdon se con­
fecţionează din aliaje de metale neferoase, de obi­
cei cupru-beriliu pentru presiuni de pînă la 10 atm şi din oţel la presiuni
mai mari. ^
Aparatul cu tub Bourdon se foloseşte atît ca manometru indicator pen­
tru măsurarea directă a presiunii, cit şi ca traductor de presiune (element
sensibil).
• Traductorul de presiune eu tub Bourdon tip AT 10. La IE A se reali­
zează un element sensibil cu tub Bourdon (fig. 3.19, a) avînd indicativul de

Fig. 3 >3

fabricaţie A T 11 şi fila
Fig. 3.19. Traductor de presiune cu
a tub Bourdon, tip A T 10 E L T 370 : unghiulară-curent tip
a — schema cinematică ; b — aspect a cărui presiune P se u
exterior. pon 2 în tubul Bourdoa
deplasează pirghia 6 roti
roteşte axul S aferent ■
la rindul său produce bj
ţional cu presiunea P.
E l E^ EN T SEN SIB IL Traductorul de pnfl
AD APTO R D ETEC TO R adaptorul montate ia 1
Vedere din faţă
Vedere dm spete unitar robust şi estetiM
• Traductorul fi
: - rii unificate se:
7.bul Bourdon - na
c.rent descris ant-r c t

b Traductoc-e
2 lOmAc.G

e tn ic ă se ba z - I i«r
SUPORT
CUTIA CU BORNE ŢEAVA $ 61 mm
220V

44
e cu tub elastic
ii asemenea aparat este
rma unui arc de cerc
la centru de aproxi-
t la una dintre extre-
i 1, cealaltă extremi-
lop 2.
ătrunde prin racordul
rea diametrului D al
plasarea d a capătului
nea de măsurat,
ai numeşte şi tub sau
rbul Bourdon se con-
tale neferoase, de obi-
?i din oţel la presiuni

lometru indicator pen-


■ de presiune (element

T 10. La IE A se reali-
i avind indicativul de

fabricaţie A T 11 şi fiind folosit în combinaţie cu adaptorul de deplasare


raductor de presiune cu
n, tip A T 10 E L T 370 : unghiulară-curent tip E L T 370 (aparatură unificată seria E). Fluidul
t :aem atică ; b — aspect a cărui presiune P se măsoară este adus prin racordul 1 şi conducta tam­
exterior. pon 2 în tubul Bourdon 3 fixat la un capăt de suportul i. Capătul mobil 5
deplasează pîrghia 6 rotind axul 7 care printr-un sistem de pîrghii de reglare
roteşte axul 8 aferent modulatorului magnetic din adaptorul E L T 370 care
la rîndul său produce la ieşire semnalul unificat i = 2. . . 10 mA c.c. propor­
ţional cu presiunea P.
Traductorul de presiune A T 10 E L T 370 cuprinde elementul sensibil şi
adaptorul montate în carcase distincte şi asamblate sub forma unui bloc
unitar robust şi estetic (fig. 3.19, b).
• Traductorul de presiune cu tub Bourdon tip FE 1 G aparţine apara­
turii unificate seria F E ( IE A ) şi este reprezentat schematic în figura 3.20.
Tubul Bourdon acţionează asupra barei de forţă a adaptorului deplasare-
curent descris anterior (v. fig. 3.17).

b. Traductoare manometrice cu membrană

Principiul de măsurare al Iraductoarelor manometrice cu membrană


eiastică se bazează pe deformarea elastică a unei membrane în funcţie de
presiunea aplicată asupra ei. Membranele sînt plăci subţiri, de forme circu-
.~ve, netede sau cu ondulaţii concentrice, confecţionate din aliaje de cupru,
iar pentru presiuni mari, din oţel.

45
la presiunea P deform
reţele anterior al cap:
ţionînd asupra braţ
Braţul respectiv’, asu
ruia acţionează şi resc
tagonist R, transform
sarea liniară a capsuli
rotire a a axului A. Sc
acest ax, al cărui i
(a = 0 . . . 16°) este pi
nai cu presiunea P.
rotorul modulatorului
final un semnal unific
Traductorul A T :
mici (0 — 1 kgf/cm2), i
neutre sau corosive.
Celelalte caracteri
E L T 370.
Fig. 3.21. Traductor de presiune cu Fig. 3.22. Traductor de presiune d ife ­
membrană : renţială cu membrană.
a — elementul sensibil ; b — membrane
de separaţie. d. Traductoare n

• Traductor de presiune cu membrană de separaţie (seria E). în cazul în


Elementul sensiid
care fluidul de măsurat conţine impurităţi care s-ar depune înfundînd tubul
aparaturii de automal
Bourdon, se foloseşte un traductor cu membrană de separaţie tip M S 100.
cît şi ca element de reac
Acest element suplimentar este format dintr-o capsulă manometrică C
(E L A 114) etc.
(fig. 3.21, b) prevăzută cu membrana elastică S. Presiunea de măsurat P
Traductorul de pa
se aplică în acest caz la orificiul 03 (în loc de O,) şi, acţionînd asupra mem­
sensibil format dintr-:-
branei elastice, comprimă lichidul de separare din cealaltă parte, care de
separare D, se creează
obicei este ulei. Orificiul 02 al capsulei fiind racordat printr-un tub la oii-
nile P v respectiv P r i
ficiul 0 L al tubului Bourdon (fig. 3.21, a), presiunea respectivă este transmisă
trebuie măsurată. ac|
indirect elementului sensibil descris în paragraful precedent, funcţionarea
între ele prin tija T ţ
avînd loc aşa cum s-a arătat. Traductorul cu membrană de separaţie tip IEA
acţionează ca nişte rea
poartă indicativul A T 10 E L T 370 M S 100.
se întinde). Cele 4m
Caracteristicile tehnice principale ale traductorului A T 10 E L T 370
identice; forţa re-ziLXa
M S 100 sînt aceleaşi cu ale tipului de bază (A T 10 E L T 370), cu precizarea
cele două presiuni v a
că domeniul de temperatură al lichidului de măsurat este mult mai mare
diferenţa presiuni ar n
( - 5 0 . . . + 250°C).
• Traductor de presiune diferenţială FE 3D. Dintre aparatele din AF = F x - Ft = SQPt
seria FE, în figura 3.22 este reprezentat un traductor manometric cu mem­
brană pentru măsurarea presiunii diferenţiale. Capsula de măsurare (mem­
in care:
brana) fiind elastică, aceasta se deplasează sub influenţa diferenţei de pre­
siune A P (A P = P j — P 2) antrenînd bara de forţă a adaptorului FE. S este r. r-
F „ F, sini -1

c. Traductor manometric cu capsulă


In acest fe_ i
ma'.ă d a tijei ti
Acest traductor, numit A T 20 E L T 370, cuprinde un element sensibil AF, deci eu jr~.nr
realizat sub forma unei capsule C (fig. 3.23) cu pereţii din tablă subţire ondu­
lată. Partea posterioară fiind rigidizată prin discul metalic D, fluidul introdus kd, E. ac ţ>: xita . t

46
la presiunea P deformează pe­
retele anterior al capsulei ac-
ţionînd asupra braţului B.
Braţul respectiv, asupra că­
ruia acţionează şi resortul an­
tagonist R, transformă depla­
sarea liniară a capsulei într-o
rotire a a axului A. Solidar cu
acest ax, al cărui unghi a Fig. 3.23. Traductor de presiune cu capsulă.
(a = 0 . . . 16°) este proporţio­
nal cu presiunea P, se află
rotorul modulatorului magnetic din adaptorul E L T 370, care produce în
final un semnal unificat i = 2 ...1 0 mA c.c.
Traductorul A T 20 E L T 370 este folosit pentru măsurarea presiunilor
mici (0 — 1 kgf/cm2), fluidul de măsurare puţind fi lichid, gaze sau vapori,
neutre sau corosive.
Celelalte caracteristici tehnice sînt aceleaşi ca la traductorul A T M 10
E L T 370.

d. Traducfoare manometriee cu burdufuri

Elementul sensibil de tip burduf are o largă răspîndire în realizarea


aparaturii de automatizare, atît în construcţia traductoarelor de presiune
cît şi ca element de reacţie (poziţioner) la convertorul curent-presiune E L A 101
(E L A 111) etc.
Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri cuprinde un element
sensibil format dintr-o capsulă închisă M (fig. 3.24) în care, prin peretele de
separare D, se creează două compartimente Cx şi C2, alimentate cu presiu­
nile P v respectiv P 2. Cele două presiuni, a căror diferenţă (A P = P t — P 2)
trebuie măsurată, acţionează asupra unor burdufuri Bl şi P 3, rigidizate
între ele prin tija T şi care, sprijinindu-se fiecare pe peretele despărţitor,
acţionează ca nişte resoarte spirale la deplasarea lor (B t se comprimă, iar B2
se întinde). Cele două burdufuri sînt
identice ; forţa rezultantă A F creată de
cele două presiuni va fi proporţională cu
diferenţa presiunilor respective :
A F = F x - F 2 = S (P , - P 2) = SAP,

(3.19)
în care :
S este suprafaţa burdufurilor;
F v F 2 sînt forţele produse de pre­
siuni asupra burdufuri­
lor.
în acest fel, deplasarea longitudi­
nală d a tijei va fi proporţională cu forţa
AF, deci cu presiunea diferenţială AP.
Tija T, prevăzută cu opritorul regla­
Fig. 3.24. Traductor de presiune di­
bil, E, acţionează asupra manivelei ro­ ferenţială cu burdufuri
tind axul A cu unghiul a. în acest mod se transformă deplasarea d (propor­
ţională cu A P ) într-un unghi oc şi, deoarece axul A este solidar cu modula­
torul magnetic din adaptorul E L T 310, se obţine un semnal unificat i =
= 2. .. 10 mA c.c. proporţional cu diferenţa* presiunilor.
Acest tip de traductor este folosit pentru fluide neutre sau corosive
cu diferenţe de presiune foarte mică (maximum 0,04 atm), domeniile normale
de măsurare fiind : 0 —80, 100, 150, 200, 300 şi 400 mm H 20.
• Traductor de presiune absolută cu burduf. Acest tip de traductor
denumit A T âO E L T 310 cuprinde un singur burduf, fiind principial realizat
ca o jumătate din cel diferenţial.
Se foloseşte pentru fluide neutre sau corosive, domeniile de măsurare
fiind : 0 — 70, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 760 şi 1 000 mm H g (circa 1,2 atm.)
Celelalte caracteristici tehnice, precum şi carcasa ansamblului detector-
adaptor sint aceleaşi cu ale traductorului A T 10 E L T 370, astfel că numai
după aspectul exterior nu poate fi deosebit de acesta, ci este necesar să se
cerceteze plăcuţa indicatoare.

3. TRADUCTOARE MANOMETRICE CU CLOPOT

Manometrele cu clopot sint aparate foarte sensibile, ceea ce le recomandă


pentru măsurarea presiunilor mici. Datorită acestui fapt aceste manometre
sint utilizate în construcţia traductoarelor de presiune destinate măsurării
presiunilor de maximum 100 mm H 20.
• Traductorul de presiune diferenţială EFL 271, ELT 370. Detectorul
de presiune diferenţială al acestui traductor este arătat schematic în figura 3.25.
Carcasa detectorului este formată din capacul superior 1, corpul superior 9,
corpul inferior 13 şi capacul inferior 18. Aceste elemente etanşează perfect
camera sub presiune care este separată în două compartimente distincte :
compartimentul de joasă presiune 20 şi cel de înaltă presiune 22 prin inter­
mediul clopotului 8 şi al lichidului de umplere şi separare 10.
Clopotul 8 este suspendat prin două resoarte : cel superior 13 şi cel
inferior l i , reglabile într-o poziţie iniţială prin şuruburile de reglare 2 (supe­
rior), plasat pe suportul i şi 16 (inferior), plasat
pe suportul 15, accesibil după demontarea buşo-
nului 17. în capacul 1 se află şi un şurub de
aerisire 5.
Fluxul de presiune mare, P v este adus prin
orificiul 21, iar cel de presiune mică P 2 prin
orificiul 19.
Prin aplicarea unei diferenţe de presiune
A P = P , — P 2, clopotul 8 este împins în sus
(lichidul în cele două compartimente căpătînd o
diferenţă de nivel corespunzătoare presiunii A P ),
astfel că acesta acţionează asupra pîrghiei 6 care
roteşte axul 7. Unghiul de rotire a al axului
respectiv este transmis adaptorului E L T 370 care
elaborează deci un semnal unificat de curent
2 — 10 mA c.c. proporţional cu unghiul oc, deci cu
Fig. 3.25. Traductor de pre­
siune diferenţială cu clopot. presiunea de intrare AP.
E. TRADUCTOARE DE NIVEL

1. NOŢIUNI GENERALE

Nivelul unui lichid* reprezintă cota suprafeţei libere a lichidului dintr-o


incintă (cazan, rezervor, lac de acumulare etc.) şi el reflectă volumul —
masa — total de lichid reţinut în incinta respectivă. Nivelul se măsoară
în unităţi de lungime (metri) şi valoarea lui este indicată în raport cu un
nivel de referinţă (cota zero).
Aparatele pentru măsurarea nivelului poartă denumirea generală de
nivelmetre, şi ele pot fi cu indicare directă, cu plutitor, cu inversor, hidrostatice,
capacitive, rezistive, radioactive etc.

2. TRADUCTOARE DE NIVEL CU PLUTITOR

De obicei, traductoarele de nivel cu plutitor se realizează sub forma


unor nivelmetre cu indicare locală. în cele ce urmează vor fi prezentate două
asemenea tipuri de aparate realizate la IA M C — Otopeni.
într-un tub vertical 1 (fig. 3.26) în care se află lichidul de măsurat se
introduce plutitorul 2 prevăzut cu magnetul permanent N —S.
în apropierea tubului se prevăd nişte plăcuţe de oţel 3 ce se pot roti
liber cu un unghi de 180° (jos-sus). în raport cu nivelul H, care reprezintă
şi poziţia magnetului permanent, plăcuţele superioare vor fi orientate în
jos, cele inferioare în sus, iar una sau două plăcuţe din dreptul plutitorului
vor avea o orientare orizontală sau oblic?, fiind atrase de magnetul per­
manent.
Nivelmetrul respectiv se racordează la vasul cu lichid de măsurare si­
milar cu nivelmetrul cu sticlă şi este realizat sub forma a trei variante con­
structive : I M N -1, I M N - 2 şi I M N - 3.
.Semnalizatorul magnetic de nivel fabricat sub denumirea A N E -1 este
arătat principial în figura 3.27. Deplasarea plutitorului 1 este transmisă
prin pîrghia 2 la magnetul permanent 3 ( N —S) cuplat magnetic cu mag-

Fig. 3.26. Traductor de n ivel Fig. 3.27. Sem nalizator magnetic de nivel,
u plutitor şi indicare locală.

* De obicei, nivelul se măsoară la lichide, dar uneori se poate vorbi şi despre nivelul unor
- jb stanţe solide — granulate sau pulverulente (de exemplu, cerealele într-un siloz sau praful
de cărbune într-un buncăr etc.).

4 — Echipamente electronice pentru automatizări — cd. 103 49


netul permanent 4 ( S —N ) aflat în exteriorul recipientului. Magnetul 4 so­
lidar cu pîrghia 5 poate acţiona închiderea contactelor 6 (de minimum)
sau 7 (de maximum).
Faţă de o zonă de nivel normal H0, la atingerea nivelului minim ambii
magneţi deplasîndu-se în sus se stabileşte contactul 6 (H < H 0), iar la atin­
gerea nivelului maxim se stabileşte contactul 7 (H > H0).

3 TRADUCTOARE DE NIVEL CU IMERSOR

Spre deosebire de plutitor, imersorul este un element plasat în întregime


în lichid, a cărui poziţie se modifică destul de puţin în raport cu nivelul H,
însă la care variaţiile de nivel se traduc prin variaţia greutăţii aparente a
imersorului respectiv.
• Traductoare din seria E. Industria românească realizează traductorul
de nivel cu imersor tip A T 50 E L T 370 (fig. 3.28, a). Elementul sensibil
tip A T 50 este format dintr-un vas cilindric V racordat la rezervorul cu
lichid al cărui nivel H trebuie măsurat. în interiorul vasului se află imer­
sorul P suspendat de resortul R şi articulat cu braţul B (manivelă) solidar
cu axul de rotire A. Variaţiile nivelului H produc deplasarea d a imersorului,
deci rotirea cu unghiul a a axului 4. Mişcarea de rotaţie a este transmisă
adaptorului E L T 370 la ieşirea căruia se obţine un semnal unificat de curent
2 — 10 mA c.c. proporţional cu nivelul H.

Observaţie. Variaţia deplasării d (A d) a imersorului este mult mai mică decît variaţia A H
a nivelului de licbid (fig. 3.28, b). în adevăr, pe măsură ce nivelul H coboară, resortul anta­
gonist R se Întinde şi, mărindu-şi forţa de suspendare, face ca imersorul P să iasă mai mult
afară din licbid (Ad A£f), adică să-şi „piardă" mai puţin din greutate.

Caracteristicile tehnice principale ale traiuctoruiui AT 30 ELT 370 sint :

Natura lichidului: neutru, uşor corosiv sau corosiv.


Temperatura lichidului: —20...+100°C (fără manşon de răcire).
—20...+150°G (cu manşon de răcire).
Domenii de măsurare: 0-400, 600, 800, 1 200, 1 500 şi 2 000 mm.
Precizia : +0,5%.
Greutatea specifică a lichidului: 600-1 400 kgf/cm3.

Fig, 3.28. Traduetor de nivel cu imersor.


© Traductoare din seria FE.
La I E A se realizează un tip de
traductor cu imersor seria F E
7B, care se produce în trei vari­
ante constructive : F E 1BT, F E
IRC. şi F E 7BS. Utilizînd ace­
laşi adaptor electronic cu com­
pensare de cuplu (seria F E ), se
obţine la ieşire semnalul unificat
de curent 4 — 20 mA c.c.

4 TRADUCTOARE HIDROSTATICE

Funcţionarea acestor apara­


te se bazează pe relaţia de de­
pendenţă dintre presiunea hidro­
statică P exercitată de o coloană Fig. 3.29. Traductor de n ivel cu manometru
de lichid de greutate specifică y diferenţial.
şi nivelul H al lichidului :
P = y H.
• Traductor de nivel eu manometru diferenţial (fig. 3.29). Dacă vasul
tehnologic în care se măsoară nivelul este sub presiune se folosesc două prize :
una la partea inferioară a vasului A, iar alta la partea superioară B, între
care se conectează manometrul (traductorul) diferenţial M D . în acest fel,
la intrarea plus ( + ) a manometrului M D este aplicată presiunea :

1\ = P 0 + yH, (3.20)
iar la intrarea minus ( —) a manometrului M D este aplicată presiunea :

P- = P* (3-21)
Ca urmare, aparatul M D va indica presiunea :
A P = P+ - P_ = P 0 + y t f - P 0 = YH. (3.22)
Rezultă deci că indicaţiile aparatului A P sînt proporţionale cu nivelul H.
Vasul V intercalat pe conducta de minus este umplut cu lichidul de
măsurat pînă la nivelul de referinţă H mtn — 0, cînd indicaţiile manometrului
trebuie să fie nule (P = 0). Ca manometru diferenţial se poate folosi traduc­
torul de presiune diferenţială (de exemplu, A T 30 E L T 370).
în cazul recipientelor deschise (cu suprafaţă liberă), presiunea hidrosta­
tică se măsoară cu traductor de presiune relativă (detector A T 10 sau A T 20).
La IEA se construiesc de asemenea şi traductoarb electronice de nivel
seria FE7D, realizabile în trei variante constructive:

F E 7 DL : 0- 120 mm H 20 ; 0- 600 mm H 20 ;

FE7DM: 0- 5«0 mm H 20 ; 0 - 5 100 mm H 20 ;

FE7DEM : 0 - 5 000 mm H 20 ; 0 -2 1 000 mm H 20.

• Traductor de nivel eu insuflare de aer (fig. 3.30). în vasul tehnolo­


gic 7 avînd un lichid cu greutatea specifică y şi nivelul H se introduce o con-

51
ductă 2, alimentată cu aer comprimat, gaz metan sau azot la o presiune
constantă P a. Aerul comprimat străbate reductorul de presiune 4 şi vasul
de control 3, cu pereţii transparenţi, care permite verificarea debitului de n *
aer (după numărul de bule ce traversează mediul lichid) şi alimentează con­
ducta 2. La intrarea în conductă (punctul A ) se racordează traductorul
de presiune diferenţială (A R 30 E L T 310) care primeşte presiunea P v La de lichid de iz.11$
celălalt racord, traductorul primeşte presiunea atmosferică P 0. Pentru un iar C este capsei
anumit nivel I I în rezervor, presiunea în punctul A (P 1) trebuie să învingă aerul şi (in serie)!
presiunea atmosferică P 0 plus coloana de lichid P = y H. Ca urmare, pre­ valabilă. în anbd
siunea diferenţială aplicată traductorului va fi în permanenţă y ll, inde­ a capacităţii C .m
pendent de presiunea atmosferică P 0. Dacă vasul cu lichid este sub o pre­
siune P „ atunci intrarea de joasă presiune a traductorului diferenţial se ra­ 6. TRADuC~OJ
cordează la rezervor deasupra nivelului maxim posibil ( I I max).

5. TRADUCTOARE DE NIVEL CAPACITIVE nivelului !i<h: ieia


ridicate etc.
Traductoarele de nivel capacitive (fig. 3.31) se bazează pe măsurarea Pentru ap-iei
capacităţii dintre peretele metalic B al vasului V şi un electrod metalic A tectoare de r: zjk\
plasat în centrul vasului şi izolat electric faţă de masa acestuia prin izo­ radiaţiei in r e ă
latorul 1. Sursele rs zjm
Pentru măsurarea nivelului H al lichidelor dielectrice (de exemplu, topi radioaet rrî »
ulei), electrodul A este neizolat (fig. 3.31, «). Neglijînd capacitatea capac- venţi fiind Cm
electrod A, se poate scrie : D eteetosrtjeJ
Cab — Cx + (3.23) m ăsurarea u iv 1 .
ger-Muller.
în care Cx este capacitatea corespunzătoare cilindrului de înălţime II, avînd
ca dielectric lichidul respectiv, iar Cy este capacitatea cilindrului de înăl­ Ca exem: .i_
ţime H max — H, avînd ca dielectric aerul. zintă o sehenă a
Presupunînd că permitivitatea dielectrică a lichidului (e) este diferită surarea nive! i- *|
de cea a aerului (e0), rezultă evid en t: acest scop. s
=> CAB = f(H ). (3.24) sursa m f i n d n i
Pentru măsurarea nivelului I I al lichidelor conductoare (fig. 3.31, b)
(de exemplu soluţii chimice), electrodul central A este prevăzut cu o teacă sursa S,
izolantă D de grosime d şi permitivitate dielectrică eg.
în condiţiile menţionate mai sus, relaţia (3.20) rămîne valabilă şi în detectorul D s: a*
acest caz, cu menţiunea că Cx este capacitatea corespunzătoare cilindrului ■jreimlui H.

52
~ig. 3.30. Traductor
le n ivel cu insuflare
de aer.

izot la o presiune
resiune 4 şi vasul
rnrea debitului de
i alimentează con-
dează traductorul
presiunea P v La de lichid de înălţime H avînd permitivitatea zA şi distanţa d între armături,
că P 0. Pentru un iar C este capacitatea cilindrului de înălţime H max — H avînd ca dielectric
xebuie să învingă aerul şi (în serie) izolantul D. Ca urmare, şi în acest caz relaţia (3.24) rămîne
, Ca urmare, pre- valabilă. în ambele cazuri, măsurarea nivelului constă în măsurarea electrică
anenţă y H, inde- a capacităţii CAB.
hid este sub o pre-
i diferenţial se ra- 6. TRADUCTOARE DE NIVEL CU RADIAŢII RADIOACTIVE
, H a a x ).
Metoda de măsurare folosind radiaţii radioactive se aplică Ia măsurarea
nivelului lichidelor agresive, în medii toxice sau explozive, cu temperaturi
ridicate etc.
izâ pe măsurarea Pentru aplicarea acestor metode sînt necesare surse radioactive şi de­
'.ectrod metalic A tectoare de radiaţii, măsurarea constînd de fapt în determinarea atenuării
acestuia prin izo- radiaţiei în mediul de măsurat.
Sursele radioactive sînt de obicei izo­
ice (de exemplu, topi radioactivi artificiali, cei mai frec­
a-acitatea capac- venţi fiind 60Co şi 137Cs.
Detectoarele cel mai des folosite la
(3.23) măsurarea nivelului sînt contoarele Gei-
ger-Miiller.
'înălţime H, avînd
lindrului de înăl- Ca exemplu, în figura 3.32 se repre­
zintă o schemă de principiu pentru mă­
e) este diferită surarea nivelului H într-un vas V. în
acest scop, deasupra vasului se plasează
(3.24) sursa radioactivă S, iar sub vas detecto­
are (fig. 3.31, b) rul D. La radiaţie constantă emisă de ml
'văzut cu o teacă sursa S, intensitatea radiaţiei primite de
detectorul D scade pe măsura creşterii
valabilă şi în Fig. 3.32. Traductor de n ivel cu ra­
ătoare cilindrului nivelului H. diaţii radioactive.

53
F. TRADUCTOARE DE DEBIT

1 NOŢIUNI GENERALE

Debitul de fluid Q (m3/s) reprezintă cantitatea de fluid A (in3) ce trece


printr-o conductă în unitatea de timp t (s) :

Q= — (m3/s). (3.25)

Considerînd o secţiune de arie dată 5 (m2) prin care fluidul trece cu


viteza v (m/s), debitul de fluid-se mai poate exprima .şi prin relaţia :

Q = v-S (mn/s). (3.26)

Aparatul pentru măsurarea debitului poartă denumirea generală de


debitmetru.
în sistemul internaţional de unităţi de măsură pentru debit sînt adop­
tate următoarele u n ităţi:
— metrul cub pe secundă (m3/s) — debitul volumic ;
— kilograme pe secundă (kg/s) — debitul masic ;
— newton pe secundă (N/s) — debitul de greutate.
O unitate practică pentru debitul de volum este şi metrul cub pe oră
(m3/h). Din relaţia (3.26) se constată că, deoarece într-un anumit punct (sec­
ţiune) al conductei aria secţiunii este constantă, rezultă că între debitul
unui fluid şi viteza sa într-o secţiune dată este o strictă proporţionalitate.
Aşadar, măsurarea debitului sau vitezei unui fluid este practic acelaşi lucru,
între valorile celor două mărimi neexistînd decît un factor de proporţionali­
tate (de scară).
Pe de altă parte, conform legii lui Bernoulli, căderea de presiune sta­
tică A P pe o strangulare a secţiunii conductei (rezistenţă hidraulică sau
pneumatică) depinde de pătratul vitezei fluidului:
A P = K0-v2. (3.27)
în consecinţă, prin măsurarea diferenţei de presiune pe o asemenea
rezistenţă hidraulică sau pneumatică se poate determina valoarea vitezei
respectiv a debitului fluidului respectiv.
în sfirşit, prin însumarea în timp a debitului Q de fluid se obţine can­
titatea totală D (m3) de fluid ce traversează conducta în timpul t0:

D = X Q - A t (m3). (3.28)
o
Aparatul care realizează o asemenea integrare (însumare) poartă denu­
mirea generală de contor.

Observaţie. Debitul total se poate exprima In metri cubi (volumic), kilograme (masic)
sau Newtoni (de greutate).

în cele ce urmează vor fi descrise o serie de reductoare de tipurile : de


presiune diferenţială, rotamelrice, de inducţie şi termice.
2. T R A D U C T O A R E D E B IT M E T R IC E C U D IA F R A G M Ă

Aceste aparate au o secţiune constantă de curgere şi o cădere variabilă


de presiune creată artificial printr-o strangulare hidraulică (pneumatică).
Dispozitivele de strangulare pot fi de mai multe feluri, în funcţie de viteza
absolută a fluidului şi de viscozitatea sa dinamică. în majoritatea cazurilor
se folosesc diafragme şi, mai rar, duze, tuburi Venturi etc.
Corespondenţa dintre căderea de presiune pe diafragmă (fig. 3.33, a)
şi viteză (debit) se stabileşte pe baza legii lui Bernoulli şi a legii continuităţii
materiei. Aplicînd aceste legi la o secţiune 1 înainte de diafragmă şi la o
secţiune 2 de după diafragmă şi neglijînd pierderile prin frecare şi curenţii
turbionari care se formează în jurul diafragmei, rezultă (fig. 3.33, b) :

— H— - = — + — ■ (legea Bernoulli) (3.29)


Yi 2$ y2 2g
Şi
y1v1S1 = y2v2S2 (legea continuităţii materiei), (3.30)
în care P 1, vv yv Sx reprezintă respectiv : presiunea, viteza medie de curgere,
greutatea specifică şi aria secţiunii fluidului înainte de diafragmă (secţiu­
nea 1), iar P 2, v2, y2 şi S2 — aceleaşi mărimi după diafragmă (secţiunea 2).
înlocuind vx din relaţia (3.30) în relaţia (3.29) şi explicitînd pe v2, se
obţine :

(3.31)

S-a stabilit experimental că secţiunea S2 depinde de aceea a diafrag­


mei S0 cu un factor de proporţionalitate p (u < 1) :
S2 = pS0 (3.32)
şi notînd cu m raportul :
S0
-- Q» »

se obţine în definitiv pentru viteza v2 a flui­


dului expresia :

(P 1Y2 — P 2Yl) .
"2
Y lY 2
(3.33)

Cunoscînd viteza de curgere v2 în secţiu­


nea 2 se deduce uşor expresia debitului volu-
mic

Q = S2v2= V-So f 2.7(RjY2 ^VYl)


î YlYa :»2
(3.34)
L Yj J Fig. 3.33. Debitm etru cu
diafragm ă :
Relaţiile (3.33) şi (3.34) sînt valabile bi­ a — schema principală ; b —
diagrama de variaţie a presi­
neînţeles pentru fluidele compresibile, în speţă unilor.

55
pentru gaze şi vapori, la care yx ^ y2 ; în cazul lichidelor (yt = y3 — y)
relaţiile de mai sus capătă forme mai simple :

1 2g(Pl - P 2)
(3.35)
V l- (p m )2 Y
respectiv :
V-Sq 1^ P 2) (3.36)
V l- (p m )2 I y
în practică, presiunile P x şi P 2 se măsoară în imediata vecinătate a
diafragmei (orificiile a1 şi a2), astfel că se determină în realitate P Ql şi P 02
puţin diferite de P 1 şi P 2.
Din figura 3.33, b se observă că ambele presiuni măsurate (P 01 şi P 02)
sînt ceva mai mari, însă diferenţa Poi P(>2 este aproximativ aceeaşi cu
P j — P 2, fapt care conduce la erori neglijabile.
Relaţia (3.36) se poate scrie sub formă simplă :

^ Q = *R oy / Ă P (3.37)

în care R0 = — — ' 1 / este o constantă numită coeficient de debit,


, / l — [i.zm 2 ) y
iar A P este presiunea diferenţială.
în practică, relaţia (3.37) este corectată printr-o serie de factori numerici
care ţin seamă de pierderile prin frecare în diafragmă, de curenţii turbionari,
de neuniformitatea vitezei de curgere în secţiune, de factorul adiabatic al
fluxului gazos etc.
Conform relaţiilor de mai sus (3.35—3.37) pentru a măsura debitul
(viteza) unui fluid este necesară utilizarea manometrelor diferenţiale sau
a traductoarelor diferenţiale de presiune.
Î 11 figura 3.34 sînt reprezentate două variante de măsurare a debitului
unui lichid folosind o diafragmă D şi manometrul diferenţial M D plasat
deasupra conductei (fig. 3.34, a), respectiv
sub conductă (fig. 3.34, b).
Pentru separarea gazelor care s-ar in­
filtra în sistemul de măsurare sînt prevă­
zute două separatoare de gaz SG, precum
şi două vase de separare VS conţinînd un
lichid de protecţie care separă un eventual
lichid corosiv din conductă.
în cazul măsurării debitului de lichide
mai uşoare decît lichidul de protecţie, acest
lichid umple partea inferioară a vaselor de
separare, iar în caz contrar acesta umple
partea superioară-
în scopul măsurării automate a debi­
Fig. 3.34. Măsurarea debitului dp tului, precum şi a realizării buclelor de re­
lichid cu manometru diferenţial : glare a debitului, se pot folosi traductoare
a — plasat deasupra conductei ; b —
plasat sub conductă. de presiune diferenţială.

56
a

btm^/sl, Scară
pi '
■— — j— 30 ypătrahcă
\ 01 1 v7 . ^
<4^! | A T 30 ELT 370
T io w Ă c T l, ELR36"R " Regulator
-m
3:
I____
Traduchr

Fig. 3.35. Schema de măsurare a debitului folosind traduc-


tor manometrio diferenţial :
a — folosind element extractor de radical ; b — folosind funcţia
R din aparatele înregistratoare.

în acest caz, aparatele M D sînt traductoare de presiune diferenţială din


seriile : A T 30 E L T 370, A T 36 E L T 370, F E 3DL, F E 3D M şi F E 3DH.
întrucît, aşa cum s-a arătat, debitul (viteza) este proporţional cu radi­
calul din diferenţa de presiune A P , pentru schemele de măsurare automată
a debitului se utilizează una dintre următoarele solu ţii:
— semnalul traductorului diferenţial de presiune, de exemplu A T 30
E L T 370 (fig. 3.35, d) este aplicat unui element de calcul extractor de radical
(E L X 221), iar la ieşirea din acesta alimentează, de exemplu, un înregis­
trator (E L R 36);
— semnalul de la traductorul diferenţial de presiune (fig. 3.35, b —
A T 30E L T 370) este aplicat unui aparat indicator (F L R 36R) ovină funcţia
auxiliară R (extragerea rădăcinii pătrate din semnalul de intrare), impulsul
fiind transmis de exemplu la un regulator.

3 TRADUCTOARE ROTAMETRICE

La baza funcţionării acestor aparate, numite şi traductoare cu strangulare


variabilă, stă principiul echilibrării forţei gravitaţionale (greutatea) a unui
imersor cu forţă ascensională, provocată de o cădere de presiune care trebuie
menţinută constantă, şi care depinde de viteza de deplasare verticală a unui
fluid.
Rotametrele (fig. 3.36, a) sînt formate dintr-un tub tronconic T în inte­
riorul căruia se află un imersor I ridicat de curentul de fluid ascendent.
Nivelul de ridicare al imersorului va fi cu atît. mai mare, cu cît viteza
i debitul) fluidului prin tub este mai mare.
Se observă că, cu cît imersorul este ridicat mai sus, secţiunea de trecere
a fluidului (strangulaţia) creşte, deci aria acestei secţiuni reflectă viteza

57
fluidului prin rolametru. Scara gradată paralelă cu tubul tronconic care Industria româneast
este transparent permite citirea directă a vitezei lichidului. debit seria I)R 100 E LT
Neglijînd forţa de antrenare mecanică prin frecare, forţa ascensională F a
a imersorului va fi (fig. 3.36, a) : în figura 3.36, b. Imersor
care se deplasează in in<
F a = S i( P l - P 2), (3.38) deplasează magnetul pei
în care r magnet ( S — N ) din extei
este secţiunea transversală de trecere a fluidului ; pîrghia G asupra adaptoi
F, — P 2 — căderea de presiune pe strangula ţie. la ieşire un semnal unifi
Imersorul este supus greutăţii proprii date de forţa F g :
tul Q-
F , = V<(Yi ~ Y/), (3.39) în figura 3.36, c est<
în care : metric de debit tip D R j
V{ este volumul imersorului ;
Yo Y/ sîllt greutăţile specifice ale imersorului, respectiv ale fluidului.
Prin egalarea celor două forţe (F a = F g) şi ţinînd scamă de relaţia de 4. TRADUCTOARE DEBI
dependenţă a vitezei v în funcţie de căderea de presiune pe secţiunea inelară,
se obţine în final :
Pentru măsurarea
v = K asJ~Si,
mai mică decît 100 micr
în care K0 este o constantă de proporţionalitate.
cipial, un asemenea apa;
excitaţie") pentru crear
magnetic circulă fluidul
Debitmetrul de ind
conductor care circulă ]
corosiv (de exemplu acii
talice.
Elementul sensibil s
prin care circulă moleo
(fig. 3.37).
într-o secţiune
o înfăşurare S alim
rrodus de cimpul
datorită deplasării I

Fig. 3.36. Traductor rotam etric de debit :


a — principiul rotametrului ; t> — schema de funcţionare ; c — aspect exterior.
Industria românească (I E A ) realizează un traductor rotametric de
debit seria I)R 100 E L T 310 a cărui schemă de principiu este reprezentată
în figura 3.36, h. Imersorul 1 acţionează prin tija 2 un magnet permanent 3
care se deplasează in incinta 4. Debitul de fluid Q ce străbate traductorul
deplasează magnetul permanent 3 ( N —S) care interacţionează cu un alt
magnet ( S —N ) din exteriorul tubului. Acesta la rînd-ul său acţionează prin
pirghia 6 asupra adaptorului deplasare-liniară curent care elaborează astfel
la ieşire un semnal unificat de curent 2 — 10 mA c.c. proporţional cu debi­
tul Q.
în figura 3.36, c este reprezentat aspectul exterior al traductorului rota­
metric de debit tip DR 100 E L T 310.

4 TRADUCTOARE DEBITMETRICE DE INDUCŢIE

Pentru măsurarea debitului substanţelor cu o rezistivitate electrică


mai mică decît 100 microohmi-cm se folosesc debitmetrele de inducţie. Prin­
cipial, un asemenea aparat este format diutr-o pereche de piese polare („de
excitaţie") pentru crearea unui cîmp magnetic în care printr-un tub dia-
magnetic circulă fluidul de măsurat.
Debitmetrul de inducţie se foloseşte la măsurarea debitului unui fluid
conductor care circulă printr-o conductă izolată, lichid care de obicei este
corosiv (de exemplu acid) şi care deci nu poate veni în contact cu piese me­
talice.
Elementul sensibil se compune din corpul cilindric C din material izolant.
prin care circulă moleculele de lichid (notate cu semnul + ) cu viteza v
(fig. 3.37).
într-o secţiune (zonă) a conductei este plasat un electromagnet M cu
o înfăşurare S alimentată cu tensiunea alternativă f/~. Fluxul magnetic O
produs de cîmpul electromagnetului străbate perpendicular conducta şi,
datorită deplasării lichidului, induce în masa lichidului o tensiune electro-

59
motoare e, proporţională cu viteza fluidului care este culeasă pe electrozii e, 2. T R A D U C T O A R E T ER M C
şi e2 (legea inducţiei electromagnetice*). Traductoarele termon
Deoarece debitul Q de lichid este proporţional cu viteza v rezultă că numesc, termorezistenţele,
tensiunea e este proporţională şi cu debitul Q : ţionate din materiale con<
e = k'Q. (3.40) variază cu temperatura.
• Termorezistenţele •
Prin integrarea într-un anumit timp a tensiunii e se obţine o mărime
tale pure, cum sînt : fieri
proporţională cu debitul total scurs prin conductă în timpul respectiv.
de temperatură cuprins i
Debitmetrul FL 281S ELT 530. Industria românească (I E A ) fabrică că, la o creştere a tempei
un asemenea element sensibil denumit şi detector electromagnetic** de debit
3 7 -6 5 % -
tip F E 28 ÎS, a cărui vedere de ansamblu este reprezentată în figura 3.37, b. Variaţia rezistenţei i
Aceasta constituie împreună cu adaptorul tip E L T 530 un traductor de pentru temperaturi de IC
debit care produce la ieşire semnal unificat (2 — 10 mA c.c.).
Utilizarea acestui tip de traductor prezintă următoarele avantaje :
— măsurare corectă indiferent de sensul de curgere , în care :
— poate fi montat în orice poziţie (orizontal, vertical sau oblic) ; R t este valoarea fina
— nu necesită elemente de strangulare a fluidului, deci nu prezintă R0 — valoarea iniţi
pierderi de presiune ; 0 — variaţia de ti
— este folosit pentru lichide oricît de vîscoase (noroi, şlamuri, pastă a — sensibilitatea
de celuloză, viscoză, răşini etc.) ; Pentru cupru, în in
a = 4 ,3 -1 0 -3 ( i / ° C ).
— măsurarea nu este influenţată de temperatura, presiunea, densitatea
sau viscozitatea lichidului. • Termorezistenţele s
fecţionate prin presare di
nichel, cupru, plumb, ms
G. TRADUCTOARE DE TEMPERATURĂ incomparabil mai mare d
insă, spre deosebire de m
1. NOJIUNl GENERALE terea temperaturii, după

Temperatura este mărimea fizică ce caracterizează starea de încălzire


a unui corp. Pentru a măsura temperatura este necesară o scară de tempe­ in care :
ratură care, în sistemul internaţional de unităţi (SI), este scara termodina­ R ri este rezistenţa ti
mică. Scara termodinamică practică are la bază două puncte fixe : acela de B — constantă sp
topire a gheţii (0°C) şi de fierbere a apei (100°C), interval care a fost divizat T — temperatura
în 100 de părţi (grade) — 100 de grade centigrade. Se mai foloseşte de ase­
Observaţie. La OK (z e r * J
menea şi scara termodinamică absolută (K elvin), care are ca origine punctul ce rezistivitatea conductoarele»
zero absolut al temperaturilor ; simbolul gradului absolut este K. Valoarea
unui grad absolut este egală cu aceea a unui grad centigrad şi întrucît In figura 3.38 este r
punctul de topire al gheţii este 273,15 K , relaţia care leagă temperatura unui rrezentată variaţia rers
corp măsurată la scara centigrad (PC) şi absolută (T°C) este următoarea : tenţei unei termorezisteal
conductoare şi a uneia s
T = (273,15 + 0 K. (3.41) miconductoare in funcl
de temperatură. In eau
Aparatura pentru măsurarea temperaturii se clasifică în funcţie de va- cermorezistenţelor semi«M
riaţia unui parametru cu temperatura în aparate bazate pe :
dnetoare, variaţia este 8
— variaţia termică (dilatarea) a corpurilor ;
comparabil mai mare de*j
— variaţia rezistenţei electrice (termorezistenţe)’, cazul termorezistenţei
— variaţia tensiunii termoelectrice (tennocupluri);
cM ductoare, mai ales
— variaţia radiaţiei termice (pirometre). domeniul temperaturilor î
Denumirea generală a aparatelor pentru măsurarea temperaturii este
o-uve pe scara Celsius I
aceea de termometre. acest'm o tiv, term istoai
sînt folosite mai ales j»
* Tensiunea electromotoare e indusă in elementul de lungime l ce se deplasează cu v i­
teza v în cîmpul de inducţie B este : e = Biv. tra măsurarea temperai
** Mai corect spus, este „de inducţie" conform principiului arătat. riior joase. De exerapj

60
culeasă pe electrozii e, 2. T R A D U C T O A R E T E R M O R E Z IS T lV E

Traductoarele termorezistive (traductoare parametrice) sau, cum se mai


cu viteza v rezultă că
numesc, termorezistenţele, sînt rezistoare sensibile la temperatură, confec­
ţionate din materiale conductoare sau semiconductoare a căror rezistivitate
(3.40) variază cu temperatura.
f se obţine o mărime • Termorezistenţele conductoare (metalice) sînt confecţionate din me­
timpul respectiv, tale pure, cum sînt : fierul, cuprul, nichelul sau platina, avînd coeficientul
de temperatură cuprins între 3,7-lCT3 şi 6,5-10~3 1/°C. Aceasta înseamnă
inească (I E A ) fabrică
că, la o creştere a temperaturii de 100°C, rezistenţa materialului creste cu
:tromagnetic** de debit
itată în figura 3.37, b. 3 7 -6 5 % -
Variaţia rezistenţei metalelor în funcţie de temperatură este liniară
5.30 un traductor de
^ c.c.). pentru temperaturi de 100—200°C, fiind exprimată prin relaţia :
rmătoarele avantaje : E t = R0( 1 + aA6), (3.42)
gere , în care :
1ical sau oblic) ; R t este valoarea finală a rezistenţei ( O ) ;
i'ui, deci nu prezintă R 0 — valoarea iniţială a rezistenţei ( O ) ;
0 — variaţia de temperatură (° C );
moroi, şlamuri, pastă a — sensibilitatea relativă (1 /°C).
Pentru cupru, în intervalul +50 < t < 150°C sehsibilitatea relativă
rresiunea, densitatea a = 4,3.10-3 (1/°C).
• Termorezistenţele semiconductoare, numite şi termistoare, sînt con­
fecţionate prin presare din oxizii, carburile sau sulfurile unor metale, ca :
nichel, cupru, plumb, magneziu etc. Rezistivitatea acestor materiale este
incomparabil mai mare decît cea a metalelor (de 1010. . .IO12 ori mai mare),
însă, spre deosebire de metale, rezistenţa termistoarelor R T scade cu creş­
terea temperaturii, după o relaţie exponenţială :

ă starea de încălzire
= i?2,1BJ T> r ]« (3-43)
ră o scară de tempe-
in care :
este scara termodina-
R ri este rezistenţa termistorului la temperatura T, (K ) ;
: uncte fixe : acela de
B — constantă specifică fiecărui m aterial;
al care a fost divizat
T — temperatura exprimată în Kelvini (temperatura absolută).
mai foloseşte de ase-
e ca origine punctul Observaţie. La OK (zero absolut), rezistivitatea termistoarelor devine infinită, în timp
ce rezistivitatea conductoarelor devine zero (fenomenul de ,.supraconductivitate“).
•t este K. Valoarea
entigrad şi întrucît în figura 3.38 este re­
gă temperatura unui prezentată variaţia rezis­
i este următoarea : tenţei unei termorezistenţe
conductoare şi a uneia se­
(3.41) miconductoare în funcţie
ică in funcţie de va­ de temperatură. în cazul
ite pe : termorezistenţelor semicon­
ductoare, variaţia este in­
comparabil mai mare decît
in cazul termorezistenţelor
conductoare, mai ales în
a temperaturii este domeniul temperaturilor ne­
gative pe scara Celsius. Din
acest‘ motiv, termistoarele
fint folosite mai ales pen­
:e se deplasează cu vi-
tru măsurarea temperatu­
IU L Fig. 3.38. V ariaţia rezistivităţii termorezis­
rilor joase. De exemplu, tenţelor cu temperatura.
Ln *250. 2000

1I ■
I
46 100 n i

7777777.:

Teacă ^
fire tec toare
Sîrmă
(Cu iau Pti
JE R M O P E E 'S -
TENTA
219 (289.US3)

morezistenţe) şi ampliiii
la ieşire un semnal unif
pentru o încălzire de la 0 la 100°C, o termorezistenţă dată, confecţionată de variaţie al temperaţi
din cupru (conductor), îşi variază rezistenţa de la 100 la 140 O, în timp ce
alta din oxid eupros (cuproxid) — care este semiconductor — scade de la 3. TRADUCTOARE TERI
100 Ia 5 O.
Aceste proprietăţi ale termorezistenţelor (metalice sau semiconduc­
Acestea sînt tradm
toare) face posibilă folosirea lor ca elemente sensibile în realizarea traduc-
toarelor. pe tensiunea electromoto
După modul de încălzire a termorezistenţelor folosite în construcţia punctul de sudare (joncl
traductoarelor, se deosebesc două principii de măsurare : zirii. Această tensiune,
— temperatura şi implicit rezistenţa termorezistenţei sînt determinate poate fi pusă in evidei
de temperatura mediului ambiant, influenţa curentului de măsurare fiind
(fig. 3.41, b). Circuitul
neglijabilă (termorezistenţe folosite Ia term om etre);
— încălzirea este produsă de curentul electric care străbate termorezis- poartă şi numele de ta
tenţa, temperatura, şi deci valoarea rezistenţei, fiind determinată de condi-
ţiile- variabile de transmitere a căldurii în mediul ambiant (termorezisten- Observaţie. Trebuie rc;u
tncă o dată la capătul opus ]
ţele folosite la analizoarele de gaz, la vacuummetre, la anemometre etc.).
în acest caz, schimbul de căldură (disiparea) între conductorul termo •
rezistiv şi mediul ambiant se face prin convecţie, conducţie şi radiaţie. în acest caz (fig.
Termorezisten ţele metalice se confecţionează de obicei din sîrmă de tensiunile termoelectr du
cupru, nichel sau platină cu diametre de circa 0,1 mm şi de lungimi care
e abi Şi e ab2 obţinute ia
să asigure rezistenţe normale de 40 sau 100 Q.
Sîrma se bobinează pe carcase de mică, porţelan sau cuarţ şi, uneori, ţiunile şi J vor fi 1
cînd mediul de măsurare este „agresiv" (atacă materialul termorezistenţei), de temperaturile T t şi
se introduc în teci metalice de protecţie (fig. 3.39).
Termometrele cu termistoare au valori nominale cuprinse între 1 000
e ab\ = ^l(^ l) ’
şi 200 000 O şi sînt utilizate în special în domeniul temperaturilor negative
pe scara Celsius datorită sensibilităţii mari a acestora (v. fig. 3.38).
E ab2 ~
Termorezisten ţele de cupru fabricate la IE A se folosesc pentru măsu­
rarea temperaturilor în domeniul 0 —120°C şi prezintă in acest domeniu Joncţiunea J t la a
o variaţie liniară cu temperatura.
Termorezisten ţele de platină fabricate la IE A sînt utilizate ppnt.ru aplică sursa temperat^
măsurarea temperaturilor cuprinse între —200 şi +500°C. măsurat se numeşte ■
Toate termorezistoarele fabricate la IE A sînt utilizate ca traductoare
mrtip aI term o cu p M I
de temperatură unificate (fig. 3.40) prin cuplarea lor cu adaptoare formate
din blocuri de gamă tip H72 (la o termorezistenţă) sau tip I I 77 (două ter- joncţiunea J 2. cap-in#

62
ADAPTOR

Cqbki_de___ i:j 10 mA cc
iN _[egăţură___ _] H 72
ELT
i 160
I.,
46 100n i

V77ZZZ E22ZZZ2 Element sensibil * Adaptor;


Traductor (termorezistenţa)
Teacă ^ Cuptor
pro tec toare
Sirmă et°C )
ICu iau Ptj
T E R M 0R E 2IS-
TENTA Suport de
mică Fig. 3.40. Traductor term orezistiv de
'■'z-'scn de protecţie \ 213I 289.U 83) temperatură.
de m o n ta b il)
morezistenţe) şi amplificator cu modulator tip E L T 160. Se obţine astfel
la ieşire un semnal unificat i = 2 ...1 0 mA c.c., corespunzător domeniului
tă dată, confecţionată de variaţie al temperaturii.
i la 140 Q, în timp ce
ductor — scade de la 3. TRADUCTOARE TERMOELECTRICE

dice sau semicondue-


Acestea sint traductoare generatoare a căror funcţionare se bazează
? In realizarea traduc-
pe tensiunea electromotoare (numită tensiune termoelectromotoare) care apare în
folosite în construcţia punctul de sudare (joncţiune) a două materiale diferite A şi B supuse încăl­
re : zirii. Această tensiune, care este proporţională cu temperatura măsurată,
căţei sint determinate poate fi pusă în evidenţă, de exemplu cu ajutorul milivoltmetrului mV
fui de măsurare fiind
(fig. 3.41, b). Circuitul format din cele două conductoare (terraoelectrozi)
re străbate termorezis- poartă şi numele de termocuplu.
determinată de condi-
n bia nt (termorezisten - Observaţie. Trebuie remarcat faptul că cei doi termoelectrozi A şi B mai sînt joncţionaţi
încă o dată la capătul opus prin aparatul de măsurare.
i anemometre etc.).
re conductorul termo-
i :cţie şi radiaţie. în acest caz (fig. 3.41, a ),
obicei din sîrmă de tensiunile termoelectro motoare
im şi de lungimi care
E AB] şi E AB2 obţinute la jonc­
i sau cuarţ şi, uneori, ţiunile J j şi J 2, vor fi funcţii
ia ini termorezistenţei), de temperaturile T x şi T 2 :
cuprinse între 1 000
E abx = f i ( î ’ i) î (3-44)
emperaturilor negative
i (v. fig. 3.38). E AB2 = f 2( T 2). (3.45)
folosesc pentru măsu-
ntâ in acest domeniu Joncţiunea J l la care se

~::it utilizate pentru aplică sursa temperaturii de


5no°c. măsurat se numeşte capătul
. ,/.:te ca traductoare activ al termocuplului, iar Fig. 3,41. Term ocuplu :
cu adaptoare formate a — principiul de funcţionare ; b — schema de măsu­
au tip H 77 (două ter- joncţiunea J2, capătul liber. rare.

63
Tensiunea termoelectromotoare E Alj măsurată de aparatul de măsurare
(milivoltmetrul mV) va fi dată de relaţia :
E ab = E ABl — E AB„ — f 1(T l) — f j ţ ^ ) . (3.46)
Aceasta înseamnă că, pentru ca indicaţia aparatului mV să fie corectă,
trebuie ca temperatura capătului liber să fie constantă, deci f2(T 2) = K :
E ab = m — K — f(T j). (3.47)
A tît timp cît temperaturile de măsurat sînt relativ mari (sute sau mii
de grade), erorile de măsurare provenite din variaţia temperaturii mediului
ambiant (de exemplu, T 2 — 2 1 ... +40°C) sînt neglijabile.
La măsurări de precizie, capătul liber al termocuplului este introdus
într-un vas cu apă cu gheaţă (T 2 = 0°C).
Materialele folosite pentru confecţionarea termocuplurilor s în t:
— pentru temperaturi pînă la 1 100°C — metale şi aliaje obişnuite ca
fierul, cuprul, constantanul, cromelul (90% Ni + 10% Cr), alumelul (95%Ni +
+ procente de Mn, Al, Si, Fe), copelul (56% Cu -f 44% Ni), etc. ;
— pentru temperaturi cuprinse între 1 100 şi 1 600°C — metale nobile
ca platina, thoriul, iridiul etc. ;
— pentru temperaturi ce depăşesc 1 600°C — materiale greu fuzibile
(refractare), cum sînt : wolframul, molibdenul, carbura de siliciu etc.
Tensiunile termoelectromotoare obţinute de la termocupluri sînt de
obicei cuprinse între 5 şi 50 mV.
Industria românească (I E A ) fabrică o mare varietate de termocupluri,
din diverse materiale şi pentru mai multe game de temperatură.
Termocuplurile sînt protejate de obicei în teci metalice de protecţie
identice cu cea din figura 3.39, astfel că numai după aspectul exterior nu
se poate face totodeauna distincţie între o termorezistenţă şi un termocuplu.

4. TRADUCTOARE PIROMETRICE

Traductoarele respective, numite şi tradudoare de radiaţii calorice, sînt


folosite pentru măsurarea temperaturilor mari (600 — 2 000°C) ale unor cor­
puri, fără contact direct între elementul sensibil şi corp.
• Tradiictorul pirometrie de radiaţie totală tip K42 (K56) fabricat la
JEA funcţionează pe baza dependenţei dintre temperatura absolută T (în
Kelvini) a unui corp încălzit şi energia totală E r radiată pe toate lun­
gimile de undă :
Er = KT*, (3.48)
în care K este o constantă ce depinde de natura corpului încălzit.
Elementul sensibil este constituit dintr-o cutie A (fig. 3.42, a), fixată
de exemplu în peretele B al unui cuptor de topit metal, care cuprinde nişte
plăcuţe P din platină înnegrită (reprezentînd corpul „negru absolut" care
absoarbe toate radiaţiile incidente).
Pe aceste plăcuţe sînt fixate „termocupluri" E de tipul cromel-con-
stantan care dau la ieşire o tensiune U proporţională cu temperatura la care
sînt încălzite.
Un sistem de lentile L concentrează pe plăcuţele P radiaţia calorică
emisă de corpul (metalul topit) care este încălzit la temperatura T.
Aşadar tensiunea U obţinută la ieşirea elementului sensibil (pirometru)
este dependentă de temperatura T.

64
Fig. 3.42. Traductor pirom etric de radiaţie totală :
a — schema de principiu ; b — aspect exterior.

Traductorul pirometric conţine şi adaptorul IE A tip E L T 161 care


transformă tensiunea U în semnal unificat de curent i = 2 . . . 10 mA c.c.,
corespunzător diverselor domenii de măsurare a temperaturii: 600 — 1 400°C ;
7 00 -1 500°C, 7 00-1 600°C; 8 00-1 700°C şi 1 1 0 0 -2 000°C.
în figura 3.42, b este reprezentat aspectul exterior al pirometrului de
radiaţie totală tip K 12 (IE A ).
La unele variante constructive pirometrul este prevăzut cu un sistem
de răcire (cu apă) pentru protejare împotriva încălzirii excesive a corpului
acestuia.
• Supraveghetorul de flacără SFT 1G8 (I E A ) este tot un traductor
pirometric utilizat pentru supravegherea automată a flăcării unui arzător
(de gaze sau combustibil lichid).
Supraveghetorul cuprinde două părţi distincte :
— detectorul de vizare realizat cu un element fotoelectric şi care este
orientat spre flacără ;
— adaptorul electronic cuprinzînd un releu care permite un semnal dis­
continuu la întreruperea flăcării.
Detectorul este realizat în variante diferite pentru sensibilitate maximă
în spectrul ultraviolet sau infraroşu.
în figura 3.43 se reprezintă secţiunea în două plane prin detectorul
(capul de vizare) al supraveghetorului de flacără S FT 168.

5 — Echipamente electronice pentru automatizări — cd. 103 65


H. TRADUCTOARE DE UMIDITATE în care :
tp ii m

I. NOŢIUNI GENERALE

Umiditatea reprezintă cantitatea de apă conţinută în unitatea de masă P


sau de volum a unui corp gazos sau solid. Această definiţie generală apli­ K
cabilă în speţă la lichide şi solide capătă forme mai precise în cazul umi­ Traductorul
dităţii gazelor. şi T um (avînd re
Cantitatea de vapori de apă dintr-un amestec gazos se caracterizează rezistenţele P-
prin umiditatea relativă şi absolută a acestui amestec. rare P 1 şi P z- A
Umiditatea absolută reprezintă cantitatea (masa) vaporilor de apă con­ continuă e. Re­
ţinută într-un metru cub de amestec gazos (g/m3). ţinui potenţiomet
amplificatorului M
Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre cantitatea vaporilor de
apă conţinută înti-un metru cub de gaz şi cantitatea maximă posibilă (satu­ rată alimentat pf
raţie) a vaporilor de apă dintr-un metru cub de gaz la aceeaşi temperatură. şi nu se opreş:-
Tensiunea ' J
Punct de rouă. în procesul de măsurare a umidităţii se foloseşte uneori morezistenţei î , - <
o mărime specifică numită punct de rouă care reprezintă temperatura la form caracter:-: :i
care vaporii de apă dintr-un gaz ajung la saturaţie.
este o funcţie de
Unitatea de măsură a umidităţii absolute este gramul pe metru cub echilibrat. V.-.i -
(g/m3), iar umiditatea relativă se exprimă în procente (% ) — adimensională. torul A (deci nw
Aparatul pentru măsurarea umidităţii poartă denumirea generală de
u m ido m ctru .
Pentru a măsura umiditatea gazelor se aplică metode prin care se rea­
lizează o dependenţă între diverse mărimi fizice şi umiditate.
in care :
• Metoda g ra v im e tric ă se bazează pe determinarea prin cîntărire a R a este
cantităţii de apă absorbită de o substanţă chimică dintr-o cantitate anumită Lak
de gaz analizat. Făcînd raportul dintre cantitatea de apă extrasă şi volumul
de gaz vehiculat (cîntărind substanţa înainte şi după parcurgerea probei U a1 t
de gaz) se obţine valoarea umidităţii absolute.
• Metoda h ig ro m e tric ă se bazează pe modificarea directă sau indirectă
Ca urmare.
a proprietăţilor fizice ale unor substanţe în funcţie de umiditatea unui gaz
= R ,„ deci
de măsurat.
necesar ca
® M etoda p u n c tu lu i de ro u ă permite determinarea gradului de umiditate cursorul K est
prin măsurarea temperaturii de condensare (saturaţie) a vaporilor de apă torul 3/ la «a;
dintr-un gaz (punct de rouă). pe scara gradai
9 Metoda p sih ro m e tric ă se bazează pe sesizarea cantităţii de căldură u% = 0, ca «.
necesară procesului de evaporare a apei conţinute într-un volum de gaz. se opreşte- Pene*
Măsurarea umidităţii unui gaz cu ajutorul psihrometrului se reduce, de fapt, a umiditâ ,*
la determinarea diferenţei de temperatură dintre două termometre cu ter- curentul de
morezistenţe : un termometru măsurînd temperatura gazului uscat, iar al torul acţionea zz
doilea pe cea a gazului umed. ce sistemul se

2. TRADUCTOR PSIHROMETRIC
T r a liM ir t i

Umiditatea relativă u a unui gaz depinde de diferenţa psihrometrică lip l'jg .


(Ks — Lm) după relaţia :
K(l„ ■?___ tum)
(3.49)
P
-* 11. 760

66
în care :
P um este presiunea vaporilor saturaţi din mediul de încercat la tempe­
ratura tum a termometrului umed;
P us — presiunea vaporilor saturaţi din mediul de încercat, la tem­
peratura t„s a termometrului uscat;
P — presiunea barometrică (exterioară);
K — constanta psihrometrică.
Traductorul psihrometric (fig. 3.44) cuprinde două termorezistenţe T us
şi T um (avînd rezistenţele R us şi respectiv R um) şi constituie împreună cu
rezistenţele R v Rz, R3, respectiv R5, R(), R 7, braţele a două punţi de măsu­
rare P 1 şi P 2. Ambele punţi sînt alimentate de la aceeaşi sursă de tensiune
continuă e. "Rezistenţa R M din diagonala punţii P t reprezintă reostatul
unui potenţiometru automat care acţionează pe baza curentului J0 aplicat
amplificatorului A. Astfel, motorul M de curent continuu cu excitaţie sepa­
rată alimentat prin amplificatorul A deplasează cursorul K al reostatului R M
şi nu se opreşte decîl atunci cînd I 0 se anulează.
Tensiunea Uab din diagonala punţii P x depinde de valoarea R us* a ter-
morezistenţei T us, care este la rîndul său o funcţie de temperatura tus, con­
form caracteristicii statice a traductorului R us = f (/„,),; similar, tensiunea Ucd
este o funcţie de t„m. Se observă că ambele punţi funcţionează în regim dez­
echilibrat. Valoarea curentului de dezechilibru l 0 ce alimentează amplifica­
torul A (deci motorul) reflectă diferenţa de dezechilibru a celor două punţi :

/„ = Uak ~ Uc , (3.50)
RA
in care :
R a este rezistenţa de intrare a amplificatorului A ;
Uat — un procent din tensiunea Uab dat de raportul rezistenţelor
determinate de cursorul K :
U« Ral ( R ak este rezistenţa între bornele a şi k ; R ab = R M).
Uab Rab
Ca urmare, cînd umiditatea este zero (gazul este uscat), rezultă R um —
= R,IS, deci Uld = Uah şi pentru ca să avem /„ = 0 (relaţia [3.50]) este
necesar ca Uak = Uab, adică
cursorul K este deplasat de mo­
torul M la capătul b, indicînd
pe scara gradată S valoarea
u°/0 = 0, caz în care şi motorul
se opreşte. Pentru altă valoare
a umidităţii R um, se modifică şi
curentul de diferenţă I 0, iar mo­
torul acţionează cursorul K pînă
ce sistemul se echilibrează (/0 =
= 0), indicînd valoarea respec­
tivă a umidităţii.
T ra d u c to ru l de u m id itate
tip U22, a cărui vedere de ansam- Fig. 3.44. Um idom etru psihrometric.

* Relaţia de dependenţă este:


/?!«„, + IhK 3
E.
(i?! +

67
dul 1 legat la disc:
este scos prin tube
Valoarea rezistencc
se. determină prin
piu prin :
— metoda v :
— metoda p-3
— folosirea s :
— folosirea
automate.

4. TRADUCTCî

Similar cu ~-
aceasta prin detr
electrică a une:
de măsurat.
După cum
de suprafaţă S. fj
mitivitate dielc:— •
Fig. 3.45. Traductor um idom etric :
a — vedere de ansamblu ; b _ schema de conectare.

blu este reprezentată în figura 3.45, a, este fabricat la IE A şi, prin conectarea
la aparatul înregistrator sene E 736 (IE A ), permite măsurarea şi controlul Perm itivita:ei
continuu ale umidităţii. Aparatul respectiv (fig. 3.45, b) este compus dintr-un cuprinsă între 1 :
corp in care sint montate două termorezistenţe, una umedă, iar cealaltă adaosuri mici de î i
uscată (fig. 3.44), un bazin pentru umezirea termorezistenţei umede şi un tecului, deci ei_siii
ventilator pentru circulaţia forţată a gazului analizat. Aparatul poate fi vitatea crm resT-erl
prevăzut şi cu un rezervor suplimentar de alimentare cu apă care comunică
cu bazinul traductorului prin două
conducte de cauciuc. Celula de ixlaa
data aceasta n L
electrozi.
2. TRADUCTOR UMIDOMETRIC REZISTIV Ca exem ple r:
dometru capaehrr
Determinarea umidităţii se face tranzistor T er_: r
prin determinarea rezistivităţii (con­ -i capacităţile 7-
ductivităţii) unui volum bine definit
din corpul respectiv. în acest scop, se
folosesc incinte speciale de dimensiuni Un al do > :
stabilite, numite celule de măsurare. rezonantă fixă
Ca exemplu, în figura 3.46 este ară­
tată o secţiune printr-o celulă de mă­
surare pentru corpuri solide pulveru­
lente (praf sau granule).
Corpul M x este introdus în celula • P e m tU v ti m
realizată sub formă de vas V, fiind fc-rtrîei -jbyjt&J. z i
Fig. 3.46. Celulă de măsurare a umido- presat prin înşurubarea capacului C.
m etrului rezistiv. Măsurarea se efectuează între electro­

68
dul 1 legat la discul E care este plasat pe suportul izolant I, electrod care
este scos prin tubul izolant T şi electrodul 2 legat la masa metalică a celulei.
Valoarea rezistenţei R x care este o funcţie de umiditatea ux a corpului M x
se determină prin'metodele cunoscute de măsurare a rezistenţelor, de exem­
plu prin :
— metoda voltmetrului şi ampermetrului;
— metoda punţii Wheatstone ;
— folosirea adaptorului E L T 160 cu un bloc de gamă corespunzător;
— folosirea unui aparat înregistrator — înregistrator din seria punţilor
automate.

4. TRADUCTOR UMIDOMETRIC CAPACITIV

Similar cu metoda precedentă, determinarea umidităţii se face de data


aceasta prin determinarea unui alt parametru electric, şi anume capacitatea
electrică a unei celule de măsurare capacitive al cărei dielectric este corpul
de măsurat.
După cum se ştie, valoarea unei capacităţi C cu armături plan-paralele
de suprafaţă S, distanţă între plăci d şi avînd ca dielectric un corp de per-
mitivitate dielectrică relativă *e r este dată de relaţia :

c = £rS0S (3.51)
d
Permitivitatea dielectrică relativă sr a majorităţii substanţelor este
cuprinsă între 2 şi 10, pe cînd aceea a apei este de 80. Este deci normal ca
adaosuri mici de apă să influenţeze sensibil constanta dielectrică zrm a ames­
tecului, deci există posibilitatea măsurării umidităţii um măsurînd permiti­
vitatea t rm respectiv valoarea capacităţii Cm a unei celule de măsurare :

= f(e r„ ) = f '(C m). (3.52)


Celula de măsurare este similară cu aceea indicată în figura 3.46, de
data aceasta măsurîndu-se însă nu rezistenţa, ci capacitatea între cei doi
electrozi.
Ca exemplu, în figura 3.47 se reprezintă schema principială a unui umi-
dometru capacitiv numit decamelru. El este format dintr-un oscilator cu un
tranzistor T cuplat inductiv cu un circuit rezonant format din inductanţa L b
şi capacităţile Cx şi Cm legate în paralel:

'1 (3.53)
Un al doilea circuit rezonant L RCR este reglat pentru o frecvenţă de
rezonanţă fixă f R, de exemplu :

(3.54)

* Permitivitatea dielectrică relativă er este dată de raportul dintre permitivitatea die-


lectrică absolută e a unui corp şi permitivitatea dielectrică a vidului e0 | e » = -------------:
ă-TT-lO-9

69
Dependenţa dintre «
tatea electrolitică
chimice enunţate
analizei soluţiilor
pH -metre etc.

2. TRADUCTOASE

TraductoareP
concentraţiei elec*.’
electrice a acest*
Elementul
cipiu sub forma a
unui condensate"
măsurată.
Ob-ervaţi'- lacre
pipedică de lu n g ii*
circuit a cărui tensiune este indicată de voltmetrul electronic E (conectat
eventual în paralel cu un tub Iuminescent G, de exemplu lampă cu neon). Prin mâsun
Capacitatea C„, reprezintă celula capacitivă de măsurare, iar capaci­
tivitatea necui
tatea Cx este dată de un condensator variabil avînd un buton cu indicator şi
scară gradată. Iniţial celula fiind goală se acordează oscilatorului tranzistori­
zat prin modificarea lui Cx pînă ce oscilează pe frecvenţa de rezonanţă f R.
Circuitul receptor L nCR intră în rezonanţă, deci tensiunea UR indicată
de voltmetrul E are valoarea maximă (eventual lampa cu neon G se aprinde). d eci:
Se introduce corpul de analizat în celula de măsurare Cm şi deci capa­
citatea ei creşte cu o valoare AC datorită modificării permitivităţii dielec-
trice sr. Ca urmare, oscilatorul îşi modifică frecvenţa de oscilaţie, ceea ce
are ca efect dezacordarea circuitului receptor ( L R, CR) ; lampa G se stinge, Deoarece
iar voltmetrul E indică o tensiune redusă. traţia c a scl
Prin manevrarea condensatorului Cx în sensul reducerii capacităţii aces­
tuia, capacitatea ansamblului Cx + Cm este readusă la valoarea anterioară re la ţia (3-5-5
corespunzătoare frecvenţei de rezonanţă fB■ Circuitul receptor reintră în
rezonanţă concretizată prin indicaţia maximă a voltmetrului (aprinderea în fig rra
lămpii G). so lu ţii (la t<
Pentru o substanţă bine definită, scara indicatoare a condensatorului
poate fi etalonată direct în valori ale umidităţii.

I, TRADUCTOARE PENTRU MĂSURAREA SALINITĂŢ1I


51 pH-ului

1 NOŢIUNI GENERALE

în cele ce urmează se vor trata unele metode si aparate pentru măsu­


rarea unor mărimi electrice care derivă din proprietăţile fizice şi chimice
ale unor soluţii chimice.
Măsurarea proprietăţilor fizico-chimice ale unor substanţe sau soluţii
chimice, cum sint : compoziţiile chimice ale substanţelor necunoscute, con­
centraţia numărului de ioni de hidrogen într-o soluţie, concentraţia electro­
liticilor etc., poate fi realizată prin măsurarea unor mărimi electrochimice.

70
Dependenţa dintre aceste mărimi electrochimice, ca, de pildă, conductibili-
tatea electrolitică a electroliţilor, indicele pH etc. şi proprietăţile fizico-
chimice enunţate au condus Ia realizarea unor metode şi aparate destinate
analizei soluţiilor chimice ca, de exemplu : conductometre, polarografe,
pH-metre etc.

2. TRADUCTOARE ELECTROCONDUCTOMETRICE

Traductoarele electroconductometrice (electrolitice) permit măsurarea


concentraţiei electroliticilor pe baza măsurării conductivităţii (rezistivităţii
electrice a acestora).
Elementul sensibil al unui traductor electrolitic este realizat în prin­
cipiu sub forma a doi electrozi plan-paraleli E 1 şi E 2 (fig. 3.48), asemănători
unui condensator plan printre care trece soluţia a cărei concentraţie c trebuie
măsurată.
Observaţie. întregul ansamblu constituie de fapt o rezistenţă lichidă de formă paraleli­
pipedică de lungime l0 (cm) şi secţiune s0 (cm2).

Prin măsurarea rezistenţei necunoscute Rx se măsoară implicit conduc-


1
tivitatea necunoscută ax
O-cm
(3.55)

deci :
(3.56)

Deoarece conductivitatea ax depinde după o anumită lege de concen­


traţia c a soluţiei :
Gx —" îl(d)» (3.57)
relaţia (3.55) devine :
R x = f3(c). (3.58)
în figura 3.49 este reprezentată dependenţa a — f(c) pentru diferite
soluţii (la temperatura 9 = 18°C).
cr
0.8

Ei

..x Concentraţia, echivalentul


Fig. 3.48. Celula de măsu­ Fig. 3.49. Dependenţa conductivi­
rare a electroconductome- tăţii de concentraţia soluţiilor.
trului.
T ra d u e to ru l e le c tro litic de co ncen traţie (traductor electro co n d u cto m etrici.
fab ricat de I E A , tip W 1G E L T 730, este destinat măsurării concentraţiei solu­
ţiilor de acid sulfuric, de sodă caustică etc. Elementul sensibil W 16 este
format dintr-o „celulă" de măsurare (fig. 3.50) avînd forma unui corp de
ventil cu flanşe pentru a fi racordat în circuitul unei conducte.
In interiorul celulei se află doi electrozi de platină care determină Îm ­
preună cu lichidul de analizat ce circulă prin conductă rezistenţa necunos­
cută R x. Rezistenţa R x înseriată cu rezistenţa „de balast" r este alimentată
în diagonala A B a unei punţi Wheatstone dezechilibrate formată din rezis­
tenţele R v R 2, Ra şi R c. Rezistenţa R c este de fapt o termorezistenţă şi este
plasată chiar în soluţie.
Puntea este alimentată în diagonala CD cu o tensiune constantă U0 =
= 1 V la o frecvenţă de 4 kHz (oscilator). Tensiunea Ux care apare la bornele
rezistenţei R x este dată de expresia :

Ux = — - 'B r (3.59)
T + Rx
La temperatură constantă, termorezistenţă R c are valoarea constantă,
puntea prezintă un anumit grad de dezechilibru şi, deoarece U0 este con­
stant, rezultă că şi U AB este constant : '
R2R c - R ,R 3
U ĂK = Un (3.60)
(R j - f R c)(R 2 + R 3)
Ţinînd seamă de relaţiile (3.59) şi (3.60) se poate deduce că la tempe­
ratură constantă rezultă :
Ux = f3 (R x). (3.61)
Tensiunea Ux proporţională cu rezistenţa măsurată Rx este amplificată
fiind transformată în semnal unificat f = 2 .. . 10 mA c.c. cu ajutorul adap­
torului tip E L T 130 (care conţine şi oscilatorul).
în cazul în care concentraţia soluţiei rămîne neschimbată, însă i se
modifică temperatura 0, conductivitatea ax se modifică în sensul creşterii sale
cu temperatura la o valoare a după o lege liniară :
g 'x = ox(\ + y A 0 ) , (3.62)
în care :
A0 este variaţia de temperatură faţă de situaţia anterioară ;
y — coeficientul de variaţie a conductivităţii.
A

72
I Ca urmare (în cazul creşterii temperaturii) /?* scade la o valoare Rt,
ceea ce ar avea ca efect o scădere a tensiunii Ux, deci o eroare de măsurare,
în acest caz intervine terinorezistenţa de compensare R c care, crescînd cu
temperatura (R'c > R c), produce creşterea tensiunii U AB (U AB> UAB)
(v. relaţia 3.60), astfel că relaţia (3.59) devine :

(3.63)

adică tensiunea Ux rămîne neschimbată dacă concentraţia nu s-a modificat.

3. TRADUCTQARE pHMETRICE

în procesele de producţie cu caracter chimic (industria alimentară,


chimie, celuloză, hîrtie, petrol etc.) interesează determinarea gradului de
aciditate sau alcalinitate al soluţiilor (pH-ul).
Pentru determinarea pH-ului se utilizează metode electrometrice bazate
pe faptul că intre un metal cufundat într-o soluţie care conţine ionii meta­
lului şi soluţia respectivă apare o diferenţă de potenţial E. Această tensiune
electrică E depinde de concentraţia activă c a ionilor de metal şi de tempe­
ratura absolută T (K ) după legea lui Nernst :

(3.64)
nF
în care :
R este constanta gazelor (R — 8,316 J / K );
F — numărul lui Faraday (F = 96,500 C ) ;
n — valenţa metalului ;
E0 — potenţialul normal de electrod specific metalului respectiv.
Relaţia (3.64) este valabilă şi pentru hidrogen, rolul ionilor metalici
putînd fi îndeplinit şi de hidrogen pentru care determinarea concentraţiei
este foarte importantă în practică.
De exemplu, apa pură se disociază în ioni de hidrogen H şi de oxi-
dril OH :
H 20 î ± H + + OH". (3.65)
Concentraţiile ionilor de H + şi O H - sînt egale, iar la temperatura de
+25°C au valoarea :
cH = Con- = IO"7 (g-ioni/I), (3.66)
produsul acestor concentraţii constituind „produsul ionic al apei“ :
Oi -Coh- = IO"14 (g-ioni/1). (3.67)
Se defineşte ca pH-ul unei soluţii logaritmul zecimal al concentraţiei
ionilor de hidrogen considerat cu semnul minus* :
pH = - l o g cH, (3.68)
* Întrucît se pot logaritma numai numere abstracte, relaţia (3.68) ar trebui de fapt să
se scrie sub forma :

pH = - l o g —

In care CH0_ înseamnă valoare fizică notată CH0 = log ion/1. Din acest motiv, in forma uzuală
ndicată mai sus relaţia (3.68) trebuie concepută ca o ecuaţie numerică (adim&nsională) în care
trebuie să se substituie in locul lui CH+ valoarea numerică corespunzătoare unităţii g-ion/t. Va­
loarea /-II-ului este, bineînţeles, fără dimensiuni.

73
Similar se poate defini un indicator corespunzător ionilor de oxidril
pOH = —log c0H. (3.69*
Pentru apă pură (neutră) cele două mărimi sint evident egale (rela­
ţia 3.66), şi anume :

pH = pOH = 7. (3.70)
Din relaţia (3.70) se observă că produsul ionic al apei fiind constant
rezultă :

PH + pOH = - ( l o g cH + log c0H) = 14. (3.71)

Aşadar, prin adăugarea unui acid în apă concentraţia ionilor de hidrogen


creşte, deci cH > 10-7, respectiv pH < 7 :

soluţie acidă 0 < pH < 7.

Prin adăugarea unei baze (soluţie alcalină), concentraţia ionilor de hi­


drogen scade, deci cH < IO '7, respectiv pH < 7 :
soluţie bazică 7 < pH < 14.

Determinarea valorii pH se face cu un element, format din doi electrozi


introduşi intr-un vas conţinînd lichidul de analizat.
După cum a rezultat din relaţia (3.64), intre fiecare electrod şi lichid,
deci între cei doi electrozi, va rezulta o tensiune E dependentă de pH.

Atenţie! I.a temperatură constantă, dependenţa este liniară.

Dintre cei doi electrozi unul este „de referinţă" iar celălalt „de măsu-
rare".
Electrodul de referinţă este „neutru", în sensul că nu-şi modifică poten­
ţialul electrochimie în funcţie de concentraţia de ioni de hidrogen, fenomen
ce se produce însă la electrodul de măsurare.
Ca electrozi de măsurare se folosesc elec­
trozii de hidrogen, de stibiu sau de sticlă, iar
ca electrozi de referinţă — cei de calomei şi
clor ură de argint.
în ţara noastră se fabrică traductoare
pH-metrice (I E A ) ca, de exemplu, tipurile
care folosesc elemente sensibile W 62 şi W 63,
cu caracteristică statică liniară (fig. 3.51).
Tipul W 62 foloseşte pentru măsurări discon­
tinue prin imersie (cufundare într-o cantitate
de soluţie), iar tipul W 63 permite măsurarea
pH-ului în flux continuu, situaţie în care el
se montează în circuitul unei conducte.
în figura 3.52, a este reprezentat aspectul
exterior al elementului sensibil W 63, iar în
figura 3.52, b adaptorul E L T 630 cu care con­
stituie împreună traductorul pH-metric (fig*
Fig. 3.51. Caracteristica statică
a pH-metrului. 3.52, c).

74
Fig. 3.52. Traductor pH-me-
tric :
a — elementul sensibil W63 ; 6 —
adaptorul E L T 630 ; c — schema
de ansamblu.

J. TRADUCTOARE ANALIZOARE DE GAZE

1. NOŢIUNI GENERALE

Aparatele pentru analiza lichidelor şi gazelor, numite şi analizoare per­


mit determinarea concentraţiei unor componente intr-un amestec dat pe
baza măsurării unor proprietăţi fizico-chimice ale amestecurdor respective.
Dacă într-un anumit volum V, constituit din doua sau mai multe corn
ponente, acestea ocupă volumele parţiale Vv V2, V3, . . . . rezulta concen­
traţiile lor : a, p, y, •■ ■ :
Vî V2 (3.72)
a = P= —
V V
Se observă că, întrucît :
Vj + V 2 + V 3 -f- . . . = v, (3.73)

se obţine :
« + P + Y + -- - = L (3'74)
Exprimînd concentraţiile respective în procente, relaţia (3.74) devine:

« (% ) + P (% ) + y (% ) + • • • = 10°(% )- _ _ (3'75)
Principial se deosebesc două tipuri de analizoare : fizice şi chimice.

75
• A n a liz o a re le fiz ic e se bazează pe influenţa concentraţiei unui amestec
asupra proprietăţilor fizice ale amestecului, de exemplu densitatea aerului
pur este mai mică decit a amestecului de aer cu C02 sau conductibilitatea
termică a aerului curat este mai bună decit a aerului impurificat cu C02
sau cu S02 etc. Măsurînd valea:
• A n a liz o a re le c h im ice se bazează pe măsurarea aceloraşi proprietăţi determină şi conduc
fizice care se modifică în urma unor reacţii chimice la care participă şi com­
ponente din amestec a căror concentraţie trebuie determinată.
în industrie se folosesc o mare varietate de analizoare, ca, de exemplu, Această relaţie a
siei căldurii) pentrm
tipurile : lerin o co n d u cto m etrice, term o m a g netice, te rm o c liim ic e , cu r a d ia ţ ii
Din relaţiile
şi cro m ato g rafice.

2. TRADUCTOARE TERMOCONDUCTOMETRICE deci se determini


Practic, mă>.
circulă un gaz cu
Funcţionarea acestor analizoare se bazează pe dependenţa dintre con­ debit dg (m3 sl.
ductivitatea termică X a amestecului şi concentraţia uneia dintre compo­
nentele unui amestec binar.
Elementele sensibile ale acestor traductoare, numite şi celule termocon-
ductometrice, se construiesc sub forma unor tuburi închise T (fig. 3.53) cu
în care Sg este
diametrul de 5 —7 mm şi lungimea de 70 —80 mm, în care se introduc fire
O diafragmă
termorezistente F foarte subţiri (O = 0,02...0,05 mm), confecţionate de tenţă pneumi: *ri
obicei din platină. pectiv diferea nţ
Printr-un asemenea tub circulă cu viteză relativ mică amestecul de diafragmă. Actsa
gaze cunoscute a căror proporţie trebuie să se măsoare. viteză mică r»; =*
prin condamn r
Forma principală de transmitere a căldurii este conducţia. Conductivi­
tatea termică a amestecului variază cu temperatura conform relaţiei:

K = Xo[l + A (ta - /„)], (3.76)

in care :
Xa este conductivitatea amestecului la temperatura ta ;
X„ conductivitatea amestecului la temperatura t0 ,
coeficient de temperatură al conductivităţii.
în cazul in care se anali­
zează două gaze cunoscute
(avînd deci conduclivităţile
termice cunoscute Xal şi Xo2).
amestecate în proporţiile ne­ deoarece
cunoscute a% şi |3% (bineîn­
ţeles a% + p % = 100%), con­
ductivitatea medie a ameste­
cului este :

Aaj + P ’ X0
^12 (3.77)
100
Deoarece :
a + (3 = 100, (3.78)

76
rezultă :

&'A„2 4* (100 — <x)Xa2


A012 (3.79)
100
Măsurînd valoarea termorezistenţei R(D.) prin metodele cunoscute se
determină şi conductivitatea termică a amestecului Âaia, după relaţia :
R = f^ A ^ ). (3.80)
Această relaţie a fost determinată prin calcule (conform legii transmi­
siei căldurii) pentru traductorul respectiv şi verificată experimental.
Din relaţiile (3.79) şi (3.80) rezultă :

R = f 2(«), (3.81)
deci se determină astfel proporţiile de participare ale gazelor în amestec.
Practic, măsurarea se face în felul următor : prin conducta C (fig. 1.53)
circulă un gaz cu compoziţie cunoscută (de exemplu, CO -f C02), avînd un
debit d0 (m3/s), adică o viteză v0 (m/s), dată de expresia :

v0 = — (m/s), (3.82)
«o
în care s0 este secţiunea conductei (D 2).
O diafragmă D (strangulaţie) plasată în calea gazului prezintă o rezis­
tenţă pneumatică concentrată care creează o cădere de presiune Ap, res­
pectiv diferenţa dintre presiunile remanente P 1 şi P 3 în amonte şi aval de
diafragmă. Acest fapt face ca o mică parte din gaz cu un debit d’0 (deci o
viteză mică v'0) să pătrundă în traductorul T prin conducta Ot şi să iasă
prin conducta 0 2.

Atenţie ! Totul trebuie astfel dimensionat Incit viteza !>J să fie foarte mică, pentru ca
disiparea căldurii depetermorezistenţa F să se facă practic prin conducţie prin gaz spre exterior
şi nu prin convecţie (gazul să nu „sufle" asupra termorezistenţei).

Pentru a măsura valoarea R a termorezistenţei F, deci conform rela­


ţiei (3.81) valoarea procentului a, se procedează în felul următor :
— se alimentează termorezistenţa F de la o sursă de tensiune U cu
un curent constant I0, lucru realizabil cu ajutorul unui element special numit
„stabilizator" B (baretor) ;
— tensiunea Ua indicată de voltmetrul V va fi :

Ua = R I0, (3.83)
şi deoarece curentul I 0 este constant:

h = K, (3.84)
rezultă că :
Ua = K R ; (3.85)
— ţinînd seamă de relaţia (3.81) se obţine deci :

U0 — Kî(a). (3.86)
adică voltmetrul V va indica o mărime proporţională cu a(% ), scara apara­
tului fiind etalonată direct în procente.

77
Fig. 3.54. A n alizor de gaze term orezistiv în punte.

Pentru a putea utiliza acest tip de analizor la determinarea unei compo­


nente dintr-un amestec binar trebuie ca conductivităţile celor două com­ constant —, dar âupi
ponente să fie cit mai diferite. absorbantă A care *
de analizat X n_ : w l
în practică, analizoarele termoconductometrice folosesc patru elemente tensiunea AU este ■
sensibile (celule conductometrice) montate într-un circuit de punte echili­ punţii va fi ce a r i ■
brată — cu compensator automat (fig. 3.54). Două dintre celule, Cx şi mai mare.
C2, avînd termorezistenţele identice R x, sînt montate în două braţe opuse
ale punţii, fiind alimentate în serie cu aceeaşi probă de gaz analizat (de exem­
4 TRADOC~CA.se 1
plu, un amestec de aer şi C02). Celelalte două celule de asemenea identice
sînt umplute cu un singur component al amestecului (de exemplu, aer curat), Analizoarele t a J
în acest caz, termorezistenţele celulelor Cs şi C4 vor avea o valoare constantă pe care le an a i.rmnl
R0 bine definită. Alimentînd puntea în diagonala A B cu o tensiune constantă avind suscetr rtiicaM
U0 de la sursa E, valorile termorezistenţelor Rx se vor modifica ca şi în gazelor fiice i ;**s|
exemplul precedent, în funcţie de concentraţiile a şi (3 ale celor doi compuşi, îa figura : ' ~
ceea ce va avea ca efect dezechilibrarea punţii de măsurare. Semnalul de ten­ traduc tor it t a r ft m
siune A U obţinut în diagonala CD amplificat printr-un amplificator va fi transversal «st- ii.c
aplicat servomotorului M al compensatorului care va acţiona cursorul po- tinnare se a f i «ari
tenţiometrului R afi.şînd pe scara gradată valoarea concentraţiei.
Evident că, dacă celulele cu gaz de probă conţin acelaşi gaz ca şi cele trenai ca cens» ■:i cea
de referinţă (de exemplu, aer curat — conţinutul de C02 este nul), toate conţin iad irug-x -
cele patru termorezistenţe au aceeaşi valoare {Rx — R0). în acest caz, pun­ C j şi iese p ra iJ
tea este echilibrată, iar cursorul potenţiometrului R va rămîne plasat în Moieca -:-.e ar H
poziţia 0 (% ). magnetic al ru: --d
Cele patru celule de măsurare se confecţionează sub forma unui bloc
(fig. 3.55), în scopul uniformizării temperaturii mediului ambiant al siste­ ta bal B m ~ £.. * ■
mului. şi R . sunt
i JLTVi x . J
mt ■ ui-
3. ANALIZOR DE GAZE nare ■ n
PENTRU MAI MULTE COMPONENTE

Analizorul termoconductometric descris mai sus poate fi folosit şi pentru


determinarea concentraţiei a a unei componente X x dintr-un amestec de mai
multe componente X v X 2, X 3,... în acest caz (fig. 3.56), gazul necunoscut
X (X V X 2, X 3...) va parcurge în serie celulele de măsurare Cz şi C>, în timp
ce celulele de referinţă C3 şi C4 vor fi parcurse de acelaşi amestec — la debit

78
Fig. 3.55. Bloc de celule termo- Fig. 3.56. A n alizor de gaz term orezistiv
conductometrice. pentru mai m ulte componente.

constant —, dar după ce acesta a fost trecut prin vasul V conţinînd soluţia
absorbantă A care a absorbit numai componenta X r Aşadar, cînd gazul
de analizat X nu conţine componente X 2 puntea se găseşte la echilibru, deci
tensiunea A U este nulă, compensatorul afişînd indicaţia zero. Dezechilibrul
punţii va fi cu atît mai mare cu cit concentraţia a a componentei X x va fi
mai mare.

4. TRADUCTOARE TERMOMAGNETICE

Analizoarele termomagnetice se bazează pe proprietăţile paramagnetice


pe care le au anumite gaze. De exemplu, oxigenul este un gaz paramagnetic
avînd susceptibilitatea magnetică supraunitară şi egală cu +1.78, restul
gazelor fiind în general diamagnetice.
în figura 3.57 este reprezentat un analizor magnetic de 0 2 format dintr-un
traductor inelar A prevăzut cu un tub transversal B. Un capăt al tubului
transversal este situat între polii unui magnet permanent N —S, iar în con­
tinuare se află bobinate simetric două rezistenţe
Rx şi R 2 montate într-o punte de măsurare îm­
preună cu rezistenţele R0. Gazul de analizat —
conţinînd oxigen — este introdus prin conducta
Cj şi iese prin conducta C2.
Moleculele de 0 2 fiind atrase de cîmpul
magnetic al magnetului permanent sînt antre­
nate în principal spre partea stingă şi pătrund în
tubul B de la stingă spre dreapta. Rezistenţele
R t şi R2 sînt încălzite prin curentul dat de
sursa de energie E. Ajung'înd în zona rezistenţei
Rx moleculele de 0 2 încălzindu-se îşi pierd para-
magnetismul (momentul lor magnetic se micşo­
rează) şi sînt împinse spre partea dreaptă de
alte molecule reci atrase de magnet. în acest
mod va lua naştere în tubul transversal un
curent de oxigen („vîn t magnetic") circulînd de
la stînga spre dreapta şi avînd un debit, deci
o viteză, cu atît mai mare cu cît procentul
. . . Fig. 3.57. Traductor term o-
de oxigen este mai mare. magnetic

79
Conform legii lui
în cazul lipsei oxigenului, restul de gaze fiind diamagnetice, vor circula
numai pe periferie, în mod egal pe cele două braţe identice ale tubului ine­ ţia (fig. 3.59) :
lar A. Ca urmare, cele două rezistenţe E R , şi R2 încălzite în mod uniform
vor fi egale, puntea va fi în echilibru, deci inilivoltmetrul V va indica zero.
Pe măsura creşterii procentului de o>igen, vintul magnetic din tubul în care :
transversal va creşte producînd răcirea rezistenţei R t (termorezistenţă) şi 7’ este transmit
încălzirea suplimentară a rezistenţei Rs. în consecinţă, valorile celor două cp0 — intensiî
termorezistenţe se vor modifica în sensuri opuse (R t va scădea, iar R2 va <I)rt — intens::
creşte), cu atît mai mult cu cît procentul de 0 2 este mai mare, ceea ce va Ca atare, pe
avea ca efect dezechilibrarea punţii sesizată de milivoltmetrul V care este concentraţiei c a ui
etalonat direct în procente de 0 2. tanţei T. Astfel, d iij

5. TRADUCTOARE CU ABSORBŢIA Şl DISPERSIA RADIAŢIILOR


Analizoarele de
Radiaţiile electromagnetice avînd lungimea de undă cuprinsă în dome­ noase (d>d < ‘b;
niul 0,2—0,4 pm reprezintă radiaţiile ultraviolete, cele din domeniul 0,4 — 1 p melre; in acest
radiaţiile vizibile, iar cele din domeniul 1 —20 pm, radiaţiile infraroşii (calorice). Dispersia
Aceste radiaţii posedă unele proprietăţi fizice printre care şi acelea de faptul că o p a rt
absorbţie sau dispersie de către anumite medii materiale (de obicei, gazoase gazos sau
sau lichide).
Absorbţia radiaţiilor. Fenomenul de absorbţie a unei anumite energii fluxului de ra*nn1
a radiaţiilor se datoreşte excitării unor electroni de valenţă din structura xului de rad
atomilor substanţei absorbante. Acest fenomen are loc pentru anumite lun­
relaţie de ■-
gimi de undă ale radiaţiei specifice acestei substanţe.
Mărimea caracteristică în acest caz se numeşte absorbitivilate molarii a culelor in s
şi se reprezintă în funcţie de lungimea de undă a radiaţiei. Ca exemplu, în
figura 3.58 se reprezintă absorbitivitatea molară a în funcţie de lungimea de cu spectron
undă A pentru clor. Absorbitivitatea molară se măsoară în litru pe mol şi mite uneori
centimetru (1/mol-cm).
• In f ~
Dacă se notează cu c concentraţia molară a corpului absorbant expri­
zintă ca o
mată în mol/1, iar cu d — lungimea traseului radiaţiei parcurs prin corpul
respectiv, se defineşte mărimea a dimensională A :
ab'orkţie n
A — a ■d ■c, (3.87)
care se numeşte grad de absorbţie sau densitate optică a substanţei.

fluxuri

*.a < «b

A -log 2o_
*a

Fig. 3,58. Absorbitivitatea clorului. Fig. 3.59. Absorbţia radiaţiilor.


îagnetice, vor circula Conform legii lui Lamber-Beer această mărime se determină din rela-
atice ale tubului ine- ţia (fig. 3.59):
Lzite in mod uniform
A = log log % (3.88)
ni V va indica zero. O/
magnetic din tubul în care :
itermorezistenţă) şi T este transmitanţa ;
, valorile celor două O0 — intensitatea fluxului radiaţiei emergente;
a scădea, iar R2 va <t>d — intensitatea fluxului radiaţiei după ce a străbătut substanţa.
nai mare, ceea ce. va Ca atare, pe baza legii Lambert-Beer, rezultă posibilitatea determinării
Itmetrul V care este concentraţiei c a unui amestec de gaze (sau lichide) prin măsurarea transmi-
tanţei T. Astfel, din relaţiile (3.87) şi (3.88) rezultă :
1 ,
c ■— : io§ -r5 • (3.89)
>R a-d
Analizoarele de gaze (sau lichide) bazate pe atenuarea radiaţiei lumi­
ă cuprinsă în dome- noase (0 ^ < O0) poartă denumirea generală de spedrometre sau spedrofoto-
in domeniul 0,4 — 1 p. metre; în acest caz, în speţă avem de-a face cu spedrometre de absorbţie.
e infraroşii (calorice), Dispersia radiaţiilor. Fenomenul de dispersie* a radiaţiilor constă în
tre care şi acelea de faptul că o parte din fluxul unei radiaţii vizibile dirijate asupra unui corp
: (de obicei, gazoase gazos sau lichid care conţine particule în suspensie este dispersat (împrăş­
tiat) de acesta în toate direcţiile, ceea cetire ca efect o slăbire a intensităţii
mei anumite energii fluxului de radiaţie la ieşirea din corpul analizat faţă de intensitatea flu­
alenţă din structura xului de radiaţie incident O0. Ca şi în cazul precedent, şi în acest caz există o
pentru anumite lun-
relaţie de dependenţă între transmitanţa T şi densitatea parti­
c-rbitimtate molară a
culelor în suspensie.
ţiei. Ca exemplu, în
în acest caz avem de-a face
-r ţie de lungimea de
cu spectrometre de dispersie, nu­
în litru pe mol şi
mite uneori şi nefelometre.
iui absorbant expri- « î n figura 3.60 se repre­
parcurs prin corpul zintă ca exemplu schema prin­
cipială a unui spectrometru cu
absorbţie în infraroşii.
(3.87) Lămpile cu radiaţie în in-
substanţei. fraroşu L x şi L 2 sînt identice şi
fiind legate în serie şi alimen­
tate de la tensiunea lf_ emit
fluxuri identice $o_.
Motorul sincron M roteşte
în calea fluxurilor de radiaţie
*d <= *0 discul cu fante radiale D (v. de­
taliul A), ceea ce face ca fluxu­
rile obţinute O0_ să fie pulsa-
2i torii (v. detaliul B).
Fluxurile de radiaţii O0_
străbat celulele de filtrare şi
A rlo g -^ L
F 2, celula de referinţă C1 şi res­
pectiv celula de măsurare C2 cu
amestecul de gaz conţinînd şi

Absorbţia radiaţiilor. * Este numit şi „efectul Tyndall“. £

6 — Echipamente electronice pentru automatizări — cd. 103


81
gazul de analizat G şi sînt complet absorbite de gazul analizat G care umple
celulele de recepţie A x şi A 2.
e Elementele de aut<
Atenţie! Celulele de recepţie A [ şi A2 sînt umplute de exemplu numai cu C02 (100%) siune ele.) intr-o mărime
atunci cînd se doreşte determinarea conţinutului de C02 în amestecul de gaz ce străbate ce­
e Traductoarele se r’
lula C. m etrice sau generatoare),
de deplasare, d e viteză, dt •
O Traductoarele se !
Celulele de recepţie A z şi A 2, deşi conţin acelaşi gaz pur la aceeaşi tem­ pe cale electrică (de exe pta I
peratură şi presiune, sînt separate între ele printr-o membrană elastică şi $ Industria rom.i is r f
poroasă m pe care se află armătura a2 a unui condensator plan-paralel, armă- inului unificat ,E “ f o lo s ir i
fiind fixă. care asigură la ie-nre !

Atenţie ! Armătura este poroasă pentru ca in regim staţionar, gazul ce umple celulele A t VERIFICAREA CI
şi A2 să difuzeze de la o celulă la alta asigurind temperatura şi presiunea constante.

Funcţionarea speetrometrului are loc în felul următor : străbătînd celula 1 Funcţionarea a


de măsurare C2, amestecul va absorbi o parte mai mică sau mai mare din b) oariaţia n t m
energia fluxului de radiaţie <£>0 în funcţie de conţinutul procentual al gazului
de analizat, astfel că fluxul de radiaţie 0 2 va avea o valoare variabilă. în Unele tip- ' -
O a) neeesi -
consecinţă, transmitanţa T 2 = —- se modifică în funcţie de concentraţia c b) sînt {ci . j

a gazului analizat în amestec conform legii lui Lambert-Beer (v. relaţia 3.88). 3
a) elem en tr
Gazul G din celulele de recepţie A z şi A 2 a absorbit integral radiaţia b) a d c z e u n
corespunzătoare din banda de frecvenţe corespunzătoare (v. fig. 3.58).
4. P en tru
Întrucît fluxul 0 2 este mai mic decît O z (O z=flu xu l la ieşirea din celula
de referinţă Cz), rezultă că energia absorbită de celula A 2 este mai mică decît
cea absorbită de celula A v ci
Radiaţiile infraroşii produc variaţia temperaturilor T x şi P 2, şi deci a
presiunii P x şi P 2 din celulele de recepţie A x şi respectiv A 2.
Avînd în vedere cele arătate, rezultă că P x > P 2 şi, întrucît radiaţiile
sînt pulsatorii, rezultă că şi presiunile vor fi pulsatorii, ceea ce va avea ca
efect vibraţia (oscilaţii) membranei m, deci a armăturii a2.
Modificarea poziţiei armăturii a2 produce modificarea capacităţii C2, deci
a tensiunii Ux aplicate amplificatorului electric E. Ieşirea amplificatorului
alimentează miliampermetrul mA, care indică pe scara sa concentraţia c%
a gazului analizat.
Cînd în amestecul de gaz nu se află gazul analizat (c = 0) se obţine
0 2 = d>j, deci absorbţiile în celulele A 2 şi A x sînt egale, adică T 2 = T x şi
P 2 = P j. Ca efect, capacitatea Cx nu variază, şi deci indicaţia miliamperme-
trului este nulă.
Rolul celulelor de filtrare P x şi F 2 este următorul : dacă în amestecul
de gaz există şi un alt compus care prezintă parţial o absorbţie apreciabilă
în aceeaşi bandă de frecvenţe, atunci celulele F 1 şi F 2 se umplu cu cel de al
doilea compus care altfel ar perturba măsurarea. De exemplu, dacă se mă­
soară conţinutul de C02 iar în amestec se află şi CO, a cărui curbă de absorb­
ţie se suprapune parţial cu aceea a bioxidului de carbon, atunci celulele P x
şi F 2 se umplu cu CO. în acest caz, fluxurile de radiaţii O0 la ieşirea acestor
celule vor fi diminuate (cu banda respectivă din infraroşu), însă vor rămîne
egale şi în nici un caz nu vor mai fi afectate de cel de-al doilea compus
— în exemplul nostru CO — din amestecul de gaz.

82

You might also like