Professional Documents
Culture Documents
iste :
RA ?
Capitolul 3
TRADUCTOARE
23
Fig. 3.1. Exem ple de convertoare :
termometru cu lichid ; b — manometru cu tub ; c — voltmetru
cu redresor d — divizor de tensiune.
2. TRADUCTOARE
a. Noţiuni generale
în scopul măsurării mărimilor fizice ce intervin intr-un proces tehno
logic, este necesară de obicei convertirea („traducerea") acestora în mărimi
de altă natură fizică care pot fi introduse cu uşurinţă intr-un circuit de auto
matizare (de exemplu, o temperatură poate să influenţeze un circuit de auto
matizare numai dacă este convertită (tradusă) într-o tensiune electrică pro
porţională sau dependentă de temperatura respectivă).
Elementul care permite convertirea („traducerea") unei mărimi fizice (de
obicei neelectrică) intr-o altă mărime fizică (de obicei electrică) dependentă de
prima, în scopul introducerii acesteia intr-un circuit de automatizare, se
numeşte traductor.
24
c*~
1
l
25
tP
Fig. 3.4. Traductor r
presiune.
26
Fig. 3.4. Traductor rezistiv de Fig. 3.5. Traductor inductiv
presiune. de forţă.
/ 1 In sta la ţia
1tehnologică)
Adaptoare
ru realizarea unei
funcţii de automati-
ementele sistemelor
■ se leagă sub forma Fig. 3.8. Structura tip a unui sistem de măsurare.
nţuri" sau „bucle",
mărimea de ieşire e2 trebuie să funcţioneze pentru aceleaşi valori limită ale domeniului de măsu
element E 2 ş.a.m.d. rare. în acest caz, aparatele de măsurare şi regulatoarele trebuie să fie rea
cţionare optimă, este lizate „special" (specializate) pentru traductoarele corespunzătoare.
i E3 ş.a.m.d., adică : în prezent, majoritatea sistemelor automate de măsurare şi control
(precum şi cele de reglare) sînt unificate, în sensul că domeniul de variaţie
(3.8) al semnalului din canalul de transmisie este standardizat (semnale unificate).
urmare, este necesar De exemplu, pentru semnale electrice se foloseşte domeniul de curent
E. şi E 2 au mărimile i = 2 . . . 10 mA c.c. sau i = 4 .. .20 mA c.c., iar pentru semnale pneumatice
;i A, care să realizeze se utilizează presiuni unificate p — 0,2.. .1 kgf/cm2 (p = 2 .. .10 daN/cm2).
De exemplu, pentru un domeniu de variaţie al presiunii măsurate de
0 — 15 atm, traductorul elaborează la ieşire un curent unificat i = 2. ..
(3.9) 10 mA c.c. (respectiv 0 atm =s> 2 mA şi 15 atm => 10 mA). Un asemenea
i i exemplu tensiuni elec- sistem de semnal unificat Ia care pentru o mărime de intrare nulă (P = 0)
"?!u. la un simplu trans- se obţine un curent diferit de zero (i = 2 mA) se numeşte semnal unificat
a celor două mărimi este „cu zero viu". Raţiunea de a se folosi un semnal cu „zero viu" rezidă în aceea
r a i complicată. că un „zero real" poate să însemne nu numai o intrare nulă, ci şi o defectare
siaj de convertor, avînd
a sistemului de convertire a mărimii măsurate.
Folosirea unor traductoare cu semnal de ieşire unificat implică şi utili
-I unificat E —IE A ), zarea unor aparate de măsurat sau regulatoare avînd acelaşi semnal de in
ssre oarecare intr-un trare unificat (de exemplu, 2 — 10 mA c.c.) (fig. 3.8). Acest lucru prezintă
iiărime electrică — o un avantaj considerabil datorită faptului că numărul tipurilor de aparate
mA c.c.). de pe panoul central este foarte redus (aparatură unificată). în acest caz,
s:stem E —IE A con- aparatura respectivă este mai uşor de înlocuit.
tensiune) în semnal
După cum se va vedea mai departe, procesul de unificare a aparaturii
ute de la traductoa-
de automatizare se extinde şi la alte semnale ca, de exemplu, unificarea
rare în aparatura de
parametrilor surselor de alimentare (f = 500 Hfz, f — 1 000 H z) etc. ceea
ce implică o structură modulară a echipamentelor în ansamblul lor.
în ţara noastră se realizează aparatură de măsurare, control, comandă,
TE reglare etc. la întreprinderea de Elemente de Automatizare IE A — Bucu
reşti (aparatură electronică), precum şi la întreprinderea de Elemente Pneu
>u folosit sisteme de matice de Automatizare şi Măsură IE P A M — Bîrlad (aparatură pneuma
ie măsurat se obţin tică).
pentru un domeniu în capitolele următoare, paralel cu tratarea diverselor tipuri de aparate
C, semnalul obţinut
atre 0 şi 500 mA etc. cuprinse în structura sistemelor de măsurare şi control a parametrilor, vor
ii de variaţie, apara- îi evidenţiate şi aparatele corespunzătoare realizate la IE A : sistemul E
cum şi regulatoarele, şi sistemul FE.
29
• Sistemul unificat E (E-line) cuprinde echipamente electronice desti Dacă curentu
nate automatizării proceselor lente, purtătorul informaţiei fiind semnalul acţionează numai
de curent continuu cu zero viu (2 m A) /„ = 2. . .10 mA c.c. sistemul se află ii
• Sistemul unificat FE este similar sistemului E, însă este de o con iar fluxurile de p«
strucţie mai recentă, mai compactă, cu o fiabilitate sporită şi eu parametri forţele electromag;
tehnici superiori; purtătorul informaţiei este semnalul de curent continuu, poziţie mediană (
de asemenea cu zero viu (2 sau 4 mA), /„ = 2 . . . 10 inA c.c. sau 4 —20 mA c.c. Dacă curentai
devine un electroi
B. CONVERTOARE FABRICATE IN R. S. ROMÂNIA Ca urmare, flţ
miezurile M 1 şi A
1 CONVERTORUL CURENT-PRESIUNE (ELECTROPNEUMATIC) întrefierurile dA şi
TIP ELA 104 întrefierurile d'B şii
Convertorul curent-presiune fabricat de IE A avînd indicativul de fabri în consecinţă
caţie E L A 104 în cadrul sistemului unificat E permite transformarea semna Fa - Fb > P
lului unificat electric (2 — 10 mA) în semnal unificat pneumatic (0,2— rente*. Exprimat
1 kgf/cm2). netul, căpătind p
în structura acestuia intră două subelemente, care asigură : sensul arătat mai
— convertirea curent-deplasare (electromagnet polarizat) ; se atrag (.V cu .S\
— convertirea deplasare-presiune (sistem duză-paletă). Momentul ad
Pentru o înţelegere uşoară vor fi descrise separat cele două convertoare de resortul an u t:
constitutive. concretizată sub I
• Electromaynetul polarizat (fig. 3.9). Este format din două miezuri forma unei deplafl
identice M x şi M 2 şi o lamă L care oscilează în jurul punctului O, toate con ghiul sau depiaad
fecţionate din material feromagnetic (oţel moale), precum şi din magneţi
Observaţi». Z-am
permanenţi de polarizare P x şi P 2 avînd polarităţiie din figură. Lama L se şi (Fj şi Fj crac.j
găseşte în interiorul unei bobine fixe B ale cărei spire sînt parcurse de cu cu curentul i, rtrufcâ
rentul unificat i (mărimea de intrare xt). Resortul R fixat la partea infe
rioară a lamei L este netensionat în poziţia mediană a acesteia (fig. 3.9, a).
sens invers.
• «Eternal ■
■
i
dncta C Sf re s&fljl
- ?
■
i
•I o r t - ne : ~eâuaM
ea • reats x i i i
-d
Intre t e i s . cm
«sar irm
30
Dacă curentul este foarte mic, practic i « 0, asupra lamei mobile L
acţionează numai cîmpul de polarizare al magneţilor permanenţi. Deoarece
sistemul se află într-o poziţie simetrică (întrefierurile dA = dB = dc — dn),
iar fluxurile de polarizare Oj, sînt egale, magneţii P l şi P 2 fiind identici,
forţele electromagnetice (nefigurate) sînt egale şi sistemul rămîne în această
poziţie mediană (fig. 3.9, a).
Dacă curentul i creşte, avînd de exemplu o anumită polaritate, lama L
devine un electromagnet avînd polaritatea indicată în figura 3.9, b.
Ca urmare, fluxul magnetic O, produs de curentul i se va ramifica prin
miezurile M t şi M 2 sub forma unor fluxuri componente O, şi d>2, care în
întrefierurile dA şi dD se vor însuma (Oj, + <P,, respectiv Oj, -f 0 2), iar în
întrefierurile dB şi dc se vor scădea (Oj, — 0 2, respectiv — O i — fig. 3.9, a).
în consecinţă, lama L se va roti în sensul orar sub influenţa forţelor
F A — F n (F a > F B) şi F d — F c, care sînt funcţie de fluxurile magnetice afe
rente*. Exprimat într-un mod mai simplu, se poate spune că electromag
netul, căpătînd polaritatea din figura 3.9, b ( N sus şi S jos), se va roti în
sensul arătat mai înainte. Se ţine seamă de faptul că polii de nume contrare
se atrag (N cu S), iar cei de acelaşi nume se resping ( N cu N şi S cu S).
Momentul activ al forţelor este echilibrat de momentul rezistent creat
de resortul antagonist, R, astfel că lama L ocupă o poziţie bine definită,
concretizată sub forma unui unghi a sau, ceea ce este tot acelaşi lucru, sub
forma unei deplasări a unui punct de pe lama L din x în x' (fig. 3.9, b), un
ghiul sau deplasarea fiind proporţionale cu curentul i.
Observaţie. Deoarece cuplul activ ce roteşte lama L creşte o dată cu creşterea fluxurilor Oj
şi <t>2 (P A Şi F d cresc, iar F B şi F c scad), deci a fluxului total î>„ care practic este proporţional
cu curentul rezultă că sistemul descris converteşte curentul i intr-o deplasare 8.
<D*
* Valoarea forţei electromagnetice F este daţii de relaţia F = ----7 (.S' este secţiunea
StzS
fluxului în întrefier).
31
— în sfi
gura 3.10, b şi el permite prin analogie o înţelegere mai uşoară a modului de
bila b ocupi
funcţionare a sistemului duză-paletă.
intermediari
Cînd 8 = 0, paleta obturează complet duza şi rezistenţa pneumatică de
multane a :
ieşire a aerului în atmosferă este infinită ( R D = oo). Ca urmare, debitul de
aerului prin
aer Q este nul (1 = 0), căderea de presiune A P este nulă (A U — 0), şi deci
în f
presiunea P ( = P0 (U t = U0).
câtor.
Cînd 8 creşte, rezistenţa pneumatică a duzei scade (R D scade), debitul
Con\
de aer Q creşte (/ creşte) ; căderea de presiune A P va creşte (A U creşte),
elemente
deci presiunea remanentă P ( va scădea (U t scade). Rezultă deci că la scă
şi amplificai
derea deplasării 8, presiunea P, va creşte.
in figura
Caracteristica de convertire a deplasării 8 în presiunea P , este repre
ţionările - -
zentată în figura 3.10, c.
Lama
• Amplificatorul pneumatic de putere. Acest tip de amplificator cu ratorul O î
prinde un corp cilindric (fig. 3.11, « ) format din patru camere : A, B, C şi D. Conform
Camerele A şi B sînt despărţite prin membrana m formată din pînză eau- de valoare t
ciucată şi rigidizată cu discurile metalice d solidare cu tija t. duză şi
între camerele B şi C se află un perete rigid cu un orificiu central O, matic de
prin care trece tija /. între camerele C şi D se află de asemenea un orificiu 0 2 de vai are
obturat de bila b împinsă în sus de resortul plat p. Cele patru camere au P rag m a
racorduri exterioare cu următoarele funcţii : siune-dr •
— camera A, racordul r4 pentru presiunea de intrare P t ;
— camera B, racordul r2 pentru presiunea de alimentare P „ (P a —
= 1,4 kgf/cm2),
camera C, racordul r3 pentru presiunea de ieşire P „ ;
— camera D, racordul r4 pentru legătura cu exteriorul (P = 0).
Funcţionarea amplificatorului are loc în felul următor :
— cînd presiunea de intrare P t are valoarea minimă P t = P t —
= 0,2 kgf/cm2 (nivelul minim al semnalului pneumatic unificat), resortul p
împinge bila b în sus pînă ce aceasta obturează complet orificiul P v în acest
caz rezistenţa pneumatică de trecere a orificiului 02 este minimă, astfel că
presiunea de ieşire P e capătă valoarea minimă (P e = P e min = 0,2 kgf/cm2)
obţinută prin legarea circuitului direct cu atmosfera ;
— cînd presiunea de intrare P t are valoarea maximă P { = P< maj =
= 1 kgf/cm2 (nivelul maxim al semnalului pneumatic unificat), forţa F p
a resortului p este învinsă, bila b fiind împinsă în jos (prin tija t) pînă ce
aceasta obturează complet orificiul 0 2. Rezistenţa pneumatică de trecere
a orificiului 0 4 este minimă, astfel că presiunea de ieşire P e capătă valoarea
maximă (P e = P e max = 1 kgf/cm2) prin legarea circuitului de ieşire direct
cu presiunea de alimentare P„ ;
L
F b
Pa A.Uk^fAim ?
| Amplificator
■ p pn eum atic
’a
lQ2 Vkgf/cm?
N
O
Fig 3.12. Convertor curent-presiune tip E L A 104 :
a — schemă de ansamblu ; b — aspect exterior.
34
b e ::.:
Fig. 3.13. Sehema-bloc a convertorului E L X 120.
Caracteristicile tehnice principale ale convertorului de semnale unificate seria ELX 121
sint :
35
2. ADAPTORUL D
Acest tip de ai
el dispune de o pin
sare unghiulară.
Caracteristicile
observaţia că preciz
Adaptorul E L 7
trie de debit ti p D
3. ADAPTOARELE
Acest tip de ad
rarea temperaturii»!
sau al termorerist)
în ambele caai
de a converti o m i
rezistenţă electr,
Fig. 3.14. A daptor deplasare unghiulară-curent tip E L T 370. unificată i = ±10
36
2. ADAPTORUL DEPLASARE L1NIARĂ-CURENT TIP ELT 310
37
T
R tR2 — R3R4
Uab= U - (3.10)
(R i + R4XR2 + ^ 3)
Ţinînd seama de faptul că tensiunea Uab obţinută de la punte şi ten
siunea Ug de la elementul sensibil al traductorului sînt conectate în serie,
rezultă expresia curentului de ieşire:
în care :
R t este rezistenţa unui „termistor" care compensează erorile de măsu
rare datorate variaţiilor de temperatură ale mediului ambiant ;
R s — rezistenţa de sarcină (rezistenţa de intrare a modulatorului
magnetic) ;
R c — rezistenţa de compensare* a sarcinii (ieşire) ;
R r, — rezistenţa de compensare* a liniei (intrare).
1 =
Ua„ (3.12)
i M odulator R t + Rc + Rf
'r*agnet ic b
! erorile de măsu-
t-diului ambiant ; Este un adaptor în întregime tranzistorizat şi folosit în combinaţie cu
a modulatorului traductorul electromagnetic de debit tip F L 281 S (v. fig. 3.37). El este
încasetat separat de elementul sensibil respectiv.
39
5. ADAPTORUL TENSIUNE-CURENT TIP ELT 630 v
o' M
o a"~~x
MQnmea de intrare
Este un adaptor electronic tranzistorizat utilizat în combinaţie cu tra-
ductoarele de conductibilitate electrică tip W 16 şi W 44 (v. fig. 3.50).
Toate adaptoarele descrise pină aici fac parte din aparatura electronică
unificată tip E (fabricat IE A ). în cele ce urmează va fi prezentat adaptorul
deplâsare-curent cu care sînt echipate traductoarele de măsurare din seria
F E (FO XBO RO ), fabricate de asemenea- la IEA .
40
împreuna cu tra-
.52, b). Adaptorul
lelipipedică.
ombinaţie cu tra-
r. fig. 3.50).
ratura electronică
ezentat adaptorul
răsurare din seria
ă principială este
eprezentat aproxi- Funcţionarea adaptorului are loc în felul următor : mărimea de intrare
e forţă .4, solidară concretizată sub forma unui cuplu M x, deci al unei deplasări -\-x proporţio
ce poate oscila nale cu mărimea respectivă, produce deplasarea capătului inferior al barei de
forţă ,4 din punctul a într-un punct de o poziţie variabilă a', Deplasarea
ez magnetic fix G —x se traduce printr-o deplasare + y a armăturii mobile E a detectorului şi
t cil sistemul cine-* o deplasare a electromagnetului de reacţie Ii. Ca urmare, întrefierul b al
it din electromag- detectorului va creşte, reluctanţa circuitului magnetic al detectorului va
icelaşi sistem cine- creşte, deci curentul /2 va scădea (pentru Ix = const.). în consecinţă, ampli
ficatorul, avind semnalul de ieşire inversat (amplificare negativă), curentul i
ur-nt cu miez de fier din circuitul de ieşire va creşte producînd creşterea cîmpului magnetic al
r.ară P, alimentată cu electromagnetului II de reacţie. Acest electromagnet dă naştere unei forţe
entul secundar /2, care
de repulsie faţă de magnetul permanent I care produce cuplul de compensare
41
în sensul -\~z' opus sensului iniţial ( -\-z). La variaţia în sens opus ( —x) a
mărimii de intrare, procesul are loc în mod invers producând scăderea curen
tului unificat i = 4 . . . 20 mA c.c. care străbate aparatul receptor (înregis
trator, indicator, regulator etc.).
Adaptorul mai cuprinde un şurub K pentru „reglaj gamă“ care, printr-o
deplasare v, apasă asupra unei lame elastice J numită „pîrghie vector", cu
ajutorul căreia se modifică cuplul rezistent static opus de echipajul mobil
momentului creat de mărimea de intrare ; de asemenea este prevăzut un
şurub cu resort L care, producînd o deplasare u, stabileşte poziţia de zero
a adaptorului.
Schema de principiu a părţii electronice a adaptorului deplasare-curent
seria F E este reprezentată în figura 3.17, b. Amplificatorul electronic este
prevăzut numai cu elemente semiconductoare cu siliciu. Pe placa terminală
a amplificatorului sînt prevăzute punţi de legătură cu trei poziţii (marcate
cu : JOS — minimum, M E D IU , Î N A L T — maximum) care permit folo
sirea unei surse de alimentare variabilă între 24 şi 50 V c.c.
D. TRADUCTOARE DE PRESIUNE
1. NOŢIUNI GENERALE
42
mercur (mm Hg), numit şi torr, şi milimetrul coloană de apă, (mm H 20), defi
nite prin relaţiile :
Alenţle ! Deşi presiunea se măsoară începind de Ia valoarea zero (vid absolut), în vorbirea
curentă se foloseşte noţiunea de presiune pentru valorile ce depăşesc o atmosferă (P < 1 atm) —
suprapresiune atmosferică — şi noţiunea de vacuum sau vid pentru valorile mai mici declt
o atmosferă (P < 1 atm).
Fig. 3 >3
fabricaţie A T 11 şi fila
Fig. 3.19. Traductor de presiune cu
a tub Bourdon, tip A T 10 E L T 370 : unghiulară-curent tip
a — schema cinematică ; b — aspect a cărui presiune P se u
exterior. pon 2 în tubul Bourdoa
deplasează pirghia 6 roti
roteşte axul S aferent ■
la rindul său produce bj
ţional cu presiunea P.
E l E^ EN T SEN SIB IL Traductorul de pnfl
AD APTO R D ETEC TO R adaptorul montate ia 1
Vedere din faţă
Vedere dm spete unitar robust şi estetiM
• Traductorul fi
: - rii unificate se:
7.bul Bourdon - na
c.rent descris ant-r c t
b Traductoc-e
2 lOmAc.G
e tn ic ă se ba z - I i«r
SUPORT
CUTIA CU BORNE ŢEAVA $ 61 mm
220V
44
e cu tub elastic
ii asemenea aparat este
rma unui arc de cerc
la centru de aproxi-
t la una dintre extre-
i 1, cealaltă extremi-
lop 2.
ătrunde prin racordul
rea diametrului D al
plasarea d a capătului
nea de măsurat,
ai numeşte şi tub sau
rbul Bourdon se con-
tale neferoase, de obi-
?i din oţel la presiuni
T 10. La IE A se reali-
i avind indicativul de
45
la presiunea P deform
reţele anterior al cap:
ţionînd asupra braţ
Braţul respectiv’, asu
ruia acţionează şi resc
tagonist R, transform
sarea liniară a capsuli
rotire a a axului A. Sc
acest ax, al cărui i
(a = 0 . . . 16°) este pi
nai cu presiunea P.
rotorul modulatorului
final un semnal unific
Traductorul A T :
mici (0 — 1 kgf/cm2), i
neutre sau corosive.
Celelalte caracteri
E L T 370.
Fig. 3.21. Traductor de presiune cu Fig. 3.22. Traductor de presiune d ife
membrană : renţială cu membrană.
a — elementul sensibil ; b — membrane
de separaţie. d. Traductoare n
46
la presiunea P deformează pe
retele anterior al capsulei ac-
ţionînd asupra braţului B.
Braţul respectiv, asupra că
ruia acţionează şi resortul an
tagonist R, transformă depla
sarea liniară a capsulei într-o
rotire a a axului A. Solidar cu
acest ax, al cărui unghi a Fig. 3.23. Traductor de presiune cu capsulă.
(a = 0 . . . 16°) este proporţio
nal cu presiunea P, se află
rotorul modulatorului magnetic din adaptorul E L T 370, care produce în
final un semnal unificat i = 2 ...1 0 mA c.c.
Traductorul A T 20 E L T 370 este folosit pentru măsurarea presiunilor
mici (0 — 1 kgf/cm2), fluidul de măsurare puţind fi lichid, gaze sau vapori,
neutre sau corosive.
Celelalte caracteristici tehnice sînt aceleaşi ca la traductorul A T M 10
E L T 370.
(3.19)
în care :
S este suprafaţa burdufurilor;
F v F 2 sînt forţele produse de pre
siuni asupra burdufuri
lor.
în acest fel, deplasarea longitudi
nală d a tijei va fi proporţională cu forţa
AF, deci cu presiunea diferenţială AP.
Tija T, prevăzută cu opritorul regla
Fig. 3.24. Traductor de presiune di
bil, E, acţionează asupra manivelei ro ferenţială cu burdufuri
tind axul A cu unghiul a. în acest mod se transformă deplasarea d (propor
ţională cu A P ) într-un unghi oc şi, deoarece axul A este solidar cu modula
torul magnetic din adaptorul E L T 310, se obţine un semnal unificat i =
= 2. .. 10 mA c.c. proporţional cu diferenţa* presiunilor.
Acest tip de traductor este folosit pentru fluide neutre sau corosive
cu diferenţe de presiune foarte mică (maximum 0,04 atm), domeniile normale
de măsurare fiind : 0 —80, 100, 150, 200, 300 şi 400 mm H 20.
• Traductor de presiune absolută cu burduf. Acest tip de traductor
denumit A T âO E L T 310 cuprinde un singur burduf, fiind principial realizat
ca o jumătate din cel diferenţial.
Se foloseşte pentru fluide neutre sau corosive, domeniile de măsurare
fiind : 0 — 70, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 760 şi 1 000 mm H g (circa 1,2 atm.)
Celelalte caracteristici tehnice, precum şi carcasa ansamblului detector-
adaptor sint aceleaşi cu ale traductorului A T 10 E L T 370, astfel că numai
după aspectul exterior nu poate fi deosebit de acesta, ci este necesar să se
cerceteze plăcuţa indicatoare.
1. NOŢIUNI GENERALE
Fig. 3.26. Traductor de n ivel Fig. 3.27. Sem nalizator magnetic de nivel,
u plutitor şi indicare locală.
* De obicei, nivelul se măsoară la lichide, dar uneori se poate vorbi şi despre nivelul unor
- jb stanţe solide — granulate sau pulverulente (de exemplu, cerealele într-un siloz sau praful
de cărbune într-un buncăr etc.).
Observaţie. Variaţia deplasării d (A d) a imersorului este mult mai mică decît variaţia A H
a nivelului de licbid (fig. 3.28, b). în adevăr, pe măsură ce nivelul H coboară, resortul anta
gonist R se Întinde şi, mărindu-şi forţa de suspendare, face ca imersorul P să iasă mai mult
afară din licbid (Ad A£f), adică să-şi „piardă" mai puţin din greutate.
4 TRADUCTOARE HIDROSTATICE
1\ = P 0 + yH, (3.20)
iar la intrarea minus ( —) a manometrului M D este aplicată presiunea :
P- = P* (3-21)
Ca urmare, aparatul M D va indica presiunea :
A P = P+ - P_ = P 0 + y t f - P 0 = YH. (3.22)
Rezultă deci că indicaţiile aparatului A P sînt proporţionale cu nivelul H.
Vasul V intercalat pe conducta de minus este umplut cu lichidul de
măsurat pînă la nivelul de referinţă H mtn — 0, cînd indicaţiile manometrului
trebuie să fie nule (P = 0). Ca manometru diferenţial se poate folosi traduc
torul de presiune diferenţială (de exemplu, A T 30 E L T 370).
în cazul recipientelor deschise (cu suprafaţă liberă), presiunea hidrosta
tică se măsoară cu traductor de presiune relativă (detector A T 10 sau A T 20).
La IEA se construiesc de asemenea şi traductoarb electronice de nivel
seria FE7D, realizabile în trei variante constructive:
F E 7 DL : 0- 120 mm H 20 ; 0- 600 mm H 20 ;
51
ductă 2, alimentată cu aer comprimat, gaz metan sau azot la o presiune
constantă P a. Aerul comprimat străbate reductorul de presiune 4 şi vasul
de control 3, cu pereţii transparenţi, care permite verificarea debitului de n *
aer (după numărul de bule ce traversează mediul lichid) şi alimentează con
ducta 2. La intrarea în conductă (punctul A ) se racordează traductorul
de presiune diferenţială (A R 30 E L T 310) care primeşte presiunea P v La de lichid de iz.11$
celălalt racord, traductorul primeşte presiunea atmosferică P 0. Pentru un iar C este capsei
anumit nivel I I în rezervor, presiunea în punctul A (P 1) trebuie să învingă aerul şi (in serie)!
presiunea atmosferică P 0 plus coloana de lichid P = y H. Ca urmare, pre valabilă. în anbd
siunea diferenţială aplicată traductorului va fi în permanenţă y ll, inde a capacităţii C .m
pendent de presiunea atmosferică P 0. Dacă vasul cu lichid este sub o pre
siune P „ atunci intrarea de joasă presiune a traductorului diferenţial se ra 6. TRADuC~OJ
cordează la rezervor deasupra nivelului maxim posibil ( I I max).
52
~ig. 3.30. Traductor
le n ivel cu insuflare
de aer.
izot la o presiune
resiune 4 şi vasul
rnrea debitului de
i alimentează con-
dează traductorul
presiunea P v La de lichid de înălţime H avînd permitivitatea zA şi distanţa d între armături,
că P 0. Pentru un iar C este capacitatea cilindrului de înălţime H max — H avînd ca dielectric
xebuie să învingă aerul şi (în serie) izolantul D. Ca urmare, şi în acest caz relaţia (3.24) rămîne
, Ca urmare, pre- valabilă. în ambele cazuri, măsurarea nivelului constă în măsurarea electrică
anenţă y H, inde- a capacităţii CAB.
hid este sub o pre-
i diferenţial se ra- 6. TRADUCTOARE DE NIVEL CU RADIAŢII RADIOACTIVE
, H a a x ).
Metoda de măsurare folosind radiaţii radioactive se aplică Ia măsurarea
nivelului lichidelor agresive, în medii toxice sau explozive, cu temperaturi
ridicate etc.
izâ pe măsurarea Pentru aplicarea acestor metode sînt necesare surse radioactive şi de
'.ectrod metalic A tectoare de radiaţii, măsurarea constînd de fapt în determinarea atenuării
acestuia prin izo- radiaţiei în mediul de măsurat.
Sursele radioactive sînt de obicei izo
ice (de exemplu, topi radioactivi artificiali, cei mai frec
a-acitatea capac- venţi fiind 60Co şi 137Cs.
Detectoarele cel mai des folosite la
(3.23) măsurarea nivelului sînt contoarele Gei-
ger-Miiller.
'înălţime H, avînd
lindrului de înăl- Ca exemplu, în figura 3.32 se repre
zintă o schemă de principiu pentru mă
e) este diferită surarea nivelului H într-un vas V. în
acest scop, deasupra vasului se plasează
(3.24) sursa radioactivă S, iar sub vas detecto
are (fig. 3.31, b) rul D. La radiaţie constantă emisă de ml
'văzut cu o teacă sursa S, intensitatea radiaţiei primite de
detectorul D scade pe măsura creşterii
valabilă şi în Fig. 3.32. Traductor de n ivel cu ra
ătoare cilindrului nivelului H. diaţii radioactive.
53
F. TRADUCTOARE DE DEBIT
1 NOŢIUNI GENERALE
Q= — (m3/s). (3.25)
D = X Q - A t (m3). (3.28)
o
Aparatul care realizează o asemenea integrare (însumare) poartă denu
mirea generală de contor.
Observaţie. Debitul total se poate exprima In metri cubi (volumic), kilograme (masic)
sau Newtoni (de greutate).
(3.31)
(P 1Y2 — P 2Yl) .
"2
Y lY 2
(3.33)
55
pentru gaze şi vapori, la care yx ^ y2 ; în cazul lichidelor (yt = y3 — y)
relaţiile de mai sus capătă forme mai simple :
1 2g(Pl - P 2)
(3.35)
V l- (p m )2 Y
respectiv :
V-Sq 1^ P 2) (3.36)
V l- (p m )2 I y
în practică, presiunile P x şi P 2 se măsoară în imediata vecinătate a
diafragmei (orificiile a1 şi a2), astfel că se determină în realitate P Ql şi P 02
puţin diferite de P 1 şi P 2.
Din figura 3.33, b se observă că ambele presiuni măsurate (P 01 şi P 02)
sînt ceva mai mari, însă diferenţa Poi P(>2 este aproximativ aceeaşi cu
P j — P 2, fapt care conduce la erori neglijabile.
Relaţia (3.36) se poate scrie sub formă simplă :
^ Q = *R oy / Ă P (3.37)
56
a
btm^/sl, Scară
pi '
■— — j— 30 ypătrahcă
\ 01 1 v7 . ^
<4^! | A T 30 ELT 370
T io w Ă c T l, ELR36"R " Regulator
-m
3:
I____
Traduchr
3 TRADUCTOARE ROTAMETRICE
57
fluidului prin rolametru. Scara gradată paralelă cu tubul tronconic care Industria româneast
este transparent permite citirea directă a vitezei lichidului. debit seria I)R 100 E LT
Neglijînd forţa de antrenare mecanică prin frecare, forţa ascensională F a
a imersorului va fi (fig. 3.36, a) : în figura 3.36, b. Imersor
care se deplasează in in<
F a = S i( P l - P 2), (3.38) deplasează magnetul pei
în care r magnet ( S — N ) din extei
este secţiunea transversală de trecere a fluidului ; pîrghia G asupra adaptoi
F, — P 2 — căderea de presiune pe strangula ţie. la ieşire un semnal unifi
Imersorul este supus greutăţii proprii date de forţa F g :
tul Q-
F , = V<(Yi ~ Y/), (3.39) în figura 3.36, c est<
în care : metric de debit tip D R j
V{ este volumul imersorului ;
Yo Y/ sîllt greutăţile specifice ale imersorului, respectiv ale fluidului.
Prin egalarea celor două forţe (F a = F g) şi ţinînd scamă de relaţia de 4. TRADUCTOARE DEBI
dependenţă a vitezei v în funcţie de căderea de presiune pe secţiunea inelară,
se obţine în final :
Pentru măsurarea
v = K asJ~Si,
mai mică decît 100 micr
în care K0 este o constantă de proporţionalitate.
cipial, un asemenea apa;
excitaţie") pentru crear
magnetic circulă fluidul
Debitmetrul de ind
conductor care circulă ]
corosiv (de exemplu acii
talice.
Elementul sensibil s
prin care circulă moleo
(fig. 3.37).
într-o secţiune
o înfăşurare S alim
rrodus de cimpul
datorită deplasării I
59
motoare e, proporţională cu viteza fluidului care este culeasă pe electrozii e, 2. T R A D U C T O A R E T ER M C
şi e2 (legea inducţiei electromagnetice*). Traductoarele termon
Deoarece debitul Q de lichid este proporţional cu viteza v rezultă că numesc, termorezistenţele,
tensiunea e este proporţională şi cu debitul Q : ţionate din materiale con<
e = k'Q. (3.40) variază cu temperatura.
• Termorezistenţele •
Prin integrarea într-un anumit timp a tensiunii e se obţine o mărime
tale pure, cum sînt : fieri
proporţională cu debitul total scurs prin conductă în timpul respectiv.
de temperatură cuprins i
Debitmetrul FL 281S ELT 530. Industria românească (I E A ) fabrică că, la o creştere a tempei
un asemenea element sensibil denumit şi detector electromagnetic** de debit
3 7 -6 5 % -
tip F E 28 ÎS, a cărui vedere de ansamblu este reprezentată în figura 3.37, b. Variaţia rezistenţei i
Aceasta constituie împreună cu adaptorul tip E L T 530 un traductor de pentru temperaturi de IC
debit care produce la ieşire semnal unificat (2 — 10 mA c.c.).
Utilizarea acestui tip de traductor prezintă următoarele avantaje :
— măsurare corectă indiferent de sensul de curgere , în care :
— poate fi montat în orice poziţie (orizontal, vertical sau oblic) ; R t este valoarea fina
— nu necesită elemente de strangulare a fluidului, deci nu prezintă R0 — valoarea iniţi
pierderi de presiune ; 0 — variaţia de ti
— este folosit pentru lichide oricît de vîscoase (noroi, şlamuri, pastă a — sensibilitatea
de celuloză, viscoză, răşini etc.) ; Pentru cupru, în in
a = 4 ,3 -1 0 -3 ( i / ° C ).
— măsurarea nu este influenţată de temperatura, presiunea, densitatea
sau viscozitatea lichidului. • Termorezistenţele s
fecţionate prin presare di
nichel, cupru, plumb, ms
G. TRADUCTOARE DE TEMPERATURĂ incomparabil mai mare d
insă, spre deosebire de m
1. NOJIUNl GENERALE terea temperaturii, după
60
culeasă pe electrozii e, 2. T R A D U C T O A R E T E R M O R E Z IS T lV E
ă starea de încălzire
= i?2,1BJ T> r ]« (3-43)
ră o scară de tempe-
in care :
este scara termodina-
R ri este rezistenţa termistorului la temperatura T, (K ) ;
: uncte fixe : acela de
B — constantă specifică fiecărui m aterial;
al care a fost divizat
T — temperatura exprimată în Kelvini (temperatura absolută).
mai foloseşte de ase-
e ca origine punctul Observaţie. La OK (zero absolut), rezistivitatea termistoarelor devine infinită, în timp
ce rezistivitatea conductoarelor devine zero (fenomenul de ,.supraconductivitate“).
•t este K. Valoarea
entigrad şi întrucît în figura 3.38 este re
gă temperatura unui prezentată variaţia rezis
i este următoarea : tenţei unei termorezistenţe
conductoare şi a uneia se
(3.41) miconductoare în funcţie
ică in funcţie de va de temperatură. în cazul
ite pe : termorezistenţelor semicon
ductoare, variaţia este in
comparabil mai mare decît
in cazul termorezistenţelor
conductoare, mai ales în
a temperaturii este domeniul temperaturilor ne
gative pe scara Celsius. Din
acest‘ motiv, termistoarele
fint folosite mai ales pen
:e se deplasează cu vi-
tru măsurarea temperatu
IU L Fig. 3.38. V ariaţia rezistivităţii termorezis
rilor joase. De exemplu, tenţelor cu temperatura.
Ln *250. 2000
1I ■
I
46 100 n i
7777777.:
Teacă ^
fire tec toare
Sîrmă
(Cu iau Pti
JE R M O P E E 'S -
TENTA
219 (289.US3)
morezistenţe) şi ampliiii
la ieşire un semnal unif
pentru o încălzire de la 0 la 100°C, o termorezistenţă dată, confecţionată de variaţie al temperaţi
din cupru (conductor), îşi variază rezistenţa de la 100 la 140 O, în timp ce
alta din oxid eupros (cuproxid) — care este semiconductor — scade de la 3. TRADUCTOARE TERI
100 Ia 5 O.
Aceste proprietăţi ale termorezistenţelor (metalice sau semiconduc
Acestea sînt tradm
toare) face posibilă folosirea lor ca elemente sensibile în realizarea traduc-
toarelor. pe tensiunea electromoto
După modul de încălzire a termorezistenţelor folosite în construcţia punctul de sudare (joncl
traductoarelor, se deosebesc două principii de măsurare : zirii. Această tensiune,
— temperatura şi implicit rezistenţa termorezistenţei sînt determinate poate fi pusă in evidei
de temperatura mediului ambiant, influenţa curentului de măsurare fiind
(fig. 3.41, b). Circuitul
neglijabilă (termorezistenţe folosite Ia term om etre);
— încălzirea este produsă de curentul electric care străbate termorezis- poartă şi numele de ta
tenţa, temperatura, şi deci valoarea rezistenţei, fiind determinată de condi-
ţiile- variabile de transmitere a căldurii în mediul ambiant (termorezisten- Observaţie. Trebuie rc;u
tncă o dată la capătul opus ]
ţele folosite la analizoarele de gaz, la vacuummetre, la anemometre etc.).
în acest caz, schimbul de căldură (disiparea) între conductorul termo •
rezistiv şi mediul ambiant se face prin convecţie, conducţie şi radiaţie. în acest caz (fig.
Termorezisten ţele metalice se confecţionează de obicei din sîrmă de tensiunile termoelectr du
cupru, nichel sau platină cu diametre de circa 0,1 mm şi de lungimi care
e abi Şi e ab2 obţinute ia
să asigure rezistenţe normale de 40 sau 100 Q.
Sîrma se bobinează pe carcase de mică, porţelan sau cuarţ şi, uneori, ţiunile şi J vor fi 1
cînd mediul de măsurare este „agresiv" (atacă materialul termorezistenţei), de temperaturile T t şi
se introduc în teci metalice de protecţie (fig. 3.39).
Termometrele cu termistoare au valori nominale cuprinse între 1 000
e ab\ = ^l(^ l) ’
şi 200 000 O şi sînt utilizate în special în domeniul temperaturilor negative
pe scara Celsius datorită sensibilităţii mari a acestora (v. fig. 3.38).
E ab2 ~
Termorezisten ţele de cupru fabricate la IE A se folosesc pentru măsu
rarea temperaturilor în domeniul 0 —120°C şi prezintă in acest domeniu Joncţiunea J t la a
o variaţie liniară cu temperatura.
Termorezisten ţele de platină fabricate la IE A sînt utilizate ppnt.ru aplică sursa temperat^
măsurarea temperaturilor cuprinse între —200 şi +500°C. măsurat se numeşte ■
Toate termorezistoarele fabricate la IE A sînt utilizate ca traductoare
mrtip aI term o cu p M I
de temperatură unificate (fig. 3.40) prin cuplarea lor cu adaptoare formate
din blocuri de gamă tip H72 (la o termorezistenţă) sau tip I I 77 (două ter- joncţiunea J 2. cap-in#
62
ADAPTOR
Cqbki_de___ i:j 10 mA cc
iN _[egăţură___ _] H 72
ELT
i 160
I.,
46 100n i
63
Tensiunea termoelectromotoare E Alj măsurată de aparatul de măsurare
(milivoltmetrul mV) va fi dată de relaţia :
E ab = E ABl — E AB„ — f 1(T l) — f j ţ ^ ) . (3.46)
Aceasta înseamnă că, pentru ca indicaţia aparatului mV să fie corectă,
trebuie ca temperatura capătului liber să fie constantă, deci f2(T 2) = K :
E ab = m — K — f(T j). (3.47)
A tît timp cît temperaturile de măsurat sînt relativ mari (sute sau mii
de grade), erorile de măsurare provenite din variaţia temperaturii mediului
ambiant (de exemplu, T 2 — 2 1 ... +40°C) sînt neglijabile.
La măsurări de precizie, capătul liber al termocuplului este introdus
într-un vas cu apă cu gheaţă (T 2 = 0°C).
Materialele folosite pentru confecţionarea termocuplurilor s în t:
— pentru temperaturi pînă la 1 100°C — metale şi aliaje obişnuite ca
fierul, cuprul, constantanul, cromelul (90% Ni + 10% Cr), alumelul (95%Ni +
+ procente de Mn, Al, Si, Fe), copelul (56% Cu -f 44% Ni), etc. ;
— pentru temperaturi cuprinse între 1 100 şi 1 600°C — metale nobile
ca platina, thoriul, iridiul etc. ;
— pentru temperaturi ce depăşesc 1 600°C — materiale greu fuzibile
(refractare), cum sînt : wolframul, molibdenul, carbura de siliciu etc.
Tensiunile termoelectromotoare obţinute de la termocupluri sînt de
obicei cuprinse între 5 şi 50 mV.
Industria românească (I E A ) fabrică o mare varietate de termocupluri,
din diverse materiale şi pentru mai multe game de temperatură.
Termocuplurile sînt protejate de obicei în teci metalice de protecţie
identice cu cea din figura 3.39, astfel că numai după aspectul exterior nu
se poate face totodeauna distincţie între o termorezistenţă şi un termocuplu.
4. TRADUCTOARE PIROMETRICE
64
Fig. 3.42. Traductor pirom etric de radiaţie totală :
a — schema de principiu ; b — aspect exterior.
I. NOŢIUNI GENERALE
2. TRADUCTOR PSIHROMETRIC
T r a liM ir t i
66
în care :
P um este presiunea vaporilor saturaţi din mediul de încercat la tempe
ratura tum a termometrului umed;
P us — presiunea vaporilor saturaţi din mediul de încercat, la tem
peratura t„s a termometrului uscat;
P — presiunea barometrică (exterioară);
K — constanta psihrometrică.
Traductorul psihrometric (fig. 3.44) cuprinde două termorezistenţe T us
şi T um (avînd rezistenţele R us şi respectiv R um) şi constituie împreună cu
rezistenţele R v Rz, R3, respectiv R5, R(), R 7, braţele a două punţi de măsu
rare P 1 şi P 2. Ambele punţi sînt alimentate de la aceeaşi sursă de tensiune
continuă e. "Rezistenţa R M din diagonala punţii P t reprezintă reostatul
unui potenţiometru automat care acţionează pe baza curentului J0 aplicat
amplificatorului A. Astfel, motorul M de curent continuu cu excitaţie sepa
rată alimentat prin amplificatorul A deplasează cursorul K al reostatului R M
şi nu se opreşte decîl atunci cînd I 0 se anulează.
Tensiunea Uab din diagonala punţii P x depinde de valoarea R us* a ter-
morezistenţei T us, care este la rîndul său o funcţie de temperatura tus, con
form caracteristicii statice a traductorului R us = f (/„,),; similar, tensiunea Ucd
este o funcţie de t„m. Se observă că ambele punţi funcţionează în regim dez
echilibrat. Valoarea curentului de dezechilibru l 0 ce alimentează amplifica
torul A (deci motorul) reflectă diferenţa de dezechilibru a celor două punţi :
/„ = Uak ~ Uc , (3.50)
RA
in care :
R a este rezistenţa de intrare a amplificatorului A ;
Uat — un procent din tensiunea Uab dat de raportul rezistenţelor
determinate de cursorul K :
U« Ral ( R ak este rezistenţa între bornele a şi k ; R ab = R M).
Uab Rab
Ca urmare, cînd umiditatea este zero (gazul este uscat), rezultă R um —
= R,IS, deci Uld = Uah şi pentru ca să avem /„ = 0 (relaţia [3.50]) este
necesar ca Uak = Uab, adică
cursorul K este deplasat de mo
torul M la capătul b, indicînd
pe scara gradată S valoarea
u°/0 = 0, caz în care şi motorul
se opreşte. Pentru altă valoare
a umidităţii R um, se modifică şi
curentul de diferenţă I 0, iar mo
torul acţionează cursorul K pînă
ce sistemul se echilibrează (/0 =
= 0), indicînd valoarea respec
tivă a umidităţii.
T ra d u c to ru l de u m id itate
tip U22, a cărui vedere de ansam- Fig. 3.44. Um idom etru psihrometric.
67
dul 1 legat la disc:
este scos prin tube
Valoarea rezistencc
se. determină prin
piu prin :
— metoda v :
— metoda p-3
— folosirea s :
— folosirea
automate.
4. TRADUCTCî
Similar cu ~-
aceasta prin detr
electrică a une:
de măsurat.
După cum
de suprafaţă S. fj
mitivitate dielc:— •
Fig. 3.45. Traductor um idom etric :
a — vedere de ansamblu ; b _ schema de conectare.
blu este reprezentată în figura 3.45, a, este fabricat la IE A şi, prin conectarea
la aparatul înregistrator sene E 736 (IE A ), permite măsurarea şi controlul Perm itivita:ei
continuu ale umidităţii. Aparatul respectiv (fig. 3.45, b) este compus dintr-un cuprinsă între 1 :
corp in care sint montate două termorezistenţe, una umedă, iar cealaltă adaosuri mici de î i
uscată (fig. 3.44), un bazin pentru umezirea termorezistenţei umede şi un tecului, deci ei_siii
ventilator pentru circulaţia forţată a gazului analizat. Aparatul poate fi vitatea crm resT-erl
prevăzut şi cu un rezervor suplimentar de alimentare cu apă care comunică
cu bazinul traductorului prin două
conducte de cauciuc. Celula de ixlaa
data aceasta n L
electrozi.
2. TRADUCTOR UMIDOMETRIC REZISTIV Ca exem ple r:
dometru capaehrr
Determinarea umidităţii se face tranzistor T er_: r
prin determinarea rezistivităţii (con -i capacităţile 7-
ductivităţii) unui volum bine definit
din corpul respectiv. în acest scop, se
folosesc incinte speciale de dimensiuni Un al do > :
stabilite, numite celule de măsurare. rezonantă fixă
Ca exemplu, în figura 3.46 este ară
tată o secţiune printr-o celulă de mă
surare pentru corpuri solide pulveru
lente (praf sau granule).
Corpul M x este introdus în celula • P e m tU v ti m
realizată sub formă de vas V, fiind fc-rtrîei -jbyjt&J. z i
Fig. 3.46. Celulă de măsurare a umido- presat prin înşurubarea capacului C.
m etrului rezistiv. Măsurarea se efectuează între electro
68
dul 1 legat la discul E care este plasat pe suportul izolant I, electrod care
este scos prin tubul izolant T şi electrodul 2 legat la masa metalică a celulei.
Valoarea rezistenţei R x care este o funcţie de umiditatea ux a corpului M x
se determină prin'metodele cunoscute de măsurare a rezistenţelor, de exem
plu prin :
— metoda voltmetrului şi ampermetrului;
— metoda punţii Wheatstone ;
— folosirea adaptorului E L T 160 cu un bloc de gamă corespunzător;
— folosirea unui aparat înregistrator — înregistrator din seria punţilor
automate.
c = £rS0S (3.51)
d
Permitivitatea dielectrică relativă sr a majorităţii substanţelor este
cuprinsă între 2 şi 10, pe cînd aceea a apei este de 80. Este deci normal ca
adaosuri mici de apă să influenţeze sensibil constanta dielectrică zrm a ames
tecului, deci există posibilitatea măsurării umidităţii um măsurînd permiti
vitatea t rm respectiv valoarea capacităţii Cm a unei celule de măsurare :
'1 (3.53)
Un al doilea circuit rezonant L RCR este reglat pentru o frecvenţă de
rezonanţă fixă f R, de exemplu :
(3.54)
69
Dependenţa dintre «
tatea electrolitică
chimice enunţate
analizei soluţiilor
pH -metre etc.
2. TRADUCTOASE
TraductoareP
concentraţiei elec*.’
electrice a acest*
Elementul
cipiu sub forma a
unui condensate"
măsurată.
Ob-ervaţi'- lacre
pipedică de lu n g ii*
circuit a cărui tensiune este indicată de voltmetrul electronic E (conectat
eventual în paralel cu un tub Iuminescent G, de exemplu lampă cu neon). Prin mâsun
Capacitatea C„, reprezintă celula capacitivă de măsurare, iar capaci
tivitatea necui
tatea Cx este dată de un condensator variabil avînd un buton cu indicator şi
scară gradată. Iniţial celula fiind goală se acordează oscilatorului tranzistori
zat prin modificarea lui Cx pînă ce oscilează pe frecvenţa de rezonanţă f R.
Circuitul receptor L nCR intră în rezonanţă, deci tensiunea UR indicată
de voltmetrul E are valoarea maximă (eventual lampa cu neon G se aprinde). d eci:
Se introduce corpul de analizat în celula de măsurare Cm şi deci capa
citatea ei creşte cu o valoare AC datorită modificării permitivităţii dielec-
trice sr. Ca urmare, oscilatorul îşi modifică frecvenţa de oscilaţie, ceea ce
are ca efect dezacordarea circuitului receptor ( L R, CR) ; lampa G se stinge, Deoarece
iar voltmetrul E indică o tensiune redusă. traţia c a scl
Prin manevrarea condensatorului Cx în sensul reducerii capacităţii aces
tuia, capacitatea ansamblului Cx + Cm este readusă la valoarea anterioară re la ţia (3-5-5
corespunzătoare frecvenţei de rezonanţă fB■ Circuitul receptor reintră în
rezonanţă concretizată prin indicaţia maximă a voltmetrului (aprinderea în fig rra
lămpii G). so lu ţii (la t<
Pentru o substanţă bine definită, scara indicatoare a condensatorului
poate fi etalonată direct în valori ale umidităţii.
1 NOŢIUNI GENERALE
70
Dependenţa dintre aceste mărimi electrochimice, ca, de pildă, conductibili-
tatea electrolitică a electroliţilor, indicele pH etc. şi proprietăţile fizico-
chimice enunţate au condus Ia realizarea unor metode şi aparate destinate
analizei soluţiilor chimice ca, de exemplu : conductometre, polarografe,
pH-metre etc.
2. TRADUCTOARE ELECTROCONDUCTOMETRICE
deci :
(3.56)
Ei
Ux = — - 'B r (3.59)
T + Rx
La temperatură constantă, termorezistenţă R c are valoarea constantă,
puntea prezintă un anumit grad de dezechilibru şi, deoarece U0 este con
stant, rezultă că şi U AB este constant : '
R2R c - R ,R 3
U ĂK = Un (3.60)
(R j - f R c)(R 2 + R 3)
Ţinînd seamă de relaţiile (3.59) şi (3.60) se poate deduce că la tempe
ratură constantă rezultă :
Ux = f3 (R x). (3.61)
Tensiunea Ux proporţională cu rezistenţa măsurată Rx este amplificată
fiind transformată în semnal unificat f = 2 .. . 10 mA c.c. cu ajutorul adap
torului tip E L T 130 (care conţine şi oscilatorul).
în cazul în care concentraţia soluţiei rămîne neschimbată, însă i se
modifică temperatura 0, conductivitatea ax se modifică în sensul creşterii sale
cu temperatura la o valoare a după o lege liniară :
g 'x = ox(\ + y A 0 ) , (3.62)
în care :
A0 este variaţia de temperatură faţă de situaţia anterioară ;
y — coeficientul de variaţie a conductivităţii.
A
72
I Ca urmare (în cazul creşterii temperaturii) /?* scade la o valoare Rt,
ceea ce ar avea ca efect o scădere a tensiunii Ux, deci o eroare de măsurare,
în acest caz intervine terinorezistenţa de compensare R c care, crescînd cu
temperatura (R'c > R c), produce creşterea tensiunii U AB (U AB> UAB)
(v. relaţia 3.60), astfel că relaţia (3.59) devine :
(3.63)
3. TRADUCTQARE pHMETRICE
(3.64)
nF
în care :
R este constanta gazelor (R — 8,316 J / K );
F — numărul lui Faraday (F = 96,500 C ) ;
n — valenţa metalului ;
E0 — potenţialul normal de electrod specific metalului respectiv.
Relaţia (3.64) este valabilă şi pentru hidrogen, rolul ionilor metalici
putînd fi îndeplinit şi de hidrogen pentru care determinarea concentraţiei
este foarte importantă în practică.
De exemplu, apa pură se disociază în ioni de hidrogen H şi de oxi-
dril OH :
H 20 î ± H + + OH". (3.65)
Concentraţiile ionilor de H + şi O H - sînt egale, iar la temperatura de
+25°C au valoarea :
cH = Con- = IO"7 (g-ioni/I), (3.66)
produsul acestor concentraţii constituind „produsul ionic al apei“ :
Oi -Coh- = IO"14 (g-ioni/1). (3.67)
Se defineşte ca pH-ul unei soluţii logaritmul zecimal al concentraţiei
ionilor de hidrogen considerat cu semnul minus* :
pH = - l o g cH, (3.68)
* Întrucît se pot logaritma numai numere abstracte, relaţia (3.68) ar trebui de fapt să
se scrie sub forma :
pH = - l o g —
In care CH0_ înseamnă valoare fizică notată CH0 = log ion/1. Din acest motiv, in forma uzuală
ndicată mai sus relaţia (3.68) trebuie concepută ca o ecuaţie numerică (adim&nsională) în care
trebuie să se substituie in locul lui CH+ valoarea numerică corespunzătoare unităţii g-ion/t. Va
loarea /-II-ului este, bineînţeles, fără dimensiuni.
73
Similar se poate defini un indicator corespunzător ionilor de oxidril
pOH = —log c0H. (3.69*
Pentru apă pură (neutră) cele două mărimi sint evident egale (rela
ţia 3.66), şi anume :
pH = pOH = 7. (3.70)
Din relaţia (3.70) se observă că produsul ionic al apei fiind constant
rezultă :
Dintre cei doi electrozi unul este „de referinţă" iar celălalt „de măsu-
rare".
Electrodul de referinţă este „neutru", în sensul că nu-şi modifică poten
ţialul electrochimie în funcţie de concentraţia de ioni de hidrogen, fenomen
ce se produce însă la electrodul de măsurare.
Ca electrozi de măsurare se folosesc elec
trozii de hidrogen, de stibiu sau de sticlă, iar
ca electrozi de referinţă — cei de calomei şi
clor ură de argint.
în ţara noastră se fabrică traductoare
pH-metrice (I E A ) ca, de exemplu, tipurile
care folosesc elemente sensibile W 62 şi W 63,
cu caracteristică statică liniară (fig. 3.51).
Tipul W 62 foloseşte pentru măsurări discon
tinue prin imersie (cufundare într-o cantitate
de soluţie), iar tipul W 63 permite măsurarea
pH-ului în flux continuu, situaţie în care el
se montează în circuitul unei conducte.
în figura 3.52, a este reprezentat aspectul
exterior al elementului sensibil W 63, iar în
figura 3.52, b adaptorul E L T 630 cu care con
stituie împreună traductorul pH-metric (fig*
Fig. 3.51. Caracteristica statică
a pH-metrului. 3.52, c).
74
Fig. 3.52. Traductor pH-me-
tric :
a — elementul sensibil W63 ; 6 —
adaptorul E L T 630 ; c — schema
de ansamblu.
1. NOŢIUNI GENERALE
se obţine :
« + P + Y + -- - = L (3'74)
Exprimînd concentraţiile respective în procente, relaţia (3.74) devine:
« (% ) + P (% ) + y (% ) + • • • = 10°(% )- _ _ (3'75)
Principial se deosebesc două tipuri de analizoare : fizice şi chimice.
75
• A n a liz o a re le fiz ic e se bazează pe influenţa concentraţiei unui amestec
asupra proprietăţilor fizice ale amestecului, de exemplu densitatea aerului
pur este mai mică decit a amestecului de aer cu C02 sau conductibilitatea
termică a aerului curat este mai bună decit a aerului impurificat cu C02
sau cu S02 etc. Măsurînd valea:
• A n a liz o a re le c h im ice se bazează pe măsurarea aceloraşi proprietăţi determină şi conduc
fizice care se modifică în urma unor reacţii chimice la care participă şi com
ponente din amestec a căror concentraţie trebuie determinată.
în industrie se folosesc o mare varietate de analizoare, ca, de exemplu, Această relaţie a
siei căldurii) pentrm
tipurile : lerin o co n d u cto m etrice, term o m a g netice, te rm o c liim ic e , cu r a d ia ţ ii
Din relaţiile
şi cro m ato g rafice.
in care :
Xa este conductivitatea amestecului la temperatura ta ;
X„ conductivitatea amestecului la temperatura t0 ,
coeficient de temperatură al conductivităţii.
în cazul in care se anali
zează două gaze cunoscute
(avînd deci conduclivităţile
termice cunoscute Xal şi Xo2).
amestecate în proporţiile ne deoarece
cunoscute a% şi |3% (bineîn
ţeles a% + p % = 100%), con
ductivitatea medie a ameste
cului este :
Aaj + P ’ X0
^12 (3.77)
100
Deoarece :
a + (3 = 100, (3.78)
76
rezultă :
R = f 2(«), (3.81)
deci se determină astfel proporţiile de participare ale gazelor în amestec.
Practic, măsurarea se face în felul următor : prin conducta C (fig. 1.53)
circulă un gaz cu compoziţie cunoscută (de exemplu, CO -f C02), avînd un
debit d0 (m3/s), adică o viteză v0 (m/s), dată de expresia :
v0 = — (m/s), (3.82)
«o
în care s0 este secţiunea conductei (D 2).
O diafragmă D (strangulaţie) plasată în calea gazului prezintă o rezis
tenţă pneumatică concentrată care creează o cădere de presiune Ap, res
pectiv diferenţa dintre presiunile remanente P 1 şi P 3 în amonte şi aval de
diafragmă. Acest fapt face ca o mică parte din gaz cu un debit d’0 (deci o
viteză mică v'0) să pătrundă în traductorul T prin conducta Ot şi să iasă
prin conducta 0 2.
Atenţie ! Totul trebuie astfel dimensionat Incit viteza !>J să fie foarte mică, pentru ca
disiparea căldurii depetermorezistenţa F să se facă practic prin conducţie prin gaz spre exterior
şi nu prin convecţie (gazul să nu „sufle" asupra termorezistenţei).
Ua = R I0, (3.83)
şi deoarece curentul I 0 este constant:
h = K, (3.84)
rezultă că :
Ua = K R ; (3.85)
— ţinînd seamă de relaţia (3.81) se obţine deci :
U0 — Kî(a). (3.86)
adică voltmetrul V va indica o mărime proporţională cu a(% ), scara apara
tului fiind etalonată direct în procente.
77
Fig. 3.54. A n alizor de gaze term orezistiv în punte.
78
Fig. 3.55. Bloc de celule termo- Fig. 3.56. A n alizor de gaz term orezistiv
conductometrice. pentru mai m ulte componente.
constant —, dar după ce acesta a fost trecut prin vasul V conţinînd soluţia
absorbantă A care a absorbit numai componenta X r Aşadar, cînd gazul
de analizat X nu conţine componente X 2 puntea se găseşte la echilibru, deci
tensiunea A U este nulă, compensatorul afişînd indicaţia zero. Dezechilibrul
punţii va fi cu atît mai mare cu cit concentraţia a a componentei X x va fi
mai mare.
4. TRADUCTOARE TERMOMAGNETICE
79
Conform legii lui
în cazul lipsei oxigenului, restul de gaze fiind diamagnetice, vor circula
numai pe periferie, în mod egal pe cele două braţe identice ale tubului ine ţia (fig. 3.59) :
lar A. Ca urmare, cele două rezistenţe E R , şi R2 încălzite în mod uniform
vor fi egale, puntea va fi în echilibru, deci inilivoltmetrul V va indica zero.
Pe măsura creşterii procentului de o>igen, vintul magnetic din tubul în care :
transversal va creşte producînd răcirea rezistenţei R t (termorezistenţă) şi 7’ este transmit
încălzirea suplimentară a rezistenţei Rs. în consecinţă, valorile celor două cp0 — intensiî
termorezistenţe se vor modifica în sensuri opuse (R t va scădea, iar R2 va <I)rt — intens::
creşte), cu atît mai mult cu cît procentul de 0 2 este mai mare, ceea ce va Ca atare, pe
avea ca efect dezechilibrarea punţii sesizată de milivoltmetrul V care este concentraţiei c a ui
etalonat direct în procente de 0 2. tanţei T. Astfel, d iij
fluxuri
*.a < «b
A -log 2o_
*a
Atenţie ! Armătura este poroasă pentru ca in regim staţionar, gazul ce umple celulele A t VERIFICAREA CI
şi A2 să difuzeze de la o celulă la alta asigurind temperatura şi presiunea constante.
a gazului analizat în amestec conform legii lui Lambert-Beer (v. relaţia 3.88). 3
a) elem en tr
Gazul G din celulele de recepţie A z şi A 2 a absorbit integral radiaţia b) a d c z e u n
corespunzătoare din banda de frecvenţe corespunzătoare (v. fig. 3.58).
4. P en tru
Întrucît fluxul 0 2 este mai mic decît O z (O z=flu xu l la ieşirea din celula
de referinţă Cz), rezultă că energia absorbită de celula A 2 este mai mică decît
cea absorbită de celula A v ci
Radiaţiile infraroşii produc variaţia temperaturilor T x şi P 2, şi deci a
presiunii P x şi P 2 din celulele de recepţie A x şi respectiv A 2.
Avînd în vedere cele arătate, rezultă că P x > P 2 şi, întrucît radiaţiile
sînt pulsatorii, rezultă că şi presiunile vor fi pulsatorii, ceea ce va avea ca
efect vibraţia (oscilaţii) membranei m, deci a armăturii a2.
Modificarea poziţiei armăturii a2 produce modificarea capacităţii C2, deci
a tensiunii Ux aplicate amplificatorului electric E. Ieşirea amplificatorului
alimentează miliampermetrul mA, care indică pe scara sa concentraţia c%
a gazului analizat.
Cînd în amestecul de gaz nu se află gazul analizat (c = 0) se obţine
0 2 = d>j, deci absorbţiile în celulele A 2 şi A x sînt egale, adică T 2 = T x şi
P 2 = P j. Ca efect, capacitatea Cx nu variază, şi deci indicaţia miliamperme-
trului este nulă.
Rolul celulelor de filtrare P x şi F 2 este următorul : dacă în amestecul
de gaz există şi un alt compus care prezintă parţial o absorbţie apreciabilă
în aceeaşi bandă de frecvenţe, atunci celulele F 1 şi F 2 se umplu cu cel de al
doilea compus care altfel ar perturba măsurarea. De exemplu, dacă se mă
soară conţinutul de C02 iar în amestec se află şi CO, a cărui curbă de absorb
ţie se suprapune parţial cu aceea a bioxidului de carbon, atunci celulele P x
şi F 2 se umplu cu CO. în acest caz, fluxurile de radiaţii O0 la ieşirea acestor
celule vor fi diminuate (cu banda respectivă din infraroşu), însă vor rămîne
egale şi în nici un caz nu vor mai fi afectate de cel de-al doilea compus
— în exemplul nostru CO — din amestecul de gaz.
82