Mașini utilaje și instalații din industria construcțiilor de mașini

Normarea tehnică

32. NORMAREA TEHNICĂ

1. IMPORTANŢA NORMĂRII TEHNICE ÎN PROCESUL DE
PRODUCŢIE
Activitatea unei întreprinderi productive se caracterizează printr-un consum de muncă,
element de bază al oricărui proces de producţie. Consumul de muncă pentru executarea unei
faze de lucru sau realizarea unui produs se ilustrează prin norma de timp. Norma de timp
oferă posibilitatea cunoaşterii timpului în care se execută, în anumite condiţii, o fază de lucru
sau un produs.
Norma de timp stă la baza determinării capacităţii de producţie şi a productivităţii
maşinilor, utilajelor din ateliere, secţiei şi a întreprinderii în ansamblu.
Norma de timp se stabileşte în funcţie de posibilităţile de exploatare ale utilajului,
sculelor şi altor mijloace de producţie în condiţiile aplicării metodelor de lucru
corespunzătoare tehnicii moderne, ţinîndu-se seama în acelaşi timp şi de experienţa în lucru
a muncitorilor fruntaşi. Pe baza normelor de timp se stabilesc: necesarul de maşini şi utilaje;
necesarul de muncitori; se coordonează procesul tehnologic şi se organizează munca.
Norma de timp stă la baza remunerării muncii şi a stabilirii costului produselor.
2. STRUCTURA NORMEI DE TIMP
În decursul desfăşurării procesului de producţie, muncitorul execută anumite lucrări de
mînuire, supraveghere, măsurări, studierea documentaţiei tehnice etc. Aceasta este munca
productivă. Se poate însă întâmpla, ca din anumite motive, muncitorul să lucreze sau să
efectueze lucrări care nu sunt în legătură cu procesul de lucru sau care ar trebui să fie
executate de alţi muncitori (aducerea materialelor, sculelor, repararea maşinilor- unelte etc.).
Aceasta este munca neproductivă. O bună organizare a locului de muncă reduce la minimum
timpul neproductiv.
Norma de muncă NM reprezintă cantitatea de muncă necesară, ce se stabileşte unui
executant, care are calificarea corespunzătoare şi lucrează cu intensitate normală, pentru
efectuarea unor operaţii, lucrări sau servicii, în anumite condiţii tehnice şi organizatorice
precizate. Norma de muncă poate fi individuală sau colectivă.
Timpul de muncă TM este durata reglementată a zilei de muncă, fiind format din timpul
productiv şi timpul neproductiv. Aceşti timpi, în proporţii diferite, alcătuiesc norma de timp
NT, care reprezintă timpul stabilit unui executant cu calificarea corespunzătoare, lucrând cu
intensitate normală pentru efectuarea unei unităţi de lucrare (produs), în condiţii tehnice şi
organizatorice precizate. Norma de timp se măsoară în unităţi de timp-om (zi-om, h-om,
min-om, s-om) pe unităţi naturale (buc., kg, m etc.) şi cuprinde:
Timpul de lucru productiv Tp, care — după STAS 6909-75 — este timpul în cursul căruia
executantul efectuează lucrările necesare pentru realizarea unei sarcini de muncă şi cuprinde
următoarele componente:
— timpul de pregătire şi încheiere Tpi- ce reprezintă timpul în cursul căruia executantul,
înainte de începerea unei lucrări, creează la locul de muncă condiţiile necesare efectuării
acesteia şi, după terminarea ei, aduce locul de muncă în stare iniţială.
— timpul operativ Top, care este timpul în cursul căruia executantul efectuează sau
supraveghează lucrările necesare pentru modificarea cantitativă şi calitativă, a obiectului
muncii, efectuând totodată şi acţiuni ajutătoare, ca modificarea să poată avea loc. Timpul
operativ cuprinde: timpul de bază tb şi timpul ajutător ta.
Timpul de bază reprezintă timpul în cursul căruia executantul efectuează sau
supraveghează lucrările necesare pentru modificarea cantitativă şi calitativă a obiectului
muncii, respectiv a dimensiunilor, formei, compoziţiei, proprietăţilor, stării lui sau a

Colegiul Tehnic Metalurgic – Ungureanu Marin -1-

Mașini utilaje și instalații din industria construcțiilor de mașini
Normarea tehnică

dispunerii în spaţiu a diferitelor părţi ale sale. În cazul operaţiilor de transport, este timpul
de deplasare a produselor.
Timpul ajutător reprezintă timpul în cursul căruia nu se produce nici o modificare
cantitativă sau calitativă a obiectului muncii, însă executantul trebuie să efectueze mânuirile
(mişcările) necesare sau să supravegheze utilajul, pentru ca modificarea să poată avea loc;
— timpul de deservire a locului de muncă Tdl se defineşte ca fiind timpul în cursul căruia
executantul asigură, pe întreaga perioadă a schimbului de muncă, atât menţinerea în stare
normală de funcţionare a utilajelor şi a sculelor, cât şi organizarea, aprovizionarea, ordinea
şi curăţenia locului de muncă, conform sarcinilor de muncă ce-i sunt stabilite. Acest timp
reprezintă suma dintre timpul de deservire tehnică tdl şi timpul de deservire organizatorică
tdo.
Timpul de deservire tehnică este timpul în cursul căruia executantul asigură, pe întreaga
perioadă a schimbului de muncă, menţinerea în stare normală de funcţionare a utilajelor şi
de utilizare a sculelor cu care efectuează sarcinile de muncă ce-i sunt stabilite.
Timpul de deservire organizatorică este timpul în cursul căruia executantul asigură, pe
întreaga perioadă a schimbului de muncă, organizarea, aprovizionarea şi îngrijirea locului
său de muncă, conform sarcinilor de muncă ce-i sunt stabilite;
— timpul de întreruperi reglementate Tir este definit ca fiind timpul în cursul căruia
procesul de muncă este întrerupt pentru odihnă şi necesităţile fiziologice ale executantului
şi pentru a avea loc întreruperile condiţionate de tehnologie şi de organizare a muncii. Acest
timp se compune din timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice ton şi timpul de întreruperi
condiţionate de tehnologie şi de organizare a muncii tto.

Fig. 32.1. Structura normei de timp.

Timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice reprezintă timpul, din durate reglementată a
zilei de muncă, în cursul căruia procesul de muncă este întrerupt în scopul menţinerii
capacităţii de muncă şi a satisfacerii necesităţilor fiziologice şi de igienă personală ale
executantului.
Timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie şi de organizarea muncii reprezintă
timpul de întrerupere a procesului de muncă ce rezultă inevitabil din prescripţiile tehnice de
folosire a utilajului, din tehnologie şi din activitatea executanţilor la locul de muncă
respectiv.
Schematic, norma de timp Nr poate fi reprezentată ca în figura 32.1. Norma de timp a
unei singure piese din lot este dată de relaţia:
𝑻𝒑𝒍
𝑵𝑻 = + (𝒕𝒃 + 𝒕𝒂 ) + (𝒕𝒅𝒍 + 𝒕𝒅𝒐 ) + (𝒕𝒐𝒏 + 𝒕𝒕𝒐 ) (32.1)
𝒏
unde n este numărul de bucăţi a lotului de piese.
Norma de timp stabilită trebuie să fie reală, să se poată aplica practic în anumite condiţii
de muncă, să asigure o bună productivitate şi în acelaşi timp calitatea produselor.
Norma de timp se determină analitic sau folosindu-se tabele normative. În acest sens.
Institutul de cercetări şi proiectări tehnologice pentru industria construcţiilor de maşini
(I.C.T.C.M.) a elaborat normative de timp unificate valabile în cadrul Ministerului Industriei
Construcţiilor de Maşini pentru prelucrări pe maşinile-unelte, pentru lucrările de lăcătu-
Colegiul Tehnic Metalurgic – Ungureanu Marin -2-
 Mașini utilaje și instalații din industria construcțiilor de mașini
Normarea tehnică

şărie şi montaj şi pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii.

3. METODE FOLOSITE PENTRU STUDIEREA Şl MĂSURAREA
TIMPULUI DE MUNCĂ
Consumul timpului de muncă se măsoară frecvent cu ajutorul următoarelor metode:
observarea instantanee, fotografierea, cronometrarea şi fotocronometrarea.
Metoda de măsurare a timpului de muncă se alege în funcţie de scopul urmărit şi de
gradul de precizie justificat, din punct de vedere economic, pe care îl necesită fiecare studiu
în parte.
Observarea instantanee nu urmăreşte durata elementelor de muncă, ci numai frecvenţa
cu care apar diferite categorii de timp de muncă într-un schimb. Această metodă oferă
observatorului posibilitatea să urmărească activitatea unui mare număr de muncitori, chiar
din ateliere diferite.
Prin fotografiere, cronometrare şi fotocronometrare se înregistrează duratele
componente ale procesului de producţie, care formează obiectul observării; studiindu-se
succesiunea acestor elemente şi durata lor se pot sesiza defecţiunile în conţinutul
procedeelor şi metodelor de muncă, precum şi simultaneitatea executării diverselor mânuiri
şi a suprapunerii lor cu funcţionarea utilajului.
Cele patru metode de măsurare a timpului de lucru pot fi folosite fie la un singur muncitor
(observare individuală) fie la un grup de muncitori (observare colectivă). În toate cazurile,
observatorii se folosesc de aparate de înregistrare cu mecanism de ceasornic, iar uneori
aparate de filmat şi oscilografe.
Pentru determinarea normei de timp, este necesar să se respecte următoarele condiţii:
— executantul folosit pentru determinarea normei trebuie să cunoască tehnica fabricaţiei
în locul respectiv şi să aibă un ritm de lucru cuprins între cel al unui muncitor fruntaş şi cel
al unui muncitor obişnuit;
— succesiunea operaţiilor procesului tehnologic să fie raţională, în conformitate cu
utilajul existent şi mărimea lotului de piese de prelucrat;
— să se întrebuinţeze cele mai eficace scule şi dispozitive;
— să se lucreze cu cele mai rentabile regimuri de lucru;
— procesul tehnologic să se desfăşoare în cele mai bune condiţii organizatorice,
separîndu-se funcţiile auxiliare şi cele pregătitoare de cele fundamentale şi asigurându-se
aprovizionarea cu cele necesare pentru ca munca să nu se întrerupă;
— să se combine la timp acţiunea muncitorului cu funcţionarea automată a maşinii-
unelte, pentru a se crea posibilitatea deservirii mai multor maşini de către un singur
muncitor;
— întrebuinţarea raţională a sistemului de prelucrare simultană a mai multor piese;
— norma tehnică trebuie să fie calculată în funcţie de gradul de dificultate al piesei, de
adaosurile normale de prelucrare, de materialele folosite, de ziua de muncă integral folosită.
4. NORMAREA TEHNICĂ LA PRELUCRAREA PE MAŞINI-UNELTE
Normarea tehnică la prelucrarea pe maşini-unelte, pe lângă stabilirea normei de lucru sau
de producţie, oferă posibilitatea aprecierii eficienţei procesului tehnologic ales, deci a
costului prelucrării. Factorul principal care determină valoarea normei de lucru la un anumit
tip de maşină este regimul de aşchiere, care la rândul său depinde de mai mulţi factori:
prelucrabilitatea materialului, proprietăţile aşchietoare ale sculei, durabilitatea sculei etc.
După stabilirea regimului de aşchiere (studiat în capitolele precedente) se calculează
timpul de bază cu relaţia:
𝑳
𝒕𝒃 = ∙ 𝒊 [𝒎𝒊𝒏] (32.2)
𝒏∙𝒔

Colegiul Tehnic Metalurgic – Ungureanu Marin -3-

Mașini utilaje și instalații din industria construcțiilor de mașini
Normarea tehnică

în care:
L este lungimea de lucru, în mm; n — numărul de rotaţii pe minut; s — avansul longitudinal,
în mm/rot; i — numărul de treceri.
a. Normarea tehnică la strunjire
Pentru determinarea timpului necesar executării operaţiilor de strunjire, se va stabili
fiecare componentă ce influenţează norma tehnică de timp.
Timpul de pregătire şi încheiere ce revine unei piese din lot, se obţine din tabele, având
în vedere activităţile generale curente şi suplimentare. Relaţia de calcul a timpului de bază
pentru lucrări de strunjire, este:
𝑳 𝝅∙𝒅∙𝑳
𝒕𝒃 = ∙ 𝒊 = ∙ 𝒊 [𝒎𝒊𝒏] (32.3)
𝒏∙𝒔 𝟏𝟎𝟎𝟎∙𝒗∙𝒔
iar
L=l + l1+l2+l3 [mm], (32.4)
în care:
l este lungimea suprafaţei de prelucrat, în mm;
l1 - lungimea de apropiere a sculei până la începerea aşchierii, în mm;
l2 - lungimea de ieşire din aşchie a sculei, în mm;
l3 - lungimea trecerilor cînd se scot aşchii de probă.
b. Normarea tehnică la frezare
La maşinile de frezat lucrările se pot executa cu freze cilindrice, freze, disc, freze
frontale, freze profilate, freze deget. Timpul de pregătire şi încheiere T pî se determină cu
ajutorul normativului de timp de pregătire şi încheiere, avându-se în vedere atât condiţiile
generale prevăzute la strunjire, cât şi condiţiile specifice prelucrării pe maşini de frezat, ca:
montarea şi demontarea braţului-suport, montarea a două suporturi, rotirea păpuşii arborelui
principal, rotirea mesei maşinii cu un unghi oarecare, montarea unui opritor etc. Timpul de
pregătire şi încheiere obţinut din însumarea acestor timpi se împarte la numărul de piese din
lotul de fabricaţie pentru a determina timpul de pregătire şi încheiere necesar la execuţia
unei piese.
Timpul de bază tb se determină cu relaţia:
𝑳
𝒕𝒃 = ∙ 𝒊 [𝒎𝒊𝒏] (32.5)
𝒏∙𝒔
în care:
L este lungimea totală a cursei de lucru, în mm
L=l + l1+l2+l3 [mm],
n — turaţia frezei, în rot/min;
s — avansul, în mm/rot;
i — numărul de treceri;
l — lungimea de frezat, în mm;
l1 — cursa de pătrundere, în mm;
l2 — cursa de ieşire, în mm; l2=(0,03 . . . 0,05) D.
Pentru freze cilindrice 𝑙1 = √𝑡(𝐷 − 𝑡),
iar pentru freze frontale𝑙1 = 0,5(𝐷 − √𝐷2 − 𝐵2 )
în care:
D este diametrul frezei, în mm;
B — lăţimea frezei, în mm;
t — adâncimea de aşchiere, în mm.
c. Normarea tehnică la rabotare şi mortezare
Pentru determinarea normei tehnice de timp la prelucrarea prin rabotare şi mortezare se
va aplica relaţia 31.
Colegiul Tehnic Metalurgic – Ungureanu Marin -4-
 Mașini utilaje și instalații din industria construcțiilor de mașini
Normarea tehnică

d. Normarea tehnică la prelucrarea găurilor

La prelucrarea găurilor, timpul de pregătire şi încheiere este dat în normative, în raport
cu modul de prindere a piesei şi al dispozitivului pe maşina de găurit, de dimensiunile
maşinii de găurit şi este calculat pentru modul de organizare a producţiei în care
documentele de lucru, sculele şi dispozitivele se aduc la locul de muncă de către personalul
indirect productiv.
Timpul de bază tb este stabilit cu ajutorul unor relaţii de calcul, avându-se în vedere
operaţia tehnologică şi felul găurii, înfundate sau pătrunsă.
5. NORMAREA TEHNICĂ LA LUCRĂRILE DE LĂCĂTUŞĂRIE Şl
MONTAJ
Cu toate că procedeele manuale de prelucrare sunt în marea majoritate înlocuite, totuşi
mai sunt lucrări ca: operaţiile de ajustare, de debavurare, de răzuire etc. care nu se pretează
la prelucrarea mecanică. De asemenea. un volum destul de mare de muncă se mai foloseşte
şi iu lucrările de montaj.
Notma tehnică de timp pentru lucrările de lăcătuşărie are aceeaşi structură reprezentată
în figura 33. Normarea timpului de pregătire şi încheiere se face pentru întregul complex de
operaţii iar valorile se dau în tarelui 32.1.
Caracteristic acestor lucrări este faptul că sunt în majoritate lucrări manuale, ceea ce
îngreuiază separarea timpului de bază de cel ajutător.
Tabelul 32.1
Timp de deservire a locului de muncă Tdl, timp de odihnă şi necesităţi fiziologice t0n şi timp de
pregătire şi încheiere Tpi,
Timp de deservire a locului de muncă T Timp de Timp de
Denumirea Timp de odihnă şi necesităţi pregătire şi
Timp de deservire
operaţiei deservire tehnică fiziologice ton=%Top încheiere min, m
organizatorică tdo =%Top
tdt =%Top Tpi
a b c d
Trasare 1,3 1,4 6,5 6,8
Debitare cu
fierăstrăul 1,0 1,1 7,5 4,5
Debitare cu
foarfecele 1.0 1,1 7,5 4,3
Debitare cu
dalta 1,0 1.1 7,5 4,3
Îndoire 1,2 1,3 7,5 6.3
Îndreptare 1,0 1,1 7,5 4,8
Polizare 1,0 1.1 11,0 4,0
Pilire 1,0 1,2 8,5 4,7
Debavurare 1.0 1.1 8,5 4,0
Burghiere 1,1 1,2 8,5 5,2
Alezare 1,2 1.3 8,5 6,0
Filetare 1,2 1.3 8,5 6,0
Răzuirea 1,4 1,5 6,5 7,0
Rodarea 1,4 1,5 7,5 8,0
NOTA: în cazul prelucrărilor complexe, timpii stabiliţi se vor majora cu 40%.
Aceasta face ca normarea, de cele mai multe ori, să se facă pentru timpul operativ, urmând
ca celelalte categorii de timp să se determine global, în procente, faţă de timpul operativ
(tabelul 32.1). Ca urmare, timpul operativ necesar pe unitatea de produs, la lucrările de
lăcătuşărie, se poate scrie sub forma:
𝑻𝒐𝒑 = 𝒕𝒂 + 𝒕𝒃 𝑨𝑲 (32.6)
în care:
Colegiul Tehnic Metalurgic – Ungureanu Marin -5-
Mașini utilaje și instalații din industria construcțiilor de mașini
Normarea tehnică

ta este timpul ajutător, în min;

tb — timpul de bază;
A — suprafaţa sau lungimea de ajustat, în cm2;
K — coeficientul de corecţie, deoarece intervin o serie de factori variabili.
Timpi ajutători pentru manipularea pieselor
Modul de aşezare
Pe Pe Între În
Procedeul de manipulare Masa piesei kg până la Pe dorn
masă prisme vîrfuri dispozitiv
a b c d e
1 0,11 0,14 0,19 0,27 0,45
3 0,13 0,18 0,26 0,36 0,61
5 0,17 0,25 0,35 0,47 0,82
10 0,27 0,35 0,45 0,58 1,10
Manuală 15 0,36 0,44 0,54 0,69 1,35
20 0,45 0,54 0,64 0,82 1,65
25 0,53 0,62 0,72 0,96 2,00
30 0,60 0,70 0,80 1,10 2,30
50 2,60 2,75 2,90 3,20 4,00
75 2,90 2,93 3,12 3,40 4,30
100 3,10 3,20 3,30 3,60 4,50
200 3,60 3,90 4,20 4,60 5,65
Cu 300 4,00 4,35 4,65 5,10 6,20
macaraua 400 4,20 4,55 4,90 5,40 6,60
500 4,40 4,75 5,10 5,60 7,00
750 4,90 5,25 5,60 6,10 7,65
1 000 5,50 4,80 6,20 6,80 8,60
2 000 6,50 6,90 7,30 8,00 9,90
Timpi ajutători pentru verificarea dimensională Tabelul 32.3
Dimensiunea măsurată
mm pînă la:
Instrumentul de
50 100 250 500 1000 1000
măsură
a b c a e 1
Rigla sau metrul 0,08 0,09 0,11 0,10 0,17 0,21
Echer 0,12 0,14 0,18 0,25 — —
Şubler 0,16 0,18 0,20 0,30 0,60 —
Şubler de adîncime 0,21 0,23 0,26 — — —
Compas 0,23 0,26 0,30 — — —
Şablon limitativ 0,15 0,34 —
simplu 0,10 0,12 0,21
Şablon limitativ dublu 0,14 0,16 0,18 0,23 — —
Calibru potcoavă 0,11 0,13 0,17 — — —
Calibru tampon 0,20 0,26 — — — —
Micrometru exterior 0,25 0,27 0,33 0,40 — —
Micrometru interior 0,33 0,38 0,45 0,54 0,75
0,60
Micrometru
de adâncime 0,26 0,29 — — — —
Comparator 0,54 0,56 0,68 —
Notă: La folosirea raportorului universal, se acordă un timp tan=0,31 min.
— În cazul poziţiilor incomode, timpul stabilit se va majora cu 50%.

Colegiul Tehnic Metalurgic – Ungureanu Marin -6-