Tratează acneea sau artrita: Beneficiile „temutei“ ambrozie, planta cauzatoare de alergii

De către Nicoleta Nicolau -

2 septembrie 2017

Ambrosia artemisiifolia, cunoscută la noi şi ca iarba pârloagelor sau iarbă de paragină, se găseşte
frecvent de-a lungul şoselelor şi cailor ferate, atât în intravilan, cât şi în extravilanul localităţilor.

Ambrozia reprezintă una dintre cauzele principale ale rinitelor alergice in Canada, SUA şi Europa. Polenul
de ambrozie este unul dintre factorii agravanţi ai astmului bronşic la sfărşitul verii. Alergiile la amborzie
debutează vara și pot dura din iulie pănă la sfârşitul toamnei. Polenul de ambrozie dispare numai atunci
cănd temperaturile scad sub 9 grade Celsius. Pacienţii sensibili au probleme toată vara din cauza acestui
polen. Strănuturile, rinoreea, congestia nazală, conjunctivita alergică (lăcrimare, prurit, eritem ocular)
sunt simptome des întălnite la aceşti pacienţi.

Amborzia este o specie invazivă, inclusă în lista oficială a buruienilor de carantină, caracterul nociv al
speciei fiind reprezentat de afecţiunile alergice pe care le provoacă în perioada înfloririi. Originară din
America de Nord, prezenţa plantei a fost remarcată încă din 1853 în Germania şi din 1870 în Elveţia. La
noi în ţară, s-a aclimatizat recent, putând fi întâlnită cu precădere pe Valea Mureşului, în Banat, în
judeţele Bihor, Vaslui, Giurgiu. În contextul încălzirii globale, a crescut foarte mult producţia de polen de
ambrozie.

„Partea bună“ a ambroziei

Cu toate acestea, în urma unor studii aprofundate a ieşit la iveală că ambrozia, iarba pârloagelor, poate fi
considerată plantă medicinală. Din aceste cercetări a reieşit că această plantă tratează în jur de 40 de
boli. Chiar şi în Ungaria, ţară în care ambrozia este cea mai temută plantă, a apărut o asociaţie de
protejare a acesteia. Membrii asociaţiei cer ca legea care aplică amenzi pentru cei care nu elimina
ambrozia de pe terenul lor să fie suspendată.

Ambrozia conţine vitaminele B37 şi P2, oligoelemente, enzime şi minerale: fier, potasiu, cupru. Are
proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriane, întăreşte şi stimulează sistemul imunitar, creşte producţia
de celule stem (datorită acestui fapt, tratează multe boli, unii susţinând că toate bolile!). De asemenea,
întoarce tulburările provocate de boli în organism. Întoarce boală! Încă ceva: dă strălucire părului şi blănii
animalelor de companie.
Ambrozia reduce oboseala, ajută la metabolizarea proteinelor, lipidelor (grăsimilor) şi carbohidraţilor şi
protejează pereţii celulelor. Principiile active ale plantei ajută la buna funcţionare a muşchilor, în
tulburările ritmului cardiac, reduc colesterolul din sânge, elimină crampele musculare (cârcei la picioare),
ajută în prevenirea bolilor canceroase (prostată, boli tumorale), contribuie la oxigenarea creierului, este
afrodiziac şi are proprietăţi antistres. Este depurativă, scade acidul uric, tratând, astfel, guţa. Ajută la
scăderea glicemiei din sânge, arde grăsimile, este bună pentru cura de slăbire. Are efect sedativ şi
întăreşte sistemul nervos. De asemenea, este antimicotică, antialergică şi uşurează respiraţia (efect
antiasmatic).

Indicaţiile terapeutice ale ambroziei

Afecţiunile în care este indicată această plantă sunt: absorția hematoamelor, acnee, afecţiuni limfatice,
alergii, alopecie, amigdalite, artrită, asfixie, astm, astmă seacă, balonare, blefarită (conjuctivita), boli de
piele, boli menstruale, bolile scalpului (ale pielii capului), bronşită, cancer osos, cancer pulmonar, carii
dentare, colici, constipaţie, crampe musculare, depresie, durerea încheieturilor, dureri de picioare, dureri
de spate, erozie esofagiană, faringită, flatulenţă, gută, hemoroizi, hepatită, infecţie intestinală, inflamația
vezicii urinare, inflamația corzilor vocale, înţepături de insecte, leucemie, lipidoza hepatică, lumbalgie,
malarie, melancolie, menstruaţie greoaie, micoză (degetelor de la picioare), nefrită, oboseală,
pancreatită, pietre la fiere, pleurezie, pneumonie, polipoza nazală (polipi măriţi), rana inflamată,
răguşeală, sângerări locale, splenomegalie (creşterea splinei), uretrită, urticarie, vaginită.

Ambrozia este şi antihelmintică, antivomitivă, afrodiziacă, diuretică, stimulează producţia bilei, întăreşte
sistemul imunitar, uşurează respiraţia şi elimină plumbul. De curând s-a demonstrat că această plantă
poate vindecă şi diabetul. Sunt oameni care o folosesc de mult, unii s-au vindecat chiar de cancer. Şi în
leucemie face bine, iar unii terapeuţi susţin că vindecă toate bolile.

Cum se recoltează ambrozia

De la ambrozie se strânge partea aeriană, înainte de înflorire. Aceasta se usucă la umbră, apoi se
păstrează în vase închise ermetic. Se pot recolta şi frunzele tinere. Unii adună planta cu floare (polen) cu
tot.

Mod de administrare

Ambrozia de administrează sub formă de ceai, tinctura, macerată în vin, pulbere, frunze proaspete (se
ronţăie), unguent. Se pun comprese, se fac spălături, se face gargară, în funcţie de boală sau afecţiune.
Se iau maximum 6 grame (adică 1-2 linguriţe de frunze uscate) pe zi. În timpul administrării, se bea mult
lichid. Se bea timp de 2 săptămâni ceai de ambrozie, după aceea se bea timp de 2 săptămâni ceai de
lucernă (este bună şi la varice).

Pentru hipertensiune, se iau 0,5-2 linguriţe (2,5 ml) de pulbere din frunze, zilnic. Un adult poate lua o
linguriţă de pulbere odată. Copiii sub 6 ani pot lua o linguriţă rasă de pulbere de ambrozie odată. Copiii
de peste 10 ani pot lua o linguriţă de pulbere (la fel că adulţii). Un adult poate pune şi în mâncare o
lingură de pulbere (se amestecă pulberea de ambrozie cu mâncarea). Se poate face ceai din plantă
uscată sau din plantă proaspătă. La 1 litru de apă distilată se pune 1 linguriţă de pulbere uscată.

Dacă nu ne place ceaiul, care este amar, putem pune o linguriţă de ştevie (pulbere). Dacă se prepară ceai
din plantă proaspătă (partea aeriană), atunci punem mai multă ştevie. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi.

Tinctura se prepară din 1 lingură de plantă mărunţită (pulbere) la 500 ml de ţuică de casă sau alcool etilic
de 70 de grade. Se lasă la macerat timp de o săptămână, agitându-se zilnic, iar la final se strecoară. Se
poate prepara şi macerat din vin, care se prepară la fel ca tinctura: 1 lingură de plantă la 500 ml vin.
Prima dată se iau 10 picături de tinctură o dată pe zi, se măreşte apoi doză la 20 de picături, se creşte
apoi din nou doză la 10 picături de 3 ori pe zi, pe urmă se ajunge la 20 de picături de 3 ori pe zi. Tinctura
se dizolvă în apă sau în ceai. Unii recomandă să se pună pe limbă.

Şi ceaiul şi pulberea se iau prima dată cu prudenţă, se începe cu cantităţi mici, pe urmă se poate creşte
doză (conform administrării descrise mai sus). În străinătate (în Ungaria, de pildă) se găseşte sub formă
de tablete, tinctura etc.

Atenţie: ambrozia provoacă uscarea gurii! De asemenea, duce la obişnuinţă!