Avionul cu reactie

Specificul avionului cu reactie este de fapt, motorul sau. Un motor cu

reactie produce tractiunea intr-un mod similar cazului motor-elice. Insa in

timp ce elicea da o acceleratie mica unei cantitati mari de aer, motorul cu

reactie da o acceleratie mare unei cantitati mici de aer.

Cu un avion propulsat cu elice nu se puteau atinge viteze mai mari de 700

de kilometri pe ora. Mai exact, dupa ce viteza depasea 670 de kilometri pe

ora, elicea devenea ineficienta pentru ca nu mai putea face fata curentului

de aer pe care il intampina, actionand deseori ca o frana atunci cand

avionul aflat in picaj depasea o anumita viteza.

Inventia primului avion cu reactie ii apartine unui roman : Henri Coanda.

Avand sprijinul lui Gustave Eiffel, inventatorul roman a efectuat o serie de

experimente aerodinamice si a construit primul avion cu propulsie reactiva

– avion cu reactie, fara elice, asa cum l-a numit chiar el – pe care l-a

prezentat, in anul 1910, la al doilea Salon internaţional aeronautic de la

Paris.

Trei ani mai tarziu, in anul 1913, inginerul francez Rene Lorin breveteaza

un motor cu propulsie prin reactie. In 1930, Frank Whittle a donat primul

sau patent de folosire a unei turbine cu gaz pentru producerea propulsiei

cu reactie, insa abia dupa 11 ani motorul sau a indeplinit primul zbor.

Primul avion operational cu reactie se numea Messerschmitt 262 si a fost

un avion de razboi, apartinand Deutsche Luftwaffe. Turboreactoarele sunt

folosite in continuare la constructia avioanelor militare, deoarece sunt

mult mai rapide si mai economice decat avioanele cu elice.