UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Justinian Patriarhul

Teme catehetice adresate studenților

din mediul urban.

Susţinători: Mihail PLEȘCA

TEOLOGIE PASTORALĂ
ANUL III GRUPA VIII

BUCUREŞTI
2012

1
Planul de idei

În lucrarea de față am expus mai multe teme care pot avea caracter catehetic pentru
tinerii studenți din mediul urban.

Mi-am ales șase teme de discuție unde am prezentat pe scurt apariția lor în societate și
câteva remedii împotriva păcatelor. Cele șase teme alese sunt: despre necredință, despre
sexualitate, despre păcatul sodomiei, despre Yoga, despre Reiki, despre păcatul ludomaniei.
Am ales aceste subiecte deoarece sunt cele mai întâlnite în rândul tinerilor din mediul urban,
acolo unde tentațiile sunt foarte mari și pentru un om matur dar pentru un tânăr.

La fiecare am prezentat câteva remedii care ar putea duce spre o viață normală,
la temele despre necredință și despre sexualitate, am insistat mai mult deoarece sunt teme
puțin mai mari și sunt foarte delicate. De exemplu în tema despre necredință, am arătat unde
se poate ajunge dacă omul trăiește în continuu în acest mod, finalitatea ei poate fi sinuciderea.
Iar în tema despre sexualitate am insistat pe educația sexuală ce se oferă tinerilor, o educație
destul de periculoasă pentru ei și pentru sufletul lor.

În tema despre Yoga am prezentat modul ei de expunere și mediatizarea la care este

supusă această credință falsă. La fel am făcut și când a fost vorba despre Reiki, o credință
foarte periculoasă care îți dă impresia că este de acord cu toți și cu toate. La tema despre
păcatul sodomiei am prezentat cât de multă publicitate i se face acestui păcat care dorește cu
tot dinadinsul să devină normă, ajutat fiind și de adepții săi. Iar la tema despre păcatul
ludomaniei am arătat cât de perfid este acest păcat care ascunde bunăvoința la început, acest
păcat numit și distrugător de familii.

Consider că aceste teme sunt de actualitate pentru publicul tânăr care are nevoie de
explicația catehetică a lor.

Preliminarii

în contextul actual al secolului XXI, nevoia catehetică în rândul tinerilor este tot mai
mare, imperativul catehetic trebuie să își pună accentul pe sufletele tinerilor credincioși. În
fiecare parohie, ar trebui să fie pus la ușă un program catehetic, cu teme interesante pentru
tineri, tineri care sunt la diverse facultăți, unele chiar ostile Bisericii. Ei trebuie atrași prin

2
acest program catehetic, dar și prin cercul de discuții care ar trebui să fie unul cât mai intim,
pentru ca tânărul care ajunge în acest cer să fie bine primit de fiecare dată și să-și închege noi
prietenii cu ceilalți tineri care participă la programul catehetic. De asemenea este cunoscut
faptul că nevoia catehetică este și în rândul adulților, al oamenilor responsabili, care sunt în
căutare de informații vitale pentru sufletul lor. Așadar lucrarea de față asta își propune, să
expună câteva teme care le sunt de folos tinerilor din mediul urban.

Despre necredință .

Foarte mulți oameni, datorită unor mari necazuri pe care le au în viață și lipsei de
experiență și practică bisericească, cad în necredință sau, mai mult, unii chiar ajung la
sinucidere. Pentru o persoană care nu crede în existența lui Dumnezeu, viața nu are sens. Este
foarte greu când cineva excelează în această atitudine de respingere a bunătății divine. Sunt
momente si momente în viață. Ispita satanei îi împinge pe unii să nu mai creadă în Dumnezeu.
Bine ar fi să se întoarcă, să-i lumineze Dumnezeu si să-si observe păcatul. Bunul Dumnezeu,
în orice moment, ca un părinte așteaptă să ne întoarcem si să-i recunoaștem paternitatea. Cei
care îmbătrânesc în necredință sunt de compătimit.1 Credința este un reazem, un sprijin, o
speranță, un ajutor efectiv pe care-l simți doar dacă nu-i alterată simțirea, este un sens al vieții
noastre pământești. Ce rost ar mai avea viața noastră, ce rost ar mai avea rațiunea noastră care
ne face să fim stăpânitori ai acestei lumi dacă nu credem în Dumnezeu?! Necredința în
Dumnezeu este o auto întunecare, o auto îndobitocire. Animalul nu are minte, însă omul o are
si nu o valorifică cum spune psalmistul David: „ Omul, în cinste fiind, n-a priceput și s-a
alăturat dobitoacelor celor fără de minte" (Ps. 48, 12). Aceasta este dorința lui să se asemene
animalelor celor care nu au minte. Toată viața trebuie să luptăm cu gândul ce ne vine referitor
la necredința în Dumnezeu si să-l alungăm. 2La acest păcat al necredinței ajung cei ce nu au o
educație religioasă din copilărie, cei care nu au un exemplu de credință în familie (părinți
necredincioși sau indiferenți), cei care nu au nici o tangență cu Tainele Bisericii.

Am ales ca această temă să fie prima din toate din mai multe motive, unul dintre ele ar
fi faptul că foarte mulți tineri se lasă ademeniți de acest păcat și acceptă cu ușurință
secularizarea promovată de unele asociații cum ar A.S.U.R. Ei nu trebuie lăsați în necredință,
ci trebuie aduși din nou cu picioarele pe pământ și îndrumați spre calea cea bună care este
Biserica.

1
http://www.sfaturiortodoxe.ro
2
Dr. D. Avdeev, Nervozitatea cauze, manifestări,remedii duhovnicești ,editura Sophia, București 2008, p.99

3
 Într-un studiu publicat pe site-ul Religioscope ,ne arată că „credinţa în Dumnezeu
rămâne puternică, însă s-a diminuat în anumite ţări. Declinul este modest, însă o eroziune
foarte lentă atinge cea mai mare parte a statelor implicate în analiză”

Tot același site spune că: există și ţări în care credinţa în Dumnezeu a crescut
considerabil din 1991 până în 2008: Israel, Rusia şi Slovenia sunt doar câteva dintre ţările de
acest fel. Mai multe ţări au realităţi contrastante. Astfel, în 2008, 52,1% dintre locuitorii
Germaniei de Est au spus că nu cred în Dumnezeu, dintre aceştia 46% nu au crezut niciodată
şi resping total ideea de Dumnezeu

Pe podiumul ateismului se află cehii cu 39,9% şi francezii cu 23,3%.

De cealaltă parte, filipinezii sunt cei mai credincioşi, doar 0,7% dintre ei declarând că
nu cred în Dumnezeu. Ciprioţii atei sunt 1,9%, chilienii 1,9%. De asemenea americanii din
Statele Unite cuprind doar 3% atei şi doar 3,3% dintre polonezi nu cred în Dumnezeu.

O constantă observată de acest studiu arată că cea mai mare credinţă o au persoanele
vârstnice, cele cu studii superioare şi cele din ţările emergente economic.3

Despre sexualitate

Această temă naște multe controverse deoarece este foarte actuală cu nevoile tinerilor.
Este cea mai mediatizată, vorbindu-se adesea în școli, la televizor, în ziare, este prezentă chiar
și în cărți. Este atât de necesar acest subiect încât s-au introdus și cursuri de educație sexuală
în școli. Însă nu s-au introdus cursuri de educație, spre îndrumarea copiilor ci spre explicare,
adică în loc să li se explice despre avantajele și dezavantajele erosului, li se explică cu de
amănuntul ceea ce trebuie să facă în timpul unui act sexual. Există și o filozofie anume, care
explică tot acest gunoi – o filozofie teomahă pe față și în ascuns, în care principiile morale
sunt întoarse de-a-ndoaselea. Se vede limpede că adevăratul lor autor și inspirator este
diavolul, care este mincinos și tatăl minciunii. 4

Ca temă catehetică problema sexualității este oarecum imperativă deoarece mulți

tineri nu au fost îndrumați corespunzător sau nu li s-a explicat de către părinți, riscurile la
care se expun. De asemenea nu li s-a explicat că, căsătoria este una din căile la care putem
ajunge fără de păcat. Dr. D. Avdeev vorbește în una din cărțile sale despre conceptul de eros

3
http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/credinta-necredinta-lume
4
Dr. D. Avdeev, Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe, editura Sophia, București 2007, p. 62.

4
adică iubire între un bărbat și o femeie și spune acest Doctor: „ Există, totuși, și altă cale , mai
desăvârșită, de dezvoltare și adâncime a iubirii erotice – și anume când ea îl învață treptat pe
cel ce iubește să recepteze valoarea absolută a personalității celui iubit, adică atunci când prin
dragostea de înfățișarea exterioară – trupească și sufletească – a ființei iubite pătrundem în
adâncul pe care îl „exprimă” , chiar dacă niciodată în chip desăvârșit, această înfățișare,
pătrundem în personalitatea ei, astfel spus în ființa lui ca întrupare creată a principiului
dumnezeiesc al Duhului personal în om.”5

Tot Dr. Avdeev într-o discuție avută cu o tânără, amintea despre desfrânare, și spunea
doctorul într-un mod foarte ortodox că: „desfrânarea îl face pe om să nu poată iubi cu
adevărat,. De regulă, cei vinovați de acest păcat nu pot clădi familii solide, să educe copii
sănătoși din punct de vedere moral – iar despre urmări ca SIDA, bolile venerice, avorturile,
infertilitatea, cred că nu e nevoie să vă vorbesc.”6

Ce îi face pe tineri să accepte cu seninătate metodele de informare brutală a pseudo –

educației sexuale? Cred că principalul motiv constă în faptul că, acești tineri fiind atât de des
bombardați cu un anumit mesaj, au ajuns să creadă în acel mesaj, instaurând în ei un fel de
păcat viciu care nu mai poate fi scos decât cu multă trudă. De aceea consider că este imperativ
o abordare catehetică a acestui subiect.

Despre păcatul sodomiei.

Am ales acest subiect ca temă catehetică pentru tineri deoarece, acest păcat este foarte
răspândit în rândul tinerilor. Unii dintre ei, consideră că este normal acest păcat, că este ceva
foarte cool. Însă din păcate , nu sunt decât niște amăgiri, deoarece și unele constatări
medicale, au scos la suprafață unele nereguli de ordin psihologic. Unele asociații cu profil
non-guvernamental promovează la mod mediatic acest păcat, organizând chiar și parade gay
cum este cazul la noi în România unde asociația ACCEPT organizează în fiecare an această
paradă, pentru a demonstra întregii lumi că și acești oameni trebuie acceptați în conștiința
omului drept niște oameni normali fără probleme psihologice. Deși noi știm că
homosexualitatea este o patologie psihologică demonstrată, de medici psihologi ,iar în anii 70
aceasta a cunoscut amenințări din partea partizanilor homosexuali care doreau cu tot
dinadinsul ca boala lor să nu mai fie recunoscută, ci impusă ca normalitate. Acum anumiți

5
Ibidem, p. 66.
6
Dr. D. Avdeev, Op cit. p. 169.

5
conducători de asemenea asociații doresc ca și Biserica să nu mai fie ostilă lor ci să
recunoască și ea normalitatea păcatului.

Raportându-se cu responsabilitate pastorală la oamenii care au înclinări homosexuale,

Biserica se împotrivește totodată cu hotărâre tentativelor de a prezenta o tendință păcătoasă ca
pe o „normă” și cu atât mai mult ca pe un obiect de mândrie și ca un exemplu de urmat.
Tocmai de aceea Biserica condamnă orice propagandă a homosexualității. Fără a refuza
nimănui drepturile fundamentale la viață, la respectul demnității personale și la participarea la
treburile obștești, Biserica pornește totuși de la premiza că persoanele care fac propagandă
modului homosexual de viață nu trebuie admise să lucreze în mediul didactic, educațional și
în genere la orice fel de muncă ce privește copiii și tineretul, nici să ocupe poziții de
conducere în armată și în instituțiile corecționale. 7

Despre Yoga.

Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima

vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească,prin care se invocă în mod conştient sau inconştient
forţe malefice (diavoli), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege
(Mantravers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale
adoptate. Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor).
Pentru ei omul este manifestare a unei zeităţi, nu o creaţie a lui Dumnezeu ca
persoană. La ei noţiunile de bine şi de rău sunt relative şi iluzorii. Mai zic că destinul (karma)
fiecăruia trebuie „ispăşit" într-un număr (ciclu) oarecare de vieţi. Apoi printr-o
depersonalizare completă şi prin „meditaţie şi asceză" omul trebuie să-şi realizeze singur
transcendenţa, ei afirmând că totul stă în puterea omului şi că resursele necesare se găsesc în
sine. Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în
sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să
ajungă yoghinul - bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală.8
Consider că acest subiect este importanță catehetică maximă deoarece tot mai mulți
tineri sunt tentați să facă yoga pentru a avea o minte sănătoasă în dauna Bisericii și a
remediilor ei. Mulți tineri după ce încep să facă acea gimnastică, adâncesc în această taină
până ajung să facă mai multe tipuri de yoga cum ar fi Tantra – yoga, sahaja- yoga, aceste

7
Dr. D. Avdeev , Op. Cit. p. 88.
8
Arhim. Cleopa Ilie, Călăuză în credința ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, Roman 2000. p. 56

6
credințe promovate prin tot felul de mesaje apărute așa peste noapte, mesaje foarte tentante
pentru tinerii slabi în credință care doresc o abordare a propriilor pofte.
Despre Reiki

Reiki este un curent apărut din taoismul chinezesc, unde termenul qi, este folosit
pentru toate energiile vitale. Reiki s-ar putea traduce prin „forța sufletului” sau „ puterea
spirituală”, fiind acel tip de energie vitală care se află, în lumea materială, cel mai aproape de
forța creatoare divină, de sursa vieții.
Reiki a fost introdus în România, imediat după evenimentele din 1989, de Dumitru
Hriștenco conform propriei sale mărturii. Prin legea 118/2007, privind organizarea și
funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă, reiki este
cunoscută ca o terapie alternativă în România9.
Reiki este promovat în România prin centre specializate, ca Centrul de Inițiere și
perfecționare Reiki România, fondat în anul 2003 de Călin Petru Cotrău, care pregătește
studenți și instructori pentru o varietate de metode reiki. Lumea reiki-lui modern mai
cuprinde: maeștrii ascendenți, adică oameni care au atins acel nivel spiritual în care nu mai
sunt obligați să se întrupeze, să treacă prin alte încarnări sau fii de Dumnezeu, adică cei care
au fost ridicați la cer încă din timpul vieții , fără a fi trecut prin moarte, aceștia fiind, în opinia
lor: Iisus, Ilie ,Enoh și Buddha.10
Unii dintre adepți reiki susțin că nu este nici o contradicție între această practică și
credința ortodoxă. Mai mult maeștri lor le recomandau participarea la slujbele Bisericii,
spoveditul, rugăciunea, împărtășania, folosirea agheasmei. Un anume Dragoș Argeșeanu
susține că a fost ucenic al părintelui Argatu și de la el a învățat reiki. 11

Această practică are nevoie de o atenție sporită din partea noastră ca importanță
catehetică, am ales acest subiect drept temă catehetică deoarece se știe cât de răspândită este
această tehnică a luminii reiki. În orașele mari sunt foarte multe afișe ce intrigă în inima
tânărului ideea de descoperire a lumini.
Despre păcatul ludomaniei

Acest termen desemnează împătimirea patologică de jocuri(de noroc etc. ). Am dorit

să vorbesc despre acest păcat deoarece tot mai mulți tineri sunt prinși în acest miraj al

9
Cursul Pr. Mureșan cursul cu nr 9.
10
Ibidem.
11
ibidem

7
jocurilor de noroc, fie că se numește poker sau mașini de jocuri. Acesta este asemenea
narcoticelor și alcoolului, creează dependență, oamenii își pierd auto-controlul nu mai știu
dacă este zi sau întuneric nici dacă le este foame sau nu, tot ceea ce mai contează este să joci
și iar să joci.12 Ludomania mai este numită și narcomanie în formă socială, printre aceștia
sunt copii sau bătrâni bogați sau oameni care trăiesc de pe o zi pe alta. Ea este un păcat
tocmai prin profilul său de dependență starea păcătoasă în care se află oamenii poate fi
vindecată dar cu foarte multă muncă depusă de doctorii psihologi și de duhovnicul care
încearcă să-l convingă să renunțe la jocurile care i-ar putea aduce și moartea.
Este cunoscut că ludomania face victime și printre studenți de la oraș care se lasă
seduși de frumusețea jocurilor de noroc și pierd toți banii de aceea ei trebuie catehizați spre o
viață lipsită de vicii și de păcate.

Concluzii

În lucrare de față am dorit să vorbesc despre unele teme ce ar putea fi prezentate

studentului din mediul urban. Student foarte fragil din punct de vedere duhovnicesc. Din acest
motiv am ales teme cu caracter misiologic cum ar fi cele legate de yoga și de Reiki dar și cele
legate de păcatele actuale cum ar fi păcatul sodomiei, al necredinței și cel al ludomaniei ,
păcate care afectează oamenii atât psihic cât și fizic, păcate care pot fi ușor contactate de către
tineri studenți și ușor asimilate. Nu am vorbit de teme precum tema avortului, a inseminării în
vitro a divorțului și alte asemenea lor deoarece au mai fost discutate și sunt aduse des la
lumină.

12
Dr. D. Avdeev , Op. Cit p. 8

8
 Bibliografie

*** Biblia sau Sfânta Scriptură, EIMBOR București 1988.

 Ilie , Arhim. Cleopa, Călăuză în credința ortodoxă,ediția a IV- îngrijită de Ioanichie
Bălan, Editura Episcopiei Romanului, Roman 2000.
 Avdeev, Dr. Dimitri., Nervozitatea cauze, manifestări,remedii duhovnicești ,trad.
Adrian și Xenia Tănăsescu – Vlas editura Sophia, București 2008
 Avdeev, Dr. Dimitri., Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe,trad. Adrian și
Xenia Tănăsescu –Vlas, editura Sophia, București 2007.
 http://www.sfaturiortodoxe.ro h: 18:30 , 30. 04 .2012
 http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/credinta-necredinta-lume h: 20:30, 27.
04.2012