UNELE OBSERVAŢIUNI ASUPRA ALCĂTUIRII PLANŞEELOR LA
MONUMENTELE ISTORICE (CU PEREŢI STRUCTURALI DE ZIDĂRIE)
În codul P 85-86 pentru proiectarea
construcţiilor cu pereţi structurali de beton
armat se spune: „în vederea asigurării unei
comportări spaţiale solidare a ansamblului
structural este necesar ca planşeele să prezinte o
alcătuire care să le confere o rigiditate ridicată
astfel ca deformaţiile să fie neglijabile în raport
cu deformaţiile elementelor verticale”.
Consider că această afirmaţie este în
principiu valabilă şi atunci când pereţii
structurali sunt de zidărie.
La aceştia din urmă şi în special la
construcţiile existente şi mai cu seamă la
monumente istorice problema este însă
mult mai complexă. Gama de planşee este
mult mai mare, ele nu mai formează
întotdeauna o diafragmă plană orizontală
(pentru acest motiv în cele ce urmează vom
folosi denumirea generică de “şaibe”, care
de fapt este încetăţenită în proiectarea
curentă).
Între cele două elemente - pereţi/
planşeu - există un raport deosebit de
interesant de conlucrare, însă care este
uneori amplu iar alteori redus sau chiar
deficitar. Iar o şaibă, care lucrează defec-
tuos defavorizează construcţia. Ne putem
trezi în acest caz ca, bunăoară, ziduri
puternice şi care ar avea capacitatea să
absoarbă mult dintr-o acţiune seismică, să
fie incapabile să o facă, dacă au un planşeu
aferent redus sau consolidări puternice
locale de şaibă, fără să acorde atenţie
celorlalte părţi, realizate de către con-
structori nepricepuţi, pot să dezechilibreze
structura, cu repercusiuni probabile la un
Tudor Laurenţiu Spoială
viitor cutremur.
Ne propunem în această comunicare
să analizăm problema în aspectele ei carac-
teristice, subliniind anumite defecţiuni, care
pot să apară şi încercând să exemplificăm
modul cum le-am rezolvat.
Din capul locului trebuie spus că
nu-mi propun să dau lecţii în această comu-
nicare şi că nu se pot aborda decât un
număr limitat de situaţii. Proiectele de
consolidare, sunt cele care stabilesc în
fiecare caz în parte soluţiile, care se
potrivesc cel mai bine.
l. Considerăm că sunt posibile două
criterii de analiză:
1.1. - după modul de conlucrare cu
zidurile, astfel:
- sunt şaibele plane, alcătuite din
planşee drepte, la care conlucrarea este
simplă (aceasta înseamnă că dacă zidurile
ar prezenta avarii, consolidarea lor ar putea
fi realizată independent de cea a planşeu
lui).
- există însă şi şaibe spaţiale:
- cele la care se introduc tiranţi
în ziduri, care creează un fel de subplanşeu,
care îl dublează pe celălat;
- planşeele de tip boltă, unde
apare o şaibă de tip cutie alcătuită din boltă
şi zidurile adiacente.
1.2. - după materialul din care este
alcătuit planşeul (se ştie că o construcţie cu
planşee din beton armat se comportă mai
bine la un cutremur decât una cu planşee
din lemn). Avem astfel:
- planşeele de lemn
 - planşeele metalice
- cele din bolţi de cărămidă
- cele din beton armat.
La un volum atât de mare de posibi-
lităţi se pune întrebarea, care sunt condiţiile,
pe care trebuie să le îndeplinească un
planşeu, ca să poată alcătui o şaibă. După
părerea mea acestea ar fi:
- să fie capabil să lucreze pe ambele
direcţii;
- să fie capabil să lege zidurile şi să
nu fie desprins de ele;
- să reprezinte o soluţie omogenă pe
întregul planşeu;
- să nu aibă întreruperi sau dacă le
are să fie astfel alcătuite încât să nu afecteze
capacitatea de retransmitere a solicitărilor
seismice;
-să nu fie prea deformabil în plan
verticat şi orizontat;
2. Vom alege cel de al doilea criteriu
dar vom ţine seama şi de primul şi de în cuie.
condiţiunile arătate şi vom parcurge În acest caz este necesar să se
planşeele în ordinea menţionată: realizeze centuri de beton armat pe toate
2.1. Planşeele de lemn zidurile portante, pentru ca platelajul de
Dacă analizăm planşeele de lemn în scânduri să se lege bine de structură prin
lumina condiţiunilor de mai sus, constatăm platbande metalice.
că sunt cel mai puţin apte să alcătuiască o La rândul lor centurile trebuie bine
şaibă plană rigidă. Cu toate acestea ele se ancorate de ziduri prin ancoraje metalice
pretează la îmbunătăţiri, care pot contribui (incizii perforate cu rotopercutanta, umplu-
la ridicarea nivelului de asigurare anti- te cu mortar de ciment, în care se bat cu
seismică a unei case, având o structură cu ciocanul fiarele de ancoraj).
pereţi structurali de zidărie. Iată câteva 2.1.2. Ca variantă se pot introduce
posibilităţi: elemente metalice în planul planşeului, care
2.1.1. La clădirile cu un singur nivel - să-l rigidizeze şi să-l facă să lucreze ca o
însă fără mansardă - şi care au o grindă plană cu zăbrele.
conformare statică convenabilă - cred că 2.1.3. Se poate turna peste planşeul
este, în general, suficient sa se întărească de lemn de la ultimul nivel o placă de beton
planşeul de lemn cu un platelaj de două armat1, dacă luăm unele măsuri. Astfel:
rânduri de scânduri, dispuse la 450 şi prinse - se va căuta micşorarea sarcinei

1. Autorul acestor rânduri a folosit de nenumărate ori acest procedeu cu rezultate excelente. Avantagiile pe
care casa le obţine sunt:
- capătă un "capac" la ultimul nivel;
- favorizează executarea unei mansarde, a cărei realizare nu poate fi decât benefică.
Menţionăm că la nivelele intermediare soluţia se realizează mai greu din cauza denivelărilor, care apar în
dreptul uşilor existente şi a condiţiilor de izolare acustică.
 date, aşa cum am arătat şi prin introducerea
unor tiranţi în ziduri, apelând deci la o
şaibă de tip spaţial.
Şi anume, când clădirea este bine
conformată şi zidurile sunt atât de bine
ţesute între ele încât pot prelua direct
sarcina seismică, planşeului propriu-zis îi
revine un rol secundar. În acest caz există
desigur o colaborare între ziduri şi planşeu
dar chiar zidurile alcătuiesc în plan
orizontal un fel de grindă Vierendeel ceea
gravitaţionale a planşeului de lemn prin ce înseamnă o alcătuire statică clară. Dacă
eliminarea umpluturii de moloz, care, de se introduc tiranţi aparenţi (sau în ultimul
obicei, există pentru aşa zisa necesitate de a timp foraţi), însă judicios plasaţi înseamnă
avea o izolare termică şi acustică. Astăzi că se crează tălpi capabile să preia tensiuni.
dispunem de materiale mult mai uşoare Pe această observaţie se baza de fapt
pentru acest scop, iar micşorarea de sarcină procedeul cunoscut la construcţiile vechi
astfel realizată compensează în parte ceea constând din introducerea unor tiranţi. Dar
ce adăugăm suplimentar la sarcina dispunerea lor trebuie să se bazeze pe o
gravitaţională. schemă statică corectă.
- se completează cu un cofraj cât mai Deşi aceşti tiranţi au şi rolul de a lega
simplu (eventual din placaj) partea zidurile între ele plasarea lor fără să se
superioară a planşeului/pentru a se obţine coreleze cele două funcţiuni este greşită.
un extrados plan. Desigur această soluţie, care a fost
- se acoperă cofrajul astfel obţinut cu amplu folosită2, poate da uneori bune
o folie dublă de polietilenă (ca să nu curgă
apa din beton) şi 1-2 cm de polistiren
(pentru ca după decofrare placa de beton să
se poată deforma liber). Evident aceste
straturi nu se pun şi pe zidurile pe care va
rezema planşeul.
- se sprijină provizoriu planşeul de
lemn pe un eşafodaj, pe timpul turnării şi
întăririi betonului (cca 4 săptămâni).
Lucrarea se poate realiza fără evacuarea
locatarilor.
- rezemarea pe zidăria de contur se
realizează de obicei discontinuu. Planşeul
nou de beton fiind destul de greu se creează
prin frecare o legătură suficientă pe
reazeme, care însă se mai poate îmbunătăţi
prin ancoraje metalice.
2.1.4. Planşeele mai pot fi consoli-

2. Întrucât în regimul trecut conducerea de partid avea o adevărată ideosincrazie privitoare la folosirea
betonului armat la consolidări, au fost mult utilizaţi tiranţii aparenţi.
rezultate. Ea prezintă şi următoarele
avantaje:
-pentru realizarea ei nu este necesară
evacuarea casei;
- este poate mai economică;
- realizează concomitent şi o oarecare
şi relativă consolidare a zidurilor.
Îmi amintesc de o clădire veche din
str. Lutherană din Bucureşti, pe care am
examinat-o imediat după cutremurul din
1977. Avea tiranţi metalici pe jumătate din
suprafaţă. Partea respectivă se comportase
relativ bine. Cealaltă jumătate era avariată,
(un argument în plus pentru afirmaţia
anterioară că se dezechilibrează structura
dacă se fac consolidări pe porţiuni a şaibei -
din păcate clădirea a fost demolată cu
ocazia construirii Hotelului Bucureşti). Dar
soluţia prezintă şi următorele dezavantaje:
- tiranţii se descarcă punctual cu
toată suita de consecinţe, care pot să
intervină, inclusiv faptul că exercită o
presiune în ziduri numai la capete;
- este necesar ca structura să fie
ordonată, astfel ca să se poată recunoaşte în
planul zidurilor o grindă Vierendeel;
- alegerea traseelor de tiranţi este
subiectivă şi, deşi prezenţa fisurilor
reprezintă un ghid, se bazează prea mult pe
intuiţia celui care îi foloseşte;
- este un procedeu care poate să
introducă microfisuri periculoase şi
necontrolabile în corpul zidurilor;
- depinde de modul de realizare al
tiranţitor şi de calificarea celui care-i
execută;
- sunt inestetici.
Atâta timp cât avem la dispoziţie
procedee mai bune nu ştiu de ce ne-am mai
crampona la acesta.
2.1.5. Un pas înainte s-a realizat prin
executarea de tiranţi în inima zidurilor prin
foraje care pot să ajungă şi la 20 metri
lungime. Desigur costul e mai mare şi încă
nu dispunem de foreze în număr suficient.
Sistemul este însă avantajos acolo unde
feţele zidurilor conţin elemente valoroase
care nu trebuie dezavantajate - cum este
cazul bisericilor.
În plus legătura pe care aceşti tiranţi
o au cu zidurite se dezvoltă pe tot traseul
lor şi nu numai la capete.
2.1.6. O atenţie deosebită trebuie
acordată deformabilităţii planşeelor de
lemn. Dacă aceasta există, trebuie eventual
introduse în prealabil unele grinzi de lemn
sau metalice suplimentare.
În concluzie, există posibititatea de a
îmbunătăţi un planşeu de lemn ca să
lucreze în bune condiţiuni ca şaibă. Acest
aspect este atât de important încât consider
că este o mare greşeală să lăsăm imobilele,
care au asemenea planşee, să rămână aşa
cum sunt şi să nu întreprindem nimic,
ţinând seama că un cutremur ne bate poate
la uşă!
2. 2. Planşeele metalice cu bolţişoare
de cărămidă
Trebuie remarcat că aceste planşee
nu îndeplinesc a priori toate cerinţele pe
care le impunem unei şaibe! Dar
îndeplinirea lor o realizează fiecare
proiectant după reţetele sale.
Au fost aplicate multe metode, spre
exemplu:
- suprabetonare;
- legarea grinzilor prin platbande
sudate;
- crearea unor centuri de beton
armat pe contur, eventual eliminând local
zonele marginale de bolţişoare de cără-
midă.
Nu ne propunem în acest articol să le
facem inventarul dar menţionăm că
îndeplinirea condiţiilor enumerate, pentru
ca un planşeu să poată fi considerat şaibă
rigidă, este credem noi obligatorie.
Desigur că acest sistem poate fi
folosit şi în combinaţie cu procedeul
menţionat la punctele 2.1.4. şi 2.1.5.
2. 3. Planşee din bolţi de cărămidă
Aceste planşee se întâlnesc mai rar la
clădirile obişnuite dar la monumentele
istorice le întâlnim des. Printre altele
amintim că majoritatea bisericilor sunt
acoperite cu bolţi de cărămidă.
Desigur apar foarte multe probleme,
de cele mai multe ori dependente una de
alta. De aceea problema şaibelor este mai
greu de desprins din întregul context,
alcătuind un caz aparte, dacă analizăm
condiţiile enunţate la început.
În primul rând acest tip de şaibă nu e
un element plan ci o cutie spaţială. Aceasta
înseamnă că nu poate fi analizat separat ci
împreună cu zidurile aferente.
Astfel:
- pe direcţia lor principală în afară de
legare apar şi împingeri din sarcina
gravitaţională.
- pe direcţia cealaltă legătura pe care
o fac cu zidul respectiv, este discutabilă în
schimb acesta poate contribui la preluarea
împingerii.
- pe lungimea lor pot căpăta discon-
tinuităţi dar şi sarcini importante cum este
cazul turlelor.
Prin urmare şaiba în acest caz se
compune dintr-o cutie alcătuită din bolta
propriu-zisă şi zidurile aferente, deci din
nou o dualitate la care însă rolul principal îl
are starea zidurilor.
Dacă acestea se află într-o stare bună,
bolta conţine suficiente elemente ca, fără să
fie necesară consolidarea ei, să contribuie
suficient la alcătuirea unei şaibe
corespunzătoare.
Şi invers, dacă zidurile au avarii,
consolidarea lor are prioritate faţă de cea a
bolţilor.
Îmbunătăţirile care se pot aduce
atârnă de mai mulţi factori condiţionali:
2.3.1. de starea zidurilor;
2.3.2. de starea planşeului de bolţi
dacă este sau nu avariat;
2.3.3. de condiţia ca împingerile pe
care le dau bolţile să fie sau nu preluate de
ziduri;
2.3.4. dacă planşeul este sau nu
încărcat local cu sarcini foarte mari - cazul
turlelor care reazemă pe arce sau bolţi de
cărămidă;
2.3.5. dacă este pictat;
2.3.6. dacă suntem de fapt în
prezenţa a două planşee: unul de bolţi şi
altul pentru circulaţie şi un strat de legătură
dintre ele.
La toate acestea se adaugă şi condiţia
ca soluţia să fie reversibilă. Vom parcurge
pe rând aceşti factori, indicând totodată şi
unele posibilităţi de ameliorare, care au fost
deja întâlnite sau se propun a fi adoptate:
2.3.1. Desigur că cel mai important
factor este starea zidurilor şi a bolţilor. Din
cele de mai sus rezultă că nu ne putem
ocupa de modul de alcătuire a şaibei atâta
timp cât există deficienţe în preluarea sarci-
nei gravitaţionale.
2.3.1.1. În ceea ce priveşte interven
ţiile pe care le-am întâlnit la unele bolţi, aş
avea de făcut unele observaţii:
Prevederea unui sub-arc sau a unor
sub-bolţi este de cele mai multe ori inutilă şi
personal am verificat această observaţie în
foarte multe locuri.

Ca un sub-arc sau o sub-boltă să
poată să intre în lucru trebuie să poată fi
încărcate şi bine legate de arcele sau bolţile
respective, ceea ce în cazul celor de
cărămidă este imposibil. Consecinţa este o
desprindere, manifestată prin crăpături,
care apar între ele.
O boltă nouă, executată deasupra
altei bolţi existente - evident nu poate fi
vorba de supraboltă tot de cărămidă - poate
intra în lucru mai uşor, iar ţeserea între ele e
mai simplă dar dacă este din beton armat
aderenţa dintre cele două materiale asigură
o bună legătură. Dar suprabolta poate fi
realizată şi din materiale moderne: fibre de
carbon sau de sticlă, soluţie pe care numai
proiectantul poate să o decidă.
Trebuie deci să ne asigurăm că cele
două materiale pot să conlucreze.
Şi aceasta este valabilă şi în cazul
necesităţii de a completa local unele
porţiuni de boltă desprinse. Prin măsuri
adecvate de genul împănărilor sau
introducerii de zone betonate se poate
rezolva problema.
Autorul acestui articol a folosit în
ultimul timp suprabetonări locale, sub
formă de "bretele" încrucişate apreciind că
sunt suficiente.
2.3.1.2. În cazul unui sistem de bolţi,
care acoperă o biserică, sistemul spaţial,
3. În lucrarea sa Patologia monumentelor de cult şi intervenţiile de consolidare, Dl. Prof. Al. Cişmigiu le
denumeşte „macrostructura din pod”.
4. In caz contrar, după părerea mea, şaiba realizată e iluzorie.Tot atât de iluzorie ca şi o simplă centură de
beton armat pusă călare pe un zid. Se poate pune întrebarea: construcţia ştie că ai consolidat-o?
care alcătuieşte şaiba este mai complex.
Consolidarea zidurilor reprezintă o
preocupare majoră căreia trebuie să i se
acorde prioritate.
Realizarea consolidării bisericii
respectiv a şaibei trebuie oricum să
cuprindă următoarele elemente:
- sus la nivelul cornişei zidurilor
exterioare este necesară o centură continuă;
- trebuie prevăzută legarea ei pe
verticală pe faţa interioară a zidurilor
exterioare cu suprabolta;
- trebuie concepută eventuat supra-
bolta însăşi, care împreună cu bolta
respectivă de cărămidă face parte din
sistem;
- idem jugurile susţinătoare ale
turlei;
- uneori se poate adăuga un registru
superior de placă de legare suplimentară .
Acestea toate împreună pot alcătui
un sistem spaţial, care să joace şi rolul unei
şaibe, dar succesul ei depinde de modul în
care proiectantul lucrării îşi alege detaliile.
Variante la aceste principii sunt destule3.
Oricum prevederea simplă a unui
planşeu metalic la partea superioară a
zidurilor după părerea mea nu rezolvă
problema. EI trebuie legat intim de ziduri şi
chiar de boltă4. Nefiind o şaibă grea nu
beneficiază nici măcar de aportul frecării pe
reazem (ca în cazul unui planşeu de beton)
de aceea el trebuie examinat în context cu
întreaga structură.
2.3.2. Desigur modul cel mai simplu
de a ajuta zidurile să poată prelua
împingeri date de bolţi este prevederea în
sensul lor de descărcare de tiranţi metalici.
Se cunoaşte însă defectuoasa lor compor-
tare pe timpul unui cutremur pe lângă
faptul că sunt deficitari din punct de vedere
estetic.
Ceea ce însă nu ne este suficient de
clar este cât preia sau ajută la preluarea
împingerilor zidăria paralelă cu bolta.
Adăugăm că unele bolţi de cărămidă
adosate unui zid de piatră reazemă de
multe ori pe acesta în câteva puncte, dat
fiind dificultatea de realizare a legăturii
dintre ele.
Desigur, aici trebuie să intervină
experienţa celui care întocmeşte proiectul
de consolidare dar apreciem că o
suprabetonare uneori chiar şi locală sau
prevederea unor centuri de beton armat
paralele cu bolta sunt măsuri benefice.
2.3.3. Problema preluării sarcinei
gravitaţionale a turlelor (fig 6) am rezol-
vat-o în ultima vreme prin prevederea la
baza lor a unor juguri care să transporte
sarcina direct la zidurile longitudinale fără
a mai încărca bolţile sau arcele, pe care
reazemă.
Dacă aceste juguri se plasează chiar
deasupra unor consolidări locale prin beton
armat a zidăriei aferente se obţin un fel de
cadre auxiliare (un cadru în întregul înţeles
al cuvintelor este mult mai dezvoltat).
Desigur că este vorba de o structură
secundară dar care poate ajuta mult bolţile,
ca să nu mai transporte sarcini mari la
ziduri. Oricum cu ele ne-am putut permite
luxul să renunţăm la serviciul atât de
discutabil pe care î1 pot furniza tiranţii. Iar
în ceea ce priveşte legătura cu sistemul
spaţial, care alcătuieşte şaiba ele pot
conlucra formând un sistem comun.
2.3.4. Problema bolţilor pictate este
rezolvată de mult împreună cu pictorii
restauratori. O căptuşire continuă a bolţilor
pictate poate creea o barieră care să nu
permită aerisirea prin spate a picturii cu
efecte dăunătoare asupra acesteia. Folosirea
unei supra-bolţi discontinue rezolvă pro-
blema. Un exemplu negativ îl constituie
biserica din Densuş. Lipsa unui pod aerisit
înlocuit cu o umplutură de mortar şi zidărie
a dus la oxidarea gravă a picturii. Nu e o
problemă simplă şi cine se ocupă de
consolidarea bolţilor trebuie să ţină seama
de toate fenomenele care pot să intervină.
2.3.5. Problema planşeelor duble.
Este o problemă a construcţiilor laice
eventual a turnurilor clopotniţe. De multe
ori, câte un planşeu de bolţi este dublat de
un planşeu orizontal pe care se circulă. Între
ele se află umpluturi de moloz sau nisip
peste care găsim sau nu o pardoseală de
lemn sau mozaic.
Într-un proiect de consolidare apre-
ciem că eliminarea unei umpluturi de acest
tip se impune întrucât astăzi dispunem de
materiale de umplutură mai uşoare.
Desigur că şi acest tip de planşeu
necesită o şaibă rigidă. Vom apela tot la
problemele indicate la punctul 2.3.
2.3.5.1. Dacă bolta e avariată trebuie
consolidată, eventual, printr-o supra-boltă.
- dacă împingerile date de boltă nu
pot fi preluate de ziduri se apelează la
măsurile preconizate la punctul 2.3.2.
 - când e posibil, se va prelungi pe
verticală la interior cămăşuirea la zidurile
afente cel puţin până la nivelul celui de al
doilea planşeu.
Se obţine astfel o structură spaţială
încât nu ar mai fi nevoie de rigidizarea celui
de al doilea planşeu.
2.3.5.2. Dacă bolta nu e avariată iar
împingerile se pot prelua de ziduri cel de al
doilea planşeu, probabil, trebuie transfor-
mat în şaibă rigidă.
Este evident că această înşiruire de
ipoteze nu poate acoperi întreaga gamă,
care se poate întâlni. Lucrurile se analizează
de la caz la caz şi de către cel care întocmeş-
te proiectul de consolidare.
La cele de mai sus trebuie să
adăugăm - în cazul monumentelor istorice -
că trebuie să respectăm principiul adoptării
unei "soluţii reversibile”, care să permită
reluarea în viitor a problemei când ar putea
să apară procedee de consolidare mai adec-
vate.
Nu e locul să discutăm aici această
problemă dar oricum ea trebuie văzută în
context cu seismicitatea cu totul ieşită din
comun din ţara noastră. Oricum ne
propunem ca lucrările de consolidare să nu
depăşească mai mult de 5 procente din
volumul total al lucrării cu menţiunea că un
inginer cu experienţă poate întotdeauna
găsi o soluţie care să coopereze cu una
5. Se cunoaşte din lucrările D-lui Prof Cişmigiu, ca şi din teza de doctorat a D-lui Ing. Mircea Crişan
tendinţa, pe care o au bisericile, din motiv de cutremure să se despartă parcă în felii.O consolidare trebuie să
le lege între ele
anterioară care eventual nu mai e
convenabilă.
În concluzie asigurarea unei şaibe la
un planşeu de bolţi de cărămidă trebuie
legată de ceea ce se poate întreprinde
pentru consolidarea lui. În acest caz, mai
mult decât în cazul planşeelor obişnuite,
funcţiunea de şaibă o asigură configurarea
lui, care însă trebuie amănunţit gândită.
Amintim că în acest caz şaiba
îndeplineşte mai mult decât oricând rolul
de a lega zidurile între ele5.
2. 4. Planşeele de beton armat
Nu cred că la acest tip de planşee ar
fî ceva de spus. Desigur că din punctul de
vedere al şaibelor este tipul ideal de
planşeu.
Închei reamintindu-vă că în cele de
mai sus am parcurs o serie de probleme
importante dar că nu am avut pretenţia că
le voi epuiza şi nici să dau lecţii. Am
încercat numai să exprim gândurile unui
inginer, care se ocupă de consolidări.
Gradul de intervenţii la o lucrare de
consolidare poate fi stabilit numai de cel
care semnează planurile.
lar la unele construcţii, la care am
apreciat că nu trebuie intervenit deloc,
trebuie să vă mărturisesc că am muncit mai
mult decât la celelalte, ca să demonstrez
justeţea punctului meu de vedere.