Nikolai Nosov Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai Traducere din limba rusa de NINA GAFITA Tlustratii de A. LAPTEVRedactor: Catilin Strat “Tehnoredactor: Daniela Huzum Coperta: Andrei Gamary Corector: luliana Pop ‘Tipirit la ,Pro Edituri si Tipografie* HUKONAHHOCOB . TIPHKJNOYEHMS HE3HAMKM Hi ETO PY3EH ‘Textul in limba rusi, ilustratiile © Nosov, 1954 © HUMANITAS, 2008, 2010, pentru prezenta versiune roméneasca Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei NOSOY, NIKOLAJ ‘Aventurile lui Habarnam gi ale prietenilor sai / Nikolai Nosov; trad.: Nina Gafita; il: A. Laptev. ~ Bucuresti: Humanitas, 2010 ISBN 978.973-50-2624-0 1. Gafita, Nina (trad.) TL Laptey, A. (iL) 821.161.1933: 35.1 EDITURA HUMANITAS Piafa Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 wwiwhumanitas.ro , Comenzi Carte prin posti: tel./fax 021/311 28 30 CRCE.-CP 14, Bucuresti email: cpp@humanitas.ro wwwiibhumanitas.roAe a ee > we “cy yg. lt! ft i Malu ha oa me CAPITOLUL I Piticii din Orasul Florilor E ra dati un oras de basm, locuit de pitici. Li se spunea pitici pen- tru c4 erau mici, mici de tot. Niciunul dintre ei nu era mai inalt decat un castravete, si nici acela prea mare. Insa orasul lor era tare frumos. Pe langai fiecare casi cresteau sumedenie de flori: margarete, romanite, papdii. Pana si strizile la ei aveau nume de flori: strada-Gam- panulelor, aleea Romanitelor, bulevardul Albastrelelor. Iar orasul se nu- mea chiar Orasul Florilor. $i era asezat pe malul unui parau. Piticii fi ziceau apei acesteia Paraul Castravetilor, pentru ca pe malul lui cresteau foarte multi castraveti. / Pe celalalt mal al paraului se intindea padurea. Piticii igi faceau barcute din coaja de mesteacn, treceau paraul si se afundau in padure dupa fructe, dupa ciuperci sau dupa alune. Micuti cum eraui le venea greu sa culeaga poamele salbatice, si, cand era vorba de alune, trebuiau sa se cafare pe trunchiurile inalte, ducand cu ei un fierastrau. Asta pentru ci niciunul dintre pitici n-ar fi putut rupe o alund numai cu mainile goale — ele trebuiau desprinse cu ajutorul fierastraului. $i ciupercile le retezau tot cu fierastraul. Taiau de jos ciuperca, chiar de la pamant, dupa aceea 0 fierastruiau in parti mai mici, apoi o cérau acasa bucata cu bucata. KhePiticii eraude doua feluri: prichindei si prichindute. Prichindeii purtau intotdeauna fie pantaloni lungi, fie pantalonagi scurti cu brete- le, iar prichindutelor le placea si se imbrace cu rochite din materiale pestrite, viu colorate. Prichindeii nu se prea omorau bu pieptinatul, de aceea se tundeau cat Hal icart in schimb prichindutele aveau! un par lung pana aproape de talie. Se striduiau si-si fac tot felul de plepiind- turi dichisite, isi impleteau parul in cozi lungi, pringand i in ele! panglici si fundite. Multi prichindlei se mandreau cA ei sunt prichindei si nici nu voiau si anda de prichindute. Iar prichindutele se mandreau ga ele sunt prichindute sise fereaut sa se imprieteneasca cu prichindei Daci vreo prichindué intalnea pé strada un prichindel, de cum il zrea, indati tre- cea pe cealalta parte a 'strazii. Si foarte bine facea,/pentru ca printre pri- chindeij erau degtui din aceia care nu puteau trece linistiti/pe angi ° prichinduta — negresit ii spuneau o/vorba urata sau 0 imbranceau, Ba si mai rau, o trageau de cozi. Bineinteles ca nu toti prichindeii erau asa, insa asta nu le statea scris pe frunte, si de aceea | prichindutele socoteau cae mai cuminte sa treaca din vreme pe partea cealalta astrazii, si nuldea nas if nas cu ci. Din pricina asta mul prichinidei le ziceal prichindw- telor} | battoasele — poftim, ce nume le-au mai gai — jar multe prichin- dute le spuneau prichindeilor batcusi s si alte porecle’ Jignitoare. Unii dintre cititori vor spune, din capul Toculs, cA toate astea sunt, de buna seamé, scorneli, ca in realitate nu existé asemenea pitici. Dar, la drept vorbind, nimeni nu sustine ca ei ar exista cu adevarat. Una este realitatea in via- {si cu totul alta intr-un oras de basm. in ora- sul de basm poate exista orice. intro casuta de pe strada Campanulelor locuiau laolalt4 saisprezece piticei-prichindei. (S6eCel mai de seami dintre ei era un prichindel numit Stietot. fl porecliserA Stietot pentru ca, intr-adevar, stia foarte multe lucruri. Si stia foarte multe pentru cA citea fel de fel de cArti. La el, pe masa, pe sub masi, pe pat, pe sub pat, numai carti si iar cdrti. Nu giseai un locsor in odaia lui in care s& nu dai de carti, Da- torita cartilor citite, Stietot devenise foarte intelept. De aceea toti ti dideau ascultare si iubeau nespus. Stietot purta intotdeauna haine negre, iar cand se ase- za la masi, cu ochelarii pe nas, si incepea si citeasca © carte, semana leit cu un profesor. in aceeasi casuta mai locuia vestitul doctor Pi- lul, cel care-i vindeca pe pitici de orice boala. El um- bla imbracat mereu in halat alb, si pe cap cu 0 tichie tot alb, cu pompon. Mai locuiau aici renumitul me- canic Surubel si ajutorul sau — Piulita; locuia apoi Zahar Zaharescu Limonadi, care ajunsese celebru pentru ci fi plicea la disperare apa gazoasi cu sirop. Era un pitic foarte politicos. Pretindea si i te adresezi cu numele intreg si stramba din nas cdnd cineva fi spu- nea pur si simplu: mai, Limonada. Mai locuia in casa asta vanatorul Glontisor. El il avea pe catelusul Strop, si mai avea o pusca cu dopuri. Veneau apoi la rand pictorul Acuareli, muzicantul Guzla si alti prichin- dei: Grabila, Dondanel, Tacutul, Gogoasa, Zapacila, cei doi frati Posibil si Probabil. ins cel mai vestit din- tre toti era prichindelul zis Habarnam. fl poreclise- ra Habarnam pentru ci nu stia nimic. Acest Habarnam purta o palarie albastra-albas- tra, pantaloni galben-canar si o bluzita portocalie cu cravata verde. fi placeau lui culorile tari. Astfel, ga- tit ca un papagal, Habarnam hoinirea zile-n sir prinoras si nascocea fel de fel de aiureli pe care le povestea tuturor. in afa- ri de asta le jignea cu orice prilej pe prichindute. De aceea, cum ii z4- reau de departe bluzita portocalie, prichindutele faceau cale-ntoarsa si se ascundeau in casele lor. Habarnam avea un prieten, pe numitul Peticel de pe strada Margaretelor. Cu Peticel, Habarnam putea pilavragi ore intregi. Se certau de douazeci de ori pe zi si tot de douiizeci de ori pe zi se impacau. Habarnam devenise cunoscut mai ales datoriti urmitoarei intimplari: Tot hoinarind prin oras, se trezi in camp. fn jur - tipenie de om. Tocmai atunci trecu pe acolo in zbor un carabus. Fara si bage de sea- mi, cArabusul il lovi pe Habarnam drept in ceafi. Habarnam se duse dea dura la pamant. Garaibusul isi-yazu-de-dranrsise pierdw-in-depar- tare Habarnam sari in picioare si incepu sa iscodeasca in toate partile, doar-doar il va descoperi pe cel care trantise. Dar nu vazu pe nimeni. »Oare cine m-a lovit?“ se intreba Habarnam. ,,Poate a cazut ceva din cer?* isi dadu capul pe spate si privi in sus, dar nici acolo nu ziri nimic. Doar Soarele stralucea luminos deasupra capului siu. »lnseamna ci a dat peste mine ceva de la Soare, hotri Habarnam. »Desigur, s-a desprins o bucata din Soare si m-a lovit in cap.“ Porni grabit spre casa, dar pe drum intalni un cunoscut de-al sau, cAruiai spuneau Lentila. = Acest Léentila era un astronom. renumit. Din liste cioburi de sti- cla isi Ricea’o'lentila. Dacii te uitai prin’fentila ast4 la lyeruile in’ jur, tise pareau mnulyinai s mari, Din ca- teva }entile a \/mes frit r) luneta Ber mar¢, prin cate pytteai privi Luna sistelele. Asa a devenit: a astronom. — Asculta, Lentil, ia zis Habarnam, Auzi ce mi sa intim- plat: sa desprins o bucatii de Soare si m-a lovit in cap. swsds Pe “ES 8e— Nu mai spune, Habarnam! izbucni in ras Lentila. Daca s-ar fi desprins 0 bucata din Soare, te-ar fi strivit de ramaneai acolo Jat. C4 doar Soarele e foarte mare. E mai mare decat intregul nostru Pamant. — Nui adevarat, raspunse Habar- nam. Eu cred ca Soarele nu-i mai-‘mare de- cat o farfurie. — Nise pare doar ci e.asa, pentru ci Soarele e foarte departe de noi. Soarele e un urias glob incandescent. Am vazut asta prin Iuneta mea. Dacd sar desprinde din Soare fie si numai o mica particica — ar dis- truge in intregime orasul nostru. — Lauzi! se mira Habarnam. Nu stiam ca Soarele-i atat de mare. Ma duc sa le spun si alor nostri, s-ar putea ca ei si nu fi aflat inc& nimic despre asta. Ins’ tu mai uiti-te o data la Soare, tot prin luneta aia a ta, nu cum- va sa fie stirbit intr-o parte! Habarnam porni spre casi povestin- due la toti cei pe care-i intalnea: — Fratilor, stiti cum e Soarele? E mai mare decAt tot Pamantul nostru. Da, asa e Soarele. Si s stiti, fratilor, ca din Soare s-a desprins o bucata care zboara drept catre noi. in curand o sa cada si o sa ne striveascd petoti. Mare nenorocire ne asteapta. N-aveti decat sa va duceti sa-] intre- bati pe Lentila. Radeau cu totii, deoarece il cunosteau pe palavragiul de Ha- barnam. Iar Habarnam porni in goana spre casa si se puse pe racnit: — Fratilor, salvati-va! Se pra- buseste bucata! — Care bucata? il intrebau. — Bucata, fratilor! S-a rupt o bucatd din Soare. Si, cand o sa de- tune acusica, s-a zis cu noi. Stiti cum e Soarele? E mai mare decat tot Pamantul nostru.— Da’ stiu cd le nascocesti! — Nu niscocesc nimic. Asa mi-a spus Lentila. A vazut el prin lune- ta lui. Au iegit cu totii in curte si au inceput sa se uite la Soare. S-au uitat, s-au tot uitat, pana ce au inceput sa le lacrimeze ochii. Si cum nu mai vedeau bine, incepu si li se pari c4, intr-adevar, Soarele e stirbit. Iar Habarnam racnea inainte: — Salvati-va care cum poate! E prapad! Se repezira cu totii sa-si adune lucrurile. Acuarela isi insfaicd vop- selele si pensula, Guzla—instrumentele muzicale: vioara, balalaica si trom- bonul de alam. Doctorul Piluld se framanta cautand prin toatd casa mica farmacie portativa, care se raticise pe undeva. Gogoasa igi inh&td galo- sii si umbrela gi iesi in goana mare, dar abia trecuse de poarti cind se auzi deodata glasul lui Stietot: — Linistiti-va, fratilor! Nu e nicio primejdie. Parca voi nu stiti ca Habarnam e un palavragiu? A nascocit toate astea. — Am nascocit? racni Habarnam. N-aveti decat sa va duceti sil intrebati pe Lentila. Pornira in goana catre Lentila si acolo se lamuri ca totul nu era decat o scorneala a lui Habarnam. Ki, si ce veselie a fost! Radeau cu to- tii de Habarnam si ziceau: — Ne miram doar de noi, cum de te-am crezut! — Iar eu, pe ct imi dau seama, nu ma mir deloc! raspunse Ha- barnam. Pentru ca eu am crezut cu adevarat. Tata ce caraghios era acest Habarnam.CAPITOLUL II Cum a devenit Habarnam muzicant C ind Habarnam se apuca de vreo treabi, o facea tot de-a-ndoase- lea, asa ca totul fi iesea anapoda. Stia sd citeascd numai silabisind si putea si scrie doar cu litere de tipar. Multi spuneau c4, desigur, in capul lui cam biatea vantul, dar asta nu poate fi adevarat, pentru ca, daca ar fi fost asa, cum se face ca el dovedea, totusi, o anumita intelegere? Sigur, intelegea greu, dar ghetele sile punea in picioare, si nu pe cap — iar pen- tru asta iti trebuie un dram de intelegere. Habarnam nu era chiar atat de rau. Ar fi vrut cu tot dinadinsul si invete si el ceva, dar nu-i plicea munca. Voia sf capete invatétura dintr-odata, fara niciun efort, or asa ceva bineinteles ca n-ar fi izbutit nici cel mai destept dintre pitici. Prichindeilor si prichindutelor le placea foarte mult muzica, iar Guz- 14 era un muzicant minunat. Avea fel de fel de instrumente si canta de- seori la ele. Ceilalti ascultau si apoi nu mai conteneau cu laudele. Ha- barnam fierbea de invidie ca Guzla era ludat, si atunci incepu sa roage: — invatama si pe mine sa cnt. Vreau si eu s& fiu muzicant. — Te invat, se invoi Guzla. La ce vrei s4 cAnti? — La ce-i mai usor? — La balalaica. — Ei, atunci, haide, da incoace balalaica, sa incerc. Guzla ia dat balalaica. Habarnam si-a trecut degetele pe strune. Pe urma a zis: — Nu, balalaica suna prea incet. Da-mi altceva care sa cante mai tare. Guzla i-a dat vioara. Habarnam scrfai putin cu arcusul pe coarde si spuse: — Dar ceva si mai tare nu ai? — Mai am trombonul, raspun- se Guzla. — Ia, dal incoace, sa incercdm. Se 12Guzla i-a dat trombonul cel mare, de alama. Si unde nu sufla o data Habarnam in el, de guité trombonul ca un apucat. — Uite, asta-i un adevarat instrument! se bucura Habarnam. Ce tare canta! — Ei, atunci invata sa canti la trombon, daci-ti place, se invoi Guzli. — Pai, de ce s4 mai invat? Gata, acum stiu sa cant, raspunse Ha- barnam. — Nui adevarat, inca nu stii s4 canti. — Ba stiu, stiu! Uite, asculti! tip’ Habarnam gi se apuca sA sufle din risputeri in trombon. — Bubu-bu-u! Tu-tu-tu-u! — Tu doar trombonezi, nu cAnti, i-a rispuns Guzli. — Cum nu cant? se supara Habarnam. Ba cant si inca foarte bine! Tare! —Eh, vai de capul tau! Aici nui vorba de tarie. Trebuie sa fie frumos. — Pai, am cantat chiar foarte frumos. — Ba nu-i frumos deloc, spuse Guzla. Dupa cate vad, nu ai niciun talent pentru muzica. — Ba m nu ai talent! se infurie Habarnam. Spui asta doar din in- vidie. Vrei ca numai pe tine si te asculte si sa te laude toti. — Nici vorba de asa ceva, spuse Guzla. Ia trombonul si canta cat pof daca socoti c4 nu trebuie sa inveti. N-au decat sd te laude si pe tine. — Pai, chiar am sA cant, raspunse Habarnam. Si incepu sa sufle in trombon, dar, nestiind sa carite, trombonul urla si horcdia, si tipa, si grohdia. Guzld asculta cat asculta... in cele din urma se plictisi. isi imbraca haina de catifea, isi prinse la gat fundulita trandafirie pe care o purta in loc de cravat si pleca in vizita. ee lZ eeSeara, cand toti prichindeii se adunasera acasa, Habarnam ]ua din nou trombonul si se apuca si sufle in el: — Bu-bu-bu-u! Du-du-du-u! — Cei cu zgomotul asta? stri- gara cu totii. — Asta nui zgomot, raspunse Habarnam. E cantecul meu. — Inceteaza imediat! striga Stie- tot. Ne spargi urechile cu muzica ta! — Asta pentru ca nu te-ai obis- nuit incd cu muzica mea. Dupa ce-o sa te obisnuiesti n-o s4-ti mai sparg urechile. — $i daca nu vreau si ma obis- nuiesc? Nu vreau!Dar Habarnam nu-l mai asculta si continua sa cante: — Bu-bu-bu-bu! Harrr! Hr-rr! Tiu! Tiu! — Termina odata! se napustira asupra lui toti prichindeii. Cara-te de-aici cu trombonul asta nesuferit! — Pai, unde sa ma car? — Du-te pe camp si canta acolo. — Pai in camp n-are cine sa ma asculte. — Ce, parca tu ai nevoie sa te asculte cineva neaparat? — Neaparat. — Atunci iesi in strada, acolo o sa te asculte vecinii. Habarnam a iesit in strada si s-a pornit sa cante langa casa vecina, dar vecinii lau rugat sd nu mai faca galagie sub ferestrele lor. S-a dus la alta casa — dar si de-acolo |-au alungat. S-a mutat la a treia casi — unde pati la fel —insa el socoti cA poate si le faca in ciuda gi s4 cante, s4 nu se opreasca. Ve- cinii sau infuriat, au navalit afar si Lau pus pe fuga. Cu chiu, cu vaia izbutit s4 scape de ei, cu trombonul lui cu tot. De atunci Habarnam n-a mai cantat niciodata la trombon. — Nu-mi inteleg muzica, spunea el. incd nu s-au ridicat pana la muzica mea. Cand 0 si se ridice, o si ma roage singuri, dar va fi prea tarziu. N-am sa le mai cant.CAPITOLUL III Cum a devenit Habarnam pictor Az era un pictor foar- te bun. Umbla intotdeauna intr-o bluza lung, careia ii zicea phalat*, Era de-ajuns si privesti cum sta, gatit in halatul sau si cu parul lung dat pe spate, in fata se- valetului cu paleta in mana. Ori- cine isi didea seama cf are in fata sa un pictor adevarat. Daca a vazut c4 nimeni nu-i apreciazi muzica, Habarnam se ho- tari s se faci pictor. Sa dus la Acuarela si ia spus: — Ascult, Acuareld, m-am hotarat si ma fac si eu pictor. Da-mi niste vopsele si o pensul. Acuarela nu era defel zgarcit, asa ca ii darui lui Habarnam vopse- lele lui vechi si o pensula. Chiar atunci veni la Habarnam prietenul sau Peticel. Habarnam ia spus: — Asazi-te, Peticel, imediat am sa-ti fac portretul. Bucuros, Peticel se asezi repede pe un scaun si Habarnam ince- pu sai facd portretul. Cum voia sa-l infatiseze cat mai frumos, ii picta un nas rosu, urechi verzi, buze vinete si ochi portocalii. Peticel era ne- rabdator sa-si vada mai repede portretul. De nerabdare nu putea sta lo- cului pe scaun si se tot misca. — Stai int-un loc, nu te mai misca, ii spunea Habarnam, altfel n-o sa-ti semene. — Dar acuma imi seamana? intreba Peticel. — Aidoma, rispunse Habarnam sii aplicd o pereche de mustati cu vopsea violet. — Hai, arati-mi, sa vad ce-a iesit! se ruga Peticel cand Habarnam ii termina portretul. Acesta i-l arata. — Cum, asa art eu? strigd speriat Peticel. — Bineinteles ca asa. Pai cum altfel? — Dar mustati, de ce mi-ai desenat? Ca doar eu n-am mustati. & 16@— Ei, odata si-odata tot o sa-ti creasca. — Si nasul de ce e rosu? — Asta ca sa fie mai frumos portretul. — Iar parul de ce e albastru? Ce, parca parul meu e albastru? — E albastru, raspunse Habarnam. Dar, daca nu-ti place asa, il pot face verde. —Nu, Asta nu-i un portret bun, spuse Peticel. Da-mi-l sid rup. — Vrei sa distrugi o opera de arti? se impotrivi Habarnam. Peticel vru si ia portretul, si atunci incepu bitaia. Auzind zgo- mot, venira indata Stietot, doctorul Pilula si alti prichindei. — De ce va bateti? i-au intrebat. — Uitati-va, striga Peticel, judecati si voi, care din noi are drepta- te: spuneti, cine e infatisat aici? Nu-i asa c4 nu sunt eu acela? — Bineingeles ca nu esti tu, raspunsera prichindeii. Aici e dese- nata o sperietoare. Habarnam zise: — Nu pricepeti ce e, pentru ca nu scrie cine e. lata, am sa scriu indata si totul o sa se lamureasca. Si luand un creion, scrise dedesubtul portretului cu litere de ti- par: PETICEL. Dupa aceea agata portretul pe perete si spuse: — Sa stea atarnat aici. S4-1 priveasca toata lumea, nu-i este inter- zis nimanui. —Nu+i nimic, zise Peticel, dupa ce-o si te culci siai si adormi, eu 0 s& vin si-o sil rup. — Iar eu noaptea asta n-am sa mf culc si n-am sa dorm, ci am sa stau de pazi, rispunse Habarnam.Peticel se supara si plecd acasi, iar Habarnam, intr-adevir, nu se culca in seara aceea. Dupi ce toti ceilalti adormira, el lua vopselele si incepu sid pic- teze pe fiecare. Pe Gogoasi il desena atat de gras, ci nici nu incapu in tablou. Lui Zapacila ii pict niste picioruse subtiri, iar la spate ii adau- gi, nu se stie de ce, 0 coadi de caine. Pe vandtorul Glontisor il infaitis clare pe cdtelul Strop. Doctorului Pilul ii puse in loc de nas un termo- metru. Lui Stietot fi desend, fara motiy, niste urechi de magar. intrun cuvant, ii infatis pe toti ct mai caraghios si mai nastrusnic. Catre dimineata agata toate portretele astea pe pereti si scrise sub fiecare ce infatisa, asa cA iesi o adevarati expozitie. Cel dintai se trezi doctorul Piluli. Cand vazu portretele de pe pe- reti, incepu si rida. fi placura asa de tare, incat isi puse ochelarii pe nas si incepu sa le cerceteze cu multi atentie. Se apropia pe rand de fiecare desen si radea cu hohote. — Bravo, Habarnam, se minuna doctorul Pilula. Niciodat in viata mea n-am ras atata! in cele din urmi se opri in dreptul portretului sau si intreba cu severitate: “ge 18 @— Da’ asta cine e? Nu cumva sunt eu? Nu, nu sunt eu. Astai un portret total neizbutit. Mai bine scoate-1 de-aici. — De ce sal scot? Lasa-l sa atarne acolo, raspunse Habarnam. Doctorul Pilula se supara si spuse: — Se vede treaba, Habarnam, ca esti bolnav. S-a intémplat ceva cu ochii tai. Cand ai vazut tu cd as avea un termometru in loc de nas? O sa trebuiasca sa-ti dau diseara ulei de ricin, Tare nu-i placea lui Habarnam uleiul de ricin. Se sperie si zise: — Nu, nu! Acum vad si eu ca portretul e neizbutit! El scoase de pe perete portretul lui Pilulé sil rupse. Dupa Pilula se trezi vanatorul Glontisor. $i lui ii placura portrete- le. Cat pe ce si plesneasci de ras, privindwle. ins& dupa ce-l viizu si pe al sau, buna lui dispozitie se risipi indata. — Asta e un portret rau, spuse el. Nu seam&ni cu mine. Scoate1 de-acolo, ca altfel n-o sa te mai iau niciodata la vanatoare. Habarnam fu nevoit sa-l ia de pe perete si pe vanatorul Glontisor. Asa s-a intimplat si cu toti ceilalti. Tuturor le placeau portretele altora si nu le pliceau ale lor. Ultimul se trezi Acuarela, care, din obisnuinta, dormea mai mult ca toti ceilalti. Cand isi vazu portretul pe perete se supara strasnic si spu- se ca acela nu-i un portret, ci o mazgialeala fara valoare si antiartistica. Dupa aceea rupse portretul de pe perete sii lua lui Habammam vopse- lele si pensula. Singurul rimas pe perete era portretul Ini Peticel. Habarnam il desprinse de acolo si se duse la prietenul su. — Peticel, vrei si-ti daruiesc portretul tau? in schimb, impacd-te cu mine, ii propuse Habarnam.Peticel lua portretul, il rupse in bucitele si zise: — Bine, hai si ne im- pacim. Dar sa stii cd daca miacar o singura data ma mai pictezi, n-am sma mai impac cu tine pentru nimic =~: in lume. SEN — lar eu n-am s& mai Tse pictez niciodati, rspunse Habarnam. Ci, uite, pictezi, pictezi si nimeni nu-ti spune macar multumesc, nu stiu decat sa te cer- te. Nu mai vreau si fiu pictor. CAPITOLUL IV Cum a inceput Habarnam Sa serie poezit eizbutind sa ajunga pictor, Habarnam hotari sa devina poet si s4 N scrie versuri. Cunostea un poet care locuia pe strada Papadiilor. Numele lui era Tabaltoc, dar, dup cum se stie, tuturor poetilor le plac numele frumoase. De aceea, cand Tabaltoc a inceput si scrie poezii, si-a ales un alt nume, si-a zis Floricica. intro zi Habarnam a venit la Floricica si i-a spus: — Asculta, Floricica, invata-ma si pe mine sa fac versuri. Vreau s& fiu si eu poet. — Dar ai talent pentru asta? intreba Floricica. — Desigur, am. Sunt foarte inzestrat, ia raspuns Habarnam. — Trebuie sa verificim, spuse Floricica. $tii ce-nseamna rima? — Rima? Nu stiu. — Rimi este atunci cand doua cuvinte au terminatii asemanatoa- re, il imuri Floricic’. De exemplu: rata - dimineat, prajitura uscatd - inghetata. Ai inteles? & 20 @— Am inteles. — Ei, atunci spune-mi 0 rim pentru ,toiag*. — Covrig, rispunse Habarnam. — Pai, ce fel de rima-i asta: toiag — covrig? Cuvintele astea nu ri- meaza defel! — De ce nu rimeaza? Doar amandoua se termina la fel. — Nui de-ajuns, spuse Floricica. Trebuie ca aceste cuvinte s4 sé asemene in asa fel incat si iasi ceva armonios. Uite, ascult&: toiag ~ mos- neag, visare - lumdnare, hartie - pilarie. — Am inteles, am inteles, strigi Habarnam. Toiag — mosneag, visare — lumAnare, hartie — palarie! E grozav! Ha-ha-ha! — Ei, acum giseste o rim& pentru ,cAlti*, spuse Floricica. — Malti, rispunse Habarnam. — Ces aceia ,malti2* se mira Floricica. Exist un asemenea cuvant? — Dar ce, nu existi? — Bineinteles ci nu exista. — Ei, atunci, ,balti*. — Ce mai sunt si ,baltii* astia? se mir din nou Floricica. — Ei, astai cand cobaltai ceva, atunci se fac ,balyi*, imuri Habamam. — Numai minciuni spui, zise Floricica, nu existé un asemenea cu- vant. Trebuie alese doar cuvinte care exist, nu niste nascoci — Si daca eu nu pot alege alt cuvant? — inseamni ca n-ai talent pentru poezie. — Ei, atunci gaseste tu o rima pentru cAlti, raspunse Habarnam. — indata, se invoi Florici Else opri in mijlocul camerei, isi incrucisa bratele pe piept, inclina capul spre un umir si incepu si se gandeasca. Apoi isi rasturna capulEee ee pe spate $i iar se gandi, fixandu-si privirile in ta- van, dupa aceea isi prinse barbia in maini si con- tinud si se gandeasca uitindu-se in podea. in sfar- sit incepu sa se plimbe prin camera mormaind incetisor, pentru sine: — Calti, valti, dalti, nalti, salti, malti... Mor- mii astfel mult vreme, apoi spuse: La naiba! Ce cuyant mai e si Asta? Nu rimeaza cu nimic! .— Ai vazut? se bucura Habarnam. Chiar tu folosesti cuvinte care nu rimeaza cu nimic si mai spui ca eu sunt lipsit de talent. — Ei, bine, esti talentat, foarte talentat, dar lasi-mA in pace! spuse Floricica. A inceput si ma doara capul. Scrie in asa fel incat s4 aiba inteles si rim, si gata poezia. — Oare e chiar asa de simplu? se mira Ha- barnam. — Bineinteles ca e simplu. Principalul e si ai talent. Habarnam s-a dus acasa si indata s-a apucat s scrie poezii. A halduit toata ziua prin camera, a privit cand in podea, cand in tavan, s-a prins si cu mainile de barbie si tot mormiaia cate ceva pen- tru sine. In cele din urma poeziile au fost gata si el vorbi: — Ascultati, fratilor, ce poezii am facut eu. — Sa auzim, s auzim, despre ce sunt poe- ziile? se interesara cu totii. — Poeziile sunt despre voi, marturisi Habar- nam. Iata, intai una despre Stietot: Stietot se plimba-n ploaie Si-a sarit peste 0 oaie. — Cum? striga Stietot. Cand am sarit eu peste 0 oaie? — Ki, asta-i asa, doar in poezie, pentru rima, ne lamuri Habarnam. |G 29— Vasazica, din pricina rimei o s4 nascocesti fel de fel de minciuni despre mine? isi iesi din fire Stietot. a — Desigur, raspunse Habarnam. Ce nevoie am s4 nascocesc lucruri adevarate? Adevarul nu trebuie sa fie nascocit, el exist oricum. — Daca mai incerci, 0 sa-ti arat eu de ce tre- buie si nascocesti lucruri adevarate! il ameninti Stietot. SA vedem ce-ai mai nascocit despre alti? — Iata, ascultati acum despre Grabila, spu- se Habarnam: Grabilé, fléménd cat zece Nghiti un fier de céilcat rece. — Fratilor! tipa Grabila. Ce-a nascocit asta de- spre mine? N-am inghitit niciun fier de calcat rece. —Nu mai tipa, ia raspuns Habarnam. Am spus si eu asa, doar pentru rim, ci fierul de cal- cat era rece. — Dar eu n-am inghitit niciun fier de cil- cat, nici rece, nici fierbinte! striga Grabila. — Pai, nici eu nu spun céai inghitit unul fier- binte, asa ca linisteste-te, raspunse Habarnam. Iata, ascultati poezia despre Probabil: Probabil sub pernd are O branzoaicé dulce, mare. Probabil se apropie de patul sau, se wita sub perna si spuse: — Minciuni! Nu-i nici o branzoaica aici. — Nute pricepi deloc la poezie, raspunse Ha- barnam. Asta e un fel de a spune, doar asa, pentru rima, ca se afla, dar de fapt branzoaica nu se afla acolo. Uite, am mai ficut o poezie si pentru Pilula! — Fratilor! striga doctorul Pilula. Trebuie sa oprim bitaia asta de joc! Oare o sa ascultam, linis- titi, toate minciunile Ini despre fiecare? Se 23 we— Ajunge! strigard cu totii. Nu mai vrem s4 ascultim! Astea nus poezii. ci niste scorneli nerusinate. Dar Stietot, Grabild si Probabil strigau: — Lisatil s& citeasc! Odati ce-a citit despre noi, sa citeasca si despre alti. — Nui nevoie! Noi nu vrem! strigau ceilalti. — Ei, dac voi nu weti, atunci o si ma duc sa le citesc vecinilor, spuse Habarnam. — Cum? racnira cu totii. Sa te duci si ne faci de ras si fat de ve- cini? Incearcd numai! Ca dupa aceea nu mai ai ce cAuta acasa. — Ei bine, fratilor, n-o si ma duc, se invoi Habarnam. Dar sé nu mai fiti suparati pe mine. De atunci Habarnam hotiri s4 nu mai scrie poezii. | 4 we eeCAPITOLUL V Cum s-a plimbat Habarnam in automobilul cu apa gazoasa ecanicul Surubel si ajuto- rul lui, Piulita, erau niste mesteri foarte buni. Semanau unul.cu celalalt, doar ci Surubel era nitelus mai inalt, iar Piulité ni- telus mai scund de staturé. Ami doi purtau vestoane din piele. in buzunarele vestoanelor aveau in- totdeauna chei pentru piulite, clesti, pile si alte instrumente de fier. Daca vestoanele n-ar fi fost din piele, demult li sar fi desprins buzunarele. Aveau si sepci tot din piele si ochelari de protectie. Ochelarii acestia si tre ceva in ochi. Surubel si Piulitd ramaneau zile intregi in atelierul lor si reparau primusuri, cratife, ceainice, tigai, iar cénd nu aveau ce repara faceau triciclete si biciclete pentru pitici. Odat, Surubel si Piulita, fara s4 spuna vreo vorba, s-au in- chis in atelierul lor si au inceput sa mestereasca ceva. O luna incheiata au pilit, au dat la rindea, au nituit, au sudat si n-au aratat nimic nimanui, iar cand s-a incheiat luna se constata c alcatuisera un automobil. Era un automobil actionat cu ap’ gazoasa si sirop. In mij- locul masinii se afla o banca pentru sofer, iar in fata acesteia era asezat rezervorul cu apa gazoasa. Gazul din rezervor trecea, printro teava, intr-un cilindru de arama gi actiona un piston de fier. Sub presiunea gazului pistonul se misca inainte si inapoi si invartea rotile. Sus, deasupra banchetei, era fixat un borcan cu sirop. Siropul se scurgea prin alt teava in rezervor si servea la unsul intregului mecanism. i puneau cand lucrau, ca si nu le in- “oe 2h weAcest tip de automobil cu api gazoasa era foarte raspandit prin- tre pitici. Dar automobilului construit de Surubel si Piulita ii fusese adu- si o foarte importanta imbunatatire: la un perete lateral al rezervoru- lui era legat& 0 mic teavi elastic din cauciuc, cu robinet, pentru a se putea bea ap’ in timpul mersului, fara a opri masina. Grabili invatd si conduca acest automobil si, pentru oricine do- rea si faci o plimbare, el pornea imediat la drum fara si refuze vreo- dat pe cineva. Cel mai mult fi plicea sa se plimbe cu automobilul lui Limonada, pentru c4 pe drum putea sa bea apa gazoasi cu sirop cat ii poftea inima. Si lui Habarnam ii plicea plimbarea cu automobilul, asa ci Grabila il avea adesea ca musteriu. ins Habarnam dorea si invete sA conduca sin- gur masina, asa ci incepu si roage pe Grabila: — Lasi-mi pe mine si conduc automobilul. Vreau sé-nvat si-l con- due singur. — Nai si poti, spuse Grabila. Doar e vorba de-o masina. Trebuie 4 te pricepi. — Ce-i aici de priceput? ia rispuns Habarnam. Am vazut la tine cum se conduce. Tragi de manete si invarti volanul. E foarte simplu. — Pare numai cd e simplu, dar de fapt e o treabi grea. O si te ac- cidentezi si tu si-o sa distrugi si automobilul. — Las, Grabila, nui nimic! s-a suparat Habarnam. Cand o simi ceri si tu ceva, nici eu n-am si-ti dau. intro zi, cand Grabil 4, Habarnam se furisa in auto- mobilul aflat in curte si incepu si trag de manete si si apese pedalele. La inceput nu se intimpli nimic, dar deodata masina incepu sa huruie sio lua razna. Piticii vizurd totul de la fereastri si iesira in goan’i din casi. — Ce faci? strigara ei. Ai sd te accidentezil nu era a— N-am si mA accidentez, raspunse Habarnam si in aceeasi clipa se izbi de cotetul cdinelui care se afla in mijlocul curtii. Buf-poc! Cotetul se facu surcele. Bine cel putin c& Strop avusese timp sa sara de acolo, ca altfel Habarnam lar fi strivit. — Uite, vezi ce-ai facut? striga Stietot. Opreste-te imediat! Habarnam se sperie, vru sii opreasc’i masina si trase de o maneta. Dar masina, in loc s4 se opreasci, porni si mai repede. in drumul ei didu peste un chiosc. Buf-poc! Chioscul se desfacu in bucati. Habarnam fu ingropat sub un morman de aschii, O scdndura i se agata de spate, alta il izbi in ceafa. Se las pe volan si incerca s vireze. Automobilul se invartea prin curte, iar Habarnam striga cat il tinea gura: — Fratilor, deschideti mai repede poarta, altfel o sa strivesc totul pe aici! Piticii au deschis poarta, Habarnam a iesit din curte si a pornit in goani pe stradi. Atrasi de zgomot, piticii navalira de prin toate curtile. — Pazeal striga Habarnam si gonea inainte. Stietot, Probabil, Surubel, doctorul Pilula si alti pitici alergau dupa el. Dar ti-ai gasit! Nu Lau putut ajunge din urma. Habarnam tot trecea de pe o strada pe alta si nu stia cum sa opreas- cA masina. in sfarsit, automobilul se apropie de rau, se dadu peste cap si porni de-a dura pe povarnis. Habarnam fu aruncat afara si rimase intins pe mal, iar automobilul cu apa gazoasi cdzu in api si se scufunda. Stietot, Probabil, Surubel si doctorul Pilula il insfacara pe Habar- nam si-l dusera acasa. Cu totii credeau ca e mort. “ge OTAcasa |-au asezat pe pat si abia atunci a deschis Habarnam ochii. El privi in jur si intreba: — Fratilor, mai sunt viu? — Viu, viu, rispunse doctorul Piluld. Numai, te rog, stai linistit, wre- buie sa te examinez. Elil dezbraca pe Habarnam si incepu sé-l examineze. Dupi aceea spuse: © 28— Uimitor! Toate oasele sunt intregi, are doar niste contuzii si ca- teva aschii. — Pai, mi sa agitat o scéndura de spate, spuse Habarnam. — O SA trebuiasca s scoatem aschiile, clatina din cap Pilula. 0 si ma doar? se sperie Habarnam. — Nu, niciun pic. Uite, ti-o scot chiar acum pe cea mai mare. — A-a-au! tip’ Habarnam. — Ce a-a-au? Ce? Te doare? se mira Pilula. — Sigur cd ma doare! — Ei, rabda, rabda. Ti se pare doar ca te doare. —Nu, nu mise pare! Au-au-au! — Dar de ce tipi de parc te-as tia? CA doar nu te tai. — Ma doare! Mi-ai spus ca n-o sa ma doar, si acuma mi doare! — Ei, mai incet, mai incet... Mai am de scos 0 singura aschie- — Au, las, lasa! Mai bine raman cu aschia. — Nu se poate, o si faci puroi. — Au-au-au! — Ei, gata. Acum trebuie doar s4 ungem cu iod. — Si asta o si m4 doara? — Nu, c4nd dau cu iod nu te doare. Stai cuminte. — A-aaul —Nu mai zbiera! iti place si te plimbi cu masina, dar si rabzi pu- tin la durere nu-ti place! — Vai! Ce tare ma ustura! — O site usture putin si-o sa te Jase. Acum 0 sa-ti pun termometrul. — Uf, nu-mi trebuie termometru. Nu-mi trebuie! — De ce? — Osa mi doara! — Pai, termometrul nu doare. — Mi-ai spus mereu ca nu ma doare si pe urma m-a durut. — Tare sucit mai esti! Oare nu tiam pus niciodata termometrul?— Niciodata. — Ei, uite, o sd vezi acuma ca asta nu doare, spuse Pilula si se duse dupa termometru. Habarnam {asni din pat, sari pe fereastra si fugi la prietenul sau Peticel. Doctorul Pilula se intoar- se cu termometrul, dar ia] pe Ha- barnam de unde nui! — Ei, poftim de trateaz4 un astfel de bolnav, mormiai Pilula. Tu te straduiesti sa s-l vindeci, iar el sare pe fereastra si-o ia la sanatoasa. E inadmisibil! CAPITOLUL VI Cum a conceput Stietot un balon S tietot, cdruia ii placea foarte mult sa citeasca, aflase din carti de- spre tari indepartate si despre fel de fel de calatorii. Adesea, seara, cand n-avea ce face, el le povestea prietenilor sai despre ceea ce citise in carti. Prichindeii se dadeau in vant dupa asemenea istorisiri. Le pla- cea sa asculte despre tari pe care nu le vazusera niciodata, dar mai ales ii atrigeau povestirile despre cAlitorii, pentru cd cei care cAlitoresc trec prin tot felul de intéamplari nemaipomenite si aventuri dintre cele mai neobisnuite. Tot ascultand istorisiri din acestea, prichindeii incepura sa crea- da ca ar putea pleca gi ei intr-o calatorie. Unii propusera si o faci pe jos, altii s& pluteasca pe rau cu bircile, iar Stietot propuse: — Haideti sé construim un balon si sa zburam cu balonul. Ideea asta au gasit-o cu totii excelenta. Pana atunci nu zburasera niciodata cu balonul si socoteau cA ar fi foarte interesant. Bineinteles, | & 30nimeni nu stia cum se construieste un balon, dar Stietot a promis ci va chibzui el totul si le va explica apoi si lor. Asa c& Stietot incepu sa se gandeasca. Se gandi trei zile si trei nopti si hotari si faci un balon din cauciuc. Piticii stiau cum se obtine cauciu- cul. in orasul lor cresteau niste flori asemanAtoare cu ficusii. Daca faci o crestatura pe tulpina acestei flori, incepe si se scurgi din ea o zeama alba. Zeama asta, numita lichid de cauciuc, se ingroas incet-incet si se transformi in cauciuc, din care se pot confectiona mingi si galosi. Dupi ce Stietot a nascocit asta, le-a poruncit prichindeilor si adu- ne lichid de cauciuc. incepura cu totii si care lichidul alb in butoiul pregitit anume de Stietot. Se duse si Habarnam si adune lichid, dar se intalni pe drum cu prietenul sau, Peticel, care se juca cu dowd prichin- dute, sarind coarda. — Asculta, Peticel, ce chestie am nascocit noi! spuse Habarnam. O sa plesnesti de invidie cAnd o sa afli, mai frate-miu! — Ba si stii cd n-am si plesnesc deloc, fi raspunse Peticel. Ce, n-am alti treaba decat si plesnesc? — O sa plesnesti, o si plesnesti! cduta si-l convingi Habarnam. Si vezi ce chestie, fratioare! Nici in vis n-ai vazut asa ceva. — Ei, despre ce chestie e vorba? se interesi Peticel. — indata o si mesterim o basica plina cu aer si o s4 zburim cu ea departe. Pe Peticel il cuprinse invidia, Vrand sd se laude si el cu ceva, spuse: —Mare lucru, 0 basic! Eu in schimb m-am imprietenit cu prichin- dutele. ee 3le— Gu care prichindute? — Vite, cu ele, spuse Peticel si le arti cu degetul pe prichindute. Pe asta o cheama Gazuta si pe asta Tintisoara. Gazuta si Tintisoara stateau ceva mai departe si priveau cu ingri- jorare pe Habarnam. Habarnam se uita la ele incruntat si zise: _ — Aha, asa deci! Dar tu parca esti prieten cu mine! —Sunt prieten cu tine, dar si cu ele. Una n-o impiedica pe cealalta. —-Ba o impiedic, rispunse Habarnam. Cine e prieten cu prichin- dutele.e si el o prichindita. Vreau sa te certi indat cu ele! — De ce sa ma cert? — iti cer eu sA te certil Altfel o si ma cert eu cu tine. —N.ai decat, cearta-te! Mare scofala! — Uite ca ma cert, iar Gazutei si Tin- tisoarei tale o sa le arat eu! Habarnam isi stranse pumnii si se nipusti asupra prichindutelor. Peticel #i taie calea sii repezi un pumn in frunte. incepura sd se bata, iar Gazuta si Tintisoa- ra o luara la goani speriate. —Vasizica, din pricina acestor pri- chindute mi-ai dat un pumn in frunte? striga Habarnam incercand s&-] loveasca. we pe Peticel in nas. — Dar de ce le jignesti? intreba Peti- cel impungand cu pumnii in toate partile. — Ia uite ce mai aparator s-a gasit! raspunse Habarnam si-i izbi prietenul in crestetul capului cu atata putere, ca aces- ta se clitind si o Ind repede la goana. — Sunt certat cu tine! fi striga Ha- barnam din urma. — Nai decAt! raspunse Peticel. Tot tu o sA vii primul si te impaci. — Aji sa vezi ca n-am sa vin! Noi o s4 facem o calatorie zburand cu bisica pli- na cu aer! & 32 @— O s& zburati de pe acoperis ~ in pod! — Ba nu, voi o sii zburati de pe aco- peris in pod! raspunse Habarnam si ple- cA si adune lichid de cauciuc. Dupi ce butoiul se umplu cu lichid, Stietot il amesteca grijuliu sii porunci lui Piulit sé aducé o pompa din acelea cu care se umfla rotile de automobil. La aceasta pomp el atas4 un tub lung de ca- uciuc, turna peste capatul tubului putin. lichid si-i porunci lui Piulita si dea usor la pompa. Piulita incepu sa pompeze si in- data, din lichidul de cauciuc prinse sa se formeze o basic, la fel ca acelea din spu- mA de spun. Stietot adauga mereu lichid de cauciuc pe basica aceasta, iar Piulité nu contenea si pompeze aer, astfel ca bisi- ca se umfla treptat, tot mai mult, prefa- candu-se int-un mare balon. Stietot nu mai prididea si adauge lichid de cauciuc pe toate partile. Atunci el ceru celorlalti prichindei sid ajute. Cu totii se pusera in- data pe treaba. Pentru fiecare se gasi ceva de facut in jurul balonului, numai Habar- nam se tot invartea, fluierand, de colo-colo. Se straduia sa se tind cat mai departe de balon, il masura din cand in cand cu pri- virea si gura nu-i mai ticea: — O sa crape basica! Uite, acusi o si crape! Uf! Dar balonul nu crapa, ci devenea cu fiecare minut mai mare, tot mai mare. Cu- rand fu atat de umflat ca prichindeii erau nevoiti sa se catere in tufa de alun, din mij- locul curtii, pentru a-] putea unge pe dea- supra si pe parti. “oo 33Lucrul la umflatul balonului dura dou zile si fu intrerupt doar atunci cand balonul ajunse de mirimea unei case. Dupi aceea, Stietot leg cu o sfoard tubul care se afla dedesubtul balonului, pentru ca ae- rul s4 nu iasa, si zisé: — Acum balonul trebuie Lisat si se usuce, iar noi o si ne apucim de alti treaba. ELfixd cu o franghie balonul de tufa alunului, si ntl ia vantul, dupa care ii imparti pe prichindei in dou grupuri. Primului fi ordond si adu- ne gogosi de matase, de pe care si depene firele si si faci din ele ati de mitase. Apoi si impleteasc din ea o plasi uriasi. Celuilalt grup Stietot i porunci sa alc&tuiasc’ un cos mare din coaji subtire de mesteacdn. ee in vreme ce $tietot si prietenii sai erau prinsi cu aceasti munci, locuitorii din Orasul Florilor veneau si priveau balonul urias legat de tufa de alun. Fiecare voia si ating’ balonul cu mana, ba unii incercau chiar si-l ridice. —Balonul e usor, spuneau ei, il poti lesne ridica doar cu o mana. — De usor e usor, dar, dupa parerea mea, n-o s4 poat zbura, spuse prichindelul Carbunas. — De ce sa nu zboare? intrebara ceilalti. — Pai, cum sa zboare? Daca ar putea zbura, sar inala in sus, dar asa el sta rezemat de pamant. inseamné ca, desi e usor, totusi greu, raspunse Carbunas Piticii cizura pe ganduri. — Hm! Hm! ziceau ei. Balonul e usor $i totusi e greu. Asta-i adevarat. Si-atunci cum o sa zboare? Incercara s&-] iscodeasca pe Stie- tot, dar acesta le spuse: — Aveti putina rabdare. in cu- rand o sa va imuritiintrucat Stietot nu le explica nimic piticilor, acestia incepura si se indoiasca si mai mult. Carbunas umbla prin oras si rispandea tot fe- lul de zvonuri prostesti. — Ce forta ar putea ridica balonul in sus? intreba el si-si raspun- dea singur: nu exist o astfel de fort! Pasarile zboara pentru cA au aripi, dar basica de cauciuc n-are cum si se ridice. Ea poate zbura doar in jos. Pana la urma nimeni din oras nu mai credea in nazbatia asta. Cu totii nu faceau decat sa radi, se apropiau de casuta lui Stietot, se uitau la balon de dupa gard si spuneau: — Uitati-va, uitati-va! Annceput si zboare! Ha-ha-hal Dar Stietot nu dadea atentie acestor ironii. Dupa ce plasa de ma- tase a fost gata, el porunci s4 imbrace cu ea balonul de sus pana jos. Astfel, plasa fu trecuta peste balon, acoperindu-l complet. — Uitati-val! strigara piticii de dupa gard. Vor s& prinda balonul in plas. Se tem c-o si zboare. Ha-ha-ha! Stietot ceru prietenilor sai s& lege balonul cu o franghie, pe care apoi s-o treaci peste creanga alunului si si ridice. Imediat Grabila si Piulita se urcara cu funia in alun si incepura sa traga balonul. Asta fi inveseli nespus pe cei ce priveau. — Ha-ha-ha! radeau ei. Se vede ca asta-i un balon pe care trebuie sil tragi in sus cu franghia. Cum o sa zboare, daca e nevoie de funie ca sa fie ridicat? 4 — Chiar asa vor face, raspundea on Cérbunas. Ei o si se ageze pe balon, oe. i o s& traga de funie, si atunci balonul af 0 s4 zboare.Cand balonul fu ridicat de la pamant, plasa de pe marginile sale se lisa in jos si Stietot porunci si fie legat de capetele ei cosul impletit din coaji de mesteacin. Cosul avea forma patrata. induntru, pe fieca- re latur, era prinsa o bancuta si pe fiecare bancuf puteau sa incapa cate patru prichindei. Dupa ce cosul fu legat de plas in cele patru colturi, Stietot anun- 4 c& lucrul la constructia balonului a luat sfarsit. Grabild isi inchipuia ca vor zbura imediat, ins Stietot spuse ci mai trebuie pregatite para- sute pentru toti. — De ce parasute? intreba Habarnam. — Daca balonul crapa? in cazul asta va trebui sa sérim cu para- sutele. in ziua urmatoare, Stietot si prietenii lui furd ocupati cu confec- tionatul parasutelor. Fiecare dintre ei isi mesterea singur paraguta, din pufuleti de papadie, iar $tietot le arita tuturor cum anume s-0 facd. Locuitorii orasului vedeau ca balonul atarna nemiscat pe crean- ga sisi spuneau unul altuia: — O si stea atarnat asa pana o sA crape. N-o si zboare niciodata. — Ei, haide, de ce nu zburati? strigau ei de dincolo de gard. Tre- buie si zburati pana ce n-apuca balonul si crape. — Nu Va nelinistiti, le raspunse Stietot. O si zburam maine-dimi- neata la ora opt. Multi prichindei izbucnira in ras, dar uni incepura sa aiba indoieli. — Te pomenesti c-o si zboare cu adevarat! isi spuneau ei, Trebuie sa venim maine si vedem. & 36 @CAPITOLUL VII Pregativi de calatorie A I n dimineata urmatoare Stietot isi sculé prietenii mai devreme. De- indatd incepura sa se pregateasca de drum. Surubel si Piulitd igi im- bracara vestoanele de piele. Vanatorul Glontisor se incalté cu cizmele din piele, favoritele lui. Carambii acestor cizme ajungeau mai sus de ge- nunchi si se incheiau deasupra cu catarame. Asemenea cizme erau foar- te comode pentru calatorie. Grabila isi imbraca costumul sau ,,fulger“. Despre costumul asta se cuvine sa dam cateva amanunte. Grabild, care se grabea intotdeauna si cdruia nu-i plicea si-si piarda timpul degeaba, nascocise un costum special pentru el, care nu avea nici macar un singur nasture. Se stie doar ca Ja imbracat sau la dezbracat cel mai mult timp se pierde pentru descheiatul si incheiatul nasturilor. Costumul lui Gra- bili nu era format din cimasa si pantaloni: acestea erau impreunate intrun singur tot, ceva de felul salopetei. Salopeta se incheia sus, cu un sin- gur buton, asezat spre ceafai, Era de-ajuns si desfaci butonul si, ca prin far- mec, intregul costum cdea de pe umeri si se Kisa fulgeritor Ia picioare. Gogoasi cel rotofei isi imbrac4 costumul de zile mari. El pretuia cel mai mult la un costum buzunarele. Pentru el costumul era cu atat mai bun cu cat avea mai multe buzunare. Cel mai luxos costum al séu avea saptesprezece buzunare. Vestonul avea zece buzunare: doua la piept, doua pe poale, doua pe laturi, trei in interior si un buzunar secret pe spate. Pantalonii aveau: doua buzunare in fata, doui la spate, doui lateral si un buzunar jos, la genunchi. in viata obisnuita astfel de costume, cu saptesprezece buzunare, din care unul la Z genunchi, poti intalni numai la operatorii de film.Limonada se gati intr-un costum in carouri. El purta intotdeauna costume in carouri. Si pantalonii erau in carouri, si vestonul in carouri, si sapca tot in carouri. Ori de cate ori il vedeau de departe, piticii spu- neau: ,Priviti, uitagi-va, vine tabla de sah!“ Probabil se gati in costumul de schi pe care-l socotea foarte comod pentru cilatorie. Posibil imbra- cf o flanea in dungi, jambiere in dungi, iar in jurul gatului isi infisurd un fular in dungi. Cu asemenea costum era dungat din cap pana-n pi- cioare, incat vazanduw de departe ziceai c4-i o saltea in dungi, nu Posi- bil. fntr-un cuvant, toti sau imbricat cu ce-au putut, numai Zapacili, care avea obiceiul si-si arunce lucrurile pe unde nimerea, nu reusi cu niciun chip sa-gi gaseascd vestonul. Si sapca si-o bigase pe undeva, asa cA, oricat a cdutat-o, n-a gisit-o pe nicdieri. in cele din urma didu, sub pat, peste caciula de iarna, cu urechi. Pictorul Acuarela hotari sa picteze tot cea ce va vedea in timpul cAlitoriei. El isi lua vopselele si pensula si le asez din timp in cosul ba- lonului, Guzki se hotari sa ia cu sine piculina. Doctorul Pilula isi lu mica farmacie portativa si o puse de asemenea in cos, sub banca. Asta era 0 treaba foarte bine gandita, deoarece in timpul cAlitoriei s-ar fi putut imbolnivi cineva. inca inainte de ora sase dimineata se adunase acolo aproape in- tregul oras. Multi dintre cei care voiau si vada zborul se cAtarasera pe garduri si pe acoperisurile caselor. Grabila fu cel dintai care intra in cog sisi alese locul cel mai co- mod. in urma lui urci Habarnam. — Uitati-va, strigau spectatorii adunati in jur, au si inceput si se aseze!— Voi de ce v-ati suit in cos? spuse Stietot. Dati-va jos, e inci prea devreme. — De ce e prea devreme? Doar suntem gata de zbor, raspunse Ha- barnam. — Ce pricepi tu! inainte de toate balonul trebuie umplut cu aer cald. —De ce cu aer cald? intreba Grabila. — Pentru cA aerul cald e mai usor decat cel rece si intotdeauna se ridica. Cand vom umple balonul cu aer cald, acest aer cald se va inalta si va trage dupa el balonul, lamuri Stietot. — Aaa, inseamna ca mai trebuie si aer cald! zise taraganat Habar- nam si apoi impreund cu Grabili se didurd jos din cos. — Uitati-va, strigd cineva de pe acoperigul casei vecine, se dau jos! S-au rizgandit, nu mai zboar: —Vezi bine ci sau razgandit, li se raspunse de pe alt acoperis. Par- cA poti zbura cu un astfel de balon! Asta-i o inselatorie si nimic altceva! in acest timp Stietot le porunci piticilor si umple cativa saci cu ni- sip si si-i puna in cos. indat& Grabil, Tacutul, Probabil si alti prichin- dei se repezira si toarne nisip in saci si sii care in cos. — Asta ce-o mai fi? se intrebau unii pe altii spectatorii. De ce pun saci cu nisip in cos? — Ei, ce nevoie aveti de saci cu nisip? striga Carbunas, care sedea calare pe gard. — De-aia! Ca séi aruncim in capul vostru cand o sf ne ridicdm, raspunse Habarnam. Bineinteles, Habarnam nu stia nici el de ce era nevoie de saci cu nisip. Zisese si el asa, intr-o doara. — Dar mai intai ridicati-va! striga Carbunas. Prichindelul Faramita, care statea pe gard lang Carbunas, spuse: — Probabil ca le e frica si trimit s zboare, in locul lor, sacii cu nisip.Cei din jur izbucnira in ras: — Vezi bine ca le e frica! Numai ca de ce sa le fie frica? Oricum, balonul n-o si zboare. — Dar poate cA totusi 0 si zboare, spuse una dintre prichindute- le care priveau si ele prin crapaturile gardului. Pe cand in jurul lor se discuta astfel, Stietot dadu ordin sa se aprin- da un foc zdravin in mijlocul curtii si atunci vazurd cu tofii cum Surubel si Piulitd scot din atelierul lor un cazan mare, de arama, pe care pun pe foc. Cazanul acela ei il facusera cu mult inainte, pentru incAlzit aerul. Ca- zanul se inchidea ermetic, cu un capac in care se afla un orificiu. intr-o parte fusese potrivita o pompa pentru pompat aer in cazan. Acolo aerul se incalzea si apoi iesea fierbinte prin orificiul din capac. Fara indoiala ca niciunul dintre privitori nu putea ba- nui la ce serveste cazanul, insa fiecare din ei facea presu- puneri: — Se vede ca s-au hotarat sa-si fiarba supa, ca s4 ia mi- cul dejun inainte de a pleca in calatorie, spuse prichinduta pe care-o chema Romanita. 6 — Pai ce crezi, ii raspunse Faramita, si tu, probabil, ai 3 imbuca ceva daca ai intreprinde o cdlatorie atat de lunga! os a — Fira indoiala, se invoi Romanita. S-ar putea ca asta sa fie ultima oara. — Ce sa fie ultima oara? — Ei, vor manca pentru ultima oard, pe urmé isi vor lua zborul, balonul va crapa si ei vor muri. —Nu+i fie team, n-o si crape, ii spuse Carbunas. Pen- tru ca sa crape ar trebui mai inti sa zboare, dar Asta, dupa cum vezi, zace in acelasi loc de © siptimani incheiata si nu zboara nicdieri. — Acum insa o sa zboa- re, rispunse Tintisoara care venise cu Gazufa sa vada balo- nul zburand.indata toti privitorii incepura si discute cu aprindere. Daca cine- va spunea cA balonul 0 sa zboare, altcineva il contrazicea imediat c4 n-o sA zboare, iar daca unul zicea ca nu va zbura, i se raspundea pe data ca va zbura. Se starni o asemenea gilagie, ci nu se mai auzea nimic. Pe unul dintre acoperisuri doi prichindei s-au luat chiar la bataie, atat de aprin- sa era discutia. Abia i-au potolit udandu-i cu apa. Intre timp aerul din cazan se incalzise suficient si $tietot socoti ca e momentul sd se inceapa umplerea balonului cu aer fierbinte. Dar, pen- tru al umple cu aer fierbinte, trebuia mai intai golit de aerul rece. $tie- tot se apropie de balon si dezlegi sfoara cu care legase strans tubul de cauciuc, Cu un suierat puternic aerul rece incepu sa iasa din balon. Pi- ticii, care discutau daca zborul va avea loc sau nu, se intoarsera si vazu- ri cum balonul incepe si se micsoreze cu repeziciune. El se muie, se zbarci intocmai ca o para uscata si disp&ru in fundul cosului. Acolo unde mai-nainte uriasul balon aparea in toata splendoarea sa, acum nu era decat un cos acoperit cu o plasa. Suierul se opri si imediat rasuna un hohot general de ras. Radeau cu totii: si cei care spusesera ca balonul va zbura, si cei care spusesera cA nu va zbura, iar Peticel, prietenul lui Habarnarn, de atata ras s-a ros- togolit de pe acoperis si si-a facut un cucui la-ceafi.Doctorul Piluli a fost nevoit sal trateze si s4-i unga cucuiul cu iod. — Halal zbor! se striga de jur imprejur. Halal balonul lui Stietot! Lau dichisit o saptamana intreagi, iar el n-a avut de lucru sia crapat. Asta zic si eu distractie! fn viata mea nu mi-a fost dat si rad atata! insa Stietot nici de aceasta data n-a luat in seama ironiile. El puse cazanul in legatura cu balonul printro feava lungi si porunci sa fie ac- tionata pompa atasat la capacul cazanului. in cazan incepu s4 patrunda aer proaspat, in vreme ce aerul incalzit trecea prin teava direct in balon. ‘Treptat, balonul de sub plas devenea mai mare, si incepu si iasa din cos. ee 41 we— Priviti, se bucurau spectatorii, il umfli din nou! Tare suciti mai sunt! Ca doar iarasi o 4 crape. Nimeni nu mai credea ci balonul avea si zboare. Iar intre timp balonul se facuse incd si mai mare, iesi pe jumatate din cos, aratand in- tocmai ca un pepene urias pe o farfurioara, Dintr-odati bagara de sea- ma cd, incet-incet, balonul se ridica tot mai sus si intinde plasa cu care era legat de cos; scoasera cu totii strigite de uimire. Vedea oricine ch de data asta nimeni nud mai tragea de franghie in sus. — Ura! strigd Romanita si chiar batu din palme. — Nu zbiera! se rasti la ea Carbunas. — Doar si-a Iuat cu adevarat zborul! — inca nu sia luat cu adevarat zborul. Nu vezi ci e legat de cos? Parca va putea ridica cosul si inca cu piticii in el! Chiar atunci Carbunas observa ca balonul, devenind si mai mare, se ridicase mult de tot si cogul se desprinsese de pamént. Nu se mai putu abtine si striga din toata puterea: — Tinetill Nu vedeti csi ia zborul? Ce faceti? Dar balonul nu zburi, deoa- rece era legat zdravin de tufa de alun. Cosul se alti doar putin deasupra pamantului. — Uraa! risuna din toate partile. Ura! Bravo, Stietot! Halal balonul lui Stictot! Dar cu ce Lau umflat, oare? Cu abur, probabil. Acum credeau cu totii ci balonul va zbura.CAPITOLUL VII La drum Az I n cele din urma umplerea balonului cu aer cald Ina sfarsit. Stietot porunci s& fie dus de acolo cazanul si cu mana lui lega sfoara la tu- bul de cauciuc, pentru ca aerul cald si nu iasa din balon. Dupa aceea le porunci tuturor sa se aseze in cos. Primul urca Grabila, in urma lui se avanti Gogoasa, care era cat pe ce sa cada peste capetele celor de jos. Pe langa ca era rotofei, toate buzunarele fi erau doldora cu fel de fel de lucruri: ici o bucaticé de zahar, dincolo un biscuit. Pe deasupra isi mai incdltase, pentru orice eventualitate, si galosii, iar in maini tinea umbrela. Cu eforturi unite Gogoasa fu urcat in cos, iar in urma lui in- cepura si se catere si ceilalti pitici. Zahar Zaharescu Limonada se agi- ta in jurul cosului si-i ajuta pe toti sa se urce. — Stati jos, va rog, spunea el, asezativa cat mai comod. Este loc destul pentru toi in balon. — Asazi-te si tu, i se rispundea. — Am timp, zicea Limonada. Important este si luati loc voi. Serviabil, el fi sustinea pe toti de brat sii ajuta s4 urce. in sfarsit intrard toti in cos. Doar Limonada rimisese jos. — De ce nu urci? il intre- bara. — Oare n-ar fi bine sa nu mai plec? raspunse Limonada. Ocup cam mult loc. $i fara mine sunteti cam inghesuiti acolo. Ma tem sa nu se depi- seascd greutatea. — Nu te teme, n-o sa se depageasca nici o greutate.—Nu, fratilor, zburati fara mine. Eu o si va astept aici. De ce si va incomodez? —Lasi, n-o s4incomodezi pe nimeni, ii rispunse Stietot. Asazi-te. De vreme ce-am hotirat si zburam, apoi si zburam impreund. Limonad sui cam in sil& in cos si atunci se intémpli ceva cu to- tul neasteptat: cogul impreund cu balonul se Hisar brusc la pimént. — Ia te uit, au zburat! izbucni in ras, de pe gard, Firamita. — Situ de ce razi? se rasti la el Cirbunas. Aici se intampli o ne- norocire, iar el rade! — Nu e nici o nenorocire, raspunse Lentil, Pur si simplu balonul este calculat pentru cincisprezece pitici. Saisprezece nu poate ridica. — inseamni ca n-o sa zboare? intreba Carbunas. — Va trebui sa dea jos pe careva, si atunci va zbura, spuse Lentil, — Cu siguranya cd-l va da jos pe Habaram, zise Gazuta. Limonada, cdruia ii era teama sa zboare cu balonul, spuse bucuros: — Vedeti? Doar v-am spus cd 0 si se depiseasc greutatea! Mai bine s& cobor. isi si recuse un picior peste marginea cosului pentru a cobori, dar indaté $tietot lua un sac cu nisip si] arunca din cos. Balonul deveni ime- diat mai usor si se indlt din nou. Abia acum au inteles cu totii de ce a poruncit Stietot sa fie pusi in cos sacii cu nisip. Toatd lumea batu din palme, iar $tietot ridicd o mana si le adresa piticilor o cuvantare. — RamAneti cu bine, fratilor! striga el. Noi zburim in timuturi in- departate. Peste o siptimana ne vom intoarce. Riméneti cu bine! — Mergeti cu bine! Mergeti cu bine! Drum bun! strigara piticii si incepura s&-si agite mainile si palariile Stietot scoase din buzunar un briceag si retezi franghia cu care era legat cosul de tufai. Balonul porni lin in sus, se agit cu o laturi de creanga tufei, dar indati se elibera si {asni spre indltimi. — Ural strigara piticii. Traiasca Stietot si prietenii lui! UraalBateau cu totii din palme si isi aruncau pilariile in sus. Prichindutele se imbratisau de bucurie. Gazuta si Tintisoara se si sdrutara, iar Margareta izbucni in plans. In timpul acesta balonul se ridica tot mai sus. Van- tul il mana piezis. Curand el se prefaicu intr-o mica pata, care abia se mai deslusea pe cerul albastru. Lentila se c&tfird pe acoperisul casei si incepu sa urmireasca mica pata prin luneta sa. Langa el, chiar pe marginea aco- perisului, sedea poetul Floricica. incrucisandu-si brate- le pe piept, el privea bucuria generala si, dupa cate pa- rea, medita profund. Deodata isi desfacu larg bratele si striga cu toati puterea: — O poezie! Ascultati o poezie! in jur se facu in- data liniste. isit intoarserA toti capetele si incepura sa-l priveasc pe Floricica. —O poezie! sopteau piticii. O si auzim o poezie. Floricicd mai asteptd putin ca s& se faci liniste deplin’. Dupi aceea intinse o mana catre balonul ce se indepar- ta, isi drese putin glasul si mai spuse o data: — Poezie. Siincepu si recite poezia pe care o compusese chiar atunci: “Uriasul balon, cu aer umflat, Nu degeaba in vdzduh s-a-ndlfat. Desi nwi pasiire cildtoare, Piticul nostru se pricepe sit zboare. Tolwi posibil de-acum énainte, Ce bucurie, avem multdé minte!Vai, ce strigate au izbucnit! Din nou incepura sa bata cu totii din palme. Prichindeii Lau tras pe Floricicd de pe acoperis si Lau purtat pe braje pana acasa, iar prichindutele rupeau petale de flori si le presarau peste poet. Din ziua aceea Floricica deveni atat de celebru, de parca el ar fi inven- tat balonul si ar fi zburat cu el in slivi. Poezia lui au invatat-o cu totii pe de rost si o cantau pe strazi. Multa vreme din ziua aceea se putea auzi ba ici, ba colo: Totu-i posibil de-acum tnainte, Ce bucurie, avem multd minte! & 46 @CAPITOLUL IX Deasupra norilor N einfricatii nostri calatori nici nu simtira cand sa ridicat balonul in aer, atat de lin se desprinse el de pamAnt. Abia dup un minut, cnd aruncar‘ o privire peste marginea cosului, vazura jos multimea prietenilor care le faceau semne cu mana $i-si aruncau in sus paliriile. Razbateau pani la ei strigite de ura‘. — Raméaneti cu bine! incepura sa le stri- ge, drept raspuns, Stietot si prietenii sai. isi agitara si ei palariile. Zapacila duse mana spre cap sa-si scoata sapca si abia atunci descoperi c4 n-o are. — Stati putin, fratilor! incepu el sa strige. Opriti balonul! Miam uitat sapca acasa. — Mereu iti uiti cate ceva! mormai Dondanel. — Acum balonul nu mai poate fi oprit, spuse Stietot. El va zbura pana cnd aerul dinduntru se va rici, si abia atunci se va Lisa in jos. — Si eu ce mi fac fara sapea? intreba suparat Zapicila. — Doar tiai gisit sub pat caciula, spuse Gogoasa. — De gisit am gisit-o, dar imi era prea cald si am pus-o pe masa, jar dupa aceea, in ultimul moment, am uitat s-o iau. — intotdeauna uiti cate ceva in ultimul moment, spuse Dondanel. — Ia priviti, fratilor, incepu sa strige Habarnam, cAsuta noastra a ramas jos! Izbucnira cu tofii in ras, iar Dondanel zise: — Dar tu ce credeai, cA si casuta va zbura cu noi? — Nu credeam deloc asa ceva! se supara Habarnam. Pur si sim- plu am vazut acolo casuta noastra si v-am spus si voua. Pana adineaori locuiam in cAsuta, iar acuma zburam cu balonul. — De zburat - zburam, bombani Dondanel. Dar cine stie unde-om ajunge zburand asa! — Tu, Dondanel, mereu bombinesti, ii raspunse Habarnam. Din. cauza ta n-avem tihna nici in balon. — N-ai decAt s4 cobori, dac4 nu-ti place! Ge a7— Unde sa cobor? — Gata, ajunge! se rasti Stietot la certareti. Cei cu sfada asta in balon? * Balonul se ridic& si mai sus si intregul Oras al Flo- rilor se vedea ca-n palma. Casele pareau mici-mititele, cat despre pitici, nu se mai zireau deloc. Balonul fu ma- nat de vant si in curand orasul ramase departe in urma. Stietot scoase busola din buzunar si incepu si sta- bileasca directia in care plutea balonul. Busola era un fel de cutiuta metalica cu o sigea- t& magnetica. Sigeata magneticd indici intotdeauna nordul. Daca urmaresti sigeata busolei poti gaisi oricand drumul inapoi. De aceea si luase busola cu sine Stietot. — Vantul ne duce direct citre nord, anunti Stie- tot. inseamna ca la intoarcere va trebui si ne indrep- t4m catre sud. Balonul se inilyase foarte sus si zbura deasupra cAmpiei. Orasul disparuse in departare. Jos, ca o pangli- cA ingusté, serpuia pardul pe care piticii il numeau al Castravetilor. Copacii raspanditi pe camp pareau niste mici tufe rasfirate. Pe neasteptate Gogoasa observa dedesubt 0 mica pat intunecat. Pata se misca repede pe pamant, parand ca alearga in urma balonului. — Uitati-va, fratilor, cineva fuge dup4 noi, strigi el. incepura si urmireasc& cu tofii mica pata. — Vedeti, a sirit peste parau! tipa Zapacila. — Ce poate sa fie? intreba Grabila. Priviti, rece peste copaci! Balonul zbura pe dea- supra pidurii. Mica pata se migca peste varfurile copa- cilor. Doctorul Pilul isi agi ochelarii pe nas, dar nici asa nu putu sa deslu- seasci ce era acolo.— Stiu! incepu sf strige dintr-odat4 Habarnam. Eu am inteles cel dintai! Este Strop al nostru. Am uitat sa-l luam pe Strop si, uite4, alear- gi acuma dup noi — Ce tot spui? ii raspunse Glontisor. Strop e aici. Uite-l langa mine, sub banca. — Ce sa fie? Poate ghicesti tu, Stietot? intreba Probabil. Stietot stran- se busola si privi in jos. — Pai, asta-i umbra noastra! spuse el razind. — Cum, umbra noastra? se mira Habarnam. — Foarte simplu. Este umbra balonului nostru. Noi zburim prin. vazduh, iar umbra noastra alearga pe pamént. Piticii urmarira indelung umbra care devenea tot mai mica. in cele din urma disparu. — Unde s-a ascuns umbra? se nelinistira toti. —Ne-am iniltat foarte sus, fi limuri Stietot. Acum nu se mai poa- te distinge umbra. — Ce rusine! bombanea pentru sine Dondanel. SA stai aga, si nici micar propria umbra sa nu ti-o vezi. — lar bombinesti! zise Habarnam. Nicdieri n-are omul liniste din cauza ta. \ — Liniste, liniste! il ingana Dondaziel, Ce liniste poate fi int-un balon! Daca vrei liniste, stai acasa. | — N.ai decat sa stai tu. | — Eu n-am nevoie de liniste. — Nu va certati! spuse Stietot. Va trebui si va trimitem pe pamént. Speriati, Dondanel si Habarnam au incetat sa se mai certe. Tocmai atunci balonul fu cuprins din toate partile de un fel de fum sau ceata. Pamantul de sub el disparu. De jur imprejur numai niste valuri albe. — Gei asta? incepura sa strige cu tofii. De unde a ajuns fumul aici? — Asta nui fum, spuse Stietot. E un nor. Ne-am inaljat pana la nori si acum zburam prin- trun nor. — Ei, asta o nascocire de-a ta, fu de parere Habarnam. Norul e ceva ca piftia, ca un piure de ovaz, pe cand asta nui decat un fel de abur. Qe— Dar tu din ce crezi ca e facut un nor? il intre- ba Stietot. Norul este facut, intradevar, din abur. Numai privit de departe pare con- sistent, Habarnam nu crezu asa ceva si spuse: _ —Nulascultati, frati- lor. Toate astea sunt scor- neli de-ale lui, ca sé credem noi ca stie multe, cand, de fapt, el nu stie nimic. Parc& n-am alta treaba decat si cred ca norul este abur! No- rul este un piure. Ce, parca n-am mancat eu piure, zu asa! Curand balonul se ri- dica mai sus, iesi dintre nori si incepu si zboare pe dea- supra acestora. Habarnam arunca o privire afar din cos si vazu dedesubt norii care acope- reau pamantul. —Doamne, Dumnezeule, incepu el sa racneasci, cerul e dedesubt! Noi zburam cu picioarele in sus! — Cum cu picioarele in sus! se mirara toti piticii, — Ia uitati-va: cerul e sub picioarele noastre, in- seamné cA zburam cu picioarele in sus. — Zburam deasupra norilor, explica Stietot. Ne-am ridicat mai sus decat norii, de aceea ei nu mai sunt deasupra noastra, ci sub noi. ins& Habarnam nu crezu nici asta. incremenise pe Jocul sau si-si apasa din toati. puterea, cu amandoua mi- nile, palaria pe cap. Credea ci pilaria poate sii cad, oe 50 @de vreme ce st cu picioare- le in sus. Vantul fi gonea re- pede pe deasupra norilor, dar in curand bagara de seami cu totii cd balonul in- cepe s& coboare. — De ce zburam in jos? se nelinistira prichindeii. — Sa racit aerul di- nauntrul balonului, le expli- ca Stietot. — inseamna ci acum o s4 coborém-pe pamant? intreba Grabila. — Pai, de ce am mai lat cu noi sacii cu nisip? spuse Stietot. Trebuie sa aruncam nisipul din cos si ne vom inalta din nou. Probabil insfaca repede un sac cu nisip sil arunca. — Ce faci? se rasti $tietot. Se poate s4 arunci un sac plin? Daca loveste in cap pe careva? — Probabil ca n-o sa loveasca, raspunse Probabil. — ,Probabil ca n-o sa loveasca!“ il ingana Stietot. Trebuie sa dezlegam sacul si si varsam nisipul din el. — il vars eu imediat, spuse Posibil. El dezlega alt sac si rasturna nisipul direct in cos. — Unul mai destept decat altul! clatina din cap Stietot. Ce rost are si ramAni nisipul in cos? in felul asta balonul nu devine mai usor. — Dar este posibil ca eu si vars nisipul jos, ras- punse Posibil si incepu s& arunce nisipul din cos cu pal- mele facute caus. — Mai incet! se rasti Zapacilé. O s mid arunci in ochi. — Neavea grija, n-o s4 til arunc, zise Posibil, dar tot atunci i arunca direct in ochi. ee bleincepura cu totii sil certe pe Posibil, dar Probabil lua un briceag si thie pe fundul cosului o gaurd mare, pentru ca nisipul si se scurga prin ea. Stietot vazu si se rasti: — Stai! Ce faci? Din pricina ta cosul o sa se desfaca si-o sa cadem cu totii din el. — Probabil ca n-o sa se desfaca, raspunse Probabil. — Atata stiti amandoi: ,probabil* si ,,posibil! spuse Stietot si-i lua lui Probabil briceagul. Nisipul se scurse din cos prin gaura, balonul se fficu mai usor si se inaltara din nou. Plini de multumire, prichindeii se tot iteau peste mar- ginea cosului. Erau bucurogi ca balonul se ridicase iar. Doar Dondanel, care era vesnic nemultumit de ceva, continua si bombineasca: — Ce-nseamna asta — cand in sus, cand in jos! Ce, asa se zboara cu balonul? Nestiind ce sa mai zica, trase cu ochiul catre Gogoasi, care ronta- ia tacut o bucatica de zahar. — Dar tu ce ronfai acolo? — Mi-am umplut buzunarele cu zahar si uite ci acuma-| scot sil rontai. — Tiai gasit cand sa rontai zahar! Dupa ce ne-om cobori, n-ai de- cat sa tot rontai. — Pii, de ce si car o greutate in plus? spuse Gogoasa. Eu manane zaharul, balonul se face mai usor si noi o s4 ne inaltam mai sus. — Ei, n-ai decat, rontaie! Sa vedem cum se va sfarsi rontaitul asta! ii raspunse Dondinel. eH 52 &CAPITOLUL X Avaria [ ii isi inchipuie ca e cu atat mai cald, cu cat te ridici mai sus in vazduh, dar asta nu-i adevarat. Cu cat esti mai sus, cu atat e mai frig. De ce? Pentru cA sus aerul e mai transparent, iar razele soarelui il incalzesc foar- te putin. Jos, dimpotriva, aerul e intotdeau- na mai cald. Soarele incilzeste cu razele sale PamAntul, aerul se incalzeste de la Pamant ca de la o soba fierbinte. Aerul cald este mai usor decAt cel rece si de aceea se ridica. Cu cat se ridicd mai sus, cu atat se raceste mai mult. Prin urmare, sus de tot e un frig vesnic. Si tocmai asta au simtit piticii cand s-au ridicat cu balonul lor la mare indltime. Le era atat de frig, c4 li se inrosisera nasurile si obrajii. Tropaiau cu totii din picioare, isi loveau palmele incercnd si se incal- zeasc micar un pic. Cel mai mult suferea Zapacila, care-gi uitase caciu- Ja acasa. Din pricina frigului cumplit i se forma sub nas ditamai turtu- rele. Tremura ca varga si dintii fi clantaneau intruna. — Destul cu clantanitul! bombanea Dondanel. Noi degeram de-a binelea, iar el mai si clantane! — Doar nu-s eu vinovat ci mi-e frig, spuse ZApacila. Dondanel se ridica de pe locul sau si zise: — Nu pot sa sufar c4nd cineva clantane din dinti la urechea mea! Simt cé ma apuca si pe mine tremuratul. Else aseza lénga AcuarelA, insa si acesta dardaia. Dondanel il privi banuitor: — Ce-+i asta? Nu cumva faci dinadins de-ti clantanesti dintii atat de tare? — Nu fac deloc dinadins, ci pentru ci mie frig. Dondanel se ridica din nou si-si schimba locul. Trecu astfel de ca- teva ori de pe un loc pe altul, deranjandu:i pe ceilalti. Din pricina frigului balonul se acoperi cu un strat de chiciura ce scdnteia deasupra capetelor prichindeilor, ca si cum ar fi fost facut din - & Bwargint curat. Treptat aerul se raci si in interiorul sau si balonul incepu si se lase in jos. Peste cdteva mi- .nute el cadea cu repeziciune. Rezerva de saci cu ni- sip se terminase si ciderea nu mai puitea fi oprita. — Ava-aarrie! striga Limonada. —Murim! se porni pe urlat Habarnam si se as- cunse sub banca. — lesi de-acolo! se rasti la el Stietot. — De ce? raspunse de sub banca Habarnam. — Vom sari cu parasutele. — Mie mice bine si aici, raspunse Habarnam. Far prea multe fasoane, Stietot il insfaicd de gu- ler si-l scoase de sub banca. —Naidreptul! striga Habarnam. O si reclam! — Nu zbiera, raspunse calm Stietot. Fara pani- ca. Hai, uiti-te cum o si sar eu cu parasuta si sari si tu dupa mine. Habarnam se mai linisti putin. Stietot se apro- pie de marginea cosului. —Atentie, fratilor! striga el. Unul cate unul, dupa mine. Cine nu sare, va fi dus de balon mai departe. Gata, pregatiti-va parasutele... Pornim! Stietot sari cel dintai. In urma lui sari Grabila si in clipa aceea se petrecu un lucru neprevazut. in loc intai sa sara si dup’ aceea si deschida parasuta, Grabila, din grab, deschise intai parasuta si dup aceea sari, Din aceasti cauzi parasuta i se agit de marginea cosului. Grabila se incurca cu piciorul in sfori si ramase atarnat cu capul in jos. incepu si dea din picioare si sa se zvarcoleasca, intocmai ca o rama pe care pescarul incearca s-o prinda in carligul un- ditei. Cu toate sfortarile, parasuta nu se desprindea. — Fratilor, striga doctorul Pilula, daca se des- prinde parasuta, Grabil se va lovi cu capul direct de pamant. Prichindeii au pus mana cu tofii si Lau tras pe Grabild, cu tot cu parasuti, inapoi in cos. & 54 &Habarnam bagi de seama ca balonul in- cepe sa se ridice din nou si striga: — Stati, fratilor! Nimeni nu mai trebuie si sara. Uite, iarasi urcim. i: — De ce urcim iarasi? se mira Probabil. \ — Desteptule! izbucni Dondanel. A si- oS rit Stietot si balonul s-a usurat. hie — Si ceo sf fac Stietot fara noi? intreba Gogoasa. — Ce si fac... dete din maini Probabil. O s4 porneasca incetisor spre casa. — Dar noi ce-o sa facem fara Stietot? — Mare lucru! rispunse Habarnam. Ca si cum nimic n-ar fi posibil fara Stietot. — Totusi, trebuie si ascultim de cineva, spuse Gogoasa. — O sdascultati de mine, declara Habarnam. Acum eu am si fiu seful vostru. —Tu? se mir Dondanel. Nu poate fi cineva sef cu un cap caal tau. — Asa, vasizici? Nu poate fi sef cu un cap ca al meu? se rasti Habar- nam. Atunci, poftim jos si caut pe Stietotal tau, daci nui place capul meu. Dondanel privi in jos si spuse: — Unde si-] mai gisesc acum? Ne-am depirtat prea tare. Trebuia s sfrim cu totii imediat dupa el. — Hai, sari, sari! Dondanel si Habamnam incepura si se certe si se certara pana sea- ra. Stietot nu mai era acolo si nimeni nui putea opri acum. Soarele co- bora spre asfintit. Vantul se intetea. Balonul se rici si mai mult si ince- pu si se lase iar in jos, dar Dondanel si Habarnam nu mai ticeau. — Ajunge cat te-ai certat, fi spuse Limonada lui Habarnam. De vre- me ce ai hotarat si fii sef, nscoceste ceva. Nu vezi ca din nou coboram? — MA gandesc imediat, raspunse Habarnam. Se asezi pe banca, isi duse un deget la frunte si incepu sa se gandeasca. in vremea asta ins& balonul cobora tot mai repede si mai repede. — Ce mai poti nscoci acum? spuse Surubel. Daca am avea saci cu nisip, am putea arunca unul. — Adevarat! prinse Habarnam ideea din zbor. ins, de vreme ce nu avem saci, va trebui si-l aruncim pe unul dintre voi. El va cobori cu paraguta, balonul va deveni mai usor $i se va ridica din nou. ebb— Dar pe cine sa aruncim? — Cum pe cine? spuse Ha- barnam, meditand. Trebuie sa arun- cam pe cel care bombaneste mai mult. — Cu asta nu sunt de acord, raspunse Dondanel. Nu exist nici © reguli ca acei care bombanesc mai mult s4 fie aruncati. Si] aruncim pe cel mai greu. — Bine, se invoi Habarnam, sil aruncim pe Gogoasa. El e cel mai rotofei dintre noi. — Adevarat, incuviinta Limonada. — Cee? incepu si strige Gogoasa. Eu sunt cel mai rotofei? Limo- nada e mai gras ca mine! — Uitati-va la el! striga si Limonada, chicotind si aritandw cu de- getul pe Gogoasa. Hai, uitati-va, adicd eu sunt mai gras ca el! Ha-ha! Sa ne masoare cineva. — Ei, ia vezi! se napusti la el, ca un cocos, Gogoasa. Facura cu to- tii cerc in jurul celor doi. Habarnam scoase din buzunar o sforicicd si © petrecu peste mijlocul lui Gogoasa. Dupa aceea il masurii in acelasi fel pe Limonada si iesi ci Limonada era aproape o data si jumatate mai gras decat Gogoasa. — Nui corect! incepu si strige acum Limonada. Gogoasii a trisat. Si-a supt burta. Am vazut eu! — Nu mi-am supt nimica! se apard Gogoasa. — Nui adevarat, ti-ai supt-o. Am vazut eu. SA ne mai masuram o data! racnea tot mai tare Limonada. Habarnam se apuca sil masoare din nou pe Gogoasi, in timp ce Limonadi se invartea pe lang ei si striga: — Ki, ei! Ce faci? Umfli-te! — De ce si ma umflu? raspundea Gogoasa. Dac-o si ma umflu, bineinteles ca o sa art mai gras ca tine. — Bine, nu te umfla. Dar nici sa-ti sugi burta n-ai voie. Fratilor, uitati-va la el ce face. Unde-i dreptatea? Nu exist niciun fel de drepta- te! Asta-i adevarata inselatorie! Se 56 owHabarnam ispravi cu masuratoarea lui Gogoasa, apoi, cu aceeasi grija, il masura pe Limonada si, de asta data, se dovedi ca cei doi sunt Ia fel de grasi. — Va trebui sa-i aruncaim pe amandoi, ridicd din umeri Habarnam. — De ce pe amandoi, dac e de-ajuns doar unul? spuse Limonada. Vanatorul Glontisor privi peste marginea cosului si vizu c4 piman- tul se apropia cu o iuteala amenintatoare. — Asculti, Habarnam, zise el, hotaraste-te mai degraba, cd acusi ne bubuim de pamant. — Trebuie sé ne numaram, sé vedem cine iese sa sara cu parasu- ta, spuse Probabil. — Adevarat! ii dadu dreptate Limonada. Numai ca trebuie sa-i nu- mara pe toti, si pe cei rotofei, si pe cei slabi, si nu se supere nimeni. — Bine, hai sé ne numaram, se invoi Habarnam. Se asezara cu totii in cerc si Habarnam incepu numaratoarea: Uni, doni, tres, Tinter, binter, fes, Eni, meni, la sfarsit, Tinter, binter, ai iesit... Dupa aceea spuse: — Nu, nw-mi place numaratoarea asta. Chiar deloc nu-mi place! Si incepu alté numaratoare: En, ten ti, Sa, ora, cati, Sa, ora, cati, coto... “57 @Deodat cosul se izbi cu putere de pamént si se rasturna. Probabil se prinse cu mainile de Posibil, Posibil de Probabil si amandoi zburara din cos. Dupa ei, intocmai boabelor de mazare, se rostogolira ceilalti pitici. Doar Habarnam, care se tinea de marginea cosului, si Strop, care se agitase cu dinfii de pantalonii lui, nu cdzura, Lovinduse de pamant, balonul sari, intocmai ca o minge, descrise in aer un arc uriag si cobori din nou. Se izbi iar de pamant si incepu sa se tarasc4 incet. Balonul se lovi de ceva tare si plesni cu o trosnitura asurzitoare. Strop fu aruncat departe si o lua la goana schelalaind cu disperare. Habarnam se rastur- n& din cos si ramase intins pe pamant. CAlatoria cu balonul luase sfarsit. & 58 @uh i te tl aT el Il tal | Sle WE c 4g g cle SSS Bona RRA VP OP PPR CAPITOLUL XI Pe meleaguri noi SSS SA \\ H abarnam se trezi int-un loc cu totul necunoscut. Era culcat in pat si inota in puful unei saltele. Salteaua era atat de moale, de parca ar fi fost umpluta numai cu pufuleti de papadie. il trezisera nis- te voci. Deschise ochii si privind in jur constata ca era culcat intro camer straina. La colturi vazu niste fotolii micute. Pe pereti atarnau covorase si picturi reprezentand diferite flori. Sub fereastra se afla o ma- suta rotunda cu un picior. Pe ea, un morman de afi de toate culorile pentru brodat, iar alituri o pernita cu ace si bolduri, asemeni unui arici cu tepii zburliti. Mai incolo se gasea un birou cu toate cele necesare pen- tru scris. Alaturi era biblioteca. Pe cel mai departat perete, lang’ usa, o oglinda mare. Iar in fata oglinzii stateau doua prichindute si discu- tau. Una purta o rochie albastra din matase stralucitoare, cu un cordon din acelasi material, legat la spate cu o funda. Prichinduta avea ochi al- bastri si parul de culoare inchisa, impletit intr-o coada lunga. Cealalta purta o rochie pestrita, cu floricele trandafirii si violete. Parul blond, aproape alb, ii cddea in valuri pe umeri. isi tot potrivea in oglinda pa- laria in timp ce gura nui tacea o clipa: — Ce piilirie nesuferita! Oricum o pui, tot degeaba. As fi vrut si-mi fac o palarie cu boruri largi, insi nu mi-a ajuns materialul, asa ci au BViesit inguste; or, palaria cu boruri in- guste imi face fata rotunda, ceea ce nui prea frumos. — Ispraveste odat4 cu invartitul sta in fafa oglinzii! Nu pot suferi cand cineva se tot invarteste in fata oglinzii, spuse prichinduta cu ochi albastri. — Pai, atunci de ce au fost nas- cocite oglinzile, dupa parerea ta? ii rispunse cea cu parul blond. Asezandu-si palaria mult spre ceafi, ea igi didu capul pe spate si mi- jindu-si ochii incepu s& se examine- ze in oglinda. Habarnam gisi asta foarte caraghios. El pufni, neputandusi stapani rasul, indata prichinduja cu parul blond sari de la oglinda sisi intoarse banuitoare privirile spre Habarnam. ins acesta inchise ochii si se prefaicu cd doarme. El le auzi pe cele doua prichindute cum, straduindu-se s4 nu bocaneasca cu tocurile, se apropiara de pat si se oprira langa el. — Misa parut ca vorbit, auzi Habarnam o soapti. Se vede ci mi s-a nazarit pur si simplu. Oare cand o sa se trezeasca? De ieri zace fara cunostinta. Celilalt glas rispunse: — Mierinana nu mi-a poruncit si trezesc. Mi-a spus s-o chem de indata ce se va trezi singur. »Ce fel de Mierinana mai e si asta?“ se gandi Habarnam, dar nu 1asa sa se inteleaga ca aude discutia lor. — Ce prichindel viteaz! se pornira din nou soaptele. iti sta min- tean loc — a zburat cu balonul! C&nd auzi ca i se spune viteaz, gura lui Habarnam se lati singura pana aproape de urechi. insa, brusc, el isi didu seama la timp si-si re- tinu zimbetul. — Osi vin mai tarziu, cind se va trezi, continua vocea. Tare as vrea sa-l intreb despre balon. Dar daca a suferit 0 comotie cerebrala?! »Nici pomeneala! gandi Habarnam. N-am suferit niciun fel de co- motie cerebrala.“ & 60 @Prichinduta cu parul blond isi lua ramas-bun si pleca. in odaie se ficu liniste. Habarnam rimase incd mult vreme cu ochii inchisi, ciulin- du-si urechile. in sfarsit, deschise un ochi si vézu aplecat asupra sa capul prichindutei cu ochi albastri. Prichinduta fi zambi prietenos, apoi se in- crunti si, amenintandw-l cu degetul, intreba: — Dumneata intotdeauna te trezesti asa? Deschizi intai un ochi si pe urmi pe celalalt? Habarnam incuviinta printr-o miscare a capului si deschise si ce- Yilalt ochi. — inseamnii cd nici nu dormeai? — Nu, adineaori m-am trezit. Habarnam vru sf mai spun ceva, ins prichinduta isi lipi un de- get de buzele lui si zise: — Taci, taci! N-ai voie sa vorbesti. Esti foarte bolnav. — Ba deloc! — De unde stii? Esti doctor? —Nu. —Vezi? Dar vorbesti. Trebuie si stai cuminte in pat, pan vine me- dicul. Cum te cheama? — Habarnam. Dar pe dumneata? — Pe mine mi cheama Ochi-albastri. — Eun nume frumos, incuviinté Habarnam. — M& bucur mult c4ti place numele meu. Dupa cate se vede esti un prichindel invatat.Chipul Jui Habarnam se facu tot numai zambet. Era tare bucuros cd sa gisit cineva si laude, pentru ca pe el nud laudase nimeni, nici- odata, ba dimpotriva, era mereu ocarat de tofi. Acum nu se afla niciun prichindel pe aproape, asa ci mui era teamé cA va fi luat in ras pentru cA se poartd frumos cu o prichinduta. De aceea vorbea cu Ochi-albastri cat se poate de natural si politicos. — Dar pe cealalta cum o cheama? intreba Habarnam. — Care cealalta? — Cea cu care vorbeai mai adineauri. Una frumoasi, cu parul alb. — Ah! exclami Ochi-albastri. Inseamna c4 nu dormeai de mult. — Nu, am deschis ochii doar pentru o clipa, si apoi am adormit la loc, imediat. — Nu-i adevarat, nui adevarat! clatina din cap Ochi-albastri si-si incrunta sprancenele. {nseamnd ci dumneata socoti c nu sunt suficient de frumoasa? — Nu, da’ de unde! se sperie Habarnam. Si dumneata esti fru- moasa. — Dar cine e mai frumoasa dintre noi doua, eu sau ea? — Dumneata... Si ea. Sunteti am4ndoua foarte frumoase. — Esti un mincinos fara pereche, dar te iert, raspunse Ochi-albastri. Pe frumoasa dumitale o cheami Fulg-de-nea. Ai s-o mai vezi. Siacum, gata. E primejdios si vorbesti prea mult, Stai acolo linistit si s4 nu-ti treaca prin minte si te ridici din pat. Ma duc s-o chem pe Mierinana. — Cine-i Mierinana asta? — Mierinana e medicul nostru. Ea o sa te trateze. Ochi-albastri plecd. Habarnam sari imediat din pat si incepu si-si caute hainele. Voia si fuga cat mai repede; stia el ci medicilor le place si-si ospateze bolnavii cu ulei de ricin si s4-i ung’ cu iod, de la care gro- zay te mai ustura pielea. Nu-si gsi hainele la repezeala, in schimb didu peste o papusa asezata pe un mic scaunel, cu spatele rezemat de perete. Habarnam se gandi sa desfaca papusa, sa vada ce are induntru — vata sau talas. Uita de hai- ne si se apucd s4 caute un cutit, dar isi zari ima- ginea in oglinda. Aruncand papusa cat colo, el incepu sa se strambe in fata oglinzii, cercetan- du-si obrazul. Dupi ce se satura de privit, zise: & 62 @ i 4— Dar frumos mai sunt, si nici faja nu mi-e prea rotunda. Chiar atunci se auzira pasi dincolo de us4. Habarnam se strecura repede in pat si se acoperi cu patura. Intrara in odaie Ochi-albastri cu o alta prichinduta, imbracata in halat alb, boneta alba si tinand in mana un geamantanas cafeniu. Prichinduta avea obrajii dolofani, trandafirii. Ochigorii cenusii il priveau sever de dupa niste ochelari rotunzi, de baga. Habarnam intelese ca aceasta trebuie sa fie Mierinana despre care-i vor- bise Ochi-albastri. Mierinana trase un scaun Langa pat, isi puse geamantnagul pe sca- un si clatinand din cap, spuse: — Ah, prichindeii astia! Mereu nascocesc tot felul de sotii! Spu- ne-mi, te rog, ce nevoie aveati sé zburati cu balonul? Taci, taci! Stiu ce-o simi raspunzi: ci nu mai faci. Asa spun toti prichindeii vostri si dupa aceea se apuci de alte nazdravanii! Mierinana deschise geamantanasul si in odaie se raspandi pe data un miros de iod sau de alt medicament. Habarnam se ghemui infrico- sat. Mierinana se intoarse spre el si zise: — Ridica-te, bolnavule. Habarnam vru si se dea jos din pat. — Nu trebuie sa cobori din pat, bolnavule! spuse cu severitate Mie- rinana. Ti-am cerut doar sa te asezi. Habarnam stranse din umeri si se asez4 poponete pe pat. —Nu trebuie sA strangi din umeri, bolnavule, nw-l ierta Mierina- na. Scoate limba. — De ce? — Scoate limba, haide. Asa trebuie. Habarnam scoase limba. — Spune ,a‘. — Aaa, lungi Habar- nam. Mierinana scoase din geamantanas un mic cornet de lemn, pe care lipi de piep- tul lui Habarnam: — Respir profund, bol- navule.Habarnam incepu si pu- faie ca o locomotiva. — Acum nu respira. — Hthihil o lungi Habar- nam, cutremuranduw-se de ras. — De ce razi, bolnavule? Mise pare c4 n-am spus nimic hazliu! — Pai, cum se poate si nu mai respir? intreba Habarnam continuand sa chicoteasca. — Sa nu mai respiri, intr-adevar, nu se poate, dar sa-ti tii pentru un minut respiratia, asta poti. — Pot, se invoi Habarnam, si-si retinu respirati Dup§ ce] examina, Mierinana se aseza la masa si incepu sa scrie o reteta. —Bolnavul dumitale are o vandtaie pe umar, spuse ea citre Ochi-al- bastri. Du-te la farmacie sa-ti dea un plasture cu miere. Taie o bucatica de plasture si aplic& pe umarul bolnavului. $i nui permite si se dea jos din pat. E in stare si-ti sparga toata vesela, ba s& mai sparga si capul cui- va. Fat de prichindei trebuie sa arati mai multa severitate. Mierinana isi ascunse in geamantanas micul sau cornet si, arun- cAnd inca o privire sever spre Habarnam, iesi din odaie. Ochi-albastri lua reteta de pe masi si zise: — Ai auzit? Trebuie sa stai culcat. in loc de raspuns fata lui Habarnam se schimonosi cu tristete. — Nare rost sf te strambi. $i sa nu-ti treacd prin minte sa-ti cauti hainele — sunt bine ascunse de mine, spuse Ochi-albastri si pleca luand Tefeta cu ea. & 64 @CAPITOLUL XII Noi cunostinte D upd ce Ochi-albastri pleci, Habarnam ramase un timp culcat, apoi si aminti ca dorise s4 vad din ce era facut ppusa si era gata si se dea jos din pat, dar, chiar atunci, de cealalta parte a usii se auzira pasi si vorbe soptite: — Unde-i? — Acolo. — Ce face? — Zace in pat. — E mort? — Nu, cred c4 traieste. — Lasi-ma sa ma uit. — Asteapta putin. Habarnam arunci o privire spre usi si se gandi ci cineva iscodes- te prin gaura cheii. — Haide, lasi-ma si pe mine, egoisto! Vreau si ma uit si eu, se au- zira din nou soaptele. — Ba n-am si te las deloc daca ma faci egoista. in spatele usii se produse framantare. — Asculta, nu te impinge asa! se auzi un suierat furios, Daca ma mai impingi o dati, te iau de par! — Tar eu te iau de cozi si-o si-ti trag si-un picior. Habarnam vru sa vad cine se cearta. Sari din pat si deschise brusc usa, Rasund o pocnitura infundata si Habarnam vazu in fata sa doua pri- chindute. Ele sarira in laturi si, cu mainile la frunte, il priveau speria- te. Una dintre ele avea brodat pe sortulet un iepuras verde, cealalta o veverité rosie. Aman- dou, ca la comanda, incepura | si bata din pleoape, izbucnira in plans si intorcindu-se o lua- ra la goana pe scara ingusta de lemn, care se afla in partea dreapti a usii.— A-aa-a! urla prichinduta cu coditele scurte, care impungeau ca niste tepi din ceafa. . —U+wu! fi tinea isonul cealalt, care avea o fun- da mare, albastra, chiar in crestetul capului. Habarnam se scdrpind in cap si mormiai incurcat: — Ia te uitd ce chestie! Mise pare ci le-am lovit vartos cu usa. De teamé si nu mai faci cine stie ce alt pozna in noua casi, el se baga in pat, hotarat si adoarma, dar pe coridor se auzira iarasi pasi. Usa fu deschisa si in odaie igi bag& capul o alti prichindutd. Avea parul cArlionfat, niste ochisori veseli, poznasi si o mutrisoa- ra sireat, cu niisuc ascutit. — Prichindelule! strigi ea. Esti un bataus! Surprins, Habarnam se salti in pat. Dar tot atunci usa se izbi cu zgomot si niste pasi grabiti se indepartara bocinind. Habarnam ridicd din umeri si mormai cu dispret: — Ce inchipuita! isi las capul pe perna si chiar incepu si pico- teasci, ins usa se deschise din nou si in odaie isi bagi capul aceeasi prichinduti cu parul carliontat. — Esti un batius! repeti ea, Hahaha! Apoi usa fu trantitd cu zgomot. Habarnam tasni din asternut si iesi in goana pe coridor, dar acolo nu se mai afla nimeni. — Bine! zise Habarnam amenintitor. Lud de pe masuta de scris o rigli de lemn gi se ascunse dupa usa. N-a trebuit sa astepte mult. Curand se auzira pasi pe coridor. Habarnam ridicd rigla. Usa se deschise. in odaie pasi Ochi-albastri, care se po- meni loviti cu linia drept in frunte. — Au! Ochi-albastri isi acoperi fruntea cu miinile. — De ce dai cu linia? incepu ea sa strige. Acu- ma © s&-mi iasa o vanitaie pe frunte! & 66 &— Poate cA, totusi, n-o si-ti iasi nici o vanataie, raispunse Habar- nam, trecandu-i stanjenit rigla dintro m4na in alta. — Ba da, o sa-mi iasi! Dumneata nu stii cat de delicata sunt eu! Daca m-ai lovi doar cu un dop de pluta — indata s-ar face vanataie. — Putem lipi o bucafici de plasture, suger’ Habarnam. Doar ai adus de la farmacie un plasture intreg. — Pentru dumneata lam adus. — O sa ajunga pentru tofi, rispunse Habarnam. E] lua plasture- le sid taie in patru buciti. — Pune-mi-l mai repede, se framanta Ochi-albastri. Uite aici, aici... Ea fi intinse fruntea si arta cu degetul unde trebuia pus plasturele. Habarnam il aplica, dar, observand ca acesta se lipise stramb, in- cerca sil smulg de acolo. — Mai incet! Mai incet! striga Ochi-albastri. O sa-mi mazgilesti toa- ta fruntea cu plasturele asta dezgustator. — Acum e bine, spuse Habarnam dupi ce termina. Ochi-albastri se duse in fuga la oglinda: — Bine, nimic de zis! Numai s4 nu ma vada cineva cu plasturele pe frunte! Si-acum, haide, arata-mi umarul. Unde e vanataia? Ochi-albastri se straduia sa aplice bucata de plasture pe umarul lui Habarnam. — N-am vrut deloc sa te lovesc pe dumneata, zise el. — Dar pe cine? Habarnam ar fi vrut s4 spuna ca-l tot intarata o prichinduta necu- noscuta, dar isi dadu seama cA asta ar insemna sa parasca. —Nu, nimic, raspunse el. Pur si simplu am vrut sa vid daca poti pocni pe cineva cu linia asta. — Voi, prichindeii, nu faceti altceva decat sa va ganditi cum sa lo- viti pe cineva, iar cAnd altcineva va pocneste pe voi nu vi place deloc... De ce zimbesti? Ti se pare caraghios cA am un plasture pe frunte? Ease apropie din nou de oglinda: — intradevar, e tare caraghios si ai pe frunte un patrat din Asta! — Dar fa din el un cere, o sfatui Habarnam. Ochi-albastri desprinse plas- turele, il taie rotund cu foarfeca si-l lipi iarasi pe frunte. S 67 @i —Nu tise pare ci-i mai bine asa? se intoarse ea citre Habarnam. —Bineinteles, confirmi el. Dupa parerea mea, iti sta chiar bine cu el. Cu pleoapele lisate, Ochi-albastri incepu si se studieze in oglinda. — $i acum, adw-mi pantalonii si cimasa, ii ceru Habarnam. — Due si te spala si dupa aceea iti vei primi hainele. Ochi-albastri il duse pe Habarnam la bucitirie. Acolo, langai un perete era un lavoar. Alaturi, inte-un cui, atirna prosopul, iar pe o policioara se aflau sapunul si pasta de dinti. — Uite, ai aici peria de dinti, si aici ai pasta de dinti. Trebuie sa te speli pe dinti, spuse Ochi-albastri intinzandui Ini Habarnam periuta. —Nu pot sa sufair pasta de dinti! bombani Habarnam. — Side ce, ma rog? — Are gust rau. — Doar nu trebuie s-o mananci. — Tot una. Ma pisca de limba. — O si te piste putin si-o sa-ti treaca. Habarnam incepu si se spele in sil pe dinti. Dadu de doua ori cu periuta, se schimonosi si scuipa cu scarba. Apoi isi clati gura cu apa si incepu sisi sipuneasci mainile. Dupa ce termina cu miinile, puse s4punul pe policioara si incepu sa se spele pe fata. — Si fata trebuie s-o speli cu sipun, spuse Ochi-albastri. — Da incolo! raspunse Habarnam. intotdeauna imi intra in ochi. & 68 @—Nu exist, te rog, spuse cu severitate Ochi-albastri. Altfel nu-ti dau hainele. N-avea incotro. Habarnam isi sipuni putin fata si repede se apu- cA si dea cu apa. — Barrr! se scutura el. Ce rece e apa! Cu chin, cu vai, isi clati obrajii si, fara si deschida ochii, intinse mainile bajbaind pe perete. Vazindu, Ochi-albastri abia isi stapani rasul. — Ce cauti? — P-prosopul, raspunse Habarnam tremurnd de frig. — De ce tii ochii inchisi? Deschide4. — Cum sii deschid, dac4 a-afurisitul asta de sipun si-asa-mi in- tra in ei?! — Trebuia sa te clatesti mai bine. Ochi-albastri lua din cui prosopul si id intinse lui Habarnam. Aces- ta isi freci fata cu prosopul si abia dupa aceea se hotari s deschida ochii. — Ei, uite, acum esti incomparabil mai curat si chiar mai frumos, spuse Ochi-albastri si, observand urmele de murdarie raémase pe pro- sop, incheie: data viitoare va trebui si te speli mai bine. Numai prima oar sunt mai ingaduitoare. Ea fi aduse hainele sii spuse: — imbraci-te si vino sus, sf bei un ceai. Nu-i asa cd fi s-a facut foame? 7— Strasnic, mi s-a facut o foame... recu- noscu Habarnam. Cred cas fi in stare si mananc un elefant intreg! — Bietul de tine! Ei, hai, vino repede, te asteptam. CAPITOLUL XIII Discutie in timpul mesei H abarnam se imbrc in doi timpi si trei miscari si urca la etaj pe © scar scartaitoare. Se pomeni intr-o camer putin mai mica decat cea de jos, dar mult mai plicut’. Doua geamuri semicirculare, cu perdele frumoase, dideau catre strada. intre geamuri era usa de la balcon. in mijlocul camerei se afla 0 masa pe care erau mici fructiere, castronase si farfurioare cu tot felul de dulceturi, prajituri, plicinte, co- vrigei, turti dulce cu mac, cornulete si alte bunitifi. Se vedea ci prichin- dutele se straduisera sa-i ofere un ospit pe cinste. Habarnam nu stia la ce si-si opreasc& mai intai privirile, att de incArcati era masa. Prichinduta cu funda si cea cu codite incepusera sA toarne ceaiul. Prichinduta cu cArlionti tocmai scotea din bufet niste bomboane cu cre- ma de fructe. Ochi-albastri il prezenti pe Habarnam prietenelor sale. Pe prichin- duta cu codite o chema Veverita, pe cea cu fundita — Iepurica, iar pe pri- chinduta cu carlionti - Libelula. Habarnam era grdbit si se aseze la masa, dar tocmai atunci usa se deschise si in odaie intrara inca patru prichin- dute. Ochi-albastri i le prezenta: — Ele sunt vecinele noastre: Stancuta, Margareta, Braduta, Bon- docica. Cu toatele ficura cere in jurul lui Habarnam. — Ai venit la noi cu balonul? intreba Stancuta cea cu parul negru. — Desigur, cu balonul, rispunse plin de importanya Habarnam, tragdnd cu coada ochiului spre masi. oe 70 @— Cred ci tia fost grozav de frica si zbori cu balonul, spuse Bon- docica cea durdulie. — Grozav de frica! Adica nu, niciun pic! isi dadu seama la vreme Habarnam. — Cit esti de viteaz! Eu n-ag zbura cu balonul nici si ma tai, zise Braduta. — Dar de unde ai venit asa, zburand? intreba Margareta. — Din Orasul Florilor. — Si unde e orasul asta? — Acolo, facu Habarnam un gest vag cu mana. Langa raul Cas- travetilor. — N-am auzit niciodata de acest rau, spuse Stincuta. Probabil ¢ departe. — Foarte departe, confirma Habarnam. — Ki, si-acum, luati loc la masi, cd altfel se rceste ceaiul, fi invita Ochi-albastri pe musafiri si se ageze. Habarnam nu se lis mult rugat. El se repezi la masa si se apucd si care in gura plicinte, covrigei, bomboane umplute cu crema de fruc- te, dulceati. Prichindutele aproape cA nu se atingeau de nimic; ele as- teptau sil poat’ iscodi pe Habarnam despre balon. in cele din urma Libelula nu se mai putu fine si intreba: — Spune-mi, te rog, cine a nascocit zborul cu balonul? — Eu, raspunse Habarnam, dand sarguincios din falci si straduin- du-se si mestece mai repede o bucati de placinta. — Nu mai spune! E cu putinta si fii dumneata acela? se auzira ex- clamatii din toate partile. — Pe cuvant de onoare cf eu. Uite, si nu ma misc de-aici! se jura Habarnam, cat pe ce sa se inece cu placinta. sa Ul Hl | wl i ssl | |— Vai, ce interesant! Povesteste-ne, te rog, despre asta, il implo- r4 Bondocica. — Ei, sd va povestesc... isi desfacu mainile Habarnam. Ma tot ru- gau de mult prichindeii nostri sa nascocesc vreo idee: , Nascoceste ceva, frate, hai, nascoceste." Eu le spuneam: ,Fratilor, m-am cam plictisit s& tot nascocesc. Mai nascociti si singuri.“ Ei ziceau: Nu suntem in stare! Ca doar noi suntem prostuti, pe cand tu esti destept. Ce te costa? Nas- coceste!" ,Bine, le-am spus. Vad c4 nu pot sa scap de voi! O sa nasco- cesc." Si am inceput si m& gandesc. Habarnam isi mesteca placinta cu un aer visator. Prichindutele il priveau cu coada ochiului pline de nerabdare. In sfarsit, Veverita se ho- tari si curme ticerea ce se prelungea si, vazand ci Habarnam intinde mana dupa o alta placinta, zise: — Te-ai oprit tocmai c4nd spuneai cA ai inceput sa te gandesti. — Da! exclama Habarnam, ca si cum atunci s-ar fi trezit, si lovi cu placinta in masa. M-am gandit trei zile si trei nopti si ce credeti? Mia venit o idee grozava! ,,Uite, fratilor, le-am zis, o sa aveti un balon!“ $i ne-am construit balonul. Despre mine, poetul Floricica... avem noi un poet cu numele asta... a compus poezia: , Habarnam al nostru a nasco- cit un balon*... Sau nu: ,A nascocit un balon Habarnam al nostru“... Nu, am uitat! Ei, despre mine, stiti, sau compus multe poezii, nici nu le poti tine minte pe toate. Habarnam se apuci iarasi de mestecat plicint’ — Dar cum ati construit balonul? intreba Ochi-albastii. — O, asta a fost o munca uriasa! Toti prichindeii nostri au lucrat zile si nopti de-a randul. Unii il intareau cu cauciuc, alfii fl umflau cu pompa, iar eu umblam incolo sincoace fluierfnd... adicd nu fluierand, ci spunand fiecaruia ce are de facut. Fara mine ni- meni nu pricepea nimic. Trebu- ia sA le explic la toti, sa le arat tuturora. Era o munca de mare raspundere, pentru c4 balonul poate crapa in orice clipa. Am avut si doua ajutoare, pe Suru- bel si pe Piulita, mesteri la toate. S72 @Pot face orice, insi mintea le merge greu. Lor trebuie sa le lamuresti si sa le arati totul. Uite, de aceea a trebuit s le explic cum sa fie caza~ nul. Ei, si cand s-a pornit treaba: cazanul clo- cotea, apa improsca, aburul suiera, grozav ce era acolo! Prichindutele il ascultau pe Habarnam cu rasuflarea taiata. — Si pe urma? Ce-a fost pe urma? ince- pura si vorbeasca toate deodata, cand Habar- nam se opri. — in sfarsit, a venit si ziua cand trebuia si ne lum zborul, continua Habarnam. Sau adunat piticii - cu miile! Unii ziceau cA balo- nul va zbura, altii ci nu va zbura. A inceput ba- taia! Cei care spuneau ca va zbura fi snopeau pe cei care spuneau cA nu va zbura, iar cei care spuneau ca nu va zbura fi snopeau pe cei care spuneau cA va zbura. Sau nu... mi se pare c& era invers: cei care ziceau cd va zbura pe cei care ziceau c& nu va zbura... Sau nu, dimpotriva... Pe scurt, nu mai desluseai care si pe cine sno- peste. Se snopeau cu totii, unii pe altii. —Bine, bine, spuse Ochi-albastri. Nu de- spre bataie, ci despre balon povesteste-ne. — Fie, conveni Habarnam. Asa, vasazica, ei se bateau, noi ne-am catarat in cos, eu am tinut 0 cuvantare: adic, zburam, fratilor, rama- neti cu bine! $i am inceput si plutim. Dupa ce-am ajuns sus $i ne-am uitat in jos ~ paman- tul nu era mai mare decat, uite, placinta asta. — Nu se poate! exclama o prichinduta. — Ba si nu ma misc de-aici, daci spun minciuni! se jura Habarnam. — Nu mai intrerupeti! zise inciudata Ochi-albastri. Lasati-l sa spuna. Doar n-o sa ne minta. “oo 73— Asa e, Hisati-ma si spun minciuni... adi- c&, ptiu! nu ma impiedicafi si spun adevarul, zise Habarnam. — Povesteste, povesteste! strigara prichin- dutele in cor. — Si cum va spuneam, continua Habar- nam, zburam, deci, tot mai sus. Deodata, bum! sine oprim. Ne uitim si ce s& vezi? Ne-am iz- bit de-un nor. Ce-i de facut? Am luat toporul si am spart o gaurd in nor. Jarasi am inceput s4 urcim. Deodati, cdnd ne uitam, vedem ca zbu- ram cu picioarele in sus: cerul era jos, iar p&- méntul - deasupra. — Cum asa? De ce? se mirara prichindu- tele. —E o lege a naturii, explica Habarnam. Cine ajunge deasupra norilor zboara intotdea- una cu picioarele in sus. Asa am ajuns pana la cea mai mare indltime, unde era un ger de o mie de grade si o zecime. Tofi au inghefat. Balonul s-a racit si a inceput s4 coboare. Eu insa am fost siret, poruncisem mai inainte sa fie pusi in cos saci cu nisip. Am inceput si aruncim sacii. Si am aruncat, am aruncat pana n-a mai ramas nici- unul. Ce era de facut? Printre noi era un pri- chindel pe care-l cheam Stietot. Un fricos! Cand a vazut ca balonul cade, sa pus pe plins si, dupa aceea, cand a sarit cu parasuta, s-a dus acasi. Balonul s-a facut pe data mai usor si s-a ridicat din nou. Ei, si-apoi, dintr-odata, cand m: rostogolit in jos si cand mi ti sa izbit de pamant, cand a sarit iarasi in sus si cand s-a izbit... Eu am cazut din cos — buf, cu capul de pamantl... infierbantat, Habarnam lovi cu pumnul in mas si nimeri placinta. Umplutura tasni in toate partile. oe 74Prichindutele se speriar’, ct pe ce si cada de pe scaune. — Si mai departe ce-a fost? intrebard ele dupi ce-si venira in fire. — Pai, mai departe nu mai tin minte. Se las ticerea. Toate pri- chindutele il priveau pe Habar- nam cu uimire, ba chiar cu un fel de respect. in ochii lor deve- nise un adevarat erou. in cele din urm4 Ochi-albastri spuse: —Neai speriat rau de tot cu balonul dumitale. Aseara, tocmai ne beam ceaiul pe balcon. $i cand ne uitém — un balon rotund, urias, se apropie in zbor de casa noastri, se loveste de gard... $i deodata - 0 tros- nitura! Balonul a plesnit, iar cand ne-am dus in fuga acolo nu mai era decat cosul din coaji de mesteacan. — Dumneata zaceai intins ca un mort! se amesteca Iepurica. Vai, ce ingrozitor! — Mai aveai doar o singura gheati, cealalti era agatat de gard, iar palaria - in copac, adaugi Veverita. — O maneci a vestonului lipsea si am gasito abia azi-dimineati, spuse Libelula. A trebuit s-o coasem imediat la veston. — Cum am ajuns in casa asta? intreba Habarnam. — Noi te-am adus. Nu se putea si te lasim in curte peste noapte! rispunse Ochialbastri. — Doar erai aproape mort de-a binelea, se big in vorba Iepuri- ca. Dar Mierinana a spus ci s-ar putea si reinvii, pentru cA ai un sta... or-ga-nism foarte tare. — Da, am un organism foarte tare si un cap si mai tare, spuse cu laudirosenie Habarnam. Altul in locul meu ar fi facut, in mod sigur, o emotie la creier. — Dumneata, probabil, ai vrut si spui comotie cerebrala? remar- cA Ochi-abastri. — intocmai, intocmai, comotie cerebrala, se corecté Habarnam. oe 75 @— Parca spuneai ci n-ai zburat singur cu balonul? intreba Ochi-al- bastri. —Bineinteles, nu singur. Eram saisprezece. Adevarat ci fricosul ace- la de Stietot a sarit cu parasuta, asa ca am ramas cincisprezece. — Si unde sunt ceilalti? intre- t ba Stancuta. — Nu stiu, ridicd din umeri Habarnam. Dar in cos, in afara de mine, nu mai era altcineva? —Naam giasit in cos decat niste vopsele pentru pictat si o mica tru- si medicala portativa. — Vopselele sunt ale lui Acuarel, iar trusa e a lui Pilul, zise Ha- barnam. in clipa aceea usa se deschise si in camera navali Fulg-de-nea. — Afi auzit noutatea? striga ea. AltA noutate! A mai venit in zbor un balon si s-a spart. Purta paisprezece prichindei. Au c&zut ieri seara, la marginea orasului. Abia azi-dimineati, in zori, i-au gasit prichindu- tele noastre si i-au ajutat si mearga la spital. — inseamna ca erau raniti? exclama Veverita. — Nui nici o primejdie, didu din mana Fulg-de-nea. Mierinana a spus ca fi vindecdi ea. — Astia, cu siguranta, sunt prietenii mei, spuse Habarnam. Ma duc chiar acuma la spital si o sa aflu totul. — Te conduc eu, se oferi Ochi-albastri. — Merg si eu cu dumneata, spuse Fulg-de-nea. Abia acum obser- va plasturele de pe fruntea lui Ochi-albastri si exclama: — Ah, scumpa mea, ce fermecator e cerculeful Asta pe frunte! fti vine foarte bine. E 0 moda noua, sa porti cerculete pe frunte? As pu- tea si-mi pun gi eu unul la fel. — Nu, rispunse Ochi-albastri, e un plasture. M-am lovit cu usa in frunte, din greseala. — Ah, asta era... mormai deceptionata Fulg-de-nea. Apoi dadu fuga la oglinda ca si-si puna pliria pe cap. intr-o clip camera se goli. Toate prichindutele alergara care in- cotro, sa le povesteasca vecinelor noutatea. e716 @CAPITOLUL XIV Plimbave prin ovas F ulg-de-nea, Ochi-albastri si Habarnam iesiré impreuna in strada miarginitd de-o parte si de alta de gardulete impletite din nuiele fine de salcie. Dincolo de gardulete se vedeau cisute frumoase, cu aco- periguri rosii si verzi. Deasupra caselor se inaltau meri, peri si pruni uriasi. Copacii cresteau att in curti, cat si pe strazi. intregul oras era inundat in verdeata pomilor si de aceea se numea Orasul Verde. Plin de curiozitate Habarnam iscodea cu privirea. in jur era 0 cu- ratenie neobisnuita. in toate curtile lucrau prichindute. Unele tundeau iarba cu foarfeca, pentru ca aceasta si nu depa- seascii o anumitA indltime, altele, inarmate cu maturi, curatau cararu- sele, iar altele scuturau cu staruinta praful din niste presuri lungi. in Orasul Verde astfel de presuri acopereau nu numai dusumelele de prin case, ci chiar si trotuarele strazilor. intr-adevar, temandu-se ca nu cum- va trecitorii si le murdareasca presurile, unele gospodine stateau pe-aproape sii rugau si nu calce pe ele, si, daca cineva tinea mortis s-o fac, atunci trebuia sa-si stearga cu grija picioarele. Pe cararile din mul- te curti erau de asemeni asternute presuri, iar pe peretii caselor, chiar si pe din afard, atérnau covoare frumoase, multicolore. “77 @in Orasul Verde existau conducte pentru apii faicute din tulpina de stuf. Dupa cum se stie, tulpinile de stuf sunt goale pe dinduntru, astfel cd apa poate curge prin ele ca pe teava. Aceste tevi erau asezate de-o parte si de alta a strazilor, dar nu direct pe pamént, cum si-ar in- chipui cineva, ci prinse pe mici stalpi de lemn, la o anumiti indltime. De aceea tevile nu putrezeau $i puteau s4 serveasca foarte multa vreme, trebuind doar supravegheate si reparate pentru a evita pierderea apei prin scurgere. De la teava principal porneau ramificatii spre fiecare casa. De aceea, in toate casele exista apa curentd, ceea ce, fara indoiala, era o mare inlesnire. in afar de asta, in fata fiecdrei case se afla cate o fan- tnd arteziana. Asta era si frumos, si sinitos, deoarece apa din havuzuri se folosea la irigarea gradinilor. Fiecare curte isi avea gridina ei, in care cresteau napi, ridichi, sfecla, morcovi si alte soiuri de legume. inte-una din curti Habarnam a vizut cum strangeau prichindute- le recolta. Dupa ce sipau napul sau morcovul de jur imprejur, il legau cuo franghie de frunze, apoi trageau din toate puterile. Napul sau mor- covul se slobozea din pamnt si prichindutele, cu tipete si rasete, il ta- rau de sfoara pana acasa. — Cum se face cA la voi exist doar prichindute si niciun prichin- del? intreba cu mirare Habarnam. — Da, in orasul nostru au ramas numai prichindute, pentru ci toti prichindeii locuiesc pe plaja. isi au acolo oragul lor, al Zmeielor. — Dar de ce s-au stabilit pe plaja? se mir din nou Habarnam. — Pentru ci acolo le vine mai la indemni. Lor le place sa stea toatd ziua la soare si sa faca baie, iar iarna, cand raul se acopera de ghea- 14, si patineze. in afara de asta le mai place pe plaja pentru c4 prima- vara raul isi iese din albie si le inunda orasul. “ge 78 we— Si cei bine in asta? continua s& se mire Habarnam. — Si eu cred ci nui niciun bine, spu- se Fulg-de-nea, insa prichindeilor nostri le place. in timpul revarsarii apelor ei se plim- ba cu bircile si se salveazi unul pe altul de la inundatie. Iubesc tare mult aventurile. — Si eu iubesc aventurile, spuse Habar- nam. N-as putea si fac cunostint cu prichin- deii vostri? — Nai putea, spuse Fulg-de-nea. in primul rand, pentru ca pana la Orasul Zmeielor trebuie si mergi o ord incheiata, plaja fiind depar- te, in josul raului; in al doilea rand, pentru ca de la ei nu ai de invatat nimic bun, ci numai lucruri rele; iar in al treilea rand, pentru cd noi sun- tem certate cu ei. — De ce vati certat? intreba Habarnam. — Pai, si vezi ce s-a intamplat! spuse Fulg-de-nea. intro iarna ne-au invitat la bradul lor de Anul Nou. Au spus ci va fi muzica si dans, iar cand am ajuns acolo sti ce-au facut?... Ne-au batut cu bulgéri de pada. — Ei bine, si? intreba Habarnam. — Siam renuntat la prietenia lor. De atunci nu se mai duce nimeni laci. — Dar ei la voi? — Nici ei nu vin Ja noi. La inceput au mai incercat unii prichin- dei s& ne viziteze, dar nimeni nu voia si se joace cu dansii. Atunci, de plictiseala sau apucat de pozne: ba s4 sparga un geam, ba s darame un gard, spuse Fulg-de-nea. — Tar dup aceea lau trimis pe unul Cuisor, adaug’i Ochi-albastri. Ce-a mai fost si-atunci?... —Da, continua Fulg-de-nea. Cuisor asta a venit si a inceput sa tran- c&neasca, cici el vrea sd fie prieten cu noi, cA nui iubeste pe prichin- dei pentru cA sunt neseriosi. Iam dat voie si locuiasca in orasul nostru, dar pana la urm ce crezi ca facut? intro noapte a sters-o din locuinta lui si s-a tinut numai de gotii. La o casi y a intepenit usa pe din afara cu o bucata de lemn, incat nu se mai putea deschi- de dinduntru, la alta a agatat deasupra - & 19 @intrarii un bat, ca sa loveasc4 in cap pe oricine AE iesea, la a treia a intins o franghie in fata usii ca eg 7 toatd lumea sa se impiedice si si cada, la a pa- Cees tra cas a stricat hogeagul, de pe acoperis, laa _ ve cincea a spart geamurile... Ascultand asemenea intamplari Habar- nam se zguduia de ras. Dumneata razi, spuse Fulg-de-nea, dar dac.ai sti cate prichindute au rémas cu nasul zdrelit! Ba una dintre ele sa urcat sa re- pare hogeagul si a cAzut de pe acoperis mai-mai sisi fractureze piciorul. — Dar eu nu rad de prichin- dute, ci de Cuisor asta, raspunse Ha- barnam. — De el nu trebuie sa razi, ci s-l pe- depsesti cum se cuvine, ca si nu mai facd altidata asa ceva, spuse Fulg-de-nea. ‘Tocmai treceau pe lang’ un mar crescut in mijlocul strazii, Pe toate crengile atarnau mere coapte, rosii. De tulpina copacului era re- zemati o scara de lemn, care nu ajungea decat pana la jumitatea trunchiului urias. De acolo in sus urma 0 scara de fran- ghie, care fusese legata de prima Le creanga a pomului. Pe creanga aceasta. © sedeau doua prichindute. Una din ele taia cu un fierastru codita unui mar, iar cealaltd o ti- nea, plind de grija, cu o mana, pe cea dintai, ca sa nu se rostogoleasca. *" go 80 @— Pe aici trebuie s4 pasesti cu atentie, il sfitui Fulg-de-nea pe Ha- barnam, poate s4 cada un mar din copac si sd te omoare. — Pe mine nu ma omoaral! se lauda Habarnam. Am capul tare. — Prichindeii isi inchipuie cd numai ei sunt curajosi, dar nici pri- chindutele nu sunt niste fricoase, priveste cat de sus s-au cocotat, spuse Fulg-de-nea. — in schimb, prichindeii zboara in baloane, se plimba cu auto- mobilul, rispunse Habarnam. — Auzi colo! spuse Fulg-de-nea. $i la noi, destule prichindute stiu s4 conduca automobilul. — Dar ce, voi aveti automobil? — Avem. Doar cA s-a defectat. Oricat ne-am straduit, nu Lam pu- tut face s{ mearga. Poate ne ajuti dumneata sa-l reparam. — Va ajut, va ajut, raspunse Habarnam. La treaba asta ma pricep ni- tel. Cand vor iesi din spital Surubel si Piulita le explic eu cum sa repare. — O si fie grozav! bitu din palme Fulg-de-nea. in acest moment Habarnam descoperi o minune a naturii, cum nu-i mai fusese dat sa vada. vreodati in viata sa. In mijlocul strazii cresteau niste mingi verzi, uria- se, de marimea unei case cu etaj sau poate chiar mai mari. | — Ce fel de baloane mai sunt si astea? se mira el. Fulg-denea si Ochi-albastri izbucnira in ras. — Astia sunt pepeni verzi. Cum, n-ai vazut niciodata pepeni verzi? — Niciodata, marturisi Habarnam. La noi nu cresc pepeni verzi. Dar la ce folosesc? Fulg-de-nea mai trase un hohot de ras. — lati un prichindel care nu stie la ce folosesc pepenii verzi. Mai rimane sa intrebi la ce folosesc merele si perele. { — Oare sunt pentru mancat? se mira Habarnam. O namila ca asta n-o termini nici inte-un an! — Noi nui mancim, rispunse Ochi-albastri. Extragem din ei su- cul dulce, adic siropul. Daca sfredelesti o gauri dedesubtul unui pepene, | Se sleincepe s curga pe acolo sucul cel dul- ce. Dintr-un singur pepene se pot obti- ne cAteva butoaie cu sirop. — Dar cine a nascocit asemenea pepeni? intreba Habarnam. wv — Avem noi o prichindutd foarte desteapta. O cheami Fir-de-pai, rispun- se Ochialbastri. Ei fi place tare mult sA cultive diferite plante si si ob- fina noi varietati. Inainte nu existau nici la noi pepeni verzi, dar cine- va i-a spus lui Firde-pai ca a vazut in padure pepeni verzi salbatici. Intr-o zi, Firde-pai a organizat 0 expeditie cu care a plecat in padure, si acolo, intro poienita, a avut norocul si dea peste niste curpeni de pepeni verzi silbatici. Expeditia a adus samburi de pepeni verzi silbatici si primava- ra Firde-pai a ingropat samburii in pmAnt. Au crescut niste pepeni mari, dar s-au dovedit acri. Neobosita, Firde-pai a gustat sucul din toti pepe- nii. Asa a reusit sA aleag unul al cdrui suc era mai putin acru decat la ceilalti. in anul urmator ea a seménat samburii de la acest pepene. De asta data au rezultat pepeni mai putin acri, printre care unii erau chiar un pic dulci. Firde-pai La ales pe cel mai dulce si in urmatorul an a se- ménat samburii de la acesta. $i asa, in cAtiva ani a reusit si obtind nis- te pepeni dulci ca mierea. —Acum toati lumea o lauda pe Fir-de-pai, dar la inceput nui arun- cau decat vorbe de ocari! spuse Fulg-de-nea. — De ce aruncau vorbe de ocara? se mira Habarnam. — Nimeni nu credea ca dintro astfel de acriturd va iesi ceva folo- sitor. in plus, pepenii cresteau alandala prin tot orasul si incurcau cir- culatia. Adesea, cate unul rasirea chiar angi peretele vreunei case. Cati vreme era mic, treaca-1 mearga, dar pe masura ce se marea apiisa pere- tele respectiv pana-l darama. int-un loc, din cauza unui pepene sa di- ramat chiar o casa intreaga. Unele prichindute voiau s4-i interzica lui Firde-pai si mai semene pepeni, insi altele i-au luat apararea si au in- ceput s-o ajute. intre timp cAlatorii nostri iesira pe malul unei ape. — Acesta-i Raul Pepenilor, spuse Fulg-de-nea. Vezi ce multi pepeni cresc aici? Un podet minuscul, aidoma unui pres lung $i ingust, traversa raul de pe un mal pe celalalt. Era facut dintr-un material gros si trainic. & 82 @— Podul asta |-am facut noi, prichindutele, spuse Ochi-albastri. Ne-a trebuit o luna incheiat ca sal impletim din tulpini de in, si pe urma ne-au ajutat prichindeii sil intindem de la un tirm la altul peste apa. — Vai, ce interesant a fost! adauga Fulg-de-nea. Un prichindel a cAzut in valuri si era cat pe ce sa se inece, dar lau scos ceilalti. Ochi-albastri pasi pe pod, indreptandu-se catre malul celalalt. Ha- barnam o urmé, dar imediat se opri, simtind cum podul se leagina sub picioarele sale. — De ce-ai infepenit acolo? intreba Ochi-albastri. Te-ai speriat? — Nu mam speriat deloc. Numai c4 podul asta e tare caraghios. Apoi se lis pe vine, ca si se poati tine si cu mainile. Dar se for- ta sA para vesel, ca nu cumva sa se vada ca-i este teama. Fulg-de-nea il apuca de o mana, Ochi-albastri, de cealalta si asa il trecura peste pod. Prichindutele ghicisera ci-i e frici, dar n-au ras de el; stiau ele cA prichindeii nu suport s4 radi cineva de ei. Ajungind pe celalalt mal, cAlitorii nostri mersera putin pe o strada si curand se trezira in fata unei cdsute albe, cu acoperis verde. — Uite, aici e spitalul nostru, spuse Ochi-albastri. Sg 83CAPITOLUL XV La spital A I: fata usii s-au oprit si Fulg- de-nea a tras de manerul clo- potelului. S-a auzit: ,cling-cling!* Usa s-a deschis. In prag a aparut o infirmiera in halat alb’si cu o basmaluta de sub care scapasera niste bucle aurii. — Ah, doamne, a exclamat ea plesnindu-si speriata palmele. Ati mai adus un bolnav! Nu mai am unde-| pune, pe cuvant de onoare! De unde-i tot scoateti? Un an intreg a stat spitalul gol — nimeni n-a vrut sa se trateze — si azi, asta e al cincisprezecelea bolnav! —Prichindelul asta nu e cAtusi de putin bolnay, raspunse Fulg-de-nea. A venit sa-si viziteze prietenii. — Ei, atunci intrati. Prichindutele si Habarnam intrara in cabinetul medicului. Mieri- nana sedea la birou si scria ceva. in fata ei se afla un teanc de fise me- dicale, din acelea in care se inscriu bolile celor internati. Vazandute pe Fulg-de-nea si pe Ochi-albastri, ea spuse: — Afi venit, probabil, si-i vedeti pe bolnavi? Nu se poate, nu se poate! Ati uitat cd bolnavii au nevoie de liniste? lar dumneata, Ochi-al- bastri, te-ai si ales cu un plasture in frunte? Te felicit! Ti-am spus ca asa va fi. Stiu prea bine céi de-ajuns s4 apar in casi un singur prichindel, ca sa te astepti la vanatai si cucuie. . —Noi nu avem catusi de putin intentia sii vizitim pe bolnavi, ras- punse Fulg-de-nea. lat, acest prichindel doreste si-si vada prietenii. — Acestui prichindel iam poruncit si stea in pat, iar el s-a dat jos fara permisiunea medicului si, dupa cate vad, s-a si luat la bataie. Nu pot s&l las. Spitalul nu e loc pentru incdierari. —Dar nici prin minte nu-mi trece s ma incaier, raspunse Habarnam. — Nu si nu! striga cu severitate Mierinana si batu cu cornetul ei de lemn in birou. Prichindeii spun intotdeauna: ,N-am de gand sa ma incaier*, dar dupa aceea oricum se iau la bataie. Socotind incheiata discutia cu Habarnam, Mierinana se intoarse spre Ochi-albastri: * & 84e@— Ia, siti vad fruntea, draguto. Ea dezlipi plasturele si cerceta fruntea lui Ochi-albastri. — Nu mai ai nevpie de plasture, spuse Mierinana dupa ce 0 exa- mina. Vino cu mine, draguto, s4-ti facem niste raze ultraviolete, ca sa-ti dispara vanitaia. Si parisi camera, impreuna cu Ochi-albastri. Habarnam descoperi in cuier un halat alb si o boneta. Fara sa stea mult pe ganduri, el imbra- c& halatul, isi indes4 cu greu boneta pe cap, dupa care isi puse pe nas ochelarii lasati de Mierinana pe birou si, luand cornetul de lemn, iesi din camera. Fulg-de-nea il privea entuziasmata, minunandu-se de cura- jul si ingeniozitatea lui. Luand-o la intémplare pe coridor, el deschise o usa si se trezi in salonul in care erau culcati prietenii lui — prichindeii. Se apropie de primul pat si dadu peste Dondanel. Chipul lui era intunecat si videa nemultumirea. — Cum te simti, bolnavule? intreba Habarnam, dandu-i silinta sa-si schimbe glasul. — Minunat, raspunse Dondanel si se schimonosi atat de cumplit de parca era gata sa-si dea duhul in urmitoarele cinci minute. — Ridicd-te, bolnavule, porunci Habarnam. Dondanel se salta de mijloc, privind resemnat drept in fata sa. Ha- barnam lipi de pieptul lui cornetul de lemn si spuse: — Respira. — Ce-nseamni asta? bombani Dondanel. Ba ridicd-te, ba culca-te, ba respira, ba nu respira! Habarnam il pocni cu cornetul in cap, certandu: — Tu, Dondanel, nu te-ai schimbat deloc. Bombanesti ca totdeauna. Dondanel il privi mirat: — Habarnam! — Gural il tistui Habar- nam. — Asculté, Habarnam, scapa-ma de-aici, sopti Donda- nel, Sunt santos tun, pe cuvant "ge 85de onoare! M-am lovit la genunchi, dar nu mi mai doare aproape de- loc, iar astea mA tin in pat, mi-au luat hainele. Nu mai pot! Vreau si um- blu pe picioarele mele. fntelegi? Dondanel se agatase de maneca lui Habarnam gi nu voia si-i mai dea drumul. — in regula, ii spuse Habarnam. Mai rabda putin, pana ndscocesc eu ceva. Numai promite-mi ca de aci inainte o si ma asculli, iar dac& te-ntreabi prichindutele cine-a nascocit balonul, tu si le spui cd eu. — Bine, bine, incuviinti Dondanel. Numai grabeste-te. — Nai de ce sa te agiti, il imbarbati Habarnam. Else apropie de patul urmitor, pe care era culcat doctorul Pilula. — Dragul meu, scapa-mi! sopti Pilula. iti dai seama ce simt! Toa- ta viata am tratat pe altii, si acum ma trateaza altii pe mine. — Adicd, nici tu nu esti bolnav? — Da’ de unde bolnav? N-am dect o julitura la umir si o zgarie- turd sub nas. Pentru atata lucru nui nici o nevoie sa stai in spital. — Atunci de ce te tin aici? — Ei, intelegi, spitalul lor e gol, n-au pe cine trata, si atunci inter- neaza orice fel de bolnavi. Doar sunt prichindute, nu? Si dsta-i tatament? Ptiu! Pe dinafara - plasturi cu miere, iar intern - tot miere. Or, asta nu e corect: pe din afara trebuie igd, iar intern — ulei de ricin. Nu sunt de acord cu un asemenea tratam —Nici eu nu sunt de acord, st grozavi Probabil din patul vecin. Plim- barea — interzisi, alergarea — interzisi, leapsa — interzisi, fripta — la fel. Nici macar s4 canti n-ai voie. Ne-au luat hainele si ne-au dat cAte o batis- ti. N-ai decat sa stai culcat si si-ti sufli nasul, grozava distractie. — Pai, de ce ati venit la spital? —Noi am cAzut din cos la marginea orasului si ne-am culcat si tra- gem un pui de somn. in zori, hop, prichindutele: ,De unde sunteti, prichin- deilor?* ,Noi, le-am spus, am zbu- rat cu balonul si ne-am lovit.* Aha, vati lovit! Atunci, trebuie si va tra- tam! Haideti la spital!* Si am venit. —Vasizic4, nu ¢ nimeni bol- nav? intreba Habarnam. —Nu, numai Glontisor, doar ele bolnay. & 86 @Habarnam se apropie de Glon- tisor: — Ce-ai parit? — Mi-am scrAntit piciorul. Nu pot nici macar sil pun in pamant. Dar alt- ceva ma frimnta, s-a pierdut Strop. Fii amabil, fi o fapti buna, cauté-l pe Strop! ‘Trebuie si fie pe-aici, pe undeva. Ca eu : nici nu ma pot misca din pat. —Bine, spuse Habarnam. O sa til caut pe Strop, dar tu si le spui tuturor c4 eu am nascocit balonul. Habarnam trecu pe la toti prichindeii si le ceru s4 spuni ca el, chi- purile, inventase balonul. in cele din urmi se intoarse in cabinetul me- dicului. Fulg-de-nea il astepta nerabdatoare. — Ei, ce-i cu bolnavii? intreba ea. — Dar ce, parcii Astia-s bolnavi? didu din mani, a lehamite, Ha- barnam. Numai unul singur, Glontisor, e putin ranit. — inseamna c-o sa le dea drumul repede! se bucura Fulg-de-nea. Stii ce propun eu? Sa organizdm in cinstea ins4ndtosirii bolnavilor un bal. Vai, ce veselie va fi! — N-am avut deloc impresia c& au de gand sa le dea drumul, ras- punse Habarnam. Tocmai atunci s-au intors Mierinana si Ochi-albastri. — De ce-ai imbracat halatul? Ce-nseamna abuzul asta? se repezi Mierinana la Habarnam. — Nui niciun abuz, raspunse Habarnam. Pur si simplu, am facut un control. — Sice-ai constatat in controlul asta al dumitale? intreba ironic Mierinana. — Am constatat ca toti bolnavii, in afari de unul singur, sunt sanatosi si pot parasi spitalul. —Nu, nu! zise Mieri- nana speriati. {ti inchipui ce-ar insemna si le dimdrumul la paisprezece prichindei dintr-odat? Ar rasturna oragul cu fun- dul in sus! N-ar ramane un geam intreg, toati lumea s-ar umple de vanatdi si cucuie. Pentru a preintimpina imbolnavirile prin vanatai si cucuie, trebuie si-i retinem pe prichindei in spital. —Dar nu se poate sii lism sa plece pe rand? spuse Ochi-albastri. Sa zicem, cate unul in fiecare zi. —E putin cate unul, micar cate doi, interveni Fulg-de-nea. Vrem s§ organizim cat mai repede un bal. — De acord, se invoi Mierinana. Se va intocmi o lista si incepand de maine vom externa cate un bolnav. Fulg-de-nea batu din palme si se repezi s-o imbratiseze pe Mieri- nana. — Ba cate doi, scumpa mea, cate doi! Grozav as vrea sa-i vad ie- siti pe toti. Doar si dumneata doresti un bal. Dansezi atat de bine! — De acord, cte doi, se imbund Mierinana. Vom incepe cu cei mai cuminti. Dumneata va trebui si ne ajuti, i se adres ea lui Habar- nam. Care e cel mai linistit dintre ei? — Pai, cu totii sunt linistiti! — Ei, uite cd asta n-o cred in ruptul capului. Nu exist prichindei cuminti. Trebuie sa nascocim pentru ei vreo treaba, ceva ca sa uite de strengirii. — in cazul Asta, ce-ar fi si le dim drumul in primul rand celor doi mesteri — Surubel si Piulité? Ei sar putea apuca indata de repara- tia masinii, spuse Ochi-albastri. — Buna idee! aproba Mierinana. Uite, 0 si incepem cu Surubel si Piulita. Si scrise pe o hartie: Surubel si Piulita. — Dupi ei as wrea s&l tre- cem pe Dondiinel, spuse Mierina- na. E un nesuferit. Bombaneste tot timpul si-i enerveaza pe toti. — Nu, nue cazul, obiecta Habarnam. Pe Dondanel e mai bine si-l mai tinem in spital, ca si se dezvete sa tot bombaneasca. “ge 88 @ | | | |— Atunci fi dam drumul lui Pilula. E nemultumit de acest spital si critica fara incetare metodele noastre de tratament. E un bolnav foar- te turbulent! Nu ma gpun deloc sa scpam de el. —Nu, nici pe Pilula nv-i cazul si-l asim, rispunse Habarnam. Toa- tA viata i-a tot tratat pe altii, n-are dec&t acuma si se lase tratat el de al- tii. Mai bine ar fi sa-l externam pe Acuarela. E un pictor bun si se va gasi imediat vreo treaba pentru el. E elevul meu. Eu lam invatat sa pic- teze. — Chiar asa, scumpa mea! implora Fulg-de-nea. N-am putea sil externam astizi pe Acuareli? O si-l rog sa-mi faca portretul. — Si pe Guzla, adiuga Habarnam. $i el e un prieten de-al meu. Eu Lam invafat sa cante la piculina. Fulg-de-nea se repezi din nou s-o imbratiseze pe Mierinana: — Sai externam pe Guzla si pe Acuarela. Te rugam. — Ei bine, pentru acestia facem o exceptie, se asi induplecati Mierinana. Dar pe ceilalti ii vom externa in ordine, cum am hotarat. in sfarsit, lista fu intocmita. Mierinana dadu dispozitie sa se elibereze de la magazie hainele lui Acuarela si Guzla. Peste cdteva minute, amandoi, radiind de bucu- rie, se prezentara in cabinetul ei. —Noi vi externiim, spuse Mierinana. Striduigi-va si va purtati fru- mos, in caz contrar vom fi nevoite sa va aducem din nou in spital. “eo 89 @CAPITOLUL XVI Concertul \ T estea despre renumitul calitor Habarnam si prietenii sai, care au nimerit la spital, s-a raspandit in tot orasul. Stancuta si Bondoci- ca alergau neobosite din casa in casa si le povesteau prietenelor nouta- tea. La randul lor, acestea o povesteau altor prietene, si tot asa, incat cu- rand intreaga populatie a orasului se indrepti, ca la comanda, spre spital. Fiecare prichinduta dorea s& ajute cu ceva pe prichindeii aflati in ne- voie. Duceau cu ele tot soiul de bunatati. Unele aveau placinte gustoase, altele, dulceata, iar altele, bomboane cu crema de fructe sau compot. Dupa o jumiatate de ora toata strada spitalului, dintrun capat in celalalt, era ticsita. Bineinteles, nu se putea ca un numar atat de mare de doritoare sa fie lasate inauntru. Mierinana iesi in balcon si spuse cA bolnavii nu au nevoie de nimic, si de aceea sa se intoarca toti la casele lor si sa nu faca galagie pe sub ferestre. Dar prichindutele nu voiau si se imprastie. Nu se stie prin ce minune se aflase c4 cel mai important dintre prichindei, pe nume Habarnam, trebuia si iasi din spital impre- una cu prietenii sai, Acuarela si Guzla. Mierinana trebui sa anunte din nou cé Habarnam nu va iesi pana cand nu se va imprastia toat lumea. insA prichindutele, in loc si por- neasca spre casele lor, se invitara la prietenele care locuian pe Strada Spitalului. Cand Habarnam, Acuarela si Guzla, insotiti de Fulg-de-nea si Ochi-albastri, iesira in strada, se trezira priviti din toate ferestrele de cate noua-zece prichindute. Habarnam era grozav de mandru de aceas- t& atentie. Ba ajunsera pani la el glasuri care-si strigau:ae § RE — Ei, care dintre ei o fi renumitul Habarnam? — Uite, cel cu pantaloni galbeni e Habarnam. — Cel cu urechi mari? Pentru nimic in lume n-as fi zis ca ala e Habarnam. Pare cam prostinac. — Ba da, ala e, in mod sigur! Pare el cam prostanac, e-adevarat, dar ochii ii sunt foarte inteligenti. O prichinduta de la primul etaj al unei case de pe colt, vazindw pe Habamam, incepu sa dea din maini si s& strige cu un glas subtire, ascutit: — Habarnam! Habarnam! Ura! Si se apleca atat de mult pe fereastra, ca era gata-gata sa cada. No- roc c& celelalte prichindute au izbutit s-o apuce de picioare si so traga inapoi. — Ptiu! Ce rusine! Habarnam Asta 0 sa-si inchipuie despre el naiba stie ce! spuse o prichindura cu o fata sever’, supti, si cu barbia ascufita. — Ai dreptate, Randunico, ti raspunse alta prichinduta, cu buza de sus rasfrant, de sub care sclipeau niste dinti albi. Nu e bine deloc sa vada prichindeii cd li se di atentie. Numai cand se vor convinge ca nazbatiile Jor nu sunt uate in seam, vor inceta singuri sa mai faca nazbatii — Da, tocmai asta spun si eu, Pisicuto, relua Randunica. Prichin- dei trebuie dispretuiti. Daca se vor simti dispretuiti, vor inceta si ne mai jigneasca. “go 91" Cele doua prichindute, RAndunica si Pisicuta, atata au susotit si-au tot bazait la urechi- le tuturor, cd pan’ Ja urma le-au convins pe prichindute cA prichindeii veniti in zbor cu balonul trebuie dispretuiti. Toate prichindutele au cdzut de acord sa nu-i mai ia in sea- ma pe prichindei, si atunci cand ii vor intalni pe strada, inci de departe sa se intoarca acasa sau sa treaca pe partea cealalta. / Dar din aceasta intelegere n-a iesit mare lucru. Prin nu se stie ce | minune, aflara cu toatele ca Acuarel e pictor, iar Guzla, un minunat cantaret din piculina. Bineinteles, toat4 lumea dori sa asculte ct mai repede piculina, deoarece in Orasul Verde nu se stia decat despre har- pa, piculina n-o auzise nimeni niciodata. Majoritatea nici nu stia ca exis- ta-un astfel de instrument. Curand prichindutele aflara ca Acuarela si Guzla vor locui in Pia- ta Merilor, in casa prichindutei Nasturica si a prietenelor ei. La primul etaj al acestei case, chiar sub acoperis, se afla o camera spatioasa, cu un geam luminos, mare cat un perete intreg. Camera ia placut mult lui Acuarela pentru c primea multi lumin§, asa cd el si Guzli hotirara si se stabileasca aici. Fereastra dadea direct in Piata Merilor. Si iat cA seara, Piata Me- rilor, care niciodata nu fusese prea circulata, se umplea de prichindu- te care se plimbau. Doua cate doua, tinandu-se de mani, ele se tot in- varteau prin piata si trageau cu coada ochiului spre fereastra luminat de la etaj. Bineinteles, procedau asa nu pentru a-i vedea pe Guzla si Acuare- 14, ci pur si simplu din pricina nerabdarii: cu toatele doreau si asculte cat mai repede muzica. %Din cand in cand aparea pentru o clipa in fata ferestrei deschise ba capul pieptanat cu. ingrijire al lui Guzla, ba parul ciufulit al lui Acuarela. Apoi trecerea de-o clip’ a celor dou capete inceta si prichin- dutele il vazurd pe Acuareli stand cu coatele pe pervazul fe- restrei si privind visator in de- partare. Dup’ Acuarela aparu la fereastra si Guzla. Ei incepura sa discute ceva, dand din méini si ro- tind mereu privirile. Apoise aplecara mult in afard si incepura si cerceteze piata. Dup aceea scuipara fiecare cate o data, de la etaj, si din nou disparura din fereastra. P&rea cA nu se va mai petrece nimic interesant, insé prichindu- jele n-aveau de gand si se imprastie. Si chiar in acea clip& incepu s& se reverse prin fereastra glasul delicat al piculinei, intocmai susurului unui izvor. Sunetele ba se rostogoleau ritmic, asemenea unor valuri ce se leagana in cadenta, ba pareau ca salt si se dau de-a dura prin aer, fugarindu-se unul pe celalalt, lovindu-se intre ele. Urmarindwle, prichin- dutele simteau ca o bucurie in suflet. Melodia parea sa agite manutele si piciorusele tuturor, astfel cd fara si-si dea seama se nascu la toate do- rinta de dans. Ferestrele caselor s-au deschis fari zgomot. Miscarea din piata in- cet, Toati lumea incremeni, straduindu-se si nu scape niciun sunet. in sfarsit piculina ticu, ins’ imediat, din fereastra casei de peste drum razbatura sunetele harpei. Harpa incerca sa repete aceeasi melo- die noua, necunoscuta pnd atunci. Nesigure, degetele cuiva atingeaustrunele. Melodia, care incepuse destul de insufletitd, slabi treptat si in cele din urmi se stinse, ins’ indata piculina fi veni in ajutor, continu- and-o. Harpa prinse viata, incepu s4 risune cu mai multi convingere. Ei ise altura o alta, din casa vecina, apoi a treia. Muzica deveni mai puternica si mai vesela. Habarnam, care venea grabit cu vopselele si pensula pentru Acua- rela, avu parte de o priveliste neobisnuita. Intreaga piati era ticsita de prichindute care ascultau acest minunat concert. Ramase si el multa vre- me ascultand, ba chiar incepu sa topaie int-un piciorus, dar, vazind ci nimeni nu da atentie dansului siu, flutura a lehamite din mani si dis- paru pe usa casei. CAPITOLUL XVII Expeditia lui Surubel gi a lui Piulita in Orasul Zmeielor Tesifi in ordine, din casa, fiecare Si-aliniagi-vd pentru inviorare. Exercitiile de inviorare te scapd de lene, Miscarea alunga somnul de pe gene. C Antecul acesta despre gimnastica de inviorare, pe care il compu- sese poctul Floricica, il cdntau tare, plini de voie buna, Surubel si Piulita. Era dis-de-dimineati si in Orasul Verde toat lumea inca dormea, ins& Surubel si Piulita strabateau strizile, cdntand din toate puterile sifacnd in acelasi timp exercitii de inviorare. Stiind inca din ajun ca di- mineati li se va da drumul din spital, pentru a repara automobilul, ei s-au trezit cu noaptea-n cap si au cerut sa fie externati imediat. Mieri- nana, care cel mai mult pe lume se temea de zgomot, a dat repede dispozitie sa li se elibereze hainele. Auzind de departe cantecul, multe prichindute s-au trezit si pri- veau pe fereastra; unele au iesit chiar in strada. — Hei, prichindutelor, unde aveti voi garajul? strigi Surubel. — Haideti sa va art, se oferi o prichinduta cu scufita rosie si pal- ton albastru cu guler pufos, facut dintr-o omida argintie. — Arati-ne incotro s-o luam, spre dreapta sau spre stanga? spuse Surubel. — Spre dreapta, le raspunse prichinduta, cercetind curioasa ves- toanele lor din piele. — La drea-a-a-pta, m-a-ars! comanda Surubel si rasucindu-se porni in directia aratata. Un-doi! Un-doi! Piulita pasea in pas in urma lui. Prichinduta alerga topaind, abia tinandu-se dupa ei. Din prea mare avant, Surubel si Piulita trecura de poarta pe care o cautau. — Stati, stati! incepu sa strige prichinduta. Ati trecut de el. — Stinga-mprejuur! comanda Surubel. Se rasucira amandoi pe cAlcdie si se intoarsera la poarta. Prichin- duta le deschise. Intrara toti trei intr-o curte unde, in latura casei, se afla o incapere cu acoperisul de tigha. — Halal garaj! Asta-i pur si simplu magazie, nu garaj, bombani Su- rubel, deschizand usa din doua canaturi. Surubel isi arunc ochii in magazie si vézu masina. De garaj se apropiara si alte prichindute.— E intuneric aici, spuse Surubel. Puneti mana, sé impingem masina afara. — Pai, nu merge, e stricat, spusera prichindutele. —Nui nimic, 0 scoatem noi de-aici pe brate. Haideti, impingeti din spate. Gata, heei-ruuup! inca o data: heei-ruuup! Masina scartai. Cu scrasneli si opinteli o scoasera afara din garaj. Surubel si Piulita se bagar4 imediat sub automobil. Nestiutoare, prichindutele stiteau in jur si priveau curioase. —Ohoo! se auzea de sub masini, rezervorul s-a gaurit! Oho-o! Lip- seste si piulita! Ohoo! Teava pentru scurgerea siropului e plesnita! In sfarsit cei doi iesira de sub roti. — Haide, aduceti repede cheia de piulita, clestele plat, ciocanul si letconul pentru lipit. — Pai, noi n-avem nimic din toate astea. — Cum n-aveti? Dar ce aveti? — Avem un fierastrau si un topor. — Vai de capul vostru! Nu se repar masina cu toporul. Dar pe aici, prin apropiere, nu exist prichindei? — Prichindei sunt numai in Orasul Zmeielor. —E departe? — O ora de drum. — O orf pentru voi, c& noi ajungem acolo mai repede. Ia, ziceti, cum ajungem. — Pai, o luati pe strada asta, pe urma cotiti la dreapta si de acolo © tinefi tot inainte. Pe urma se face un drum de camp, care va scoate exact in Orasul Zmeielor. “96 @— Am inteles, raspunse Surubel. Gata, inainte, mars! La loc co- manda! strigd el pe neasteptate. Voi, prichindutelor, cautati pe undeva niste carpe si, pana venim noi, faceti luna masina. Masinii, fratilor, ii place si fie ingrijita. — Bine, incuviintara prichindutele. — Acum, gata, inainte, mars! Pornira amandoi in acelasi pas. Dupi ce cotira spre dreapta, Su- rubel comanda: — Cu cantec, inainte mars! Si prietenii nostri incepurd si cAnte cat fi tinea gura: Eu $i prietenul meu cel mai bun Prin paduri si cémpii am pornit la drum. Pe bolovani ne cafairiim, Flori de tot soiul admirém. Deodata o broasca ne iese in cale Si-o zbughim speriafi catre vale. Cand acasd ajungem, cu limba de-un cot, Fiecare ti spune celuilalt: Nu mai pot! Dupa ce ispravird cantecul sta, incepuri altul, si dupa aceea, altul. Curdnd iesira din oras si dadura in drumul de camp. Nu se impli- nise un ceas cd in depirtare se ariit’ Orasul Zmeielor. Chiar in clipa aceea Surubel si Piulité vazuré un automobil ce oprise in mijlocul drumului. Cand se apropiara, bagara de seama ca sub masini e un prichindel.7, & 2 QM ten, < * ae fit Capul si pieptul ii erau in intregime ascunse sub masina, doar picioa- rele, imbracate in niste pantaloni slinosi, ramasesera afara. — Ki, frate-meu, te bronzezi? ii striga Surubel. Prichindelul igi trase de sub masin& capul cu par negru si cret: — Dupa cum vezi, sunt nevoit si m4 bronzez sub masini. —Da’ ce sa intamplat? — P&i, nu mai vrea si meargi, afurisital Ba se opreste alimenta- rea cu sirop, ba dozarea apei gazoase se face anapoda. Nu-i pot da de cap nicidecum. Prichindelul se ridica si izbi inciudat cu piciorul in roata. Purta un veston negru, la fel de murdar ca si pantalonii, incat parcd era facut din piele. Dupa cate se parea, soferul asta amarat avea chef nu atat si mearga cu masina lui, cat mai degrab sa stea tolanit sub ea, c&utand tot soiul de defecte, lucru care, ce-i drept, se intampla deseori multora dintre posesorii automobilelor cu apa gazoasa. Surubel facu inconjurul masinii, cerceté mecanismul si, negasind pricina, intra sub ea. Dupa ce scormoni ceva pe dedesubt, se trase afa- ra gi se ridica scarpinandu-se ganditor la ceafa. Dup% Surubel, se bag sub masina Piulita, apoi din nou posesorul automobilului. $i tot asa, cand & 98unul, cand altul, au intrat dedesubt pe rand, s-au ridicat, au privit ma- sina cu nedumerire si s-au scrpinat la ceafi. in sfarsit, Surubel izbuti s4 dibuiasca hiba motorului. Masina a por- nit. Bucuros si plin de recunostin{a, soferul le stranse mana celor doi. — Va multumesc, fratilor! Daca nu erati voi, ma bronzam aici pana diseara. Voi unde mergeti? Urcati-va ca va duc eu. Surubel si Piulita ii povestira despre scopul calatoriei lor. — Cheie de piulité, cleste plat si ciocan am eu, pot si vi le dau. Dar letcon pentru lipit nu am, spuse soferul. — Nam putea gisi la cineva, in orasul vostru, un letcon? — Cum sa nu? Puteti foarte bine. Mecanicul nostru Elice are letcon. Si mergem la el. Urcara toti trei in masina si peste cateva minute erau pe strada prin- cipala din Orasul Zmeielor. 9 99 weCAPITOLUL XVII in Orasul Zmeielor As oras se afla chiar pe malul rau- lui. Aici nu cresteau copaci, de aceea strazile nu erau atat de frumoase ca ace- lea din Orasul Verde. in schimb, pretu- tindeni erau sumedenie de flori, intocmai ca in Orasul Florilor. Casele de aici erau foarte frumoase. Deasupra fiecdrui acope- ris se indilta o sigeati, impodobiti in varf fie cu un cocos de lemn, care se intorcea incolo si incoace, dup cum batea vantul, fie cu o morisc4 micut, care se invartea fara intrerupere. Multe dintre aceste mo- risti erau prevazute cu parditori de lemn care pac4neau intruna. Ici-colo, deasupra orasului, pluteau zmeie de hartie. Sa inal- te zmeie era cea mai indragiti distractie a locuitorilor, de la care se trigea si nume- le orasului. La aceste zmeie locuitorii ata- sau niste zbarnaitori speciale. Intocmirea unei asemenea zbamniitori e foarte simpla.Ease face dint-o fasie de hartie obisnuita, intinsa pe o ata. La vant, har- tia vibreaz, producand un zgomot destul de neplacut, ca un znganit sau bazait : Bazaitul discordant al zmeielor se contopea cu picdnitul paraito- rilor de la moriste si, drept urmare, deasupra orasului plutea un vuiet neintrerupt. La fiecare casi ferestrele erau prevazute cu obloane speciale, cu gri- le. Ori de cate ori pe strazile orasului incepea si se joace fotbal, joc care, de asemenea, era o distractie foarte placuta a localnicilor, obloanele caselor se inchideau. Aceste obloane perfectionate cu grile permiteau si pitrunda in camere suficient4 lumini si totodata protejau minunat ferestrele de mingea, care, din motive inexplicabile, zboari intotdeau- na tocmai acolo unde nu trebuie si cu siguranta — intr-un geam. Trecand pe strada principal, masina coti pe o ulicioara si opri in fata unei porti din lemn, cu o usi in ea. Deasupra portii se indlta o sa- geata din lemn, impodobit in varf cu un glob scAnteietor din sticla, in care, intocmai ca intro oglinda, se reflecta intreaga strada cu casele, cu gardurile si cu masina care tocmai oprise in fata portii, totul cu ca- pul in jos. Soferul, pe care, in treacat fie spus, il chema Covrig, cobori din masind si, apropiindu-se de poarta, apasi pe un buton, ascuns in gard. Portita se deschise fara zgomot. — Intrati, ii invita Covrig pe Surubel si Piuliti. O sa va prezint lui Elice. E 0 persoana interesanta. O sa vedeti. Cei trei prieteni intrara in curte si, cotind spre stanga, se indrep- tara catre casa. Dupa ce urcar4 scara de piatra, nu prea inalta, Covrig ~e llegasi in perete alt buton si apasa pe el. Usa se deschise la fel de neau- zit ca si portita si prietenii nostri se trezira intr-o incdpere. Incaperea era complet goa- 14, fara niciun fel de mobila, dacd nu tinem seama de hamacul atar- nat lang unul din pereti, in care, cu genunchii ridicati, cu mainile adanc bagate in buzunare, statea culcat un pitic into salopeta albastra. — Ce naiba, dormi pana la ora asta, Elice? fl saluta Covrig. S-a lu- minat de mult de zi. —Ba nui dorm catusi de putin, ci ma gandesc, raspunse Elice, in- torcand capul in directia musafirilor sai. — Uite, tii prezint pe mesterii Surubel si Piuliti. Au nevoie de un letcon. — Bund ziua. Luati loc, va rog, raspunse Elice. Nedumeriti, Surubel si Piulita isi rotira ochii in jur, fard si vada, in toata camera, ceva pe care s-ar fi putut aseza, dar Elice intinse mana si apas& un buton aflat pe perete, chiar lang& hamac. Imediat, din pe- retele de vizavi se desprinsera trei scaune rabatabile, cam de felul celor din salile de teatru. Surubel si Piulit — Ati bagat de seama ca la mine totul este actionat de butoane? intreba Elice. Apesi un buton — se deschide usa, apesi altul — se desfa- ce scaunul, iar daca doriti o masa — poftim... Elice apis pe alt buton. Din perete, se desficu tablia unei mese care era cat pe ce sil pocneasca in cap pe Surubel, asezat pe scaun. — Nui aga ca e foarte comod? intreba Elice. — Uimitor! confirma Surubel si-si roti ochii in parti, temandu-se s mui cada cine stie ce in cap. — Tehnica la granita fantasticului! spuse cu laudarosenie Elice. — Singurul dezavantaj e cA se poate sedea numai langi perete, spuse Covrig. — Pai, tocmai la asta ma gandeam, cum sa fac ca scaunele si se poata deplasa, raspunse inventatorul. — Poate ar fi mai simplu cu niste scaune obisnuite, spuse Surubel. se asezara. '& 102 @— O, asta e o idee grozava. Va trebui inventat cel mai simplu, cel mai obisnuit scaun! se bucura Elice. Doar tot ceea ce e genial e si sim- plu. Dumneata, frate, nu-i asa cA esti tot mecanic? — Mecanic, raspunse Surubel. AmAndoi suntem mecanici. —Vasizicd va trebuie un letcon? Elice mai apisi un buton gi, spre uimirea celor de fati, hamacul incepu si coboare lin. Se lis pana cdnd Elice, care era culcat in el, se intinse pe podea. — Coborand dintr-un hamac obisnuit te poti agata cu piciorul de vreo sfoari si ciz4nd si-ti turtesti nasul, spuse Elice, ridicdndu-se de jos. in hamacul meu mecanizat aceasta primejdie, dupa cum vedeti, este cu desiivarsire exclusa. Te lasi linigtit pe podea si dupa aceea te scoli de aco- lo. Si tot asa, cand vrei si te culci pentru dormit, te intinzi pe podea, apesi butonul si hamacul se ridicd singur la indlyimea necesara. Elice incepu sa se agite prin camera, si apese pe diferite butoane si, drept urmare, se desfaceau noi mese, scaune gi polite, se deschideau usile diferitelor dulapuri si boxe. in sfarsit, mai apis& pe un buton gi se rostogoli in subsol. — Veniti incoace! se auzi peste un minut glasul lui de afara. Prietenii iesira in curte. — Aici am garajul, spuse Elice, conduc4ndu-i pe Surubel si pe Piu- lita int-o magazie din piatra, cu o usa mare, de fier. El apasa iarasi pe un buton gi usa se ridicd, intocmai ca o cortind, de teatru. Din spatele ei se ivi o masin4 ciudati, cu nenumirate roti.— Acesta ¢ un automobil cu aburi, cu opt roti si racire pe bazi de fistic, explicd Elice. Are patru rofi dedesubt si patru deasupra. in mod obisnuit masina merge pe rotile de dedesubt; rotile de deasupra sunt pentru cazul ca se rastoarna. Toate cele opt roti ale masinii sunt incli- nate, adica aplecate, fapt pentru care automobilul poate merge nu numai asa cum merg toate automobilele, dar si pe © coasta, si chiar pe spate, adicd cu dedesubtul deasupra. in felul acesta este preintampinat pericolul oricaror accidente. Elice intra in masina si le demonstra mersul acesteia in toate cele patru pozitii, dupa care continua explicatiile. — In locul rezervorului obisnuit, spuse el, in masini se afl un ca- zan pentru incalzirea apei gazoase. Aburul format prin incalzirea apei mareste presiunea asupra pistonului, astfel cd rotile se invart mai repe- de. in spatele cazanului se afl agregatul de preparare a inghetatei cu fistic, care este necesar pentru racirea cilindrului. inghetata, topiti datorité incalzirii, intra prin teava in cazan si serveste la ungerea moto- rului. Masina are patru viteze: intdi, a doua, a treia sia patra, pentru marsarier. in partea din spate a masinii exist 0 amenajare pentru spa- latul rufelor. Spilatul se poate executa in timpul mersului, la oricare dintre viteze. Cand ¢ in repaus, adic4 in timpul opririlor, masina taie lemne, framanté lutul si face chirpici si, de asemeni, curati cartofi. Dupa ce se minunard de o asemenea masina nemaivazuti, priete- nii trecurd in atelierul lui Elice, care era ticsit cu fel de fel de vechituri. Se aflau aici biciclete stricate, sau doar piese disparate, trotinete si o mul- time de sfarleze si moristi din lemn. Elice cotrobai mult vreme prin atelier, cautand letconul, dar acesta nu se afla pe nicdieri. Dupa ce ris- coli tot calabalacul acela, se plesni deodata cu palma peste frunte $i zise: "oe 104 @— Ah, gura-casca ce sunt! Doar am uitat letconul la Istetila. Va tre- bui si faceti o plimbare pnd la el sd lu: — Nui nimic, cu masina ajungem imediat, spuse Covrig. — Dar cine: Istetila Asta? intreba Surubel, dupa ce prietenii nostri, Juandw-si ramas-bun de la Elice, au iesit pe poarta. — Istetild e un scriitor, raspunse Covrig. —Nu mai spune! exclama Surubel. Va fi foarte interesant s4-1 cu- noastem. Eu n-am vorbit inca cu un scriitor in carne si oase. — Iat& cd o sa-l cunoasteti acum. Si el este o persoana interesan- ta, raspunse Covrig asezindu-se in masina. a CAPITOLUL XIX In vizita la Istejila if stetild statea in biroul sau, in fata geamului deschis, cu bratele in- crucisate pe piept si privea ganditor in departare. Parul neted, piep- tanat spre spate, ca si sprancenele negre, zbarlite, imbinate deasupra nasului, dideau chipului siu o expresie de adanca ingandurare. EI nici nu se clinti cand intrara in camer cei trei prieteni ai nostri. Covrig il salut cu glas puternic, ii prezenta pe Surubel si Piulita sii spuse ci aces- tia venisera dupa letconul de lipit, insd Istetila continua sa priveasca pe fereastra cu un aer att de concentrat, de parca incerca sa prinda de coada vreo idee nemaipomenit de ingenioasa, de inteligenta, care ise invartea prin cap si nu se lisa inhatata. Covrig ridica din umeri jenat si zambind arunci o privire spre Surubel si Piulitd, ca si cum ar fi vrut sa le aminteasca: ,,Vedeti? V-am spus eu!“ in sfarsit, Istetila, ca trezit din we somn, se rasuci spre cei ce intrase- r si tirgainand plin de importan- NK / tacuvintele, spuse cu 0 voce delica- t&, plicuta: — Saa-luut, saa-luut! Va rog si mi iertati, prieteni. In mod imper- ceptibil, ca sA spun asa, eu am lipsit -' @ 105adineauri, transportandu-ma imaginar in alte sfere... Istetila, se reco- manda el sii intinse lui Surubel mana. Surubel stranse mana moale, intocmai ca o parjoala si el numele. — Istetili, repet acesta cu o voce catifelati si cu un gest larg, cum- patat, ii intinse mana lui Piulita. — Piulita, raspunse Piulita si stranse la randul lui parjoala. — Istetila, rosti pentru a treia oara Istetila si-i intinse mana lui Covrig. — Dar noi ne-am cunoscut mai demult! raspunse Covrig. — Ah, da, intradevar, esti Covrig! exclama Istetila compunandu-si o figura mirata. Saa-luut! Saa-luut! Va rog sa luati loc, prieteni. Se asezara cu totii. — Vasizica, lati si cunoscut pe Elice al nostru? intreba Istetila, do- vedind, prin intrebarea pus, ci, desi, in mod imperceptibil, lipsise, trans- portandu-se in alte sfere, auzise totusi ce spusese Covrig. El v-a aratat, probabil, mesele si scaunele sale rabatabile? He-he-he! Surubel incuviinta printr-o miscare a capului. Pe chipul lui Isteti- 14 aparu o expresie ironica. Stapanit parc de o mare plicere, el isi fre- ca genunchii cu mainile si spuse: — He-he! Inventatorii 4stia - sunt cu totii niste excentrici. Ei, spu- neti-mi, va rog, la ce folosesc toate aceste mese rabatabile, dulapuri care se deschid, hamace care se lasa in jos? Mie, de pilda, imi este mult mai placut s4 sed comod pe un scaun obisnuit, care nu sare in sus de sub mine, indat& ce m-am ridicat de pe el, sau sA dorm intéun pat care nu se plimba cu mine in sus si-n jos. Pentru ce toate astea, spuneti-mi, va rog? Cine ma poate obliga si dorm pe un astfel de pat? Dar daca eu, cas zic aga, nu accept? Nu vreau? i spuse si e 106-@— ins nimeni nu va sileste s-o faceti, spuse Covrig. Elice e un in- yentator si incearca si perfectioneze tot ceea cei cade in mana. Nu intot- deauna ii reuseste, ins are si multe inventii folositoare. E un mester bun. — Dar eu nici nu spun ci e prost, obiecta Istetila. Este, daca vreti s& stiti, un mester foarte bun. Da, da, trebuie sd recunosc, un mester excelent! A facut pentru mine un minunat vorbitograf. — Ce chestie mai e si acest vorbitograf? intreba Surubel. — Este o masini vorbitoare. lata, priviti. Istetil& isi conduse musafirii spre masi, pe care se afla un aparat nu prea mare. — Aceasta adit, sau geamantinas, spuneti-i cum vreti, are intr-o parte o mica deschizatur: E suficient sa rostesti in fata acestei deschi- zaturi cAteva cuvinte, apoi s4 apesi pe un buton, si vorbitograful iti va repeta intocmai cuvintele rostite. Poftim, incercati, ii propuse el lui $u- rubel. Surubel se aplecd inspre deschizitura si zise: — Surubel, Surubel. Piulitd, Piuliga. — $i Covrig, adaugi Covrig, aplecdndu-se spre aparat, Istetilé apis pe buton si vorbitograful, spre mirarea tuturor, sAsai cu o voce fonfaiti: ,Surubel, Surubel. Piulita, Piulita. $i Covrig.“ — Dar la ce va foloseste masina asta vorbitoare? intreba Surubel. — Pai, cum asa? exclama Istetila. Un scriitor fara o astfel de ma- sind e ca si fara mini. Eu pot pune vorbitograful in orice casa si va in- registra tot ce se vorbeste acolo. Nu-mi va ramane decat s& transcriu — si gata nuvela sau chiar romanul. —Vai, ce simplu e totul! exclama Surubel. Citisem undeva ca scri- itorul are nevoie de imaginatie, de o idee... — Ei, idee! il intrerupse nerabdator Istetila. Asa scrie prin carti, c& e necesara 0 idee, dar poftim de nascoceste vreo idee noua, cand to- tul a fost deja spus! Orice-ai lua — totul a mai fost. Pe cand aici 0 iei, casa spun asa, direct din natura — astfel cd ceva care nu mai exista la nici- unul dintre scriitori tot va iesi. — Dar nu oricine va accepta sii puneti in camera vorbitograful, spuse Covrig. — Pai, eu mA folosesc de un siretlic, raspunse Istetilé. Vin in vizi- ta la cineva, cu vorbitograful, care, dupa cum v-ati convins, seamana cu un geamantan. Cand plec de-acolo, uit acest geamantiinas sub masi, sau sub scaun, si dupa aceea am placerea si aud ce vorbesc gazdele fara ca eu sa fiu de fata. — Si ce vorbesc? Asta e foarte interesant, spuse Surubel. — Este extraordinar de interesant, confirm Istetila. Nici nu m-as fi asteptat. De fapt, nu discutd despre nimic, ci pur si simplu rad fara niciun motiy, cnt cocoseste, latri, grohaie, miauna. — Uimitor! exclama Surubel. — Si eu spun acelasi Jucru — uimitor! conveni Istetila. Catia vreme te afli acolo cu ei, toti vorbesc normal, cu bun-simt, dar indatd ce pleci — incepe un fel de aiureala. Iata, ascultati inregistrarea de ieri. Am fost la niste cunoscuti de-ai mei si la plecare am lsat vorbitograful sub masa. Istefilé invarti un soi de disc aflat sub capacul geamantanului si apa- s4 pe buton. Se auzi un fasait, rasund un zgomot ca de usa trantiti. Cam un minut fu liniste, apoi risuna un ras general. Cineva spuse: ,Sub masa.“ Se facu zarva. Din nou rasuna rasul. Cineva striga ,cucurigu‘, cineva mie- uni, lata. Pe urma altcineva behii ca oaia. O voce spuse: ,Lasati-ma pe mine, o sa rag ca magarii.“ $i incepu si raga: ,I-o! Lol... lar acum voi face ca manzul: ,Ni-ho-ho!* Din nou rasuna rasul. — Ei, vedeti... adica auziti? isi desfacu bratele Istetila. — Da, din asa ceva nu prea ai ce alege pentru un roman, spuse Surubel cu bun-simt. — O sa va dezvalui un secret, i se adres Covrig lui Istetila. in oras s-a aflat despre acest vorbito- graf si, indata ce plecati de unde- va, incep sa strige dinadins, in fata aparatului, fel de fel de aiureli. — Si de ce trebuie sa strige aiureli? “108L — Ei, dumneata ai vrut sii pacilesti pe ei, dar, de fapt, te-au pa- clit ei pe dumneata. Ai vrut sa tragi cu urechea la ce vorbesc cand nu esti de fat, iar ei au inteles asta si au inceput si tipe si si grohiie, toc- mai ca sa rada de dumneata. Istetila se posomori: —Da, asa vasizicd. Nu4 nimic, tot eu o sii pacalesc. O si pun vor- bitograful sub ferestre. Masina asta isi va mai justifica utilitatea. $i acum, va rog si admirati: ce e asta, dupa parerea voastra? Istetila le arata vizitatorilor un soi de constructie stangace, care se- mana parca cu un cort, parca cu o umbrel de dimensiuni mari. — Probabil o umbrela! presupuse Surubel. — Nu, nu e umbrel, ci un birou pliant, portativ, cu scaun, ras- punse Istetila... $4 zicem cd aveti nevoie, de pilda, de o descriere a pa- durii. Va duceti in padure, desfaceti biroul, va asezati comod si descrieti tot ce vedeti in jur. Haide, incearca, asaza-te, ii propuse el lui Surubel. Istetilé aps4 pe manerul presupusei umbrele si imediat aceasta se desfacu, transformandu-se intr-o masuta cu scaunel. Surubel se ase- 24 la birou, dar pentru asta fu necesar sa-si rasuceasca int-un mod ne- firesc picioarele. — Simti cat e de comod, spunea in acest timp Istetil’, si cum vine dintr-odata inspiratia? Recunoaste c4 asa e mult mai plicut decat sa scrii stand pe iarba sau pe paméntul gol. Surubel nu simtea nici cat e de comod acolo, nici cum vine inspi- ratia, dimpotriva, simtea cum incep si doar ingrozitor picioarele. De aceea se hotari si schimbe cat mai repede vorba si, iesind cu greu de dupa masa, intreba: — Dar, spune-mi, te rog, ce carte ai scris dumneata? - & 109 &— inca n-am scris nici o carte, marturisi Istetili. E foarte greu sa fii scriitor. fnainte de a deveni scriitor a trebuit, dupa cum vedeti, sa-mi procur unele lucruri, si asta n-a fost prea simplu. In primul rand a tre- buit s4 astept pana cand a fost gata masa portativa. Asta a durat cAtiva ani buni. Apoi am asteptat sa mi se facd vorbitograful. Stiti si voi ce mult le place mesterilor si tiraganeze si si te find pe loc. in special in astfel de treburi se distinge Elice. Inchipuiti- , Lau trebuit doi ani si jumata- te numai ca s chibzuiascd cum si faca acest obiect. Ce-i piisa lui daci eu pot sau nu astepta? El nu intelege munca mea de creatie! Desigur, un vorbitograf e un ucru complicat, dar de ce s complici si mai mult ceva ce gi aga e destul de complicat? — Adica si el -a complicat? intreba plin de compiitimire $urubel. — Bineinteles ca la complicat! S-a apucat si fac nu doar un sim- plu vorbitograf, ci un vorbitograf cu aspirator. Spuneti-mi, ma rog, ce nevoie am eu de aspirator? Numai pentru asta i-a trebuit peste un an si jumatate. Dar nu-i nimic! facu un gest de lehamite, cu mana, Isteti- 14, Acum am toate astea, imi lipsesc doar cateva fleacuri. — Ar fi bine si se inventeze o masini care sA poata gandi in locul scriitorului, spuse Surubel. — Aveti dreptate, fu de acord Istetila. Vazand prin geam ca soarele incepe si coboare catre asfintit, prie- tenii nostri se grabira sa-si ia ramas-bun. CapAtara letconul si iesira in strada. Surubel zise: “ee 1l0e—E timpul si ne intoarcem. Ma tem si nu ne prinda noaptea pe drum. — Nui nimic, fratilor, vi duc eu intro clip& cu masina. Dar n-ar strica si luati mai intai o gustare, spuse Covrig sii duse pe Surubel si pe Piulitd la el sa ia masa. -ellleCAPITOLUL XX Acuavrela lucreaza Az ¢ I n timp ce Surubel si Piulité cutre- \ ierau Orasul Zmeielor cdutand let- conul pentru lipit, in Orasul Verde aveau loc evenimente importante. inci de dimineata, Acuareli fi facu lui Fulg-de-nea portretul. Lau trebuit pen- tm asta doud ore, e-adevarat, dar chipul din portret parea viu. Asemina- rea era uimitoare. Chiar dacd multi spuneau ca in portret Fulg-de-nea arata mai bine ca in realitate, asta-i un neadevar. Fulg-de-nea n-avea cAtusi de putin nevoie ca pictorul s-o infrumuseteze. Dac’ Acuareli a stiut sii scoa- ta in evidenta frumusetea trasaturilor ei sis le prezinte mai stralucitoare si mai expresive este tocmai ce se cere unei arte adevarate cum e pictura. Portretul a fost agatat pe un perete din camera de jos, pentru a pu- tea fi vazut de toti doritorii. $i trebuie s4 spunem ca de doritori nimeni n-a dus lipsa. Toata lumea care a vazut portretul voia ca Acuarel sa le picteze si lor portretul, ins Fulg-de-nea nu ldsa pe nimeni in camera de sus, deoarece acuma Acuarela picta portretul lui Ochi-albastri si pre- zenta oamenilor straini Lar fi putut deranja. Habarnam, care se-nvartea pe-acolo gi-i didea lui Acuarela fel de fel de sfaturi inutile, pentru a arata ca el, chipurile, este foarte price- put in pictur, auzi un zgomot venind de jos. — Ce-i galagia asta? Ce-i zgomotul asta? incepu el si strige cobo- rand scara. Hai, mars acasi, cu toatele! Bietele prichindute, auzind o astfel de grosolanie, nici nu consi- derara ca ar trebui si se simta jignite, atat de mare le era dorinta de a ajunge la pictor. Dimpotriva, ele fcura cerc in jurul lui Habarnam, zi- candu-i ,dragutul Habarnam* si rugandu:l sa nu le alunge. — Ia, haide, mars in rand! se rasti Habammam, impingandwe pe prichindute si inghesuindu-le lang perete. La rand, cand vi spun, ci altfel va alung pe toate! — Vai, Habarnam, cat de grosolan poti fi! exclama Fulg-de-nea. E posibil una ca asta? Mi-e si rusine pentru dumneata. —Nare a face, rispunse Habarnam. “go 112 & |