Ambalaje și design în industria

alimentară
Pufuleții

Studenti:Burca Raluca Iulia

Farcasanu Maria Larisa
Mihai Andreea Mihaela
Grupa:1141 CEPA
Cuprins
1.Introducere ................................................................................................................................................. 3
2.Pufuletii. Istoric si caracteristici................................................................................................................. 3
3. Noţiuni introductive privind ambalarea .................................................................................................... 4
3.1 Clasificarea ambalajelor şi tipuri de ambalaje .................................................................................... 5
3.2 Clasificarea materialelor plastice ........................................................................................................ 7
4.Alegerea materialului pentru ambalaj ........................................................................................................ 7
4.1 Caracteristicile POLIPROPILENEI . .................................................................................................. 9
5 . Stabilirea formei si procedeului de fabricatie a ambalajului. ................................................................. 10
6.Calcului permeatiei gazelor. .................................................................................................................... 13
7. Termenul de valabilitate. ........................................................................................................................ 13
8.Eticheta .................................................................................................................................................... 14
9. Ecologia şi ambalajul polimeric.............................................................................................................. 15

Figura 1. ....................................................................................................................................................... 8
Figura 2.Simboluri de identificare a polimerilor la reciclarea materialelor plastice. ................................... 9
Figura 3.Punga cu fermoar tip Zip-Lock ................................................................................................... 11
Figura 4.Extrudere de folie polipropilena transparenta, cristalina ............................................................. 11
Figura 5.Zip-lock Machine ........................................................................................................................ 12

Tabel 1. ......................................................................................................................................................... 4
Tabel 2 [2] ..................................................................................................................................................... 4
Tabel 3.Principalele proprietati fizice ale PP .............................................................................................. 10
1.Introducere
Cerealele sunt produse vegetale din familia graminee care au ca fruct mai multe cariopse reunite pe un
spic sau in stiulete. Au constituit din totdeauna baza alimentatiei umane datorita: h9i5ip
-pretului scazut;
-pastrarea usoara si indelungata;
-potentialului tehnologic ridicat;
-insusirilor senzoriale deosebite;
-continutului ridicat de glucide sub forma de amidon, proteine vegetale si procentului scazut de substante
neasimilabile (celuloza si lignina)
Cerealele se caracterizeaza printr-un potential tehnologie foarte ridicat, fapt aratat prin gama variata si
numeroasa a produselor derivate prin toate tipurile de prelucrare:
-produse din cereale rezultate din prelucrarea primara sunt crupele si faina;
-produse din cereale rezultate din prelucrarea secundara sunt paste fainoase, produse de panificatie si
patiserie;
-prin prelucrarea tertiara sunt concentratele alimentare si produsele pentru copii.
Crupele sunt obtinute din prelucrarea primara a boabelor prin aplicarea unor tratamente speciale care
inlatura invelisurile si embrionul. Sortimentul de crupe comercializat in tara noastra cuprinde tipurile:
-crupe pe baza de grau: gris, arpacas si pufarine;
-crupe pe baza de porumb: malai, fulgi de porumb, pufuleti;
-crupe pe baza de orez: fulgi de orez si orezul glasat (slefuit);
-crupe pe baza de orz: arpacas;
-crupe pe baza de ovaz: fulgi de ovaz.

2.Pufuletii. Istoric si caracteristici.

Gustarea puternic colorată a fost creată de un producător de hrană pentru animale, Corporaţia Flakall din
Beloit, Wisconsin, în anul 1935. Pentru a face mâncarea s-a folosit o râşniţă pentru fulgii de porumb.
Pentru a curăţa aparatul, personalul punea porumb umed în râşniţă. Spre surprinderea muncitorilor, prin
acest proces se formau bucăţi aerisite de porumb. Astfel, au luat naştere primii pufuleţi de porumb. Un
angajat pe nume Edward Wilson a văzut potenţialul pufuleţilor şi a luat câţiva acasă, să afle dacă pot fi
mâncaţi de către oameni. Rezultatul a fost apariţia pufuleţilor Korn Kurls, conform site-ului „Atlas
Obscura“. Produsul a avut un succes atât de mare încât corporaţia Flakall şi-a lărgit linia de produse,
incluzând gustările pentru oameni şi animale şi schimbându-şi numele în Adams, pentru a lăsa în urmă
renumele de fabrică pentru mâncare de animale. Şi alte firme au profitat de această invenţie, inclusiv
producătorii de la Chee Wees, care au dezvoltat produse similare la începutul secolului XX. Jocul s-a
schimbat însă în anul 1948 când cei de la Cheetos au început să producă pufuleţi şi, astfel, a devenit cel
mai cunoscut brand de pufuleţi cu brânză din Statele Unite. De atunci, pufuleţii s-au răspândit în toată
lumea, Wotsits în Marea Britanie, Pofak în Iran şi Twisties în Australia. [1]
Pufuletii sunt obtinuti prin expandarea granulelor de porumb degerminat cu sau fara glazura cu diverse
amestecuri de produse alimentare preparate din: sare, ulei, branza, lapte praf, zahar, acid citric, coloranti
alimentari arome etc.
Materii prime si materiale:
Materii prime si materiale folosite la fabricarea pufuletilor trebuie sa corespunda documentelor tehnice
normative de produs si reglementarilor sanitare in vigoare.Pufuletii se fabrica conform instructiunilor
tehnologice elaborate de producator cu respectarea normelor sanitare in vigoare.
Lista minimală de ingrediente: mălai, ulei, sare.

Conțin fibre alimentare și proteine, ambele esențiale într-o alimentație echilibrată.

Sunt produși din mălai, deci putem menționa în continuare toate beneficiile utilizării porumbului în
alimentație: bogat in acizi grași nesaturați, acizi monosaturați (mai ales oleic), polinesaturați, precum și
urme de acid arahidic.

Tabel 1.

Tabel 2 [2]

3. Noţiuni introductive privind ambalarea

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură menţinerea sau, în unele
cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îi este destinat. Ambalajul favorizeazã identificarea
produsului, înlesnind atragerea de cumpărători potenţiali, pe care îi învaţă cum să folosească, să păstreze
produsul şi cum să apere mediul înconjurător de poluarea produsă de ambalajele uzate sau de componenţii
de descompunere ai acestora.
Ambalajul poate fi:
- ambalaj primar – este ambalajul care intră in contact direct cu produsul (ex. cutii metalice, butelii de
sticlă, pungi din polietilenă etc);
- ambalaj secundar – este format din unul mai multe ambalaje primare, având rol în transport şi distribuţie
(ex. cutii de carton, navete din material plastic);
- ambalaj terţiar – cuprinde mai multe ambalaje secundare (ex. paleta pentru stivuirea cutiilor sau a
baxurilor);
- ambalaj cuaternar – uşurează manipularea ambalajelor terţiare (ex. containere metalice utilizate în
transportul aerian, maritim sau feroviar).
În funcţie de utilizare, se disting următoarele tipuri de ambalaje:
- ambalaj individual – cuprinde o singură unitate de produs;
- ambalaj de desfacere – destinat comercializării produsului şi care ajunge la consumator împreună cu
produsul;
- ambalaj de prezentare – realizează prezentarea produsului dar şi la desfacerea produsului alimentar; -
ambalaj de transport – foloseşte la transportul produselor ambalate (ex. unităţi de transport paletizat şi sau
prin intermediul containerelor);
- ambalaj colectiv – cuprinde mai multe unităţi de produs ambalat (cutii de carton pentru biscuiţii
ambalaţi).

3.1 Clasificarea ambalajelor şi tipuri de ambalaje

Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practicã:
- după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:
• ambalaje din hârtie şi carton;
• ambalaje din sticlă;
• ambalaje din metal;
• ambalaje din materiale plastice;
• ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;
• ambalaje din materiale textile;
• ambalaje din materiale complexe.
- după sistemul de confecţionare:
• ambalaje fixe;
• ambalaje demontabile;
• ambalaje pliabile.
- după tip:
• plicuri;
• pungi;
• plase;
• lăzi;
• cutii;
• flacoane;
• borcane etc.
- după domeniul de utilizare:
• ambalaje de transport;
• ambalaje de desfacere şi prezentare.
- după specificul produsului ambalat:
• ambalaje pentru produse alimentare;
• ambalaje pentru produse nealimentare;
• ambalaje pentru produse periculoase;
• ambalaje individuale;
• ambalaje colective.
- după gradul de rigiditate:
• ambalaje rigide;
• ambalaje semirigide;
• ambalaje suple.
- după modul de circulaţie al ambalajului:
• ambalaje refolosibile;
• ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.
- după sistemul de circulaţie:
• sistem de restituire a ambalajelor;
• sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.
- după sistemul de confecţionare:
• ambalaje fixe;
• ambalaje demontabile;
• ambalaje pliante.
- după căile de transport:
• ambalaje pentru transport terestru;
• ambalaje pentru transport fluvial-maritim;
• ambalaje pentru transport aerian.
- după destinaţie:
• ambalaje pentru piaţa externă;
• ambalaje pentru piaţa internă.

3.2 Clasificarea materialelor plastice

Materialele plastice organice sunt substanţe organice macromoleculare în stare pură sau sub formă de
amestecuri conţinând diferite materiale de adaos şi umplutură (plastifianţi, stabilizatori, coloranţi)
capabile să treacă prin încălzire în stare plastică şi să pastreze o forma data.
a) Dupa comportarea la încălzire materialele plastice se împart în:
- produse termoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si pot fi prelucrate prin presare, valtuire
etc. Dupa racire se solidifica, iar printr-o noua incalzire devin din nou plastice, procesul acesta
putand fi repetat;
- produse semitermoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si se pot prelucra similar cu cele
termoplastice, dar care conduc, dupa racire, la un produs putin plastic la cald;
- produse monoplaste sau termorigide (termoreactive) care se inmoaie la incalzire putand fi
prelucrate ca in cazurile anterioare, dar care, apoi, se intaresc ireversibil.
b) După metodele de obţinere a produselor macromoleculare de bază:
- materiale plastice polimerizate: răşini polivinilice, polistirenice, polietilenice;
- materiale plastice policondensate: răşini fenolice, aminice;
- materiale plastice modificate: răşini de celuloză, răşini proteice.
c) După comportarea la deformare:
- plastomeri;
- elastomeri.
[3]

4.Alegerea materialului pentru ambalaj

Problema interacţiunii ambalajelor polimeri cu produsele alimentare este relatată în literatură foarte
puţin. Împreună cu aceasta, ca urmare a complicaţiei componenţei ambelor sisteme, în urma contactului,
au loc procese fizice şi biochimice de interacţiune, mai ales la păstrarea îndelungată a produselor
alimentare în ambalaje. De aceea pentru însuşirea acestei probleme se folosesc principalele metode fizico-
chimice a polimerilor, în special găsirea parametrilor transportării maselor şi termodinamici. Acţiunea
mediilor alimentare, componenţei principali, ca regulă fiind apa şi grăsimea, constau în pătrunderea lor în
volumul materialului polimer şi slăbirea legăturilor dintre macromoleculele matriţei polimere.
.Alegerea materialului de ambalare se realizează după compoziţia produsului ambalat, a condiţiilor şi
termenului de păstrare,şi necesită o atîrnare calificată şi iscusită. De exemplu,crupele şi mazărea,fasolele
conţin în principiu crohmal,grăsimi şi proteine.Conţinutul grăsimilor,ca regulă,dă produsului o
sensibilitate mărită la accident. Aşadar, produsele cu densitate ridicată de grăsimi obţin cu timpul un gust
acid. Conţinutul înalt de grăsimi(ex.: pînă la 10% în cipsuri)şi vitamine necisită păstrare eficientă şi
importantă acţiunii umidităţii aerului,şi chiar deseori şi a luminii.
Este necesar de luat în consideraţie,şi faptul,că în procesul de păstrare - au loc procese biochimice
complicate,în produs,şi chiar totodată interacţiunea dintre produs şi ambalaj dintr-o parte,ambalaj şi
mediu-din alta. De aceea,la alegerea ambalajului pentru un produs sau altul este necesar de luat în
consideraţie proprietăţile materialului de ambalare care depind de vulnerabilitatea lor în dependenţă de
medii diferite:lumină,mirosuri.Caracteristica vulnerabilităţii materialului de ambalare în concordanţă cu o
sensibilitate a produselor alimentare în complexul factorilor mediului exterior,ne permit să dăterminăm în
urma calculelor termenul de păstrare a produsului în ambalaj.Cu toate acestea,sistema interacţiunii
mediului exterior cu produsul alimentar se poate de analizat ea conţinînd componenţii mediului
exterior;mediului interior;produs alimentar (figura 1).

Figura 1.

După cum se vede în figura 1,produsul alimentar permament se găseşte în contact cu mediul în înteriorul
ambalajului,conţinutul căruia,depinde de condiţiile de păstrare, şi de mediul exterior cu care interacţiunea
lui se determină după calităţile materialului de ambalare.Condiţiile optime pentru păstrarea produsului,se
pot dobîndi pe calea realizării unui mediu gros regulat sau modificat în interiorul ambalajului,sau la
crearea vacuumului.
Alegerea ambalajului se determină după cîteva criterii:
-conţinutul biochimic al produsului ambalat;
-condiţiile de păstrare;
-proprietăţile materialului de ambalare;
-schimbările cinetice a calităţii produsului şi a ambalajului.
În fiecare caz aparte,folosirea materialului polimeric pentru ambalarea produsului alimentar se obţine prin
aprobarea organului special al ministerului sănătăţii în corespundere cu aprobarea în fiecare stat al legilor
sanitar-igienice.Cercetările sanitare igienice include un complex întreg şi constă din trei etape:
-nota organoleptică;
-cercetările chimico-sanitare;
-testarea toxică pe animale.
Alegerea unui material de ambalare se face ţinând cont de gradul de protecţie pe care îl asigură
produsului, posibilităţile de transport, capacitatea de a îndeplini funcţia de promovare a vânzărilor şi
ponderea costului ambalajului în cadrul costului total al produsului.

4.1 Caracteristicile POLIPROPILENEI .

Principalii factori critici care duc la degradarea pufuleților sunt umiditatea si temperatura.
Produsul se va ambala in punga de polipropilena (PP) cu sistem de inchidere tip fermoar (ZipLock). Am
ales polipropilena datorita temperaturii mari de topire si faptul ca ii putem asambla fermoarul .
PP este un material inodor, are o rezistenţă bună la grăsimi, este impermeabil la lichide, iar în strat mai
gros poate fi considerat impermeabil la gaze, arome, vapori şi substanţe odorante.
Plastic dur, rigid, cu greutate usoara obtinut prin polimerizarea propilenei de înalta puritate, în prezenta
unui catalizator organometalic la presiuni si temperaturi relativ scazute.
Sunt polimeri termoplastici constînd în principal din propilena (C3H6) si vin dintr-un proces de joasa
presiune bazat pe catalizatori si au in general lant de polimer liniar.
Formula moleculara: (-CHCH3-CH2-)n.

Figura 2.Simboluri de identificare a polimerilor la reciclarea materialelor plastice.

Se prezinta in forma de granule opace, de forma cilindrica, ambalate in saci cu greutatea de 25 kg.
Tabel 3.Principalele proprietati fizice ale PP

[4]
Acest tip de folie are avantajul de a nu fi toxica pentru industria alimentara si este complet reciclabila.
Folia de polipropilena nu permite transferul moleculelor produsului ambalat cu mediul inconjurator.

5 . Stabilirea formei si procedeului de fabricatie a ambalajului.

Forma ambalajului si sistemul de inchidere al acestuia va tine cont de caracteristicile si cantitatea
produsului.
Produsul se va ambala intr-o punga de PP de forma dreptunghiulara cu fermoar Zip-Lock(pentru a
inchide/deschide punga fara ca produsul sa isi piarda proprietatile organoleptice),cu dimensiunile potrivite
pentru 50g pufuleti, etichetata corespunzator.
Dimensiunile pungii: Lxl =30x20 cm
 Figura 3.Punga cu fermoar tip Zip-Lock

Ambalajul ales (punga confecționată din PP) va fi fabricat prin procedeul de Extrudare-suflare.La finalul
procedeului de extrudere vor rezulta folii transparente cristaline.
Extrudarea este un proces tehnologic continuu de prelucrare a materialelor plastice, prin care se pot obține
profile de lungime infinită.
Extrudarea constă în aducerea materialului printr-un efort termo-mecanic la starea de curgere, după care,
acesta este obligat să treacă printr-o filieră cu profil corespunzător produselor de realizat.

Figura 4.Extrudere de folie polipropilena transparenta, cristalina

Avantaje :

-echipament compact, ocupa putin spatiu

-se livreaza cu certificat CE
-pret avantajos
-snecul si cilindrul sunt fabricate din oteluri inalt aliate, nitrurate ce asigura o durata lunga de viata
-capacitate intre 18-100 kg/ora, in functie de model
-latime folie tubulara :70-1000 mm, in functie de model
-grosime folie PP : 0.020-0.060 mm
-echipamente optionale: cap rotativ, unitate dubla de infasurare, unitate de racire, unitate de tratare Corona, unitate
automata de incarcare granule etc.

Extruderul se ajustează cu o filieră inelară cu iesire verticală. Procesul începe cu extrudarea ascendentă a
tubului. Tubul produs este suflat cu aer şi în acelaşi timp este dirijat în sus printr-un proces continuu.
Aerul suflat are rolul de a mări diametrul inițial al filmului și poate realiza și răcirea filmului. În urma
creșterii diametrului filmului față de diametrul inițial și are loc o etirare (orientare) a acestuia pe direcție
orizontală (etirare transversală). Tubul este preluat de rolele de tracțiune care în același timp il aplatizează
și trag de el cu o viteza mai mare decât viteza de ieşire din filiera extruderului, menținând o anumită
tensiune pentru realizarea unei etirări (orientări) pe direcție verticală a filmului (etirare longitudinală).
Dupa formarea foliilor , acestea vor trece printr-o masinarie de formare a pungilor cu Zip-Lock unde vor
fi taiate conform lungimii setate ( 30 cm) .

Figura 5.Zip-lock Machine

Dupa adaugarea fermoarului, un operator va adauga manual un sigiliu asupra acestuia, ulterior ambalajul
va ajunge in zona de printare a etichetei.
6.Calcului permeatiei gazelor.
Permeaţia = fenomenul de transport al unei substanţe printr-un ambalaj, dintr-o parte în alta a acestuia.
Mecanismul prin care are loc permeaţia presupune 3 etape: - absorbţia substanţei respective în polimer -
difuzia substanţei prin polimer urmând, în principiu, direcţia gradientului de concentraţie
- desorbţia substanţei la suprafaţa polimerului
Permeabilitatea = viteza cu care substanţa trece prin polimer
Thomas Graham studiază permeaţia CO2 prin membrane polimerice. Fluxul reprezintă cantitatea
(volumul) de material transportat în unitatea de timp prin unitatea de suprafaţă. Fluxul de gaz (J) este
proporţional cu diferenţa de presiune parţială între cele două feţe ale filmului (∆p) şi invers proporţional
cu grosimea filmului (d).

Coeficientul de permeabilitate P = volumul de vapori/gaze ce trece în unitatea de timp prin unitatea de

arie a unui film polimeric având grosimea egală cu unitatea, la o diferenţă de presiune egală cu unitatea.
Coeficientul de permeabilitate depinde de temperatură după o ecuaţie de tip Arrhenius:

Determinarea propriu-zisa a permeabilitatii se face intr-o anumita perioada de timp t=24 h, luandu-se in
calcul dimensiunile ambalajului si faptul ca presiunea partiala p2=0.
d= 15 microni( 10^-6 m)
A=6x10^-2 m2

7. Termenul de valabilitate.
Ținând cont de caracteristicile produsului și de ambalajul folosit, se estimează termenul de valabilitate la
8 luni.
Singurul factor care influențează negativ produsul fiind umiditatea trebuie să ținem cont de schimbul de
gaze din atmosferă către interiorul ambalajului și invers (permeatie).
8.Eticheta
Etichetele tuturor produselor alimentare preambalate trebuie sa contina urmatoarele informatii:

I. Numele produselor alimentare (denumirea). Se recomanda ca numele sa indice natura produsului

alimentar, sa aiba o denumire specifica si una generica.

II. Lista de ingrediente. Ingredientele reprezinta toate substantele, adaosurile alimentare, utilizate în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar si prezente în produsul finit. Etichetele trebuie sa
cuprinda o lista a ingredientelor enumerate în ordinea descrescatoare a proportiei lor. În cazul
produselor deshidratate, enumerarea se poate face dupa ordinea proportiei în produsul
reconstituit. Adaugarea apei trebuie mentionata în lista de ingrediente daca aceasta mentiune
permite consumatorului sa înteleaga mai bine compozitia produsului.

III. Continutul net. El trebuie mentionat dupa sistemul metric sau sistemul dupa greutate sau dupa
cele doua sisteme daca reglementarile din tara beneficiara le impune.

IV. Numele si adresa. Se mentioneaza numele si adresa fabricantului, a ambalatorului, a

distribuitorului, a importatorului, a exportatorului sau vânzatorului produsului alimentar.

V. Ţara de origine. Numele tarii de origine al unui produs trebuie mentionat în cazul în care
omisiunea lui ar putea fi susceptibila sa însele consumatorul. daca un produs alimentar sufera
(într-o a doua tara) o transformare care îi schimba natura, tara ultima trebuie sa fie considerata ca
fiind tara de origine a etichetarii.

Partea din fata a ambalajului include: logo,denumirea comerciala, numarul de lot si termenul de
valablitate, masa neta.
Partea din spate a ambalajului cuprinde: producator si distribuitor, informatii nutritionale , lista de
ingredient si alergenii evidentiati, indicatii de pastrare, masa neta, cod de bare, modalitati de reciclare a
ambalajului si sigla specifica materialului folosit.
9. Ecologia şi ambalajul polimeric.
Stocurile de deşeuri duc la o înrăutăţire considerabilă a stării mediului înconjurător:poluarea
aerului,solului şi apelor subterane cu metan,dioxid de sulf,dizolvanţi,2,3,7,8-tetraceor,metale grele,în
forma sărurilor sale,alte substanţe nocive.Straturile de deşeuri cauzează lăsarea solurilor,folosirea
neproductivă a terenurilor agricole în locul folosirii lor ca terenuri pentru livezi sau parcuri construcţii de
locuinţe sau clădirilor administrative şi a.m.d.
Problema protecţiei mediulul înconjurător de ambalajul uzat şi folosit pote fi rezolvată pe două
căi:distrugerii şi utilizării (prin ultima se subînţelege transformarea lui într-un produs folositor).

Principalele metode de distrugere a DCD,printre aceste ambalaje uzate,sunt îngroparea şi arderea.

Viteza joasă al proceselor de îmbătrînire naturală al materialelor polimerice artificiale şi sintetice-este
obstacolul principal pentru atragerea deşeurilor de ambalaj în în ciclurile naturale de circulaţie a
substanţelor. Cel mai raţional mod de înlăturare a deşeurilor în formă purtată(utilizată)sau a ambalajului
utilizat-şi utilizării lor,în timpul de faţă,sunt cunoscute următoarele căi de utilizare corectă a substanţelor
polimerice(ВПС):
-arderea cu scopul obţinerii energiei;
-descompunerea termică(piroliz,distrugere,descompunerea pînă la monomerii iniţiali);
-folosirea iar;
-reciclarea şi folosirea din nou.
Bibliografie

[1] http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/cum-fostcreati-greseala-pufuletii-branza-intr-o-fabrica-
producea-hrana-animale-video-1_5835a4015ab6550cb8c586c3/index.html.

[2] http://www.rompan.ro/pufuleti/.

[3] L. G. AMBALAJE ŞI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ.

[4] http://www.mase-plastice.ro/dictionar/p/pp.html.