You are on page 1of 1

Cartea „În jurul Marii Uniri de la 1918”, subtitlu „Națiuni, frontiere, minorități”, nu vrea

altceva decât, în ajun de sărbătoare a Centenarului Unirii, să ne îndemne să medităm


mai atent la felul în care s-au destrămat imperiile și s-au format națiunile în preajma lui
1918. E o cărțulie plină de statistici deosebit de relevante despre cât de complicat a fost
procesul și ce compromisuri s-au făcut atunci când s-au format națiunile de astăzi, atât
în ceea ce privește România, dar și celelalte state dimprejurul nostru. E un tablou în care
vedem cum s-au împletit diversele argumente, cum au prevalat unele în fața altora, cum
s-au făcut excepții și cum au fost nedreptățiți învinșii. Argumentul cel mai des folosit a
fost cel etnic, dar foarte mult au contat și argumentele lingvistic, istoric și geografic.
Privind împrejur, România e un caz fericit. Între cazurile complicate, Boia descrie
Ungaria, Iugoslavia și Cehoslovacia. Și ne îndeamnă la mai multă înțelegere față de
frustrările vecinilor maghiari. Chiar dacă nu am păstrat azi, la un secol distanță, toate
teritoriile de atunci, am păstrat, totuși, majoritatea lor covârșitoare.

În capitolul minorități se analizează relația dintre statul național și minorități, problema


care, pe cât de presantă era cu un secol în urmă, preocupă șo agită spiritele și în
prezent. Pentru rezolvarea problemei minorităților s-a recurs, în baza unor acorduri, la
tranfert de populație, Acest proces a fost o adevărată dramă pentru cei implicați, iar
stilistica este impresionantă, Statele-națiune voiau să se purifice etnic.

Istoria a demonstrat însă că purificarea etnică nu este o soluție. Nu putem lăsa la o parte
problema tragică a evreilor din lagărele de concentrare organizare de naziști. În
comparație cu acest genocid, deportările de populație mai mențiuneau șansa de a
supraviețui.