PROIECT

AMBALAJE ȘI DESIGN
 INTRODUCERE

Floarea-soarelui – simbolul florii-soarelui este asociat cu soarele aşa cum sugerează

numele, culoarea ei aurie şi petalele în formă de raze ca şi poziţia sa către soare pe masură ce
creşte, toate acestea o identifică ca floare solara.
Floarea-soarelui era numită floare mexicană şi crizantemă peruană, floare de aur
indiană şi crizantema americană. Dar, treptat, aceste denumiri la toate popoarele au fost
înlocuite. cu cuvinte ce au rădăcina "soare".
Numele de floarea- soarelui provine din cuvântul grecesc „Heliantus”, „Helios” însemnând
„soare”, iar ”anthus”, floare. Desigur, acest lucru nu este deloc întâmplător, denumirea de
floarea-soarelui provenind dintr-un străvechi mit grecesc.
Potrivit legendei, nimfa apelor Clyte s-a îndrăgostit într-o bună zi de zeul soarelui Apollo
(sau Helius). Era atât de pătrunsă de dragoste încât adeseori stătea întinsă pe pământ. Era atît
de pătrunsă de dragoste încît adeseori stătea întinsă pe pămînt cu faţa în sus, privindu-şi fără
încetare, de dimineaţa şi pînă seara, iubitul din ceruri. Apollo, însă, nici măcar nu o observa.
Ceilalţi zei i-au luat în seamă suferinţele şi au transformat-o într-o floare, floarea soarelui.
Picioarele ei s-au preschimbat într-o tulpină, faţa în floare şi păru-i blond în petalele de un
galben aprins. Chiar şi în această nouă înfăţişare, nimfa continua să urmărească cu privirea
soarele, floarea soarelui fiind mereu îndreptată către locul din cer unde acesta se află în orice
moment al zilei.
Denumită în epoca precolumbiană de către Dodonaeus (1568) "Floarea de aur a Perului" a
întărit pentru mult timp ideea originii ei peruviene, origine afirmată în lucrările tuturor
botaniştilor vremii (Linne, 1753; Jussieu, 1789; De Candolle. 1836). Consemnarea unei astfel
de origini de către primele herbare ale vremii nu trebuie luată adliterarn, ci doar ca o indicaţie
că planta a provenit din America.Cu atît mai mult că nu s-au găsit dovezi care să ateste
existenţa speciei în America de Sud.
Floarea-soarelui este o specie nativă pentru America Centrală. În anul 1931, N.Vavilov a
situat originea florii-soarelui în partea de nord a Mexicului şi în statele americane Colorado şi
Nebraska. Descoperirile arheologice din America de Nord au relevat prezenţa de achene şi
porţiuni de calatidii de floarea-soarelui, în deosebi în statele Colorado şi New Mexico.După
unele evaluări cu carbon14, se estimează că unele resturi descoperite datează de la anii 2600
Î.Ch.
 CAPITOLUL I
DESCRIEREA PRODUSULUI

Importanța economică a florii-soarelui

Planta erbacee anuală floarea-soarelui este cunoscută in special pentru larga sa utilizare
alimentară, dar şi pentru recenta ei dezvoltare ca sursă de energie alternativă şi ca floare de
ornament.
Concomitent, mai nou, de acestă plantă se leagă posibilitatea decontaminării solului din
jurul centralei nucleare de la Fukushima. Cercetătorii japonezi au propus «curăţarea » solului
contaminat radioactiv din vecinătatea centralei nucleare prin cultivarea întregii suprafeţe cu
floarea soarelui.
Face parte din încrengătura: Magnoliophyta, clasa: Magnoliopsida, din ordinul:
Asterales, din familia: Asteraceae, genul: Helianthus, specia numindu-se Helianthus annuus.
Floarea soarelui este una din cele mai importante plante oleaginoase cultivată în lume şi
principala plantă oleaginoasă cultivată în România.
Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupă locul al patrulea, după
soia, palmier şi rapiţă.
Fructul – floarea-soarelui formează fructe tipice clasei integratoare, numite achene. Acestea
sunt alcătuite din sămânţă şi pericarp aderent. Toate achenele formează pericarp, indiferent
dacă sămânţa se dezvoltă sau nu. Pe măsură ce anchenele se maturizează, toate componentele
florale situate deasupra ovarului se usucă şi cad. Culoarea anchenelor variază, în funcţie de
genotipurile cultivate: negre, negre cu dungi albe/cafenii/gri, albe, albe cu dungi negre/cenuşii
sau cafenii cu dungi negre/albe.
Seminţele de floarea-soarelui conţin 33-56% ulei, cu valoare alimentară ridicată, conferită
de prezenţa acizilor graşi nesaturaţi, reprezentaţi în cea mai mare parte de acizii linoleic (44-
75% ,conţinut ridicat) şi oleic (14-43%, nivel mediu), dar şi de existenţa a mai puţin de 15%
acizi graşi nesaturaţi (mai ales palmitic şi stearic) şi de lipsa aproape totală a acidului linilenic
(urme- 0,2%), fapt ce-i conferă stabilitate şi capacitate îndelungată de conservare.
Seminţele de floarea soarelui sunt o importantă sursă de vitamina E, B1, B5,
magneziu, seleniu şi fosfor. Pentru efectul lor imediat, specialiştii americani le consideră un
adevărat izvor de sănătate. Vitamina E conţinută este un antioxidant care neutralizează
radicalii liberi din organism, îmbunătăţeşte vederea şi joacă un rol foarte important în
reducerea simptoamelor asociate artritei şi astmului. Seleniul preluat din seminţele gustoase
este vital pentru un organism sănătos. Ajută la regenerarea celulelor, activarea hormonilor
tiroidieni şi menţine elasticitatea ţesuturilor. Neutralizează şi efectul substanţelor cancerigene
şi contribuie la regenerarea muşchiului cardiac. Tocmai de aceea, alimentele cu un conţinut
bogat de seleniu se recomandă în prevenirea si tratarea afecţiunilor cardiovasculare şi a bolilor
bătrâneţii. Micile seminţe de floarea soarelui sunt o sursă sigură de magneziu, care are rolul
de a normaliza tensiunea arterială şi de a reduce riscul apariţiei infarctului. Combate eficient
stresul şi migrenele supărătoare. Dieta cu seminţe de floarea soarelui are efecte benefice şi
asupra scăderii nivelului colesterolului. Mai mult, specialiştii americani recomandă înlocuirea
anumitor tratamente pentru bolile cardiace cu seminţele de floarea soarelui.
Seminţele pot înlocui cu succes pâinea obişnuită la fiecare masă. Se pot folosi în
dietele zilnice, adăugând seminţele în cereale şi consumându-le cu laptele de dimineaţă sau
iaurtul de la prânz. De asemenea, seminţele de floarea soarelui pot fi adăugate în salate. Vor
oferi un gust plăcut şi înlocuiesc cu succes stropul de ulei pe care îl adaugi. Poţi prepara si
clătite cu seminţe de floarea soarelui, cozonac de sărbători sau pandişpanul preferat de cei
mici. Gustul plăcut şi nutrienţii benefici pentru organism recomandă seminţele de floarea
soarelui pentru consumul zilnic, fie proaspete, fie adăugate în prăjituri sau mâncare.
Seminţele mai puţin bogate în ulei, se folosesc direct în consum, întregi sau decorticate, cât şi
pentru halva.
PROPRIETATI ORGANOLEPTICE
Aspectul,culoarea,mirosul si gustul trebuie sa fie caracteristice semintelor de floarea-
soarelui,sanatoase,ajunse la maturitate,fara miros sau gust strain (de mucegai,incins,ranced,de
substante chimice,etc)
COMPOZITIA CHIMICA A FLORII-SOARELUI
Componentele ce intra in compozitia chimica a florii-soarelui (ulei, proteine,
extractive neazotate, celuloza, cenusa) sunt dependente de soi si de conditiile de cultura. La
actualele soiuri si hibrizi cultivati la noi in tara, procentul de ulei in fruct a ajuns la circa 50%,
prin cresterea continutului de ulei in miez (peste 60%) si reducerea procentului de coji (sub
23%). Cresterea procentului de ulei a dus la diminuarea procentului de proteina din seminte.
Prin utilizarea hibrizilor in cultura si ameliorarea celor existenti in cultura, s-a ajuns la
14% coji, insa limita inferioara acceptabila din punct de vedere tehnologic este de circa 18%.
In samanta limita biologica superiora a continutului de ulei este de cca. 75%.

Compoziția chimică a semințelor de floarea-soarelui, %

Componente În sămânță În miez În turte
Ulei 44-53 58-69 6-10
Proteină brută 15-22 20-26 30-35
Glucide 14,5-15 7,5-9 19-22
Celuloză 14-19 4-5 12-18
Săruri minerale 3-3,5 3,5 6,5-7,2

Caracteristicile fizice și chimice conform SR ISO 5512/2001

Caracteristici Cerințe
Impurități 2
-total, %(m/m) max. Inclusiv pietre și
particule metalice care trec prin site cu
deschidere nominalde 1 mm, %(m/m) max.
Umiditate și conținut de materii volatile la 0,2
recepție, cu conținut de ulei mai mic de 45%
% max 2 0.2 9 ISO 658 conținut de ulei mai
mic de 45%, % max.
Umiditate și conținut de materii volatile la 9
recepție, cu conținut de ulei mai mare de
45%, % max.
Umiditate și conținut de materii volatile la 8
recepție,% min
Conținut în ulei la recepție, exprimat în 6
corelare cu umiditatea și conținutul în materii
volatile de 9%, % min.
Aciditatea uleiurilor extractibile, exprimate în 40
conținut de acid oleic, % max

CAPITOLUL II

Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un mijloc (sau ansamblu de

mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse pentru
a le asigura protecție temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul
menținerii calității și integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării,
transportului, depozitării și desfacerii, până la consumare sau până la expirarea termenului de
garanție.
Cerinţe de calitate impuse ambalajelor

Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerințe:

- să aibă masă și volum propriu reduse;
- să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;
- să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;
- să nu prezinte miros și gust propriu;
- să posede rezistență mecanică cât mai ridicată;
- să fie etanș față de gaze, praf, grăsimi;
- să prezinte sau nu permeabilitate față de radiațiile luminoase;
- să aibă formă, culoare, grafică atractive;
· să fie comod in utilizare, adică să aibă o formă care să-i permită o manuire uşoară;
· să poată fii inchis şi deschis cu uşurinţă;
· să conţină o cantitate de produs potrivită;
· impermeabilitate faţă de gaze, praf, grăsimi;
· forma, grafică atractive .
Funcțiile ambalajului sunt cerute de produsul care se ambalează și de mijloacele și
metodele prin care va fi transportat de la producător la consumator.
Principalele funcții ale ambalajului sunt:
 Funcția de a conține produsul
 Funcția de protecție și conservare
 Funcția de confort
 Funcția de comunicare

Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se
poate scrie, desena, tipări, picta. Este considerat un material de bază în
domeniul ambalajului, al creării de filtre etc. Două din dimensiunile colii de hârtie
(lungimea și lățimea) sunt, de regulă, mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este
obținută din fibre de celuloză amestecate, care se mențin împreună fără un alt liant cu
excepția legăturilor de hidrogen și a împletirii fibrelor.
Ambalaje din materiale celulozice (hârtia si cartonul)
Hartia şi cartonul se afla pe primul loc in ierarhia materialelor de ambalare, in sensul că
inregistrează cel mai mare consum anual.
Ambalajele din materiale celulozice pot fi de trei tipuri:
1. Hartie pentru ambalaje ;
2. Carton plat ;
3. Carton ondulat .
Aceste materiale se pot asocia intre ele sau cu alte materiale, in vederea realizării
ambalajelor complexe.
Printre avantajele folosirii hartiei şi cartoanelor la fabricarea ambalajelor amintim:
· au masă proprie mică ;
· se pot modela la forma şi dimensiunile dorite ;
· se pot inscripţiona uşor, direct, fără să mai fie necesară ataşarea etichetei ;
· au costuri reduse ;
· sunt biodegradabile sau se pot recicla ;
· unele pot fi rezistente la penetrarea uleiurilor şi grasimilor.
Dintre dezavantajele acestor materiale de ambalare se pot enumera:
· rezistenţă mecanică mică la sfaşiere, rupere ;
· permeabilitate la apă şi la vapori de apă ;
· folosirea limitată doar la anumite mărfuri.
Ambalaje din hartie , carton (material celulozice)
Hartia si cartonul au o serie de proprietati care le recomanda pentru utilizarea ca ambalaje :-
M a s a m i c a ;
-Inodore insipide ;
-Hartia pergament are permeabilitate scazuta ;
-Hartia si cartonul acoperite , laminate sunt rezistente la ulei , gaze , alcool ,
eteri.
CAPITOLUL III
REALIZAREA AMBALAJULUI

BIBLIOGRAFIE
1. http://agroromania.manager.ro/docs/standarde-indici-calitate-floarea-soarelui.pdf
2. http://www.scrigroup.com/sanatate/alimentatie-nutritie/Aprecierea-calitatii-unui-lot-
75997.php
3. https://www.scribd.com/doc/264060153/Caracterizarea-Principalelor-Tipuri-de-
Ambalaje
4. https://www.scribd.com/document/54311035/Curs-Ambalaje-%C5%9Fi-design
5.