Professional Documents
Culture Documents
comandă numerică
Masini-Unelte
Se poate spune că un echipament este cu comandă numerică dacă instrucţiunile care permit
funcţionarea maşinii sunt transmise în formă codificată. Conform acestei definiţii, prima maşină
cu comandă numerică a fost războiul de ţesut a lui Jacquard (1800) care avea ca port program o
bandă perforată.
Prima maşină-unealtă cu comandă numerică (prototip) a apărut în anul 1952 (MIT). Ea a fost
dezvoltată în USA începând cu 1942 pentru a satisface nevoile industriei aeronautice: realizarea
suprafeţelor complexe cum ar fi paletele elicei elicopterelor sau buzunarele de diverse forme în
panouri mari de aluminiu.
Iniţial, aceste echipamente dispuneau de elemente de comandă alimentate prin cablu, iar
introducerea datelor se făcea prin cartele perforate. Cu apariţia microprocesoarelor şi cu
progresul electronicii, costul acestor echipamente a scăzut până prin anul 1970. Suporturile şi
transmiterea de date au putut fi asigurate cu ajutorul disketelor, a benzilor magnetice etc.
Această evoluţie, care a asigurat prelucrarea datelor în timp real, a permis creşterea posibilităţilor
oferite de acest tip de comandă şi a favorizat integrarea acestora în construcţia de echipamente
automatizate.
În zilele noastre, producţia de piese mici nu poate fi considerată realizabilă fără maşini rapide cu
comandă numerică. Cu aceste maşini-unelte se poate realiza producţia în orice formă, cu
precizie ridicată. În prezent, maşinile-unelte CN asigură o precizie de prelucrare ridicată, putând
ajunge până la ±(0,015–0,02) mm, în cazul centrelor de prelucrare.
Evoluţii
Comanda Numerică Computerizată (CNC) este comanda unei maşini-unelte prin utilizarea de
numere, litere şi simboluri. Este un sistem în care mărimile programate sunt direct introduse şi
înmagazinate într-un anumit format, apoi automat citite şi decodificate pentru a determina
mişcarea corespunzătoare a maşinii pe care o comandă.
În anii ’70 - ’80, era frecventă afirmaţia referitoare la comanda numerică cum că aceasta nu era
rentabilă decât la realizarea seriilor mari de piese sau la generarea suprafeţelor complexe cu
profil evolventic. Această judecată era în parte justificată, dacă se ţine cont de greutatea cu care
se realiza pregătirea fabricaţiei şi programarea (numeroase calcule geometrice făcute de mână,
timpi mari de schimbare a tehnologiilor, iar dispozitivele de înregistrare şi de citire a informaţiilor
erau dificile şi implicau activităţi laborioase).
Astăzi, comanda numerică poate fi utilizată într-o manieră economică şi în cazul seriei mici sau
pentru fabricaţii de piese unicat, chiar dacă acestea din urmă au forme complicate.
În exemplul din figura 4, relativ la o placă pe care se efectuează găuriri simple şi filetare, se
observă că la realizarea unei piese avem un câştig de 1h15’ faţă de prelucrarea pe maşini-unelte
convenţionale, în timp ce la prelucrarea a 2 piese câştigul este de 4h15’, iar la o serie de 10 piese
deja se ajunge la un câştig de aproximativ de 40h.
Acest câştig de timpi de execuţie provine din cheltuielile mai reduse de punere în fabricaţie şi de
prelucrare a datelor pentru un reper.
Asistenţa informatică permite definirea mai rapidă a modelului geometric al piesei, a proiectării
rapide a tehnologiei de prelucrare, calcule rapide şi în timp real pentru stabilirea condiţiilor de
operare. În acest context, timpii necesari pentru asigurarea programării pot fi reduşi la jumătate,
iar timpii de execuţie a celor 10 piese, de asemenea, pot fi reduşi la jumătate. (figura 5)
Aceste avantaje sunt datorate, în general, aportului tehnic adus de comanda numerică, dar sunt
mult mai vizibile în cazul programării asistate de calculator, care elimină restricţiile legate de
timpii de programare, permiţând:
O mare dezvoltare au luat-o de câțiva ani buni centrele de prelucrare și, în special, cele
multioperaționale (capabile să execute prelucrări complexe și complete într-o singură prindere
a piesei). Acestea sunt foarte versatile, flexibile și eficiente din punct de vedere economic, dar
pot satisface solicitări curente, inclusiv de a fi economice la prelucrarea unor loturi de piese
începând cu o piesă în serie, până la producția de serie mare. S-au avansat concepte cum ar fi
Lifetime Productivity, care înseamnă realizarea de mașini-unelte capabile să asigure
productivitatea și precizia de prelucrare pe întreaga durată de viață a mașinii (cu anumite
intervenții periodice pentru menținerea parametrilor funcționali și de precizie) [89].
Tehnologia trebuie să ajute utilizatorul, nu să-i stea în cale. Fondatorii companiei HURCO au
considerat că tehnologia trebuie să minimizeze sarcinile obositoare, plictisitoare și
redundante, permițând operatorului să fie mai productiv. Ideea că tehnologia trebuie să
sprijine operatorul, nu să-l controleze, rămâne elementul central al culturii firmei și al
tehnologiei acesteia.
Parcurgerea mai rapidă a traseului de la desen (documentație tehnologică) la piesă este mintea
care prevalează asupra metalului și reprezintă conceptul companiei [110]. Preocupări
deosebite se desfășoară și sunt susținute consistent (investiții în cercetări care reprezintă 6,5%
din venitul anual net) pentru a integra mașina-unealtă în ecosistem [114].
Conform Raportului [144] există o diferență clară, semnificativă între evaluarea inovării în
țările din Nordul și Vestul Europei față de cele din Centrul, Estul și Sudul Europei. Pentru
menținerea unor nivele actuale de prosperitate este nevoie de accelerarea eforturilor de
inovare, iar Europa poate aștepta rezultate deosebite prin concentrarea pe resursele de creștere
a talentelor sale. Se explorează noi modalități de evaluare a inovării, a capitalului uman și a
competitivității în variate etape/stadii ale dezvoltării, ca și modul în care instrumentele de
evaluare pot fi utilizate pentru prioritizarea politicilor.
Din experiența firmei HURCO (și nu numai a acesteia) rezultă următoarele: componente de
înaltă calitate + fabricație meticuloasă = o mașină rigidă și fiabilă, construită să dureze.
Concurența din domeniul producătorilor de mașini-unelte ca și cea din domeniul
prelucrătorilor a impus primilor (producători de mașini universal sau de sisteme de mașini –
linii automate) să le reproiecteze.
Printre stimulenții inovării se includ modificarea mărimii lotului de prelucrat, numărul foarte
mare de variante ale produselor diferite (tendința de personalizare a produselor, inclusiv a
celor în serie), noi materiale, cerințe de sustenabilitate ș.a. ,,în mod foarte general, cerințele ca
operatorul mașinii să trebuiască să dirijeze devin progresiv mai extensive și mai complexe”
Dr. Wilfried SCHÄFER.
Productivitatea unei mașini-unelte poate fi mărită prin diverse metode, cum ar fi:
a. posibilitatea realizării de viteze mari de deplasare (avans) sau de rotire, pentru care este
nevoie de mărirea rigidității, a elementelor de structură (batiu, montant, traversă etc), a
ghidajelor (prin tipul și structura lor, prin distanța dintre ele – mărirea suprafeței de reazem
[138,146]), a amortizării și a preciziei constante a acestora [147] sau realizarea de sisteme
care să asigure buna funcționare a întregului; figura 1 includerea în aceeași ,,structură” de
mașină-unealtă a două tehnologii complet diferite, dar care pot fi complementare [115]. Este
cazul realizării unei mașini unelte ,,duble”, una având posibilitatea realizării fabricației
additive (3D printing), iar cealaltă (parte) având posibilitatea prelucrării complexe și complete
a piesei realizate pe prima mașină, utilizând sisteme robotizate, palete etc. Rezultă
implementarea a două tehnologii diferite pe aceeași structură. figura 2
b. diminuarea duratei ciclurilor auxiliare sau suprapunerea unora, dacă este posibil
(schimbarea parametrilor regimului de așchiere, prinderea/ desfacerea piesei sau a sculei,
alimentarea/evacuarea piesei sau sculei, încărcarea unui nou program de prelucrare,
verificarea piesei pe mașina-unealtă etc);
f. reducerea nivelului de vibrații (prin amortizare pasivă sau activă/autoreglabilă, sau prin
bucla de reacție a mașinii) permite obținerea unei rugozități mai bune a suprafeței prelucrate
și utilizarea unor regimuri de așchiere mai intense, simultan cu diminuarea uzurii sculei [138].
Această cerință se poate satisface și prin creșterea rigidității fixării sculei;
• FIGURA 1
• FIGURA 2
a. oprirea alimentării motoarelor de acțio nare ale diverselor mecanisme, atunci când
mașinaunealtă staționează (nu așchiază) un timp mai mare decât cel programat. Măsura este
coroborată cu un software de pornire rapidă (inițierea rapidă a setărilor anterioa re opririi);
b. utilizarea unor motoare adecvate (cu turație constantă sau variabilă, în funcție de aplicație)
la sistemele mașinii-unelte (principale sau auxiliare) [138]; anumite costuri suplimentare pot
fi amortizate în maximum 3 ani;
e. o soluție ,,hibridă”, care satisface atât cerinț a reducerii nivelului de vibrații, dar și
asigurarea nivelului de sustenabilitate îl reprezintă utilizarea structurilor din beton (variate
rețete). La rândul său, această tehnologie oferă o serie de avantaje, care-i asigură, deja,
aplicabilitate în multe situații, cu evidente avantaje (tehnice, economice, flexibilitate etc);
Creșterea eficienței unei mașini-unelte sau a unui sistem tehnologic se poate realiza prin:
a. extinderea posibilităților tehnologice, ținând cont de faptul că o linie automată are durata de
viață de circa 20 de ani, iar durata de ,,viață” a unui tip anume de piesă este de circa 7 ani,
rezultă că acel sistem de producție trebuie să poată ,,să vadă” cel puțin trei generații de piese.
Soluția aleasă a fost de a asigura flexibilitatea sistemului prin dotarea cu posibilități multiple
(de exemplu doi arbori principali, având caracteristici diferite) sau cu posibilitatea reechipării,
în funcție de necesități, sau prin utilizarea de module CNC, fără ca acestea să fie centre de
prelucrare [138];
d. flexibilitatea unor astfel de sisteme de producție este mărită suplimentar prin utilizarea unor
sisteme auxiliare, cum sunt roboții, sistemele de palete, magazine/magazii de scule, sisteme
de verificare/monitorizare pe mașină a piesei, sculei sau utilizarea sistemelor de securitate (a
operatorului, a mașinii și a mediului). Aceste soluții asigură, în mare măsură, satisfacerea
cerinței în creștere de personalizare a diverselor produse;
e. creșterea gradului de flexibilitate este mărit și prin utilizarea meselor rotative basculante
sau includerea în masa mașinii a unei mese rotative; aceste soluții constructive asigură
prelucrarea completă a 5 fețe ale piesei, într-o singură prindere [138];
f. extinderea posibilităților tehnologice se poate realiza prin utilizarea unor diverse capete de
lucru (accesorii), care pot fi schimbate automat și al căror inventar poate fi lărgit de către
furnizorul mașinii, la solicitarea utilizatorului;
g. multe mașini-unelte pot fi pregătite pentru un ,,al doilea ciclu de viață”. Acest lucru se
poate realiza prin două metode:
· prin retrofitare, care poate implica, suplimentar față de reparația capitală, modernizarea unor
mecanisme, simplificarea acestora, înlocuirea unor echipamente (electric, hidraulic, de
comandă numerică);
· prin reechipare, care are în vedere noi procedee de prelucrare, prin utilizarea unor noi scule
sau dispositive de prindere a piesei sau sculei, noi posibilități de deplasare [138];
h. mașinile-unelte, pentru a fi mai productive, pentru a putea prelucra varietatea tot mai mare
de tipuri de materiale (cu cerințe tehnologice foarte diverse), trebuie să atingă viteze de rotire
și de deplasare tot mai mari. Aceste condiții nu pot fi satisfăcute decât prin utilizarea de noi
tipuri de componente (acționări, sisteme de comandă și de urmărire etc), dar și prin
satisfacerea unor condiții speciale ale componentelor mașinii-unelte (precizia de execuție –
dimensională, de formă, de poziție, rugozitate), conceperea de așa manieră încât să se evite
masele excentrice sau să se prevadă echilibrarea lor (statică, dinamică), să se asigure
constanța unor parametri [147], să se asigure o lubrifiere care să permită menținerea frecării la
valori cât mai mici și evitarea contactului metal-pe-metal, dezvoltarea unei cantități minime
de căldură și evacuarea eficientă a acesteia (producătorii de rulmenți se preocupă intens de
dezvoltarea de produse și de metode de lubrifiere care să satisfacă aceste cerințe, indicând
producătorului și utilizatorului mașinii-unelte calități și cantități de lubrifiant, metode de
reglare a rulmenților, aparatură și software de urmărire a comportării în timp și de
monitorizare a acestora etc).
În multe cazuri, întregul concept al mașinii-unelte trebuie să fie revizuit, în acesta fiind
incluse sculele, echipamentele de comandă (numerică, hidraulică sau pneumatică), sistemele
de acționare, dispozitivele de măsurare, software-ul și modurile de interconectare a
informațiilor. Optimizarea integrării mașinilor sau a sistemelor de producție în întregul proces
de producție este o sursă de progres în aceste domenii. Sustenabilitatea în producția
industrială este decisivă pentru viitor, iar mașinile-unelte însele și consecințele utilizării lor
(realizarea altor tipuri de echipamente) sunt un factor esențial pentru îmbunătățiri importante
în producție referitoare la mediu [138]. Strategia de fabricație și-a găsit locul judicios în
dezvoltarea strategiei de afaceri a organizațiilor. Germania, Japonia și SUA au făcut investiții
semnificative în secțiile lor de producție, iar bunurile manufacturate în aceste țări au devenit
sinonime cu ,,cele mai bune din cele mai bune” [142]. Nu trebuie uitat, neglijat faptul că
,,tehnologia” singură nu poate rezolva toate cerințele de mai sus. Conform afirmației lui
Protagoras ,,omul este măsura tuturor lucrurilor”. Îmbinarea tehnologiei cu omul asigură
rezultate din ce în ce mai bune!