Integrarea europeană a R.

Moldova prin Ghana, India si Argentina

Scrisoare Deschisă adresată prim-ministrului R. Moldova, Pavel Filip

Domnule prim-ministru,

Sper că vă mai amintiți de perioada guvernării lui Voronin, când prioritățile politicii
noastre externe erau stabilite de persoane care nu aveau nimic în comun cu diplomația
sau relațiile internaționale. Totodată, sunt sigur că nu ați uitat și de lozinca politică din
acea perioadă, care stabilea că procesul de integrare europeană a țării noastre trebuie
să se producă împreună sau doar prin intermediul Uniunii Rusia-Bielorus. Dacă cei
care îl consiliau pe Voronin erau departe de diplomație, cu atât mai neverosimilă pare
situația curentă, când sunteți înconjurat și consiliat de diplomați de carieră, printre
care și foști miniștri de Externe și chiar un fost prim-ministru.

Dincolo de necesitatea de a consolida și de a diversifica prezența noastră pe

mapamond, recunosc că am rămas și eu „profund impresionat” de noile priorități ale
politicii noastre externe, afișate prin deschidera unor misiuni diplomatice pe
continentele african, latino-american și asiatic. Această nouă abordare diplomatică a
guvernului actual ne inoculează ideea că pe străbunul continent european am reușit să
promovăm toate dezideratele noastre strategice și a sosit momentul cel mai propice să
ne extindem în întreaga lume. Cred că, în prezent, Ghana, Argentina și India nu
constituie priorități majore pentru prezentul și viitorul european al R. Moldova, doar
dacă nu cumva doriți să perpetuați o tradiție mai veche din perioada sovietică, atunci
când nomenclaturiști de tot genul erau trimiși ambasadori „pentru merite deosebite
față de partid și de stat”.

Deschiderea oricărei misiuni diplomatice comportă in mod obligatoriu prezența mai

multor elemente esențiale, prioritare find cele de ordin politico-diplomatic și
comercial-economic. La o examinare riguroasă a Expunerilor de Motive pentru
deschiderea ambasadelor noastre în Argentina, Ghana și India (semnate de secretarul
general de stat de la MAEIE Mihail Căpățină), rezultă că R. Moldova ar avea beneficii
indubitabile prin faptul că „Argentina este ca și noi o țară agrară, produce cele mai
multe derivate din soia, fiind și cel de-al 5-lea cel mai mare producător de vin din
lume”. În cazul Ghanei ne impresionează în mod aparte faptul că „producția de petrol
a acestei țări a crescut la aproape 60 de milioane de barili, rezultând în venituri din
exportul de petrol cu 124% mai mari decât în anul precedent ”, de unde apare și
necesitatea imperioasă de a înființa o ambasadă, iar „acțiunea în cauză corespunde
intereselor naţionale ale ţării, de ordin politic şi economic”. Cu referire la India, sunt
invocate argumente că această țară „constituie o piață enormă și o oportunitate
excepțională de cooperare economică pentru orice stat, inclusiv pentru R. Moldova”.
Chiar nu aș mai dori să mă pronunț vis-a-vis de aceste „argumente irefutabile” pentru

1
deschiderea celor 3 misiuni diplomatice. Doar constat că avem deja „o abordare
globală” în politica noastră externă.

În cazul în care inițiativele respective vin de la MAEIE (am mari dubii!), poate ar fi
cazul, domnule prim-ministru, să mai temperați elanul comsomolist a ministrului de
Externe, chiar dacă pe acesta îl mai mistuie în continuare nostalgia după Ambasada
noastră în Qatar, unde a activat anterior. Ar trebui să punem punct practicii păguboase
de a deschide misiuni diplomatice, avându-i ca protagoniști și protejați pe oamenii de
afaceri din țara noastră sau din afară. Ca să exemplific, mă voi referi la deschiderea
ambasadei noastre în Qatar, pe care s-a contat foarte mult că va genera investiții de
multe milioane de dolari în R. Moldova. Ba mai mult: ni se promitea, de către ex-
premierul Filat și ex-ministrul de Externe Leancă, faptul că vom exporta/importa
multe produse valoroase, printre care gaz lichefiat și petrol la prețuri derizorii,
avându-l în calitate de „consilier și expert internațional în domeniu” pe fostul ministru
comunist al Educației Victor Țvircun. Oare cele două Ambasade deja deschise în
Qatar și în Emiratele Arabe Unite nu sunt suficiente pentru prezența noastră în această
zonă a lumii? Sau poate cele 2 țări din Golful Persic nu au suficiente cantități de petrol
și gaze naturale pentru a asigura necesitățile noastre, nu mai au nevoie de produsele
agricole moldovenești ca să ne orientam tocmai spre Ghana, Argentina și India?

Iar dacă insistați atât de mult să valorificați oportunitățile pe care ni le oferă statele
respective, vă sugerez să suplimentați Ambasada noastră la București cu o funcție de
ministru consilier, responsabil pentru colaborarea comercial-economică cu cele 32 de
țări acreditate în R. Moldova, cu reședință la București, din care fac parte și cele trei
state. Totodată, din perspectiva diversificării piețelor de desfacere pentru produsele
din Moldova, poate ar fi cazul să valorificați mai activ și mai insistent instituția
consulatelor onorifice în aceste și alte țări și nu neapărat deschiderea ambasadelor,
care este mult mai costisitoare.

După mine, e imperios să aprofundăm colaborarea politico-diplomatică și comericial-

economică, în primul rând cu toate țările membre ale UE, astfel ca exporturile noastre
în aceste state să devină sigure și de durată. Chiar dacă în Constituție vom inlude
vectorul european al R. Moldova, acest fapt nu ne face mai eligibili, dacă nu vom
valorifica posibilitățile enorme pe care ni le oferă spațiul comercial-economic și de
valori democratice spre care tindem.

În cazul în care aveți un excedent bugetar pentru deschiderea de noi ambasade, vă

sugerez să suplimentați ambasadele noastre din Spania, Portugalia, Grecia și Italia, să
nu le lăsați într-o situație complicată, cu doar doi diplomați, tocmai în țările în care
avem sute de mii de cetățeni cu multiple probleme, dar care ne asigură marea parte a
remitențelor. Nu mai vorbesc de necesitatea consolidării cu personal a Ambasadei
noastre de la București, din simplul considerent că România, al patrulea an consecutiv,
este principalul nostru partener comercial din cadrul UE.

2
De vreme ce ne dorim consolidarea pozitiei noastre în cadrul ONU, în special în
contextul promovării rezoluției privind retragerea forțelor militare rusești de ocupație,
ar fi cazul să suplimentați personalul misiunii noastre de la New York, de unde am
putea mai lesne și mai sigur valorifica posibilitățile cooperarii politico-diplomatice și
comercial-economice cu multe țări ale lumii, inclusiv cu Ghana, India și Argentina.

Nu ar fi oare indicat să avem o Ambasadă în Croația, acoperind și Slovenia, ambele

state membre ale UE? Nu cred că ar fi lipsită de sens și posibilitatea de a deschide o
ambasadă la Belgrad, pentru a acoperi țările din Balcanii de Vest, inclusiv
Muntenegru, devenite eligibile pentru aderarea la UE. Nu considerați că experiența și
expertiza recentă a acestor țări balcanice în procesul de integrare europeană ar valora
mai mult decât descinderile noastre africane, latino-americane și asiatice?

Chiar dacă v-ați consultat în prealabil cu diplomați de carieră de la Externe și cu cei

care vă înconjoară la guvern, m-aș mira dacă cineva dintre aceștia a avut curajul să vă
dezvăluie că toată această „afacere diplomatică” miroase a ulei nerafinat de „Floarea
Soarelui” sau de alte produse ale holding-ului „Trans-Oil Group of Companies”,
avându-l proprietar pe un deținător de triple cetatenii (Moldova, Georgia, SUA).
Considerați că din cele trei țări, în special Ghana, vor veni să învestească în R.
Moldova? Credeți chiar că de aici vor veni cei 5000 de viitori deținători ai cetățeniei
R. Moldova, aducând cu ei circa 1 250 000 00 USD? Chiar nu are suficiente rețele de
business și piețe de desfacere bunul dvs. prieten și consilier în toate, care vă însoțește
în vizite oficiale prin țările arabe? Sunt sigur, are suficiente posibilități financiare să-și
trimită în aceste țări reprezentanți comerciali din contul holding-ului și nu a statului.

P.S. Nu m-am referit în această Scrisoare Deschisă la deschiderea misiunii

diplomatice în Irlanda, unde demult era necesară o ambasadă, cu mult înaintea
Qatarului și a EAU. Dacă, eventual, în Scrisoare nu sunt suficient de clare numele
persoanelor la care m-am referit, le menționez aici: Andrei Galbur, Iurie Leancă,
Tudor Ulianovschi, Vaja Jhashi. Pe șeful dvs. de partid, de asemenea, nu l-am evocat,
deoarece este clar pentru toată lumea că nimic în această țară nu mișcă fără aprobarea
lui Vlad Plahotniuc, inclusiv deschidea ambasadelor in Ghana, India și Argentina.

Cu gânduri bune,

Iurie Reniță,
ex-ambasador în România, Belgia și la NATO