Professional Documents
Culture Documents
1
Pidalion, îndreptat și împlinit de protos. Neofit Scriban în tipografta mănăstirii Neamțul, 1844 de ierom.
Teofan și monahul Cleopa tipograful.
Canonul de bază dat cu privire strict la portul preotului este canonul 27 de la Sinodul
VI Trulan în care se specifică următoarele: „Nici unul dintre cei ce se numără în cler să nu se
îmbrace cu haină nepotrivită, nici petrecând în cetate, nici în cale mergând, ci să
întrebuinţeze îmbrăcăminţile care şi sunt rânduite (destinate) pentru cei ce se numără în
cler.Iar dacă cineva ar face un lucru ca acesta, să se afurisească pe o săptămână”. Alte
canoane care sunt în legătură cu acesta au mai fost date la Sinodul VII Ecumenic care spune
„...Drept aceea, de se vor găsi oarecare luându-i în râs pe cei îmbrăcaţi cu haina de rând
(simplă) şi cuviincioasă, prin certare să se îndrepte. Căci din vremurile mai de demult,
fiecare bărbat din starea preoţească se purta cu îmbrăcămintea cum se cade (modestă) şi
cuviincioasă. Căci tot ceea ce se ia nu din trebuinţă, ci pentru împodobire, cade sub
învinuirea de uşurătate (deşertăciune, nechibzuinţa), precum zice marele Vasile (în pravila
scurtă 49 pt. monahi): „Dar nu se îmbrăcau nici cu îmbrăcăminte pestriţă din ţesături de
mătase, nici nu au adăugat la marginea veşmintelor bucăţi de alta culoare. Căci au auzit din
limba graiului dumnezeiesc că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.” ( can. 16,
sin. VII Ec.), prin acest canon se osândește luxul clerului. Un alt canon care se referă la o
fățărnicie exagerată, aici nemaifiind vorba doar de preoți ci și de ceilalți bărbați, spune : Dacă
vreunul dintre bărbaţi, din asceză părută, întrebuinţează haină învelitoare şi, ca şi cum prin
aceasta ar avea dreptatea, ar defăima pe cei ce cu evlavie poartă mătăsuri şi pe cei ce
întrebuinţează îmbrăcămintea obştească si obişnuită, să fieanatema.” ( can 12, Gangra )