Aventurile rabinului Jacob

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Aventurile rabinului Jacob

Les Aventures de Rabbi Jacob

Afișul filmului

Gen comedie

Regizor Gérard Oury

Autor Roberto De Leonardis[*]

Danièle Thompson[*]
Gérard Oury
Josy Eisenberg[*]

Scenarist Gérard Oury

Danièle Thompson
Josy Eisenberg
Roberto De Leonardis
povestire

Producător Bertrand Javal

Distribuitor Impéria Films

Studio Films Pomereu

Horse Films

Director de imagine Henri Decaë

Operator(i) Henry Montel

Franck Delahaye
 Montaj Albert Jurgenson

Sunet Antoine Bonfanti

Muzica Vladimir Cosma

Scenografie Roberto De Leonardis

Costume Pierre Nourry

Distribuție Louis De Funès

Claude Giraud
Suzy Delair
Marcel Dalio
Renzo Montagnani
Henri Guybet
Claude Piéplu
Miou-Miou

Premiera 18 octombrie 1973, Franța

Durata 100 min.

91 min. (Spania)

Țara Franța
Italia

Locul acțiunii Paris

Limba originală franceză

Disponibil în română subtitrat

Prezență online

 Pagina IMDb

Modifică date / text

Aventurile rabinului Jacob (în franceză Les Aventures de Rabbi Jacob) este un film de comedie
din anul 1973, regizat de Gérard Oury. Din punct de vedere al realizării, filmul este o coproducție
franco-italiană. Rolurile principale sunt interpretate de Louis de Funès, Claude Giraud și Henri
Guybet.
Filmul a fost vizionat în cinematografele franceze de 7,30 milioane de spectatori.

Cuprins
[ascunde]

 1Rezumat
 2Distribuție
 3Despre film
 4Locații de filmare
 5Premii
 6Note
 7Legături externe
Rezumat[modificare | modificare sursă]
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Rabinul Jacob (Marcel Dalio) este unul dintre cei mai respectați rabini din Brooklyn (New York).
Într-o zi, familia Schmoll, rudele sale franceze, îl invită să vină la Paris pentru a participa la Bar
Mitzvah-ul tânărului David Schmoll. Rabinul pleacă cu avionul din America către țara sa natală,
Franța, după o absență de mai bine de 30 de ani. Tânărul său secretar, rabinul Samuel, merge
cu el.
În același timp, în Normandia (Franța), bogatul industriaș Victor Pivert (Louis de Funès) se află și
el pe drum, fiica sa Antoinette (Miou-Miou) urmând să se căsătorească a doua zi cu fiul unui
general. Pivert este un om irascibil, nepoliticos și bigot, având idei rasiste față de negri, de evrei
și de toți străinii. Dar, în noaptea de vineri, când se întorcea în capitală cu șoferul său, Salomon
(Henri Guybet), are un accident de mașină în care mașina lui Pivert (care transporta pe capotă o
barcă cu motor) se răstoarnă cu susul în jos pe un lac. Atunci când Salomon, care era evreu,
refuză să-l ajute, deoarece începuse Șabatul, Pivert îl concediază. Rămas singur după
concedierea șoferului, Victor Pivert se duce să caute ajutor într-o fabrică de gumă de
mestecat aflată în apropiere.
Liderul revoluționar arab Mohamed Larbi Slimane (Claude Giraud) este răpit la Paris de agenți ai
poliției secrete din țara sa. Echipa, condusă de colonelul Farès (Renzo Montagnani), îl duce pe
timp de noapte la o fabrică de gumă de mestecat din apropiere, exact în același loc în care Victor
Pivert plecase pentru a căuta ajutor. Pivert îl ajută în mod involuntar pe Slimane să fugă, lăsând
în urmă cadavrele a doi ucigași. Poliția, alertată de către Salomon, găsește cele două cadavre și-l
acuză pe Pivert de dubla crimă.
Slimane trebuie să se întoarcă în țara sa pentru a conduce revoluția. Pentru a scăpa, el îl ia pe
Pivert ca ostatic și-l obligă să meargă la aeroportul Orly pentru a găsi un avion cu care să se
întoarcă în țară. Ei sunt urmăriți de mau multe persoane: geloasa Germaine, soția lui Pivert, care
crede că soțul ei are de gând să o lase pentru o altă femeie, Farès și ucigașii arabi, și comisarul
de poliție Andréani (Claude Piéplu), un polițist zelos și suspicios care își imaginează că Pivert
este noul Al Capone.
Încercând să se deghizeze pentru a scăpa de urmăritori, Pivert și Slimane atacă doi rabini în
toaleta aeroportului, furându-le hainele și răzându-le bărbile și perciunii. Deghizările sunt
perfecte, iar cei doi sunt confundați de către familia Schmoll cu rabinul Jacob și cu secretarul
acestuia, rabinul Samuel. Singurul care-l recunoaște pe Pivert (dar și pe Slimane) în ciuda
deghizării sale este Salomon, fostul său șofer, care se întâmpla să fie chiar un nepot al lui
Schmoll. Pivert și Slimane reușesc să-și păstreze secrete identitățile lor reale și chiar să țină o
predică în limba ebraică la o sinagogă din rue des Rosiers, datorită faptului că Slimane era
poliglot.
După câteva neînțelegeri, comisarul Andréani și cei doi inspectori sunt confundați de evrei cu
membrii grupării de teroriști. Realul rabin Jacob ajunge la Orly, unde nu-l aștepta nimeni. El este
confundat cu Victor Pivert mai întâi de poliție, apoi de Farès și de ucigașii săi (din cauza bărbii
sale lungi).
Finalul este haotic, dar fericit:

 Revoluția are succes, iar Slimane devine președinte al Republicii

 fiica lui Pivert se îndrăgostește de Slimane și își părăsește logodnicul ei plictisitor în fața
bisericii pentru a merge cu el
 Pivert învață toleranța față de alte religii și culturi
 în cele din urmă familia Schmoll îl regăsește pe adevăratul rabin Jacob
 familiile Pivert și Schmoll participă împreună la sărbătoarea Bar Mitzvah-ului tânărului David

Distribuție[modificare | modificare sursă]

 Louis de Funès - Victor Pivert  Gérard Darmon - ajutor al lu
 Claude Giraud - Mohamed Larbi Slimane  Abder El Kebir - ajutor al lu
 Henri Guybet - Salomon  Alix Mahieux - pacienta de
 Renzo Montagnani - Farès  Jean-Jacques Moreau - poliț
 Suzy Delair - Germaine Pivert  Michel Fortin - celălalt poli
 Claude Piéplu - comisarul Andréani  Annick Roux - stewardesa
 Marcel Dalio - rabinul Jacob  Denise Péronne - soția gene
 Janet Brandt - Tzipé Schmoll  Micheline Kahn - Anna
 Miou-Miou - Antoinette Pivert  Dominique Zardi - bucătaru
 Jean Herbert alias Popeck - Moïshe Schmoll  Philippe Brigaud - adjunctu
 Lionel Spielman - David Schmoll  Michel Robin - preotul
 Denise Provence - Esther Schmoll  Georges Adet - bătrânul Lév
 Malek « Eddine » Kateb - Aziz  Paul Bisciglia - benzinarul
 Xavier Gélin - Alexandre  Catherine Marshall - manec
 Jacques François - generalul Jean-François  Clément Michu - jandarmul
 André Falcon - ministrul  Maria Gabriella Maione - O
 Roger Riffard - un inspector  Rémy Julienne - cascador
 André Penvern - un inspector  Zvee Scooler - un rabin de l
 Michel Duplaix - un inspector  Marcel Gassouk - băcanul
 Pierre Koulak - ajutor al lui Farès  Jacques Pisias - un polițist

Despre film[modificare | modificare sursă]

 La 6 octombrie 1973, cu două săptămâni înainte de lansarea filmului, în Orientul Mijlociu a
început Războiul de Yom Kippur între Israel și țările arabe vecine.

 Acesta este ultimul film al duo-ului Gérard Oury - Louis de Funès. Ei urmau să se
reîntâlnească în 1975 pentru filmul Le Crocodile. Funès trebuia să joace rolul unui dictator
sud-american, colonelul Crochet. Dar, cu puțin timp înainte de începerea filmărilor, Louis de
Funès a fost nevoit să abandoneze proiectul, după ce a suferit două atacuri de cord[1].

 Marcel Dalio (născut Israel Moshe Blauschild), interpretul rabinului Jacob, a trebuit să fugă
din Paris în 1940, pentru că portretul său apărea pe afișele naziste ca figură de "evreu tipic".

 Lui Marcel Dalio nu-i plăcea că Gérard Oury îl numea « the thief of bad gags » (hoț de glume
proaste), joc de cuvinte cu privire la titlul filmului « the Thief of Bagdad » (Hoțul din Bagdad)
și poreclă folosită deja de mai multe ori în SUA pentru a-i desemna pe comicii care furaseră
unele replici comice de la colegii lor.

 Filmul are mai mult de 2000 de planuri.

 Filmările s-au derulat aproximativ opt săptămâni din martie și până în iulie 1973, în afară de
cadrele exterioare, în studiourile din Billancourt.

 Scena nunții de la începutul filmului a fost filmată în fața bisericii din Montjavoult din
departamentul Oise.

 Marcel Dalio, care joacă în acest film rolul unui rabin care cântă J'irai revoir ma Normandie în
taxiul care-l duce la aeroportul din New York, realizase o interpretare comparabilă în Le
monocle rit jaune, în care el juca rolul unui "corespondent onorabil" evreu care cânta tot J'irai
revoir ma Normandie[2].
 Rémy Julienne a realizat una dintre cele mai complicate cascadorii din cariera sa în scena în
care automobilul DS al lui Pivert evită un camion mare, iese de pe șosea și cade într-un lac.
El a fost însoțit de o echipă care se afla în apele lacului pentru a preveni scufundarea mașinii.

 Celebra secvență din fabrica de gumă de mestecat a avut parte de un incident semnificativ:
noaptea, rezervorul umplut cu lichid compus din drojdie s-a revărsat și s-a răspândit în
întregul studio. În ziua următoare, spre marea ei surpriză, echipa de filmare a trebuit să
curețe totul și să fabrice din nou produsul, ceea ce explică faptul că, în această secvență,
culoarea gumei de mestecat nu este același în fiecare cadru (verde deschis și apoi verde
închis).

 Răpirea lui Slimane într-o cafenea pariziană (Les Deux Magots) este inspirată de răpirea
omului politic marocan Mehdi Ben Barka din fața Braseriei Lipp în 1965. Unul dintre
protagoniștii acelei afaceri se numea « Benslimane » [necesită citare].

 Rue des Rosiers, inima vechiului cartier evreiesc Marais din Paris, în care au loc multe dintre
scenele cele mai memorabile din film (inclusiv celebrul dans hasidic) a fost reconstituită în
Saint-Denis.

 Scena în care Slimane și Victor Pivert, deghizați în evrei hasidici, traversează cu motocicleta
în trombă Rue de Rivoli pentru a ajunge la Domul Invalizilor este una dintre cele mai
cunoscute scene din cinematografia franceză. Muzica antrenantă a lui Vladimir Cosma are o
contribuție importantă.

 Acest film, împrumutând de la vodevil mai multe elemente ale comicului de situație, conține
scene antologice, cum ar fi celebrul dans hasidic, dar și momente mai profunde, cum ar fi
binecuvântarea pe care David, tânărul evreu, o primește de la falsul rabin Jacob (cu excepția
faormulei folosite "te binecuvântez pe tine, David" care este cu totul fantezistă. El ar fi trebuit
să folosească formula biblică din Numeri 6: 24-26 "Fie ca Cel Etern să te binecuvânteze...")
sau strângerea de mână între Salomon și Slimane (intentionat, de data asta). În mod similar,
tot în partea care are loc pe rue des Rosiers, salutul falsului rabin Jacob către familiile
prezente, în care o greșeală este considerată un gest de maestru. Rabinul Jacob este în
cinematografia franceză una dintre cele mai renumite ilustrări ale umorului evreiesc.

 În ziua lansării filmului, 18 octombrie 1973, Danielle Cravenne, soția lui George Cravenne,
agentul publicitar al filmului, a deturnat cursa aeriană Air France Paris-Nisa. Având un psihic
fragil, ea a amenințat să distrugă avionul Boeing 727 dacă filmul, a cărui lansare o considera
intolerabilă dată fiind situația internațională și pe care-l considera „anti-palestinian”[3] [4], nu
este interzis. Înarmată cu o carabină cu țeva de calibrul 22 și cu un pistol fals, femeia a
acceptat ca avionul să aterizeze la Marignane pentru realimentare înainte de a pleca
către Cairo. În timpul unui schimb de focuri, Danielle Cravenne a fost împușcată în cap și în
piept. Ea a murit în ambulanța care o ducea la spital[5].

 Acest film s-a clasat pe primul loc la box office-ul francez în anul 1973, cu mai mult de 7
milioane de telespectatori în sălile de cinematograf.

 Filmul este principala referință folosită de Jean-Paul Rakover, eroul romanului Le livre de
Joseph de Bernard Dan pentru a-și realiza o identitate evreiască.

 Un musical inspirat de film a fost jucat din septembrie 2008; muzica este compusă de
muzicianul MC Solaar.