Lect. Dr. Bogdan Stefanachi RISE I Curs: Introducere in Studii Europene 1, Ideea unititii europene 2. Evolufia istoried — Transformarea Europei Occidentale a, Divizarile istorice b. Transformarea postbelica 3. Crearea Comunititii Europene a, Comunitatea European a Carbunelui si Otelului (CECO) b, De la CECO la Comunitatea Economica European + Tratatul de la Roma instituind CEEA + Tratatul de la Roma instituind CEE + Prevederile Institutionale ale Tratatului de la Roma (1957) 4, De la Comunitatea Europeand la Uniunea European 5. Procesul de integrare europeand a. Extinderea Uniunii Europene © Membrii fondatori ai Comunitatii Europene: Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia Extinderea din 1973: Marea Britanie, Danémarca $i Irlanda Extinderea c&tre Sud (1981-1986); Grecia, Spania, Portugalia Extindérea din 1995: Austria, Finlanda si Suedia Extinderile din 2004 si 2007 b. Aprofundarea (adéncirea) integrarii europene (Uniunii Europene) * Actul Unic European © Tratatul de la Maastricht ° Tratatul de la Amsterdam ¢ Tratatul de la Nisa © Tratatul de reforma de la Lisabona6. Obiectivele Uniunii Europene a. Pacea si stabilitatea b. Reunificarea continentului european c. Siguranta si securitatea d. Solidaritatea economica si social e. Identitatea si diversitatea in contextul globalizarii £ Valorile Uniunii Europene a . Functionarea Uniunii Europene a. ,,Triunghiul decizional” b. Alte institufii si organisme . Fundamente teoretice ale integrarii europene . Federalismul (R. Coudenhove Kalergi, Altiero Spinelli) . Functionalismul ( D. Mitrany) . Neofunctionalismul (E, Hass) . Interguvernamentalismul ( S. Hoffmann) Be FP we e. Guvernarea pe mai multe niveluri (Multi Level Govemance) 9. Anexa —Principalele inovafii ale Tratatului de la Lisabona,IDEEA UNITATII EUROPEN Unitatea europeana este un concept obsesiv utilizat in prezent in mass-media, mediul universitar, in mediul politic romanese si european in general. Ideea de unitate european nu este insa ceva nou, 0 creatie contemporand, ci are ridacini adénci la nivelul istoriei continentului. fnsa, elementul de legatura al acestei intregi traditii de unificare a continentului european consti in incercarea de a identifica un scenariu pentru evitarea conflictelor dintre statele batranului continent. De altfel, securitatea si bundstarea sociala s-au pistrat de-a lungul timpului pana in ziua de azi ca principalele forte motrice ale integrarii europene. Dar, substanta integrarii europene care, nu reprezinta altceva decdt esenta ideii de Europa Unitdi, a gasit susfinere in ideea de unitate cultural si intelectual a continentului european; in acest sens arhitectul constructiei europene contemporane, Jean Monnet spunea cA “daca ar fi sf reincep, ag incepe prin cultura.” Asadar, unificarea european este in esenji un proces cultural si_ institutional, institutiile nefiind altceva decat “obiectivarea culturii "( Andrei Marga). ins& pentru a trece de la “ ideea unificarii la transpunerea ei in proiecte precise gi institujionalizarea unor noi structuri a fost nevoie de un timp in care ceea ce unea popoarele Europei si devind mai putemic, raportat la ceea ce le diferentia gi le separa; un timp in care, de la simpla aspiratie a artistilor, filosofilor sau a unor oameni politici, ideea europeand si anime larg atat putemnicele individualitati umane cat si entitatile nationale si sa se transpund astfel intr-o vointé politica in misurd si-i confere finalitate.”! Platon a fost primul ganditor care a susfinut ideea pacii prin .organizarea de confederatii. in acea vreme, confederatia cetatilor grecesti dispunea de institufii religioase si politice comune, forumul de solutionare a diferendelor dintre cetati constituindu-1 Consiliul amfictionilor. in epoca romana, datorita prevalentei pornirilor razboinice, de cucerire, a fost pirisiti ideea de arbitraj, romani neconcepand ideea solutionarii in alt mod decat prin razboi a diferendelor dintre ei si popoarele considerate .,barbare”: pax romana — aspiratia Romei — avea in vedere unificarea intregii Europe, dar sub dominatia romana. Aparitia unor fisuri din ce in ce mai accentuate duce la inlocuirea acestei unificari la nivel politic cu cea Ia nivel spiritual ~ unitatea lumii crestine — bazat pe ideea universalismului crestin. * Pascariu, Gabriela Carmen, Uniunew Europeand:politici $i pieje agricole, B4. Economics, Bucuresti, 1999Totusi, Marea Schisma din 1054 va determina si ruperea acestei unitati, va accentua rivalitatile politice, Biserica crestina neputand, cu unele exceptii, sa devind o adevaratd putere temporara, desi prin forta sa spirituala isi revendica aspiratii teocratice . Realizata pentru 0 scurtd perioada sub Imperiul carolingian, unitatea politica a unei mari parti a Europei se va destrima odati cu Pacea de la Verdun din 843 - care a avut ca rezultat impartirea Imperiului Franc astfel: partea oriental ui Ludovic, partea centrala lui Lothar iar partea de vest lui Francisc cel Plesuv. in plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a paci © Dante Alighieri, in De monarhia, lucrare din anul 1303, preconiza o solutie de tip federalist a Europei, 0 pace universal prin subordonarea monarhilor europeni unui conducdtor suprem, unei unice si legitime autoritati, Dante, cu rigoarea unei minti educate in universitatea medievala, pune chestiunea necesitatii rationale si, in acelasi timp, providentiale a “monarhiei universale”. Conceptia sa despre “monarhia universala” depinde de trei teze fundamentale, fiecare constituind subiectul unei carti, Potrivit primei teze, singurul garant al pacii si dreptitii pentru lumea crestin’ este o monarhie universala. A doua tezi arati cA sub providenta divin acest rol a revenit Imperiul Roman, care chiar de la originile lui, in epoca pre-crestina, a dobandit in mod legitim hegemonia asupra tuturor celorlalte popoare. A treia teza postula cd aceasti unic& autoritate universal era data de Dumnezeu in mod direct fiecirui imparat, fir vreo mediere a papalitatii si era exercitata independent de orice control jurisdictional de cétre capul Bisericii, pe scurt, puterea imparatului roman nu este subordonata celei a papel’. Astfel, scopul lucrarii este clar politic si poate fi privit ca un rispuns la controversele medievale térzii privind puterea spirituala si cea temporala, in contextul confruntarilor dintre regele Filip cel Frumos al Franfei si papa Bonifaciu VIII. Dante intentiona sa demonstreze consacrarea puterii romane binelui public si conformitatea Imperiului Roman cu ordinea naturii si vointa lui Dumnezeu, numele Romei aparand astfel legat de valorile universale de pace si dreptate. Poporul roman nu a supus lumea pentru el insusi, Spune Dante, ci a urmarit “scopul dreptului”; astfel, “a procedat legitim si prin urmare pe drept si-a asumat demnitatea Imperiului’*. Asgadar. Pentru Dante, ideea unificarii europene este repreyentata sub forma unei monarhii unice, inspiraté de lumea romana. 2 Balan, Marin, “Monarhia universala” a lui Dante, un proiect european? in Sfera Politic, ne. 125, * Dante Alighieri, De monarchia, I, 5, apud Balan, Marin, op. cit© Pierre Dubois in De recuperatione Terrae Sanctae propunea organizarea unei federafii europene cu scopul “de a cuceri pAménturile sfinte cazute sub musulmani;” Dubois fi sugereaz& regelui Filip cel Frumos al Franfei constituirea unei Republici crestine (Republique tres chretienne) cu un consiliu al suveranilor abilitat si adopte hotarari de conciliere. Propusa federatie trebuia si recupereze si pamanturile sfinte ocupate de musulmani. © Dupa Razboiul de o suta de ani (1337-1450), purtat de Anglia impotriva Frantei, aceast& idee este preluata, in 1464, de regele Boemiei, Georges Podiebrad, care spera in crearea unei ligi a reprezentantilor suveranilor - Congregatio Concordiae. George de Boemia, inspirat de diplomatul Antonio Marini, elaboreazi un proiect de uniune a statelor europene, pentru a face fata pericolului otoman, devenind dup& opinia lui Richard Coudenhove - Kalergi, autorul primei incercdiri practice de a transforma Europa intr-o federatie, + fn 1589, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar in 1652 Hugo Grotius preconizeaza 0 asociatie internafionala a principilor crestini. Desi toate aceste proiecte de realizare a unitdgii europene apar in posteritatea scindarii Bisericii crestine (1054), totusi ele nu Zeprezint’, in ultima instanté decat ,,o prelungire a proiectului cruciadelor”.’ insa, o data cu lucrarea lui William Penn — Essay towards a Present and Future Peace of Europe (1692).~ ideea unificarii europene este pusa pentru prima data pe o baza non-religioasé. Astfel, .celebrul quaker a propus o federatie pentru coloniile americane (care s-a si realizat!) si, similar, o federatie europeana in conditiite egalit La inceputul secolului al XVIII-lea, Abatele de Saint-Pierre igi leaga numele de Proiectul pécii perpetue (1713), in care schiteaz’ imaginea unui Senat european care ar avea competente legislative si judiciare . Proiectul Picii perpetue— abatele Saint-Pierre, 1713 | Suveranii prezenti deputati semnatari convin asupra urmatoarelor atticole. | I. Va exista din acest moment o Societate, 0 Uniune, permanent si | perpetua intre tofi Suveranii crestini pentru a asigura Pacea in Europa si, in | “Marga, Andrei, Filasofia unificdrid enropene, Ed, Fundatici pentru studii europene, Cluj-Napoca, 2003, p. 7 Idem, p. 148 * Idem, p. 48acest scop, Uniunea va incheia, daca este posibil, cu Suveranii mahomedani vecini tratate pentru mentinerea pacii, [...] Suveranii vor fi reprezentati de Deputati intr-un congres sau Senat permanent intr-un oras liber. | IL. Societatea European’ nu se va implica in guvernarea unui Stat, | decat pentru a pastra forma fundamentali si pentru a acorda un ajutor prompt Printilor in Monarhii si Magistratilor in Republici, contra | Instigatorilor si Rebelilor. [...] TIL. Fiecare Suveran va dispune liber, atat el cat si succesorii lui, de | teritoriul pe care il poseda in prezent sau pe care trebuie s4-] posede conform | prezentului Tratat. Suveranii nu pot schimba intre ei nici un teritoriu decét | cu consimfamantul si sub garantarea Uniunii cu trei sferturi din cele 24 de voturi, iar Uniunea va deveni garanta respectirii promisiunilor reciproce. Led IV. Deputafii vor lucra in permanenti la redactarea Articolelor de | Comert in general, si la diferite acte de comert in particular, in asa fel incat | Legile si fie egale si reciproce pentru toate nafiunile si fondate pe echitate. Led V. Nici un suveran nu va indrepta armele si nu va actiona ostil decat | impotriva celui care se va declara inamicul Societajii europene; dar dacd va | exista un motiv de pléngere impotriva unuia dintre membri sau o cerere, atunci va trebui sa inainteze prin Deputat un memoriu cdtre Senat si Senatul va concilia diferendele prin Comisarii sai Mediatori sau va judeca diferendul | si va decide cu unanimitate de voturi si cu trei sferturi de voturi in recurs. [...] Suveranului.care va ridica armele fara.ca Uniunea si.declare razboi sau care va tefuza s4 execute un Regulament al Uniunii, i se va declara razboi pana va fi dezarmat, va plati cheltuielile de razboi si prin Pacea care va fi | incheiata va fi pentru totdeauna inlaturat de la conducerea Statului sau. [...] IX. in Senatul Europei vor fi 24 de Senatori sau Deputati ai ti. [.. “J Fiecare Deputat va avea un vot. XII. Nu se va schimba nimic din cele 11 articole fundamentale mai | Sus exprimate, fara consimfaméntul unanim al tuturor membrilor; Societatea ya putea insa, cu trei sferturi de voturi, s4 adauge sau sa aduca clarificari daca va considera ca se impune pentru utilitate comuni.” | Denis de Rougemont, Vingt-huit siecles d'Europe, Ed. Payot, Paris, 1961, pp. 109-111.” 7 Apud Pascariu, Gabriela Carmen, op, cit, p. 15ft in al sau Plan al unei pdci universale si eterne, redactat in 1789, dar publicat abia in 1839, Jeremy Bentham introduce o idee noua, care va fi confirmati adesea in epoca contemporana: aceea a presiunii opiniei publice internationale. Bentham sugereaz, de fapt, crearea unei Diete care s-ar limita s& ofere ,avize” si si emita ,opinii” in probleme de interes comun, presupunandu-se c& opinia public& internationala ar fi suficient% pentru a transpune aceste ,,avize” in realitate. Alt Proiect pentru pace eterndt este cel al lui Kant din 1875, a c&rui influent asupra presedintelui Woodrow Wilson va fi considerabilé. Preconizand stabilirea unei ,,Societati a Natiunilor” pe baza unui ,,Stat de Drept” international, Kant schiteazi o veritabil4 teorie pacifist si intemationalista: el incearca, pentru prima data, studierea stiintific’ a cauzelor razboiului; propundnd cerinta conformitdtii constitutionale a statelor membre, el leagi pentru prima oara democratia si internafionalismul.’ incepand cu aceste contribufii, ideea unificarii europene va deveni congruenti cu scopul pacificarii continentului european. Acest scenariu va fi invocat si peste ocean atunci cand George Washington vorbeste despre Statele Unite ale Europei, iar Benjamin Franklin prezinta explicit federatia americana ca un exemplu pentru Europa. in secolul al XIX-lea, o veritabila exaltare a ideii europene este anuntaté de Doamna de Stadel atunci cand scrie: ,,de acum, e necesar si avem spiritul european”; altfel spus incepe sa devina certitudine faptul cA o constiint4 europeana, dati de unitatea culturala si intelectual bazati pe .universalismul crestin, constituie insisi ideea de Europa. Contele de Saint-Simon a expus in Despre reorganizarea societifii europene sau despre necesitatea si mijloacele de a reuni popoarele Europei intr-un singur corp politic, pdstrand flecéiruia independenja sa nafionalé, utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui »parlament european”. Principii si condit Saint Simon, 1814 “Organizarea Europei, asa cum era ea in secolul al patrusprezecelea, este infinit superioara proiectului abatelui Saint — Pierre. privind reorganizarea Societéjii Europene - | Orice organizare politic’, ca si orice organizare sociala, are principiile sale fundamentale care reprezinté esenta sa si fara de care ea nu poste nici si existe, nici s& produca efectele care se asteapti de la ea, * Zorgbibe, Charles, Constructia european. Trecut, prezent,vittor, Ed. Trei, Bucuresti, 1998, pp. 5-6Aceste principii, pe care a fost fondata organizarea papalé, nu au fost | cunoscute de abatele Saint ~ Pierre; le putem reduce la patru: 1. Orice organizare politicd instituita pentru a lega ansamblul mai multor popoare, conservand fiecdruia independenta sa national, trebuie si | fie sistematic omogena, ceea ce inseamna ca toate institutiile trebuie si fie rezultatul unei conceptii unice si, prin consecinfa, guvernul, la toate | nivelurile, trebuie si aiba o forma asemandtoare; | 2. Guvernul general trebuie’ s4 fie total independent de guvernele | nationale; 3. Cei care compun guvernul general trebuie si aiba vederi generale si (st se ocupe special de interese generale; 4, Ei trebuie sustinuti de o putere care rezida in ei si care si nu aiba nimic de a face cu o forfa din afara: aceasta putere este opinia publica. Astfel, nu mai este decdt un pas pana la a realiza cea mai bund constitutie posibila a unei societiti a popoarelor. Este suficient sa se adauge | la principiile stabilite urmatoarele trei condifti 1. Ca cea mai bund constitutie posibila sa se aplice guvemului general si guvemelor nationale; 2. Ca membrii guvermului general si fie constrangi prin forfa luerurilor si lucreze la binele comun. [...] 3. Caforta lor in opinia publicd si fie fondati pe raporturi pe care nimic sa nu le zdruncine si care sa se mentina oricnd si in orice loc.” Saint ~ Simon, De la Reorganisation de la Societe Europeenne (1814), - Centre de Recherche europeennes, Lausanne, 1967, pp. 39-40” Perioada de convulsii care a urmat Revolutiei Franceze a dus la aparifia mai multor proiecte de integrare europeani, unele ramase la stadiu ideatic, altele ajungénd la niste realizari efemere. Astfel se poate cita situatia Imperiului Napoleonean: in momentul su maxim, Napoleon I era imparat al Franfei, in granifele fostei Galii romane, avdnd alipite si Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Hlirice, pir{i din regatul Prusiei, de asemenea era rege al Italiei, protector al Confederatiei Elvetiene si al Confederafiei Rhinului, al * Apud Pascariu, Gabriela Carmen, op. cit, pp. 15 - 16Marelui Ducat al Varsoviei; pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fratii sai, aceeasi situatie fiind si in cazul Westfaliei, iar in Reagatul Neapolelui se afla pe tron unul din maresalii sii, caz aseméinator si cu Regatul Suediei Iaté cum vedea Napoleon situatia Europei daca nu ar fi intervenit dezastrul din campania din Rusia: ,Pacea de la Moscova desivarsea si incheia expeditiile mele razboinice. Pentru marea cauza era sfarsitul hazardului si inceputul securitiii, Un orizont nou, lucrari noi, urmau sa se desfagoare, pentru buniistarea si prosperitatea tuturor. Sistemul european era intemeiat; trebuia doar sa fie organizat. Satisfacut in privinta acestor mari probleme, linistit din toate parfile, ag fi avut si eu un congres si © sfanta alianta. Sunt idei care mi-au fost furate. fn aceasta reuniune a tuturor suveranilor, am fi tratat in familie despre interesele noastre si am fi avut 0 alt& greutate in fata popoarelor.” De asemenea, Napoleon avea intentia unificarii institutionale a continentului european prin introducerea unui cod european gi a unui sistem legislativ unic (european), prin infiintarea unei curti europene de casafie, si chiar prin introducerea unei monede comune sia unui sistem unitar de unitati de masura, Spunea el: ,,In acest fel, in curdnd Europa ar fi format cu adevarat un singur popor si fiecare, oriunde ar fi cAlatorit, s-ar fi gasit tot timpul in patria comuna”, in 1821, Joseph de Maestre, in lucrarea sa Soirées de Sanct Petersburg, emite ideea unei Societdti a Natiunilor. Tot in aceasta perioada, revolutionarul italian Mazzini intreziteste o federatie european printr-o prabusire a tronurilor, care ar putea determina aparitia ,,tinerei Europe”, iar in 1827, Pierre Leroux a publicat in ziarul parizian Le Globe un articol- studiu Despre Uniunea Europeana. Din cele spuse pan& acum se poate observa c& secolul XVIII prin contributia abatelui de Saint-Pierre, dar in primul rand secolul XIX este, prin excelent’, secolul unor propuneri federaliste. intr-o astfel de matrice culturala gi politica trebuie infeles si proiectul propus de Victor Hugo (1842) care viza alianta franco-germani ca unic& premist de a pacifica si unifica spatiul continentului european. | "Aliana Frantei cu Germania este constitujia"Europei” — Victor Hugo, 1842 "Sa recapitulim. Acum doua sute de ani, doua state invadatoare presau Europa. | Altfel spus, doua egoisme amenintau civilizatia. Aceste doua state, doua egoisme, erau Turcia si Spania. Europa s-a apdirat._Cele doua state au cdzut. | Astazi problema alarmanta se reproduce. | Alte doua state, pe aceleasi baze ca si precedentele, ameninti Europa. Aceste dou state, aceste doua egoisme sunt Rusia si Anglia. Europa trebuie sa se apere. Vechea Europa, care era o constructie complicatd, este demolata: | Europa actual este de o forma mai simpla. Ea se compune esential din | Franta si Germania, dublu centru pe care se sprijina la nord ca si in centru | erupul de natiuni. | Alianta Frantei cu Germania este constitutia Europei. Germania, ostila Frantei, las sé intre Rusia; Franta, ostila Germaniei, lasa sa intre Anglia. | Deci, ceea ce trebuie si faci cele doua state invadatoare este sé dezbine Germania si Franta. Aceasta dezbinare a fost pregatita cu abilitate in 1815 de politica ruso- engleza. Aceasta politica a creat un motiy permanent de animozitate intre cele dou nafiuni centrale. Acest motiv de animozitate este malul stang al Rinului care apartine de drept Frantei, Pentru ca prada sa fie bine pistratd, ea a fost data celui mai | tdnar si mai puternic dintre popoarele germane, Prusiei. [... Pericolul creste din zi in zi. Un sant profund s-a sdpat. Un mare | incendiu mocneste probabil in tenebre. Anul trecut, gratie Angliei, focul era | ct pe ce si cuprind’ Europa. Or, cine ar putea spune ce-ar deveni. Europa.? [...] Civilizatia ar | pieri.” Victor Hugo, Le Rhin, Conclusion, (1842) Ed. Club Francais du Livre, Paris, 1968, p\535!° Continuand si dezvoltnd aceasta argumentatie, la Congresul de pace de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteste celebrele cuvinte: ,,Va veni ziua cind armele vor cddea din maini! Va veni ziua cand razboiul dintre Paris si Londra, dintre Petersburg si Berlin, dintre Viena si Turin va fi la fel de absurd si imposibil ca un conflict intre Rouen and Amiens, intre Boston si Philadelphia. Va veni ziua cand Franta, Rusia, Italia, Anglia, Germania, natiuni ale aceluiasi continent, vor ficiona intr-o forma superioara de unitate si, vor forma familia europeandi (european brotherhood), la fel cum astizi provineiile Normandia, Britania, Burgundia, Lorena gi Alsacia au fuzionat in "° Apud Pascariu, Gabriela Carmen, op. cit, p. 16Franta. [...] Va veni o zi cand gloantele si bombele vor fi inlocuite cu sufragiul universal al cetifenilor, cu arbitrajul unui mare senat suveran care va fi pentra Europa cea ce este parlamentul pentru Anglia, dieta pentru Germania, adunarea generala pentru Franta. Va veni o zi cand tunurile nu se vor mai vedea decat prin muzee, si lumea se va mira ci au fost vreodata cu putinga(...),”"' Altfel spus, cea ce inchipuie Victor Hugo este o viziune care propune o migcare pentru unificarea continentului european, 0 migcare pentru realizarea Statelor Unite ale Europei.’* Imediat dupa Primul Razboi Mondial problema organizarii Europei in calitate de continent, de regiune a lumii, incepe sa fie limpede perceputa, ca urmare a modificarii fundamentale a configuratiei politice a lumii: dupa 1914 SUA devine principalul pol de putere internationala ca urmare a ,,declansarii primului razboi civil european”. in acest context apar doud concepfii privind organizarea Europei: simpla cooperare care sa menajeze suveranitijile statale existente; © 0 depasire a suveranitiilor printr-un proces de unificare, de .integrare” a Europei. A doua conceptie, in mod deschis federalist, este susfinut in primul rand de contele Richard Coudenhove - Kalergi, nascut la Tokyo, in 1894, dintr-un taté ambasador al Austro — Ungariei si o mama japonez, devenit cetatean al tinerei Republici Cehoslovace dupa Tratatul de la Saint — Germain, publica la Viena, in 1922, manifestul ,.Paneuropa’"* in care arata c& ,,Problema Europei se reduce la dowa cuvinte: unificare sau prabusire”™. In 1926, el reuneste la Viena congresul constitutiv al Uniunii Paneuropene, la care iau parte 2000 de persdane. Asadar, dupa Primul Razboi Mondial, apare pentru prima oar o migcare politic’ paneuropeand care viza scoaterea din criza a Buropei prin unificarea acesteia: ,,Declinul Buropei este o urmare a declinului ei moral: Europa depinde de europeni!... Drumul spre o innoire a eticii europene duce la pan — Europa. Hiperetica vrea s& reclideasc eica ce s-a prabusit in spiritul lui Confucius si Socrate, Goethe si Nietzsche, fara ipoteci dogmatice, pe fundamentele vesnice ale frumusetii. Miscarea paneuropeand vrea sd implineascd testamentul politic al lui Komensky, Kant, 1 Hugo, Victor, My Revenge is Fraternity! Opening Address to the Peace Congress, Paris, August 21, Zorabibe, Charles, op. cit, p. 8 "* Primele trei volume ale luciri lui Richard Coudenhove-Kalergi, Kamp/um Paneuropa, apar inte 1925- 1928 " Zorgbibe, Charles, op. cit, p.9Napoleon si Mazzini si s4 pun’ in locul Europei destrimate o Europa libera gi federativa. Aceasti pace european durabili trebuie si creeze cadrul pentru o noua inflorire a culturii europene.”'® Noua Europa, Europa migcarii paneuropene trebuia sa genereze in cele din urma ,,unirea tuturor statelor europene, care vor gi pot aceasta, intr-o uniune de state politico — economic, ‘intemeiata pe egalitate in drepturi si pace.”"’; rolul acesteia era, ca pe fundamentul reconcilierii franco-germane continentul european sa fie aparat de doua pericole majore: unul politic la Est (Rusia Sovietica) si unul economic la vest (Statele Unite ale Americii). Un alt eveniment major al perioadei interbelice care reflect renasterea ideii de unificare a Europei este propunerea prezentati de Aristide Briand (ministrul de externe al Frantei) in 1929, Adunarii Societatilor Natiunilor privind elaborarea unui proiect de creare a Statelor Unite ale Europei: scopul urmarit consta in mentinerea pacii si prosperitatii prin stabilirea unei legdturi federale intre popoarele europene. {nsa, trebuie si precizim c& proiectul federal propus de Briand este totusi unul macar rezervat daca nu chiar ambiguu ~ federatia pare a fi o solutie viabil&, dar in acelasi timp organizarea federalé nu va trebui s& afecteze suveranitatea statelor membre; de aceea obiectivul imediat trebuie si aiba in vedere spatiul economic si nu neapiirat pe cel politic, Aristide Briand — Discurs in fata Adundrii Societitii Nafiunilor, reunitié la Geneva la 5 sept. 1929 “M-am asociat in ultimii ani la o propaganda in favoarea | unei idei pe care am binevoit a o califica generoasi poate pentru a ne| | dispensa de a o califica imprudent. [...]Aceasti idee care a obsedat imaginatia filosofilor si poetilor [...] a sfarsit prin a apare ca raspunzdnd unei necesitati. [...] Nu m-am ferit in acest timp s& constat dificultatile unei | astfel de intreprinderi, s8 evaluez toate inconvenientele pentru ca un om de | stat sii se lanseze in ceea ce am putea numi o astfel de aventura. Dar cred ca, in toate actele oamenilor, cele mai importante si cele mai infelepte, exist | intotdeauna un griunte de nebunie sau de temeritate. Atunci m-am dauit total si fac un pas inainite. fl fac cu prudent. Realizez c& improvizarea ar fi | | regretabila si nu ascund cA problema ar putea fi putin in afara programului | "© Richard Coudenhve-Kalergi, Krise der Weltanscharang, apud Reinhard Frommelt, Paneuropa oder ‘Miuteleuropa, Deutsche Veralgs-Anstalt, Stuttgart, 197, p. 13, apud Marga, Andrei, op. cit, p. 149 "Richard Coudenhve-Kalergi, Weltmacht Europa, Seewald Verlag, Stuttgart, 1975, p. 115, apud Marsa, Andrei, op. cit., p. 149 12| Societatii Natiunilor. Se ataseazi totusi, deoarece Societatea, de la inceputuri, nu a incetat si preconizeze apropierea popoarelor gi a unitatilor regionale chiar si cele mai intinse. Cred ca intre popoare care sunt geografic grupate asa cum sunt popoarele Europei, trebuie sa existe un gen de legatura federala. | Aceste popoare trebuie si aiba in orice moment posibilitatea s intre in | contact, sa-si discute problemele, sa ia solutii comune; ele trebuie, intr-un | cuv4nt, sa stabileasca intre ele o legatura de solidaritate care s4 le permita sa faca fata, la momentul oportun, circumstantelor grave care ar apare. Aceasta | este, Dommnilor, legditura pe care eu as dori sd o realizez. Evident, asociatia va actiona mai ales in domeniul economic, cea mai presanti problema, Cred cé, in acest domeniu, putem | obtine succese. Dar sunt sigur, de asemenea, ca din punct de vedere politic | sau din punct de vedere social, legatura federal, fara a atinge suveranitatea nici uneia dintre nafiunile care ar putea face parte dintr-o astfel de asociatie, ar_putea fi benefica.”'* Prineipiul este reluat si in Memorandumul lui Alexis Leger din mai 1930 privind Uniumea Federal: Europeandi. Elementul fundamental invocat de Leger este cel care evidenfiazi necesitatea solidarititii statelor europene astfel inet si se produc& subordonarea generala a problemei economice in raport cu cea politic. Dar, acest aspect fundamental federal va fi imediat compensat de o viziune mai curénd interguvernamentalé — sconceptia despre cooperarea politica europeana trebuie s& urmareasc acest scop esential: 0 federatie fondati pe ideea de uniune si nu de unitate, cu alte cuvinte, destul de supla pentru a respecta independenja si suveranitatea fiecdruia dintte state, asigurdndu-le in acelasi timp beneficiul solidaritatii colective in. reglementarea chestiunilor politice care privesc destinul comunitatii europene sau al unuia dintre membrii sai.”"® Desi aceasta idee despre federalismul european este una amputati de orice consecingct practicéi, totusi reprezentantii statelor membre ale Ligii Natiunilor vor exprima indoieli si obiectii puternice cu privire la posibilitatea transpunerii acesteia in practic’. Cu exceptia Yugoslaviei toate celelalte state refuzi memorandumul: Anglia va invoca legaturile sale preferentiale cu Commonwealth-ul, iar in Germania alegerile din 14 septembrie 1930 vor "* Discours d'Aristide Briand devant la Xe session de Assemblée de la Société des Nations, Genéve, Salle de la Réformation, le 5 septembre 1929, htp:/Ahypo.ge.ch/www/cliotexte//atml/europe.union.1930.html Memorandumui lui Alexis Leger privind organizarea ned regim de Untune Federalat Buropeand, 1 mai 1930, in Zorgbibe, Charles, op. cit, pp. 15-16 13marca primele succese ale lui Hitler (national-socialismul va imprima linia principala a desfaisurarii evenimentelor). Astfel, Europa va mai face inca dovada divizirilor si neputinfei inainte de a se convinge de necesitatea organizirii sale.””? Primul Razboi Mondial gi perioada interbelic& au reprezentat momente importante in ceea ce priveste conturarea unor modalititi politice de unificare a Europei ins’, tot esecurile politice au facut imposibil& implementarea acestora: interesele nationale si incercarea de a sustine o balanta instabila a puterii internationale au dus la egecul Ligii Nafiunilor si, de asemenea la scindarea tot mai profundi a continentului. Astfel, ascensiunea nazismului s-a concentrat asupra corectirii relelor Tratatului de la Versailles si asupra crearii unui spafiu vital german. Adolf Hitler a vorbit despre 0 casd european, dar numai in termenii dominérii germane asupra continentului european in fafa ameninf&rii venite din partea comunistilor sia elementelor inferioare din interiorul si din afara Europei. Numeroasele tensiuni nationaliste care s-au acumulat in Europa secolului XIX si care n-au fost rezolvate prin Marele Razboi au izbucnit acum din nou.”' Dupa incheierea razboiului si, pe fondul urmirilor acestuia precum si a experientei interbelice, ideea unificarii europene capat4 un suflu nou; de data aceasta trebuia avuti in vedere noua configurafie a lumii, avand ca poli doua superputeri: SUA si URSS (relatia dintre acestea va marca atét Europa cat si intreg spatiul intemational timp de 50 de ani). Unitatea Europei, a Europei Occidentale devine astfel posibild ca urmare a sprijinului transatlantic si, sub presiunea amenintirii sovietice. O data cu sfairsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial se incheie inceredrilor de realizare a unititii europene si, incepe istoria unificdtii europene, o istorie care este inc& in plina desfsurare. Aceasti diferentiere este propusi de Andrei Marga, autor care considera ci ideea unificdtii europene a aparut ,.in conditiile preocuparilor proprii evului mediu de apirare a europenilor fata de pericolele ce veneau din Rasait si a ramas multa vreme aspiratia unor literati, filosofi, sftuitori de cabinete. Actiunile de cucerire a unor parti ale Europei nu sunt totusi unificare europeana. Abia dupa Primul Razboi Mondial ideea s-a convertit intr-o migcare politica ce viza tmificarea farilor europene. Dar istoria propriu-zisi a acestei idei, momentul in care ea nu mai este un refugiu consolator, ci un reper de actiune precisa a guvernelor, incepe dupa al Doilea razboi Mondial.” ® Zorghibe, Charles, op cit, p. 10 ® McCormick, John, Sé injelegem Uniunea Europeand > 0 introducere concisd, Ed. Codecs, Bucuresti, 2006, p49in noul context international ideea unificarii europene ineepe si fie convertita in actiuni concrete ale guvernelor — un exemplu in acest sens fiind discursul lui Winston Churchill de la Universitatea din Zurich (1946), eveniment care marcheazi propriu-zis intrarea in istorie a acestei idei: Noi trebuie sa cream ceva de genul Statelor Unite ale Europei. Daca la inceput nu toate statele Buropei vor s& intre in Uniune, trebuie ca noi s4 lucrim pentru a aldtura gi uni acele state care o doresc gi o vor. [...] in realizarea acestei sarcini urgente, Franfa si Germania trebuie s4 preia conducerea. Marea Britanie, Commonwealth-ul britanic al natiunilor, puternica America si, eu sper, Rusia Sovietica [...] ar putea fi prietenii si sustinatorii noii Europe gi cei ce se pronunt& pentru dreptul ei la via si la strlucire.””? Constructia european’ (pani in 1989, prin constructie europeani trebuie s& infelegem procesul de integrare vest-europeana) a luat initial forma organizatiilor de cooperare stabilite la sfargitul anilor °40. Astfel, in domeniul militar, au fost create Uniunea Europei Occidentale™ si NATO, care cuprinde state europene, Statele Unite ale Americii si Canada intr-o aliant pe care s-a grefat o integrare militar’. in materie economic’ a fost constituit’, la 16 aprilie 1948, Organizatia European& pentru Cooperare Economica’ (OECE) pentru a permite statelor europene s gestioneze, in comun, ajutorul american atribuit prin intermediul Planului Marshall; dupa aderarea SUA si a Canadei, aceasta a devenit in anul 1960, Organizafia pentru Cooperare Economic’ si Dezvoltare (OCED). ~ Consiliul Europei va completa, in plan politic, organizatiile precedente, reunind pe baza Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care dispuneau de un regim democratic pluralist si care erau atasate protectiei drepturilor omului. ,.Loc de dialog politic, Consiliul este, de asemenea, un instrument de armonizare a drepturilor nationale”, favorizand, prin aceasta, apirarea unui ,,drept regional european pe baz de conventii® — cea mai important dintre acestea este Conventia Europeand a Drepturilor Onmului, semnat& la Roma la 4 noiembrie 1950 si intrat’ in vigoare la 3 septembrie 1953. Ca rispuns la aceast strategie vest-european& de integrare economica, politica si militara, s-a edificat in estul continentilui un bloc format din democragiile populare aflate sub dominajia URSS rhe Tragedy of Europe, Churchill’s speech at Zurich University, reproduced in Nelsen, B. and Stubb, A, The European Union. Readings an Theory and Practice of European dntegration, Lynne Rienner, London, 1994, pp. 5-9 ® Tratatul de la Bruxelles, din 17 martc 1948, revizuit prin Acordul dela Pars din 23 octombrie 1949 * Tratatul de la Washington, din 4 aprilie 1949 * Puerea, Augustin, Maral! Unianit Buropene (edita I), ed. Universul Juric, Bucuresti, 2006, p, 14 15Astfel, prin ,relafii politice stranse, prelungite, au aparut, in materie economicd, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) si, in materie militaré, Pactul de la Vargovia.” in acest context, ,organizatiile de cooperate instituite in Vest vor veni s& se adauge, la inceputul anilor °50, organizafii restrinse, de tip nou de integrare, Comunitiifile Europene, care duc la o noua viziune federala.””* Idem, pp. 14-15 16Evolutia istorici — Transformarea Europei Occidentale Nici un sistem politic gi nici o organizatie politica nu pot fi adecvat infelese decét daci le plasim in propriul context istoric si operational: structura si functionarea institutiilor gavernamentale, natura si dinamica forfelor politice precum gi, exercitarea propriu-zisi a puterii politice sunt in mod constant modelate de fortele si evenimentele acestui context. Astfel, Uniunea Europeand, trebuie conceput in deplina legaitura cu fortele care au generat contextul favorabil acestei constructii, forte, care continua si astazi si apropie statele prin intermediul cooperdrii si integrdarii (economice si politice). a. Divizarile istorice Este o realitate faptul cA istoria continentului european (in pofida numeroaselor propuneri de unificare) este mai curdind caracterizati de divizari, tensiuni si conflicte, decét de urmarirea unui scop comun sau de identificarea unei armonii spirituale. Chiar dacd ne vom limita atentia la Europa Occidentala — zona in care unitatea a fost cel mai bine evidentiata — vom observa c& popoarele si statele natiune sunt foarte diferite, iar aceste diferente au constituit (si in unele cazuri inc& mai constituie) tot atatia factori fragmentatori ai spatiului european. Limba, limbajul a fost, poate, cea mai vizibilé forfa care a scindat Europa, Desi lingvistii au identificat similitudini structurale intre diversele limbi europene, ramane o evidenta. faptul ca majoritatea indivizilor nu erau capabili si converseze direct intre ei. Urmarea acestei realitati este cA si astiizi o parte semnificativa a cetatenilor europeni perpetueaz acest handicap de comunicare directé: conform unui Eurobarometru din 2001, 24% dintre cetitenii Uniunii Europene vorbesc germana ca prima limba, 17% engleza, 17% franceza si, 16% italiana; in total, 53% dintre cetdtenii UE declara c& vorbesc si o alta limba decat cea nativa iar, dintre acestia 41% declara ca vorbesc limba engleza. Religia a reprezentat o alté sursa de divizare, intre statele nordice ( cu exceptia Irlandei) preponderent protestante si, statele sudice (inclusiv Franta, dar excluzand Grecia ortodoxa) predominant catolice. Pe fondul diferentelor lingvistice si religioase s-au manifestat traditii culturale si experienfe istorice contrastante care au generatperceptii si identificari distincte (uneori conflictuale) care au impartit invariabil harta Europei in noi gi ei (perceptia conflictuala a alteritatii). Cel putin pind la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial fragmentirile lingvistice, religioase si culturale au fost exacerbate de divizarile politice si economice. Divizirile politice trebuie intelese sub forma diverselor sisteme de guvemimént si, de asemenea, sub forma orientirilor ideologice concurente, Astfel, in secolul XIX si la inceputul secolului XX regimurile autocratice coexistau cu democratiile liberale, parlamentare emergente; in perioada interbelicd, democratia parlamentaré a fost supusd amenintarilor extremiste gi, in unele cazuri, revenirea la valorile democratice s-a produs in a doua juméatate a secolului XX: fascismul in Italia (1922), nazismul in Germania (1935), autoritarismul conservator in Spania (dupa razboiul civil 1936 — 1939). Abia dupa mijlocul anilor *70, dupa colapsul regimurilor dictatoriale din Peninsula Iberica si, dupa inlaturarea regimului militar din Grecia, democratia parlamentara devine forma de manifestare politic’ specific Europei de Vest. La randul lor, divizirile economice, au fost la fel de pregnante: de Ja inceputul Revolutiei Industriale si pana la mijlocul secolului XIX Marea Britanie a fost puterea industrialé si comerciala dominanti, ins’, gradual aceasti pozitie a inceput si fie amenintaté de Germania, Belgia si Franja, astfel ineat la inceputul secolului XX competitia dintre aceste state pentru pietele de peste mdri devenise foarte puternica. in acelasi timp, incepe si fie perceputa cu tot mai multi pregnanta, diferenta dintre economiile statelor nordice gi cele ale statelor sudice: primeley”preponderent industriale iar, cele din urmé, predominant agrare $i subdezvoltate. Asadar, Europa Occidentala a fost profiind divizata, iar acesti factori fragmentatori insumati constituie tot atifea surse de tensiune, ostilitate si conflict. Din aceast4 perspectiva trebuie infelese cele doud Razboaie Mondiale ale secolului XX, razboaie care in ultima instant au implicat state ale continentului european: Primul Razboi Mondial (1914 — 1918) care a opus Marea Britanie, Franta, Rusia si Italia (din 1915) Germaniei si Austro — Ungariei si cel de-al Doilea Razboi Mondial (1939 — 1945), care giseste Germania, asistati incepand cu 1940 de Italia, in incerearea de a se impune prin forti asupra intregii Europene, mai putin asupra Peninsulei Iberice.” Mai mult, dupa sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ,,scindarea ideologicé a Europei s-a adaugat divizarii economice si sociale pre-existente, astfel incat s-a considerat, in mod firesc, * Nugent, Neill, The Government and Politics of the European Union, Palgrave MacMillan, 2003, p. 5c& aceasta regiune are identitafi multiple: vestul capitalist, estul socialist, centrul industrial, sudul mediteranean si nordul scandinav.”™ Sfarsitul Razboiului Rece (1990 — 1991) a pus capat divizarilor ideologice si sociale care au fost reprezentate de Cortine de Fier gi de Zidul Berlinului iar, pe m&sura ce diferenjele dintre Est si Vest se estompau, Europa incepea sa fie vazutd ca un intreg. Ins, aceasta nu inseamna ca anii *90 elimina definitiv distinctiile pe care europenii le fac intre ei: ,Europa de Est inci se maj striduieste sé scape de mostenirea socialismului de stat, iar germanii inci mai fac distinctie intre cei din est gi cei din vest. Diferentele culturale si economice continud de asemenea si influenteze perceptiile despre Europa: statele mediteraneene din sud sunt diferite de statele maritime din vest sau de statele scandinave din nord. Totugi, in comparatie cu doar o generatie in urma, diferentele care separa europenii au devenit mai putin distincte si mai putin evidente. Diferentele de limb& inci mai reamintesc de deosebirile culturale, dar mobilitatea crescutd a europenilor, revolutia comunicatiilor, care a facut din Europa o regiune mai mica, si cresterea inregistrata in domeniul comertului, care a facut ca produsele expuse pe rafturile magazinelor din intreaga regiune sa fie intr-o mare varietate, toate acestea au contribuit la crearea unui curent de opinie printre europeni, si anume ca exist mai putine lucruri care sa ii diferentieze decdt ar fi crezut vreodata.””? b. Transformarea postbelica Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial deschidea calea unificarii europene, prin faptul cd relafiile dintre statele Europei de Vest se modifica profund; pentru prima data, ca urmare a efectelor produse de cele dowd conflagratii mondiale, statele par a fi dispuse s& inceapa sa colaboreze constientiznd c& ,,izolarea a devenit nu numai o cauza a slabiciunii dar si a deciiderii*; acum incepe si devin’ realitate ideea de Europa, care ins ,,nu se va construi intr-o zi si fara dificultéti", dar, aceasta idee, Europa, va dezvalui tuturor bazele comune ale civilizatiei noastre si va crea incetul cu incetul o legitura asemanatoare aceleia care a faurit alt&data patriile. Ea va fi ° Idem, p. 51 ® Schuman, Robes, Peniru Europa, ed. Monitor Oficial, Bucuresti, 2003, p.24 19forta de care se vor sfairima toate obstacolele.”*' Aceast’ noua realitate trebuie inteleasa din perspectiva a trei aspecte fundamentale: 1. Construirea unei paci durabile — incepand cu 1945 statele au conviefuit pasnic, fara a mai intra in conflicte armate; acest lucru devine posibil, dup& cum spunea Altiero Spinelli, unul dintre cei mai importanti avocati si arhitecti ai integrarii europene datoriti faptului cA 0 transformare majora...a aparut in constiinta politica a europenilor, ceva cu totul nou in istoria lor. Secole de-a randul, statele vecine s-au perceput ca potentiali inamici si, prin urmare, erau mereu pe picior de luptai. Acum, dupa sfarsitul celui mai teribil dintre razboaiele care au zguduit Europa, aceleasi state vecine se percep ca natiuni prietene impartasind acelasi destin a Daca credinta lui Spinelli intr-un destin comun poate fi pus’ sub semnul intrebarii, realitatea si importanta transformérii natiunilor ostile in natiuni prietene este imposibil de contestat. Cu certitudine statele au continuat s& competiteze in multe domenii, iar aceast’ competitie a generat uneori tensiuni, insa, toate neinfelegerile s-au. produs pe probleme in care conflictul militar era irelevant pentru solutionarea diferendelor. De asemenea, statele Europei Occidentale au impartisit viziuni similare asupra celor care pot fi considerati aliati, prieteni, precum si asupra celor care sunt potentiali inamici:pand la revolutiile din Europa Centrala si de Est i pana la colapsul Uniunii Sovietice la inceputul anilor 1990, comunismul a fost cea mai puternica si evidentA amenintare care a orientat statele occidentale catre a deveni membre ale aceleiasi alianfe militare.— Organizafia.Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). 2. Transformarea_agendei internationale — 0 dati cu incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, agendele internationale ale statelor Europei de Vest devirdin ce in ce mai putin dominate de problemele traditionale de politicé inalté, locul acestora fiind luat de probleme de politica joasd: politicile privitoare la existenta si prezervarea statului natiune (probleme teritoriale, politica de aparare) vor fi completate cu politici care au in vedere, in primul rand, bunastarea cetifenilor europeni (politici comerciale, stabilitate monetardi, protectia mediului). 3. Noi procese si canale de comunicare ~ in paralel cu cresterea diversitatii agendei internationale (si uneori tocmai datoriti acestui fapt) s-a produs si o transformare majora a modului in care statele interactioneazi unele cu altele: mijloacele diplomatice traditionale de 3 dem p. 18 % Spinelli, Altiero, Foreword”, in Lodge, J. (ed.), European Union: The European Community in Search of a Future, Macmillan, London, 1986, p. XIU. 20comunicare inter-statala prin intermediul ministerelor de extemne si-a pierdut din importanti pe misura ce s-au dezvoltat noi canale si procese de comunicare (comunicatiile scrise, dezvoltarea comunicérii prin intermediul mesajelor electronice, cresterea numarului intélnirilor bilaterale si multilaterale in cadrul Consiliului European). Explicatiile acestei transformari furidamentale trebuie cautate in impactul pe care |-a avut asupra continentului european cel de-al Doilea Razboi Mondial. Astfel, sfargitul anilor *40 constituie un moment de cotituraé pentru sistemul statal vest european, prin faptul c& la doar cativa ani de la sfargitul conflagratiei mondiale statele declanseazi un vast proces de cooperare, si in unele domenii reusese chiar s& se integreze, intr-o manier’i imposibil de conceput inainte de rizboi. Esentiale pentru intelegerea acestei transformari sunt doua categorii de factori care interactioneaz gi se sustin reciproc: factorii politici si cei economici.* 1, Combaterea nationalismului in anii 1946 si 1947 se constat4 o multiplicare a numarului organizatiilor de sustinatori ai Europei unite: unele sunt expresia marilor curente politice europene (Miscarea Socialisté pentru Statele unite ale Europei, Noile Echipe Internationale, de inspiratie democrat — crestina animate de deputatul Robert Bichet, Migcarea pentru Europa Unita, fonata de Winston Churchill si Partidul Tory); o alta organizatie este propusa de mediile de afaceri: Liga Europeana de Cooperare Economica, creat de omul de stat belgian Paul Vanetland; in cele din urma, miscdri care grupeazit maximaligtii Europei Unite: Uniunea Europeana a Federalistilor si Uniunea Paneuropeand, recdnstituiti de Coudenhove ~ Kalergi.* Prin urmare, se observa ci dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, 0 noua paradigma va caracteriza continentul european: daci statele vor reusi s& colaboreze in scheme si organizatii comune atunci, barierele neincrederii gi ale conflictului vor fi inlaturate, Aceast’ noua infelegere a spatiului european va stimula discutiile la nivel guvernamental si in mai 1949 va lua fiinfa Consiliul Europei, al cdrui statut va fi semnat initial de reprezentantii a zece state (Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Danemarca, Norvegia, Suedia).”° Articolul 1 al statutului stabileste obiectivele onganizatiei, stipuland urmatoarele: © Nugent, Neill, op. cit, pp. 11-17 * Zorebibe, Charles, op. cit. p. 24 * Consiliul Europei are sediul la Strasbourg $i grupeazt 47 de state