Avantajele şi dezavantajele formării sistemelor electroenergetice
Formarea sistemelor electroenergetice a fost impusă de multiplele avantaje pe care le
oferă funcţionarea interconectată în raport cu funcţionarea izolată a producătorilor şi consumatorilor, sau a elementelor care concură la alimentarea consumatorilor. Funcţionarea interconectată a elementelor din sistemele electroenergetice prezintă, însă, şi unele dezavantaje care nu se regăsesc la funcţionarea izolată şi introduc aspecte funcţionale noi. La formarea unui sistem electroenergetic se obţin următoarele avantaje: - se reduce vârful de putere la nivelul sistemului, datorită faptului că vârfurile de putere individuale ale consumatorilor componenţi nu se ating simultan. Vârful de putere realizat simultan la nivelul întregului sistem este mai mic decât suma vârfurilor de putere ale consumatorilor care-l compun (ca în relaţia de mai jos): P vârf sistem < Σ P vârf consumatori Ca efect al acestei realităţi, puterea instalată totală necesară la nivelul sistemului este mai mică decât în cazul funcţionării izolate, rezultând şi cheltuieli de investiţii şi de exploatare mai reduse; - se realizează creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor. In cadrul sistemului electroenergetic, ieşirea din funcţiune a unui element nu implică si nealimentarea cu energie a consumatorului, deoarece acesta are posibilitatea alimentării de la sursele de putere prin mai multe trasee. La funcţionarea izolată, păstrarea alimentării consumatorilor se poate realiza numai prin creşterea numărului de elemente de rezervă din schemă, soluţie ce conduce la ridicarea costurilor; - se realizează aplatizarea curbei de sarcină, deoarece graficele de sarcină ale consumatorilor care compun sistemul electroenergetic diferă între ele. Prin însumarea acestora se obţine, la nivelul întregului sistem, un grafic mai aplatizat datorită vârfurilor şi golurilor diverşilor consumatori care se compensează reciproc. În acest fel se reduce uzura dispozitivelor de reglaj şi se uşurează sarcina lor pentru că intervin mai rar la modificări ale consumului. Un grafic de sarcină mai uniform permite şi o utilizare mai economică a centralelor electrice din sistem; - permite utilizarea economică a instalaţiilor din sistem. Datorită interconexiunilor care există între toate elementele sistemului, se pot menţine în funcţiune la un moment dat numai acele elemente care permit furnizarea energiei electrice la cost minim, în funcţie de valoarea totală a consumului solicitat; - permite utilizarea cu eficienţă mărită a resurselor energetice. În cazul funcţionării izolate, fiecare unitate producătoare de energie trebuie să asigure necesarul consumatorilor aferenţi. Un sistem electroenergetic întins pe teritoriul unei ţări, permite ca centralele electrice amplasate lângă resursele energetice să poată evacua energia produsă la orice consumator aflat, chiar, la distanţă foarte mare de sursa de energie; - permite utilizarea resurselor energetice sporadice (nepermanente), cum ar fi: energia solară, energia eoliană, gazele de sondă, gazele de furnal, energia mareelor, etc., în condiţii avantajoase. Dacă nu există un sistem electroenergetic, aceste resurse nu pot să fie valorificate integral, deoarece nu au un caracter permanent, ele neputând fi luate în considerare la calculul puterii instalate. Astfel, aportul acestora se pierde total sau parţial; - permite creşterea puterii unitare a grupurilor instalate în sistem şi a puterii instalate în centrale, ceea ce determină reducerea cheltuielilor de întreţinere şi exploatare. În cazul unei singure centrale sau a unui grup de centrale de putere limitată, introducerea unităţilor de puteri mari nu este posibilă, deoarece la avarierea acestora o mare parte din consumul solicitat rămâne neacoperită; - permite o programare judicioasă a reviziilor şi reparaţiilor elementelor din sistem, deoarece în condiţiile existenţei interconexiunilor dintre elemente, deconectarea uneia dintre ele la momentul şi pe durata necesară nu afectează alimentarea cu energie a consumatorilor, funcţiile sale fiind preluate de ale elemente asemănătoare; - sistemul electroenergetic reprezintă o întreprindere (societate) unică, cu potenţial economic ridicat, ceea ce-i permite să angajeze investiţi mari, extinderi de anvergură, introducerea automatizărilor şi a tehnicii noi, în concordanţă cu necesităţile şi cu soluţia optimă rezultată. Pe lângă aceste mari avantaje, odată cu formarea sistemelor electroenergetice s-au ivit probleme noi, iar altele au devenit şi mai complexe, uneori, considerându-se ca dezavantaje, ca de exemplu: - creşterea puterii de scurtcircuit pe barele colectoare, ceea ce impune performanţe deosebite pentru aparatele (echipamentele) de comutaţie, transformatoarele de măsură de curent, dimensiunile izolatoarelor, etc.; - introducerea problemei stabilităţii statice şi dinamice care reprezintă esenţa funcţionării sincrone a generatoarelor din sistem, care nu există la funcţionarea izolată; - complicarea tuturor aspectelor funcţionale din regimul normal (determinarea circulaţiei de puteri, reglajul de tensiune, reglajul de frecvenţă, funcţionarea la regimul economic, etc.) şi regimul de avarie (determinarea valorilor curenţilor de scurtcircuit, calculul regimurilor nesimetrice, etc.) pentru a căror rezolvare se cere crearea unor modele matematice foarte complexe, odată cu utilizarea tehnicii de calcul adecvate. În acelaşi timp, supravegherea regimurilor de funcţionare este mai dificilă; - necesitatea utilizării unui aparataj de automatizare şi de protecţie foarte complex care trebuie să ţină cont de corelaţia care trebuie respectată la funcţionarea numărului mare de elemente componente ale sistemului. Datorită acestor considerente (avantaje şi dezavantaje) trebuie să rezulte o preocupare permanentă a întregului personal care proiectează şi exploatează sistemul electroenergetic pentru a identifica soluţiile necesare pentru reducerea efectelor dezavantajelor enumerate, odată cu obţinerea efectului benefic al avantejelor.