Avantajele şi dezavantajele formării sistemelor electroenergetice

Formarea sistemelor electroenergetice a fost impusă de multiplele avantaje pe care le

oferă funcţionarea interconectată în raport cu funcţionarea izolată a producătorilor şi
consumatorilor, sau a elementelor care concură la alimentarea consumatorilor. Funcţionarea
interconectată a elementelor din sistemele electroenergetice prezintă, însă, şi unele
dezavantaje care nu se regăsesc la funcţionarea izolată şi introduc aspecte funcţionale noi.
La formarea unui sistem electroenergetic se obţin următoarele avantaje:
- se reduce vârful de putere la nivelul sistemului, datorită faptului că vârfurile de
putere individuale ale consumatorilor componenţi nu se ating simultan. Vârful de putere
realizat simultan la nivelul întregului sistem este mai mic decât suma vârfurilor de putere ale
consumatorilor care-l compun (ca în relaţia de mai jos):
P vârf sistem < Σ P vârf consumatori
Ca efect al acestei realităţi, puterea instalată totală necesară la nivelul sistemului este mai
mică decât în cazul funcţionării izolate, rezultând şi cheltuieli de investiţii şi de exploatare
mai reduse;
- se realizează creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor. In cadrul
sistemului electroenergetic, ieşirea din funcţiune a unui element nu implică si nealimentarea
cu energie a consumatorului, deoarece acesta are posibilitatea alimentării de la sursele de
putere prin mai multe trasee. La funcţionarea izolată, păstrarea alimentării consumatorilor se
poate realiza numai prin creşterea numărului de elemente de rezervă din schemă, soluţie ce
conduce la ridicarea costurilor;
- se realizează aplatizarea curbei de sarcină, deoarece graficele de sarcină ale
consumatorilor care compun sistemul electroenergetic diferă între ele. Prin însumarea acestora
se obţine, la nivelul întregului sistem, un grafic mai aplatizat datorită vârfurilor şi golurilor
diverşilor consumatori care se compensează reciproc. În acest fel se reduce uzura
dispozitivelor de reglaj şi se uşurează sarcina lor pentru că intervin mai rar la modificări ale
consumului. Un grafic de sarcină mai uniform permite şi o utilizare mai economică a
centralelor electrice din sistem;
- permite utilizarea economică a instalaţiilor din sistem. Datorită interconexiunilor
care există între toate elementele sistemului, se pot menţine în funcţiune la un moment dat
numai acele elemente care permit furnizarea energiei electrice la cost minim, în funcţie de
valoarea totală a consumului solicitat;
- permite utilizarea cu eficienţă mărită a resurselor energetice. În cazul funcţionării
izolate, fiecare unitate producătoare de energie trebuie să asigure necesarul consumatorilor
aferenţi. Un sistem electroenergetic întins pe teritoriul unei ţări, permite ca centralele electrice
amplasate lângă resursele energetice să poată evacua energia produsă la orice consumator
aflat, chiar, la distanţă foarte mare de sursa de energie;
- permite utilizarea resurselor energetice sporadice (nepermanente), cum ar fi: energia
solară, energia eoliană, gazele de sondă, gazele de furnal, energia mareelor, etc., în condiţii
avantajoase. Dacă nu există un sistem electroenergetic, aceste resurse nu pot să fie valorificate
integral, deoarece nu au un caracter permanent, ele neputând fi luate în considerare la calculul
puterii instalate. Astfel, aportul acestora se pierde total sau parţial;
- permite creşterea puterii unitare a grupurilor instalate în sistem şi a puterii instalate
în centrale, ceea ce determină reducerea cheltuielilor de întreţinere şi exploatare. În cazul unei
singure centrale sau a unui grup de centrale de putere limitată, introducerea unităţilor de puteri
mari nu este posibilă, deoarece la avarierea acestora o mare parte din consumul solicitat
rămâne neacoperită;
- permite o programare judicioasă a reviziilor şi reparaţiilor elementelor din sistem,
deoarece în condiţiile existenţei interconexiunilor dintre elemente, deconectarea uneia dintre
ele la momentul şi pe durata necesară nu afectează alimentarea cu energie a consumatorilor,
funcţiile sale fiind preluate de ale elemente asemănătoare;
- sistemul electroenergetic reprezintă o întreprindere (societate) unică, cu potenţial
economic ridicat, ceea ce-i permite să angajeze investiţi mari, extinderi de anvergură,
introducerea automatizărilor şi a tehnicii noi, în concordanţă cu necesităţile şi cu soluţia
optimă rezultată.
Pe lângă aceste mari avantaje, odată cu formarea sistemelor electroenergetice s-au ivit
probleme noi, iar altele au devenit şi mai complexe, uneori, considerându-se ca dezavantaje,
ca de exemplu:
- creşterea puterii de scurtcircuit pe barele colectoare, ceea ce impune performanţe
deosebite pentru aparatele (echipamentele) de comutaţie, transformatoarele de măsură de
curent, dimensiunile izolatoarelor, etc.;
- introducerea problemei stabilităţii statice şi dinamice care reprezintă esenţa
funcţionării sincrone a generatoarelor din sistem, care nu există la funcţionarea izolată;
- complicarea tuturor aspectelor funcţionale din regimul normal (determinarea
circulaţiei de puteri, reglajul de tensiune, reglajul de frecvenţă, funcţionarea la regimul
economic, etc.) şi regimul de avarie (determinarea valorilor curenţilor de scurtcircuit, calculul
regimurilor nesimetrice, etc.) pentru a căror rezolvare se cere crearea unor modele matematice
foarte complexe, odată cu utilizarea tehnicii de calcul adecvate. În acelaşi timp, supravegherea
regimurilor de funcţionare este mai dificilă;
- necesitatea utilizării unui aparataj de automatizare şi de protecţie foarte complex
care trebuie să ţină cont de corelaţia care trebuie respectată la funcţionarea numărului mare de
elemente componente ale sistemului.
Datorită acestor considerente (avantaje şi dezavantaje) trebuie să rezulte o preocupare
permanentă a întregului personal care proiectează şi exploatează sistemul electroenergetic
pentru a identifica soluţiile necesare pentru reducerea efectelor dezavantajelor enumerate,
odată cu obţinerea efectului benefic al avantejelor.