5 Incercari Si Masuratori - Transformatoare Electrice

NORMATIV DE ÎNCERCĂRI ŞI MĂSURĂTORI LA ECHIPAMENTE ŞI
INSTALAŢII ELECTRICE
Indicativ: PE 116-94
1.3. Condiţii specifice de executare a încercărilor şi contoarelor pentru transformatoare,

autotransformatoare de putere şi a bobinelor de reactanţă shunt în ulei (capitolele 5 şi 6) *)
*) În continuare, se va folosi numai termeni „transformator” şi se va înţelege şi „autotransformator”
1.3.1. În cadrul acestui normativ, la cap. 5 şi 6 sunt tratate transformatoarele şi autotransformatoarele

executate conform prevederilor STAS 1703, precum şi bobinele de reactanţă shunt în ulei, în măsura
în care se pot aplica prevederile standardelor la aceste bobine de reactanţă şi nu există alte prevederi
sau instrucţiuni specifice acestora din urmă.
Pentru transformatoarele de putere uscate sau cu lichide neinflamabile, precum şi pentru cele etanşe,
încercările, măsurătorile şi verificările se execută în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
1.3.2. Prevederile capitolelor 5 şi 6, referitoare la volumul încercărilor, măsurătorilor, verificărilor, la

valorile de control, la limitele şi toleranţele admise, la periodicităţile acestor verificări, se aplică numai
în măsura în care ele nu contravin prevederilor şi instrucţiunilor furnizorului (dar le completează).
1.3.3. După executarea încercărilor şi măsurătorilor prevăzute, este necesară interpretarea

rezultatelor obţinute şi întocmirea buletinelor de verificare. În buletinele de verificare se va specifica,
în afara rezultatelor obţinute, dacă echipamentele verificate corespund din punct de vedere tehnic şi
pot fi puse sub tensiune şi date în exploatare.
Controlul şi aprobarea buletinelor de verificare se fac numai de către personalul tehnic împuternicit de
conducerea întreprinderii.
1.3.4. Hotărârea cu privire la punerea sub tensiune, punerea în funcţiune sau funcţionarea în
continuare a echipamentului se va lua nu numai pe baza comparării rezultatelor cu valori de control,
în limitele şi toleranţele din prezentul normativ, ci şi din urmărirea evoluţiei acestor valori măsurate
periodic de-a lungul timpului în exploatare (acestea se referă cu precădere la caracteristicile izolaţiei
interne).
Indicatorii de stare ai izolaţiei (R60, Kab, tg înfăşurării, Estr.ulei, tgulei 90oC) vor fi interpretaţi în
totalitatea lor şi nu individual, cu excepţia stării uleiului electroizolant, care va fi recondiţionat sau
înlocuit dacă la măsurători se obţin valori necorespunzătoare pentru Estr. sau tg 90oC ulei.
În cazul în care încercări şi măsurători de izolaţie rezultatele sunt necorespunzătoare, volumul şi tipul
de probe pot fi extinse (repetarea unor probe noi, suplimentare), respectiv periodicitatea va fi
micşorată, în scopul stabilirii exacte a stării transformatorului, a deciziei de urmează a fi luată: fie de
menţinere în exploatare, fie de scoatere din exploatare şi de alegere a tehnologiei de tratare a
izolaţiei (uscare, înlocuire de ulei etc.).
În asemenea cazuri, în care la încercările şi măsurătorile efectuate în condiţii normale unele rezultate
nu corespund, conducerea exploatării, cu concursul furnizorului sau al altor specialişti, va efectua noi
probe, va mări eventual volumul şi sortimentul probelor şi va micşora intervalul de probe, în scopul
luării unor decizii corecte asupra stării transformatorului şi a măsurilor ce trebuie luate.
1.3.5. Înainte de proba de tensiune mărită este obligatorie determinarea stării izolaţiei prin R 60,
R60/R15, tg , probe de ulei etc., iar după proba cu tensiune mărită se va repeta măsurarea R 60,
R60/R15.
1.3.6. Pe lângă încercările şi măsurătorile electrice, transformatoarele vor fi supuse şi controlului şi
verificărilor privind funcţionarea corespunzătoare a părţilor mecanice, în conformitate cu instrucţiunile
de montaj şi exploatare ale furnizorului sau prescripţiile RENEL.
1.3.7. În perioada cuprinsă între momentul terminării montajului şi momentul punerii în funcţiune,
respectiv între momentul retragerii din exploatare pentru rezervă şi momentul repunerii în funcţiune,
verificarea parametrilor de stare ai izolaţiei (măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a tg  pentru izolaţia
înfăşurărilor, respectiv măsurarea rigidităţii dielectrice şi a tg  pentru uleiul din cuvă şi conservator) se
va efectua la intervale de:
 1 an pentru transformatoarele cu Sn  63 MVA, de tensiuni nominale < 110 kV;

 6 luni pentru transformatoarele cu Sn > 63 MVA, de tensiuni nominale 110 kV, 220 kV, 400
kV.
În cazul în care în această perioadă, datorită neetanşeităţilor manifestate, au fost necesare remedieri
sau completări cu ulei ale transformatorului, imediat după completarea cu ulei se vor efectua
măsurătorile de izolaţie menţionate. La PIF se vor efectua toate probele cuprinse în prezentul
normativ.
Încercări şi măsurători privind starea izolaţiei
1.3.8. Măsurarea caracteristicilor izolaţiei se efectuează pe timp frumos, la o umiditate relativă a

aerului ambiant de cel mult 80% şi după curăţirea suprafeţei exterioare a trecerilor izolate cu alcool de
90o sau echivalent.
1.3.9. Încercările şi măsurătorilor se execută după umplerea cu ulei a transformatorului şi aerisirea

corespunzătoare a acestuia la un interval minim de 12 ore după terminarea acestor operaţii.
1.3.10. Ordinea efectuării încercărilor şi măsurătorilor privind starea izolaţiei şi care vor preceda
totdeauna încercările cu tensiune mărită este:
 rigiditatea dielectrică a uleiului, eventual analiza redusă a uleiului, dacă se apreciază a fi

necesară;
 R60, R60/R15, tg a izolaţiei înfăşurărilor în ulei.
1.3.11. Determinarea tg a izolaţiei înfăşurărilor în ulei a transformatoarelor cu tensiuni până la 35 kV

inclusiv este facultativă la cele din reţelele de distribuţie şi obligatorie pentru transformatoarele din
centralele electrice bloc şi de servicii interne (exclusiv cele cu înfăşurări de MT/0,4 kV necuplate la
generator). La transformatoarele de servicii proprii din staţiile electrice se va efectua măsurarea tg  la
un interval de 2RT.
De asemenea, determinarea acestei mărimi este obligatorie pentru toate trafo cu tensiuni peste 110
kV inclusiv şi puteri peste 10 MVA inclusiv, indiferent de tensiune.
1.3.12. În buletinul de încercări se vor indica temperaturile izolaţiei la care s-au executat măsurătorile.
Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei care să nu fie mai mică de 10oC.
1.3.13. Ca temperatură a izolaţiei transformatorului deconectat timp îndelungat (cel puţin 24 ore) şi
care nu a fost supus încălzirii se ia temperatura straturilor superioare ale uleiului, măsurată cu
termometrul.
1.3.14. În cazul încălzirii transformatorului, măsurarea rezistenţei de izolaţie se face după întreruperea
încălzirii, dar nu mai devreme de 60 min în cazul încălzirii prin alimentarea înfăşurării (în scurtcircuit
sau în curent continuu), iar în cazul încălzirii exterioare (inducţie ş.a.) nu mai devreme de 30 min.
1.3.15. Măsurătorile de izolaţie R60 şi tg înfăşurării trebuie să se facă la PUF, pe cât posibil la o
temperatură (ecart ± 5o C) apropiată de cea indicată în buletinul fabricii, dar nu mai mică de 10 oC.
Prevederea este obligatorie pentru trafo de medie şi mare putere. Măsurarea caracteristicilor izolaţiei
se execută pe panta scăderii temperaturii, după liniştirea uleiului (circa o oră). Temperatura izolaţiei
se determină înainte de măsurarea caracteristicilor izolaţiei.
Astfel:
- Pentru transformatoare şi autotransformatoare de puteri mari (100, 200, 250 şi 400 MVA) noi,
măsurarea R60, tgd înfăşurării la punerea în funcţiune se va efectua la două valori de temperatură: 50 o
C ± 5o C şi Tfabrică ± 5o C sau la temperatura ambiantă, dacă aceasta este mai mare de T fabrică ± 5o C
(Tfabrică – temperatura la care s-au măsurat parametrii ce izolaţie în fabrică, valoare indicată în
buletinul de fabrică).
Alegerea se va face în funcţie de anotimpul în care se execută măsurătoarea.
În continuare, periodic în exploatare, măsurătorile se vor executa la una din temperaturile de referinţă
menţionate în buletinul de la PIF (ecart admis ± 5o C).
Valorile măsurate la PIF se compară cu valorile măsurate în fabrică, urmând ca în exploatare valorile
măsurată să se încadreze în valorile limită admise la pct. 5.
Periodic în exploatare, rezultatele determinării valorilor pentru R60, tgd înfăşurării la una din cele două
temperaturi de referinţă (± 5o C) se vor compara cu valoarea de referinţă a R60, tg înfăşurării obţinută
ca mai sus (în anul de bază), trebuind să se încadreze în valorile limită admise.
În cazurile în care apare o scădere bruscă a valorii măsurate a R 60 (mai mare de 40%) într-un an faţă
de anul anterior, se va face o analiză specială pentru stabilirea cauzelor şi măsurilor de remediere.
Valorile limită admise în exploatare pentru R60, tg înfăşurării sunt indicate la pct. 5.2, col. 3, pct. 4,
respectiv pct. 5.3, col. 3, pct. 3.
- Pentru transformatoare de medie putere (10-40 MVA) noi, cât şi pentru cele din exploatare, se va
proceda la fel ca mai sus, cu menţiunea că în fabrică determinarea R 60, tg înfăşurării se va face
numai pentru 2 temperaturi: 50o C şi pentru temperatura ambiantă.
- Pentru transformatoare de mică putere (S < 10 MVA) noi, cât şi pentru cele din exploatare,
măsurarea R60 la PIF şi apoi periodic în exploatare se va executa la orice temperatură mai mare sau
egală cu 10º C.
Reducerea rezistenţei R60 şi tg pentru izolaţia înfăşurărilor la temperatura de referinţă în vederea
comparării rezultatelor, se va face utilizând coeficienţii de variaţie K 1, K2, K2, în funcţie de diferenţa de
temperatură t (ºC), conform exemplelor de mai jos:
a) Recalcularea rezistenţei de izolaţie pentru o altă temperatură
Exemplu de calcul:
În buletinul de fabrică valoarea rezistenţei R60 măsurată între înfăşurarea de înaltă tensiune şi
înfăşurarea de joasă tensiune legată la masă este 1450 M la temperatura uleiului la partea
superioară a cuvei de 21º C (t2).
În timpul măsurării la punerea în funcţiune temperatura a fost de t1 = 18º C, deci t = t2 – t1 = 3o C.

Pentru această diferenţă de temperatură coeficientul K1 = 1,13 (vezi pct. 5.2). Deci, rezistenţa de
izolaţie la 18º C va fi:
R60 = 1450 x 1,13 = 1639 M
Se ştie că la PIF rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 70% din cea măsurată în fabrică.
Deci, rezistenţa de izolaţie minimă la punerea în funcţiune va fi de R 60 = 1639 x 0,70 = 1147 M
b) Recalcularea tg a înfăşurărilor pentru o altă temperatură
Exemplu de calcul:
În buletinul de fabrică s-a precizat pentru valoarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg ) a
izolaţiei între înfăşurarea de înaltă tensiune şi înfăşurarea de joasă tensiune legată la masă o valoare
de tg = 0,4%, la temperatura uleiului la partea superioară a cuvei de 21º C (t2).
La PIF, temperatura izolaţiei transformatorului (temperatura uleiului la partea superioară a cuvei) era
de 18º C. Deci, t = 3oC, valoare care corespunde coeficientului K2 = 1,09 (vezi pct. 5.3).
Deci, valoarea tg măsurată în fabrică şi readusă la 18ºC va fi:
tg = 0,4/1,09 = 0,36%
La PIF, valoarea tg poate fi mai mare faţă de valoarea măsurată în fabrică cu vel mult 30%.
Deci, valoarea maximă a tg a izolaţiei înfăşurărilor în cazul menţionat, la punerea în funcţiune,
trebuie să fie de cel mult (0,46 x 1,3) = 0,477%.
1.4. Condiţii specifice de executare a probelor de ulei
Definiţii privind uleiul electroizolant
a) Condiţii specifice
1.4.1. Probele de ulei pentru analiză se colectează, de preferinţă, pe timp senin, fără ceaţă, la ore cu
umiditate atmosferică minimă (prânz etc.), fără vânt şi fără praf.
1.4.2. Pe ceaţă, vânt, praf, ploaie, lapoviţă, în general pe timp cu precipitaţii atmosferice, probele de
ulei nu se colectează.
1.4.3. Uleiul electroizolant de provenienţă indigenă, existent într-un aparat, va putea fi completat cu
ulei electroizolant tot de fabricaţie românească. Amestecul, în acest caz, se face fără restricţie. Nu se
recomandă introducerea uleiului neaditivat TR 30 peste uleiul aditivat TR 25A.
1.4.4. În cazul aparatelor din import cu ulei străin, pentru completare este indicat a se utiliza ulei nou
de acelaşi tip.
Completarea cu alt tip de ulei se va face numai dacă acesta este compatibil cu cel din echipament.
Se impune efectuarea testului de compatibilitate la amestecare.
1.4.5. În cazul deteriorării calităţii, trebuie analizată cauza care a condus la această situaţie.
1.4.6. Conţinutul analizelor de ulei la diverse echipamente este indicat în anexa 21.2 (cap. 21).
1.4.7. Reglementări privind exploatarea uleiurilor sunt înscrise şi în PE 129/91 (definiţii, gospodărire,
metode de analiză, interpretarea rezultatelor, recondiţionarea fizică etc.).
b) Definiţii
1.4.8. Ulei nou este uleiul livrat de rafinării, neutilizat şi având caracteristicile prevăzute în STAS 811;
acest ulei nu poate fi utilizat fără a fi recondiţionat fizic.
1.4.9. Ulei nou recondiţionat fizic este uleiul indicat mai sus, care a fost recondiţionat fizic (uscat şi
filtrat), în vederea aducerii la parametrii necesari utilizării.
1.4.10. Ulei din exploatare este ulei din echipamentele aflate în funcţiune.
1.4.11. Ulei din exploatare recondiţionat fizic este uleiul din echipament care, în urma unui tratament
fizic (uscare, filtrare), corespunde parametrilor prescrişi în acest capitol, referitor la uleiul din
exploatare.
5. TRANSFORMATOARE, AUTOTRANSFORMATOARE DE PUTERE
Standarde şi documente de referinţă
STAS 170/1.7-80 Transformatoare de putere în ulei

Instrucţiunile furnizorului din cărţile tehnice ale transformatorului şi
accesoriile acestuia.
Instrucţiunile furnizorului din cărţile tehnice ale transformatorului şi
accesoriile acestuia.
Instrucţiuni RENEL pentru verificări profilactice
5.1. Încercarea uleiului
Condiţiile de execuţie a probei
1) Recoltarea probelor, precum şi metodologia de încercare vor respecta standardele respective.

Pentru proba de rigiditate dielectrică şi tangenta unghiului de pierderi dielectrice se vor respecta
STAS 286 şi STAS 6799.
2) Probele vor fi recoltate în condiţii în care să nu se modifice starea uleiului existent în cuva trafo (se
vor evita umezirea, poluarea cu impurităţi de orice natură provenite din mediul exterior sau în alt
mod). Umiditatea relativă a mediului ambiant la prelevarea mostrelor de ulei trebuie să fie de
maximum 80%.
3) Probele de ulei se vor preleva din transformatoarele în funcţionare, când temperatura uleiului la
partea superioară a cuvei este de cel puţin 50º C.
4) Se acceptă ca la punerea în funcţiune a transformatorului nou, după reparaţia capitală sau la

repunerea sub tensiune a unui trafo în rezervă, temperatura minimă a uleiului prelevat pentru probe
să fie de +10º C.
5) În afara probelor colectate de la buşoanele de probe destinate acestui scop, se vor colecta probe
de ulei de la fundul cuvei şi la fundul conservatorului, care pot fi cele mai semnificative. Se vor colecta
probe de ulei şi de la izolatoare, conform instrucţiunilor furnizorului.
Indicaţiile şi valorile de control

1) Conform cap. 21
2) La izolatoarele umplute cu ulei, închise ermetic, nu se iau în mod obişnuit probe de ulei.
3) În cazul în care valorile şi condiţiile de control (vezi cap. 21) nu sunt total satisfăcute, volumul şi
tipul probelor de ulei şi de izolaţie (R60, R60/R15, tg înfăşurări etc.) se vor extinde (de exemplu, prin
repetarea unor probe, determinarea conţinutului de apă prin metoda Karl-Fischer, determinarea
punctului de inflamabilitate, analiza cromatografică a gazelor dizolvate etc.).
4) Analiza cromatografică a gazelor dizolvate în ulei pentru unităţile de transformare de 220 şi 400 kV
se va face obligatoriu la PIF şi RT, conform programului, respectându-se procedurile specifice de
prelevare a mostrelor de ulei, de analiză a gazelor şi interpretare a rezultatelor.
Momentul efectuării probei
Conform cap. 21 şi anexelor 21.1 şi 21.2
- Anual la trafo de putere aflate în starea operativă “rezervă rece”
5.2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor R60 şi a coeficientului de absorbţie R60/R15
a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie se execută conform STAS 1703/7-

8 şi instrucţiunilor de exploatare.
1) Pentru transformatoarele cu două înfăşurări, măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile:
IT - (JT + masă)
JT – (IT + masă)
2) Pentru trafo de putere cu 3 înfăşurări, măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile:
(IT + MT) – (JT + masă)
MT – (IT + JT + masă)
JT – (IT + MT + masă).
3) Pentru autotransformatoarele de putere măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile:
JT – (IT + MT + masă)
4) Temperatura de măsurare şi de raportare a rezultatelor este temperatura uleiului în straturile

superioare ale uleiului în cuva transformatorului.
5) Măsurarea se va face la 2500 V c.c. după 15 s şi, respectiv, 60 s din momentul aplicării tensiunii de
izolaţie.
Megohmmetrul de măsură trebuie să aibă putere suficientă (minimum 3 mA la scurtcircuit la bornele

sale).
6) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează la umiditatea relativă a aerului ambiant de cel mult
80%.
7) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie se face înainte de determinarea

tg şi a capacităţii înfăşurărilor, precum şi înainte şi după proba cu tensiune mărită. Pentru a putea
face faţă comparaţiei cu valorile măsurate anterior, se recomandă folosirea aceluiaşi tip şi aceloraşi
caracteristici de megohmmetru.
8) Aparatele de 100 V se vor folosi pentru înfăşurări peste 10 kV inclusiv.
10) Se pot folosi şi aparate de 5000 V, dar numai pentru înfăşurări peste 10 kV inclusiv, rezultatele
obţinute fiind informative.
11) Rezistenţa de izolaţie a conductoarelor de legătură a megohmmetrului la trafo nu trebuie să fie

mai mică decât limita de măsurare a megohmmetrului folosit.
12) Înainte de începerea măsurării, toate înfăşurările se pun la pământ cel puţin 5 min, iar între
încercări toate înfăşurările vor fi puse la pământ cel puţin 2 min. Toate bornele accesibile ale fiecărei
înfăşurări pe care se măsoară, precum şi cele la care nu se măsoară se leagă între ele (se
scurtcircuitează).
13) Se vor respecta şi folosi în primul rând schemele de încercare din fabrică.
14) Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei (vezi pct. 1.3.13) apropiată de cea indicată în
buletinul de fabrică (ecartul maxim admis va fi de ± 5º C) la trafo peste 10 MVA.
Se face menţiunea că temperatura indicată în buletinul de fabrică este temperatura uleiului în

straturile superioare de ulei din cuvă.
15) La trafo sub 10 MVA, coeficientul K1 de variaţie a rezistenţei de izolaţie, în funcţie de diferenţa de
temperatură t (ºC) are următoarele valori informative:
t (ºC) 1 2 3 4 5
K1 1,04 1,08 1,13 1,17 1,22
tºC 10 15 20 25 30
K1 1,5 1,84 2,25 2,75 3,4
tºC 35 40 45 50 55
K1 4,15 5,1 6,2 7,5 9,2
tºC 60 65 70
K1 11,2 13,9 17
La toate transformatoarele valorile reale ale coeficientului de raportare se determină din diagrama
obţinută, măsurând rezistenţa de izolaţie R60 la temperatura de 50 ± 5º C si apoi dupã ce temperatura
a scăzut la 20 ± 5º C (dreapta R12 = f (T).
Recalcularea valorii rezistenţei de izolaţie R60, măsurată pentru alte temperaturi (în scopul comparării
cu valorile măsurate anterior etc.), se face ca în exemplul de la pct. 1.3.15.
b) Coeficientul de absorbţie Kabs. = R60/R15 = R60/R15 este raportul dintre rezistenţa de izolaţie
măsurată cu megohmmetrul după 60 s şi rezistenţa de izolaţie măsurată după 15 s de la aplicarea
tensiunii.
a) Rezistenţe de izolaţie
1) Pentru transformatoarele noi, la punerea în funcţiune valoarea R60 nu va scădea sub 70% din
valoarea de fabrică.
Ulterior, în exploatare, valoarea R60 nu va scădea sub valorile admise la pct. 4 de mai jos.
2) Pentru transformatoarele care au suferit o reparaţie în fabrică sau în ateliere specializate, cu

înlocuirea parţială sau totală a izolaţiei înfăşurărilor şi/sau care au fost tratate şi uscate corespunzător
(atât izolaţia, cât şi uleiul), valoarea R60 după tratare şi uscare, la punerea în funcţiune, nu va fi mai
mică de 70% din valoarea măsurată în fabrică sau în atelierul de reparaţie.
3) Dacă s-a efectuat o reparaţie în condiţii de teren, fără înlocuirea totală sau parţială a izolaţiei sau
înfăşurărilor şi la care partea activă a fost supusă influenţei factorilor de mediu exterior (umiditatea
relativă 75%, durata expunerii 10 ore, temperatura părţii active mai mare de +10º C), nu se va
proceda la uscare dacă după reumplerea rezistenţei de izolaţie nu va scădea sub 90% din valoarea
măsurată înainte de începerea reparaţiei, iar celelalte caracteristici ale izolaţiei sunt corespunzătoare.
4) Valorile minime admise pentru exploatare la temperaturile izolaţiei de 20º C si de 50º C sunt:
Un (kV) 20ºC 50ºC
 60 300 90
110-220 600 180
400 1000 M 300
5) Pentru înfăşurările cu Un 500 V, la care nu există buletine ale fabricii, valoarea minimă a
rezistenţei de izolaţie la 20º C va fi 2 M .
b) Coeficientul de absorbţie (Kabs)
1) La PIF valorile lui Kabs nu trebuie să fie mai mici decât cele din fabrică cu mai mult de 5%.
2) Pentru transformatoarele aflate deja în exploatare, valoarea coeficientului de absorbţie nu se

normează. Ea se analizează în ansamblul caracteristicilor izolaţiei transformatorului măsurate. În
general, valoarea coeficientului de absorbţie, la 20º C, este:
Kab  1,2 pentru transformatoare de putere cu U  110 kV;
Kab  1,3 pentru transformatoare de putere cu U > 110 kV.
Ca urmare a umezirii izolaţiei sau a unor defecte de izolaţie, acest coeficient se micşorează,
apropiindu-se de valoarea 1.

- PIF
- RT, RC, RK
- La schimbarea uleiului
- La trafo de putere aflate în starea operativă „rezervă rece”, la fiecare 2 ani
Observaţii
La trafo cu racord direct în cablu şi cutie terminală special umplute cu ulei, măsurarea R 60 şi
R60/R15/R15 a înfăşurărilor respective se va efectua cu cablurile deconectate, cel puţin o dată la 6 ani.
În cazul unor valori măsurate peste 8000 M, compararea cu valorile din fabrică nu mai este
restrictivă, având în vedere erorile de citire pe scara megohmmetrului.
5.3. Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg) şi a capacităţii izolaţiei

complexe a înfăşurării
1) Măsurarea tg şi a capacităţii izolaţiei înfăşurărilor trafo se execută conform STAS 1703/7 şi
instrucţiunilor de exploatare.
Pentru transformatoarele cu două înfăşurări, măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile:
IT – (JT + masă)
JT – (IT + masă)
Pentru transformatoarele de putere cu trei înfăşurări, măsurătorile se vor face cel puţin pentru
combinaţiile:
IT - (MT + JT + masă)
MT – (IT + JT + masă)
Pentru transformatoarele de putere se vor face cel puţin pentru combinaţiile:
2) Măsurarea tg a izolaţiei înfăşurărilor se efectuează la o umiditate relativă a aerului ambiant de

maximum 80%.
3) Măsurarea se efectuează după verificarea cu megohmmetrul a rezistenţei de izolaţie şi a

coeficientului de absorbţie; de asemenea, această măsurătoare se execută înainte de proba cu
tensiune mărită a izolaţiei trafo.
4) Tensiunea de măsură este 10 kV pentru înfăşurările cu tensiuni nominale de peste 10 kV inclusiv,
iar pentru înfăşurările cu tensiuni nominale sub 10 kV tensiunea maximă de măsură va fi cea
nominală a înfăşurării respective.
5) Asupra valorii măsurate se vor efectua corecţii, ţinând seama de tg  şi de capacităţile proprii ale
conductoarelor folosite în schemă şi a schemei de măsurare propriu-zise, conform instrucţiunilor
furnizorului punţii de măsură.
6) Înainte de începerea măsurării, toate înfăşurările se pun la pământ cel puţin 5 min, iar între
încercări toate înfăşurările vor fi puse la pământ cel puţin 2 min.
7) Toate bornele accesibile ale fiecărei înfăşurări se leagă între ele (se scurtcircuitează).
8) Încercarea se execută pe rând între fiecare înfăşurare faţă de celelalte legate la masă. Se vor
respecta şi folosi în primul rând schemele de încercare din fabrică.
9) Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei apropiată de cea indicată în buletinul de fabrică

(ecartul maxim admis va fi de ± 5º C), dar nu mai mică de + 10º C, conform pct. 1.3.15.
Se face menţiunea că temperatura indicată în buletinul de fabrică este temperatura uleiului în

straturile superioare de ulei din cuvă (la transformatoarele cu ulei).
10) Coeficientul K2 de variaţie a indicelui caracteristic al izolaţiei înfăşurărilor tg  , în funcţie de

diferenţa de temperatură t (ºC), are următoarele valori orientative:
t (ºC) 1 2 3 4 5 10
K2 1,03 1,06 1,09 112 115 125
15 20 25 30 35 40
1,51 1,75 2 2,3 2,65 3
45 50 55 60 65 70
3,5 4 4,6 5,3 6,1 7
11) La toate transformatoarele valorile reale ale coeficientului de raportare se determină din diagrama
obţinută, măsurând tg la temperatura de 50 ± 5 (ºC) si apoi dupã ce temperatura a scăzut la 20 ± 5
(ºC) (dreapta tg = f(T)). Recalcularea tg a înfăşurării măsurate pentru alte temperaturi în scopul
comparării cu valorile măsurate anterior (în fabrică, la PIF ş.a.), se face ca în exemplul de la pct.
1.3.13.
1) Pentru transformatoare noi, la punerea în funcţiune, valoarea tg  nu va trebuie să depăşească cu

mai mult de 30% valoarea de fabrică.
2) Drept valori maxime la temperatura izolaţiei la 20º C pentru trafo reparate se vor lua cele din
tabelul următor:
Un (kV)  35 110 220

tg (%) 2 0,75 0,5
3) Pentru trafo din exploatare se dau următoarele valori maxime admise, la temperaturile izolaţiei de
20º C sau 50º C:
Un (kV) 20º C 50º C
< 10 4% 11%
10-60 2,5% 7%
110-220 2,5% 7%
400 1,5% 2,5%
- Pentru trafo cu U  110 kV şi S  10 kV şi pentru trafo aferente centralelor electrice (de bloc şi de
servicii interne), exclusiv cele cu înfăşurări de MT/0,4 kV necuplate la generator:
- la PIF;
- la RT;
- la RC şi RK;
- la schimbarea uleiului.
- Pentru celelalte trafo (vezi pct. 1.3.11)
- la PIF
- la RT;
- la RC şi RK;
- la schimbarea uleiului.
- la trafo de putere aflate în starea „rezervă rece”: la fiecare 2 ani
Observaţii
Trafo cu racord în cablu
Măsurarea tg la înfăşurările racordate la cabluri se va face cu desfacerea cablurilor, şi anume la 6

ani, odată cu revizia transformatorului.
Măsurarea tg a înfăşurărilor la trafo cu racord direct a bornelor la cablu se poate face şi mai repede,
dacă celelalte măsurători periodice sau alte observaţii indică o înrăutăţire a izolaţiei interne a trafo.
5.4. Verificarea trecerilor izolate tip condensator prevăzute cu borna de măsură a capacităţii
tg
1) Măsurarea rezistenţelor de izolaţie a tg (tg C1 şi tg C2) se efectuează la o umiditate relativă a

aerului ambiant de cel mul 80% şi numai după ce s-a curăţit izolatorul (inclusiv cel aferent bornei de
măsură) cu alcool de 90º sau tetraclorură de carbon.
2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 2500 V c.c.
3) Măsurarea capacităţii C1 şi a tg C1 se efectuează la tensiunea de 10 kV c.a., 50 Hz, cu puntea în

schemă directă.
4) Măsurarea capacităţii C2 şi a tg C2 se efectuează cu puntea în schemă inversă, la o tensiune de 2

kV c.a., 50 Hz, pentru trecerile izolate de fabricaţie Micafil, Passoni Villa, Dielectrica, F & G, iar pentru
trecerile izolate livrate de alţi furnizori decât cei menţionaţi, valorile tensiunii de măsură vor fi
conforme cu datele din buletinele de încercare ale furnizorului respectiv, sau cu datele din buletinul de
PIF.
1) Se măsoară:
a) Rezistenţa de izolaţie între calea de curent şi borna de măsură a trecerii izolate (R c1):
- borna de măsură a trecerii izolate şi flanşa sa (RC2) şi, respectiv, între calea de curent şi flanşa
trecerii izolate (RC1 + C2).
b) Tangenta unghiului de pierderi dielectrice tg C1 şi, respectiv, tg C2.
c) Capacităţile trecerii izolate C1 şi, respectiv, C2.
d) Presiunea sau nivelul uleiului în trecere izolată.
2) Valorile măsurate ale caracteristicilor menţionate la pct. 1 nu trebuie să depăşească limitele

maxime admise precizate de fabrica constructoare a trecerii izolate respective (cap. 15).
- PIF
- La intervenţii cu decuvare
- RT, RC, RK
5.5. Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurărilor (vezi nota de la pct. 5.7, col. 4)
1) Pentru măsurare se foloseşte metoda punţii sau metoda voltmetru-ampermetru, cu aparate de

clasa 0,2, conform STAS 1703/7 şi instrucţiunilor de exploatare.
2) La trafo având neutrul inaccesibil se vor măsura rezistenţele între faze şi se vor determina prin
calcul rezistenţele de fază.
3) Măsurarea se execută cu curent continuu la o valoare superioară cu 20% valorii curentului de mers
în gol dat în buletinul de fabrică, în scopul saturării miezului magnetic, ceea ce duce la scurtarea
timpului de stabilizare a indicaţiilor aparatelor de măsură.
Valoarea acestui curent se poate calcula:
în care:
Uc.c. este tensiunea bateriei;
Rbat – rezistenţa internă a bateriei;
Rtrafo – rezistenţa chimică a trafo;
Io este valoarea nominală a curentului de mers în gol.
4) În orice caz, curentul ce se aplică nu va depăşi 0,1 I n, pentru a nu încălzi înfăşurarea în timpul
măsurătorilor.
În timpul măsurării rezistenţei ohmice se notează temperatura înfăşurării.
Raportarea rezistenţei măsurate la o altă temperatură se face cu formula:
Rt2 = Rt1(T + t2) / (T + t1)
unde T = 235.
5) Măsurătorile se fac atunci când indicaţiile aparatelor de măsură s-au stabilizat.
Timpul din momentul aplicării curentului de măsură până la stabilizarea aparatelor se poate aprecia
cu formula:
în care:
Un este tensiunea nominală pe fază (dacă se măsoară pe fază) a înfăşurării care se măsoară;
Uc.c. – tensiunea bateriei de curent continuu;
w=2xxf
unde f este frecvenţa nominală (50 Hz).
Ca exemplu se poate arăta că, în anumite cazuri, acest timp poate atinge peste 30 min.
Rezistenţa înfăşurărilor diferitelor faze măsurate pe aceleaşi prize nu trebuie să difere faţă de valorile
din buletinul fabricii constructoare cu mai mult de 2%, raportat la aceeaşi temperatură. Ca valoare a
temperaturii de măsură se ia valoarea medie aritmetică a temperaturilor uleiului la partea superioară a
cuvei şi, respectiv, la partea inferioară a cuvei.
Tmedie = (Tu sup + Tu inf) / 2
- RT
- RC, RK
La modificarea poziţiei comutatorului de reglaj la trafo (cu Sn 10 MVA) cu comutator de reglaj în
absenţa tensiunii.
5.6. Verificarea trafo de curent de tip inclus
1) Verificările se efectuează atunci când umiditatea relativă a mediului ambiant este sub 80%.
2) Măsura rezistenţei de izolaţie se efectuează cu megohmmetrul de 500, 1000 sau 2500 V c.c.
3) Temperatura trafo de curent de tip inclus se consideră egală cu temperatura uleiului la partea
superioară a cuvei.
4) Măsurarea rezistenţei chimice se face prin metoda punţii, cu o precizie de cel puţin 0,2.
5) Pentru măsurarea curentului şi a tensiunii la proba cu tensiune aplicată şi la verificarea

caracteristicii de magnetizare, precizia de măsură va fi cel puţin 1,5.
6) După verificarea caracteristicii de magnetizare, în mod obligatoriu se va efectua operaţia de

demagnetizare a trafo de curent de tip inclus, conform instrucţiunilor fabricii constructoare.
Se efectuează următoarele verificări:
1) Controlul vizual exterior
Nu trebuie să existe deteriorări exterioare, scurgeri de ulei, murdărie pe placa cu bornele exterioare
ale înfăşurării secundare a transformatorului de curent.
2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurării trafo de curent de tip inclus faţă de miezul magnetic
propriu şi faţă de carcasă (cadă există), puse la masă şi, respectiv, faţă de înfăşurările celorlalte
transformatoare de curent incluse pe aceeaşi trecere izolată.
Valoarea rezistenţei să fie mai mică de 1000 M la temperatura de 20ºC. Dacă măsurarea rezistenţei
de izolaţie s-a făcut fără dezlegarea conexiunilor la circuitele secundare aferente, valoarea rezistenţei
de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 2 M la temperatura de 20ºC.
3) Încercarea izolaţiei înfăşurării transformatorului de curent de tip inclus cu tensiune aplicată, c.a., 50
Hz, timp de 1 min
Se încearcă izolaţia înfăşurării faţă de miezul magnetic propriu şi faţă de carcasă (dacă există), puse
la masă şi, respectiv, faţă de înfăşurările celorlalte transformatoare de curent, inclusiv pe aceeaşi
trecere izolată.
Conexiunile la circuitele secundare trebuie să fie dezlegate de la bornele înfăşurării trafo de curent de
tip inclus.
Valoarea tensiunii de încercare se ia egală cu valoarea prevăzută în instrucţiunile fabricii

constructoare a trafo de curent de tip inclus.
4) Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării secundare a trafo de curent de tip inclus
Valoarea măsurată nu trebuie să difere cu mai mult de ± 2% faţă de valoarea din buletinul de fabrică
pentru transformatorul de curent respectiv.
5) Verificarea caracteristicii de magnetizare sau a punctului de control.
Se verifică caracteristica de magnetizare (curba volt-amper) a trafo de curent pe cât posibil la valori
ale curentului apropiate de valorile menţionate în buletinul de fabrică pentru aceeaşi probă.
Caracteristica de magnetizare trebuie să aibă aceeaşi alură cu cea din buletinul de fabrică.
Dacă în instrucţiunile furnizorului se solicită numai verificarea caracteristicii de magnetizare în punctul

de control, atunci la valoarea indicată de furnizor pentru curentul prin înfăşurare transformatorul de
curent de tip inclus se măsoară tensiunea la bornele acestei înfăşurări.
Valoarea acestei tensiuni nu trebuie să depăşească valoarea limită precizată în instrucţiunile

furnizorului.
1) - PIF
- RT
- RC, RK
2) - PIF
- RT
- RC, RK
5.7. Verificarea comutatorului de reglaj sub tensiune
1) Verificările se vor efectua în conformitate cu instrucţiunile furnizorului şi, în lipsa acestora, cu fişa
tehnică a comutatorului respectiv.
2) Măsurarea forţei de acţionare a comutatorului se face cu dinamometrul.
3) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor de comandă, protecţie, semnalizare a servomotorului

se face cu megohmmetrul de 1000 V c.c.

1) Verificarea calităţii uleiului din cuva ruptorului comutatorului de reglaj sub sarcină prin:
a) determinarea rigidităţii dielectrice a uleiului;
b) măsurarea tga uleiului la 90º C.
Rigiditatea dielectrică a uleiului din cuva ruptorului nu trebuie să fie mai mică de 100 kV/cm; în caz
contrar, se va schimba uleiul.
2) Verificarea nivelului uleiului din cutia cu angrenaje
Nivelul uleiului va corespunde indicaţiilor furnizorului.
3) Verificarea corectitudinii conexiunilor cuvei ruptorului comutatorului de reglaj la cuva trafo şi,
respectiv, la conservator.
Se verifică condiţia de egalizare a presiunilor în cuva trafo, condiţie de blocare a legăturii între cele
două cuve în timpul funcţionării trafo şi, respectiv, posibilitatea evacuării gazelor şi a uleiului spre
conservator.
4) Verificarea sensului corect de rotire a comutatorului.
5) Verificarea diagramei de comutare (succesiunea corectă a conductelor la ruptor, selector, inversor)
6) Controlul stării contactelor, al presiunii pe conducte la selector, inversor
7) Controlul vizual al stării şi gradului de uzură al contactelor, măsurarea rezistenţelor de contact şi de

comutare
Verificări suplimentare precizate de furnizor privind elementele ruptorului
8) Măsurarea rezistenţelor de limitare
9) Controlul funcţionării corecte a degazorului (dacă acest accesoriu este montat de furnizor pe
transformator)
10) Controlul dispozitivului de acţionare prin servomotor, şi anume
a) etanşeitatea dulapului trebuie să corespundă gradului de protecţie din cartea trafo;
b) starea fizică şi funcţionalitatea releelor, a contactelor, a microîntreruptoarelor, a termostatului, a

rezistenţelor de încălzire ş.a.;
c) starea de uzură a elementelor mecanice de acţionare şi blocare;
d) starea legăturilor la pământ.
11) Măsurarea forţei de acţionare manuală a comutatorului
12) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor de comandă, semnalizare, protecţie
Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 2 Mla 20ºC.

1) Probele de la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 11 şi 12 se vor efectua la PIF, RT, RC, RK.
2) Probele de la pct. 5, 6 se vor efectua după reparaţiile la mecanismul de acţionare al comutatorului.
La RK, dar nu mai rar de o dată la 10 ani.
3) Proba de la pct. 7 se va efectua la periodicitatea fixată de furnizor în instrucţiunile sale, dar nu mai
rar de o dată la 5 ani.
4) Proba de la pct. 8 se va efectua la RC şi RK şi, respectiv, cu prilejul intervenţiilor la ruptor.
Notă: Obligatoriu, cu prilejul RT, se va manevra comutatorul pe toate poziţiile de câteva ori
consecutiv, pentru a curăţi suprafaţa contactelor.
5.8. Verificarea comutatorului la trafo fără reglaj sub sarcină
Controlul stării comutatorului, al presiunii pe contacte
Se vor măsura rezistenţele chimice.
Conform instrucţiunilor furnizorului şi, în lipsa acestora, conform fişei tehnologice
- RC, RK, cu decuvare
- La orice decuvare
5.9. Verificarea grupei de conexiuni şi a polarităţii
Conform STAS 1703/4
Rezultatele verificării trebuie să confirme grupa înscrisă pe eticheta de fabricaţie a trafo.
Polaritatea trebuie să corespundă cu schema şi notaţiile de pe trafo.
- PIF
- Intervenţii la înfăşurări şi la conexiuni
- La modificarea conexiunilor sau a raportului de transformare pe placa de conexiuni exterioară sau

interioară
5.10. Măsurarea raportului de transformare

Se execută conform STAS 1703/7, înfăşurarea alimentată fiind cea de înaltă tensiune. Verificarea se
va face începând cu alimentarea cu tensiune joasă de 220 sau 400 V c.a., 50 Hz, valoare ce va fi
stabilită în funcţie de eroarea maximă admisă a rezultatelor (indicată în STAS) şi de aparatele de
măsură disponibile.
Verificarea se face cu aparate de precizie de clasa 0,2.
Raportul de transformare măsurat nu trebuie să difere cu mai mult de 0,5% faţă de cel indicat în
buletinul de fabrică, eroarea fiind aceeaşi ca mărime şi sens pe toate ploturile (prizele înfăşurării)
comutatorului, cu observaţia de la col. 5.
- PIF
- Intervenţii la înfăşurări şi la conexiuni
- La modificarea conexiunilor sau a raportului de transformare pe placa de conexiuni exterioară sau

interioară
- După declanşări prin protecţii la defecte interne
- După RK în atelier
Observaţii
În cazul folosirii metodei cu voltmetre, valoarea măsurată a raportului de transformare luată pe

aceleaşi prize nu trebuie să difere cu mai mult de 2% între faze. La trafo echipate cu comutatoare de
reglaj în sarcină, toleranţa nu va depăşi valoarea procentuală a unei trepte de reglaj).
5.11. Măsurarea pierderilor şi a curentului de mers în gol la tensiune scăzută (400-500 V).
Se execută conform STAS 1703/7 şi instrucţiunilor de exploatare. Se recomandă ca măsurarea să se

execute numai la trafo peste 10 MVA inclusiv şi peste 110 kV inclusiv.
Probele se execută înainte de a supune trafo la acele probe la care se foloseşte curentul continuu
(R60/R15; R60/R15; R60. rezistenţe ohmice încălzirea prin alimentarea înfăşurărilor în curent continuu); în
caz contrar este necesară, în prealabil, demagnetizarea miezului.
Măsurarea se poate face cu raportarea valorilor măsurate la tensiunea nominală dacă tensiunea de
alimentare este între 1 şi 10% Un.
Valorile măsurate (vezi observaţia) pentru pierderile de mers în gol nu trebuie să difere de cele
obţinute în fabrică şi înscrise în buletinul de fabrică (dacă acestea s-au efectuat la tensiune scăzută)
sau de cele obţinute la PIF cu mai mult de 5% pentru trafo trifazate cu miez 3 coloane şi 10% pentru
trafo trifazate cu miez cu 5 coloane.
Valoarea curenţilor de mers în gol pe cele 3 faze nu se normează, dar trebuie să fie compatibilă cu
cea din fabrică în ceea ce priveşte raportul dintre ele.
- PIF (în lipsa buletinului de fabrică)
- După reparaţie
Observaţii
Măsurarea se va efectua înainte şi după încercarea cu tensiunea mărită a înfăşurărilor în atelierele de

reparaţii.
5.12. Măsurarea pierderilor şi a curentului de mers în gol la tensiune nominală
Se va executa conform STAS 1703/7 şi a instrucţiunilor de exploatare.
Valorile măsurate nu vor diferi de valorile iniţiale precizate în buletinul de fabrică cu mai mult de 5% la
pierderile în gol şi 10% la curentul de mers în gol.
- PIF (în lipsa buletinului de fabrică)
- După RK în atelier, care presupune demontarea înfăşurărilor sau intervenţii la miezul magnetic.
- Pentru trafo de distribuţie de 20/0,4 kV se va executa proba înainte de a lua hotărârea pentru
repararea acestora.
Observaţii
Măsurarea se va efectua înainte şi după încercarea cu tensiune mărită a înfăşurărilor în atelierele de

reparaţii.
5.13. Măsurarea tensiunii şi a pierderilor în scurt-circuit
Se execută conform STAS 1703/7. Abaterea de frecvenţă nu va depăşi ± 3%.
Abateri admise faţă de valorile iniţiale precizate în buletinul de fabrică
Pentru tensiunea de scurtcircuit:
- La trafo de distribuţie cu S  6,3 MVA şi Un  35 kV, abaterea admisă va fi  +1% din Ukn%.
- La trafo cu puteri mari cu S  10 MVA şi Un  110 kV, abaterea admisă va fi  2% din Ukn%.
- Pentru pierderi în scurtcircuit abaterea admisă va fi  5%.
- PIF numai în lipsa buletinului de fabrică
- După RK în atelier care presupune demontarea înfăşurărilor sau intervalului la miezul magnetic.
5.14. Încercarea izolaţiei cu tensiune aplicată de frecvenţă 50 Hz, 1 min
1) Încercarea se va efectua cu tensiune aplicată, conform STAS 1703/7, asupra transformatorului

complet montat.
2) Comutatorul de reglaj se pune pe poziţia corespunzătoare maximumului de spire ale înfăşurării

(plotul 1).
1) Valoarea tensiunii de încercare este egală cu:
- 100% Uif, unde Uif este tensiunea de încercare în fabrică (identică cu valoarea precizată în STAS
1703/7 pentru clasa de izolaţie respectivă, dacă în specificaţia tehnică a transformatorului nu s-a
precizat o tensiune de încercare mai mare), pentru trafo la care s-a înlocuit complet izolaţia în urma
reparaţiei în atelier;
- 85% Uif - pentru trafo la care s-au executat reparaţii cu înlocuirea parţială a bobinajelor sau a
izolaţiei principale;
- 75% Uif - pentru trafo noi reparate, la care nu s-au făcut intervenţii la partea activă (demontarea
acesteia, intervenţii în schema de izolaţie etc.) sau pentru trafo aflate în stare e depozitare.
2) În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări ale izolaţiei – observate vizual
sau auditiv – sau alte anomalii.
1) La PIF a trafo cu Un  20 kV, în lipsa buletinului de fabrică
2) La livrarea transformatorului de către atelierul de reparaţie specializat după RK
3) La trafo aflate în stare de depozitare o perioadă de timp de minimum 3 ani
5.15. Încercarea izolaţiei cu tensiune indusă mărită
1) Încercarea se efectuează cu tensiune de c.a. indusă monofazat, conform STAS 1703/3, asupra
trafo complet montat.
2) Frecvenţa tensiunii de încercare este mărită, în vederea reducerii puterii generatorului de tensiune.
3) Durata încercării (T) este corelată cu frecvenţa tensiunii de încercare (f), între cei doi parametri
existând următoarea relaţie (conform STAS 1703/3): T = 60 x 100 / f
4) Comutatorul de reglaj se pune pe poziţia corespunzătoare maximului de spire ale înfăşurării
(plotului 1).
5) Încercarea se efectuează numai dacă rezultatele încercărilor de la pct. 5.1, 5.2, 5.3, 5.4 sunt
corespunzătoare.
1) Valoarea tensiunii de încercare este stabilită în aceleaşi condiţii ca la pct. 5.14.
Valorile tensiunilor de încercare la proba cu tensiune indusă monofazată şi la proba cu tensiune

aplicată, pentru trafo noi sau pentru trafo reparate, la care s-a înlocuit complet izolaţia (100% Uif), vor
corespunde STAS 1703 (trafo având izolaţia de tipul hârtie-ulei), şi anume:
Um (kV) Un (kV)
3,6 16
7,2 22
12,0 28
17,5 38
24,0 50
30,0 60
36,0 70
42,0 80
72,5 140
123 185
245 360
420 630
Um – tensiunea cea mai ridicată a înfăşurării (valoare efectivă);
Un – tensiunea nominală de ţinere pentru încercarea de scurtă durată cu tensiune aplicată sau indusă
de frecvenţă industrială (valoarea efectivă).
2) În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări ale izolaţiei, observate vizual sau
auditiv sau alte anomalii.
1) La livrarea trafo de către atelierul de reparaţie specificat după RK
2) La trafo aflate în stare de depozitare o perioadă de timp de minimum 3 ani, la expirarea perioadei
de depozitare
5.16. Încercarea izolaţiei cu tensiune mărită indusă trifazată de 50 Hz
Neutrul înfăşurărilor se leagă la pământ.
Valorile tensiunii de încercare sunt:
Uînc = 1,1 - 1,3 Un, în funcţie de instrucţiunile furnizorului. În mod obişnuit, Uînc = 1,15 Un la trafo la
care se folosesc butoane pentru strângerea şi presarea miezului magnetic, iar pentru celelalte trafo:
Uînc = 1,2 - 1,3 Un
Izolaţia trebuie să reziste la tensiunea de încercare timp de 1 min.
În timpul încercărilor nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări ale izolaţiei observate vizual,
auditiv, din devierea acelor aparatelor de măsurat gaze sau alte anomalii.
După încercare se măsoară din nou raportul de transformare, pierderile şi curentul de mers în gol,
precum şi R60.
La PIF, în funcţie de posibilitatea de reglare a tensiunii de excitare (centrale electrice, comutator de

reglaj)
5.17. Verificarea corespondenţei fazelor
Se execută cu transformatorul complet montat
Fazele trebuie să corespundă notaţiei de pe transformator şi, de asemenea, fazelor sistemului
- PIF, RK
- Demontarea sau înlocuirea barelor şi a trafo
5.18. Verificarea continuităţii şi măsurarea rezistenţei legăturilor interioare (de punere la masă)
a jugurilor axei magnetice, a schelelor inelelor de presare a circuitului etc.
Conform instrucţiunilor de fabrică
Conform instrucţiunilor de fabrică şi, în lipsa acestora, conform instrucţiunilor de exploatare

- PIF cu decuvare
- PIF fără decuvare, numai la trafo care au legăturile respective fixate pe placa izolată de borne de pe
partea superioară a cuvei trafo
5.19. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a jugului, buloanelor, schelelor, pachetelor de tole
Măsurarea se face cu megohmmetrul de 500 V, conform instrucţiunilor furnizorului.
Valoarea rezistenţei de izolaţie R60 nu se no nu se normează, dar rezultatele măsurătorilor nu trebuie

să fie mai mici de 70% din valorile de referinţă precizate în buletinele de fabrică.
- PIF numai dacă e prevăzută placa de bone cu cuva trafo
- RC şi RK
5.20. Încercarea etanşeităţii la ulei a cuvei şi a accesoriilor trafo
Încercare se efectuează în conformitate cu STAS 1703/7.
Suprapresiunea se obţine prin racordarea la conservator sau la robinetul de pe capac (dacă trafo este
fără conservator) a unei ţevi ce se umple cu ulei până la înălţimea corespunzătoare valorii presiunii
de încercare. În timpul încercării orificiul ţevii de respiraţie a conservatorului sau alte orificii vor fi
obturate.
Temperatura uleiului nu va fi mai mică de +10º C.
Proba de etanşeitate la ulei durează 5 ore.
Valoarea presiunii de încercare este de:
- 0,5 m coloană de ulei deasupra nivelului normal superior al acestuia în conservator (sau în cuvă,
dacă trafo este fără conservator), pentru trafo cu cuve netede sau cu radiatoare de ţevi;
- 0,3 m coloană de ulei deasupra nivelului normal superior al acestuia în conservator (sau în cuvă
dacă trafo este fără conservator) pentru trafo cu radiatoare din tablă ambutisată.
- PIF
- RK
5.21. Încercarea etanşeităţii la vacuum înainte de umplerea sau completarea cu ulei (pentru
trafo sosite fără ulei sau cu ulei în care spaţiul de sub capac este sub presiune de azot sau aer
uscat)
Se execută numai la trafo peste 110 kV la care umplerea, completarea cu ulei se fac sub vacuum şi la
care cuvele sunt dimensionate la vacuum (orientativ: pentru trafo cu puteri de 10-40 MVA la 300-400
mm col. Hg şi puteri  80 MVA la 20-30 mm col. Hg.
Se face în cuvă (conservatorul nu rezistă la vacuum şi va fi izolat) vidul prescris conform cărţii tehnice
pentru umplerea sub vid a trafo, apoi se închide ermetic trafo şi peste o oră se măsoară din nou vidul.
Presiunea reziduală din cuvă nu trebuie să crească cu mai mult de 15 mm Hg/h.
- PIF
- RC, RK
5.22. Verificarea înclinării conductelor de legătură între trafo şi conservator şi a capacului trafo
Verificarea pantei conductelor de aerisire a oalelor izolatoarelor şi a camerei ruptorului de la

comutatorul de reglaj în sarcină
Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi a fişelor tehnice specificate.
Se va verifica înclinarea în sus a capacului cuvei trafo în direcţia releului de gaze, înclinare care
trebuie să fie de 1-2%.
Se vor verifica panta conductelor ce leagă cuva, oalele izolatoarelor, camera ruptorului, trecând prin
releele de gaze. Aceste conducte vor avea o pantă urcătoare spre releul de gaze şi conservator de 2-
4%. Se va controla ca aceste conducte să nu fie obturate.
- PIF
Intervenţii cu demontări ale conductelor de aerisire
5.23. Verificarea traductoarelor de temperatură (termometre, termorezistenţe, termocuple,

indicator de pericol) de nivel ulei, de presiune ulei, presiune apă, releu de gaze şi a circuitelor
(cablajelor) acestora
Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi a fişelor tehnice specifice.

Verificare rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 500 V.
Toate accesoriile trebuie să funcţioneze corect.
Rezistenţa minimă de izolaţie va fi de 2 M la 20º C.
- PIF, RT, RC, RK
- Lucrări în circuitele respective
5.24. Verificarea sistemului de răcire (inclusiv a dulapurilor cu elemente de comandă,

protecţie, semnalizări şi a circuitelor eferente)
Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi a fişelor tehnice specifice.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 500 V c.c. sau 1000 V c.c. pentru
circuit.
1) Se verifică funcţionarea corectă a:
- circuitelor de comandă, protecţie, semnalizare aferente sistemului de răcire;
- automaticii de intrare în funcţiune şi de scoatere din funcţiune a răcitoarelor;
- electroventilatoarelor şi a electropompelor de ulei.
2) Se verifică rezistenţa de izolaţie a electropompelor şi electroventilatoarelor, respectiv a cablajelor

aferente.
Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minimum 2 M la 20º C.
3) Se verifică etanşeitatea dulapului.
4) Se verifică starea contactelor la relee, contactoare, conexiuni etc.
5) Se verifică rezistenţa de izolaţie a circuitelor de comandă, protecţie, semnalizare.
Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minimum 2 M la 20º C.
- PIF, RT, RC, RK
- Lucrări în circuitele de comandă, protecţie, semnalizare
5.25. Verificarea protecţiei de cuvă

Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează cu megohmmetrul de 2500 V c.c.
1) Se verifică rezistenţa de izolaţie a pieselor izolante ale cuvei faţă de pământ.
Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 10 M la 20º C în stare uscată.
2) Se verifică funcţionarea corectă a protecţie de cuvă.
- PIF
- RT
5.26. Verificarea elementelor de protecţie la supratensiuni atmosferice
Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului de descărcare, fişei tehnologice specifice

şi cap. 14 din prezentul normativ.
Condiţiile impuse vor corespunde instrucţiunilor furnizorului şi cap. 14
- PIF
- RT
[top]
6. BORNE DE REACTANŢĂ SHUNT
Standarde de referinţă
STAS 1703/1 + 7 – 80 Transformatoare de putere în ulei
Instrucţiunile furnizorului din cărţile tehnice ale bobinei de reactanţă shunt şi accesoriile acesteia
6.1. Încercarea uleiului
Condiţiile de recoltare a probelor de ulei sunt conforme cu PE 129.

Umiditatea relativă a mediului ambiant la prelevarea mostrei de ulei trebuie să fie de maximum 80%.
1) Metoda de determinare a tensiunii de străpungere – conform STAS 286
Se vor efectua următoarele probe:
1) Determinarea tensiunii de străpungere
Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc sau cap. 21 pentru uleiul românesc
- PIF, apoi la 10 zile, la 1 lună, la 3 luni, la 12 luni şi în continuare la intervale de un an
- RT, RC, RK şi conform anexei 21.1
2) Metode de măsurare a tangentei unghiului de pierderi dielectrice – conform STAS 6799
2) Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice
3) Metoda de determinare a indicelui de aciditate – conform STAS 23
3) Măsurarea indicelui de aciditate
4) Metoda de măsurare a conţinutului de acizi şi baze solubile în apă – conform STAS 22

4) Măsurarea conţinutului de acizi şi baze solubile în apă
Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc
5) Metode de măsurare a conţinutului de impurităţi mecanice – conform STAS 33
5) Măsurarea conţinutului de impurităţi mecanice
6) Metode de verificare a punctului de inflamabilitate – conform STAS 5488
6) Verificarea punctului de inflamabilitate
7) Metoda de măsurare a conţinutului de apă în ulei (metoda Karl-Fischer) – conform STAS 7041
7) Măsurarea conţinutului de apă în ulei
8) Metoda de măsurarea a conţinutului de gaze dizolvate în ulei conform instrucţiunii specifice
8) Măsurarea conţinutului de gaze dizolvate în ulei
9) Metoda de efectuare a probei Natron – conform STAS 30
9) Probe Natron
La uleiul nou înainte de utilizare
10) Metoda de verificare a aspectului - conform STAS 34
10) Verificarea aspectului
Uleiul trebuie să fie limpede, fără suspensii.
Odată cu analizele cantitative
11) Metoda de măsurare a tensiunii interfaciale – conform STAS 9654

11) Măsurarea tensiunii interfaciale
Valori limită conform cap. 21 pentru uleiul românesc
La PIF, la un an, la 3 ani şi apoi la intervale de 3 ani
12) Metoda de verificare a stabilităţii la oxidare – conform STAS 6798
12) Verificarea stabilităţii la oxidare
13) Metoda de determinare a punctului de congelare – conform STAS 39
13) Determinarea punctului de congelare
14) Metoda de analiză cromatografică a gazelor dizolvate
14) Analiza se face conform standardului specific
15) Metoda de determinare a conţinutului de aditiv – conform STAS 12044
15) Determinarea conţinutului de aditiv

Valori limită conform anexei 6.1
- La uleiul nou înainte de utilizare
- RT
6.2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie R 60/R15 a înfăşurării (AX) şi

a ecranelor electrostatice (E1 şi E2)
1) Metoda de măsurare – conform STAS 1703/7-1980
2) Măsurarea se efectuează la o umiditate a mediului ambiant de maximum 80%.
3) Măsurarea se efectuează numai după ce sunt curăţate cu tetraclorură de carbon sau alcool de 90º,
în mod corespunzător, izolatoarele de porţelan aferente înfăşurării, ecranelor magnetice şi bornei de
măsură a trecerii izolate de IT.
4) Se măsoară rezistenţa de izolaţie în combinaţiile:
AX – (E1 + E2 + )
E1 – (AX + E2 + )
E2 – (AX + E1 + )
(E1 + E2)– (AX + )
dacă nu se indică alte combinaţii în buletinul de fabrică.
5) Măsurătorile se efectuează cu megohmmetrul de 2500 V c.c.
6) Măsurarea se efectuează la o temperatură a izolaţiei egală cu cea indicată în buletinul de fabrică ±

5º C, dar nu mai mică de +20º C.
7) Când măsurarea se face la două temperaturi, mai întâi se efectuează măsurarea la temperatura
cea mai mare şi apoi la temperatura mai redusă.
8) Măsurarea se efectuează după minimum o oră de la deconectarea sursei exterioare de încălzire a

bobinei.
9) Recalcularea valorii rezistenţei de izolaţie R60 măsurate pentru alte temperaturi, în scopul
comparării cu valorile măsurate anterior, se face folosind coeficientul de variaţie a rezistenţei de
izolaţie cu diferenţa de temperatură.
Acest coeficient se determină din diagrama rezultată, efectuând măsurarea rezistenţei de izolaţie la
două temperaturi diferite [dreapta RIZ = f (T)].
10) Temperatura bobinei este considerată temperatura uleiului la partea superioară a cuvei bobinei.
11) Recalcularea nu se ia în considerare dacă diferenţa de temperatură (la efectuarea măsurătorilor

în momente diferite) este mai mare de 5º C.
1) La PIF rezistenţa de izolaţie R60 nu trebuie să scadă sub 70% din valoarea măsurată în fabrică,
raportată la aceeaşi temperatură.
2) În perioada de exploatare rezultatele măsurătorii rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de

absorbţie R60/R15 se va analiza în complexul rezultatelor tuturor verificărilor izolaţiei solide şi,
respectiv, uleiului.
3) O urmărire specială a caracteristicilor izolaţiei solide, şi respectiv, a uleiului se va face din

momentul în care în timpul exploatării rezistenţa de izolaţie a scăzut la 70% din valoarea măsurată în
fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.
- PIF
- RT, RC, RK
6.3. Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice a izolaţiei înfăşurării AX şi a

ecranelor
1) Metoda de măsurare – conform STAS 1703/7-1980
2) Măsurarea se efectuează la o umiditate a mediului ambiant de maximum 80%.
3) Măsurarea se efectuează numai după ce sunt curăţate cu tetraclorură de carbon sau alcool de 90º,
în mod corespunzător, izolatoarele de porţelan aferente înfăşurării, ecranelor şi bornei de măsură a
trecerii izolate de IT.
4) Se măsoară tg a izolaţiei în combinaţiile:
AX – (E1 + E2 + )
AX – E1 ; (E2 + )
AX – E2 ; (E1 + )
dacă nu sunt indicate alte combinaţii în buletinul de fabrică.
5) Măsurătorile se efectuează cu puntea Schering.
6) Tensiunea de măsură este de 10 kV c.a. la ecranele E1 şi E2.
7) Măsurarea se efectuează la o temperatură a izolaţiei egală cu cea indicată în buletinul de fabrică ±

5º C, dar nu mai mică de + 20º C.
8) Când măsurarea se face la două temperaturi, mai întâi se efectuează măsurarea la temperatura
cea mai mare şi apoi la temperatura mai redusă.
9) Recalcularea valorii rezistenţei de izolaţie R60, măsurate pentru alte temperaturi, în scopul
comparării cu valorile măsurate anterior, se face folosind coeficientul de variaţie a tg a izolaţiei, cu
diferenţa de temperatură.
Acest coeficient se determină din diagrama rezultată, efectuând măsurarea tgd a izolaţiei la două
temperaturi diferite [dreapta tg = f (T)].
10) Temperatura bobinei este considerată temperatura uleiului la partea superioară a cuvei bobinei.
11) Recalcularea nu se ia în considerare dacă diferenţa de temperatură (la efectuarea măsurătorilor

în momente diferite) este mai mare de 5º C.
1) La PIF valoarea tg a izolaţiei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 30% valoarea măsurată în
2) În perioada de exploatare rezultatele măsurării tg se vor analiza în complexul rezultatelor tuturor
verificărilor efectuate asupra izolaţiei solide şi, respectiv, uleiului.
3) O urmărire specială a caracteristicilor izolaţiei solide şi, respectiv, a uleiului se va face din
momentul în care timpul exploatării tg a izolaţiei a crescut cu mai mult de 30% faţă de valoarea
măsurată în fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.
6.4. Verificarea trecerilor izolate tip condensator prevăzute cu bornă de măsură a capacităţii şi
a tg
1) Metodele de verificare – conform 3.1. E-I 53/82 şi instrucţiunilor furnizorului
2) Temperatura uleiului la partea superioară a cuvei în timpul verificărilor: între + 15º C si + 35º C
3) Măsurarea rezistenţelor de izolaţie, a tg c1 şi tg c2 , respectiv a capacităţilor C1 şi C2, se

efectuează la o umiditate relativă a aerului ambiant de cel mult 80% şi numai după ce s-a curăţit
izolatorul (inclusiv cel aferent bornei de măsură) cu alcool de 90º sau tetraclorură de carbon.
4) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 2500 V c.c.
5) Măsurarea capacităţii C1 şi a tg c1 se efectuează la tensiunea de 10 kV c.a., 50 Hz, cu puntea

Schering în schema directă.
6) Măsurarea capacităţii C2 şi a tg c2 se efectuează la tensiunea de 5 kV c.a., 50 Hz, cu puntea

Schering în schema inversă. Valoarea tensiunii de încercare trebuie scăzută la 1,5 kV c.a., dacă din
buletinul de fabrică rezultă că C2 şi tg c2 s-au măsurat la tensiunea de maximum 1,5 kV c.a., 50 Hz.
1) Se măsoară:
1.1) Rezistenţa de izolaţie:
- RC1 – între calea de curent şi borna de măsură a trecerii izolate;
- RC2 – între borna de măsură a trecerii izolate şi flanşa trecerii izolate;
- RC1+ C2 – între calea de curent şi flanşa trecerii izolate.

1.2) Tangenta unghiului de pierderi dielectrice: tg c1 şi tg c2
1.3) Capacităţile C1 şi C2.
1.4) Presiunea sau nivelul uleiului în trecerea izolată.
2) Valorile măsurate ale caracteristicilor menţionate la pct. 1 nu trebuie să depăşească limitele

maxime, precizate de fabrica constructoare, ale trecerii izolate respective (cap. 15).
3) Pentru trecerile izolate de 500 kV ruseşti:
- Rezistenţa de izolaţie a bornei de măsură nu trebuie să fie mai mică de 1500 M .
- Valoarea tg nu (tg c1 şi tg c2) nu trebuie să depăşească cu mai mult + 10% valoarea măsurată în
fabrică.
- Valoarea capacităţilor C1 şi C2 nu trebuie să depăşească cu mai mult de + 20% valoarea măsurată

în fabrică.
- PIF
- RT, RC, RK
6.5 Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării
1) metoda de măsurare este conform STAS 1703/80.
Se foloseşte metoda punţii.
2) Temperatura înfăşurării este considerată valoarea medie aritmetică a temperaturilor uleiului la

partea superioară (Tu.s.) şi, respectiv, la partea inferioară (T u.inf.) a cuvei:
Tinf. = (Tu.s. + Tu.inf.) / 2
3) După o perioadă mai îndelungată (circa 2 zile) de menţinere a bornei în starea deconectată de la
reţea, temperatura uleiului la partea superioară şi, respectiv, la partea inferioară a cuvei este, practic,
egală.
Valoarea rezistenţei înfăşurării nu trebuie să difere cu mai mult de  2% de valoarea măsurată în

- PIF
- RT, RC, RK
6.6. Verificarea trafo de curent de tip inclus

1) Verificare se efectuează când umiditatea relativă a mediului ambiant este sub 80%.
2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează cu megohmmetrul de 500, 1000 şi 2500 V c.c.
3) Temperatura transformatorului de curent de tip inclus se consideră egală cu temperatura uleiului la

partea superioară a cuvei.
4) Măsurarea rezistenţei ohmice se face prin metoda punţii, cu o precizie de cel puţin 0,2.
5) Pentru măsurarea curentului şi a tensiunii la proba cu tensiunea aplicată, precizia de măsurare va

fi de cel puţin 1,5.
6) După verificarea caracteristicilor de magnetizare, în mod obligatoriu se va efectua şi operaţia de

demagnetizare a trafo de curent de tip inclus, conform instrucţiunilor fabricii constructoare.
1) Controlul vizual exterior
Nu trebuie să existe deteriorări exterioare, scurgeri de ulei, murdărie pe placa cu bornele exterioare
ale înfăşurării secundare a transformatorului de curent de tip inclus.
2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie faţă de carcasa pusă la masă şi respectiv, faţă de celelalte trafo
de curent de tip inclus din aceeaşi carcasă.
3) Valoarea rezistenţei de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 1000 M la o temperatură de 20º C.
Dacă măsurarea rezistenţei de izolaţie s-a făcut fără dezlegarea conexiunilor la circuitele secundare
aferente, valoarea rezistenţei de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 2 M la o temperatură de 20º
C.
4) Încercarea izolaţiei înfăşurării secundare a trafo de curent de tip inclus cu tensiune aplicată, c.a.,
50 Hz, timp de 1 min.
Se încearcă izolaţia faţă de carcasa proprie pusă la masă şi faţă de înfăşurările secundare puse la
masă ale celorlalte trafo de curent de tip inclus din aceeaşi carcasă.
Conexiunile la circuitele secundare trebuie să fie dezlegate de la bornele înfăşurării trafo de curent de
tip inclus.
Valoarea tensiunii de încercare este egală cu valoarea precizată în instrucţiunile fabricii constructoare
a transformatorului de curent de tip inclus.
5) Verificarea polarităţii şi marcajelor corespunzătoare
6) Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării secundare a trafo de curent de tip inclus
Se măsoară rezistenţa pe toate prizele înfăşurării secundare.
Valoarea măsurată nu trebuie să difere cu mai mult de ± 2% faţă de valoarea din buletinul de fabrică
pentru trafo de curent respectiv.
7) Verificarea caracteristicii de magnetizare sau a punctului de control
Se verifică caracteristica de magnetizare (curba volt-amper) a trafo de curent, pe cât posibil la valori
ale curentului apropiate de valorile menţionate în buletinul de fabrică pentru aceeaşi probă.
Caracteristica de magnetizare trebuie să aibă aceeaşi alură cu cea din buletinul de fabrică.
Dacă în instrucţiunile furnizorului se solicită numai verificarea caracteristicii de magnetizare în punctul

de control, atunci la valoarea indicată de furnizor pentru curentul prin înfăşurarea trafo de curent de
tip inclus se măsoară tensiunea la bornele acestei înfăşurări. Valoarea acestei tensiuni nu trebuie să
depăşească valoarea limită precizată în instrucţiunile furnizorului.
- PIF
- RT, RC, RK
6.7. Verificarea etanşeităţii la ulei a bobinei
Metoda de verificare – conform instrucţiunilor fabricii constructoare
Condiţii de încercare – conform instrucţiunilor fabricii constructoare
- PIF
- RC şi RK, care implică dezetanşeizarea bobinei
6.8. Verificarea etanşeităţii bobinei (cuvă) la vacuum înaintat
Metode de verificare – conform instrucţiunilor fabricii constructoare
RC şi RK, care implică dezetanşeizarea cuvei, tratarea izolaţiei etc.
6.9. Verificarea înclinării conductei de legătură dintre cuvă şi conservator, a conductelor de

aerisire, a capacului bobinei

1) Înclinarea conductelor în direcţia releului de gaze: 2 - 3%
2) Înclinarea capacului cuvei în direcţia releului de gaze: 1 - 1,5%
- PIF
- RC şi RK, care implică demontarea conductelor sau înlocuirea bobinei
6.10. Verificarea traductoarelor de temperatură a indicatorului de nivel al uleiului în

conservator, a releului de gaze, a manometrelor etc.
- PIF
- RT, RC, RK
6.11. Verificarea instalaţiilor auxiliare (baterii de răcire, electropompe, electroventilatoare etc.)
Metoda de verificare – conform instrucţiunilor fabricii constructoare
- PIF
- RT, RC, RK
6.12. Verificarea dulapurilor cu elemente de comandă, control, protecţie, semnalizare, precum

şi a cablajelor aferente acestora
Metode de verificare – conform instrucţiunilor din cartea tehnică a bobinei

- PIF
- RT, RC, RK
ANEXA 6.1
VALORI LIMITA ADMISIBILE ALE CARACTERISTICILOR ULEIULUI ELECTROIZOLANT

RUSESC PENTRU BOBINELE DE REACTANTA CARE SUNT IN FUNTIONARE IN INSTALATIILE
RENEL
Tipul uleiului
TKP GK
Parametrii calitativi ai
uleiului Înainte
Înainte de După După La
La PIF În exploatare de În explo
umplere umplere umplere PIF
umplere
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Tensiunea de 35 pentru 110 kV
60 55 55 70 55 65 65
trăpungere 45 pentru 400 kV
Tangenta unghiului de
7 pentru 110 kV
ierderi dielectrice la 1,5 2,0 2,0 0,5 0,9 0,7 0,7
5 pentru 400 kV
0ºC (%), maximum
ndicele de aciditate
0,02 0,02 0,02 0,25 0,01 0,01 0,01 0,1
mg KOH/g), maximum
Conţinutul de acizi şi
lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lips
aze solubile în apă
Conţinutul de impurităţi
mecanice (% masă), lipsă lipsă lipsă lipsă 0,001 0,001 0,001 0,00
maximum
Punctul de
nflamabilitate (ºC), 135 135 135 134 135 135 135 134
minimum
Conţinutul de apă (%), 0,0025*) 0,0025*)
0,001 0,002**) 0,001 0,001 0,001 0,002
maximum 0,001**) 0,001**)
Conţinutul total de gaze
0,1 0,1 0,1 1**) 0,1 0,1 0,5 2
izolvate în ulei (%)
Punctul de completare 45 - - 45 45 - - 45
Proba natron 0,4 - - - - - - -
Viscozitate cinematică
%), maximum
a +50ºC 9 - - - 9 - - 9
a -30ºC 1500 - - - 1800 - - -
Stabilitatea la oxidare:
depuneri (% masă),
0,01 - - - 0,01 - - -
maximum
indicele de aciditate şi 0,10 - - - 0,10 - - -
leiului oxidant (mg
KOH/g), maximum
Conţinutul de aditiv
0,2 - - - 0,2 - - -
ntioxidant (% masă)
*) Cazul bobinelor cu conservator care permite contactul direct al uleiului cu aerul din atmosfera
exterioară
**) Cazul bobinelor cu conservator cu membrană de protecţie
[top]
7. TRANSFORMATOARE DE TENSIUNE
STAS 11612/2 - 89 Transformatoare de măsură

Instrucţiuni tehnologice de verificare a
3.1. RE-I 53-91
transformatoarelor de măsură (vol. II)
7.1. Încercarea uleiului din cuvă
Condiţiile de execuţia a probei
Proba se ia numai de la busonul de golire al cuvei, pe timp uscat, la temperaturi ambiante cuprinse
între 10º si 30º C, de regulã în sezonul cald (perioada martie - octombrie, cu condiţia ca umiditatea
relativă să fie de maximum 60%).
Proba de ulei se ia, de preferinţă, la transformatoarele de măsură în stare caldă (imediat după
deconectare).
Încercarea uleiului se execută numai la transformatoarele de măsură de 110 kV de tip inductiv,

precum şi la partea inductivă a transformatoarelor capacitive.
Luarea probelor din condensatoarele transformatoarelor de 110-400 kV de tip capacitiv este interzisă.
Conform cap. 21 şi anexelor 21.1 şi 21.2
Control cu curent
- PIF
- Intervenţii accidentale sau recondiţionări
- RT1), RC, RK
- Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau în cazul unor
valori la limită
Analiză redusă
Numai în cazul în care rezultatele nu sunt corespunzătoare.
Observaţii
a) La transformatoarele de fabricaţie străină, pentru care nu există ulei de rezervă pentru completări,
proba nu este obligatorie la punerea în funcţiune.
b) La transformatoarele de 6-60 kV proba este facultativă. În loc de efectuare probei, se va înlocui

uleiul la 6-10 ani, conform ITI.
c) La transformatoarele fabricate în România buletinele de fabrică sunt valabile la PIF dacă nu s-au
depăşit 6 luni de la data emiterii lor.
7.2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor
Măsurarea se execută cu megohmmetrul de 2500 V, la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse

între 10º si 30ºC, de regulã în sezonul cald (aprilie-septembrie).
Măsurarea se execută odată cu probele 7.1 şi 7.3.
Înainte de măsurare se curăţă carcasa de porţelan a transformatorului şi bornele de joasă tensiune.
Se măsoară succesiv rezistenţa de izolaţie între fiecare înfăşurare şi corpul metalic, precum şi între
înfăşurări luate două câte două.
La transformatoarele inductive cu izolaţie degresivă şi bornă de legare la pământ inaccesibilă, precum

şi la cele capacitive, măsurarea se execută numai între înfăşurările de joasă tensiune şi corpul
electric, precum şi între ele.
Rezultatele măsurătorilor se compară cu datele de referinţă, faţă de care nu se admit scăderi sub:
- 50% la transformatoarele cu Un  110 kV;
- 70% la transformatoarele cu Un > 110 kV.
În lipsa unor valori de referinţă iniţiale, valoarea măsurată la transformatoarele din exploatare trebuie
să fie mai mare decât:
- 2000 M pentru înfăşurarea de înaltă tensiune;
- 50 M pentru înfăşurarea de joasă tensiune (inclusiv pentru borna de nul a înfăşurării de înaltă
tensiune a transformatorului de tensiune cu izolaţia degresivă).
- PIF
- După intervenţii şi reparaţii accidentale
- RT1), RC, RK
- Anual la transformatoarele la care s-a constat o înrăutăţire a uleiului sau care prezintă valori ale
parametrilor de izolaţie la limită
Observaţii
Buletinele de fabrică sunt valabile dacă nu s-au depăşit 6 luni de la date emiterii lor.
7.3. Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg) la izolaţia principală
Măsurarea se execută cu puntea Schering, la transformatoarele inductive de 110 kV şi la cele

capacitive de 110-400 kV fabricate în România, de preferinţă la tensiunea nominală a
transformatorului, dar nu mai puţin de 10 kV. Măsurarea tg se execută, de obicei, în perioada aprilie-
septembrie, la temperaturi ambiante cuprinse între 10º ºi 30º C. Pentru a se trage concluzii adecvate
asupra stãrii izolaţiei transformatorului, măsurarea tg trebuie asociată cu măsurarea rezistenţei de
izolaţie şi analiza redusă a uleiului. Schemele de măsură utilizate sunt date în instrucţiunile de
exploatare.
Rezultatele se compară cu valorile de referinţă, faţă de care se admite o dublare a valorilor.
În cazul în care aceste valori lipsesc, se pot lua următoarele valori limită orientative pentru
transformatorului TEMU-110 kV şi elementul capacitiv TECU 110 kV:
tg
Ocazia
verificării
Etanş Respiraţie liberă TECU
PIF 1,2 1,8% 0,37%
Exploatare 3 5% 0,37%
După
1,2 1,8% 0,37%
recondiţionare
a) PIF
- Intervenţii, reparaţii accidentale şi recondiţionări
- RT, RC, RK
- Anual, la transformatoarele la care s-a constat înrăutăţirea uleiului sau care prezintă valori limită ale
tg.
b) La TECU 110-400 kV, care au montate contoare în secundar, în puncte de schimb de energie,
măsurătoarea se execută la PIF şi o dată la 4 ani.
Observaţii
a) Buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.
b) În exploatare, măsurările se vor executa numai în cazul când există utilajul adecvat pentru execuţia
măsurării (fără erori datorate influenţelor exterioare) sau când se pot deconecta celulele vecine sau
sistemul de bare vecin. La depăşirea valorii # din tabel, acestea se înlocuiesc putând fi montate în alt
punct al schemei, acesta nefiind punct de schimb de energie.
7.4. Încercarea izolaţiei înfăşurărilor secundare cu tensiunea alternativă mărită
Încercarea se execută cu 2 kV timp de 1 min.
Tensiunea se aplică succesiv între fiecare înfăşurare secundară şi celelalte legate la soclul (cuva)
transformatorului.
În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări.
- PIF
- RK
Observaţii
Buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.
7.5. Încercarea izolaţiei înfăşurărilor primare cu tensiune alternativă mărită
Valorile tensiunilor de încercare pentru transformatoarele fabricate în ţară sunt:
Um (kV) 7,2 12 (17,5) 25 (36) (42) (72) 123 245 420

207
Uînc. (kV) 18 25,2 34,2 45 63 72 126 414 610
166*)
*) Cele cu nivel de izolaţie redus
Transformatoarele de import se vor încerca cu 90% din tensiunea de încercare din fabrică.
1) Transformatorul cu izolaţie plină
a) Încercarea izolaţiei exterioare şi a înfăşurării primare faţă de soclu (cuvă) se face aplicând
tensiunea de încercare de la o sursă separată, între bornele înfăşurării primare legate între ele şi
bornele înfăşurării (înfăşurărilor) secundare scurtcircuitate şi legate la corpul metalic al
transformatorului şi la pământ.
Durata încercării este 1 min.
b) Încercarea izolaţiei între spire se face aplicând înfăşurării secundare o tensiune corespunzătoare
suficientă pentru a induce în înfăşurarea primară tensiunea primară prevăzută sau aplicând direct
tensiunea de încercare pe înfăşurarea primară. În ambele cazuri tensiunea trebuie măsurată pe
partea de înaltă tensiune. În timpul încercării, soclul (cuva), câte o bornă a fiecărei înfăşurări
secundare, precum şi una din bornele înfăşurării primare trebuie legate între ele şi la pământ.
Frecvenţa tensiunii de încercare trebuie mărită (100-200 Hz) pentru evitarea creşterii excesive a
curentului de magnetizare (de mers în gol).
Pentru o frecvenţă de 100 Hz sau mai mult, durata încercării cu tensiune indusă este dată de formula:
în care:
fn = 50 Hz;
ft este frecvenţa tensiunii de încercare (100-200 Hz).
2) Transformatoarele cu izolaţie degresivă
a) Încercarea izolaţiei externe şi interne (izolaţia înfăşurării primare faţă de masă şi între spire) se face
ca la pct. 1.b, cu diferenţa că borna înfăşurării primare, destinată a fi pusă la pământ în exploatare,
trebuie pusă la soclu (cuvă) şi la pământ (în cazul în care legătura nu este realizată constructiv).
b) Încercarea bornei de legare la pământ a înfăşurării primare (în cazul în care ambele capete ale
acestei înfăşurări sunt accesibile) se face cu o tensiune alternativă de 2 kV timp de 1 min.
3) Transformatorul de tensiune capacitiv
a) Încercare pe elemente componente
Condensatorul se încearcă la 0,85 din tensiunea de încercare prevăzută în tabel pentru

transformatoarele cu izolaţie plină. Partea inductivă se încearcă cu tensiune indusă de frecvenţă
mărită, cu valoarea de 40 kV. În serie cu transformatorul se încearcă şi bobina Lo. Capătul de izolaţie
degresivă al înfăşurării transformatorului se va lega la masă.
b) Încercarea pe ansamblu
Încercarea se execută în condiţiile prevăzute la pct. 2.a, utilizându-se o tensiune de frecvenţă mărită
(100-200 Hz).
În timpul încercării nu este permis să apară străpungeri, conturnări, efluvii pe suprafaţa carcasei
izolante sau zgomote neobişnuite în interiorul transformatorului.

1) - PIF (numai transformatoarele inductive până la 35 kV inclusiv)
- Intervenţii şi recondiţionări
2) - PIF (numai transformatoarele inductive până la 35 kV inclusiv)
- Intervenţii şi recondiţionări
3.a) - RK şi IA sau după reparaţii în atelier, când elementele principale (condensatorul şi partea
inductivă) sunt separate prin decuvare
b) - RK şi IA sau după reparaţii în atelier, când există instalaţii de încercare cu înaltă tensiune
adecvate.
7.6. Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurărilor (facultativ în exploatare)
Măsurarea se execută la transformatoarele (elementele) inductive, în curent continuu, cu puntea

Wheatstone sau cu metoda voltmetru-ampermetru. Măsurarea se execută pentru fiecare înfăşurare în
parte.
Rezultatul măsurării raportat la aceeaşi temperatură nu trebuie să difere cu mai mult de 2% faţă de
valorile de referinţă.
- PIF
- Intervenţii şi reparaţii accidentale la înfăşurări
- RK
7.7. Verificarea polarităţii înfăşurărilor
Verificarea se face în curent continuu, conform metodelor indicate în instrucţiunile de exploatare.
Polaritatea trebuie să corespundă cu notaţia bornelor.
- PIF
7.8. Verificarea raportului de transformare

Măsurarea se execută, de preferinţă, la tensiunea nominală, utilizând aparate de măsură şi
transformatoare etalon de clasă 0,2 sau 0,5.
Verificarea se face pentru toate înfăşurările secundare.
Rezultatele se compară cu datele din buletinul de fabrică sau datele înscrise pe eticheta
transformatorului.
- PIF
- Reparaţii accidentale
- RK
7.9. Determinarea erorilor de unghi şi de raport
Verificarea se face cu instalaţii special destinate acestui scop.
Rezultatele măsurătorilor trebuie să se încadreze în limitele de erori prevăzute de STAS 11612/3,4 în

vigoare.
- Conform normativelor metrologice
7.10. Ridicarea caracteristicii de mers în gol
Ridicarea caracteristicii se execută la transformatoarele inductive, pentru fiecare înfăşurare

secundară în parte, prin alimentarea lor cu o tensiune până la 1,3 U n. În timpul verificării, atât
înfăşurarea primară, cât şi celelalte înfăşurări sunt deschise.
Curentul de mers în gol la Un nu a depăşi valorile de referinţă.
- PIF
- RK
7.11. Măsurarea sarcinii secundare
Măsurarea se execută după montajul definitiv al circuitului alimentat de transformatorul de tensiune,

cu toate aparatele şi releele conectate.
Sarcina măsurată nu trebuie să depăşească sarcina nominală a secundarului respectiv, pentru clasa
de precizie dată.
- PIF
- Modificări în circuitul de tensiune
- RK
7.12. Verificarea integrităţii circuitului antiferorezonant la trafo capacitive TECU 110-400 kV
Proba constă în măsurarea căderii de tensiune pe rezistenţa cu silit (U R1) din circuitul
antiferorezonant, conform metodologiei i) din circuitul antiferorezonant, conform metodologiei indicate
în instrucţiunile de exploatare. În caz de dublu se măsoară prin rezistenţă (I R1).
1) Pentru transformatoarele conectate direct la bare (linte)
Proba se face prin alimentarea transformatorului dintr-o sursă independentă, cu ajutorul unei instalaţii
de încercare mobilă. În cazul în care nu se dispune de o sursă mobilă de înaltă tensiune şi de mare
putere, verificarea se poate face la o tensiune redusă (30 kV), aplicată direct pe unitatea de bază a
ansamblului de condensatoare de înaltă tensiune, fixată pe capacul cuvei inductive.
1) Pentru transformatoarele noi, valorile măsurate se compară cu valorile din buletinul de fabrică, faţă
e care nu vor diferi cu mai mult de 20%.
2) Pentru transformatoarele din exploatare, se pot lua în considerare următoarele valori orientative
pentru UR1 şi IR1:
- în cazul alimentării transformatorului la tensiunea nominală:
UR1 (V) IR1 (A)
Trafo normal 30-60 0,04-0,1
< 30 < 0,04

Trafo defect
> 60 > 0,1
- în cazul alimentării unităţii de bază la 30 kV:

UR1 (V) IR1 (A)
Trafo normal 20-45 0,02-0,05
< 20 < 0,02

Trafo defect
> 45 > 0,05
- PIF
- La funcţionări intempestive ale protecţiilor
În cazul unor erori mari la măsurarea tensiunii
- RT1), RC, RK
1)Proba se execută la minimum 2 ani pentru transformatoarele fabricate în România şi la minimum 6

ani pentru transformatoarele de fabricaţie străină.
[top]
8. TRANSFORMATOARE DE CURENT
STAS 11612/1 - 88 Transformatoare de măsură

Instrucţiuni tehnologice de verificare a
3.1. RE-I 53-91
transformatoarelor de măsură (vol. II)
8.1. Încercarea uleiului în cuvă
Proba se ia numai de la buşonul de golire a cuvei, pe timp uscat, la temperaturi ale mediului ambiant
cuprinse între 10º C si 30º C, de regulã în sezonul cald (perioada aprilie-septembrie), cu condiţia ca
umiditatea relativă să fie mai mică de 80%.
Proba de ulei se ia, de preferinţă, la transformatoarele de măsură în stare caldă (imediat după
deconectare). Încercările uleiului se execută numai la transformatoarele de măsură din reţelele de
110-400 kV.
Conform cap. 21 şi anexelor 21.1 şi 21.2.
Control curent
- PIF
- Intervenţii, reparaţii accidentale sau recondiţionări
- RT1), RC, RK
- Anual, la transformatoarele la care s-a constat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau în cazul unor
valori la limită

Analiză redusă
Numai în cazul în care rezultatele controlului curent nu sunt corespunzătoare.
Observaţii
a) La transformatoarele de fabricaţie străină proba nu este obligatorie la punerea în funcţiune.
b) La transformatoarele de 6-10 kV, proba este facultativă. În loc de efectuarea probei, se va în locui
uleiului la 6-10 ani, conform ITI.
c) La transformatoarele fabricate în România, buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au
depăşit 6 luni de la data emiterii lor.
8.2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor
Măsurarea se execută cu megohmmetrul de 2500 V, la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse

între 10º C si 30º C, de regulã în sezonul cald (aprilie-septembrie). În timpul măsurării, temperatura
uleiului din transformatorul de curent verificat va fi aproximativ aceeaşi cu mediul ambiant.
Măsurarea se execută odată cu probele 8.1 şi 8.3. Înainte de măsurare se curăţă carcasa de porţelan
a transformatorului şi bornele de j.t. Se măsoară succesiv rezistenţa de izolaţie între fiecare
înfăşurare şi corpul metalic, precum şi între înfăşurări luate două câte două.
Rezultatele măsurătorilor se compară cu cele obţinute la PIF, faţă de care nu se admit scăderi sub:
 50% la transformatoarele cu Un  110 kV;

 70% la transformatoarele cu Un > 100 kV.
În lipsa unor valori de referinţă iniţiale, valoarea măsurată la transformatoarele din exploatare trebuie
să fie mai mare decât:
 5000 M pentru înfăşurări de înaltă tensiune (la transformatoarele de 110-400 kV);

 2000 M pentru înfăşurarea de înaltă tensiune a transformatoarelor de 6-35 kV;
 10 M pentru înfăşurarea de joasă tensiune.
- PIF
- Dipă intervenţii şi reparaţii accidentale
- RT1), RC, RK
- Anual, la transformatoarele la care s-a constat o înrăutăţire a uleiului sau care prezintă valori ale

8.3. Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg) al izolaţiei principale
Măsurarea se execută cu puntea Schering, la transformatoarele de 110-400 kV, de preferinţă la

tensiunea nominală a transformatorului, dar nu la mai puţin de 10 kV.
Măsurarea tg se execută, de obicei, în perioada aprilie-septembrie, la temperaturi ambiante cuprinse

între 10º si 30º C. În timpul mãsurării, temperatura uleiului din transformatorul verificat va fi
aproximativ aceeaşi cu a mediului ambiant. Schemele de măsură utilizate sunt date de instrucţiunile
de exploatare.
Rezultatele se compară cu valorile de referinţă.
Se consideră normală dublarea valorii iniţiale la 5 ani, indiferent dacă transformatorul este sau nu sub
sarcină.
În cazul în care valorile de referinţă lipsesc, se pot lua următoarele valori limită orientative:
a) Pentru transformatoarele de curent de 110 kV:
Ocazia verificării tg a izolaţiei principale măsurată cu puntea de

10 kV
Etanş Respiraţie liberă
PIF 1,2% 1,5%
În exploatare 3% 5%
Recondiţionare 1,2% 1,5%
b) Pentru transformatoarele de curent de 220-400 kV:
Ocazia verificării tg a izolaţiei principale măsurată cu puntea de

10 kV
PIF 1%
În exploatare 2,5%
- PIF
- RT, RC, RK
- Anual, la transformatoarele la care s-a constat o înrăutăţire a uleiului sau care prezintă valori ale
Observaţii
Buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor. În
exploatare, măsurările la transformatoarele de 110-400 kV se vor executa numai în cazul când există
utilajul de măsură adecvat pentru executarea măsurării (fără erori datorate influenţelor exterioare) sau
când se pot deconecta celulele sau sistemul de bare din apropiere.
8.4. Încercarea izolaţiei înfăşurării secundare cu tensiune alternativă mărită
Încercarea se execută cu:
- 2 kV – 1 min., pentru înfăşurările având un curent nominal de 5A;
- 4 kV – 1 min, pentru înfăşurările având un curent nominal de 1 A şi o putere nominală egală sau mai
mare de 30 kV, în cazul în care furnizorul nu indică alte tensiuni de încercare. Tensiunea se aplică
succesiv între fiecare înfăşurare secundară şi celelalte legate la soclul /cuva) transformatorului.
În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări.
- PIF
- Intervenţii accidentale şi recondiţionări
- RK
8.5. Încercarea izolaţiei înfăşurării primare cu tensiune alternativă mărită aplicată
a) Izolaţia principală
Tensiunea se aplică timp de 1 min între bornele înfăşurării primare legate între ele şi soclul (cuva)
plus bornele înfăşurării secundare legate la pământ. Pentru transformatoarele fabricate în ţară,
tensiunea de încercare este:
Um (kV) 7,2 12 (17,5) 24 (36) (42) (72) 123 245 420

Uînc (kV) 18 26,2 34,2 45 63 72 126 207 414 610
Transformatoarele din import se vor încerca cu 90% din tensiunea de încercare în fabrică.
b) Secţiunile înfăşurărilor primare comutabile
Izolaţia între înfăşurările primare comutabile se încearcă cu megohmmetrul de 2500 V.
În timpul încercării nu este permis să apară străpungeri, conturnări, efluvii pe suprafaţa carcasei
izolante sau zgomote neobişnuite în interiorul transformatorului.
- PIF (numai pentru transformatoarele până la 35 kV inclusiv)
- RK (pentru transformatoarele până la 35 kV inclusiv)
8.6. Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurărilor (facultativ în exploatare)
Verificarea se execută în curent continuu, cu puntea Wheatstone sau prin metoda voltmetru-
ampermetru.
Rezultatul măsurătorilor, raportat la aceeaşi temperatură, nu trebuie să difere mai mult de 2% faţă de
valorile de referinţă.
- PIF
- Intervenţii li reparaţii accidentale la înfăşurări
- RK
8.7. Verificarea polarităţii
Verificarea se face în curent continuu, conform metodelor indicate în instrucţiunile de exploatare.
Polaritatea trebuie să corespundă cu schema şi notaţiile bornelor.
- PIF
- Intervenţii şi reparaţii accidentale la înfăşurări.

8.8. Verificarea raportului de transformare
Măsurarea se execută, de preferinţă, la curentul nominal, utilizând aparate de măsură şi,

transformatoare etalon de cl. 0,2 sau 0,5.
În cazul în care transformatorul are mai multe secţiuni primare, verificarea se execută pentru
conexiunea necesară funcţionării transformatorului, specificându-se raportul de transformare pe care
a rămas conectat transformatorul.
Rezultatele se compară cu datele din buletinul de fabrică sau cu datele înscrise pe eticheta
transformatorului.
- PIF
- La schimbarea raportului de transformare al transformatorului
- RK
8.9. Determinarea erorilor de raport şi unghi
Verificarea se face cu instalaţii special destinate acestui scop, conform normativelor metrologice.
Rezultatele trebuie să se încadreze în limitele de erori prevăzute de STAS 11612/2 în vigoare.
- Conform normativelor metrologice
8.10. Ridicarea curbei volt-amperi (facultativ în exploatare)
Curba se ridică pentru fiecare din înfăşurările secundare ale transformatorului în parte. În timpul
verificării, atât înfăşurările primare, cât şi celelalte înfăşurări secundare sunt deschise.
Curbele se compară cu cele iniţiale sau cu cele ridicate de transformatoare de acelaşi tip.

- PIF
- Intervenţii, reparaţii accidentale la înfăşurări
- RK
8.11. Măsurarea sarcinii secundare
Proba se execută după montajul definitiv al circuitului de curent, cu toate aparatele şi releele incluse.
Sarcina măsurată nu trebuie să depăşească sarcina nominală a secundarului, respectiv pentru clasa
de precizie dată.
- PIF
- Modificări în circuitele de curent (introduceri sau modificări de aparate)
- RK

5 Incercari Si Masuratori - Transformatoare Electrice

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

5 Incercari Si Masuratori - Transformatoare Electrice

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

NORMATIV DE ÎNCERCĂRI ŞI MĂSURĂTORI LA ECHIPAMENTE ŞI

1.3. Condiţii specifice de executare a încercărilor şi contoarelor pentru transformatoare,

*) În continuare, se va folosi numai termeni „transformator” şi se va înţelege şi „autotransformator”

1.3.1. În cadrul acestui normativ, la cap. 5 şi 6 sunt tratate transformatoarele şi autotransformatoarele

1.3.2. Prevederile capitolelor 5 şi 6, referitoare la volumul încercărilor, măsurătorilor, verificărilor, la

1.3.3. După executarea încercărilor şi măsurătorilor prevăzute, este necesară interpretarea

 1 an pentru transformatoarele cu Sn  63 MVA, de tensiuni nominale < 110 kV;

Încercări şi măsurători privind starea izolaţiei

1.3.8. Măsurarea caracteristicilor izolaţiei se efectuează pe timp frumos, la o umiditate relativă a

1.3.9. Încercările şi măsurătorilor se execută după umplerea cu ulei a transformatorului şi aerisirea

 rigiditatea dielectrică a uleiului, eventual analiza redusă a uleiului, dacă se apreciază a fi

1.3.11. Determinarea tg a izolaţiei înfăşurărilor în ulei a transformatoarelor cu tensiuni până la 35 kV

Alegerea se va face în funcţie de anotimpul în care se execută măsurătoarea.

a) Recalcularea rezistenţei de izolaţie pentru o altă temperatură

În timpul măsurării la punerea în funcţiune temperatura a fost de t1 = 18º C, deci t = t2 – t1 = 3o C.

Deci, rezistenţa de izolaţie minimă la punerea în funcţiune va fi de R 60 = 1639 x 0,70 = 1147 M

b) Recalcularea tg a înfăşurărilor pentru o altă temperatură

Deci, valoarea tg măsurată în fabrică şi readusă la 18ºC va fi:

tg = 0,4/1,09 = 0,36%

1.4. Condiţii specifice de executare a probelor de ulei

Definiţii privind uleiul electroizolant

5. TRANSFORMATOARE, AUTOTRANSFORMATOARE DE PUTERE

Standarde şi documente de referinţă

STAS 170/1.7-80 Transformatoare de putere în ulei

5.1. Încercarea uleiului

Condiţiile de execuţie a probei

1) Recoltarea probelor, precum şi metodologia de încercare vor respecta standardele respective.

4) Se acceptă ca la punerea în funcţiune a transformatorului nou, după reparaţia capitală sau la

Indicaţiile şi valorile de control

Momentul efectuării probei

Conform cap. 21 şi anexelor 21.1 şi 21.2

- Anual la trafo de putere aflate în starea operativă “rezervă rece”

5.2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor R60 şi a coeficientului de absorbţie R60/R15

Condiţiile de execuţie a probei

a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie se execută conform STAS 1703/7-

(IT + MT) – (JT + masă)

(IT + MT) – (JT + masă)

4) Temperatura de măsurare şi de raportare a rezultatelor este temperatura uleiului în straturile

Megohmmetrul de măsură trebuie să aibă putere suficientă (minimum 3 mA la scurtcircuit la bornele

7) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie se face înainte de determinarea

8) Aparatele de 100 V se vor folosi pentru înfăşurări peste 10 kV inclusiv.

11) Rezistenţa de izolaţie a conductoarelor de legătură a megohmmetrului la trafo nu trebuie să fie

Se face menţiunea că temperatura indicată în buletinul de fabrică este temperatura uleiului în

K1 1,04 1,08 1,13 1,17 1,22

K1 1,5 1,84 2,25 2,75 3,4

K1 4,15 5,1 6,2 7,5 9,2

Indicaţiile şi valorile de control

2) Pentru transformatoarele care au suferit o reparaţie în fabrică sau în ateliere specializate, cu

Un (kV) 20ºC 50ºC

110-220 600 180

400 1000 M 300

b) Coeficientul de absorbţie (Kabs)

2) Pentru transformatoarele aflate deja în exploatare, valoarea coeficientului de absorbţie nu se

Kab  1,2 pentru transformatoare de putere cu U  110 kV;

Kab  1,3 pentru transformatoare de putere cu U > 110 kV.

Momentul efectuării probei

- La trafo de putere aflate în starea operativă „rezervă rece”, la fiecare 2 ani

5.3. Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg) şi a capacităţii izolaţiei

Condiţiile de execuţie a probei

Pentru transformatoarele de putere se vor face cel puţin pentru combinaţiile:

(IT + MT) – (JT + masă)

2) Măsurarea tg a izolaţiei înfăşurărilor se efectuează la o umiditate relativă a aerului ambiant de

3) Măsurarea se efectuează după verificarea cu megohmmetrul a rezistenţei de izolaţie şi a

9) Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei apropiată de cea indicată în buletinul de fabrică