Ambalaje Polimerica Curs

Ambalaje polimerice
conf.dr.ing. Paul Stănescu
Tel: 0722.127.321
e-mail: paul_stanescu@yahoo.com
Evaluare
- 2 verificari pe parcurs – 40 p (2 x 20 p)
- Verificare finala – 20 p (saptamana 13)
- 40 p tema de casa (referat) – prezentare sapt. 14

-30 p referatul propriu zis (sa nu lipseasca bibliografia)
-10 p prezentarea
1
Curs 1
- Definiţie
- Rol
- Clasificare
Ambalaj = totalitatea elementelor destinate protecţiei unui

produs / lot de produse, în scopul menţinerii calităţii şi
integrităţii pe timpul manipulării, transportului, depozitării,
desfacerii şi consumului şi pentru înlesnirea acestor operaţiuni.
Rolul ambalajelor
1. Rolul iniţial al ambalajelor - protecţie fizico-
chimică:
- protecţie împotriva agenţilor atmosferici: umiditate, praf,
radiaţii
- protecţie mecanică: împotriva şocurilor
- facilitarea distribuţiei şi depozitării unei anumite cantităţi

de produs prin unitizare şi containerizare
- prezervarea calităţii: inhibarea/stoparea schimbărilor

chimice şi biologice în timpul transportului,
manipulării şi depozitării
2
Rolul ambalajelor
2. Funcţii comerciale şi de marketing, de prezentare

a produsului şi intensificare a vânzării:
- semnalizare (la locul de vânzare): atragerea atenţiei

clientelei () - constituind un veritabil suport media
- informarea consumatorului privind menţiunile legale ()
- facilitarea identificării produsului, precum şi

diferenţierea uşoară a produsului (tipului de produs)
pe care îl conţine faţă de produsele concurente ().
Rolul ambalajelor
2. Funcţii comerciale şi de marketing
atragerea atenţiei clientelei
http://www.toxel.com/inspiration/2009/03/29/
3
Rolul ambalajelor
http://www.thedieline.com/blog/2012/3/27/student-spotlight-juicy-juice.html
Rolul ambalajelor
http://www.gloriousmind.com/great-product-packaging-designs/
4
Rolul ambalajelor
3. Alte roluri / avantaje ale ambalajelor actuale:
- evidenţierea desigilării
- Securitate:
- anti – contrafacere
Rolul ambalajelor
- sistem de deschidere şi reînchidere

- Comoditate:
- facilitare transport/distribuţie.
5
Rolul ambalajelor

- verificarea regimului
- Siguranta alimentara de temperatura
Ambalaje Inteligente - verificarea perioadei
de validitate
Clasificarea ambalajelor
1. În funcţie de rolul ambalajului (a se vedea capitolul Rolul
ambalajelor):
- protecţie fizico-chimică a produsului
- comercial - marketing
2. După specificul produsului ambalat:
- ambalaje pentru produse alimentare (!!!) – restricţii/condiţii
- ambalaje pentru produse nealimentare
6
3. În funcţie de numărul de utilizări :
- ambalaje de unică folosinţă

(de cele mai multe ori reciclabile)
- ambalaje reutilizabile: acelaşi ambalaj poate fi refolosit fără

nicio modificare:
- în acelaşi scop cu ambalajul iniţial
- în alte scopuri: pot fi folosite o perioadă îndelungată

ca accesoriu menajer
4. În funcţie de sistemul de circulaţie:
- sistem de restituire a ambalajelor: valabil în general pentru

ambalaje reutilizabile în acelaşi scop cu destinaţia iniţială ()
(se practică prin sistemul “garanţie ambalaj” sau “ambalaj la

schimb”)
“garanţia” în circuitul BHR pentru ambalajele de bere este de circa
0,14-0,15 € pentru o sticlă, şi de 55-60 € pentru un butoi metalic.
- sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor: în general,

pentru ambalaje de unică folosinţă (chiar şi cele reciclabile)
7
5. După numărul de produse ambalate în unitatea de
ambalaj :
- ambalaje individuale: ambalarea unui singur produs solid
- ambalaje colective: mai multe produse solide
- în aceeaşi categorie intră şi ambalajele celulare
- ambalare porţionată (în general, cantitativ): pentru fluide,
produse pulverulente
6. După apropierea de produs:
- ambalaje primare: intră în contact direct cu produsul ()
- ambalaj secundar (supraambalaj):

- anvelopează (îmbracă) un lot de produse ambalate primar,
fixandu-le rigid (bax) ()
- ambalaj suplimentar destinat prezentării produsului la locul de
vânzare ()
- ambalaj terţiar, etc: de obicei doar cu scop de a facilita

transportul/depozitarea, fără scop de marketing ()
8
7. După materialul din care este confecţionat ambalajul:
- ambalaje din hârtie şi carton

- ambalaje din sticlă
- ambalaje din metal
- ambalaje din materiale plastice
- ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri
- ambalaje din materiale textile
- ambalaje mixte:
hartie/polimer; hartie/metal/polimer; textil/polimer
Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de :
- caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat;

- domeniul de utilizare a ambalajului;
- mărimea (intensitatea) factorilor care pot acţiona asupra
produsului pe timpul manipulării, transportului şi al depozitării;
- nivelul de protectie ce se doreste a fi asigurat;
- nivelul de dezvoltare şi puterea economică a consumatorilor/

grupului tinta caruia ii este destinat produsul
9
http://www.ecoromambalaje.ro/
10
De ce este necesara reciclarea deseurilor polimerice ?

Evolutia statistica a consumului de materiale polimerice
http://www.statista.com/statistics/282732/global-production-of-plastics-since-1950/
11
De ce este necesara reciclarea deseurilor polimerice ?
http://www.plasticseurope.org/documents/document/20150227150049-
final_plastics_the_facts_2014_2015_260215.pdf
http://www.plasticseurope.org/documents/document/20150227150049-final_plastics_the_facts_2014_2015_260215.pdf
12
http://www.plasticseurope.org/documents/document/20150227150049-final_plastics_the_facts_2014_2015_260215.pdf
13
Ambalaje polimerice
Curs 2
- Ambalaje din sticlă

- Ambalaje din hârtie / carton
- Ambalaje metalice
- Ambalaje din lemn
Sticla
- amestec de dioxid de siliciu şi oxizi ai diferitelor metale
- material necristalizat (amorf)
- rezistenţă mecanică şi duritate mare, coeficient de dilatare mic
- nu are punct de topire definit → prin încălzire se înmoaie treptat →

permite prelucrarea prin suflare, presare, turnare, laminare.
Obţinere → topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din

nisip de cuarţ, CaCO3, Na2CO3 (K2CO3) şi materiale auxiliare.
1
Sticla
Proprietăţile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziţia lor.
- Sticla de sodiu (obişnuită) ~ 6SiO2·CaO·Na2O → geamuri, ambalaje

- Sticla de potasiu ~ 6SiO2·CaO·K2O – termorezistentă → vase de laborator
- Conţinut mic de Al2O3, B2O3 – sticlă termorezistentă, dilatare mică, rezistenţă
chimică → vase de laborator (Jena, Pirex)
- Sticla de plumb ~ 6SiO2·PbO·K2O – densitate mai mare, indice de refracţie mai
ridicat → Cristal
- Sticlă de Pb (> cristal) sau conţinut mic de TiO2, CdO, La2O3, Bi2O3 – sticla flint –
indici de refracţie mari, dispersii mici ()
- Conţinut mic de BaO, P2O5, Al2O3, NaF, KF, La2O3 – sticla crown – indici de
refracţie mici şi dispersii mici ()
- Oxizii de Fe, Co, Cr, Cu etc introduşi în topitură → sticlă colorată
Sticla
Avantaje ce conduc la utilizarea sticlei în domeniul ambalajelor
- inertă chimic faţă de componenţii produselor ambalate
- bune proprietăţi de barieră la: gaze, vapori, lichide, grăsimi, arome
- nu are miros, nu transmite şi nu modifică gustul produselor
- este transparentă → controlul vizual al produselor ambalate
- poate fi colorată şi etichetată → protecţie suplimentară a produselor

alimentare împotriva radiaţiilor UV - VIS
- prezintă rezistenţă mecanică bună (mai puţin la şoc)
- poate fi prelucrată în forme variate
2
Sticla
Avantaje ce conduc la utilizarea sticlei în domeniul ambalajelor
- conferă proprietăţi igienico-sanitare (fierbere, sterilizare chimică)
- diferite sortimente → permit rezistenţă chimică, termică mărită
- poate fi reciclată (teoretic, la infinit, fara pierderi de calitate)
Dezavantaje:
- fragilă şi casantă
- necesită un sistem de închidere separat
- dificultăţi în utilizare datorate greutăţii şi fragilităţii
Sticla
3
Sticla
Reciclare
1 tonă sticlă reciclată înseamnă economie de:
- 1,2 t nisip, calcar şi sodă
- 100 kg cărbune
- 24 kg alte substanţe chimice
- energie electrică - aproximativ 25%.
Fiecare 10% de sticlã reciclatã înseamnã:

•10% scãderea SO2
•6% scãderea oxizi de azot (NOx)
•17% reducerea CO2
•2.5% reducerea consumului de electricitate /gaze naturale
•6°C reducerea temperaturii în cuptor
•9.5% reducerea de materii prime
http://www.gpi.org/learn-about-glass/
Sticla
Reciclare
http://www.feve.org/FEVE-STATIS-2013/Recycling-2011.html
4
Hârtia
Avantaje
- material uşor
- bună flexibilitate, nu este casantă
- poate fi îndoită şi lipită
- poate fi rezistentă la grăsimi
- absorb lichidele şi vaporii
- poate fi ruptă/sfâşiată cu uşurinţă
- excelent substrat pentru tipărire
Hârtia
Dezavantaje
- slabe proprietăţi de barieră (fără acoperire sau laminare)
- slabe proprietăţi mecanice (mai ales dupã umezire)
Tipuri de hârtie utilizată în domeniul ambalajelor:
- hârtie netratată pentru ambalaje inferioare nerezistente
- hârtie tratată chimic pentru ambalaje (hârtie cerată, lăcuită)
- hârtie acoperită cu aluminiu, celofan, polietilenă
- hârtie cu conţinut de fibre sintetice
5
Hârtia
Procedee utilizate în scopul îmbunătăţirii unor proprietăţi:
- adaos de agenţi chimici în pasta fibroasă sau în maşina de
prelucrat (răşini, ceruri, coloranţi, sub formă de soluţii sau
dispersii) → rezistenţă la apă sau grăsimi
- adaos de straturi pigmentare → îmbunătăţirea capacităţii de
tipărire
- tratare specială prin impregnare, laminare, stropire sau
cretare cu materiale plastice, parafină
Cartonul
Tipuri de carton utilizate pentru ambalaje:
- carton duplex (obişnuit) → pentru ambalaje imprimate prin offset
- carton triplex → ambalaje de transport → prezinta rezistenţă
mare la plesnire
- carton ondulat → cu rezistenţă mecanică şi elasticitate bună →
protecţie mecanică → transport
- carton stratificat cu ceară, LDPE sau compuşi de adaos în
compoziţie → creşterea proprietăţilor de barieră
6
Cartonul
Cartonului ondulat este obţinut din trei semifabricate:
- hârtia strat ondulat (hârtia miez) - O
- hârtia strat neted (hârtia capac) - N
- strat adeziv (clei de amidon) - A
Tipuri de carton ondulat (după numărul de straturi de hârtie) :
-tip II -tip III -tip V -tip VII

O/N N/O/N N/O/N/O/N N/O/N/O/N/O/N
Cartonul
Avantajele ambalajelor din carton ondulat:
- bună protecţie mecanică a produselor
- greutate redusă
- protecţie la variaţiile de temperatură
- preţ de producţie mult inferior altor categorii de ambalaje
- se transportă pliate
- se pretează transportului paletizat
- se pot refolosi de mai multe ori
- se recuperează integral, ele fiind biodegradabile

- au un aspect plăcut şi pot fi imprimate personalizat
7
Cartonul
Reciclarea deşeurilor de ambalaje din hârtie şi carton
Deşeurile de maculatură → materie primă secundară :
- conservarea pădurilor: 1 t de maculatură reciclată salvează

5 mc lemn de pădure = 10 copaci
- consumuri energetice de 2-3 ori mai reduse la prelucrarea

maculaturii decât în cazul folosirii fibrelor celulozice
- apele reziduale → încărcare de 3-4 ori mai mică în poluanţi
- hârtia şi cartonul se reciclează de aproximativ 10 ori.
Cartonul
Reciclarea deşeurilor de ambalaje din hârtie şi carton
http://www.paperforrecycling.eu/
8
Ambalaje metalice
Avantaje
- materiale rigide, cu densitate mare (oţel) sau mică (aluminiu)
- bună rezistenţă mecanică
- proprietăţi de barieră foarte bune pentru lumină, lichide, gaze şi

arome
Dezavantaje
- necesită sistem de închidere separat
- pot reacţiona cu produsul rezultând "dizolvarea" metalului
Ambalaje metalice
Coroziune = distrugere parţială sau totală a materialelor metalice în
urma unor reacţii chimice sau electrochimice.
Coroziunea chimică
- distrugerea metalelor şi aliajelor prin reacţii heterogene la suprafaţă
- reacţie cu un gaz coroziv (O2) sau neelectroliţi (H2O)
- rezultatul coroziunii: oxizi → pelicule pe suprafaţa metalului

- peliculele pot reduce viteza de înaintare a procesului de coroziune
Coroziunea electrochimică - proces anodic/catodic → între

suprafaţa metalică şi mediul de electrolit (produsul alimentar).
9
Ambalaje metalice
Factori ce influenţează coroziunea:
- natura metalului şi proprietăţile peliculei de oxid ce se formează
- Cr, Ni, Mo conferă oţelurilor speciale rezistenţă la oxidare
- puritatea metalului
- starea suprafeţei şi structura metalului: rugozitatea, sudarea şi

tratamentele termice favorizează coroziunea
- temperatura
- agresivitatea mediului.
Ambalaje metalice
Aluminiul
- în medii acide → se dizolvă ca Al3+ + H2
- în soluţii alcaline → se dizolvă ca ion aluminat AlO2-
- în contact cu aerul → peliculă de Al2O3 cu grosimea de
0,01-0,03 µm
- pelicula se dizolvă în soluţii puternic acide şi puternic bazice →
coroziune intensă a Al în aceste medii.
- în mediile neutre şi în apă stratul de oxid este stabil
10
Ambalaje metalice
Foliile din aluminiu:
- grosime de aproximativ 20 µm → dar este posibilă obţinerea unor
folii cu grosimi de 4-6 µm.
- pentru produsele zaharoase se utilizează folii de aluminiu cu grosimi
de 7-12 µm.
- sunt utilizate mai ales pentru produsele alimentare sensibile la
acţiunea luminii după o prealabilă caşurare a lor pe materiale plastice
- foi de aprox. 0,35 mm → diverse caserole, tãvite
Ambalaje metalice
Avantajele foliei de aluminiu
- impermeabile la grăsimi şi substanţe de aromă
- se pot prelucra pe maşinile de ambalat
- oferă condiţii bune de tipărire
- suprafaţă strălucitoare - reflectă razele solare
- stabilitate la temperaturi scăzute (depozitare alimente) şi ridicate
(prelucrare alimente)
- mare flexibilitate.
Dezavantaje:
- incapacitate de termosudabilitate
- rezistenţă redusă la rupere/sfâşiere (→ depunere strat polimeric).
11
Ambalaje metalice
Staniul
- elasticitate mai mare decât al altor metale
- rezistenţa la coroziune
- maleabilitate ridicată → foi cu grosimea de 2-3 µm
- pe suprafaţa staniului se formează un strat protector de oxid →

rezistent în medii apoase
- cost ridicat → nu permite folosirea sa singulară, ci mai ales prin
suprapunerea pe tablă de oţel în strat subţire.
!!! Staniul (coroziune incipientă) trece în cantităţi mici în produsele
ambalate !!!
Ambalaje metalice
Reciclarea ambalajelor metalice (metalelor, în general)
- economisirea materiilor prime
- reducerea consumului energetic comparativ cu producţia din

materii prime
- scăderea poluării mediului în etapele de extracţie a minereurilor,

producerea şi prelucrarea metalelor
- diminuarea cantităţii de reziduuri post-utilizare.
12
Ambalaje metalice
Prin reciclarea aluminiului
- diminuarea poluării mediului la exploatarea bauxitei
- reducerea emisiilor cu efect de seră până la 5 % din valoarea iniţială
- consum mai mic de energie primară (cu până la 95 %)
- economisirea a 2,26 t de bauxită la 1 t deşeu reciclat.
Reciclarea unei tone de oţel

- economisirea a 1,42 t minereu de fier şi 0,57 t cocs
- diminuarea cu 70-85 % a consumului de energie
- reducerea importantă a emisiilor de CO2 în atmosferă (aprox. 50%)
(Ecorom Ambalaje – Raport Anual 2006)
Ambalaje din lemn

Avantaje:
- material uşor
- rezistenţă mecanică bună
- resursă regenerabilă
- biodegradabile
- material ieftin
Lădiţe din lemn (pentru legume şi fructe):
- foioase moi (plop, salcie, anin) → se deformează uşor →

considerate de unică folosinţă (cca. 80 %).
- foioase tari (fag, carpen, stejar) se pot reutiliza de 2-3 ori.
13
Ambalaje din lemn
Ambalaje din lemn

Ambalaje de transport de tip paleţi şi europaleţi
- utilizaţi în transportul, manipularea şi depozitarea mărfurilor
- în general sunt reutilizabili de 5 - 10 ori
- nr. de rotaţii depinde de condiţiile de depozitare după folosinţă
Reutilizarea paleţilor → măsuri speciale fitosanitare → tratamente

de antiseptizare specifice → prevenirea şi combaterea importului şi
exportului de agenţi biologici (ex. insecte din fondul forestier):
- tratamente chimice (cu produse nelavabile, prin impregnare cu
produse pe bază de Cu-Cr-As (CCA), Cu-Cr-B (CCB))
- tratamente fizice (termice, iradieri cu MU, IR, UV, γ, etc.)
14
Ambalaje din lemn
Valorificarea deşeurilor de ambalaje din lemn
- combustibil
- material - diferenţă de calitate faţă de „lemnul proaspăt”.

Material sitat + adăugare adeziv → mularea în matriţe:
- plăci din aşchii din lemn (PAL) – aschii de 2-4 mm
- plăci din fibră (MDF – Medium Density Fiberboard)
Avantajele acestora:
- economia de masă lemnoasă
- productivitatea mai mare
- obtinere de plãci de mari dimensiuni
- rezistenţe mecanice şi la factori externi (umiditate) mai bune
Ambalaje din lemn

Realizarea de supercomposturi – aplicatii agricole
- mărunţirea materialului (minim 80% material cu granulaţie <3 mm).
- adãugare de
-materiale auxiliare - nutrienţi (uree, superfosfat, sulfat de magneziu)
-activatori (biopreparate, sulfat de magneziu tehnic, borhot).
Rolul acestora:
- asigură elementele principale pentru hrana plantelor (N, P, K, Ca)
- sporeşte capacitatea de încălzire şi de aerisire a solului
- solurile argiloase devin mai permeabile, mai afânate, iar cele afânate şi
nisipoase, mai coezive
- îmbunătăţeşte structura solului cu toate urmările favorabile privind
dinamica apei, aerului şi substanţelor hrănitoare din sol
15
Ambalaje din lemn
Realizarea de supercomposturi – aplicatii agricole
16
Ambalaje polimerice
Curs 3
Polimeri pentru ambalaje
Tipuri de polimeri :
a) termoplastici - polimeri solizi la temperatura ambiantã (în domeniul de
utilizare), care pot fi topiţi prin încãlzire şi resolidificaţi prin rãcire, fără a
fi în pericol de reticulare.
Aceste cicluri topire/solidificare pot fi repetate (teoretic) la infinit.
Acesti polimeri pot fi reciclati.
PE, PP, PVC, PS, PET, PA, PC
b) termoreactivi (răşini polimerice) - polimeri ce reticulează la cald

sau în prezenţa unui agent de reticulare, transformându-se într-un
material insolubil şi infuzibil (cu o structura 3D)
Nu pot fi reciclati. Pentru ambalaje
alimentare
răşini poliesterice nesaturate, epoxidice, vinil esterice
1
Avantajele utilizării polimerilor pentru ambalaje:
- domeniu larg de proprietăţi de barieră pentru gaze şi vapori: de

la slabe la foarte bune
- domeniu larg de proprietăţi fizico-mecanice
- de obicei au o rigiditate scăzută, sunt flexibile şi în unele cazuri

pot fi îndoite
- proprietăţi optice variate: de la foarte bune la slabe, de la

transparent la mat, pot fi colorate
Avantajele utilizării polimerilor pentru ambalaje:
- pot fi utilizate într-un domeniu larg de temperaturi (ridicate sau

scăzute), in funcţie de materialul ales.
- pot fi reciclate
- slabe conducătoare de căldură
- rezistenţă chimică ridicată
- preţ de producţie mic
2
Dezvantajele utilizării polimerilor pentru ambalaje:
- sunt inflamabile (provenind din produse petroliere)
- suferă procesul de îmbătrânire - proprietăţile fizico-mecanice scad
- instabilitate dimensională datorată umidităţii, temperaturii
- nu sunt biodegradabili (polimerii uzuali)
- se încarcă cu electricitate statică
Polietilena (PE)
n CH2 CH2 (CH2 CH2)n
3
Polietilena (PE)
Proprietăţile polietilenei
- proprietăţile PE depind de gradul de cristalinitate

→ variază între 40% (LDPE) şi 92% (HDPE)
- Solubilitate: polimer puţin solubil. La temp. camerei - insolubilă.

La T.ridicate se dizolvă în solvenţi nepolari: xilen, decalina, tetralina
- Rezistenţă chimică. La T<40°C - rezistenţă bună la solvenţi, acizi şi

baze. La T>40°C este atacată rapid de acizi oxidanţi (HNO3, H2SO4).
- Proprietăţi mecanice - medii - mai bune pentru HDPE decât LDPE.
- Temperatura de topire: TtHDPE = 120-125°C. TtLDPE = 105-110°C.
Polietilena (PE)
Proprietăţile polietilenei
- Permeabilitatea la gaze/vapori. Caracter nepolar → impermeabilă pentru
vaporii substanţelor polare (ex. vapori de apă); permeabilă pentru O2 şi
CO2.
- Proprietăţi electrice: caracter nepolar → foarte bun izolator electric
- Îmbătrânirea PE - sub acţiunea concomitentă a luminii şi O2 (factori

atmosferici) polietilena se degradează.
- Termosudabila – permite lipirea termica (de obicei doua filme prin incalzire
cu electrozi)
- preţ scăzut
- claritate rezonabilă a filmului
- nu este toxică, nu are miros, nu modifica gustul/mirosul prod. ambalate
4
Polietilena (PE)
Utilizările polietilenei
HDPE - sticle pentru lapte, butelii pentru lichide alimentare, cutii

pentru margarină, pungi pentru deşeuri menajere
LDPE - containere, folii pentru ambalaje, placări rezistente chimic
MDPE - saci, folii contractibile, filme pentru ambalaje
LLDPE - rezistenţă la tracţiune superioară LDPE - filme foarte

subţiri pentru ambalaje, pungi pentru gheaţă şi alimente
congelate
Polietilena (PE)
Utilizările polietilenei
5
Polietilena (PE)
Utilizările polietilenei expandate (EPE)
Polipropilena (PP)
n CH2 CH (CH2 CH)n
CH3 CH3
Proprietăţile polipropilenei:
- insolubila la rece în orice solvent, dar la temperaturi de peste 80°C devine
solubilă în ciclohexan şi solventi aromatici
- bune proprietăţi de izolator electric.
- bune proprietăţi de barieră la umiditate → se îmbunătăţesc prin orientarea

polimerului; barieră la gaze mai bună ca PE
- densitatea mai mică (0,90 g/cm3)
- temperatura de topire mult mai ridicată (165°C)
- proprietăţi mecanice mai bune (rezistenţă mai mică la sfâşiere)
6
Polipropilena (PP)
Dezavantajele PP:
- mult mai sensibilă la oxidare (îmbătrânire) decât PE, datorită
prezenţei grupei metil
- la temperaturi scăzute (congelare) poate deveni casantă
- greu termosudabilă
Utilizări
- filme şi folii simple sau complexe sub formă de
homopolimer sau copolimer cu etena.
- cutii, caserole
- tuburi flexibile
- sacoşe, saci împletiţi din fire de PP
Polipropilena (PP)
Utilizări
7
Policlorura de vinil (PVC)
n CH2 CH CH2 CH
n
Cl Cl
Proprietăţile PVC
Cristalinitate: polimer puţin cristalin, cca. 10% fază cristalină
Solubilitate: se dizolvă greu în majoritatea solvenţilor [bine în CS2/acetonă

(1/1 vol.)]; solubil la cald în THF, dioxan, ciclohexanonă.
Bun suport pentru tipărire
Termostabilitatea: Temp. de înmuiere > Temp. de descompunere.

- destrucţia începe lent la 140°C → devine violentă la 180°C.
- mecanism radicalic → eliminare de HCl (descompunere autocatalitică)
- descompunerea termică → duce la îngălbenirea polimerului, reticulări
şi/sau modificări ale masei moleculare.
Policlorura de vinil - aditivi
Stabilizatori – pentru creşterea stabilităţii termice (reţin HCl)

- săpunuri de plumb, cadmiu, bariu, zinc.
Plastifianţi - pătrund între catene şi desfac legăturile fizice dintre acestea

- micşorează temperatura de înmuiere
- uşurează prelucrarea
- substanţe polare de tipul esterilor: dibutilftalat, diizooctilftalat
PVC cu 5% plastifiant (vinidur) - material dur, cu bună rezistenţă chimică →

tuburi, plăci, recipienţi, diferite obiecte şi aparate.
PVC cu 20-25 % plastifiant (viniplast sau vinilin) - material flexibil -
linoleum, muşamale, acoperiri anticorozive, izolare cabluri electrice
PVC cu 75% plastifiant (paste de PVC sau plastisoli) - material mai mult sau
mai puţin elastic - înlocuitori de piele, acoperiri organice, diverse obiecte
8
Utilizări
- filme şi folii pentru ambalarea de carne, fructe şi zarzavaturi / caserole
- produse medicale: saci, tuburi pentru soluţii intravenoase, sânge

- produse cosmetice: folii, filme, saci pentru şampoane, săpunuri şi produse
neagresive
Înlocuirea ambalajelor din PVC cu cele din PE, PP, PET:

- PVC poate conţine monomer rezidual - carcinogen (CVrezid < 10 ppm)
- produse toxice secundare din incinerarea PVC, în anumite condiţii:

HCl, dioxine clorurate → cancerigene şi toxice pentru mediu.
- ftalatii (aditivi) pe lista UE a substantelor posibil daunatoare sanatatii
- alti aditivi ce contin metale grele (Cd, Pb) toxice

Utilizări
9
Policlorura de viniliden (PVDC)
Cl Cl
n CH2 C CH2 C
n
Cl Cl
Proprietăţi:
- material plastic transparent
- permeabilitatea extrem de scăzută pentru gaze şi arome
- Ttopire (200°C) este foarte apropiată de Tdescompunere.
Utilizări - filme barieră în structurile multistrat (ex poliolefine,

poliamide, PET) – indicate pentru ambalarea produselor alimentare
cu conţinut ridicat de grăsimi şi arome: fructe uscate, peşte afumat,
ceai, cafea, mirodenii.
Policlorura de viniliden (PVDC)
Copolimeri ai PVDC:
- cu clorura de vinil (“Saran”) → straturi barieră în foliile

multistrat obţinute prin turnare sau suflare
- cu acrilat de metil sau metilmetacrilat → latexuri de acoperire

pentru hârtie, containere rigide, foi din plastic şi celofan
- cu acrilonitrilul, metacrilonitrilul şi metilmetacrilatul → straturi

barieră semirigide în containere termoformate
10
Polistirenul (PS)
n CH2 CH CH2 CH
n
Proprietăţile polistirenului
Solubilitate - solubil în majoritatea solvenţilor organici:
hidrocarburi aromatice, derivaţi halogenaţi, esteri, cetone.
- insolubil în alcooli şi hidrocarburi alifatice
Rezistenţa chimică: - rezistent la baze şi acizi diluaţi.

- atacat puternic de acizii conc.: H2SO4, HNO3, ac. clorsulfonic.
- îmbătrânire mai lentă decât în cazul polietilenei
Polistirenul (PS)
Proprietăţile polistirenului
Proprietăţi mecanice: - rezistenţă mare la tracţiune şi compresiune.
- rezistenţă la şoc foarte slabă → obiectele din PS sunt casante.
Termostabilitate - slabă (comparativ cu alţi polimeri) - peste 70 -

75°C polimerul începe să-şi piardă proprietăţile mecanice bune
Proprietăţi electrice - foarte bun izolator electric.
11
Polistirenul (PS)
Polistiren de uz general: rezistenţă scăzută la şoc şi termostabilitate

scăzută → ambalaje pentru uleiuri vegetale, sucuri de fructe, soluţii
acide sau alcaline.
Polistiren antişoc: compoundare cu cauciuc polibutadienic sau prin

grefarea stirenului pe cauciuc butadien-stirenic sau polibutadienic
→ recipiente pentru brânză, creme, iaurt, dulceaţă, prin formare sub
vacuum; recipiente multistrat obţinute prin suflare-matriţare
Polistiren cu termostabilitate ridicată: copolimerizarea stirenului cu

acrilonitril (SAN) → containere pentru alimente
Polistirenul (PS)
12
Polistirenul expandat (EPS)
Polistirenul expandat obţinut din polistirenul gazeificat.
Agenţi de expandare:
- hidrocarburi volatile (pentan, butan)
- agenţi solizi (azodicarbonamida, azoizobutironitrilul,
carbonat de amoniu)
Expandarea polistirenului:
- în matriţe prin injectarea aburului prin pereţii perforaţi ai matriţei
- prin extrudare: expandarea finală are loc simultan cu extruderea.
Se pot obţine plăci expandate care se transformă apoi în
produse finite prin termoformare.
Polistirenul expandat (EPS)

Proprietăţile PS expandat
- proprietăţile mecanice (mai slabe decât ale PS compact) depind de
densitatea materialului (0,015 - 0,3 g/cm3): cresc în anumite limite
liniar cu densitatea
- bun izolator termic: conductibilitatea termică scade de la

0,12 (PS compact) la 0,03 kcal/m·h·°C
- mai sensibil la acţiunea solvenţilor decât PS compact
Utilizări: Cutii, caserole, pahare, straturi de protecţie cu rol de:

- protecţie la şoc / - izolare termică
13
Polistiren expandat (EPS)
Polietilentereftalat (PET)
O CH2 CH2 OOC CO
Proprietăţile PET:
- bună rezistenţă chimică
- permeabilitate scăzută pentru gaze
- bună stabilitate la agenţi atmosferici
- claritate şi luciu, bună stabilitate a culorii

- bună stabilitate dimensională
- bună procesabilitate
- bună reciclabilitate
Utilizare: folii multistrat şi flacoane ptr produse alimentare
14
Polietilentereftalat (PET)
Policarbonat (PC)
CH3
C O C O
CH3 O n
Proprietăţi
- proprietăţi mecanice foarte bune, inclusiv rezistenţă la impact
- temp. de tranziţie sticloasă = 150°C, după care se înmoaie treptat până la
temp. de curgere (300°C)
Utilizări ca ambalaj: biberoane, sticle reutilizabile pentru activitati sportive
Problemă: - eliminarea de bisfenol A (descompunere) → efect nociv asupra

organismului – efect estrogen, obezitate
- în multe ţări UE – interzis contactul cu alimentele (ex. biberoane) 2008-2009
http://www.petresin.org/
15
Poliacetat de vinil (PAcV)
n CH2 CH CH2 CH
n
OCOCH3 OCOCH3
- se obţine prin procedeele soluţie (metanol sau etanol) sau emulsie.
- prezintă fenomenul de curgere la rece → nu se pot obţine obiecte finite
Utilizări
- PAcV emulsie → înlocuieşte cauciucul → inelul de cauciuc al cutiilor

metalice de conserve sau al capacelor metalice pentru recipienţi
din sticlă.
- PAcV soluţie → lac pentru acoperirea hârtiei, cartonului şi

recipientelor metalice.
Alcool polivinilic (APV)

!!! se obţine printr-o reacţie polimer-analoagă, alcooliza PVAc
CH3OH
CH2 CH CH2 CH + n CH3COCH3
n NaOH n
OCOCH3 OH
Proprietăţile APV depind de:

► caracteristicile precursorului (PVAc):
- masa moleculară
- gradul de ramificare
► parametrii procesului de alcooliză:
- gradul de alcooliză
- distribuţia unităţilor acetat reziduale în catena polimeră
♦ statistic – cataliză acidă
♦ blocuri – cataliză bazică
16
Alcool polivinilic – proprietăţi
- solubil în apă: solubilitatea depinde de gradul de alcooliză (GA).
•GA > 95% se gonflează în apă rece şi se dizolvă la 90-100°C
•GA = 90-95% se dizolvă la 65-100°C
•GA = 85-90% se dizolvă la temperatura camerei şi încălzire
•GA = 70-80% se dizolvă la 20°C
- peliculele de APV - excelente proprietăţi de barieră la oxigen şi

substanţe toxice (cresc cu GA)
- rezistenta la uleiuri, grasimi si solventi
- grupărilor OH polare în fiecare US → număr mare de legături de

hidrogen intercatenare:
- Ttop (180-200) > Tdesc (220)→ nu poate fi prelucrat din topitură
- rezistenţă ridicată la tracţiune
Alcool polivinilic – utilizări
► ambalaje alimentare
- strat barieră de CO2 în buteliile PET, în filme multistrat
► aplicaţii speciale datorate solubilităţii în apă
- în medicină: saci pentru articole contaminate ce merg la

sterilizare sau spălare
- în agricultură: încapsulări de pesticide ce se introduc în
tancurile de stropire
- în menaj: încapsulări de detergenti ce se
introduc direct dozati în masina de spalat
17
Poliamide (Nylon)
NH (CH2)x C NH (CH2)x NH C (CH2)y C
n n
O O O
- temperatură ridicată de topire - termoformabilă

- nu este termosudabilă
- rezistenţe mecanice ridicate (datorită legăturilor de H)
- flexibilitate
- bune proprietăţi de barieră la O2, arome
- bună rezistenţă chimică la acizi şi baze Utilizări
- transparenţă ridicată - sacose, saci
- bună printabilitate - flacoane alimentare

- folii, filme flexibile, multistrat
- plăci multistrat ptr termoformare
Celofanul
celuloză
Procedeu de obtinere puternic poluant:
- celuloza este dizolvată într-o solutie alcalină cu sulfură de carbon
xantogenat de celuloză (viscoză)
- extrudare printr-o filieră cu fantă lată într-o baie de precipitare ce

conţine acid sulfuric diluat şi sulfit de sodiu → reconversia viscozei în
celuloză.
18
Celofanul
Tratamente ulterioare:
- desulfurarea peliculei → transparentă → cu soluţie de hidroxid de
sodiu (2-2,5 g/L) la 80-90°C / spălare cu apă la 50-60°C.
- albirea peliculei → cu soluţie de hipoclorit de sodiu (2,5-3,5 g/L) la
25°C / spălare / acidulare / spălare.
- plastifierea peliculei → cu soluţie apoasă de glicerină (7% glicerină),
la 25-30°C → micşorarea fragilităţii şi mărirea rezistenţei la
flexiuni repetate.
Celofanul
Proprietati:
- resursă regenerabilă
- polimer biodegradabil
- excelente proprietăţi de barieră pentru oxigen
- permeabilitate ridicată faţă de apă → uneori este necesara hidrofobizarea

suprafeţei → lăcuire cu soluţii pe bază de nitroceluloză, PVdC, SARAN
[P(VC+VdC)].
- filme colorate → proprietăţi de barieră pentru radiaţiile UV
Utilizari:
- filme individuale sau strat în ambalaj multistrat
- pentru împachetarea tigaretelor, permite tutunului sa “respire”
19
Polimeri – coduri de identificare
20
Ambalaje polimerice. © UPB
Ambalaje polimerice
Curs 4
Tehnologii primare de obţinere

a ambalajelor polimerice
- extrudere
- injecţie
- compresie
- turnare centrifugală
Extruderea
- cea mai utilizată tehnologie de formare a produselor finite şi semi-finite din
polimeri (peste 50%)
Principiul extrudării: trecerea polimerului adus în stare de topitură (fluidă)

printr-o filieră de formă corespunzătoare produsului finit, sub acţiunea unor
forţe de presiune generate de extruder.
Avantajele utilizării procedeului de extrudere la prelucrarea polimerilor:

- costuri scăzute de prelucrare
- costuri reduse ale reperelor (subansamblelor)
- capacitate de producţie ridicată
- secţiune transversală uniformă a reperelor
- posibilitatea utilizării unui număr însemnat de polimeri
- posibilitatea colorării polimerilor direct în extruder
1
Extruderea
Rolurile extruderului:
- dozează şi transportă materialul granular (pulverulent)
- încălzeşte şi topeşte polimerul
- omogenizează topitura
- generează presiunea necesară pentru trecerea polimerului prin filieră
Utilizare: - obţinerea de filme, folii, plăci şi tuburi.
Extruderea foliilor
- se obţin prin extrudere cu cap de filare cu duză lată
- polimerul este extrudat la temperaturi cât mai mari, pentru a reduce la
minim viscozitatea topiturii
- grosimea foliei – până la 0,2 - 0,3 mm (limită inferioară)
- răcirea se realizează cu aer, prin imersare directă în apă, pe cilindri
răciţi în interior sau combinaţii ale acestor variante.
http://www.directindustry.com/prod/breyer-gmbh-maschinenfabrik/product-75056-1431265.html
http://www.boco.cz/en/products/division-extrusion-technologies/extrusion-tools/flat-head/extruder-and-blow-extruder-die-heads/
2
Extruderea foliilor
Etirarea
- foliile extruse prin acest procedeu sunt supuse de regulă etirării, proces ce
se realizează la temperaturi apropiate de temperatura de curgere, dar
sub aceasta valoare (între Tg si Tcu)
- gradul de etirare atinge 200-600 % faţă de dimensiunile iniţiale
- prin etirare foliile se subţiază → macromoleculele se orientează → creşte

rezistenţa la tracţiune şi se reduce alungirea la rupere → avantaj
pentru ambalajele alimentare
- există şi posibilitatea etirării biaxiale, caz în care după încălzire, folia

este trecută prin două operaţii de etirare, longitudinal şi transversal
Extruderea foliilor
Etirarea
Etirare bidimensionala cu cleme
https://www.andritz.com/products-and-services/pf-detail.htm?productid=22477
3
Extruderea foliilor
Etirarea
Etirare prin incarcare electrostatica
Extruderea plăcilor
- obţinerea plăcilor plane de diferite grosimi
- o mare varietate de polimeri (PS, ABS, PP, PE)
- plăcile subţiri sunt utilizate pentru obţinerea ambalajelor alimentare prin
termoformare (pahare, containere, farfurii, tăvi şi caserole pentru margarină,
iaurt, deserturi, etc)
4
Extruderea plăcilor
Linia de prelucrare în vederea obţinerii plăcilor subţiri conţine
următoarele elemente:
- extruder cu cap de filare cu duză lată (similar foliilor)
- sistem de netezire a plăcilor (calandru cu cilindri lustruiţi) → cilindrii

sunt termostataţi prin circulaţie de fluid → răcirea progresivă şi
controlată a plăcilor după netezirea suprafeţelor
- role de preluare şi transport
- instalaţie de tăiere
Coextruderea plăcilor
Coextruderea = extrudere simultană a mai multor straturi de material (de la

două sau mai multe extrudere) prin aceeaşi filieră.
- Fiecare extruder trebuie să asigure o curgere laminară a topiturii de

polimer → pentru evitarea amestecării straturilor.
- Unul şi acelaşi extruder poate depune unul sau două straturi de polimer.
- se pot obţine folii sau plăci multistrat cu 2-9 straturi
- grosime minimă 30 - 120 µm.
- Polimeri: PET, PEÎD, PEJD, PS, ABS, Acetat de celuloză, PMMA, EVA
5
Coextruderea plăcilor
- Fiecare polimer (strat) are un rol bine determinat:

- contactul direct cu alimentul
- barieră la arome, CO2, O2
- compatibilizarea sau adeziunea altor straturi
Extruderea foliilor şi filmelor suflate
Principiul metodei → extruderea continuă a unui tub cu pereţi subţiri →

care este dilatat cu ajutorul unei suprapresiuni de gaz
- cel mai simplu, cel mai productiv şi cel mai economic procedeu de
fabricare a foliilor de înaltă calitate
- dezvoltarea tehnologiei este legată de PEJD
- până la obţinerea PEJD se obţineau folii din alte materiale plastice

numai prin turnare sau calandrare.
- diametrul foliilor variază de la câţiva cm până la 24 m
- grosimea variază de la câţiva microni la zecimi de mm.
- procedeul aplicabil pentru filme din PEÎD, PEJD, PEJDL şi PP.
6
Caracteristici:
- presiunea gazului duce la creşterea diametrului → etirare transversală
- raportul de suflare = raportul dintre diametrul tubului suflat şi cel al

fantei de extrudere = 2:1 – 3:1 (uzual)
- etirarea longitudinală este asigurată de rolele de tragere şi aplatizare
- proprietăţi uniforme pe ambele axe → este necesar ca etirarea

longitudinală = etirarea transversală
- productivitatea instalaţiei este limitată de posibilităţile de răcire a tubului

suflat
7
Coextruderea foliilor suflate
Procedeul permite combinarea unor materiale termoplastice de naturi diferite:

polietilenă - poliamide, polietilenă – polistiren.
8
Folii termocontractibile
Etirarea mono sau bidirecţională a foliilor la temperaturi peste temperatura

de vitrifiere (Tg), urmată de răcirea rapidă → tensiuni interne.
La reîncălzire → tensiunile interne tind să se relaxeze, folia revenind

practic la dimensiunile iniţiale, anterioare etirării → „memoria
materialelor plastice”
Folia etirată (denumită (termo)contractibilă) la încălzire se contractă

datorită eliberării tensiunilor interne → „încorsetarea” obiectului
ambalat într-o peliculă transparentă, etanşă şi elastică
Folii contractibile din: PEJD, PEÎD, PEJDL, PP, PET, PVC, PLA etc.
Folii termocontractibile
9
Extrudere-suflare corpuri cave

- butelii (sticle, flacoane) şi alte tipuri de corpuri cave (goale la interior).
Etape:
- extruderul debitează continuu un semifabricat sub formă de tub
- tubul se introduce între bacurile unei matriţe care definesc conturul

exterior al produsului dorit
- matriţa se închide apoi, închizând totodată şi capătul tubului debitat
- în interiorul tubului se suflă aer comprimat → tubul din polimer, aflat în

stare visco-plastică este dilatat până la pereţii matriţei în contact cu
care se răceşte
Polimeri utilizaţi: poliolefine, PVC plastifiat, PET, polistiren, ABS, PBT,

EVOH, Nylon etc.
10
Formarea prin injecţie

Principiul metodei → injectarea polimerului topit într-o matriţă
rece la o presiune foarte mare.
11
Avantaje:
• Viteză ridicată de formare
• Precizie deosebită a obiectelor formate din materiale plastice
• Pierderi minime prin rebuturi
• Prelucrări minime ale pieselor (obiectelor) finite injectate
• Complexitatea obiectelor obţinute este virtual nelimitată
• Dimensiuni variate: de la foarte mici (< 1 g) la foarte mari (> 50 kg)
• Se pot obţine obiecte din materiale plastice expandate
• Posibilitatea automatizării integrale a întregii linii de injecţie
• Posibilitatea obţinerii de obiecte prin injecţie-suflare (ptr. sticle din PET)
• Pret de cost scăzut al obiectelor obţinute
Dezavantaj principal: preţul ridicat a agregatelor de injecţie (matriţei).
12
Formarea prin compresie

Principiul metodei: polimerul topit este presat în matriţă
Etapele formării prin compresie:

I - alimentarea matriţei deschise cu material polimeric
(granule, pastile, pulbere, semifabricat preformat).
Polimerul poate fi preîncălzit → scurtarea ciclului de
formare.
II - închiderea, încălzirea polimerului (uniformă în toată
masa) până la temperatura de topire şi presarea cu
ajutorul părţii superioare a acesteia (de regulă acţionată
hidraulic).
III - răcirea uniformă a obiectului format prin presare până
la temperatura indicată pentru scoatere.
IV - ejectarea piesei din matriţă cu ajutorul unui aruncător

Obţinerea preformelor pentru sticlele din PET
Preform Advance Molding (PAM) – 2007
- productivitate: până la 100.000

preforme/oră
- cilindrii din polimer sunt debitaţi
de un extruder vertical
- 48 cavităţi de formare dispuse pe
un carusel rotitor (aprox 10
rot/min)
- presiune poanson - 2 t
- ciclul de formare - 6,5 s → 90%
presare
- post-răcire pe bandă-rulantă →
suflare de aer rece în
interiorul preformelor
13

Avantaje:
- posibilitatea obţinerii de obiecte cu dimensiuni mari
- pierderi reduse de polimer
- minimizarea stresului intern şi a deformării pieselor
- acurateţe şi stabilitate dimensională excelentă
- contracţie redusă şi reproductibilă
- bună finisare a suprafeţei obiectelor formate
- productivitate ridicată a procedeelor moderne care combină
formarea prin compresie cu injecţia sau extruderea
Dezavantaje:
- productivitate scăzută a tehnologiei clasice
- nu este indicată pentru obiecte fragile sau cu forme complexe
- adâncimea cavităţii limitată la 2-3 ori diametrul acesteia
- cantitatea de material introdus în matriţă trebuie strict controlată
Formarea prin turnare centrifugală

Principiu: fabricarea pieselor goale în interior într-o singură etapă utilizând
temperatura şi rotaţia biaxială.
Etapele formării:
- introducerea pulberii sau pastei de polimer, cântărită în
prealabil, într-o formă metalică goală
- forma se închide etanş şi se supune unei rotaţii, simultan

cu încălzirea acesteia. Polimerul este astfel topit şi
distribuit pe pereţii formei datorită forţei centrifuge
- răcirea obiectului, timp în care rotaţia formei continuă
- după răcire forma se deschide şi produsul obţinut este

scos din aceasta.
14
Pentru demularea obiectului:
- folosirea de agenţi de demulare:

- de unică folosinţă - se aplică la obţinerea fiecărui obiect în parte, se
îndepărtează odată cu ejectarea obiectului din formă - compuşi
siliconici
- semipermanenţi, care se aplică pe suprafaţa formei şi rezistă la un
număr însemnat de cicluri - polisiloxani
- acoperirea permanentă a matriţei cu teflon
Polimeri prelucraţi prin această metodă: PE (peste 80%), PP, PVC, PA, PC...

Avantaje:
- obţinerea de obiecte complicate ca design, cu volume foarte variate (5 - 25.000 l)
- posibilitatea varierii grosimii peretelui funcţie de necesităţi
- preţ redus al utilajelor → se lucrează la presiune normală
- uniformitate a grosimii peretelui, care nu este subţiat la extremităţi.
- rezistenţă la fisurare şi la coroziune → datorită absenţei stresului intern
Dezavantaje:
- încălzirea/răcirea ansamblului matriţă + polimer → consumuri energetice ridicate
- durata mare a etapei de încălzire + temperatura ridicată din cuptor → pot
determina degradarea termică a polimerului
- presiune atmosferică → în interiorul matriţei aer → oxigenul poate determina
degradare termo-oxidativă → stabilizarea polimerilor cu antioxidanţi
15
Ambalaje polimerice
Curs 5
Tehnologii secundare de obţinere
a ambalajelor polimerice
Termoformarea
Laminarea (ambalaje tip Tetra-Pak)
Imprimarea
Termoformarea
Procedeul permite obţinerea obiectelor sau semi-fabricatelor din plăci sau folii
din materiale plastice.
Obiectele se formează la temperaturi ridicate (dar mai mici de Tt) ca urmare a

deformării înalt elastice a termoplastelor.
Avantaje faţă de injecţie:

- arie de aplicabilitate mai largă → datorită matriţelor mai ieftine, presiunii şi
temperaturii mai scăzute
- formarea uşoară a articolelor cu pereţi subţiri, dificil de realizat prin alte tehnici
- productivitate foarte ridicată
- investiţii de capital mai mici
1
Termoformarea
Termoformarea sub vacuum
- foarte utilă pentru farfurii şi pahare de unică folosinţă.
Etape:
1 - Placa din material plastic este supusă încălzirii (rezistenţă
electrică sau IR)
2 - Placa încălzită este plasată peste cavitatea concavă a
matriţei
3 - Prin aplicarea vacuumului placa este trasă şi ia forma
matriţei
4 - Obiectul obţinut este întărit prin contactul cu suprafaţa
rece a matriţei şi apoi este extras din aceasta.
Se prelucrează cu succes materialele plastice amorfe:

PVC, PS, ABS, PC, etc.
Termoformarea
Termoformarea asistată de un poanson
- o variantă a formării sub vid → permite obţinerea de
piese cu înălţime mai mare
- utilizează o matriţă negativă (cu cavitate concavă)
Termoformare cu matriţă pozitivă (drap termoformare)

- articole cu raportul H:D aprox. 4:1
- matriţele pozitive - mai uşor de construit decât cele negative
→ mai ieftine
- control mai bun al dimensiunilor interioare ale articolelor
- se recomandă preîncălzirea matriţei până la 80-100°C.
vid
2
Termoformarea
Termoformare sub presiune
Procedeu similar cu termoformarea sub vid, cu deosebirea că vacuumul
este înlocuit cu aer fierbinte sub presiune.
Termoformarea
Termoformarea în flux
- placa din material plastic este debitată direct din extruder
- trece printr-un cuptor pentru menţinerea ei la temperatura de formare
- intră în instalaţia de termoformare
- operaţiile secundare (printare, ştanţare, debavurare etc) sunt incluse în flux
- toate etapele procesului de formare trebuie să fie sincronizate cu viteza de
debitare a plăcii de către extruder
- proces mult mai greu de controlat comparativ cu alte procedee de
termoformare.
Procedeul este destinat fabricării ambalajelor alimentare cu pereţi subţiri

(farfurii, tăvi, ceşti, pahare etc).
3
Termoformarea
Termoformarea
De cele mai multe ori, mai ales cand este vorba de ambalaje pentru produse
lactate, umplerea paharelor termoformate cu produs se face imediat dupa
termoformare, in aceeasi linie de fabricatie
http://www.dinieper.com.br/eua/maqTermo.html
4
Laminarea – Folii multistrat
Laminarea – procesul de unire a unei folii din material plastic cu

altă folie prin intermediul căldurii şi/sau presiunii, uzual utilizând un adeziv.
Laminatul – două sau mai multe straturi – identice sau diferite
Scopul laminării: conferirea unor proprietăţi specifice,

indispensabile pentru ambalajele alimentare:
- impermeabilitatea faţă de apă
- permeabilitate selectivă pentru anumite gaze
- proprietăţi mecanice - păstrarea formei ambalajului după umplere
Laminarea cu pelicule polimerice → pentru hârtie, carton şi aluminiu.
Laminarea umedă
- adezivul este în stare lichidă atunci când foliile sunt lipite.
- utilizat, în special, pentru obţinerea foilor laminate hârtie-aluminiu
Laminarea uscată
- adezivul, dizolvat într-un solvent, este aplicat pe suportul cel mai poros şi cu
termostabilitatea cea mai ridicată
- solventul se evaporă într-un cuptor de uscare.
- substratul acoperit cu adeziv este laminat peste altă folie la presiune ridicată
printre două role încălzite
5
Laminarea cu termoadezivi.
- un oligomer sau un termoadeziv este dispus, sub formă topită, pe unul din cele
două substraturi
- prin laminare cu cealaltă folie se obţine produsul final.
- procedeu utilizat pentru obţinerea laminatelor din hârtie-hârtie sau hârtie-
folie de aluminiu
Laminarea fără solvent

- conform acestui procedeu adezivul utilizat pentru obţinerea laminatului nu
conţine solvent (adezivi sensibili la presiune).

Procedee combinate extrudere-laminare
- folia de polimer ce urmează a fi
aplicată pe substratul de hârtie sau
aluminiu este debitată cu ajutorul
unui extruder cu fantă lată.
- folia în stare viscoelastică aderă de

substrat fără să mai fie nevoie de
adeziv, prin presarea între role
1 - substrat; 2 - extruder;
- se pot obţine laminate cu folie de
3 - folie de polimer; 4 - role de laminare;
polimer pe o singură faţă sau pe 5 - role conducătoare ; 6 - laminat.
ambele feţe.
6
Ambalaje multistrat din carton/PE/Al
- 1950 - Ruben Rausing (Suedia) → realizarea unui tip de ambalaj utilizând

minimum de resurse naturale → să asigure maximum de igienă
- ambalaj cu formă de tetraedru → pentru ambalarea laptelui

- straturi de carton, aluminiu şi polietilenă.
- în 1963 → cutii cu formă paralelipipedică.
Principalele aplicaţii pentru aceste ambalaje sunt: lapte şi produse lactate,

sucuri, vin, supe, îngheţată.

Ambalaje multistrat din carton/PE/Al
- folia de aluminiu (5%) - barieră în calea luminii şi oxigenului →
conţinutul îşi păstrează calităţile mai mult timp dacă ambalajul nu este
desfăcut
- cartonul (75%) - protecţie mecanică → asigură forma ambalajului
- straturile de polietilenă (20%) protejează conţinutul şi stratul de carton

împotriva umidităţii / adeziunea între stratul de carton şi cel de aluminiu
7
http://www.artmaterialsservice.com/catalog/mainLaminationAndMoun
tingFilm-ColdLamination-Rollers.htm
http://www.indiamart.com/relaible-paper/products.html
Imprimarea
Imprimarea - procesul de transpunere a unui text sau a unei figuri
de pe o formă de tipar pe un substrat polimeric sau de hârtie
- se folosesc maşini de tipar - cerneluri tipografice
- aplicabilitate pentru folii şi corpurile cave.
- imprimare facilă pe celofan, PP, PA, PVC, PET, PC, PS
- imprimarea pe PE nu se poate realiza datorită inerţiei chimice →

activarea suprafeţei → oxidare superficială (flacără, ozon)
→ se formează grupări polare (-OH, C=O, -COOH)
→ asigură compatibilizarea cu cernelurile tipografice.
8
Imprimarea
Flexografia
- procedeul cel mai utilizat pentru imprimarea foliilor
- folia este trecută printre doi cilindri:

- unul poartă desenul (textul) pe o formă din cauciuc şi cerneala
- celălalt asigură presarea foliei pentru transferul de cerneală
- în cazul mai multor culori, folia este trecută succesiv prin faţa mai
multor cilindri cu desen şi cerneală:
- perechi cilindru cu desen/cilindru de presiune
- mai mulţi cilindri cu desen / un cilindru de presiune de diam. mare
Imprimarea
Flexografia
Schema de principiu a instalaţiei de imprimare prin flexografie

1 - rezervor pentru cerneală; 2 - cilindru pentru cerneală; 3 - cilindru pentru depunerea cernelii;
4 - cilindrul care poartă forma; 5 - formă elastică în relief ce poartă desenul sau textul
(de regulă din cauciuc); 6 - cilindru de presiune; 7 - folia de imprimat
9
Imprimarea
Tampografia (ştampilarea)
- procedeu similar flexografiei, cu formă elastică (de obicei cauciuc),
aplicabil produselor finite
- operaţiunea este similară ştampilării, în doi paşi:

- forma din cauciuc se încarcă cu vopsea
- depune vopseaua pe substrat
- în cazul mai multor culori, folia este ştampilată succesiv cu forme şi

culori diferite
- culorile bine separate în desen (text) → imprimare multicoloră cu o
singură ştampilă → tuşiera conţine mai multe culori
Imprimarea
Serigrafia
- dispunerea cernelii printr-o sită fină (şablon)
- şablonul prezintă zone impermeabile şi zone permeabile

(corespunzătoare desenului) care asigură trecerea cernelii pe
suprafaţa de imprimat
- şablonul se realizează pe cale fotografică – depunere/developare
- pentru imprimare cerneala este depusă pe suprafaţa şablonului şi

este transferată pe suprafaţa foliei cu ajutorul unei raclete.
- se pot imprima sticle şi tuburi pe maşini ce asigură rotirea

obiectului de imprimat.
10
Imprimarea
Serigrafia
Schema de principiu a imprimării serigrafice a foliilor Instalaţie pentru imprimarea serigrafică a corpurilor cilindrice
1 - şablonul cu desenul de imprimat; 2 - racletă din cauciuc; 1 - suportul maşinii; 2 - dispozitiv de frânare; 3,8 - cilindri;
3 - cerneala; 4 - rama formei de imprimat; 4 - obiectul cilindric de imprimat; 5 - şablonul de imprimat;
5 - folia de imprimat 6 - racletă; 7 - cerneala
a - direcţia de deplasare a cilindrilor;
b - direcţia de deplasare a şablonului
Imprimarea
Rotogravura
- imaginea de imprimat se gravează pe un cilindru metalic
- cilindrul se roteşte şi preia cerneala dintr-o baie de cerneală →

este curăţat de o lamă metalică ce elimină surplusul de cerneală
→ cerneala se acumulează doar în zonele gravate (adâncite)
→ aplicată pe suportul de imprimat (hârtie sau folie de plastic)
- costuri mari de pregătire a cilindrilor gravaţi → doar pentru tiraje

mari (de obicei peste 500.000 exemplare)
11
Ambalaje polimerice
Curs 6
Difuzie, permeaţie, migraţie
Difuzie
Amestecuri înăuntrul cărora există diferenţe de concentraţie
→ concentraţiile tind să se omogenizeze (egalizeze)
→ prin acţiunea agitaţiei moleculare.
Difuzie = deplasarea moleculară a componentelor unui amestec, forţa

motoare fiind diferenţa de concentraţie.
Legea lui Fick: cantitatea de substanţă care difuzează în unitatea de

timp prin unitatea de arie corespunde unui vector proporţional cu
gradientul concentraţiei.
dC
N  D
dx
1
Difuzie
dC
N  D
dx
D = coeficientul de difuzie (dimensional L2∙T-1).
Semnul “-” → difuzia are loc în sensul scăderii concentraţiei.
Difuzia încetează când diferenţa de concentraţie dispare (dC=0).
Pentru amestecuri de gaze → concentraţiile pot fi înlocuite cu

presiunile parţiale:
pA
CA 
RT
!!! Presiune parţiala: p A  C A  pT
Permeaţie
Permeaţia = fenomenul de transport al unei substanţe printr-un
ambalaj, dintr-o parte în alta a acestuia.
Studiul permeaţiei → strict legat de ambalajele polimerice.
Mecanismul prin care are loc permeaţia presupune 3 etape:

1 - adsorbţia substanţei respective la suprafata
polimerului
2 - difuzia substanţei prin polimer urmând
gradientul de concentraţie
3 - desorbţia substanţei la suprafaţa polimerului
Permeabilitatea = viteza cu care substanţa trece prin polimer.
2
Permeaţie
Thomas Graham studiază permeaţia CO2 prin membrane polimerice.
Fluxul reprezintă cantitatea (volumul) de material transportat în

unitatea de timp prin unitatea de suprafaţă
Fluxul de gaz (J) este proporţional cu diferenţa de presiune parţială între

cele două feţe ale filmului (Δp) şi invers proporţional cu grosimea
filmului (d).
p
J  P
d
Permeaţie
Coeficientul de permeabilitate P = volumul de vapori/gaze ce trece

în unitatea de timp prin unitatea de arie a unui film polimeric
având grosimea egală cu unitatea, la o diferenţă de presiune egală
cu unitatea.
P  cm ( 2732 K ,1atm)  cm

3
cm  s  Pa
Ordin de mărime: 10-11 ÷ 10-16.
Coeficientul de permeabilitate depinde de temperatură după o

ecuaţie de tip Arrhenius:
P  P0  e  Ea / RT
3
Permeaţie
Permeaţie
Coeficientul de permeabilitate P este produsul dintre coeficientul de
difuzie D şi coeficientul de solubilitate S al gazului/lichidului în
membrană.
2
cm 3 ( 273K ,1atm )
P  DS D  cm [S] 
s cm 3  Pa
Ambalaj multicomponent (ex. un recipient cu capac)→ nu se mai poate

vorbi de un flux → ci de un debit de gaz/vapori ce intră sau iese.
Q   Qi   Ai  J i
i i
Ambalaj multistrat → stratul determinant pentru viteza de permeatie

este stratul prin care permeantul trece cel mai lent
(P mic si/sau d mare).
4
Permeaţie
Factorii ce influenţează permeabilitatea sunt:
- tipul polimerului
- tipul/numarul grupelor/catenelor laterale ale polimerului
- polaritatea
- cristalinitatea
- umpluturile
- aditivii (plastifianţii)
- umiditatea
- substanţa respectiva (solubilitatea şi difuzivitatea)
Permeaţie
Factori ce influenţează permeabilitatea:
- cristalinitatea
30
25
Coef permeabilitate
20
Oxigen
15 Azot
CO2
10
0
55 60 65 70 75 80 85
cristalinitate
5
Permeaţie
Factori ce influenţează permeabilitatea:
- dimensiunea permeantului
- exemplu din tabelul de coef de permeatie
Permeaţie
Permeabilitatea unui material poate prezenta variaţii în diferite

locuri ale aceluiaşi ambalaj:
- grosimea diferită a peretelui ambalajului
- existenţa unor pori.
Trebuie ţinut cont de sistemele de închidere → de obicei diferite de

ambalajul propriu-zis → au permeabilităţi diferite de acesta.
Migraţia - transportul unei substanţe din ambalaj (polimer) în

aliment, sau invers, din produs în ambalaj.
6
Metode de determinare a permeabilităţii
A. Permeaţia într-un container etanş.
- celulă metalică cu două camere, separate de membrana
polimerică.
- camera 1: trece un debit de gaz cu presiunea parţială p1
- o cantitate mică din gaz trece prin membrana polimerică (A, d)
Varianta A1:
- camera 2: se măsoară creşterea de presiune p2 în timp (este de
preferat ca iniţial camera să fie vidată).
http://en.labthink.com/en-us/literatures/

Varianta A2:
- camera 2: conţine absorberi, ce absorb tot gazul trecut prin
membrană, menţinând presiunea parţială p2=0
- se determină gravimetric cantitatea de gaz ce a traversat
membrana
d m d
PJ  
p t A  p1
d2
D
6
7
B. Permeaţia în curent de gaz.
- camera 1: trece un curent de gaz, de ex. azot, la presiune normală,
conţinând gazul de studiat (CO2, O2) la presiunea parţială p1.
- camera 2: trece un debit cunoscut f (cm3/s) de azot pur, care preia

gazul ce a traversat membrana → intră într-un detector de CO2 (O2)
- după atingerea stării staţionare, se poate determina presiunea parţială

a gazului de test în cea de-a doua cameră p2.
d m d p 1 d
P  J   f 2  
p t  A p1  p 2 p A p1  p 2
http://en.labthink.com/en-us/literatures/
Efecte nedorite ale permeatiei/migratiei
8
Ambalaje polimerice
Curs 7
Ambalaje biodegradabile
Polimerii sintetici au performanţe deosebite, cunoscute → stabilesc
domeniul de aplicare pentru ambalaje şi încapsulanţi alimentari sau
farmaceutici
Dinamica ambalării în materiale polimerice:

- creştere continuă, atât cantitativ cât şi ca diversitate (în detrimentul
altor materiale) → apariţia de noi materiale / combinaţii de materiale
/ noi tehnologii de ambalare
Cele două limite ale existenţei unui ambalaj nu au fost mult timp luate în
calcul:
- caracterul limitat al materiilor prime
- ce se întâmplă cu ambalajul după utilizare
1
Problema:
Utilizarea unor cantităţi tot mai mari de ambalaje de unică folosinţă
ne-biodegradabile:
- consumul mare de resurse (petrol) → poluare din prelucrare
- acumularea de mari cantităţi de deşeuri → poluare
Soluţii:
- recuperarea şi reciclarea deşeurilor → mare accent în ultimii ani
→ totuşi, doar o mică parte din acestea se reciclează
- polimeri obţinuţi sintetic prin “chimie verde” → pornind de la
resurse regenerabile = plante
- utilizarea de biopolimeri pentru ambalajele cu o durată de viaţă
scurtă → biodegradabili
Ambalaj biodegradabil permite (atunci când devine deseu) o descompunere
fizica, chimica sau biologica, cea mai mare parte a materialului
transformandu-se în bioxid de carbon, metan, biomasa si apa.
Plasticele biodegradabile - se degradează ca urmare a unor fenomene

induse de celule (micro-organisme, enzime, fungi, bacterii). Polimerul devine
sursa acestora de hrană şi energie
Materialele plastice nedegradabile pot fi modificate astfel incat sa devina

"degradabile":
- plastic fotodegradabil - conţine un aditiv care produce degradarea
plasticului în condiţii de lumină ultravioletă şi oxigen
- plastic oxo–degradabil - conţine un aditiv care iniţiază degradarea în
condiţii specifice de temperatură şi umiditate
2
Biopolimerii sunt clasificaţi în 4 categorii:
- poliozide = celuloză, amidon şi derivaţi ai acestora
- proteine = gelatină, gluten
- compuşi lipidici = ceruri, lipide şi derivaţi
- poliesteri obţinuţi prin biosinteză, vegetală sau bacteriană
Filmele constituite din poliozide sau din proteine:

- bune proprietăţi mecanice şi optice
- sensibile la umiditate → slabe proprietăţi de barieră la vaporii de apă
Filmele pe bază de lipide sau de poliesteri:

- bune proprietăţi de barieră la vaporii de apă
- opace
- puţin deformabile şi fragile (mai ales cele de natură lipidică)
Procedee de obţinere de polimeri biodegradabili
Trei procedee de fabricaţie → utilizează materii prime de natură agricolă

(regenerabile şi biodegradabile) → cel mai folosit = amidonul
1) Amestecarea polimerilor sintetici cu biopolimeri
2) Polimeri microbieni (poliesteri naturali)
3) Ambalaje din polimeri de origine agricolă
1) Amestecarea polimerilor sintetici cu biopolimeri

- se obţin materiale din polimeri sintetici mai sensibile la degradare
→ prin adăugarea de compuşi ce vor fi atacaţi de factorii de mediu /
microorganisme → cel mai folosit = amidonul
3
1.a. Materiale şarjate
- amestecarea în extruder: polimer termoplastic (ex. PE) + pulbere de amidon +

aditivi pro-oxidativi şi auto-oxidativi
- compatibilitatea slabă amidon/PE → simplă dispersare a granulelor de amidon

în matricea de polimer → limitează conţinutul de amidon la aprox. 20% →
proprietăţi mecanice slabe ale materialului
- compatibilizarea prin hidrofobizarea suprafeţei particulelor de amidon →

creşterea conţinutului de amidon la 40-45%
- amidonul = biodegradabil → creşte suprafaţa de contact dintre polimer şi agenţii

de mediu (oxigen, apă) → stimulează procesul de degradare chimică (auto-
oxidare) chiar în masa materialului → "biofragmentare" în molecule mici
- degradarea până la stadiul de pulbere necesită 3-5 ani
1.b. Materiale compozite
- polimer hidrofob (ex. PE) + amidon gelatinizat (prin destructurarea granulelor

de amidon cu amoniac şi apă fierbinte) + copolimer hidrofil
- copolimer hidrofil → compatibilizare între amidon şi polimerul hidrofob →

interacţiune chimică amidon/polimer (nu doar simplă dispersare) →
conţinutul de amidon: 40-75%
- exemple de copolimeri hidrofili:

- integral sintetici (etilenă/acid acrilic, alcool polivinilic, copolimeri ai
esterilor acrilici sau acetatului de vinil)
- grefări de polistiren pe lanţuri naturale de amiloză/amilopectină
- degradarea unui film dintr-un astfel de material durează 2-3 ani
4
Polimeri biodegradabili
Ciclul de viata al polimerilor biodegradabili
2) Polimeri microbieni (poliesteri)
- poliesterii → biodegradabili → legăturile esterice din catenă pot fi

hidrolizate chimic sau enzimatic (de microorganisme)
O O
R C O R' + H2O R C OH + HO R'
- există microorganisme care excretă sau stochează poliesteri sub formă

de amestecuri complexe → costuri de extracţie şi de purificare
foarte ridicate
- aceşti polimeri sunt complet biodegradabili, dar şi reciclabili
5
Bioambalaje
2) Polimeri microbieni (poliesteri) - polihidroxialcanoati = PHA
PHA = poliesteri liniari obtinuti de o largã varietate de bacterii (din
categoriile Pseudomonas, Bacillus, Ralstonia, Aeromonas, Rhodobacter) din diferite
substraturi *) (de obicei zahăr sau lipide):
- resurse regenerabile (sucrozã, amidon, celulozã)
- resurse fosile (methane, mineral oil, lignite, hard coal)
- compusi chimici de sintezã (acid propionic, acid 4-hidroxi-butiric)
- CO2
- polimerul este stocat in corpul bacteriei sub forma de granule insolubile în

citoplasma celularã, reprezentand un depozit energetic (sursa de C)
- granulele pot ajunge la 80% din masa celularã (uscatã)
*) C.S.K Reddy et al., Bioresource Technology, 2003, 87, p. 137-146

**) http://2009.igem.org/Team:Duke
Bioambalaje
- exista o mare varietate de unitati monomere care pot duce la

homopolimeri sau copolimeri
- natura PHA sintetizati depinde de tipul bacteriei, de natura substratului
(hranei) si de conditiile de mediu (ex: temperatura)
SCL = Short-chain-lenght:
3-hidroxibutirat (3HB)
3-hidroxivalerat (3HV)
MCL = Medium-chain-length:
3-hidroxihexanoat (3HHx)
3-hidroxioctanoat (3HO)
3-hidroxidecanoat (3HD)
3-hidroxidodecanoat (3HDD)
Unitatile monomere uzuale pentru PHA
G.Q. Chen, Plastic from Bacteria: Natural function and applications, Vol. 14, © Springer-Verlag, Berlin, 2010
6
Bioambalaje
Proprietãtile PHA diferã în functie de structura polimerului:
- SCL-PHA sunt rigizi, casanti, grad ridicat de cristalinitate (pânã la 70%)
- MCL-PHA sunt flexibili, cristalinitate scãzutã, rezistentã la tractiune mai
scãzutã, temperaturã de topire mai micã.
- largã varietate de homopolimeri si copolimeri (statistici sau bloc)
- mase moleculare 2·104 ÷ 3·107 g/mol
- temperaturi de topire: de la 40 la 180°C
Utilizãrile PHA:
- ambalaje
- fire pentru suturi
- implanturi (ex: mese chirurgicale, sisteme ptr refacerea meniscului, tendoanelor,
cartilajelor articulare, implanturi vase sangvine, scaffold-uri ptr regenerare osoasã)
- sisteme cu eliberare controlatã
Bioambalaje
2) Polimeri microbieni (poliesteri) – polihidroxialcanoati = PHA
- Bacteria Alcaligenes eutrophus → converteşte zahărul în
polihidroxibutirat (PHB), cu un randament de aproximativ 33%
- PHB este un polimer termoplastic şi poate fi prelucrat în mod identic cu
polimerii sintetici.
- pentru creşterea flexibilităţii PHB se utilizează polihidroxivaleratul (PHV)

şi policaprolactona → rol de plastifiant
Preţ destul de ridicat → aplicaţii în domeniile cosmetic şi produse

chirurgicale, dar si filme pentru ambalaje (în special PHBV)
7
Bioambalaje
- Bacteria Lactobacillus “produce” acid lactic (şi acid glicolic) prin
fermentarea substraturilor glucidice (zaharoză, glucoză, maltoză,
lactoză) → din amidon de porumb sau trestie de zahar.
- condensarea acidului lactic:
O
O
n Agent de cuplare
CH3 de lant
Oligomer Mw = 103-5x103 O
O
Condensare prin O
HO
OH deshidratare azeotropa
-H2O CH3 n
CH3
-H2O
O Polimer Mw > 105
D/L-AL
H3C
O
O
CH3
Lactida
O
Bioambalaje
Pot fi realizati homo / copolimeri intre stereoizomerii D / L – se poate controla

izomeria polimerului → influenteaza proprietatile
Comparatie PLA si PET
Aplicaţiile PLA - în domeniul medical, ambalaje (vesela de unica folosinta, folii)
200mL 450 mL
Pentru bauturi reci !!! 0,04 €
0,065 € 0,14 €
8
Bioambalaje
http://www.biodeg.net/bioplastic.html
Bioambalaje
3.a. Biopolimeri termoplastici.
- amestecarea amidonului din porumb cu anumite cantităţi de apă sau alţi

plastifianţi (glicerol, sorbitol) → scăderea temperaturii de tranziţie
vitroasă a amidonului → se poate prelucra sub temperatura de
descompunere
- se pot obţine filme prin extrudere, sau obiecte formate prin injecţie
- se utilizează aceleaşi utilaje ca şi pentru polimerii sintetici
- costurile materialului şi transformării acestuia în produs finit →

comparabile sau mai mici decât cele corespunzătoare polimerilor
sintetici
9
Bioambalaje
3.a. Biopolimeri termoplastici - aplicaţii
- filme mai ieftine decât cele din PE → integral biodegradabile şi chiar

comestibile dacă nu au fost adăugaţi aditivi nealimentari
- ambalaje relativ rigide cu durată scurtă de viaţă:

- cutii pentru ouă
- ambalaje fast-food
- ambalaje pentru aplicaţii medicale
- veselă de unică folosinţă prin injecţie în matriţă
- flocoane de amidon expandat pentru protecţia produselor fragile →

similare celor din PS expandat, nedegradabil → preţ cu 20% mai
mic
Bioambalaje
10
Chimie verde
- obţinerea de polimeri performanţi din materii prime regenerabile:
- poliamida 11 se obţine din uleiul de ricin
- “polietena verde” obţinută din etanol fabricat prin fermentaţia zahărului

din trestia de zahăr (Braskem - 2002)
- “polipropilenei verde” din materiale 100% regenerabile (Braskem - 2008)
- acidul polilactic obţinut din materii prime regenerabile (grâu, porumb)
11
5/12/2016
Ambalaje polimerice
Curs 8
Ambalaje inteligente
Motivatia
De multe ori se întâmpla sa cumparam de pe rafturile magazinelor alimente
care:
- au depasit termenul de valabilitate
- nu au termen de valabilitate inscriptionat pe eticheta sau acesta nu mai
este lizibil
- chiar daca sunt în termen, nu se cunosc conditiile în care au fost
depozitate si cum acestea au influentat calitătile produselor
- nu se cunoaste cu certitudine ce ingrediente contin si in ce cantitate
1
5/12/2016
Ambalajele “inteligente” (AI)

- ofera cumparatorului informatii referitoare la starea alimentului
- termen de valabilitate
- conditii de depozitare (indicatori timp-temperatura - TTI)
- pierdere de calitate
dar si referitoare la
- integritatea ambalajului
- autenticitatea produsului
- dispozitiv antifurt
- duc la extinderea duratei de stocare a alimentului pe raftul magazinului
si/sau îmbunatatirea calitatii alimentului ambalat.
Realizarea acestor scopuri este posibila cu ajutorul
- unor substante care sunt fie amplasate pe ambalajul alimentului, fie direct
în compozitia ambalajului (materialului din care acesta este
confectionat)
- unor dispozitive/sisteme de sine statatoare amplasate pe ambalaj
(interior sau exterior)
Indiferent de tipul de ambalaj inteligent, substantele continute nu trebuie sa
fie eliberate in aliment – uneori fiind necesară prezenta unei bariere
care sa nu permita migrarea substantelor active din AI în aliment
2
5/12/2016
Utilizarea de sisteme de ambalare active (inteligente) pentru produsele
alimentare devine tot mai accentuata → Uniunea Europeana pune un
accent tot mai pronuntat pe siguranta alimentara, pe protectia
consumatorului si pe confortul acestuia.
AI prezinta avantaje pentru toate entitatile din lantul alimentar:
- procesatorii au un element de siguranta in plus pentru produsele lor
- comerciantii pot pastra produsele pe raft o perioada mai mare de timp,
fara ca acestea sa isi piarda proprietatile
- consumatorii sunt siguri ca vor cumpara un produs sanatos.
3
5/12/2016
Atmosfera controlata
Cel mai simplu: ambalarea direct in atmosfera controlata
Eliminarea gazelor din interiorul ambalajului - sunt folosite plicuri ce contin

ingrediente active, acestea consumând/captând gazul respectiv
Eliminarea oxigenului - prevenirea oxidarii produsului (mai ales in

ambalajele destinate produselor din carne.
- necrofagi de oxigen (pe baza de enzime)
- absorbanti de oxigen (pe baza de pulbere de fier sau acid ascorbic
(considerat mai eficient)
Sisteme-plic de absorbtie a dioxidului de carbon → capabile de emisia de

etanol → actioneaza ca antimicrobian
Indicatori timp-temperatura - ITT
- Sunt de obicei etichete care aduc informatii privind regimul de
temperatura la care a fost mentinut produsul ambalat, sau doar aduc la
cunostinta consumatorului depasirea conditiilor critice timp-temperatura
- Ambii factori sunt foarte importanti pentru calitatea produsului alimentar:

astfel, la 4°C un aliment poate deveni impropriu ptr consum dupa o
saptamâna, la 10°C dupa 2 zile, la 20°C dupa câteva ore
- Operarea ITT-urilor este bazată pe o schimbare de ordin mecanic, chimic,

electrochimic, enzimatic sau microbiologic → de obicei consta într-o
schimbare de culoare → Schimbarea de culoare trebuie sa fie
ireversibila
- Cost/unitate 0.02 $ - 0.2 $
4
5/12/2016
Food Sentinel System - SIRA Technologies (USA)
- inactivarea codului de bare
atunci când produsul prezinta
risc potential (ITT) sau actual
(patogenic) pentru sanatate
- substante cromofore cu reactie
ireversibila, activata termic
sau biologic
- poate fi “setat” pentru diferite nivele timp-temperatura sau

diferiti agenti biologici
- interval de temp. -18 ÷ 82°C
- foarte utilizat pentru produse congelate, de origine marina
OnVu – CIBA Special Chemicals Corporation (USA)
- eticheta de tip ITT

- în functie de regimul de temperatura si timp se modifica
nuanta din interiorul simbolului
- produsul nu mai poate fi consumat cand nuanta din
interior devine mai deschisa decat cea din exterior
5
5/12/2016
OnVu – CIBA Special Chemicals Corporation (USA)
Fresh-Check – TEMPTIME Corporation (USA)
- eticheta de tip ITT – indicator de

prospetime
- în functie de regimul de temperatura
se schimba coloritul interior
Produs Consumare Produs

corespunzator imediata necorespunzator
http://www.fresh-check.com/
6
5/12/2016
Traceo – TRACEO Comp (Franta)
• dispozitiv ITT
• se autocoloreaza - devenind opac –
atunci cand se ating conditiile critice
sau în cazul în care s-a depășit
termenul de valabilitate (chiar dacă
produsul a fost ținut în condiții
corespunzatoare)
http://www.traceo.com/en/
FreshCode™ label – Varcode (Israel)
- eticheta de tip ITT
- în functie de regimul de temperatura se
schimba codul de bare, dupa criterii
prestabilite
- dupa depasirea conditiilor critice codul
avertizeaza acest fapt, dar poate fi citit
- se activeaza la tragerea si scoaterea benzii
rosii
- poate fi folosit si pentru baxuri si paleti
- citirea se poate face cu orice scaner uzual
http://www.varcode.com/
7
5/12/2016
ITT / temperatura / timp – Timestrip (UK)
Timestrip plus
- cat timp produsul a fost mentinut peste o anumita temperatura
- temperaturi setate: -14, 0, 5, 8, 10, 12, 20, 24, 30 °C / timpi 8h - 24h
- migrarea unei cerneli printr-o membrana doar la depasirea temperaturii setate
– proces ireversibil
Timestrip minus
- daca produsul a coborât sub o anumita
temperatura – risc de congelare
- temperaturi setate: 0, 2°C
http://www.timestrip.com/
ITT / temperatura / timp – Timestrip (UK)
Timestrip complete
- monitorizeaza mentinerea temperaturii intr-un anumit interval, uzual 2-8°C
- combinatie intre Timestrip plus si Timestrip minus fata/verso
Timestrip – monitorizare timp
- se activeaza prin apasare

- nu necesita mentinerea la un anumit regim de temperatura
- migrarea unei cerneli printr-o membrana – proces ireversibil
http://www.timestrip.com/
8
5/12/2016
Senzor de timp - Insignia Technologies (Scotia)
- schimbarea de culoare se face dupa

deschiderea ambalajului (ambalare Premiu:
Best New Concept
prealabila în atmosfera controlata)
at the UK Packaging Awards
- schimbare de culoare doar în functie de timp London, 13th November 2013
- timpul poate fi “setat” de la zile la ani http://www.insigniatechnologies.com/
Senzor de temperatura
http://www.mintgadgets.com/kitchen-gadgets/no-more-baby-cries-with-temperature-sensitive-baby-bottle/
http://www.esebertus.com/blog/2010/07/01/envasado-inteligente-de-alimentos-tipos-de-dispositivos-y-encuesta/
9
5/12/2016
Senzor de integritate
- se bazeaza pe detectia gazelor intrate din atmosfera (în cazul ambalarii în
atmosfera controlata), de obicei CO2 sau O2
Ageless Eye – Mitsubishi Gas Chemical Company Inc. (Japonia)
http://www.mgc.co.jp/eng/products/abc/ageless/eye.html
Senzor de prospetime
– se bazeaza pe detectia produsilor volatili rezultati in urma proceselor
chimice sau enzimatice ce au loc in produsul alimentar ambalat, in timp
http://www.ripesense.com/ - Noua Zeelanda
10
5/12/2016
CheckPoint - senzor TT enzimatic
- Senzor TT enzimatic
- Avertizeaza cu privire la orice
conditii timp-temperatura ce pot
duce la formarea in interiorul
ambalajului de agenți patogeni,
precum E-coli
- Se bazeaza pe o schimbare a
culorii indusă de scăderea pH-
ului datorita hidrolizei
enzimatice a unui substrat
lipidic
Senzor de prospetime – To-Genkyo (Japonia)
- etichete cu formă de clepsidră – senzor prospeţime prod. din carne ambalate

- cerneală specială ce îşi schimbă culoarea în funcţie de cantitatea de amoniac
eliberată de carne (proporţională cu timpul scurs de la ambalare, deci cu
vechimea cărnii)
- partea inferioară a clepsidrei se închide la culoare odată cu "învechirea" cărnii
- când carnea nu mai este corespunzătoare pentru consum, cerneala face
imposibilă scanarea codului de bare al produsului.
11
5/12/2016
Senzor de prospetime – Faunhofer Inst. (Germania)
- senzor filmat de culoare galbena

- ar putea fi încorporat pe partea interioară a unui ambalaj alimentar
- reacționează în contact cu aminele eliberate de carnea animalelor sau a
peștelui
- cand concentrația de amine este destul de mare în interiorul pachetului sigilat,
o substanță reactivă chimic își transformă culoarea din galben în albastru
- substanțele chimice nu pot interacționa cu alimentul pentru că stratul special
al filmului permite doar accesul gazelor.
Indicatori cu Radio Frecventa - RFID
- eticheta RFID ar putea să mai conțină și
biosenzori sau indicatori pentru timp -
temperatură
- crează o imagine de ansamblu a ciclului
de producție-distribuție si controlul
fiecarei etape
- asigura autenticitatea produsului
- poate reprezenta dispozitiv antifurt
- poate reprezenta suport media, putand fi
“citite” chiar cu telefoanele mobile
inteligente
12

Ambalaje Polimerica Curs

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Ambalaje Polimerica Curs

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Ambalaje polimerice

conf.dr.ing. Paul Stănescu

- Verificare finala – 20 p (saptamana 13)

- 40 p tema de casa (referat) – prezentare sapt. 14

Ambalaj = totalitatea elementelor destinate protecţiei unui

- facilitarea distribuţiei şi depozitării unei anumite cantităţi

- prezervarea calităţii: inhibarea/stoparea schimbărilor

2. Funcţii comerciale şi de marketing, de prezentare

- semnalizare (la locul de vânzare): atragerea atenţiei

- informarea consumatorului privind menţiunile legale ()

- facilitarea identificării produsului, precum şi

3. Alte roluri / avantaje ale ambalajelor actuale:

3. Alte roluri / avantaje ale ambalajelor actuale:

- sistem de deschidere şi reînchidere

3. Alte roluri / avantaje ale ambalajelor actuale:

- protecţie fizico-chimică a produsului

2. După specificul produsului ambalat:

- ambalaje pentru produse alimentare (!!!) – restricţii/condiţii

- ambalaje pentru produse nealimentare

3. În funcţie de numărul de utilizări :

- ambalaje de unică folosinţă

- ambalaje reutilizabile: acelaşi ambalaj poate fi refolosit fără

- în alte scopuri: pot fi folosite o perioadă îndelungată

4. În funcţie de sistemul de circulaţie:

- sistem de restituire a ambalajelor: valabil în general pentru

(se practică prin sistemul “garanţie ambalaj” sau “ambalaj la

- sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor: în general,

- ambalaje individuale: ambalarea unui singur produs solid

- ambalaje colective: mai multe produse solide

- în aceeaşi categorie intră şi ambalajele celulare

- ambalare porţionată (în general, cantitativ): pentru fluide,

6. După apropierea de produs:

- ambalaje primare: intră în contact direct cu produsul ()

- ambalaj secundar (supraambalaj):

- ambalaj terţiar, etc: de obicei doar cu scop de a facilita

7. După materialul din care este confecţionat ambalajul:

- ambalaje din hârtie şi carton

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de :

- caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat;

- nivelul de protectie ce se doreste a fi asigurat;

- nivelul de dezvoltare şi puterea economică a consumatorilor/

De ce este necesara reciclarea deseurilor polimerice ?

- Ambalaje din sticlă

- material necristalizat (amorf)

- rezistenţă mecanică şi duritate mare, coeficient de dilatare mic

- nu are punct de topire definit → prin încălzire se înmoaie treptat →

Obţinere → topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din

- Sticla de sodiu (obişnuită) ~ 6SiO2·CaO·Na2O → geamuri, ambalaje

- Oxizii de Fe, Co, Cr, Cu etc introduşi în topitură → sticlă colorată

- inertă chimic faţă de componenţii produselor ambalate

- bune proprietăţi de barieră la: gaze, vapori, lichide, grăsimi, arome

- nu are miros, nu transmite şi nu modifică gustul produselor

- este transparentă → controlul vizual al produselor ambalate

- poate fi colorată şi etichetată → protecţie suplimentară a produselor

- poate fi prelucrată în forme variate

- poate fi reciclată (teoretic, la infinit, fara pierderi de calitate)

Fiecare 10% de sticlã reciclatã înseamnã:

- bună flexibilitate, nu este casantă

- poate fi îndoită şi lipită

- poate fi rezistentă la grăsimi

- absorb lichidele şi vaporii

- poate fi ruptă/sfâşiată cu uşurinţă

- excelent substrat pentru tipărire