Referat:

Rolul macro-, micro-, și

ultramicroelementelor pentru om

A realizat: Cogîlniceanu Olivia

Grupa: S-1811
 Celula este unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a
tuturor organismelor vii, descoperită de către Robert Hooke. Ea este cea mai mică
unitate de viață.
Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit. În componența acestor
molecule intră atomi reprezentând în jur de 70 elemente chimice. În funcție de
proporția în care iau parte la formarea celulelor, elementele chimice se pot clasifica
în:
-ultramicroelemente (elemente prezente în proporție redusă - 0,01%): iod, fier,
mangan, zinc, cobalt, etc.

-microelemente (elemente prezente în proporție de 2%): calciu, (1,2%), sulf

(0,9%), potasiu, (0,15%), sodiu, (0,15%), clor, (0,1%), magneziu, (0,1%).

-macroelemente (elemente prezente în proporție de 98%): oxigen (66%),

hidrogen (10%), carbon (18%), azot (3,5%).

Ultramicroelementele sau oligoelementele au un rol extrem de important în

viața celulei și a omului. Ele sunt parte componentă a fermenților, a hormonilor,
a vitaminelor fără de care este imposibilă activitatea vitală a organismului. De
asemenea, ele influențează activitatea enzimatică din celulă.

Zincul are un rol important pentru existența omului. În țesuturile organismelor

animale și umane, el se află sub formă de compuși, cea mai mare parte
revenind glandei tiroide, ficatului și pancreasului.

Iodul se acumulează în cantități mici în toate organele, se depozitează în glanda

tiroidă stimulând procesele de asimilație și reglând metabolismul.

Manganul este prezent în diferite umori și țesuturi și asigură activitatea unor

enzime, de exemplu, lactaza. Manganul este esențial pentru dezvoltarea normală
și adecvată a structurii osoase umane. În organismul uman el
stimulează creșterea și înmulțirea celulelor.

Cobaltul înlesnește formarea reticulocitelor și transformarea lor în eritrocite,

intensifică activitatea mai multor tipuri de enzime, datorită cărui fapt se
intensifică procesele de sinteză a protidelor, de transformarea a grăsimilor și
a glucidelor din țesuturi.

Microelementele sunt prezente în cantități mici în organism. Prezența lor este

însă absolut necesară. Ele intervin în metabolismul general. La fel ca și
ultramicroelementele, ele sunt parte componentă a hormonilor, vitaminelor,
fermenților. În absența lor ar fi imposibilă activitatea vitală a organismului.
 Calciul are un rol important pentru întregul organism. Contribuie la reglarea
bătăilor inimii și, implicit, are un rol important în funcționarea optimă a
miocardului. De asemenea, reglează presiunea arterială. El este esențial pentru
sănătatea danturii și a oaselor, având un rol important de susținere pentru structura
scheletică.

Sulful este prezent în toate celulele corpului și este participant direct la toate
metabolismele desfășurate în organism. Fără el, procesele fiziologice
fundamentale, transformările biochimice complexe ale țesuturilor nu ar avea loc.

Potasiul este important în funcționarea neuronilor. El joacă un rol important în

prevenirea contracțiilor musculare și trimiterea tuturor semnalelor nervoase.
Potasiul crește metabolismul și crește forța fizică și menține sănătatea inimii și a
rinichilor.

Magneziul asigură echilibrul între sistemul nervos şi cel muscular, ducând la

relaxarea organismului. El participă la biosinteza proteinelor (formarea
proteinelor organismului), dar și la transmiterea informaţiei genetice și a
semnalelor nervoase.

Macroelementele sunt compușii chimici care se află în organism în cantități

crescute. Ele intervin în desfășurarea tuturor proceselor metabolice, fiind strict
indispensabile întregii activități celulare.

Oxigenul este un element esențial pentru supraviețuirea tuturor viețuitoarelor

de pe Pământ. Conduce marea majoritate a reacțiilor din organismul uman și
produce energie.

Hidrogenul, deşi nu întreţine viaţa, intră în componența unor produşi de o

importanţă deosebită: lipide, glucide sau proteine.

Carbonul se găseşte în natură sub formă cristalizată (diamantul sau grafitul),

dar apare şi în numeroase combinaţii organice sau anorganice, având rol atât
structural, cât şi funcţional. Împreună cu oxigenul poate forma compuşi extrem
de toxici pentru noi: dioxidul de carbon ( care se elimină în procesul de respirație)
și monoxidul de carbon.

Azotul sau nitrogenul este prezent în toate organismele vii sub forma unor
combinaţii organice de o mare diversitate ca: proteine, vitamine sau ADN. În
organismul uman se găseşte într-o cantitate apreciabilă, dizolvat în lipide sau alte
lichide din organism.