Professional Documents
Culture Documents
Acizii organici, ca acidul clorhidric, acidul sulfuric, se gasesc in stare libera in natura
foarte rar, indeosebi in emanatiile vulcanice. Se cunosc doar sarurile lor intilnite sub
numele de cloruri sau sulfati, din care se extrag acizii corespunzatori. O categorie
importanta de acizi o constituie acizii organici, cum ar fi:acidul acetic, acidul citric. Unii
acizi organiti sunt intilnite in legume si fructe proaspete:rosii, morcovi, lamai, portocale,
piersici, etc.
ACIDUL CLORHIDRIC [HCl] este cunoscut si sub numele de spirt de sare, acid muratic
sau apa tare. Se gaseste in stare libera (doar in cantitati foarte mici) in emanatiile
vulcanice si in sucul gastric (care contine 0,3% HCl). In cazul in care concentratia
acidului clorhidric depaseste aceasta valoare, se produce hiperaciditatea care se
neutralizeaza cu bicarbonatul de sodiu (NaHCO3): HCl + NaHCO3 → NaCl + CO2
+H2O.
HCl este un gaz incolor, cu miros intepator. Densitatea sa este mai mare decat cea a
aerului. Este foarte solubil in apa, iar in aer fumega. Se foloseste la obtinerea in laborator
a hidrogenului, clorului, a clorurilor si a altor acizi mai slabi. Se foloseste ca agent de
recunoastere a carbonatilor dupa dioxidul de carbon care se degaja in urma reactiilor:
acid + carbonat → sare + CO2 + H2O. De asemenea este folosit si la fabricarea maselor
plastice, a firelor si fibrelor sintetice. Clorurile organice (de vinil, de etil) si produsii
organici (difenil–amina, cauciucul sintetic si camforul) se obtin tot din acidul clorhidric.
Acidul clorhidric este o diluţie apoasă a hidrogenului clorurat (HCl), care este un acid
anorganic tare făcând parte din grupa acizilor minerali. Sărurile acidului clorhidric se
numesc cloruri, dintre care cel mai cunoscut este clorura de sodiu (NaCl) (sare de
bucătărie).
Acidul clorhidric era deja cunoscut deja de primii alchimişti (Alchimia - ramură a
filozofiei naturale din sec. XVII/XVIII care căutau descoperirea sintezei aurului).
Descoperirea acidului i se atribuie alchimistei Mariei Prophetissa (in secolul I,
Alexandria).
In secolul XV alchimistul Basilius Valentinus (Erfurt) obţine acid clorhidric prin reacţia
dintre halit sare gemă, (NaCl) şi sulfat de fier (FeSO4).
Obţinerea acidului din acid sulfuric şi clorură de sodiu îi reuşeşte chimistului farmacist
Johann Rudolph Glauber (Karlstadt).
Chimistul francez Lavoisier (părintele chimiei moderne) numeşte acidul clorhidric acide
muriatique (lat. muria = saramură).
In prezent izvoarele sărate sunt numite „izvoare muriatice”, iar în America de Nord este
acidul clorhidric este numit „acid muriatic”.
Răspândire
In natură acidul clorhidric poate fi întâlnit în gazele vulcanilor şi sub formă diluată în
lacurile vulcanice din crater.
Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în sucul gastric (concentraţie 0,1 - 0,5 %) din
stomacul vertebratelor, fiind o barieră la pătrunderea germenilor patogeni pe calea
digestivă.
Utilizare
Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic.
Obţinere
Acidul se obţine în laborator prin reacţia dintre acidul sulfuric concentrat şi sarea de
bucătărie:
Acidul sulfuric substituie hidrogenul clorurat din sare, hidrogenul clorurat fiind un gaz
insolubil în acid sulfuric.
In industrie se obţine hidrogenul clorurat prin arderea unui amestec gazos format de clor
şi hidrogen:
Din punct de vedere tehnic se formează acid clorhidric ca produs auxiliar, prin clorurarea
legăturilor organice.
Proprietăţi
Acidul clorhidric este uşor solubil în apă, fiind deja solubil la temperatura de 0 °C într-un
raport de 815 g respectiv 507 l / litru de apă) cu eliberare de căldură. La temperatura de
25 °C o soluţie saturată de acid clorhidric conţine 825 g HCl (42,7 %). Densitatea soluţiei
este de 1,20 g·cm−3concentraţia fiind dependentă de densitate după o anumită relaţie
matematică.(vezi tabel). Acidul cu o concentraţie de peste 36 % este numit acid
clorhidric glacial sau fumegător sticla de acid destupată degajând vapori.
Reacţii
Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri şi apă), cu excepţia metalelor nobile ca
aurul, tantalul (germaniul), cuprul, argintului şi mercurul (numai în absenţa oxigenului).
Acidul poate fi folosit la curăţirea metalelor (ruginei) prin îndepărtarea (oxizilor) de ex.
de pe cupru:
Un amestec a acidului clorhidric şi acid azotic, numit apă regală atacă aurul:
Măsuri de protecţie
In contact cu pielea acidul produce arsuri, vaporii lui sunt de asemenea caustici. In cazul
contactului cu acid se recomandă până la sosirea doctorului spălarea abundentă cu apă a
pielii. De asemenea unele sapunuri continand o cantitate prea mare de soda caustica poate
leza pielea si mai rau.[necesită citare]
Reacţii de identificare
Identificarea acidului se face prin stabilirea caracterului acid: