Cuprins

Cuvdnt-inainte

Giuseppe, mesterul tAmplar, gise;te o bucati de lemn care griie;te

cu glas omenesc 9

Giuseppe ii diruie;te lemnul vorbitor prietenului siu, Carlo 11

Carlo ciopleEte o pipqi;i ii dA numele de Buratino 74

Greierele vorbitor ii di sfaturi bune lui Buratino 18

Din cauza neastAmpirului siu, Buratino e la un pas de moarte'.

Thta Carlo ii face haine din hdrtie colorati;i ii cumpiri un abecedar 20

Buratino vinde abecedarul qi cumpirf, un bilet la teatrul de pipqi 24

in timpul reprezentafiei, pf,pqile il recunosc pe Buratino 27

Mai intAi, signor Karabas Barabas wea si-l puni pe Buratino pe foc,
dar apoi ii di cinci monede de aur;i il lasi si plece acasi 34

Pedrumul citre casi, Buratino intdlneqte doi cerEetori, ace;tia sunt

motanul Basilio ;i r,ulpea Alissa 3t

La hanul ,,La trei pler.'usti" 40

Buratino este atacat de hoti 44

Ho,tii il atdrni pe Buratino de creanga unui copac 47

Fetiga cu pirul albastru il readuce pe Buratino la viat5. 49

Fetila cu pirul albastru vrea si-l educe pe Buratino 55

Buratino ajunge in Tara Prostilor 58

Cdinii polif;ti pun laba pe Buratino ;i nu-l lasi si rosteasci nici micar
un cuvAnt in apf,rarea sa

Buratino ii cunoaste pe locuitorii b1lfii, afl5. despre soarta celor patru

monede de aur si primeste de la Tortilla, broasca-testoasi, o cheiqi de aur 66

Buratino fuge din Jara Pro;tilor;i intAlneste un tovar5.s de suferinti 70

Pierrot povesteqte cum a ajuns el in Thra Prostilor, cilare pe iepure 72

Buratino si Pierrot ajurg la Malwina, dar trebuie sd fugi impreuni cu ea

qi cu pudelul Artemon 80

Lupta de la marginea pidurii 84

ln pestera 90

Buratino se hotirf,ste si afle cu orice pre! taina cheilei de aur 96

Buratino afli taina cheitei de aur 100

Pentru prima dati in viaga lui, Buratino este disperat, dar totul
se termini cu bine 105

Buratino se intoarce in sfdrsit acasi, impreuni cu i!,

tata Carlo, Malwina, Pierrot qi Artemon 111

Karabas Barabas pitrunde in odiila de sub scari 116

Ce se afli dincolo de usita misterioasi? .,119

Prima reprezentatie a noului teatru de pipqi 128

*4
 mesterul timplar, giseste o bucati
Qr"seppe,
de lemn care gri.ieste cu glas omenesc

Cu rrulrA vREME iN uRlrA, triia intr-un oriEel de pe malul Mirii Mediterane

un bitrdn meqter timplar. Numele mesterului era Giuseppe, dar lumea-i mai
zicea si Nas-vdnit.
intr-o buni zii-a cdz'ltin mAnd o bucatd de lemn, una dintre acelea pe care
oamenii le bagi iarna-n sobi pentru a se incdlzi.
Nu-i riu, si-a zis Giuseppe-n gAnd. Din lemnul ista a; putea face un picior
- masf,.
pentru o
Giuseppe si-a pus pe nas ochelarii pe care avea obiceiul si ;i-i prindi cu
sfoari pe dupi urechi, asta fiindci gi ochelarii erau tare vechi, a intors bucata
de lemn pe toate plr,tile si a prins a o ciopli cu o birdige. Abia daci apucase
me;terul si lucreze, ci s-a;i auzit un glas sub,tirel care a strigat:
Au! Au! incet, rogu-te, incet!
-Giuseppe a;ezat ochelarii pe nas a privit prin atelier. Nimeni...
;i-a ;i
S-a uitat pe sub bancul de lucru. Nimeni...
A scos capul pe uqd. in stradi nu era nimeni...
Si mi se fi p5.rut oare? se intrebi Giuseppe. Cine si fi vorbit?
-Mesterul a pus iar mAna birdigi, dar cum s-a apucat
pe de treabi, lemnul
s-a viitat:
Au! Au! Mi doare!
-
 De data asta Giuseppe s-a speriat de-a binelea. Asa de tare s-a speriat ci i
s-au aburit si ochelarii... S-a uitat mesterul prin toate colturile. Si-a bigat capul
si-n sobi" si s-a uitat multi vreme pe horn in sus.
Nu-i nimeni aici... Oi fi b5"ut prea mult qi-acu' imi vQjAie capul.
-Dar nu,
nu era asa, nu biuse nimic in zi:ua aceea... Dupi ce s-a mai linistit,
mesterul a luat rindeaua si-a b5"tut cu ciocanul in ea pentru a potrivi bine lama.
Lama trebuia sf, iasi doar un pic din manerul ei. Giuseppe a pus bucata de
lemn pe banc si a trecut o dati cu rindeaua peste ea. Vocea subtirici a inceput
si strige iar:
Aul Au! De ce mi ciupiti?
-Au!
Lui Giuseppe i-a cizttt rindeaua din mini, a fhcut cAgiva pasi inapoi si, in
cele din urmi, s-a asezat pe podea. Mesterul a priceput ci glasul subtirel venea
din bucata de lemn.

&
qi
ss,
d>
o
Qr"seppe ii diruie;te lemnul vorbitor
prietenului siu, Carlo

Crrran iN ecre crrpA in atelierul mesterului a intrat Carlo, flasnetarul, un

prieten vechi al lui Giuseppe.
Pe wemuri, Carlo isi punea pe cap piliria cu boruri largi gi pornea prin
orase cu flaEneta lui minunatS., cAstigdndu-;i pd.inea cu dansul si cAntul.
Acum Carlo era bitrin ;i bolnav, iar flasneta se stricase de multd weme.
Buni ziua, Giuseppe, a spus Carlo, intrdnd in atelier. De ce stai pe podea?
-
Am pierdut un surubel, lua-l-ar mama zmeilor, a rispuns Giuseppe
-
uitindu-se cu coada ochiului la bucata de lemn. Tu, b5"tr6"ne, ce mai faci? Cum
o mai duci?
Riu, a rispuns Carlo. Mi tot g6.nd.esc ce si fac ;i ce si dreg ca s5" mai
-
cd;tig si eu o bucati de pdine... De-ai putea si mi {u!i sau si-mi dai micar
un sfat. . .
Nimic mai simplu, a spus Giuseppe vesel si s-a gdndit: ,,O si mi scap chiar
-
acum de bucata asta blestemat1 de lemn!". Nimic mai simplu! Uite, pe banc e o
bucati de lemn. Ia-o qi du-o acasi, Carlo.
Ofl a exclamat Carlo, abitut. Daci o iau, ce-o si fac eu cu ea, ci nici
-
mlcar sobd n-am in cf,miruta meal
FA a;a cum ili spun. Stiu eu ce vorbesc. Ia-1i un culit;i ciopleste o pipugi
-
din bucata asta de lemn. inva!-o si spuni tot soiul de lucruri vesele, arati-i cum
si cinte Ei si danseze si dupi aia mergi cu ea din froarta-n poarti. O si cdqtigi o
bucifici de piine, ba chiar si cdte-un p5hirel de vin pe deasupra.
Abia rostise mesterul aceste cuvinte, cAnd dinspre bancul de lucru s-a auzit
un glas subtirel:
Bravo, bravo! Te-ai g2.ndit bine, mii Nas-vdn5.t!
-Giuseppe inceput
a s5" tremure de frici, iar Carlo a privit uluit in.jur. Oare

de unde venise glasul?

t,
Mul,tumesc pentru sfat, Giuseppe, a zis Carlo. Ia di-mi bucata de lemn
-
d,espre care vorbeai.

11
 uratino vinde abecedarul ;i cumpiri un bilet
la teatrul de pipqi

iN zom, BunerrNo si-a luat abecedarul Ei a pornit lopiind spre scoali.

pe drum biiega;ul nu s-a uitat nici micar o singuri datd'la dulciurile de prin
privilii, la cornurile cu miere Ei cu mac, la plicintele dulci sau la puii pqi la
protap, fbcuqi din zahht candel.
Nici la biiegaEii care iniltau zmee din carton nu s-a uitat Buratino" '
Pe stradi a trecut Basilio, motanul tdtcat, iar pe motanul hstaz5;u ci-!i venea
si-l tragi de coadi, numai ci Buratino l-a lisat in pace'
Pe misuri ce se apropia de scoali, de pe malul Mediteranei risuna din ce
in ce mai deslqit rrruzicd' zglobie.
Ti-ti-ti! ciripea fluierul.
- Lalalal cAnta vioara.
- Cin-cin -cin! zumziiau talgerele.
- Bum! bubuia toba.
-Pentru a ajunge la Buratinofi trebuit s-o ia spre dreapta. Muzica
ar
Ecoali,
venea dinspre stdnga. Buratino a inceput si meargi impiedicat. Picioarele il
purtau citre lirmul mirii, adici tocmai spre locul de unde se auzea:
Ti-ti-ti!
- Lalala!
-Cin-cin-cin!
-Bum!
- pentru sine. Vreau si arunc si
$coala nu pleaci din loc! a zis Buratino ca
-
eu o privire qi dupi aia mi duc drept la qcoali!
AqadaA biiegaqul a fugit cAt il ,tineau picioarele spre malul mirii, unde a zitit
un cort din pinzi impodobit cu steguleqe colorate, care fluturau in bitaia vdntului.
Sus, cocotali pe cort, cdntau patru muzicanfi. Jot, la intrarea in cort,
o doamni grasi;i zdmbitoare vindea bilete de intrare'
in fa{a acelui cort se aflau o multime de oameni: biielei qi fetige, solda,ti,
vdnz7itori de limonadi, doici cu copii, pompieri, po;taEi. Cu togii citeau un.afi;
mare pe care scria:

24
,'llffi *€ == - a:.* ir:i'i::J rl..,a'

s'lG
E
T5
I

I
:. -1i