ACATIST

Acatistul
Sfintei Cruci
Troparul Sfintei Cruci
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință
binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește
poporul Tău.
Condac 1:
O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim,
veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește
și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a
creștinilor!”
Icos 1:
Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și,
văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se
spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Condac 2:
Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel
preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea
biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!
Icos 2:
Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei
ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”,
către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Condac 3:
Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără
de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege
mântuire, când cântă așa: Aliluia!
Icos 3:
Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea
cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către
dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Condac 4:
Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea
care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis:
Aliluia!
Icos 4:
În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca
spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele
sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Condac 5:
Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să
alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și,
pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!
Icos 5:
Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru
care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis
către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Condac 6:
Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către
înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe
cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!
Icos 6:
Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau
jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au
izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Condac 7:
Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag,
dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce
Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!
Icos 7:
Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a
pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al
legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Condac 8:
Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru
aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe
cei ce cântă Lui: Aliluia!
Icos 8:
Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de
veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea
primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Condac 9:
Acăzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a
rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea
izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!
Icos 9:
Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase;
căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar
noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Condac 10:
Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit
și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru
aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!
Icos 10:
Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că
Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină
auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Condac 11:
Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți
vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim,
față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!
Icos 11:
Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea
aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință
dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a
cânta acestea:
Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Condac 12:
Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate
împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu
credință cântă cântare: Aliluia!
Icos 12:
Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit.
Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a
sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarienilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Condac 13:
O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât
toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de
chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice
de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori
fericită...
Icos 1:
Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și,
văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se
spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Condac 1:
O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim,
veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește
și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a
creștinilor!”
După aceea se citește această
Rugăciune către Domnul Hristos
Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea
Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce
pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele
multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei
nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții
Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm
și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru
mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când
Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.
Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai
făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta,
cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De
aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea
Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o
Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.
Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă
păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu
el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și
morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele
și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta.
Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea
Ta.
Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând
asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții
Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.
Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia
împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe
vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi
biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O,
Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte
batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă
de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos
că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le
iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne
vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii,
trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui
Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne
apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață
pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui
cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și
durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să
putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem
neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega,
fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne
vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu
darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.
Acatistul Sfintei Cuvioase Matrona din Moscova
Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasă, fericită maică
Matrona, orbirea și neputința trupească pentru curăția duhovnicească de la
Dumnezeu primind, cu darul înainte-vederii și al minunilor te-ai îmbogățit.
Pentru aceasta și noi, cu mulțumire, cunună de laudă îți aducem, cântând:
Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru
noi!
Icosul 1
Înger în trup te-ai arătat pe pământ, fericită Matrona, împlinind voia lui
Dumnezeu. Căci din naștere în orbire trupească ai fost, însă Dumnezeu,
înțelepțindu-i pe cei orbi și iubindu-i pe cei cuvioși, a luminat ochii tăi
duhovnicești, ca să slujești oamenilor și lucrurile lui Dumnezeu să se arate
prin tine. Iar noi cu dragoste îți cântăm ție acestea:
Bucură-te, din pruncie de Dumnezeu fiind aleasă;
Bucură-te, din scutece cu harul Sfântului Duh fiind însemnată;
Bucură-te, din copilărie cu darul minunilor fiind îmbogățită;
Bucură-te, cu înțelepciune de la Dumnezeu fiind înzestrată;
Bucură-te, cu gândul voia lui Dumnezeu ai aflat;
Bucură-te, că pe înțelepții veacului orbi la minte ai rușinat;
Bucură-te, că sufletele rătăcite la Dumnezeu le întorci;
Bucură-te, că scârbele și necazurile le alini;
noi!
Condacul al 2-lea
Văzând oamenii și preotul când te-ai botezat, fericito, un stâlp de fum
minunat înălțându-se deasupra capului tău și simțind mirosul bineplăcut, se
minunau, ce va deveni acest prunc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Minte având luminată, slujitorul lui Dumnezeu Vasile a aflat că cea
botezată de el este vasul ales al lui Dumnezeu și pe tine, Cuvioasă
Matrona, sfântă te-a numit. Iar noi din tot cugetul nostru îți aducem laudele
acestea:
Bucură-te, ceea ce în cristelniță harul Sfântului Duh ai primit;
Bucură-te, ceea ce pe trupul tău crucea întipărită ai avut;
Bucură-te, rugătoare de la Dumnezeu oamenilor dăruită;
Bucură-te, lumină arzătoare ce în fața lui Dumnezeu luminezi;
Bucură-te, ceea ce cu darul facerii de minuni Dumnezeu pe pământ te-a
slăvit;
Bucură-te, ceea ce cu cununa neveștejită de la Dumnezeu în cer te-ai
împodobit;
Bucură-te, că prin mila lui Dumnezeu pe cei păcătoși i-ai ridicat;
Bucură-te, că din izvorul apei celei vii pe cei însetați i-ai adăpat;
noi!
Condacul al 3-lea
Puterea harului lui Dumnezeu simțind încă din pruncie, fericita Matrona,
către sfintele icoane te îndreptai și, cu inimă curată și cu buzele de prunc,
laudă lui Dumnezeu înălțai, cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având din copilărie darul înainte-vederii, fericită maică, inimile ascunse
celor ce veneau la tine cunoscând și viitorul ca pe cele de față spunând, pe
mulți pe calea mântuirii i-ai îndreptat. Pentru aceasta pe Dumnezeu Cel ce
a înțelepțit orbii îi preamărim, cântând ție acestea:
Bucură-te, a Domnului străvăzătoare;
Bucură-te, a păcatelor ascunse văditoare;
Bucură-te, celor întristați cu sufletul, luminată povățuitoare;
Bucură-te, celor rătăciți, milostivă călăuzitoare;
Bucură-te, stea, celor credincioși calea arătând;
Bucură-te, lumină, în întunericul veacului acestuia luminând;
Bucură-te, Unului Dumnezeu slujitoare;
Bucura-te, a uneltirilor diavolești cu darul Sfântului Duh pierzătoare;
Bucura-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru
noi!
Condacul al 4-lea
Viforul nedumeririlor și al tulburărilor despre minunile tale în oameni
răspândindu-se, maică fericită, și aceștia, pe care i-ai îndreptat spre
Dumnezeul Cel minunat întru sfinții Săi, preamărindu-te și lăudându-te, lui
Dumnezeu cu mulțumire au cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind oamenii, maică Matrona, că aduci ajutor în boli sufletești și
trupești, la tine vin cu nădejde și, primind sfat bineplăcut și vindecare, îi
mulțumesc lui Dumnezeu, cântând ție:
Bucură-te, că pe cei bolnavi și suferinzi îi primești;
Bucură-te, că pace sufletelor îndurerate dăruiești;
Bucură-te, celor în rătăcire fiind îndreptătoare;
Bucură-te, a evlaviei învățătoare;
Bucură-te, a necazurilor noastre alinare;
Bucură-te, în scârbe mângâietoare;
Bucură-te, doctorul cel fără de arginți;
Bucură-te, a oricăror neputințe tămăduitoare;
noi!
Condacul al 5-lea
Ca o stea dumnezeiască ai răsărit, maică fericită Matrona, în zilele grele în
Rusia, căci, ca o nouă mărturisitoare, jugul lui Hristos cu îndrăzneală și
fără frică toată viața ai purtat și, cu harul lui Dumnezeu fiind întărită, ai dat
celor nedumeriți povățuire, celor slabi și bolnavi vindecare, tuturor celor
ce cu mulțumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând mulți ruși minunile și vindecările date de harul lui Dumnezeu prin
tine: celor șchiopi – umblare, celor slabi și nemișcati – vindecare, celor
îndrăciți – a duhurilor rele alungare, îndreptându-ne către tine, maică, ca și
către un izvor nesecat, din care adăpându-ne cu nesaț, cu inimă smerită,
strigăm ție acestea:
Bucură-te, din pruncie pe calea mântuirii fiind chemată;
Bucură-te, cuvioasă, de Dumnezeu nouă dăruită;
Bucură-te, tămăduitoare ce bolile noastre le vindeci;
Bucură-te, în nevoile noastre, grabnică ajutătoare;
Bucură-te, ceea ce cu sfaturi folositoare de suflet ne povățuiești;
Bucură-te, ceea ce nedumeririle noastre degrabă le limpezești;
Bucură-te, ceea ce duhurile necurate de la om le alungi;
Bucură-te, ceea ce de toată răutatea cu rugăciunile tale ne aperi;
noi!
Condacul al 6-lea
Vestitorul sfințeniei și al cuvioșeniei vieții tale, fericită maică, s-a arătat
sfântul și cuviosul părinte Ioan din Kronstadt, când te-a văzut în biserică și
te-a numit moștenitoarea sa și al optulea stâlp al Rusiei. Iar toți cei ce au
auzit acestea L-au lăudat pe Dumnezeu, înălțând Lui cântarea: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Aprinde cu rugăciunile tale, maică Matrona, lumina harului lui Dumnezeu
în inimile ce n-au aflat pe Dumnezeu și cu multe păcate L-au supărat.
Căci, văzând minunile săvârșite de tine, mă îndrept către Dumnezeu,
cântându-ți:
Bucură-te, ceea ce cu faptele tale pe Dumnezeu L-ai slăvit;
Bucură-te, ceea ce slava lui Dumnezeu ne-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pe calea cea dreptă pe necredincioși i-ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce întinăciunea păcatelor cu rugăciunile tale ai curățat;
Bucură-te, că la pocăință ne-ai îndemnat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu pentru toate să-I mulțumim ne-ai povățuit;
Bucură-te, că biserica lui Dumnezeu s-o iubim ne-ai învățat;
Bucură-te, ceea ce în ograda Bisericii oile cele risipite ai adunat;
noi!
Condacul al 7-lea
Vrând Preasfintei noastre Stăpâne, Maicii Domnului, să-i placi, maică
Matrona, ai poruncit oamenilor să zugrăvească preacinstitul chip al ei,
numit „Aflarea celor pierduți”, și în biserica lui Dumnezeu să-l așezi, ca
toți cei ce privesc chipul luminat al Preacuratei, cu umilință, s-o laude, iar
lui Dumnezeu să cânte: Aliluia!
Icosul al 7-lea
O nouă apărătoare, rugătoare și mijlocitoare către Domnul te-a dăruit în
anii grei tuturor rușilor, căci mulți s-au îndepărtat de Sfânta Biserică, însă
tu, maică, pe cei necredincioși și rătăciți îi învățai cu fapta și cu cuvântul,
arătându-le minuni de la Dumnezeu. De aceea îți cântăm ție acestea:
Bucură-te, pentru țara rusească neîncetată nevoitoare;
Bucură-te, pentru mântuirea noastră mijlocitoare;
Bucură-te, al Dumnezeului Drept Judecător îmblânzire;
Bucură-te, celor bolnavi și jigniți ocrotire;
Bucură-te, celor neputincioși și deznădăjduiți ajutătoare;
Bucură-te, împotriva duhurilor rele neîncetată luptătoare;
Bucură-te, că tremură în fața ta diavolii;
Bucură-te, că se bucură pentru tine îngerii și oamenii;
Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, calda rugătoare lui Dumnezeu pentru
noi!
Condacul al 8-lea
Pe cei puțin credincioși și nechibzuiți i-ai minunat, cum, oarbă din naștere
fiind, vezi și cunoști nu numai cele din prezent, ci și cele viitoare,
nevăzând ei puterea lui Dumnezeu ce lucrează în neputințele oamenilor.
Pentru aceasta și noi, fericită maică, înțelepciunea lui Dumnezeu în tine
văzând, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Toate supărările și jignirile, prigonirile și mustrările ai răbdat, fericită
maică, însă nu te-ai tânguit, ci pentru toate lui Dumnezeu ai mulțumit. Cu
aceasta învățându-ne noi cu răbdare să ne purtăm crucea, îți aducem
laudele acestea:
Bucură-te, ceea ce în rugăciune neîncetată stăruiai;
Bucură-te, ceea ce duhurile rele cu post și rugăciune le alungai;
Bucură-te, ceea ce pacea binecuvântată dobândeai;
Bucură-te, ceea ce cu dragostea ta pe mulți îi mântuiai;
Bucură-te, ceea ce prin viața ta oamenilor ai slujit;
Bucură-te, că și după moarte pe oameni neîncetat îi ajuți;
Bucură-te, ceea ce acum rugămințile noastre le asculți;
Bucură-te, că pe cei ce se încred în tine nu-i părăsești;
noi!
Condacul al 9-lea
Toate necazurile și durerile le-ai răbdat, maică Matrona, neîncetat luptând
cu puterile întunericului, uneltirile și vicleniile lor vădind și pe diavoli din
îndrăciți alungând, până la sfârșitul vieții pe cei îndurerați, bolnavi și
întristați i-ai ajutat, pururea cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult grăitori nu vor putea cu vrednicie să-ți preamărească sfânta
ta viață și minunile tale cele cu puterea lui Dumnezeu de tine săvârșite,
sfântă maică. Însă noi, dorind pe Dumnezeu cu psalmi să-L lăudăm și
îndemnați de iubire curată, îndrăznim să cântăm acestea:
Bucură-te, ceea ce calea cea strâmtă și poartă îngustă ai ales;
Bucură-te, ceea ce cu multe fapte bune te-ai luminat;
Bucură-te, ceea ce toate cele stricăcioase din viață le-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce cu cununa smereniei te-ai împodobit;
Bucură-te, ceea ce după Evanghelie, ca păsările cerului, pe pământ ai
locuit;
Bucură-te, ceea ce Fiului, ce nu avea unde să-Și plece capul, I-ai urmat;
Bucură-te, ceea ce acum în lăcașurile raiului te desfătezi;
Bucură-te, ceea ce pe noi, păcătoșii, către tine rugându-ne, nu ne lași;
noi!
Condacul al 10-lea
Dorind să-i scapi pe mulți de suferințele trupești și de bolile sufletești,
cuvioasa lui Dumnezeu, toată noaptea petreceai în rugăciune, rugându-te
pentru ajutorul și întărirea lor Domnului nostru Iisus Hristos, cântându-I:
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid și acoperământ erai în timpul vieții tale, fericită maică, tuturor celor ce
alergau la tine și după moarte nu încetezi să mijlocești înaintea lui
Dumnezeu pentru cei ce cu credință vin la mormântul tău. Pentru aceasta,
auzindu-ne pe noi, păcătoșii, îndurerați și de multe necazuri fiind stăpâniți
și nădăjduind toți în ajutorul rugăciunilor tale, îți cântăm:
Bucură-te, celor jigniți grabnică apărătoare;
Bucură-te, celor săraci mângâiere;
Bucură-te, a căsătoriei cinstite ocrotitoare;
Bucură-te, celor certați împăcare;
Bucură-te, celor judecați pe nedrept apărătoare;
Bucură-te, și a celor vinovați față de judecata lumească către Dumnezeu
milostivă mijlocitoare;
Bucură-te, celor fără casă adăpostire;
Bucură-te, tuturor celor ce te cheamă în ajutor ocrotire;
noi!
Condacul al 11-lea
Cântare îngerească auzeai, cinstită maică Matrona, încă pe pământ fiind.
Învață-ne și pe noi, nevrednicii, cum trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu,
Cel slăvit în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Căruia oștirile
cerești într-un glas Îi cântă: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cu lumina strălucitoare luminează viața ta, fericită Matrona, gonind
întunericul lumii acesteia deșarte, și ne atrage sufletele noastre: ca și noi cu
razele harului lui Dumnezeu să ne luminăm și calea plină de scârbe a
acestei vieți trecătoare să o trecem și în Împărăția cerurilor să ajungem,
unde tu, maică, acum te desfătezi, auzind glasul nostru către tine, strigând:
Bucură-te, lumina lui Dumnezeu pururea arzătoare;
Bucură-te, mărgaritar scump, cu strălucirea sfințeniei tale luminându-ne;
Bucură-te, floare binemirositoare, ce mireasma Duhului Sfânt o
răspândești;
Bucură-te, piatră a credinței, care pe cei slabi de fire în evlavie îi întărești;
Bucură-te, stea preastrălucită, ce calea dreaptă ne-o arăți;
Bucură-te, luptătoare neînfricată a lui Hristos, ce cu sabia rugăciunii
armatele demonilor înspăimânți;
Bucură-te, căci ai avut o viață sfântă și curată;
Bucură-te, căci în fața lui Dumnezeu ai avut o moarte cinstită;
noi!
Condacul al 12-lea
Harul lui Dumnezeu din belșug încă din scutece ai primit, maică fericită,
care a fost cu tine toată viața. Credem neclintit că și după moarte acest har
e cu tine. Pentru aceasta, căzând la tine, ne rugăm: nu ne lăsa pe noi,
călători încă pe pământ, lipsiți de ajutorul și ocrotirea ta, rugându-L pe
Dumnezeu să ne miluiască pe toți cei ce-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântăm minunile tale cele multe, maică Matrona, Îl lăudăm pe Dumnezeu
Care te-a dăruit orașului Moscova și Rusiei, în zilele grele și de prigoană,
pe tine, stâlpul neclintit al evlaviei și credinței. Și acum, maică fericită, cu
inima recunoscătoare îți cântăm ție acestea:
Bucură-te, ceea ce pacea lui Hristos în suflet ai dobândit;
Bucură-te, ceea ce pentru lume jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;
Bucură-te, ceea ce în trup neputincios puterea harului dumnezeiesc ai
arătat;
Bucură-te, ceea ce la aflarea cinstitelor tale moaște mila lui Dumnezeu ne-
ai arătat;
Bucură-te, a cetei sfinților din Moscova minunată înflorire;
Bucură-te, a orașului Moscova preaslăvită podoabă;
Bucură-te, pentru Rusia înaintea lui Dumnezeu neîncetată rugătoare;
Bucură-te, la pocăință și rugăciune pentru țara Rusiei îndemnare;
noi!
Condacul al 13-lea
O fericită maică, ascultă această cântare de laudă pe care ți-o aducem ție și
cere pentru noi de la Domnul nostru Iisus Hristos iertarea păcatelor, sfârșit
bun creștinesc și răspuns bun la înfricoșătoarea Lui judecată, ca să ne
învrednicim și noi în lăcașurile raiului să slăvim Sfânta Treime, cântând:
Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul 1: Înger în trup te-ai arătat pe pământ..., Condacul 1:
Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasă..., și această
Icosul 1
Înger în trup te-ai arătat pe pământ, fericită Matrona, împlinind voia lui
Dumnezeu. Căci din naștere în orbire trupească ai fost, însă Dumnezeu,
înțelepțindu-i pe cei orbi și iubindu-i pe cei cuvioși, a luminat ochii tăi
duhovnicești, ca să slujești oamenilor și lucrurile lui Dumnezeu să se arate
prin tine. Iar noi cu dragoste îți cântăm ție acestea:
Bucură-te, din pruncie de Dumnezeu fiind aleasă;
Bucură-te, din scutece cu harul Sfântului Duh fiind însemnată;
Bucură-te, din copilărie cu darul minunilor fiind îmbogățită;
Bucură-te, cu înțelepciune de la Dumnezeu fiind înzestrată;
Bucură-te, cu gândul voia lui Dumnezeu ai aflat;
Bucură-te, că pe înțelepții veacului orbi la minte ai rușinat;
Bucură-te, că sufletele rătăcite la Dumnezeu le întorci;
Bucură-te, că scârbele și necazurile le alini;
noi!
Condacul 1
Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasă, fericită maică Matrona,
orbirea și neputința trupească pentru curăția duhovnicească de la
Dumnezeu primind, cu darul înainte-vederii și al minunilor te-ai îmbogățit.
Pentru aceasta și noi, cu mulțumire, cunună de laudă îți aducem, cântând:
noi!
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Matrona
O, fericită maică Matrona, cu sufletul în cer, în fața Tronului lui Dumnezeu
stând, iar cu trupul pe pământ odihnind și cu binefacere de sus înzestrată
multe minuni săvârșind; coboară ochii tăi milostivi spre noi, păcătoșii, cei
ce în scârbe, dureri și păcate viața ne-o petrecem, alină-ne pe noi, cei
deznădăjduiți, vindecă-ne de bolile noastre cumplite pe care pentru
păcatele noastre de la Dumnezeu le primim; izbăvește-ne de mulțimea
necazurilor și a primejdiilor, roagă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos să ne
ierte toate păcatele și fărădelegile pe care din tinerețile noastre și până
acum le-am săvârșit, ca, primind cu rugăciunile tale binefacere și mare
milă, să slăvim pe Dumnezeu Cel Unul în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe
Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva
Troparul, glasul al 4-lea

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai
urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este
trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta
și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
Condac 1:
Preacuvioasei noastre Maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de
umilință îi aducem noi, nevrednicii păcătoși, pentru mijlocirile sale. Că
mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător
de bunătăți al Mântuitorului nostru, și să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă
Parascheva, mult folositoare!
Icos 1:
Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeștile
lăcașuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc
trup purtând și fire slăbănoagă, ai știut a birui toate puterile vrăjmașilor
prin buna înțelepciune; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferință;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, liman lin și neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, scăparea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!
Condac 2:
Așa Împăratul tuturor răsplătește biruințele. Așa mâna proniei cea nevăzută
întărește neamul omenesc, îmbrățișând cu credință cele de dânsa rânduite
spre mântuire. Pentru aceasta să ne depărtăm de nelegiuiri; până când vom
petrece în păcate? Doamne, întărește inimile noastre ca să-Ți cântăm în
fapte bune cântarea îngerească: Aliluia!
Icos 2:
Preacinstită fecioară, către tine am năzuit, către tine care de multe ori ai
luat pe sfinți și pe îngeri în ajutor la pământeștile ispite; fii acum și pentru
noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui
cu candela luminoasă, precum ne-a povățuit Mântuitorul Hristos, și
primește cântarea aceasta:
Bucură-te, mărgăritar neprețuit al vistieriei noastre;
Bucură-te, floare nevestejită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, temelie neclintită a creștinătății;
Bucură-te, a fecioarelor înzestrătoare și rugătoare către Maica lui
Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a preoților cucernici;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a străinilor;
Bucură-te, fierbinte mângâietoare a prigoniților;
Bucură-te, milostivă povățuitoare a văduvelor;
Bucură-te, învingătoarea dușmanilor;
Bucură-te, izbăvirea tuturor celor ce te cheamă spre ajutor;
Bucură-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucură-te, vindecătoarea de răni ale trupurilor;
Condac 3:
Spre tine pururea nădăjduim; de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara
aceasta, alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră
de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar
și acum, îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne
ajuți, ca să scăpăm din primejdii și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3:
Epivata, văzând lauda pământului ei răsărind dintru ale sale, cu bucurie te-
a întâmpinat, preacuvioasă, mărturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi,
care în urmă ne-am învrednicit a dobândi moaștele tale, cum vom putea
îndestul a propovădui minunile pe care le-ai făcut, de nu cântăm acestea:
Bucură-te, luminătoarea Moldovei;
Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucură-te, învățătoarea părinților tăi;
Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământești;
Bucură-te, adunătoarea cereștilor daruri;
Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucură-te, îndreptătoarea mândriei;
Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;
Bucură-te, osânditoarea dușmanilor;
Bucură-te, miluitoarea săracilor;
Condac 4:
Preacurată Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu, primește și ale noastre
datornice rugăciuni de la noi nevrednicii, pe care prin mijlocitoarea noastră
sfântă ți le aducem spre iertarea păcatelor și ne dă nouă pace și mare milă
de la Fiul tău, Căruia Îi cântăm neîncetat: Aliluia!
Icos 4:
Celei după vrednicie și cu credință următoare a cuvântului lui Dumnezeu,
care pentru buna cucernicie a primit darul vindecărilor și plată cerească,
prin glasul Mântuitorului zicând: slugă bună și credincioasă, intră întru
bucuria Domnului tău, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, sămânță nerătăcită;
Bucură-te, trup neobosit;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, aur lămurit;
Bucură-te, foc arzător plevilor;
Bucură-te, pământ de îndestulare;
Bucură-te, rodul pocăinței;
Bucură-te, îmblânzirea relelor cugetări;
Bucură-te, risipitoare de furtuni;
Bucură-te, aducătoare de mană;
Bucură-te, dătătoare de mângâieri;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creștinilor către Domnul;
Condac 5:
Obosiți de truda gândurilor lumești ne-am deșteptat acum noi, ticăloșii,
lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a
ne liniști, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire și temându-ne de
tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă
Parascheva, și strigăm: miluiește-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui
Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!
Icos 5:
Cine nu te va ferici pe tine, Cuvioasă, că te-ai învrednicit a potoli prin
nevoințele tale zburdălnicia trupului și a dobândi mântuirea sufletească cu
cinstea cea neluată de mâini omenești a cereștii măriri? Sau cine nu te va
ferici că ai străbătut prin viteazul tău cuget împletiturile vicleanului cele
amăgitoare, și l-ai rușinat? Pentru aceasta, primește următoarea cântare:
Bucură-te, turnul biruinței;
Bucură-te, ușa mântuirii;
Bucură-te, pavăza credinței;
Bucură-te, lăcașul statorniciei;
Bucură-te, chipul bunătăților;
Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;
Bucură-te, închinătoarea ei vrednică;
Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucură-te, că printr-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a biruinței frumoasă stâlpare;
Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;
Bucură-te, moștenitoarea cereștii măriri;
Condac 6:
Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea
faptelor tale, noi nevrednicii? Căci nici faptele, nici credința nu ne apropie
de preacinstitele tale lucrări; dar mărturisind slăbiciunea noastră, ne rugăm
ție a ne ajuta și a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea: Aliluia!
Icos 6:
Ne-au cuprins acum dureri de negrăit, nici un ajutor omenesc de la nimeni
nu așteptăm, toți ne-au părăsit deodată, până și plăcerile ce odinioară ne
desfătau acum se luptă cu noi; vai de ticăloșia noastră, nu avem altă
nădejde decât mila lui Dumnezeu și al tău ajutor sfânt. Pentru aceasta, ne
rugăm ție a ne ajuta, vindecându-ne, ca să cântăm ție:
Bucură-te, leacul durerii;
Bucură-te, mâna vindecării;
Bucură-te, casa ocrotirii;
Bucură-te, raza mângâierii;
Bucură-te, cortul îndestulării;
Bucură-te, rourarea fierbințelii;
Bucură-te, mântuirea de boli;
Bucură-te, scăparea celor înspăimântați;
Bucură-te, izgonitoarea pagubelor;
Bucură-te, privighetoare neadormită;
Bucură-te, stea luminoasă;
Bucură-te, scară izbăvitoare;
Condac 7:
Doamne, cercetează și vindecă pe robii Tăi cei cuprinși de durere, zice
Preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar
zilele grele sunt, și pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm și să cădem la
Dumnezeu, pocăindu-ne și cântând: Aliluia!
Icos 7:
Nelegiuirile noastre, mulțimea strâmbătăților pe care le-am pricinuit
aproapelui nostru, astăzi ne osândesc și nu știm ce vom răspunde mergând
la judecată, unde toți ne prigonesc, toți se ridică asupra noastră să ne
împileze; tu însă, o, preabună Maică, care asculți mărturisirea noastră,
mijlocește către Domnul să prefacă starea osândirii noastre în bunătăți,
scoțând din inimile vrăjmașilor noștri toată urâciunea și te vom preamări
cu laude ca acestea:
Bucură-te, mijlocitoarea celor greșiți;
Bucură-te, folositoarea celor asupriți;
Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
Bucură-te, doveditoarea celor clevetiți;
Bucură-te, scăparea celor judecați și osândiți;
Bucură-te, contenire a patimilor;
Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;
Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucură-te, domolire a celor puternici;
Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Bucură-te, stârpitoare a răutăților;
Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
Condac 8:
Acestea grăind, ne liniștim, ne veselim și ne bucurăm; saltă sufletele
noastre că nu-și vor râde de noi vrăjmașii noștri. Nu ne va părăsi
Dumnezeul nostru până la sfârșit, pentru rugăciunile tale, Preacuvioasă, ci
trimițând mila Lui asupra poporului, precum este obișnuit, și noi,
nevrednicii, ne vom împărtăși cu el de ale Sale bunătăți, cu care dimpreună
vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8:
La toți vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după
datoria obștii care ți-aduce spre mulțumire: mărire laudei tale, mărire
îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credință, mărire
faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni; pentru
acestea, grăim către tine:
Bucură-te, mireasă duhovnicească;
Bucură-te, cununa adevărului;
Bucură-te, toiagul biruinței;
Bucură-te, mărirea monahilor;
Bucură-te, povățuitoare a obștii;
Bucură-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucură-te, păzitoare a sihaștrilor;
Bucură-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucură-te, propovăduitoare a dreptei credințe;
Bucură-te, surpătoare a eresurilor;
Bucură-te, dobândire a slavei dumnezeiești;
Bucură-te, următoare a Cuvântului ceresc;
Condac 9:
Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toți cu bucurie să o
lăudăm, pe cinstita Parascheva, că aceasta viață nestricăcioasă a luat în
veci; pentru aceasta mărire a aflat și darul de minuni, cu porunca lui
Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 9:
Rău-cugetătorii, prin tine mustrați fiind, se înspăimântă văzând slava lui
Dumnezeu, cea gătită omului depărtat de păcate, în tine luminând, văzând
taina cea necuprinsă a chipului măririi, asupra ta, Cuvioasă, că astăzi
strălucește aducând credincioșilor daruri de vindecări; pentru aceasta, ei s-
au rușinat, pocăindu-se și noi ne-am veselit, cântându-ți ție:
Bucură-te, izbăvitoarea noastră;
Bucură-te, povățuitoare;
Bucură-te, îndreptătoare;
Bucură-te, izgonitoare de rele;
Bucură-te, aducătoare de bun miros;
Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;
Bucură-te, stârpitoarea insectelor;
Bucură-te, ferirea de năluciri;
Bucură-te, risipitoarea de grindină;
Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;
Bucură-te, îmbelșugătoarea de roade bune;
Bucură-te, veselitoarea plugarilor;
Condac 10:
Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, Preacuvioasă, că de n-ai fi
stat tu, rugându-te pentru țara aceasta pe care o păzești cu preacuratele tale
moaște, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi ușurat de
bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe?
Deci dimpreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
Zidurile casei părinților tăi n-au fost puternice, nici îndestulătoare pentru a
te opri de la mărimea hotărârii ce ai luat, făgăduindu-te a îmbrățișa viață
monahicească; pentru aceasta și depărtându-te de toată dezmierdarea și
plăcerile lumești, haina cea scumpă cu a cerșetorului, venind de la biserică,
ai schimbat-o, părăsindu-ți părinții ce te certau cu mustrări de la asemenea
plecare. Deci cu smerenie dobândind cele preaînalte, de la toți auzi:
Bucură-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina de sus;
Bucură-te, patul nevinovăției;
Bucură-te, scaunul domniilor;
Bucură-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucură-te, ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, apărătoare neînfruntată;
Bucură-te, mustrătoare a celor ce ne ispitesc;
Bucură-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucură-te, întăritoare a celor ce ne slujesc;
Bucură-te, luminătoare a celor ce ne mângâie;
Bucură-te, împreună-lucrătoare cu cei ce ne hrănesc;
Condac 11:
Suntem plini de păcate, Îndurate Doamne, și greu se luptă sufletele noastre
gândind la judecată, căci ce vom face noi păcătoșii, năpădindu-ne deodată
neprevăzutul sfârșit? Milă cerem, Doamne, milă Hristoase al nostru, căci
nu avem chip de îndreptare; nu trece cu vederea rugăciunile noastre și
pocăința, care în tot ceasul după păcate ne-a cuprins și primește ca pe o
chezășie a bunei noastre voințe și a temerii de Tine, rugăciunea aceasta, pe
lângă care Ți-aducem mijlocitoare și pe Maica noastră Parascheva, cântând
cu dânsa dimpreună: Aliluia!
Icos 11:
Mulți păcătoși mai înainte de noi și-au dobândit mântuirea umilindu-se.
Cum, dar, noi ne vom depărta de această nădejde? Către tine însă năzuim,
Preacuvioasă Maică, și nu vom fi rușinați, nedepărtându-te de noi ca de
păcătosul acela care lângă tine a fost înmormântat fără a i se cunoaște
nevrednicia sa și pentru care ai cerut prin vedenie să i se mute trupul cel
stricat de lângă moaștele tale. Deci ne rugăm, primește rugăciunile și
lacrimile noastre, mijlocind iertarea păcatelor noastre pentru că îți cântăm:
Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, fecioară neîntinată;
Bucură-te, comoară nedeșertată;
Bucură-te, maică prealăudată;
Bucură-te, mântuirea cea smerită;
Bucură-te, lauda celor cinstiți;
Bucură-te, mângâierea celor nenorociți;
Bucură-te, povățuitoarea celor rătăciți;
Bucură-te, buna mea sfătuitoare;
Bucură-te, preablândă îndreptătoare;
Bucură-te, a sufletelor veselitoare;
Bucură-te, grabnică ajutătoare;
Condac 12:
Nespusă este mângâierea noastră, privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar
al lui Dumnezeu trimis țării acesteia; că de ce boli am fost cuprinși și nu
ne-ai vindecat; în care întristări și nu ne-ai bucurat; de câte ori lipsiți,
prigoniți și în războaie și tu ne-ai ajutat nouă, în totul plinind cuvântul
Mântuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta, cu smerenie dobândind
dreapta cea preaînaltă la scaunul măririi, îți cântăm ție: Bucură-te! și lui
Dumnezeu lauda cea cerească: Aliluia!
Icos 12:
Izbăvește-ne pe noi, Maică, de lăcuste, de gândaci și de toată răutatea;
izbăvește-ne pe noi, Maică, de foc, de grindină și de fulger; izbăvește-ne
pe noi, Maică, de chinul cel de veci și de ceasul osândirii și ne
învrednicește a dobândi prin rugăciunile tale starea de-a dreapta în ziua
judecății, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne și hrănindu-ne în
pace până la răsuflarea cea mai de pe urmă, ca să-ți cântăm:
Bucură-te, alăută duhovnicească;
Bucură-te, trâmbiță apostolească;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, rază cerească;
Bucură-te, nădejdea oamenilor;
Bucură-te, izgonirea demonilor;
Bucură-te, tămăduirea rănilor;
Bucură-te, feritoarea de răutăți;
Bucură-te, aducătoarea de bunătăți;
Bucură-te, luminătoarea casnică a Moldovei;
Bucură-te, izbăvitoarea lui Vasile Voievod și a altor miluitori;
Bucură-te, sprijinitoarea și a mea, a smeritului păcătos;
Condac 13:
Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim sfintele tale moaște, Cuvioasă Maică
Parascheva, propovăduind cu mărire și cântări toate minunile tale pe care
prin darul lui Dumnezeu și pentru a noastră mântuire le-am dobândit; bine
primită fă rugăciunea noastră, sfântă, și grăbește totdeauna a ne ajuta ca să
cântăm cu bucurie faptele tale și slava lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest
Condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer cu laude... și Condacul întâi:
Preacuvioasei noastre Maici...
Icos 1:
Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeștile
lăcașuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc
trup purtând și fire slăbănoagă, ai știut a birui toate puterile vrăjmașilor
prin buna înțelepciune; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferință;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, liman lin și neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, scăparea celor deznădăjduiți;
Condac 1:
Preacuvioasei noastre Maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de
umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale. Că mari
daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de
bunătăți al Mântuitorului nostru, și să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă
Parascheva, mult folositoare!
Rugăciune către Sfinta Cuvioasă Parascheva
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu
întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea
groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce
în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși,
netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu
ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne
răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a
câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca
un îndurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva,
dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu
Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim
preasfânt numele Tău în veci. Amin.
Acatistul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu
în cinstea Icoanei : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”
Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti
şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre,
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea
spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte
de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor
Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacele şi icoasele:
Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de
Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înain-te,
pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de
vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţ îi înţelepţeşti,
celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale
icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă
să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale
„Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har
sufletelor noastre!
Icosul 1:
Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că
pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe
pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca
acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi
şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor
noastre!
Condacul 2:
Văzând cu ochi duhovniceşti apropierea vremurilor luptei straşnice cu
dreptmăritoarea credinţă, sfântul şi dreptul Ioan din Kronstadt a binecu-
vântat zugrăvirea sfintei Tale icoane, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
ca sprijin şi ocrotire pentru toţi cei aflaţi în necazuri care, căzând şi cu
nădejde de mântuire, cântă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul 2:
Spre luminarea minţii omeneşti este această icoană că nu cu puterea
noastra gonim pe vrăjmaşi, ci cu Atotputernicia lui Dumnezeu şi cu mij-
locirea Maicii lui Dumnezeu care revarsă minuni de la sfintele Sale icoane,
cântând Preaputernicei noastre Apărătoare:
Bucură-Te, grabnică întărire a neputincioşilor şi a celor ce cad;
Bucură-Te, scut de nădejde împotriva dracilor şi a oamenilor răi;
Bucură-Te, că ne înţelepţeşti în ceasul ispitei şi al nedumeririi;
Bucură-Te, găsirea căii adevărate pentru cei rătăciţi;
Bucură-Te, stârpirea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-Te, alungarea grabnică a întunericului necredinţei;
noastre!
Condacul 3:
Puterea prigonitoare a păgânilor s-a ridicat asupra creştinilor, batjoco-
rindu-le bisericile şi icoanele lor, dar, primind sfânta Ta icoană, Născătoa-
re de Dumnezeu, părintele Serafim din Varita, a păstrat-o pe ea. Că, aler-
gând sub Acoperământul Împărătesei Cerurilor, călugării şi toţi dreptmă-
ritorii creştini, întăriţi de ajutorul Dumnezeiesc, cu frică şi cu dragoste să
cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Mari şi nenumărate minuni având, Preasfânta Fecioară, prin sfânta Sa
icoană, ajutorul Său revarsă tuturor celor ce alearăa cu credinţă, grăindu-i
aşa:
Bucură-Te, Împărăteasa Cerului şi a pământului;
Bucură-Te, Maica Domnului celui Preaînalt;
Bucură-Te, că izvorăşti bogăţie de minuni;
Bucură-Te, că descoperi fărădelegea luptei împotriva lui Dumnezeu;
Bucură-Te, auzirea grabnică a rugătorilor credincioşi;
Bucură-Te, pacea sufletelor tulburate;
noastre!
Condacul 4:
Furtuna nelegiuită a prigoanei asupra dreptmăritoarei credinţe a tre-cut,
pângărind sfinţeniile, şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu au venit vrăj-maşii
asupra creştinilor ca prin necazuri să se cureţe şi cu lacrimi să se spele şi,
înţeleptindu-se, să se pocăiască, iar, pocăindu-se, să strige Mântu-itorului
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Cunoscând scârbele omeneşti, părintele Serafim, a înfăptuit în chilia sa
nevoinţa cuviosului Serafim din Sarov, strigând cu osârdie zi şi noapte în
faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-Te, că pe păcătoşi îi pregăteşti de pocăinţă;
Bucură-Te, că nu îi goneşti pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru îl milostiveşti;
Bucură-Te, că scârba noastră în bucurie o prefaci;
Bucură-Te, că de duşmanii văzuşi şi nevăzuţi ne izbăveşti;
Bucură-Te, că ne mântuieşti de moartea cea fără de veste;
noastre!
Condacul 5:
Văzând harul revărsat de Dumnezeu prin sfânta icoana a Maicii Dom-
nului, au început sa vină în Varita credincioşii care, primind tămăduiri
trupeşti şi sufleteşti, cu veselie au cântat Fiului Preasfintei, Preacuratei,
Preabinecuvântatei: Aliluia!
Icosul 5:
Primind de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru puterea plină de har a vin-
decării sş ajutorării, Preabună Maică, cu dărnicie o trimiţi tuturor celor ce
vin la Tine şi-Ţi grăiesc aşa:
Bucură-Te, învierea pruncului răposat;
Bucură-Te, tămăduirea bolilor nevindecabile;
Bucură-Te, sănătatea trupurilor noastre;
Bucură-Te, mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, slobozirea noastră din lanţurile păcatelor;
Bucură-Te, înalţare la viaţa cea de sus;
noastre!
Condacul 6:
Propovăduind grabnica sa plecare din această vale a plângerii plină de
necazuri şi zbucium, stareţul a prezis noul loc al aflării sfintei Tale icoane,
Născătoare de Dumnezeu, unde vor striga cu dragoste Atotmilostivului
Dumnezeu în Treime slăvit: Aliluia!
Icosul 6:
Strălucind bucurie egumenei mâhnite că a primit vechea Mănăstire a
Sfântului Gheorghe zăcând în ruine şi nu are puteri să o înnoiască, i-ai
dăruit ei mare milă, arătându-i preaminunată icoana Ta sfântă ca să-i cânte
cu dragoste şi cu frică unele ca acestea:
Bucură-te, că nici o dată nu ne lipseşti pe noi de dragostea Ta de Maică;
Bucură-Te, că pe cei ce Te iubesc pe Tine îi acoperi cu Dumnezeiască
dragoste;
Bucură-Te, că îndrepţi grabnic neorânduielile mării vieţii;
Bucură-Te, Eu sunt cu voi – celor ce vin la Tine le vesteşti;
Bucură-Te, Şi nimenea împotriva voastră – ne îmbărbătezi;
Bucură-Te, că pe cei aflaţi în mâhnire şi durere nu îi părăseşti;
noastre!
Condacul 7:
Oamenii cei râvnitori de mântuire au primit icoana ca pe Însăşi Împă-
răteasa Cerurilor, care a venit împreună cu sfinţii apostoli Ioan şi Iacob în
locaşul Sfântului Gheorghe la sărbătoarea Laudei Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu şi cu umilinţă au cântat Domnului: Aliluia!
Icosul 7:
O nouă faptă a milei ne-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin
icoana Ta făcătoare de minuni, ajutând tuturor celor ce cu credinţă cad la
ea şi Te cheamă cu bucurie aşa:
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeu îl rogi pentru noi;
Bucură-Te, că pe păcătoşii ce se pocăiesc îi iubeşti mult;
Bucură-Te, că pedepseşti cu asprime pe vrăjmaşii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că pe fiii nesupunerii îi înţelepşeşti neaşteptat;
Bucură-Te, că goneşti hoardele drăceşti de la Sfânta Rusie;
Bucură-Te, apărătoarea fiilor Tăi iubitori de Dumnezeu;
noastre!
Condacul 8:
Minune străină văzând a purtării de grijă pentru Mănăstirea Sfântul
Gheorghe, atît pe muncitorii şi nevoitorii ei, cât şi pe cei ce vin la rugă-
ciune aici i-ai primit, întărindu-i în nevoinţele călugăreşti, izbăvindu-i de
nevoi şi necazuri şi pe toţi învăţându-i să cânte Celui ce ne mântuieşte prin
Tine, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8:
Fost-a spre înţelepţire tuturor aspra pedepsire a călugăriţei ce se pregă-tea
să fugă tainic din locaşul sfânt, iar când s-a pocăit a câştigat mila Ta, ca
toţi să înţeleagă că în ceasul încercărilor grele să alerge în grabă la sfânta
Ta icoană şi cu umilinţă să Te cheme aşa:
Bucură-Te, curmarea faptelor necugetate;
Bucură-Te, Ajutătoarea celor ce vor să secere mântuirea;
Bucură-Te, că îi întăreşti pe cei ce se nevoiesc în călugărie;
Bucură-Te, grabnică ridicare a celor căzuţi;
Bucură-Te, Mijlocitoarea mântuirii noastre;
Bucură-Te, pavăza şi ajutorul nostru în faptele bune;
noastre!
Condacul 9:
Toată făptura Te laudă pe Tine, Doamne. De Tine, Ziditorul, Izbăvito-rul,
Împăratul şi viitorul Judecător ne bucurăm că ne-ai dăruit-o pe Maica Ta;
adăpost de nădejde şi scut celor ce-Ţi strigă Ţie, Adevăratului Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii cei multvorbitori pot numai să se minuneze când aud glasul lui
Dumnezeu şi al Maicii Domnului : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva
voastră”. Noi, însă, predându-ne voii sfinte şi desăvârşite a Domnului, Te
cinstim pe Tine, Preacurată:
Bucură-Te, Maică Bună a Bunului Împărat;
Bucură-Te, că Te nevoieşti să aduni oile lui Hristos;
Bucură-Te, Apărătoarea orfanilor şi a străinilor;
Bucură-Te, Acoperitoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-Te, dulceaţă izvorâtoare de miere tuturor celor ce se roagă;
Bucură-Te, Dătătoarea darurilor şi a veşnicelor bunătăţi;
noastre!
Condacul 10:
Vrând să mântuieşti lumea, minunea cea negrăită a aflării Sfintei Tale
icoane, Stăpână, s-a vestit în toate oraşele şi satele, că, văzându-Te pe Tine
venind în mărire şi slavă, să strige lui Dumnezeu celui în Treime slăvit:
Aliluia!
Icosul 10:
Zid eşti şi curăţie de nedescris, milă nemăsurată şi nebiruită biruinţă,
Pruncă de Dumnezeu aleasă, caută spre noi cei ce cu smerenie ne rugăm
întotdeauna în faţa icoanei Tale şi-Ţi cântăm Ţie, celei pline de har aşa:
Bucură-Te, izvor nesecat de milă;
Bucură-Te, că tuturor le potoleşti setea duhovnicească;
Bucură-Te, Mijlocitoare plină de îndurare pentru noi păcătoşii;
Bucură-Te, Rugătoare neîncetată lui Hristos pentru noi;
Bucură-Te, adăpostul şi nădejdea noastră de mântuire;
Bucură-Te, milostivă mijlocitoare pentru noi în faţa lui Dumnezeu;
noastre!
Condacul 11:
Cântare de mulţumire aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, noi,
păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, că Tu îi aperi pe toţi cei ce vin la Tine şi
cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11:
Făclie dătătoare de lumină, avându-Te pe Tine, Preasfânta Maică şi
Fecioară, ne luminezi pe noi cu lumina Fiului Tău ăi ne-ai dăruit nouă
icoana Ta purtătoare de biruinţă, ca să nu ne poticnim în noaptea vre-
murilor de pe urmă, ci, ocrotiţi de Tine, să lucrăm lui Dumnezeu în lumina
Lui, nădăjduind de la Tine acestea:
Bucură-Te, vindecarea ranelor noastre din păcate;
Bucură-Te, Călăuză în Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate;
Bucură-Te, Poartă de Aur a Împărăţiei Cereşti;
Bucură-Te, că ne luminezi cu lumina Fiului Tău;
Bucură-Te, că ne îndulcim, privind Sfânta Ta icoană;
noastre!
Condacul 12:
Vrând să dai har oamenilor Tăi, ne-ai dăruit nouă, Stăpână, icoana Ta şi cu
ea făgăduinţa „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” pe care nimeni
dintre duşmanii noştri nu o va putea încălca vreo dată. Că fiind ocrotiţi de
atâta milă Dumnezeiască să cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând minunile Tale, Atotputernică Stăpână, Te ştim pe Tine, Apără-
toare caldă şi plină de dragoste că cei ce aleargă la Tine să nu rămână ruşi-
naţi, ci, apăraţi întotdeauna de Tine, să-Ţi cânte unele ca acestea:
Bucură-Te, Bucuria celor ce se afla in scarbe;
Bucură-Te, îngrădire a celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu;
Bucură-Te, că de Tine tremură duşmanii noştri;
Bucură-Te, că cei ce au icoana Ta saltă de bucurie;
Bucură-Te, că îi proslăveşti pe cei ce Te slăvesc pe Tine;
Bucură-Te, că ţara noastră şi pe toţi creştinii cu tărie îi ocroteşti;
noastre!
Condacul 13:
O, Preasfântă, Preacurată, Prea-binecuvântată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară Maria, Multmilostivă Maică a lui Dumnezeu şi a oa-menilor,
caută spre sufletele noastre îndurerate şi Te milostiveşte Preacu-rată, înalţă
puternica Ta rugăciune către dreptul Judecător ca să ne milu-iască pre noi,
păcătoşii. Caută spre noi Atotcântată Născătoare de Dumnezeu, străluceşte
iluminare inimilor noastre întunecate şi luminează turma Ta, Preacurată, că
mântuiţi prin Tine, cu bucurie să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi
Icosul 1
Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că
pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe
pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca
acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
noastre!
Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de
Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înain-te,
pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de
vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţ îi înţelepţeşti,
celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale
icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă
să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale
„Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har
sufletelor noastre!
RUGĂCIUNE
O, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toa-te
cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră
milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi
nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni
împotriva voastră”.
Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul
acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nos-tru.
Întoarce Sfânta Rusie şi ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei
nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflo-rească
precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind
întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor
neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame şi de
molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa
călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine
nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva
voastră”.
Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare,
Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre
noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi
părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni
împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi
închinăciunea – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii,
Constantin şi Elena
Troparul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena, glasul
al 8-lea:
Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l, şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel
între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale a pus-o. Pe
care păzeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Unule, Iubitorule de oameni.
Condacul 1
Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa
semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai
biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte
Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor,
celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!
Icosul 1
Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus Hristos, că este
Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru aceasta cântăm ţie acestea:
Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;
Bucură-te, că singur Domnul Iisus în vis ţie S-a arătat;
Bucură-te, căci cu semnul Sfintei Cruci te-a înarmat;
Bucură-te, că pe Maxenţie, prin puterea cinstitei cruci, l-ai biruit;
Bucură-te, că în Roma cu mare alai ai intrat;
Bucură-te, că romanii cu bucurie împărat al lor te-au pus;
Bucură-te, că în cinstea Domnului Iisus Hristos o cruce de piatră în mijlocul Romei
ai pus;
Bucură-te, că pe Sfânta Cruce ai scris: „Iisus Hristos NIKA”, adică, cu acest semn,
vei birui;
Bucură-te, că prin puterea Crucii lui Hristos pe toţi vrăjmaşii tăi i-ai biruit;
Bucură-te, căci cu ştirea şi voia lui Dumnezeu, de boala leprei te-ai îmbolnăvit;
Bucură-te, că ţie sfinţii mai-marii apostolilor ţi s-au arătat;
Bucură-te, că prin învăţătura Sfântului Ierarh Silvestru cu toată inima ai crezut în
Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 2-lea
Văzându-te singur că eşti lepros cu trupul şi cu sufletul, ai chemat în ajutor pe
Dumnezeul creştinilor, iar Dumnezeu, nezăbovind, ţi-a trimis pe Sfinţii Apostoli să te
mângâie şi ţi-a spus ce să faci ca să fii sănătos şi, bucurându-te de dumnezeiasca
cercetare, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Pe Împărăteasa Elena cea preacinstită, pe maica Împăratului Constantin, cu bucurie să
ne adunăm toţi dreptcredincioşii creştini, împreună cu monahii şi monahiile, şi să o
lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, că eşti născută din neam împărătesc;
Bucură-te, că eşti maica Sfântului Împărat Constantin;
Bucură-te, că în Iisus Hristos ai crezut;
Bucură-te, că în numele Sfintei Treimi te-ai botezat;
Bucură-te, căci cu sârguinţă şi cu multă evlavie la Ierusalim ai plecat;
Bucură-te, că tu Crucea Domnului mult ai dorit;
Bucură-te, că acolo Crucea cea de viaţă făcătoare ai aflat;
Bucură-te, că Sfintei Cruci tu întâi ai zis: „Bucură-te, lemn fericit”;
Bucură-te, căci cu mare veselie te-ai bucurat când Sfânta Cruce pe cel mort l-a
înviat;
Bucură-te, că în Ierusalim biserică mare şi preafrumoasă ai poruncit să se zidească;
Bucură-te, că „Biserica Învierii Domnului Iisus Hristos” ai poruncit să se numească;
Bucură-te, că tu creştinilor ne eşti ca o maică;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 3-lea
Preacinstită împărăteasă, noi credincioşii, împreună cu clerul şi cu toţi monahii, către
tine năzuim în nevoile noastre; fii acum şi nouă, păcătoşilor, grabnică folositoare, ca
să cântăm cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Râvnitor fiind la Împărăţia cea de sus, fericite Împărate Constantin, Împăratului şi
Stăpânului tuturor cu minte curată crezând, te-ai botezat; pentru aceasta cântăm ţie
aşa:
Bucură-te, că în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh te-ai botezat;
Bucură-te, că în timpul botezului mâna Domnului Hristos de tine s-a atins;
Bucură-te, că boala leprei ca nişte solzi de pe tine a căzut;
Bucură-te, că, în haine albe îmbrăcându-te, împărat creştin te-ai numit;
Bucură-te, că tuturor păgânilor a se boteza le-ai poruncit şi creştini să se numească;
Bucură-te, că tu capiştile idolilor ai poruncit să se risipească;
Bucură-te, că sfinte biserici în numele lui Iisus Hristos ai poruncit să se zidească;
Bucură-te, că pe Sfânta maică Elena cu multă cinste şi avere la Ierusalim ai trimis-o;
Bucură-te, între împăraţi cel dintâi creştin;
Bucură-te, că în toată lumea cu botezul tău mare bucurie ai făcut;
Bucură-te, că păgânii, căutând la tine, creştini s-au făcut;
Bucură-te, că şi noi, clerul mirean şi călugăresc, deşi păcătoşi fiind, îţi cântăm laude
şi măriri totdeauna;
Condacul al 4-lea
Pomenirea binecredinciosului Împărat Constantin, ca nişte mir de mult preţ, astăzi a
răsărit, căci pe Hristos dorind, pe idoli a defăimat; pentru aceasta, după vrednicie,
împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ţie, celei după vrednicie şi cu credinţă următoare Cuvântului lui Dumnezeu, Care
pentru bună cucernicia ta te-a împodobit cu multă cinste, ca pe o împărăteasă a
creştinilor, cu bucurie îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, că în Ierusalim optsprezece biserici ai zidit;
Bucură-te, că pe aceste biserici cu toate podoabele le-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, că împreună cu fiul tău, Împăratul Constantin, Sfânta Cruce în mâini o
ţii;
Bucură-te, că o parte din lemnul Crucii celei de viaţă făcătoare la Constantinopol ai
adus-o;
Bucură-te, că şi sfintelor piroane de pe Cruce Domnul Iisus Hristos le-a dat putere
vindecătoare, iar tu în mâini le-ai purtat;
Bucură-te, că după botez cu dreaptă credinţă lui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că întotdeauna pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că tu cu toate faptele bune te-ai împodobit;
Bucură-te, că pentru viaţa ta cea bună pe pământ de multă cinste te-ai învrednicit;
Bucură-te, că toate neamurile creştine ca pe o împărăteasă binecredincioasă te
cinstesc;
Bucură-te, că slăbind de osteneli şi de blândeţe, aproape de sfârşitul vieţii ai ajuns;
Bucură-te, că bineplăcând lui Dumnezeu, te-ai mutat din viaţa aceasta la viaţa cea
veşnică;
Condacul al 5-lea
Cu mare râvnă te-ai străduit, Sfinte Împărate Constantin, să răspândeşti creştinismul
în tot imperiul tău, precum şi în toată lumea; drept aceea multe şi drepte hotărâri ai
luat pentru a aduce la bun sfârşit acest act creştinesc, precum şi de a curăţi diferitele
eresuri ce odată cu creştinismul întemeiat au răsărit ca neghinele în holda dreptei
credinţe; pentru aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ai adunat, preafericite Împărate Constantin, sobor de părinţi de Dumnezeu purtători
şi, printr-înşii, inimile tuturor celor înviforaţi de blestematul eres al lui Arie le-ai
întărit să slăvească pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; pentru care îţi
aducem ţie laudele acestea:
Bucură-te, că soborul cel dintâi al celor trei sute optsprezece sfinţi părinţi cu
porunca ta în Niceea s-a adunat;
Bucură-te, că prin lupte mari credinţa cea dreaptă s-a luminat;
Bucură-te, că Arie de la sobor a rămas ruşinat;
Bucură-te, că necredinciosul Arie în veci cu diavolii este băgat în iad;
Bucură-te, că noi creştinii de la tine cu dreapta credinţă suntem luminaţi;
Bucură-te, că pe Domnul nostru Iisus Hristos în toată lumea L-ai propovăduit a fi
Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin creştinarea ta Crucea Domnului s-a aflat;
Bucură-te, că prin aflarea Sfintei Cruci duşmanii ei se tânguiesc;
Bucură-te, că prin însemnarea cinstitei Cruci diavolii se izgonesc;
Bucură-te, că, împreună cu sfântă maica ta, Crucea Domnului Iisus Hristos în mâini
o ţii;
Bucură-te, că o parte din lemnul Crucii adus de sfântă maica ta, Împărăteasa Elena,
în sfintele tale mâini ai primit-o;
Bucură-te, că nouă, fraţilor în Hristos, eşti rugător mare către Dumnezeu;
Condacul al 6-lea
Ca şi cu o porfiră te-ai îmbrăcat, mărite, cu milostivirea, şi ca şi cu o hlamidă cu
bunele blândeţi te-ai împodobit. Drept aceea, cinstind pomenirea ta, preaslăvim pe
Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte mai potrivite vom lăuda
frumuseţea bunătăţilor tale, cinstită Elena, cele câştigate în ceruri, de la Dumnezeu,
Cel ce ştie a cinsti pe cei drepţi; pentru aceasta, noi îţi cântăm ţie:
Bucură-te, cea al cărei sfânt suflet cu mare cinste în ceruri de îngeri este suit;
Bucură-te, că în lumina cea preastrălucită pe Dumnezeu ai văzut;
Bucură-te, că lui Dumnezeu-Cuvântul şi preacuratei Maicii Lui, căzând, te-ai
închinat;
Bucură-te, că locaşurile cele preafrumoase ale sfinţilor le-ai cercetat;
Bucură-te, că şi frumuseţile raiului toate ţi le-a arătat;
Bucură-te, că de cele pe care ochiul omenesc nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi
la inima omului nu s-au suit acum tu, luminată, te îndulceşti de ele;
Bucură-te, că întru Împărăţia cerurilor te-ai sălăşluit;
Bucură-te, împărăteasă, căci cu Împărăteasa cerurilor împreună eşti petrecătoare;
Bucură-te, că împreună cu arhanghelii eşti vorbitoare;
Bucură-te, că împreună cu îngerii cânţi lui Dumnezeu cântare;
Bucură-te, că şi noi nevrednicii îţi cântăm cântare veselitoare;
Condacul al 7-lea
Şi după deprinderi şi după ale tale fapte bune ai fost iubitoare de Dumnezeu şi
vrednică de minuni, fericită Împărăteasă Elena; pentru aceasta cu credinţă şi cu
evlavie mare noi, cei ce suntem luminaţi prin harul lui Dumnezeu, cântare veselitoare
cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Popor al lui Dumnezeu ai făcut, prin dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al
iudeilor şi al păgânilor, cu baia botezului luminându-i; pentru aceasta te lăudăm,
zicând:
Bucură-te, că, întocmai cu apostolii, de la Dumnezeu eşti cinstit;
Bucură-te, căci cât ai trăit multe milostenii şi faceri de bine ai făcut;
Bucură-te, că, după multe osteneli, nevoinţe şi griji, la fericit sfârşit ai ajuns;
Bucură-te, că, după puţină boală, ai adormit şi sufletul de trup s-a despărţit, zburând
la cer;
Bucură-te, că arhanghelii cu frumoase cântări îngereşti la ceruri te-au suit;
Bucură-te, că scaunului Sfintei Treimi te-ai închinat;
Bucură-te, că Sfinţii Apostoli înaintea lui Dumnezeu te-au lăudat;
Bucură-te, că sfinţii mucenici şi cuvioşii şi toţi drepţii cu cinste ţi-au ieşit înainte;
Bucură-te, că bunătăţile raiului le moşteneşti acum şi în vecii nesfârşiţi;
Bucură-te, că întru Împărăţia cerurilor acum şi totdeauna vieţuieşti;
Bucură-te, că şi noi, împreună cu monahii şi cu pustnicii, toţi într-un glas îţi cântăm
aşa:
Condacul al 8-lea
Mormântul tău, unde odihneşte sfinţitul şi cinstitul tău trup, Împărate Constantin, raze
de dumnezeieşti vindecări izvorăşte celor ce cu credinţă se apropie, iar nouă, celor ce
vieţuim în dreapta credinţă, te rugăm ca, împreună cu buna ta maică Elena, să ne dai
mână de ajutor, celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cât este de luminat sufletul tău, mărită Împărăteasă Elena, lauda femeilor, că acum
eşti în ceruri, primind plata ostenelilor; pentru aceasta îţi cântăm aşa:
Bucură-te, aflarea cinstitei Cruci;
Bucură-te, a ei vrednică închinătoare;
Bucură-te, că prin al Crucii ajutor creştinilor ai fost izbăvitoare;
Bucură-te, că prin Cruce te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a stăpânirii iadului şi a satanei învingătoare;
Bucură-te, a cereştii măriri moştenitoare în veci;
Bucură-te, a celor greşiţi şi păcătoşi către Dumnezeu mijlocitoare;
Bucură-te, a judecătorilor celor răi bună îndreptătoare;
Bucură-te, a celor din nevoi grabnică ajutătoare;
Bucură-te, de patimile noastre trupeşti şi sufleteşti izbăvitoare;
Bucură-te, a bolnavilor bună tămăduitoare;
Bucură-te, a tuturor binecredincioşilor creştini bună ajutătoare;
Condacul al 9-lea
Cu sfinţenie a ta viaţă săvârşindu-ţi, cu sfinţii acum eşti sălăşluită, plină fiind de
sfinţenie şi de lumină nespusă; pentru aceasta ne luminezi şi pe noi, cei întunecaţi cu
păcatele, ca, luând prin tine iertare, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor cinstindu-L, Împărate Constantin, ca dar pentru
osteneli te-a învrednicit pe tine în ceruri de mare slavă; pentru aceasta îţi cântăm ţie
aceste laude:
Bucură-te, că Preacuviosului Paisie singur i-ai spus că eşti cinstit împreună cu
sfinţii;
Bucură-te, că, sfânt fiind, te rogi pentru noi către Domnul Dumnezeu;
Bucură-te, că noi păcătoşii avem mare nădejde în rugăciunile tale;
Bucură-te, că noi în nevoi chemăm numele tău şi tu ne auzi;
Bucură-te, că în necazuri ne eşti nouă mare bucurie;
Bucură-te, mărgăritarul nostru cel de mult preţ;
Bucură-te, cel ce eşti pentru noi soare luminos;
Bucură-te, că pe idoli i-ai dat iadului celui întunecos;
Bucură-te, că demonii fug, izgoniţi fiind cu puterea rugăciunii tale;
Bucură-te, că tu eşti lauda cârmuitorilor creştini;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al creştinilor ortodocşi;
Bucură-te, al mănăstirilor şi al bisericilor noastre mare apărător;
Condacul al 10-lea
Din cer ca şi Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Constantin, învăţându-te ca să-
L cinsteşti pe Acesta ca pe Împăratul cel Unul; şi cu adevărat crezând întru El, L-ai
cinstit, aducând lumea toată la credinţa Lui, ca să-I cânte neîncetat: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărăteasă Elena, sfântă de Domnul Hristos aleasă, milostiveşte-te spre noi şi
luminează sufletele noastre cele întunecate cu păcatele, netrecând cu vederea sufletele
şi rugăciunile noastre şi primind mulţumirile noastre acestea:
Bucură-te, trandafir preafrumos mirositor al raiului;
Bucură-te, crin alb răsărit în grădina cea de sus a raiului ceresc;
Bucură-te, împărăteasă duhovnicească;
Bucură-te, a dreptei credinţe propovăduitoare;
Bucură-te, a închinării de idoli surpătoare;
Bucură-te, a eresurilor pierzătoare;
Bucură-te, a răutăţilor duşmanilor izgonitoare;
Bucură-te, în nevoile noastre ajutătoare;
Bucură-te, către Dumnezeu a noastră mijlocitoare;
Bucură-te, de bucurii duhovniceşti aducătoare;
Bucură-te, de fapte bune pilduitoare;
Bucură-te, a obştii creştineşti povăţuitoare;
Condacul al 11-lea
Acestea zicând, mă liniştesc cu sufletul şi mă bucur; nu mă tem de tot ce vor urzi
împotriva mea vrăjmaşii mei, pentru că te am pe tine, Împărăteasă Elena, puternică
ajutătoare în toate nevoile; drept aceea împreună cu îngerii preaslăvesc pe Dumnezeu
cu cântarea: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Dat-ai, preadulce, Iisuse, binecredinciosului Împărat Constantin, înţelepciunea lui
Solomon, blândeţile lui David, dreapta credinţă a apostolilor şi puterea lui Samson
asupra vrăjmaşilor; pentru aceasta şi noi îl cinstim cu laude, zicând:
Bucură-te, decât toţi împăraţii mai întâiule şi alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pe Domnul nostru Iisus Hristos ţie Tatăl ţi L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta Dumnezeu adevărat L-ai propovăduit;
Bucură-te, luminătorule al cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, că prin tine Domnul Iisus Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, că prin tine Crucea Domnului Hristos se cinsteşte;
Bucură-te, al luminii celei nemărginite privitorule;
Bucură-te, că prin tine lumea s-a luminat cu dreapta credinţă;
Bucură-te, că prin tine s-a izgonit întunericul relei credinţe;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat cu inima şi luminat cu sufletul;
Bucură-te, că pe noi cei slabi ne întăreşti cu răbdare;
Bucură-te, că de la milostivul Dumnezeu ne mijloceşti nouă mântuire;
Condacul al 12-lea
Darurile cele preabogate şi mai bune le primeşti acum de la Dumnezeu, Sfinte
Împărate Constantin, veselindu-te ca un împărat în ceruri; pentru aceasta şi
binecredinciosul domn Brâncoveanu Constantin întru al tău nume a zidit sfinte
mănăstiri Domnului, iar noi, bucurându-ne, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale; în glas mare vom cânta prăznuirea ta şi
după cuviinţă îţi aducem mulţumire pentru toate facerile de bine ce ne faci nouă,
Sfântă Împărăteasă Elena, cinstind pomenirea ta cu aceste laude:
Bucură-te, împărăteasă smerită şi preaiubită;
Bucură-te, comoară de bunătăţi nedeşertată;
Bucură-te, a celor ce te roagă cu credinţă ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, a vrăjmaşilor sfintelor mănăstiri izbăvitoare;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc pe tine le eşti bună mângâietoare;
Bucură-te, că de sus din ceruri priveşti şi le ajuţi celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că, înaintea Preasfintei Treimi stând, te rogi pentru noi;
Bucură-te, că şi la preacurata Născătoare de Dumnezeu mijloceşti pentru noi;
Bucură-te, că a ta fericire în ceruri în veci nu se sfârşeşte;
Bucură-te, că împreună cu fiul tău, Împăratul Constantin, întru împărăţia lui
Dumnezeu te veseleşti;
Bucură-te, a trupurilor noastre de patimi tămăduitoare;
Bucură-te, că sfintele tale rugăciuni sunt pentru noi toţi folositoare;
Condacul al 13-lea
Luminători care aţi luminat lumea cu dreapta credinţă voi cu adevărat v-aţi arătat, de
Dumnezeu încununaţilor Împăraţi Constantin şi Elena; primiţi acum şi rugăciunile
noastre şi le duceţi Împăratului Hristos, pe Care Îl slăvim ca pe Unul ce v-a încununat
pe voi, cântându-I cu voi şi cu toate oştile cereşti: Aliluia! (Acest condac se zice de
trei ori.)
Apoi se zice Icosul întâi: Ca un înger luminos..., Condacul întâi: Cel ce chipul Crucii
strălucind pe cer...,
Icosul 1
Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus Hristos, că este
Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru aceasta cântăm ţie acestea:
Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;
Bucură-te, că singur Domnul Iisus în vis ţie S-a arătat;
Bucură-te, căci cu semnul Sfintei Cruci te-a înarmat;
Bucură-te, că pe Maxenţie, prin puterea cinstitei cruci, l-ai biruit;
Bucură-te, că în Roma cu mare alai ai intrat;
Bucură-te, că romanii cu bucurie împărat al lor te-au pus;
Bucură-te, că în cinstea Domnului Iisus Hristos o cruce de piatră în mijlocul Romei
ai pus;
Bucură-te, că pe Sfânta Cruce ai scris: „Iisus Hristos NIKA”, adică, cu acest semn,
vei birui;
Bucură-te, că prin puterea Crucii lui Hristos pe toţi vrăjmaşii tăi i-ai biruit;
Bucură-te, căci cu ştirea şi voia lui Dumnezeu, de boala leprei te-ai îmbolnăvit;
Bucură-te, că ţie sfinţii mai-marii apostolilor ţi s-au arătat;
Bucură-te, că prin învăţătura Sfântului Ierarh Silvestru cu toată inima ai crezut în
Domnul nostru Iisus Hristos;
Condacul 1
Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa
semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai
biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte
Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor,
celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!
şi se citesc aceste rugăciuni:
Rugăciunea întâi către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Maica Domnului, voi
sunteţi nădejdea noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea
necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Voi sfintelor mănăstiri şi biserici le
sunteţi păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu
încetaţi a ne ajuta nouă neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la preacurata Lui
Maică şi pururea Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să
ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre.
Amin.
Rugăciunea a doua către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei ce sunteţi mai cinstiţi decât toţi împăraţii,
aleşii lui Dumnezeu, căzând înaintea voastră, cu lacrimi vă rugăm: Daţi-ne mângâiere
şi nouă, celor ce suntem în necazuri; voi sunteţi mijlocitori Sfintei Treimi şi puteţi să
ne ajutaţi nouă. Auziţi-ne şi pe noi acum, alungaţi de la noi necazurile şi nevoile ce
vin asupra noastră în această vremelnică viaţă şi vindecaţi neputinţele noastre,
tămăduiţi bolile noastre, potoliţi răutatea noastră, izgoniţi pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi
nevăzuţi. Daţi-ne nouă ca în pace şi în linişte să trăim; ajutaţi-ne nouă cu sfintele
voastre rugăciuni. Pentru mântuirea sufletelor noastre faceţi milă cu noi acum, când
cu frică şi cu umilinţă zicem către voi aşa: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor! Amin.
Acatistul Înălţării Domnului
Condacul 1
Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții
îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri
Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi
firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din
veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună
cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi
singuri.
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele
Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind
marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot
pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se
aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie
fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii
Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 2
Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai
arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi
primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui,
până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un
cuget, în rugăciune, cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!
Icosul 2
Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre
Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii
Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, timpul înălţării; mergând,
deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-
au întrebat: Doamne oare, în acest timp vei aşeza din nou împaraţia lui Israel? Tu însă
le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a
luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire
cântăm:
Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învățătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să
petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăvește-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de
întristare
Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Condacul 3
Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele
Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi
în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin
porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca
toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!
Icosul 3
Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te
urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin
Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai
binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar
ei plini de frică fiind au proslăvit înălţarea Ta, zicând:
Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau impreună cu
Tine.
Iisuse Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare
ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl
ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâielor de la
Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Condacul 4
Furtună de gânduri îndoite având s-au umplut de lacrimi, când Te-au văzut pe Tine,
Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii
Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat
toate şi Ţi-am urmat, Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu
Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de
noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne
înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu
mulţumire: Aliluia!
Icosul 4
Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai
despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu
plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu.
Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, Îl voi
trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să
vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care l-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am
iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:
Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne
lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele
noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe
căile acestei vieţi.
Iisuse, Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi
ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea
Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în Locaşul Tău
ceresc.
Condacul 5
Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă,
Doamne, pe care l-au văzut ucenicii, când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat
şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai
înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor
puterilor văzduhului. Acum însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută
să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul 5
Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au
spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei;
deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi
vă închinaţi Lui, zicând:
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei
Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea
neînserată a împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot
pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile
noastre.
Condacul 6
Propovăduitorii Slavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile,
Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună
toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând
înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit
în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup?
De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele Celui ce a
purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui
Dumnezeu, Care s-a jertfit şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în
trup, ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!
Icosul 6
Ai strălucit de slavă Dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru
aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-
o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de
frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi,
pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm,
zicând:
Iisuse, fiind izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe
pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre
cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele
noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt
purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi
fericirii Tale veşnice.
Condacul 7
Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou
Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, –
ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi,
dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi s-a suit la ceruri, să-I dăm
slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul 7
Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să
înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum
glăsuieşte şi Dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta
să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-ţi cântăm
Ţie aşa:
Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru
locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile
lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauți oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor
Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele
cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele
pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând
ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Condacul 8
Străină şi minunată este Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe
muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta
cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul,
Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut
picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu
adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai
înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de
jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai
spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această
milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, îţi cântăm asa:
Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-
ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple
sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa
măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de
sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii Sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în
inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, Înnoieşte
Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Condacul 9
Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi,
Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi
putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai
aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile
netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest bărbat Preafrumos, care nu este Om, ci
împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!
Icosul 9
Dumnezeieştii Tăi ucenici Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţarea Ta şi privind
la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au
stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer?
Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut
mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne,
auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu
bucurie aşa:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu
sfinţii Tăi Îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreapta judecată, vino cu slavă întru lumina celor
sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu
blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în Sfatul celor Sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca
Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre
prin vămile văzduhului, ca să privim la Fața Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie
şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Condacul 10
Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase,
Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că în casa Tatălui
Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă
mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi
unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să
dobândim biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din lemn sau
din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre
preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îți vom cânta: Aliluia!
Icosul 10
Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău
Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de
vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre
în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în
Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept
să-Ţi cântam aşa:
Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut
cerurile cu trupul şi nu ai intrat în biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca
să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în
Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel Nevinovat şi Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele
lumii ca să ridici păcatele, celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru
păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi
drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit Cămară Luminoasă în ceruri, găteşte-ne
acolo loc, celor ce Ție Unuia îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai dăruieşte-ne
cununi şi nouă, celor ce îţi slujim Ţie.
Condacul 11
Cântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată,
Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât
toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău,
trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie, şi cu această mare bucurie a
coborât cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au
intrat în foişor şi într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând
pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea:
Aliluia!
Icosul 11
Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde
au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu
slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi
Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui
Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea cerurile
deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”.
Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin
Tine, îţi cântăm acestea:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al
sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile
noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele,
încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii,
luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot
locul vestirea Ta
Iisuse, Lumina cea Neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde
pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Condacul 12
Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre
zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi
ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât
cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru
aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea
credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel
primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 12
Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a
dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu
Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe
nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi
îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe
noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi
de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
Iisuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor,
dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în
Biserică, să credem că ne aflăm în ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai
lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a
Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la
sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvântatele Tale daruri.
Condacul 13
O Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea
de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută,
caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne
dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la
diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi
vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii
pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii,
să cântăm: Aliluia! (de trei ori).
Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele
Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind
marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot
pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se
aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie
fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii
Dumnezeul tuturor întru toate.
Condacul 1
Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții îți
aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri
Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi
firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din
veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună
cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi
singuri.
Rugăciune
Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti
pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi
prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale
pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale
Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea
Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi
căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se
veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în
războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi,
neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute
trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele
lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată
inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul
nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească
în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin
preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui
trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la
cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi
Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile
trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând
de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom
proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu
Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Acatistul Sfintei Treimi
Condacul 1
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a
toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta
Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor
pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem
luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi
nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca
Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul
rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din
adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru
numele Tău cel Sfânt.
Icosul 1
Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând
înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale.
Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-
şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt
Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi
să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi
nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând
doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea
desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le
împlinești, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu
voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până
la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi
rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate
şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor
asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi,
zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 2-lea
Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de
mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu
ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele
lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul
Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale
spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată:
Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci
Moise, a zis: arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar
Tu ai zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta
ţie că nu va vedea omul faţa Mea şi să rămână viu. Dar nouă, deşi
nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului
Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea
cea cu văpaie arzătoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea
luminătoare a heruvimilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus
de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus
de lume;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a
puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de
bucurie a arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată
începerea începătoriilor celor inţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti,
Atotţiitorule al poruncitor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în
Lumina cea neapropiată; iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către
faţă vorbeşti;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi,
Condacul al 3-lea
Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei
neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le
faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul
cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate
pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia
dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de
sus şi de jos, cu umilinţă căzând, cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele
proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele
nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe
făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grăim
unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Făcătorule al
celor văzute şi nevăzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al
celor de acum şi celor viitoare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit
făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să
lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii;
Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea căldurii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie
şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile
cu roade;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi
şi adăpi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile
Tale;
Condacul al 4-lea
Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie
nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta
Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al
Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh,
deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim şi cu
Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi fiind,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând:
Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind păstorii şi învăţătorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită
intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la
adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la
sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptură; şi deopotrivă
Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grăit:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi
Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevăratul
Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidt şi
Duhule Sfinte, Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai
înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule
Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi
dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin
Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în
duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta
sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica prin
păcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale
celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; în lumea aceasta văzută şi în
cea nevăzută;
Condacul al 5-lea
Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după
chipul şi asemănarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta;
iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine a
Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm
la Tine şi ne rugăm: trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna
vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecăţile
pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri
de bine către fiii cei săraci ai lui Adam, Dumnezeule cel în trei Ipostase,
cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut
se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu
buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotărât în
sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din
ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în fata lui Adam cu chipul şi
asemănarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţile raiului moştenitori
ne-ai făcut;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai învăţat
pe noi mai presus decat toate cele văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub
picioarele noastre ai supus-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii
spre hrană, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce strămoşii noștri, cei care au
călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea
mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din
pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, după naştere, ne-ai
sfinţit;
Condacul al 6-lea
Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul sfântul Tău nume, Ilie cel
prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut
mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi
foc arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt
subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie şi cu frică a
grăit: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii
Tale la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeul cel în trei
Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al
păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi
cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până
în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în faţa
lui Noe ai înnoit tot neamul omenesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele
credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi din seminţia lui ai
întemeiat adevărata Biserică;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din
Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care
curge lapte şi miere;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe
prooroci, şi printr-înşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în
Răscumpărătorul cel făgăduit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău
cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai
poruncit a se zidi Ierusalimul;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei
statornici până la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe
biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai
păzit-o întreagă;
Condacul al 7-lea
Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul
omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut
Fiul Tău, Care, născându-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe cei
de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi
răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde,
împlinind făgăduinţa, a trimis noua pe Preasfântul Duh, ca să cântăm toţi:
Aliluia!
Icosul al 7-lea
Minunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte
Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi
apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească
numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile la
ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea
cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele
neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze
pe cele tari, mărite şi înţelepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de
mucenici, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul
Evangheliei şi puterea darului lui Hristos;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat
inima marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus
sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit Biserica, prin cele
şapte soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de
Dumnezeu părinţi, şi de învăluirile eretice nevătămate ai păzit-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor
de Dumnezeu înţelepțiți şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor
prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul
împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin
acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi
zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 8-lea
Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine,
Adevăratul Dumnezeu, adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grăit:
Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor
trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar
unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a închinat, grăind: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată
zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea
atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sunt
număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru
aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca
tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri, şi fiecăreia din
ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru prin care împăraţii împărăţesc şi cei
puternici fac dreptate, şi păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte înţelepciunea şi
înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie, şi iarăşi
le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartă dreptate, iar
pe cea nedreaptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre
sfărâmare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe
pământ, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei
până în sfârşit din căile Tale cele drepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe
pământ şi îi pui să stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi
nimiceşti ca să nu se afle locul lor;
Condacul al 9-lea
Toată firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel
preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântă zi şi noapte : Sfânt, Sfânt, Sfânt,
iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pământ împreună
cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă,
Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată mila, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre
taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o
fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei
dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu
dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem
luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui,
lunii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce
sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou, în
care petrece dreptatea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor
sta înaintea Ta la judecată toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare
plata după faptele sale.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua
răsplătirii: veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia care
este gătită vouă de la întemeierea lumii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au
pocăit cu frică atunci vor auzi: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul
cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să
o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de
porţile iadului;
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi
Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit;
Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-
Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele lui
Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am
învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărate preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel
ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră
cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul Tău, deşi
nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate, şterge
faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a vorbi cele
plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate, cu umilinţă să
grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata
Apostolilor învederat vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea
priveşte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu
dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău
cel Sfânt Îl slăveşte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care mulţimea pustnicilor
neîncetat suspină, şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii
aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire
spre noi teologhisesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi
şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care işi
întinde mâinile sale către Tine pentru noi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi
îngeri şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer;
Condacul al 11-lea
Toata cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită
pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află
nici minte, care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor
Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să le povestească;
însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie Ţie,
Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care pe care Tu
Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne
Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în
făgăduinţele Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre
soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de
una din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne
învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor
Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima
omului nu s-au suit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te
vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi
vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi
se vor chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe
toate le-a împăcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în care cei blânzi vor moşteni
pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici de împărăţia cerului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnica plată
celor ce miluiesc şi nesfârşita bucurie celor ce plâng;
Condacul al 12-lea
Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte
mărturisirea păcatelor noastre înaintea slavei împărăţiei Tale; caută la
suspinurile noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru
ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi
către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime
fără de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi
Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afară de Tine Dumnezeu nu ştim, către
Tine cădem şi Ţie ne rugăm, zicând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să
nu ne temem de nici un rău, spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne
înfricoşa de nici un vrăjmaş;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce
se pocăiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi mult-păcătoşii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor,
înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne mântuieşte pe noi, că neputincioşi
suntem;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea
vieţii spre a ne pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel
neroditor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne
împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne hrăneşte în credinţă şi
dragostea cea către Tine;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea
faţă către faţă şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mielului;
Condacul al 13-lea
O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime:
Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi
Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne
nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele
trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la
sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând:
Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând
înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale.
Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-
şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt
Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi
să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi
nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând
doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea
desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le
împlinești, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu
voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până
la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi
rărunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Căruia toate căile sunt adevărate
şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor
asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi,
Şi Condacul întâi
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a
toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta
Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor
pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem
luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi
nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca
Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul
rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din
adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru
numele Tău cel Sfânt!
După aceasta se zice această:
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel
fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al
Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;Însuţi
pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă
şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai
cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor
nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că
şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai
lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra
morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe
Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea
Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din
stricăciunea morţii să ne izbăvim.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la
cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh
peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor
celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea
curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne,
ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa
precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat
pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta,
aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă
din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi
despărţire de prealuminata faţa Ta ne aşteaptă.
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua
judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am
greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi
cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne;
nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-
Răbdătorule.
Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii;
izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al
patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe
noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei
veşnice.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate
cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană;
învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima
noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei
Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi
mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău
Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea
noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu
preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată
lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos,
care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine,
Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde al
mântuirii nu ştim.
Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne
aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost
trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru
păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat
sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.
Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care
au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim
dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de
noi.
Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare
slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este
vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru
aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea
cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne,
bucurând şi veselind duhul nostru.
Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră
cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru,
Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm,
ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece
calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea
dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în
numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.
Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt

Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce
din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti;
nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi
precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în
ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi
curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile
păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare.
Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor
ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea
ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima
ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte
necuvioase.
Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia
patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui
Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert,
goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul
blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără
de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot
păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit
creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne
închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime
Sfântă, slavă Ţie!
Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom
răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe
care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele
ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă
tuturor în veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu
numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile
Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate
păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne
arata înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici
preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a
noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe
păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.
Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale
asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune
o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot
păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să
petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte
bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.
Acatistul Sfântului Ioan Rusul
Troparul Sfântului Ioan Rusul, glasul al 8-lea:

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ţine şi după
moarte neschimbat trupul tău, sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier şi
acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască
sufletele noastre.
Condacul 1
Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste
patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care s-a oglindit Răsăritul
Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi
binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane,
alesule mărturisitor al lui Hristos!
Icosul 1
Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane,
sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui care a
zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru
aceasta noi te lăudăm:
Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăţenie;
Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc trimisă la tainic apostolat;
Bucură-te, moştenitor al înfrânării cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la
Pecerska;
Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale
chinuitorilor;
Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi muceniţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!
Condacul al 2-lea
„Cine poate să mă despartă de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult
poruncile tale, dar în credinţa mea în Domnul Hristos nu îmi eşti tu stăpân.
Îmi amintesc pătimirile Sale şi sunt bucuros să primesc şi eu cele mai
cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu mă lepăd”, i-ai spus
stăpânului turc, cântând în inima ta: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Au părăsit dreapta credinţă cei care s-au temut de suferinţă şi cei iubitori
de desfătări, primind învăţăturile rătăcite ale lui Mahomed, dar tu te-ai
arătat ca un nou Ilie, neplecându-ţi genunchii la dumnezeu străin.
Rugându-te să păzeşti turma lui Hristos de orice înşelare, te cinstim ca pe
un părinte al nostru:
Bucură-te, că nu ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirile tale;
Bucură-te, că ai primit răstignirea voii tale prin loviturile celor ce te
prigoneau;
Bucură-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemănat Lui;
Bucură-te, că, deşi ai fost pus să trăieşti între animale, ai vieţuit îngereşte;
Bucură-te, că prin nevoinţele tale grajdul se umplea de bună mireasmă;
Bucură-te, că sfinţindu-l prin rugăciune, nu ai primit să te muţi din el;
Bucură-te, că te împărtăşeşti în fiecare săptămână cu Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai purtat cu sfială şi smerenie numele Botezătorului;
Bucură-te, că ai purtat în minte şi în inimă pilda sa jertfelnică;
Bucură-te, că fără tulburare din furtuna încercărilor ai ieşit;
Bucură-te, că prin statornicia în credinţă eşti pildă tuturor;
Bucură-te, candelă care ai ars cu untdelemnul răbdării;
Condacul al 3-lea
Nu numai credincioşii au priceput sfinţenia vieţuirii tale, ci şi închinătorii
lui Allah, căci prin rugăciune ai trimis stăpânului tău o farfurie cu mâncare,
din Procopie până la Mecca, pe care lucru neputând să-l înţeleagă, toţi au
strigat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Nimic nu este cu neputinţă celor ce cred cu tărie că Făcătorul cerului şi al
pământului degrabă plineşte rugăciunile lor. Chiar de nu am văzut cu ochii
trupeşti, dar cu inima credem că ai făcut şi ceea ce părea cu neputinţă,
numai pentru a arăta stăpânului tău şi celor dimpreună cu el puterea
Domnului tău. Pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nu te-ai îndoit în credinţa ta, având nădejde neclintită în
Dumnezeu;
Bucură-te, că de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mâncare;
Bucură-te, că deşi turcii au râs de tine, ai simţit binecuvântarea cerească;
Bucură-te, că stăpânul tău întorcându-se acasă a început să te cinstească;
Bucură-te, că până şi cei întunecaţi la minte au priceput sfinţenia ta;
Bucură-te, că la înmormântarea ta au venit chiar şi musulmani şi armeni;
Bucură-te, că din rânduiala cerească farfuria aceea este şi astăzi semn al
minunii săvârşite de tine;
Bucură-te, că după multe veacuri arătându-te femeii la care se afla farfuria
i-ai cerut să o aducă la biserică;
Bucură-te, că cei care cereau semne şi minuni au primit cu prisosinţă;
Bucură-te, că te-ai asemănat proorocilor din Legea cea veche;
Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirile şi izgoneşti lupii de la turma cea
cuvântătoare;
Bucură-te, că pe toţi i-ai copleşit prin virtuţile şi minunile tale;
Condacul al 4-lea
Nu a ţinut Dumnezeu lumina ascunsă sub obroc, ci a rânduit ca moaştele
tale întregi şi bine mirositoare să fie primite de credincioşi ca o pecete a
binecuvântării tale. Pentru care şi noi, bucurându-ne cu cei care s-au atins
de ele, Îi cântăm Celui care dă adevărată viaţă celor care cred în El:
Aliluia!
Icosul al 4-lea
Degeaba a încercat vrăjmaşul mântuirii, diavolul, să nimicească prin foc
moaştele tale, căci trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor ca şi cum nu
s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au văzut aceasta s-au înfricoşat şi au
fugit, lăsând în urmă odoarele bisericii pe care vroiau să le fure, iar
creştinii s-au umplut de mirare, cântându-ţi:
Bucură-te, nou Ilie prin râvna către cele cereşti;
Bucură-te, că la fel ca acela te-ai lăsat mistuit de dragostea sfântă;
Bucură-te, că nu îmbrăcămintea, ci trupul tău ne-ai lăsat nouă ca
acoperământ;
Bucură-te, că deasupra mormântului tău a strălucit o lumină cerească;
Bucură-te, că, găsind moaştele tale, credincioşii au tresăltat cu duhul;
Bucură-te, că toţi cei ce le sărută iau binecuvântare;
Bucură-te, că închinându-se, găsesc scăpare din frământările lor;
Bucură-te, că ele sunt mărturie că Domnul pe Care L-ai slujit este
adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că El a dat viaţă moaştelor tale când au fost aruncate în foc;
Bucură-te, că trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor;
Bucură-te, că a rămas nevătămat, arătând sfinţenia ta;
Bucură-te, că a fost adus în Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Condacul al 5-lea
Cine ştie mulţimea minunilor tale? Cine cunoaşte câtă mulţime de oameni
ai ajutat spre slava Dumnezeului părinţilor noştri? Doar o mică parte din
lucrările tale aflând noi, Îi mulţumim Celui ce te-a proslăvit între cei iubiţi
ai Săi, şi Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Nou doctor fără de arginţi fiind, urmând Doctorului sufletelor şi al
trupurilor, nu ai pregetat să sari în ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu
credinţă, ci le-ai adus grabnică tămăduire. Iar noi, auzind acestea, te
lăudăm aşa:
Bucură-te, împreună cu Cosma şi Damian, cu Chir şi Ioan;
Bucură-te, cu toţi doctorii fără de plată;
Bucură-te, că nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbăvire din dureri;
Bucură-te, vistierie nesfârşită de tămăduiri;
Bucură-te, că celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucură-te, că el nu a şovăit a merge la biserica ta să îţi mulţumească;
Bucură-te, că prin mir ai dat sănătate unei femei bolnave;
Bucură-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucură-te, că asculţi rugăciunile copiilor pentru părinţii lor;
Bucură-te, că Atanasia a adus bărbatului ei agheasmă şi ulei din candela ta;
Bucură-te, că ungându-se cu credinţă, acestuia i s-a tămăduit pieptul;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferinţă;
Condacul al 6-lea
Un bolnav din Atena a refuzat să primească ajutorul doctorului, temându-
se că îşi va pierde viaţa, dar tu te-ai arătat în vis nepoatei sale, îndemnând-
o să-l trimită la acela pentru tămăduire. Auzind că nu i se va întâmpla
nimic rău şi că vei ţine chiar tu mâna celui care îl va opera, el a primit cu
încredere sfatul tău şi a aflat tămăduirea, pentru care a cântat Domnului cu
mulţumire: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Vindecând prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, deşi nu ai învăţat
de la oameni meşteşugul doctoricesc, te-ai arătat mai iscusit decât cei ce şi
l-au însuşit pe acesta prin ştiinţa lumească. Iar cei ce cunosc puterea
ajutorului tău îţi cântă:
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de sănătate izvorâtor;
Bucură-te, că vii în sprijinul celor neputincioşi pe care îi bântuie
deznădejdea;
Bucură-te, cel ce prin suferinţele tale ai primit darul de a alina suferinţele
celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, că ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei;
Bucură-te, că unui copil i-ai tămăduit picioarele paralizate;
Bucură-te, că mama căreia i-ai vindecat copiii a venit să îţi mulţumească;
Bucură-te, cel ce vindeci copiii încercaţi de boală;
Bucură-te, că părinţii lor aleargă la tine cu nădejde;
Bucură-te, că unei bătrâne gârbove i-ai îndreptat spatele;
Bucură-te, că în chip de doctor te-ai arătat unui medic necredincios;
Bucură-te, că vindecându-se de cancer, acesta a crezut în Dumnezeu;
Bucură-te, că ai izbăvit de o veche suferinţă pe preotul care slujea în
biserica ta;
Condacul al 7-lea
„Sfinte Ioane, mă urăşti?”, a întrebat cuprinsă de deznădejde Arhondula,
părându-i-se că rugăciunile ei pentru a avea urmaşi nu au avut nici un
folos. Tu însă i-ai apărut nu după multă vreme şi i-ai spus că sfinţii nu
urăsc pe nimeni şi că voia Domnului era ca să se bucure de copii abia după
doi ani. Iar ea, după ce a văzut împlinirea cuvintelor tale, i-a cântat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
De multe ori am crezut că rugăciunile noastre sunt zadarnice, că pentru
păcatele noastre faţa Domnului s-a întors de la noi şi ne aşteaptă pierzania,
dar la vremea cuvenită El a plinit toate cererile noastre cele bune. Sfinte
Ioane, ajută-ne să simţim în toate zilele vieţii noastre ocrotirea cerească, să
îţi putem cânta:
Bucură-te, reazem al celor împovăraţi de greutăţile vieţii;
Bucură-te, că auzi suspinele şi ştergi lacrimile oamenilor;
Bucură-te, cel ce nu te-ai mâniat pe Arhondula care a cârtit împotriva ta;
Bucură-te, cel ce i-ai spus că sfinţii nu urăsc pe nimeni;
Bucură-te, că deznădejdea care o bântuia i-ai schimbat-o în nădejde;
Bucură-te, că la vremea rânduită de Domnul, ea s-a învrednicit să aibă
copii;
Bucură-te, că pentru răbdarea ei a fost răsplătită nu doar cu un copil, ci cu
mai mulţi;
Bucură-te, că ne-ai întărit evlavia faţă de cei proslăviţi de Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă cerească ce nu cruţi osteneala pentru a-i sprijini pe
oameni;
Bucură-te, folositorul cel preacald al credincioşilor care cred minunilor
tale;
Bucură-te, că familia ta este Biserica Mântuitorului;
Bucură-te, că celor ce nu fug de greutăţile vieţii le dai curajul să iasă
întăriţi din ele;
Condacul al 8-lea
Ca o fiară urla Caterina, când era chinuită de diavol, înspăimântându-i pe
cei care o vedeau, dar a alergat fără să se îndoiască la ajutorul tău, şi
apărându-i în vis i-ai vestit izbăvirea. Şi noi cădem, Sfinte, înaintea ta,
rugându-te să îi eliberezi pe toţi cei care sunt robiţi de îngerii căzuţi, ca să
cânte împreună cu noi Celui ce a înfrânt puterile întunericului: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cazi înaintea tronului dumnezeirii, Sfinte Ioane, şi mijloceşte pentru toţi
cei care suntem ispitiţi de vrăjmaşul diavol ca să primim ajutor în lupta
duhovnicească şi să dobândim tărie în credinţă noi, cei ce te lăudăm:
Bucură-te, că ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucură-te, că după aceasta, mulţi demonizaţi au fost aduşi la racla ta;
Bucură-te, purtătorule de Duh Sfânt care ai mijlocit tămăduirea lor;
Bucură-te, că prin lacrimi şi nevoinţe i-ai înfricoşat pe diavoli;
Bucură-te, căderea nelegiuiţilor vrăjmaşi şi ridicarea celor ce luptă cu
aceştia;
Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele;
Bucură-te, că pe cei care suferă de tulburările minţii îi izbăveşti;
Bucură-te, cel ce având harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti cum să scăpăm din cursele lui viclene;
Bucură-te, că şi în vremurile de pe urmă vei fi călăuză pentru credincioşi;
Bucură-te, că împreună cu tot soborul sfinţilor vei veghea asupra lor;
Bucură-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavăză pentru creştinii
prigoniţi;
Condacul al 9-lea
Precum s-a întors fiul cel risipitor la tatăl său, aşa şi tânărul Tanasis, care
după multe răutăţi a ajuns să îşi lovească mama, prin tainica ta mijlocire s-
a întors cuprins de pocăinţă înapoi la dragostea cea firească, la fel i-ai
cântat Dumnezeului îndurărilor: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Mulţi sunt cei care apucă pe drumuri greşite, iar rudele lor sunt cuprinse de
jale. Vino şi întoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au căzut în păcat,
fiind prinşi în cursele vrăjmaşilor şi biruiţi de patimile ucigătoare de suflet,
ca să îţi cânte alături de noi:
Bucură-te, rudă duhovnicească a Sfântului Stelian;
Bucură-te, cel ce, ocrotitor al tinerilor fiind, te întristezi de căderile lor;
Bucură-te, mângâiere preadulce pentru părinţii fiilor risipitori;
Bucură-te, că mama lui Tanasis şi-a văzut dorinţa împlinită;
Bucură-te, că văzându-şi fiul acasă s-a bucurat împreună cu cetele
îngereşti;
Bucură-te, că te îngrijeşti ca cei ce s-au pocăit să nu se întoarcă la cele
rele;
Bucură-te, că îi linişteşti pe cei care suferă amar pentru căderile celor
apropiaţi lor;
Bucură-te, că dai nădejde în mila Celui ce a venit pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, că nici o cădere nu poate stăvili rânduiala lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne înveţi să urâm păcatul, fără a-i judeca pe cei care cad
în el;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să ne vindecăm de slăbiciunile noastre ascunse;
Bucură-te, că ne îndemni să ne rugăm unii pentru alţii;
Condacul al 10-lea
Deşi văduva care fusese lipsită de casă nu ţi-a cerut niciodată ajutorul,
plângerea a ajuns şi la urechile tale, şi tu nu ai şovăit să o linişteşti,
încurajând-o să se ducă la judecată pentru a dobândi ce i se cuvenea. Ştiind
că mijlocirea ta este mai tare decât cerbicia judecătorilor iubitori de arginţi,
te chemăm şi noi în ajutorul celor nedreptăţiţi, al celor ce Îi cântă
Dreptului Judecător: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Arzătoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit
de numele tău îi ajuţi, ci şi pe mulţi din cei greu încercaţi de nevoi. Să nu
rămână departe de mila ta cei pe care îi poţi ajuta, ca văzând puterea ta să
îţi cânte, împreună cu noi:
Bucură-te, că ai ajutat-o pe văduva pe care rudele vroiau să o înşele;
Bucură-te, că ai aşezat-o în casa care i-a rămas moştenire;
Bucură-te, că s-au ruşinat cei ce cugetau vicleşuguri cu neruşinare;
Bucură-te, că ai sărit în ajutorul celei rămase fără ajutor de la oameni;
Bucură-te, că pe mulţi alţii i-ai izbăvit din cursele vrăjmaşilor;
Bucură-te, că trăieşti fericirea celor însetaţi de dreptate;
Bucură-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucură-te, luptător destoinic împotriva înşelătoriei, furtişagului şi
nedreptăţii;
Bucură-te, cel care răstorni urzelile judecătorilor nevrednici;
Bucură-te, că eşti iscusit judecător şi nu te pot înşela cei ce ţi se roagă cu
făţărnicie;
Bucură-te, balanţă a Dreptului Judecător spre care alergăm în necazuri;
Bucură-te, cel care îi îmbraci pe cei săraci şi îi hrăneşti pe cei flămânzi;
Condacul al 11-lea
De multe ori uităm să îi prăznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednică,
pe sfinţii care au strălucit printr-o vieţuire aleasă luminând pământul. Tu
dar, Sfinte Ioane, te bucuri împreună cu ei când cinstim pomenirea voastră
şi pentru că v-a rânduit ca apărători ai noştri Îi mulţumim Domnului prin
cântarea: Aliluia!
Icosul al 11-lea
„Aşa sunt uitaţi prietenii?”, l-ai întrebat pe bătrânul Nicolae care nu şi-a
adus aminte ca este praznicul tău, iar el, auzind blânda ta mustrare, a lăsat
toate ca să vină şi să se închine ţie şi să-ţi cânte împreună cu cei care te
iubesc ca pe un ocrotitor al lor:
Bucură-te, că prin pomenirea ta poţi ajuta credincioşilor;
Bucură-te, că prin tine ni s-a arătat că sfinţii nu trec cu vederea prăznuirea
lor;
Bucură-te, că prin aceasta am fost îndemnaţi să-i cinstim cu şi mai multă
evlavie;
Bucură-te, că nu te-ai sfiit să-l mustri fără de răutate pe bătrânul Nicolae;
Bucură-te, că auzindu-te el a venit grabnic la moaştele tale;
Bucură-te, că s-au înălţat către tine rugăciunile sale smerite;
Bucură-te, cel ce aştepţi să avem şi noi credinţă curată ca a sa;
Bucură-te, că nu te îndepărtezi nici de cei care nu ştiu să se roage ţie;
Bucură-te, prietene al celor ce vor să fii aproape;
Bucură-te, cel ce nevăzut călătoreşti alături de ei pe marea vieţii;
Bucură-te, că ne chemi să cinstim şi noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucură-te, că le dai credincioşilor cele de trebuinţă pentru a veni la
biserica ta;
Condacul al 12-lea
Nu vom uita, Sfinte, mulţimea minunilor tale prin care a strălucit puterea
adevăratului tău Stăpân. Ajută-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să
rămânem fii credincioşi ai Sfintei Biserici, ca să nu încetăm a o lăuda:
Aliluia!
Icosul al 12-lea
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu pentru mulţimea de
sfinţi care au crescut în Biserica Sa, unde a înflorit şi Sfântul Ioan Rusul!
Nespusă este tresăltarea inimilor noastre când îţi aducem cântări de laudă,
Sfinte Ioane, făcătorule de minuni:
Bucură-te, icoană zugrăvită de Împăratul Ceresc spre întărirea
credincioşilor;
Bucură-te, temei de împăcare al celor biruiţi de mânie şi răutate;
Bucură-te, bucurie a celor ce află de minunile tale;
Bucură-te, dar dumnezeiesc în vieţile noastre greu încercate de felurite
necazuri;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceaţă îi îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, dascălul şi îndrumătorul nostru pe calea virtuţii;
Bucură-te, îndreptătorul celor fără de socoteală;
Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor care te cheamă în primejdii;
Bucură-te, cel ce nu ai cruţat osteneala pentru a face bunătate;
Bucură-te, că ne dai ajutor cu îmbelşugare în toată vremea;
Bucură-te, că ne arăţi nouă milele lui Dumnezeu;
Bucură-te, şi pregăteşte-ne să ne bucurăm împreună cu tine în rai;
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Ioane, vlăstar al Rusiei şi făclie a Bisericii lui Hristos, primeşte
acum puţina noastră rugăciune şi nu ne lăsa fără răspuns. Deşi nu avem
credinţa celor ce au cerut ajutorul tău şi l-au primit cu îndestulare, credem
că ne poţi ajuta şi pe noi, ca să slăvim cu mulţumire Numele lui Dumnezeu
prin laude şi cântări: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina
adevărului…, Condacul 1: Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care,
rob fiind, a stăpânit…,
Icosul 1
Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane,
sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui care a
zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru
aceasta noi te lăudăm:
Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăţenie;
Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc trimisă la tainic apostolat;
Bucură-te, moştenitor al înfrânării cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la
Pecerska;
Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale
chinuitorilor;
Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi muceniţe;
Condacul 1
Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste
patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care s-a oglindit Răsăritul
Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi
binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane,
alesule mărturisitor al lui Hristos!
şi această
Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul
O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate şi de minuni făcătorule, primeşte această
umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un
grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, şi vezi
rănile şi durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că ştim, Sfinte al
lui Dumnezeu, că deşi ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, prin
vieţuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredinţat că, şi
după mutarea ta la viaţa cea veşnică, cine a năzuit la ajutorul tău şi ţi s-a
rugat cu credinţă nu a rămas neajutat? Că cine te-a chemat şi tu l-ai trecut
cu vederea? Sau cine s-a rugat ţie şi nu l-ai auzit? Minunile şi ajutorul tău,
Sfinte, ne-au făcut şi pe noi, păcătoşii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit
de minunea pe care ai făcut-o trimiţând prin rugăciune o farfurie de
mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale
minunate, de mulţimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferinţele lor.
Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe
noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădaţi de la dragostea ta, Sfinte,
chiar dacă vieţile noastre sunt pline de fărădelegi.
Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu acelaşi
eşti, Sfinte, astăzi ca şi atunci, şi că nimeni din cei ce se roagă ţie nu
rămâne fără ajutor. Pentru aceea şi noi, fiind în necazuri şi în pagube,
alergăm la tine cu credinţă şi lacrimi, îngenunchind, şi ne rugăm ţie, Sfinte
Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a
trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat şi te-a întărit
şi te-a primit în cereştile lăcaşuri. Pe Acesta roagă-L să depărteze de la noi
dreapta Sa mânie, să apere oraşele, satele şi toată ţara noastră de secetă, de
foamete, de furtuni năprasnice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de
moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre
noi.
Mijloceşte, Sfinte Ioane, creştinilor râvnă fierbinte către Dumnezeu,
purtare de grijă pentru mântuire, înţelepciune în purtare şi învăţătură,
cucernicie şi tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de
supuşi, iar supuşilor îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor, ca
astfel, în pace şi cu cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne
învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împărăţia
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi
închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Preasfântul Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune care se citeşte la vreme de boală
Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălţat, o, Sfinte
Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Ştiu, părinte, că
încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Ştiu că prin boala trupului
sufletul se curăţeşte şi că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de
multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea şi mă depărtează de
rugăciune. De aceea dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la
vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulţimea de copii spre bucuria
părinţilor lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate
femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul
Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat
cheagurile de sânge din capul Vasulei şi l-ai tămăduit pe doctorul
necredincios. Ştiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viaţa
mea în mâinile tale şi mijloceşte precum ştii mântuirea mea. Dacă voia
Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere şi ajută-mă să
nu cârtesc din cauza neputinţelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu Se va
milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduieşti fără
şovăială, noule doctor fără de arginţi, ca văzând aceasta să-ţi mulţumesc ţie
şi să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, prin
cântarea: Aliluia!
Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou
5 Mai
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște,
Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și
smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă
ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Icosul 1
Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul
Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice
Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 2-lea
Viața ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar prin
descoperirea sfintelor tale moaște, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până
la marginile pământului, îndemnându-i pe toți să laude dumnezeiasca iconomie
și să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dobândind noi cunoștința dumnezeiască a vieții tale întru Domnul, prin arătarea
sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel care te-a proslăvit prin mulțime mare de
minuni, Preafericite Efrem. Prin ele, tu dăruiești mângâiere celor care îți cântă
cu umilință:
Bucură-te, că lui Hristos-Dumnezeu Îi ești slujitor
Bucură-te, că al luminii nematerialnice ești văzător
Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești
Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești
Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare
Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare
Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească
Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească
Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit
Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit
Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne ești
Bucură-te, că înșelăciunile diavolești tu le stârpești
Condacul al 3-lea
Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte Efrem,
mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la
Dumnezeu. Iar prin mulțimea minunilor umpli de nădejde pe toți cei ce strigă
Domnului cu credință: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ai strălucit odinioară pe colina neprihăniților, arătându-te plăcut lui Hristos prin
sfântă viețuire, iar acum, Sfinte, sfințești cu sfintele tale moaște mănăstirea ta,
care se veselește duhovnicește și îți strigă:
Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei
Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei
Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase
Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase
Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate
Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate
Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare
Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare
Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman
Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean
Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare
Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare
Condacul al 4-lea
Risipind tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și i-ai
descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale.
Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare și a cântat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Egumena, căreia i te-ai arătat, întru tot fericite, ți-a auzit glasul și te-a văzut că
îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele și chipul morții tale. Pentru aceasta, îți
cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor
Bucură-te, cel proslăvit întru soborul sfinților
Bucură-te, căci ai viețuit în chipul îngeresc
Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc
Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri
Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri
Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință
Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos
Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos
Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești
Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești
Condacul al 5-lea
Prin uimitoare minuni și prin mulțimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în
vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte
Părinte Efrem. Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui
care te-a înveșmântat în lumină: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Racla cu sfintele tale moaște revarsă tămăduiri, bucurie și sănătate celor care
vin să se închine în sfântă mănăstirea ta și-ți cer stăruitor ajutorul, Sfinte Părinte
Efrem. De aceea, copleșiți fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat,
strigăm către tine cu credință:
Bucură-te, cel care ne ești izvor de tămăduire
Bucură-te, că suferinzilor le ești neîncetată izbăvire
Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează
Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează
Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău
Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău
Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare
Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare
Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-ai arătat
Bucură-te, că îi umpli de bucurie pe cei care ți s-au rugat
Bucură-te, căci cortului ceresc îi ești locuitor
Bucură-te, preafierbinte și minunat ocrotitor
Condacul al 6-lea
Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale
celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor
credincioșilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem, mulțimile aleargă la sfântă
mănăstirea ta și dobândesc har din belșug prin sfintele tale moaște, cântând
Preasfântului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat și ți-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer,
pe colina neprihăniților. Neștiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut
acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea sfintelor tale moaște, făcându-i pe
toți oamenii să îți aducă dulce cântare:
Bucură-te, stâlp al pătimirilor mucenicești
Bucură-te, viță a dreptarelor dumnezeiești
Bucură-te, sfeșnic al luminii lui Hristos
Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos
Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului
Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului
Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești
Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești
Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească
Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască
Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului
Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului
Condacul al 7-lea
În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, purtătorule
de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o
comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogățindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă
lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Hristos, luminând-o cu
dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta
cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi,
Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare:
Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești
Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești
Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri
Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri
Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor
Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor
Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat
Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat
Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești
Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești
Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia
Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia
Condacul al 8-lea
Harul pe care-l dăruiești, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor
se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale
s-a răspândit în toată Attica, iar noi, care alergăm cu grăbire la sfintele tale
moaște, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici o
clipă de mănăstirea cea sfântă, Sfinte Mare Mucenice Efrem, arătându-te în
felurite chipuri celor cu inima curată și dăruind har îmbelșugat celor ce cu râvnă
îți cântă ție:
Bucură-te, slavă a călugăriei
Bucură-te, stâlp al Ortodoxiei
Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite
Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite
Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință
Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință
Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge
Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge
Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină
Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană
Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare
Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare
Condacul al 9-lea
Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduiești pe cei îndrăciți și faci să
înceteze mulțimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din
Pireu și din împrejurimi, se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte
Efrem, lăudându-te pe tine și cântând Celui care te-a încununat: Aliluia!
Icosul al 9-lea
O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind
cu o slavă care nu era din lumea aceasta și a auzit dumnezeieștile tale cuvinte, a
mărturisit tuturor grija pe care tu o porți mănăstirii tale. Pentru acestea toate,
după cuviință îți cântăm:
Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum
Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum
Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești
Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești
Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii
Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii
Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap
Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat
Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har
Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar
Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor
Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor
Condacul al 10-lea
Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis,
preumblându-te prin locașul tău, Sfinte Părinte Efrem, și umplându-se ele de o
mare bucurie, te-au ales drept sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri,
dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei,
dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale
moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate,
îți cântă cu evlavie:
Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor
Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor
Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări
Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări
Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit
Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit
Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat
Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat
Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești
Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești
Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire
Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire
Condacul al 11-lea
Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost
aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ținut
tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe acestea cinstindu-le,
Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieții, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de toată
nevoia și necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o
alergând spre dobândirea darului tău și strigând cu umilință către tine:
Bucură-te, zidul nostru nesurpat
Bucură-te, al credincioșilor turn nestrămutat
Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale
Bucură-te, căci pe copii îi ții sub ocrotirea trezviei tale
Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguință
Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoință
Bucură-te, cel ce cererile credincioșilor plinești
Bucură-te, că rugămințile copiilor tăi le primești
Bucură-te, că ne dăruiești toate bunătățile
Bucură-te, că alungi de la noi toate răutățile
Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat
Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat
Condacul al 12-lea
Din destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască,
Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele noastre și ne
sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim
Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudându-ți luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul
de care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți cerem să ne
ocrotești până în sfârșitul vieții noastre pământești. Iar pentru tainica ocrotire ce
ne-o arăți în toată vremea, îți aducem această cântare:
Bucură-te, cel ce ești asemenea cu toți sfinții
Bucură-te, cel ce te numeri dimpreună cu mucenicii
Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare
Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare
Bucură-te, apărător neprețuit al celor ce trăiesc în mănăstire
Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire
Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie
Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție
Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare
Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare
Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire
Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire
Condacul al 13-lea
O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule
cu sfinții, roagă-L pe Hristos, dimpreună cu ei, să ne izbăvească din toate
nevoile, făcându-ne părtași vieții celei veșnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui
Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic din nou Icosul 1 și Condacul 1:
Icosul 1
Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul
Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice
Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște,
Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și
smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă
ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem

O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum glasul
nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al
Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare mucenic,
preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător de minuni,
grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli, slobozitor din multe
necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau ajutător întru toate nevoile?
Cu adevărat, toate aceste numiri le porți dintru darul Duhului Sfânt și de aceea
te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea
noastră, mijlocește-ne mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus
Hristos. Și fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să
dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre
Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul
20 Iulie
Condac 1:
Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea
lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei
pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai
ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos,
laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală
către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu
rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm : Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și
înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Icos 1:
Înger viețuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu
și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri
luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând
astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții
tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca
acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului
și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat
pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnica și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău
în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu
învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui
Hristos!
Condac 2:
Văzând nelegiuire și răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu
duhul și în râvna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel
se închinau la idolii cei urâți și de Dumnezeu cel adevărat se îndepărtau, Căruia
toate oștile cerești cu cutremur Ii cântau : Aliluia !
Icos 2:
Mintea întunecându-și cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea
fărădelege, lepădându-se de adevăratul Dumnezeu, Atotțiitorul, și închinându-se
josnicului Baal, a înmulțit închinarea la idoli și nelegiuirea în împărăția sa. Iar
tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai
înfruntat pe împărat, amenințându-l, prevestind pedeapsa pentru el și pentru
împărăția sa, ca trei ani și șase luni nu va cădea ploaie, nici rouă și foamete
mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta și de
îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ție :
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului și mare luptător pentru
cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojenești toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu
pedepsească cu desăvârșire pe cei păcătoși;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut
sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la
Dumnezeu ai cerut;
Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe
Moise la Faraon;
Hristos!
Condac 3:
Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate proorocule, în adevar ai incuiat cerul
și n-a plouat trei ani și sase luni și a fost mare foamete peste tot pământul, până
când, chinuiți de arșiță și foamete, cei nelegiuiți s-au întors către Domnul,
pocăindu-se și cu umilință cântând Lui : Aliluia !
Icos 3:
Având negrăită bunăvoire către tine, proorocule, vrut-a Domnul să te
deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei
foametea și setea și ți-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au
hrănit, aducându-ți pâine și carne. De aceea, îți aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul și cu privegherea ai nimicit toate deșertăciunile și
cugetările pământești;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni și gânduri curate, mintea ți-ai înălțat-o spre cele
de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor și podoaba proorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici și mărirea cuvioșilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor și tăria mucenieilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și
necredință;
Hristos!
Condac 4:
Vifor mare, dărâmând munți, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine
în Horeb, proorocule; încă și cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat
Domnul, iar după cutremur foc, și nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc,
adiind vânt răcoritor, în el ți S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simțind, cu
veșmânt ți-ai acoperit fața, cântând cu frică și bucurie : Aliluia !
Icos 4:
Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate semințiile lui
Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduși și profeții cei mincinoși ai lui Baal,
îndată trimițând, i-a adunat pe toți și a venit și el acolo. Iar tu, râvnitor de slava
lui Dummezeu, dorind să rușinezi cu desăvârșire pe idolii cei urâți și să
preaslăvești pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare
pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând : Adevăratul Dummezeu va fi acolo,
Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimițând foc. Auzind acestea, poporul
a grăit, zicând : bine a zis Ilie, să fie așa; iar noi, mărindu-te, cântăm ție :
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc și vestitor al sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvna și stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului și luptător neînvins împotriva
vrăjmașilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădești evlavia și curăția;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe adevăratul
Dummezeu și vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Hristos!
Condac 5:
Împărăteasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce ești
stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea
profeților ei mincinoși a pus la cale uciderea ta. Totodată i s-a împietrit inima,
nevoind să creadă în minunile tale, proorocule, nici să cunoască pe Adevăratul
Dumnezeu, ca să-I cânte Lui : Aliluia !
Icos 5:
Toți israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a
pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins și, mistuind-o pe ea,
au ars toate : lemnele, pietrele precum și apa, căzut-au cu fețele lor la pământ,
strigând : Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevărat !
Și au crezut oamenii în Dumnezeul ce adevărat, iar pe proorocii cei mincinoși i-
au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ție,
celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea :
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne și minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înșelăciunea demonilor ai rușinat, iar credința adevărată o ai
preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioși cu adevărata cunoștință de Dumnezeu i-ai
luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei
Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ție s-a supus, iar focul și apa ți-au fost
ascultătoare, slujind ție;
Hristos!
Condac 6:
Propovăduitor al cunoașterii și cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, proorocule,
nu numai întru Israel, ci și între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta
Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuți și mai ales pe ea
hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni și înmulțind făina și
uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Și după ce te-ai rugat, suflând de trei
ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni :
Aliluia !
Icos 6:
Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotțiitorul, te-ai întristat foarte,
proorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legământul, au dărâmat altarele
Lui și au omorât pe profeții Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ți-a vestit
că nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă șapte mii de robi
necunoscuți, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta,
amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios și prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip și lauda binecredincioșilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii și luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apărătorii adevărului și-i întărești în lupte și
suferințe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ca și Domnul în toate te-a ascultat și, la rugaciunea ta, toate ți le-a
împlinit;
Hristos!
Condac 7:
Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoșilor ce se
pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profețit de tine, proorocule, prin
graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelșugată și pașnică pământului însetat; iar
fiii lui Israel învrednicindu-se de aceasta mare milostivire, cu inima umilita și
mulțumitoare au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icos 7:
O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab,
când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot și a răpit via lui. Drept aceea,
mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profețit, sfinte proorocule, ca, în
locul unde a fost omorât Nabot, porcii și câinii îi vor linge sângele, iar pe
Isabela, femeia lui o vor mânca câinii și toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând
că această profeție grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ție unele ca
acestea:
Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriților și asupra celor cu inima
împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor și al celor năpăstuiți;
Bucură-te, cel ce pedepsești pe călcătorii sfintelor sărbători ale Bisericii
Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimătorul numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimicești ca prin trăznet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoșteai viitorul ca și prezentul, și cele îndepărtate ca pe cele
apropiate le-ai proorocit;
Hristos!
Condac 8:
Purtare de grijă minunată și mai presus de fire ți-a arătat Dommul, proorocule,
când a poruncit corbilor nesățioși și sălbatici să te hrănească, în timpul foametei
lângă râul Cherit, unde îți petreceai timpul în rugăciuni și în cugetare de
Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icos 8:
Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru
aceasta, pe cei doi sutași, care cu mândrie au venit la tine cu ostași ca să te ducă
înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce
hrănea pe ucenicii profeților, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru
aceasta, îți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul și pedepsitorul celor îngâmfați și ocrotitorul și apărătorul
celor smeriți;
Bucură-te, cel ce ești groaza judecătorilor iubitori de mită și ajutătorul celor ce
judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce ești sprijin celor credincioși și doborâtorul dușmanilor
nelegiuiți;
Bucură-te, cel ce ești imbrăcat cu platoșa înțelepciunii și cu dreptatea ca de un
scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat și te-ai ridicat pe
aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credința ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit și cu
cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Hristos!
Condac 9:
Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite proorocule, ai
mers 40 de zile fără să mănânci și să bei până la muntele Horeb, unde te-ai
învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotțiitorul și de preadulcea
vorbire cu El cântându-I cu cutremur : Aliluia !
Icos 9:
Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns și nu înțeleg, cum tu cel cu nume
mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputințe, ai fost
răpit cu trupul la cer prin carul și caii de foc, care ți s-au arătat ție. Deci,
minunându-ne de înălțarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălțat
astfel și cu umilință te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeiești, ai ars în tine toată cugetarea cea
materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruiești și
viața veșnică o întărești;
Bucură-te, cel ce ești însenmat de la Dumnezeu cu cinstea și mărirea cea mai
presus de fire și mai mult decât proorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngerești în locașurile
cerești;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinstește și râvna ta pentru
Dumnezeu mult se preamarește;
Hristos!
Condac 10:
Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înșelăciunile lui
Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale sfinte și te-a
umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta
pe cei păcătosi, de a lumina pe cei întunecați și pe toți să-i înveți a cânta lui
Dumnezeu:Aliluia !
Icos 10:
Zid de apărare fii nouă, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea
mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepsește pe noi păcătoșii și
netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca,
izbăvindu-ne din nevoi, să-ți cântăm ție :
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui și descui cerurile și trimiți pe
pământ, de la Dumnezeu, belșug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiți ploi,
liniște și rouă dătătoare de viață pe pământul amorțit;
Bucură-te, cel ce potolești valurile năpraznice ale mărilor și furtunilor groaznice
și cu voia lui Dumnezeu stăpânești tunetele și fulgerele;
Bucură-te, cel ce oprești vânturile nimicitoare și ferești oamenii și
necuvântătoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor și al văduvelor și apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinței adevărate și alungi
duhurile necurate de la credincioșii Domnului;
Hristos!
Condac 11:
Cântare de umilință îți aducem ție, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai
primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă
asupra lui și înălțându-te spre cer, i-ai slobozit veșmântul tău, pe care luându-l a
despărțit apa, precum și tu odată ai despărțit apele Iordanului, moștenind darul
lui Dumnezeu ce lucra în tine, așa, acum, acoperă-ne și pe noi cu veșmântul
milei tale și ne izbăvește de toate nevoile și necazurile, ca să cântăm lui
Dumnezeu : Aliluia !
Icos 11:
Arătatu-te-ai ca un luceafăr luminos întru Israel, prea lăudate proorocule,
strălucind asemenea îngerilor cu viața și înțelepciunea ta și cu darul facerii de
minuni și ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc,
alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, lăudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în
întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea și cu duhul înțelepciunii ai fost luminat și cu duhul
înțelegerii și întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoștinței și al smereniei și adăpat ai
fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile cele înalte și cu minunile cele mai
presus de înțelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecățile Domnului și ai uns pe
împărați și prooroci;
Hristos!
Condac 12:
Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate proorocule Ilie, căci în
viața ta pământească ai proorocit și ai săvârșit mari minuni, iar mai pe urmă,
răpit cu trupul la cer și după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfățișat pe
Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la față și ai vorbit cu El; și până
astăzi nu încetezi a săvârși minuni și a izvorî bogăția milelor și a tămăduirilor,
celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credință : Aliluia !
Icos 12:
Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu și viața ta cea îngerească,
precum și minunile tale cele mari și bunăvoința lui Dumnezeu arătată pentru
tine, laudă aducem ție, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând
înfățișa după cuviință, cinstea și mărirea ta, cu umilință cântăm ție unele ca
acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieștii măriri și locaș preasfințit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeșnic prea luminat al Bisericii neînserate și mireasma cea cu bun
miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povățuitorul pustnicilor cuvioși iar celor feciorelnici îndrumător și
ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoși la pocăință și mijlocești viața veșnică
pentru mântuirea întregului neam creștinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina sfinților și a negrăitei slave și pururea
preaslăvesti pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârșitul vremurilor vei arăta semne mari și vei săvârși minuni
pentru întărirea oamenilor în credința cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmașul
antihrist;
Hristos!
Condac 13:
O , preaminunate și preaînaltate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor
pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiți pe pământ ploile și seceta, belșugul și
lipsa, ascultă această puțină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, și prin
mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de
foamete și de bolile cele aducătoare de moarte și dăruiește nouă bună întocmire
a văzduhului și toată îmbelșugarea pământului întărindu-ne în dreapta credință
și viață curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice, să ne învrednicim de
fericirea raiului cântând lui Dumnezeu : Aliluia ! (acest condac se zice de trei
ori)
Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi
Icos 1:
Înger viețuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu
și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri
luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând
astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții
tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca
acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului
și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat
pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnica și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău
în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu
învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Hristos!
Condac 1:
Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea
lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei
pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai
ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos,
laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală
către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu
rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm : Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și
înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul
Preamărite și preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe
pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul,
cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de
tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu
Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum
sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-
ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale
icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui
Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de
păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea
păcatului, îdrumâdu-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta
împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul
smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al
răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii
aproapelui. Nimicește prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale
lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare,
față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea
părinților și a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna
necinstei, a desfrâului și a pierzaniei.
Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul,
dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de
foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de
moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și
de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul
nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, proorocule
al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de
grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și
învățătura, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și
lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor
cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar
dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea
cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să
petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor
veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început
și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă
Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru
mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și
nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și
pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de
trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca
să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul
Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci. În timp de foamete,
preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin
rugăciune l-ai inviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe
Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de
Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu aceasta
minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoși ai lui Baal
i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie
multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de
bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi
păcătoșii și smerioții, chinuiți de arșiță și secetă : Mărturisim că nu suntem
vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe
dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și
jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în
poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am
săvârșit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne
arăta în fața Domnului și a privi la cer. Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel,
ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de
nu ne închinaăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și
prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării și a poftelor slujim
idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe
urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului
pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca
arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față
de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a facut neroditor,
fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă
ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a
cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele și toată iarba
câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat
văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima
noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că și ție, proorocul
Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă
prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost
înălțat la cer; iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru
deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe ingeri
și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor. Tu râvneai la
slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului
nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui. Tu ai stârpit necinstea și
deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai
vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. Și câte păcate și
nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii ! Prin păcatele noastre am istovit
îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a
mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneala mare față de
Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te
ruga, mărite proorocule. Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă
pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă
pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie
îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și bunaintocmire a
văzduhului; mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și
nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui
Baal al lumii acesteia, pentru blândetea și curăția copiilor, pentru dobitoacele
cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina
fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete. Dobândește pentru
noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu : duhul pocăinței și al
smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de
Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la
calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și
să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început
Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul
Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

ACATIST

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

ACATIST

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Acatistul

Troparul, glasul al 4-lea

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt

Rugăciune către Preasfânta Treime

Troparul Sfântului Ioan Rusul, glasul al 8-lea:

Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem

You might also like