este o aerodină prevăzută cu o suprafață portantă fixă, ce

asigură sustentația datorită vitezei de deplasare. Viteza de deplasare poate fi asigurată fie
de acțiunea unor grupuri motopropulsoare, fie de acțiunea unei componente a greutății (în cazul zborului
de coborâre sau al zborului fără motor).

Asupra unei aeronave aflate în zbor acționează patru forțe care trebuie să se afle în echilibru. O
forță în general poate fi interpretată ca o tragere sau o împingere asupra unui obiect într-o anumită
direcție

1
 Greutatea este o forță orientată întotdeauna spre centrul Pământului. Ea este direct
proporțională cu masa avionului și depinde de încărcarea sa.
Tracțiunea este asigurată de sistemul de propulsie. Valoarea tracțiunii depinde de
mai mulți factori asociați sistemului de propulsie: tipul motorului, numărul de motoare,
comanda motorului, viteza și înălțimea de zbor
Rezistența la înaintare (la mișcare) este forța aerodinamică care se opune oricărui
corp ce se deplasează într-un fluid. Mărimea acestei forțe este influențată de mai mulți
factori: forma aeronavei, densitatea și compoziția aerului, viteza. Direcția acestei forțe este
întotdeauna opusă direcției de zbor și putem considera că ea "se concentrează" într-un
singur punct numit centru de presiune.
Portanța este forța care ține avionul în aer și trebuie înțeleasă în raport cu celelalte
trei. Ea poate fi generată de orice parte a aeronavei, dar la un avion obișnuit portanța este
datorată în special aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o
forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra
centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a
fluidului.

2
 Forma exterioară a avionului, dimensiunile, motorizarea, organizarea structurală a
componentelor sale îi influențează direct performanțele. Avionul este un aparat complex
alcătuit în mod normal din patru subsisteme:
1. structura de rezistență;
2. sistemul de propulsive;
3. echipamentele de bord și aparatele de comandă a zborului;
4. instalațiile și mecanizarea aeronavei;

În general, un avion este alcătuit din următoarele părți principale: aripa cu

dispozitivele sale de sustentație, fuzelajul, ampenajele orizontal și vertical cu părțile lor
mobile, trenul de aterizare și sistemul de propulsie. Părțile mobile ale avionului
sunt: eleroanele, profundorul, direcția, flapsurile, voleții, frâna aerodianmică şi
compensatoarele

Structura avionului
lonjeroane
Aripa lise
1. aripa asigură sustentația, stabilitatea și nervuri
manevrabilitatea avionului.
panouri de înveliş
structura longitudinală formată din lonjeroane și
lise,
Fuzelajul
este partea aeronavei în care este plasată structura transversală formată din cadre
2 cabina piloților, cabina pasagerilor,
încărcătura de transport și cea mai mare
parte a echipamentelor și instalațiilor de bord învelișul rezistent.

ampenajul orizontal, format

Ampenajele
3 sunt dispozitive care reprezintă pentru
aeronavă organele de echilibru, stabilitate
și comandă
din stabilizator (partea fixă) și profundor (partea
mobilă), servind la orientarea și dirijarea
aeronavei în plan vertical;
ampenajul vertical, format din derivă (partea
fixă) și direcție (partea mobilă), servind la
orientarea și dirijarea avionului în plan orizontal

3
 La aeronavele supersonice se instalează câteodată două ampenaje verticale, iar stabilizatorul are
numai parte mobilă, fiind realizat dintr-o singură bucată.

Sistemul de propulsie
În general sistemele de propulsie ale unei aeronave se compun din:

 motoare
 elice (sau ventilator, după caz)
 sistem de răcire
 sistem de admisie
 sistem de ungere
 sistem de evacuare
 demaror (starter)
 comenzi ale motoarelor

aeronave pentru
distanţe scurte
aeronave cu scurt-curiere
destinaţie
civilă
aeronave pentru
distanţe medii
mediiu -curiere

aeronave pentru
aeronave cu distanţe
destinaţie
militară
cu elice

După destinaţie

cu reacţie

cu elice şi reacţie
aeronave cu
destinaţie
specială
monomotoare

bimotoare

multimotoare

4
Traian Vuia- inventatorul avionului
Traian Vuia a reuşit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, care s-a înălţat prin
propria forţă. “Vuia I” era un aparat de zbor cu aspectul unui liliac, cu aripi repliabile ca o
umbrelă. Aeroplanul-automobil a rulat 50 de metri pe sol, iar apoi s-a înălţat singur la o înălţime de
aproximativ un metru, străbătând în zbor 12 metri. Din păcate, după 12 metri, elicea s-a blocat şi
motorul s-a oprit brusc, lovindu-se de un copac. Deşi a durat doar câteva clipe, zborul a reuşit.
Românul Traian Vuia pusese piatra de temelie a aeronauticii moderne.
Au fost şi alţii care au zburat înaintea lui Vuia, dar aceştia foloseau pentru decolare diferite
artificii, cum ar fi catapultarea sau tracţiunea cu alte vehicule. Este cazul fraţilor Wright, care se
foloseau de şine pentru lansarea maşinii lor de zbor. Ei sunt înregistraţi drept primii care au întreprins
un zbor cu un aparat mai greu decât aerul.

 Ştiaţi că...
Cel mai mare avion din lume este aeronava Antonov An-225 Mriya, lansat la 21 decembrie
1988 și aflat în continuare în funcțiune, fiind recunoscut în același timp și drept cel mai greu avion
din lume, fiind capabil că odată încărcat, să-și ia zborul chiar având o greutate totală de 640 de tone
fiind folosit de alrfel pentru transportul navetei spațiale rusești Buran.