ACCIDENT DE MUNCA

Definitie , clasificari
Realizarea unui proces de munca este conditionat de existenta
urmatoarelor elemente :
 executant ,
 sarcina de munca ,
 mijloacele de productie si
 mediul de munca a caror interactiune asigura sistemul de
munca.
Accidentele de munca si bolile profesionale sunt disfunctii ale
sistemului de munca , ele conducand la lezarea componentei biologice a
organismului uman .
Accidentul de munca = vatamarea violenta a organismulul si
intoxicatia acuta profesionala ,care au loc in timpul procesulul de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu , indiferent de
natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea
si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile ,
invaliditate sau deces.
Pentru ca un accident sa poata fi calificat ca accident de munca, trebuie
sa se indeplineasca conditiile pentru :
 .vatamarea violenta a organismului ;
 .momentul producerii accidentului ;
 .Iocul producerii accidentului ;
 .calitatea accidentatului ;
Vatamarea violenta trebuie conditionata de o cauza extenoara .
Violenta constituie o actiune rapida ,brusca asupra organismului , criteriu
care a desemnat intoxicatia acuta ca accident de munca .Autovatamarea in
mod deliberat indiferent de loc si timp nu se considera ca accident de
munca.

Dupa natura factorilor provocatori ai vatamarilor organismului sunt

factori: :
 mecanici.
 termici.
 chimici
 electrici,
 prin iradiere sau combinate
 biologci......

Momentul de producere al accidentului :

  .in procesul de munca ;
 .in indeplinirea indatoririlor de serviciu ,de stat sau obstesti ;
 .inainte sau dupa incetarea lucrului ;
 .in pauzele tehnologice ;
 .in timpul deplasarii de la serviciu Ia domiciliu si invers ;
 .in timpul programului normal de lucru pentru activitati ce nu au
legatura cu procesul muncii ;
 In practica profesionala
Locul de munca este perimetrul activitatii conform calificarii sau
sarcinii, desfasurate in incinta unitatii sau in puncte de lucru dispersate .
Calitatea victimei(accidentatului) :
 .persoana angajata cu contract de munca sau orice alta forma
legala
de angajare;
 .vizitatorii ;
 .elevi, studenti , ucenici in practica profesionala .
Efectele asupra victimei in cazul accidentelor de munca pot fi :
 .incapacitate temporara de munca care cuprind accidente cu
- consecinte mici ( 3 - 45 zile cu tratament medical) si
cu
- consecinte medii ( 45 -180 zile cu tratament medical
si
spitalizare );

 .invaliditate
I
-gr. I fara posibilitati de autoservire ;
-gr. II se poate autoservi;
-gr. III conditii pentru program redus .
 deces
Accidentele de munca se pot clasifica si dupa :
- efectul imediat ;
- efectul ulterior.
Acest mod de incadrare conduce la tratarea urmatorului element –
imbolnavirea profesionala care este afectiunea organismului dobandita in
timpul participarii la un proces de munca determinat de elemente nocive .
In cazul bolilor profesionale se creaza o interdependenta intre riscurile
procesului de munca si efectul care a determinat initierea bolii , trebuind sa
existe o corelare dintre doza noxei si efectul produs .
Categorii de bolj profesionale :
-intoxicatii ;
-pneumoconioze ;
-boli de expunere ;
-alergii ;
-dermatoze ;
-infectioase ,parazitare , etc.
Conform timpului de expunere : -boli cronice ;
-boli acute.
Dupa modul de actiune asupra organismului :
-boli cu actiune generala ;
-boli cu actiune locala .
 Consecinte
Accidentele de munca si bolile profesionale isi pun amprenta
nefavorabil asupra elementelor componente ale sistemului de munca , in
speta asupra : executantului , sarcinii de munca , mijloacelor de productie si
mediului de munca .
Consecinte asupra executantului ca :
-fiinta umana: viata , sanatate , integritate , capacitate creativa ,
afectiva , etc ;
-executant al sarcinii de munca : capacitate de munca , aptitudini,
cunostiinte , etc.
Consecinte asupra sarcinii de munca : -neindeplinire ;
-intarziere ;
-eronata .
Consecinte asupra mijloacelor de productie :
-deteriorari ;
-distrugeri ; ( cazul de explozii , incendii )
Consecinte asupra mediului de munca :
-mediul fizic --degradarea elementelor materiale ;
-mediul social --stres ,
In functie de nivelul consecintelor producerii accidentelor de munca si
bolilor profesionale distingem :
-Ia nivel de individ --victima ( suferinta fizica si psihica ) ;
-apropiatii victimei ;
-microeconomic --pierderi de productie ,
-deteriorarea si distrugerea echipamentelor de munca,
- deteriorarea mediului social;
-macroeconomic --cheltuieli cu asigurari sociale , asistenta
medicala ,etc.
0 singura rezultanta pentru toate situatiile => pierderi

Natura consecintelor :
-sociale ( extraeconomice) --afectarea valorilor fiintei umane , a
executantului , necuantificabile , neexprimate cantitativ ;
-economice --afectarea valorilor de executant ;
Costurile directe sunt legate de asigurarea pentru accident ( boala si
cele pentru prevenirea riscurilor ) ;
Costurile indirecte reprezinta pierderile economice neacoperite prin
asigurari , afectand bugetul persoanei juridice ( inlocuire sau reparare
echipamente de munca I instalatii , pierderi materiale , timp de munca,
costuri cu forta de munca inlocuita, penalitati la contracte -intarzieri , etc ) .
 Masuri de prevenire

Masurile de prevenire reprezinta modalitati tehnice si organizatorice

prin intermediul carora factorii de risc se elimina , se evita sau se
diminueaza . Relatia cauza -masura de prevenire nu se respecta
intotdeauna , intrucat un factor de risc poate fi eliminat prin mai multe
masuri sau invers , o masura poate actiona la mai multi factori de risc.
Masurile de prevenire se impart in doua mari categorii :
-organizatorice , aplicabile executantului si sarcinii de munca ;
-tehnice , pentru echipamentele de munca si mediul de munca .
A. Masurile organizatorice de prevenire a accidentelor de munca si
imbolnavirilor profesionale se refera in principal la :
1. examenul medical prin care se evidentiaza deficientele
unor
insusiri fizice si psihice ale lucratorului , respectiv starea anormala a
sanatatii persoanei investigate;
Sub aspect organizatoric , examenul medical se face in trei etape :
a) la angajare , unde rezulta un tablou complet a starii de sanatate
a
angajatului , elemente ce se campara cu caracteristicile profesiei si ale
viitorului loc de munca din punct de vedere al cerintelor fizice .psihice si cel
al riscurilor profesionale , in urma carora se apreciaza :
-apt pentru orice munca ;
-apt numai pentru anumita munci ;
-inapt temporar pentru orice munca ;
-inapt;
b) periodic, care urmareste identificarea eventualelor modificari ale
starii de sanatate fata de cele initiale la angajare , respectiv depistarea
incipienta a efectelor noxelor din mediul de munca si depistarea afectiunilor
neprofesionale ;
c) special pentru angajatii expusi la noxe profesionale .
2. examen psihologic care urmareste asigurarea unei
concordante cat mai depline intre sarcinile si cerintele obiective ale
profesiei si capacitatile reaIe ale individului ;
3.instruirea personalului care cuprinde ansamblul da activitati
pentru transmiterea informatiei , insusirea cunostintelor si formarea
deprinderilor de securitate a muncii. Procesul de instruire este format din
totalitatea informatiilor ce conduc la crearea unui comportament normal,
optim in munca , dezvoltand orientarea corecta fata de riscuri . "
Forme de instruire :
-invatamant tehnic profesional ;
 -invatamant superior de specialitate ;
-instructajul de protectie a muncii .
Primele forme de instruire se realizeaza in baza unor cursuri de
specialitate sau de formare a specialistilor .
Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze si anume :
-introductiv general;
-Ia Iocul de munca ;
-periodic.
4.Propaganda in domeniul securitatii si sanatatii in munca
reprezinta ansamblul de actiuni , metode si mijloace de influientare a
comportamentului uman in raport cu cerintele de securitate a muncii .
Principalele obiective ale activitatii de propaganda se refera la :
-modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu
cerintele de securitate a muncii ;
-influentarea si corectarea caracteristicilor personale si colective ;
-cultivarea instinctului de securitate individuala si colectiva ;
-promovarea unei atitudini corespunzatoare fata de riscuri ;
-crearea si mentinerea unei dispozitii de reciprocitate .
Aceste obiective se realizeaza prin : informare ,reamintire ,
atentionare, avertizare , educare ,constientizare , etc.
0rganizarea activitatii si a locului de munca in sensul realizarii unei
corelatii intre progresul tehnic cu solutii constructive si capacitatea
organismu/ui uman de a reactiona la primirea informatiilor in limitele
fiziologice ,psihologice si profesionale .
In mod general , organizarea muncii , poate fi definita ca modalitatea
de concepere a sarcinii de munca si de repartizarea acesteia , cu referire in
mod special la :
-rationalizarea circulatiei obiectivelor muncii ;
-amplasarea optima a locurilor de munca ;
-rationalizarea activitatii executantului ;
-organizarea ergonomica a locului de munca .

Masurile tehnice concretizate pe trei directii principale :

a) protectie intrinseca caracterizata prin principiul de
functionare , forma sau modul de dispunere al componentelor unui
echipament de lucru ;
b) protectie colectiva previne sau diminueaza influenta
factorilor de risc ce afecteaza mai multi lucratori(executanti);
Materializarea acestei protectii se obtine prin dotarea echipamentelor
de lucru cu dispozitive si aparatura in scopul protejarii lucratorilor in timpul
procesului de munca .
In functie de fiecare risc :
-electrocutari ;
-disfunctii de iluminare ;
-noxe chimice ;
-riscuri mecanlce ;
-zgomot si vibratii ;
-electricitati statice ;
--iradieri,
pe care-I abordam , sunt diverse metode si mijloace de prevenire :
c) protectie individuala prin dotarea personalului cu mijloace
individuale de protectie , fiind o masura complementara celor de protectie
intrinseca si colectiva .
Necesitatea protectiei individuale este determinata de :
-deficiente tehnologice ;
-imposibilitatea aplicarii protectiei colective ;
-uzura fizica a echipamentelor de lucru .
Mijloacele de protectie trebuie sa asigure o eficienta a " protectiei " si
confortul in realizarea sarcinii de munca .Ele se pot incadra dupa :
-partea organismului protejat ;
-natura riscului .
Pentru indeplinirea acestor conditii echipamentele de protectie
individuala trebuie certificate asupra calitatii de protectie =certificare de
securitate.
Metode prin care se actioneaza pentru realizarea masurilor de
prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale (modalitati si
instrumente obisnuite ) :
-managementul securitatii si sanatatii in munca ;
-autocontrolul -autoevaluarea ( serviciul intern sau extern de
securitate si sanatate in munca a muncii , CSSM, etc.... )
-instruire -formare -educatie ;
-inspectie de natura calitativa -control vizual, interogare orala a
salariatilor cu atributii de conducere si executie ;
-control cantitativ prin masuratori , expertize si analize de laborator .
Cercetarea accidentelor de munca constituie o procedura
metodologica de identificare a imprejurarilor si cauzelor evenimentului ,
prevederi legale a securitatii si sanatatii in munca incalcate , raspunderea ,
sanctiunile si masurile de prevenire pentru evitarea unor cazuri similare ,
care sa determine caracterul accidentului(de munca sau in afara muncii ).
Obligatia efectuarii cercetarii revine :
-persoanei juridice in cazul accidentelor cu i.t.m.
-inspectoratelor de stat teritoriale pentru protectia muncii in situatia
 accidentelor urmate de invaliditate si mortale;
-Inspectia Muncii din cadrul Ministerul Muncii si Egalitatii de sanse in
cazul accidentelor colective de munca ( cu cel putin 3 morti )
Pentru accidentele de munca cu ITM conducerea persoanei juridice
numeste prin decizie scrisa in 24 ore comisia de cercetare care va termina
actiunea de cercetare in termen de 5 zile .In cazurile cand unitatile nu
dispun de persoane competente in cercetare se poate apela dupa caz la
inspectoratele teritoriale de munca sau societati /persoane abilitate in a
presta asemenea servicii .
In cercetarea aciidentului de munca se intocmeste un dosar de
cercetare , care cuprinde (NM al L 319/2006, art.122) :
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la fata locului, încheiată imediat după producerea
evenimentului de către inspectorul de munca, în cazul evenimentelor care
se cercetează de către inspectoratul teritorial de munca/Inspecţia Muncii,
conform competentelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de
prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intra în
competenta angajatorului, şi semnată de către angajator/reprezentantul sau
legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenta sau
inexistenta echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de
munca, modul în care functionau dispozitivele de protecţie, închiderea fisei
individuale de instructaj prin barare şi semnatura, ridicarea de documente
sau prelevarea de probe;
d) schite şi fotografii referitoare la eveniment;
e) declaraţiile accidentatilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate
temporară de munca sau de invaliditate;
f) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la
elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza
cărora angajatorul isi desfăşoară activitatea;
 i) copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale şi ale fisei de
aptitudine, întocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca ale victimelor; în caz de deces aceste fise se vor anexa
în original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului
mortal;
m) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declara decesul, în cazul
persoanelor date dispărute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat
de incapacitate temporară de munca;
o) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul
accidentului urmat de invaliditate;
p) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de
urgenta, din care sa rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru
consultatie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
q) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de
serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile
publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente
necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfasura o activitate care
necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poată
stabili locul, data şi ora producerii evenimentului sau sa se poată justifica
prezenta victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul îndeplinea îndatoriri de
serviciu;
 f) corespondenta cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor
solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu
art. 120 alin. (2) şi (4);
h) actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta
medicală de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare şi/sau
externare;
i) procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile
prevăzute la art. 111(NM);
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de munca, denumit în
continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale
şi familiei.

Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa îndeplinească

următoarele condiţii(art. 123 NM L 319/2006):
a) filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a
efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numita de
angajator, şi stampilate cu ştampila inspectoratului sau a angajatorului;
b) numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file
pentru fiecare document anexat la dosar sa fie menţionate în opis;
c) fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, sa fie
identificat în dosarul de cercetare ca anexa;
d) paginile şi spaţiile albe sa fie barate;
e) schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie însoţi)te de
explicaţii;
f) fotografiile referitoare la eveniment sa fie clare şi însoţite de explicaţii;
g) formularul pentru declaraţie sa fie conform modelului prevăzut în
anexa nr. 14 (NM L 319) ;
h) declaraţiile aflate la dosar sa fie tehnoredactate, pentru a se evita
eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu
originalul şi semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de
către unul dintre membrii comisiei de cercetare.
 persoana juridica care inregistreaza si raporteaza accidentul
de .munca ;
 numarul de exemplare si repartizarea acestora ;
 semnatura persoanelor care au efectuat cercetarea ,respectiv a
celor
care Ie avizeaza sau aproba .
Dosarele de cercetare a accidentelor cu ITM ,cercetate de catre
persoana juridica si aprobate de managerul acesteia se verifica si se
vizeaza de inspectorii de munca ai I.T.M.
Procesul verbal de cercetare a evenimentelor, trebuie sa cuprinda
urmatoarele ( NM L 319 / 2006 art.128 ):
a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea
evenimentului;
c) perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetării;
e) data şi ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul,
numele reprezentantului sau legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
i) descrierea detaliată a locului, echipamentului de munca, a
împrejurărilor şi modului în care s-a produs evenimentul;
j) urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele
accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din
capitolele de la lit. k), l) şi m);
o) sancţiunile contravenţionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penală;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistrează accidentul de munca sau incidentul
periculos;
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi
persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind
realizarea măsurilor prevăzute la lit. s);
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de
cercetare şi repartizarea acestora;
v) numele şi semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat
cercetarea;
 w) avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în munca;
x) viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.
( ART. 129 )
(1) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea,
prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite sa efectueze
cercetarea, precum şi numele angajatorului şi ale persoanelor care au
participat din partea organelor competente la primele cercetări.
(2) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea,
motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data
decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment şi ulterior a
survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
(4) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea,
datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate
victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul
documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, adresa punctului de lucru.
(5) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea,
următoarele: numele, prenumele, cetăţenia, varsta, starea civilă, numărul de
copii minori, domiciliul, locul de munca la care este încadrat, profesia de
baza, ocupaţia în momentul accidentarii, vechimea în munca, în funcţie sau
în meserie şi la locul de munca, data efectuării ultimului instructaj în
domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, iar pentru persoanele care, în
momentul accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesară
autorizare, se va face referire şi la aceasta.
(6) Capitolul prevăzut la art. 128 lit. i) va conţine următoarele subcapitole:
a) descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
b) descrierea detaliată a echipamentului de munca;
c) descrierea detaliată a împrejurărilor;
d) descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
(7) În capitolele prevăzute la art. 128 lit. k)-m) se va face trimitere la
reglementările legale în vigoare incalcate, cu redarea integrala a textului
acestora.
(8) Denumirea capitolului prevăzut la art. 128 lit. o) se va schimba în
"Propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare", în cazul
accidentelor cercetate de către comisia numita de angajator.
(9) Capitolele prevăzute la art. 128 lit. w) şi x) se vor regasi în procesul-
verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de către
inspectoratul teritorial de munca sau Inspecţia Muncii, conform
competentelor.
(10) În cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va
încheia cu capitolul prevăzut la art. 128 lit. w), care va fi numit "Viza
angajatorului".