Seminar III

Sfântul Vasile cel Mare, „Despre Sfântul Duh”, în P.S.B., volumul XII,
traducere, introducere, note și indici de Preot Prof. Dr. Constantin Cornitescu și
Preot Prof. Dr. Teodor Bodogae, pp. 15-92.

-tratatul „Despre Sfântul Duh” a fost început în anul 374 și terminat la sfârșitul anului 375.
-lucrarea cuprinde 30 de capitole, dar poate fi împărțită și în trei părți: I parte expune și
combate sofismul ereticului Aetius; a II-a parte tratează despre Fiul, reafirmând egalitatea Lui
cu Tatăl; a III-a parte expune învățătura corectă despre Sfântul Duh și combate afirmațiile
celor ce-I negau divinitatea.
- am fost chemați să ne asemănăm cu Dumnezeupe cît este cu putință firii umane, asemănarea,
însă, nu se realizează fără cunoaștere, iar cunoașterea este imposibilă fără învățătură.
-„Unul este Dumnezeu Tatăl, de la Care sunt toate și unul este Iisus Hristos, prin care (s-au
făcut) toate”.( I Cor VIII, 6).
-prin această expresie Sf. Apostol Pavel vrea să facă distinctă noțiunea de Tată și Fiu.
-pe eretici i-a condus și imitarea logicii celor „din afară”, care atribuiau expresiile „din care”
și „prin care” lucrurilor de natură diferită.
-expresia „de către care”= creatorul (tâmplarul); prin care= instrumentul (toporul); din care=
materia (lemn).
-în concepția ereticilor Fiul este deosebit de Tatăl după fire, pentru că instrumentul se
deosebește de meșter, iar Duhul se deosebește (de Tatăl și de Fiul) pentru că locul și timpul se
deosebesc ființial de instrumente și de cei care le mînuiesc.
-expresia „de la care” se referă și la Duhul Sfânt.
-Scriptura folosește expresia „prin care” în mod egal pentru Tatăl și pentru Fiul și pentru
Duhul Sfânt.
-numai așa ne putem considera drept credincioși în măsura în care vedem reflectându-se, în
toate cele făcute, puterea desăvârșită a Fiului și nu separăm niciodată voința Sa de voința
Tatălui.
-Hristos împlinește în mod constructiv voia Tatălui, iar atunci când se folosesc expresi de
genul „cum mi-a poruncit Tatăl”, nu înseamnă că Fiul este lipsit de libertate sau inițiativă, ci
pentru a arăta că voința Sa este totdeauna aceeași cu a Tatălui.

1
-transmiterea voinței care atemporal pornește din Tatăl și trece în Fiul, asemenea înfățișării
unui chip în oglindă.
Duhul Sfânt
-numele de Duh Sfânt este numele prin excelență, este numele care se dă ființei celei fără de
trup, nemateriale și simple.
-Duhul Sfânt nu se desăvârșește treptat, ci este de la început desăvârșit.
-este simplu după esență, dar variat după lucrări.
-se află în întregime în fiecare și în întregime se află peste tot prezent.
-în fericita contemplare a chipului vei vedea frumusețea arhetipului.
-credința și botezul două condiții esențiale ale mântuirii.
-acțiunile întreprinse de Marele și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, izvorîte din bunătatea lui
Dumnezeu, în vederea mântuirii omului, s-au împlinit prin harul Duhului.
-Iadul=veșnica întristare a sufletului de Sf. Duh.
-subnumărare și conumărare.
-Duhul este invocat împreună cu Fiul în același fel în care Fiul este invoct cu Tatăl.
-adorând pe Dumnezeu, din Dumnezeu, mărturisim specificul ipostaselor și rămânem la
credința într-un singur Dumnezeu.
-Duhul Sfânt ca ființă dătătoare de sfințenie păstrează insondabil modul provenienței Sale.
-drumul cunoașterii lui Dumnezeu pornește de la Duhul cel unul, trece prin Fiul cel unul și
ajunge la Tatăl cel unul. Iar bunătatea, sfințenia și demnitatea împărătească pornesc de la
Tatăl, trec prin Fiul cel unul și ajung la Duhul.
-Duhul Sfânt existat, a preexistat și a coexistat cu Tatăl și cu Fiul mai înainte de veci, încât,
chiar dacă vei concepe ceva ca existând dincolo de timp, vei găsi că este posterior Duhului.
-prepoziția „în” se folosește îndeosebi cînd se exprimă relația dintre Duh și noi, iar prepoziția
„con (împreună)”, cînd se exprimă comuniunea Duhului cu Dumnezeu.
-viata, modelul de predici, analiza pe text, pe ce se baza TEXTULUI. PR. IVAN.