DIAGNOSTICUL TULBURĂRILOR METABOLISMULUI GLUCIDIC

După o masă cu glucide, zaharurile absorbite trec în vena portă pentru transportul la ficat
și țesuturile periferice. Pe măsură ce concentrația de glucoză în plasmă crește, este
stimulată eliberarea de insulină din pancreas și secreția de glucagon scade. Răspunsul
Insulinic la glucoză este crescut de hormoni gastro-intestinali (de exemplu, GIP =
polipeptidice inhibitor gastric). Insulina accelerează utilizarea glucozei în mușchi și
țesutul adipos. Întramuscular o parte din glucoză este oxidată, iar restul este stocat sub
forma de glicogen. In țesutul adipos glucoza este utilizată pentru sinteza de novo a
acizilor grași cu lanț lung, utilizați la sinteza trigliceridelor. Astfel glucoza este
metabolizată în țesuturile periferice în proporție de <40%.
Menținerea concentrației de glucoză plasmatică este controlată și de alți hormoni
hiperglicemicemianți: STH, ACTH, cortizol, catecolamine.

DIABETUL ZAHARAT (DZ) este un grup heterogen de tulburări, caracterizate prin

prezenţa hiperglicemiei. Criteriile OMS de diagnostic în DZ includ:
1. Glicemia plasmatică preprandială≥ 126 mg/dl la asimptomatici
sau
2. Glicemie plasmatică ocazională > 200 mg/dl la simptomatici
sau
3. TTGO (cu 75g glucoză) tip DZ 1 (Glicemia plasmatică preprandială≥ 126
mg/dl, la 2 ore ≥200 mg/dl).

Diagnosticul de diabet zaharat este simplu atunci când sunt prezente simptomele clasice
de poliurie, polidipsie și pierdere în greutate inexplicabilă. În aceste cazuri, glucoza
plasmatică ocazională de 200 mg / dL sau mai mult este suficientă pentru a confirma
diagnosticul.
O măsurare a glicemiei à jeun după post de 8 ore (peste noapte) de 126 mg / dl sau mai
mare în două ocazii diferite este o altă posibilitate de a confirma diagnosticul de DZ.

Dacă la cei suspectați de diabet nu se confirmă boala prin determinarea ocazională a

hiperglicemiei, trebuie efectuate teste de diagnostic suplimentare. Astfel este testul de
toleranță la glucoză oral (TTGO): după ingestia de 75 mg de glucoză se măsoară timp de
două ore concentrația plasmatică venoasă de glucoză. Rezultatele pot duce la următoarele
situații:
TTGO la 2-ore (75-g)
Glucoza plasmatică preprandială <140 mg/dL 140–199 mg/dL ≥200 mg/dL
<100 mg/dL Normal STG DZ
100–125 mg/dL IFG STG și IFG DZ
≥126 mg/dL DZ DZ DZ
STG = scăderea toleranței la glucoză; IFG = alterarea glicemiei preprandiale.

În ultimii ani, accentul tot mai mare pus pe două "categorii de risc" pentru diabet zaharat,
IFG și STG. Deoarece ambele condiții sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare a
diabetului zaharat, precum și boli vasculare ulterioare, toti pacientii cu IFG sau STG ar
trebui să fie tratate cu dietă și exerciții fizice și testați anual.

1
 !!! Deși este capabil să detecteze diabetul în etapa timpurie, acest test trebuie efectuat în
condiții controlate pentru a asigura acuratețea. Elemente comune care deteriorează
nespecific rezultatul TTGO includ: dietă cu restrictie de carbohidrați, imobilizare la pat
sau inactivitate severă, stres medical sau chirurgical, medicamente (de exemplu, tiazide,
beta-blocante, glucocorticoizi, fenitoina) și fumatul. Ca urmare, TTGO nu ar trebui să fie
efectuat la pacienții bolnavi acut, și pacientii supuși la TTGO ar trebui să se oprească cel
puțin 3 zile înainte de testare acești factori de risc.

!!! Pentru evitarea cauzelor gastrointestinale de interpretare greșită a TTGO, acesta poate fi
urmat de un test de toleranță la glucoză intravenos.

Pentru diagnosticul DZ1 se determină insulinemia (VN = 10-20 mcU/ml) sau peptidul C.

Diabetul zaharat gestational

Deoarece chiar creșteri ușoare ale glucozei pot avea efecte adverse grave pe un făt în curs de
dezvoltare, o abordare agresivă de screening este recomandată în timpul sarcinii. Femeile cu
un risc clinic ridicat de diabet gestational (antecedente personale de diabet gestational diabet,
obezitate, glicozurie, sau un istoric familial puternic de diabet) ar trebui să se supună la
screening cât mai curând posibil după concepție. La acești pacienți screening-ul înainte de
sarcină este de preferat, dacă este posibil. La 24 - 28 de săptămani de gestație, screening-ul
este recomandat pentru toate femeile gravide, cu excepția celor din categoria cea mai joasă de
risc:

• vârstă mai tânără de 25 de ani

• greutate normală inainte de sarcină
• membru al unui grup etnic cu un risc scazut de diabet gestational
• fără diabet cunoscut la rudele de gradul întâi
• fără antecedente de toleranță anormală la glucoză.

La femeile gravide un nivel al glucozei plasmatice ocazionale de 200 mg / dl sau mai mare
sau un nivel preprandial de 126 mg / dl sau mai mare stabilește diagnosticul de diabetul
zaharat gestational și se impune nevoia pentru TTGO. În absența hiperglicemiei evidente, un
screening de 1 oră după test de provocare cu 50-g glucoză ar trebui efectuat între saptamânile
de gestație 24-28. Dacă nivelul glucozei este 105 mg / dL sau mai mare sau valoarea după 1-
oră de la încărcarea cu glucoză este 140 mg / dL sau mai mare, este indicat un TTGO la 3-ore
cu 100-g glucoză. Diabetul gestational este apoi diagnosticat dacă două sau mai multe valori
sunt egale sau depășesc limitele superioare normale (preprandial 95 mg / dl; la 1 oră, 180 mg
/ dL; la 2 ore, 155 mg / dL; șila 3 ore, 140 mg / dL).

Monitorizarea pacientului diabetic se face prin:

 glicemia plasmatică / capilară
 glucoza urinară
 hemoglobina sau albumina glicozilate.

!!!Glucoza urinară va fi pozitivă dacă glicemia este mai mare de 180 mg / dl. Deși glicozuria
este sugestivă pentru diabet, rezultatele testelor de urină nu ar trebui să fie utilizate exclusiv
pentru a diagnostica diabetul zaharat, deoarece un prag renal modificat pentru glucoză poate
produce rezultate similare. Din acest motiv, monitorizarea pacientului diabetic se face prin
hemoglobina sau albumina glicozilată. Atunci când există o hiperglicemie aminoacizii valina

2
și lizina sunt glicozilați. Acești compuși au un timp de înjumătățire lung (Hb glicozilată 6-10
săptămâni și albumina glicozilată 1-2 săptămâni) și sunt indicatori utili.
În condiții de normoglicemie hemoglobina glicozilată permite aprecierea controlului
glicemic pe termen lung (VN = Hb A1c 6% , iar Hb A1c 6-15% indică DZ necontrolat).
Fructozamina (produs stabil al glicozilării albuminei) permite aprecierea controlului
glicemic pe termen scurt (memoria diabetică de scurtă durată) ( Fructozamina = 2 – 2,8
mmol/l).

La controlul diabeticului trebuie estimate complicațiile (acute și cronice):

- Corpii cetonici (valori normale: corpi cetonici plasmatiie = 0,5-1,5 mg / dl ; corpi
cetonici urinari = 50,5 30,7 mg / 24 ore) și echilibrul acido-bazic
- Echilibrul hidro-electrolitic
- Funcția renală
- Funcția cardio-vasculară
- Examenul neurologic
- Infecții.

În cazul în care glucoza a jeun este sub valorile normale se trebuie să fie verificate
cauzele de hipoglicemie:
 test cu Tolbutamid
 test cu Glucagon
 test cu insulină.

Tolbutamidul este un medicament care stimulează direct secreția de insulină din insulele
beta. Acesta este motivul pentru scăderea nivelului de glucoză cu mai mult de 20% după
15-30 minute de la administrarea tolbutamidului. În cazul în care insulina este prea mică,
valoarea glucozei va scădea cu mai puțin de 20% a.

După administrarea de glucagon valoarea glicemiei va crește după 15-30 min cu

aproximativ 40%, prin glicogenoliză și gluconeogeneză. Testul este util în tulburări de
stocare a glicogenului.

La 10-30 minute după administrarea de insulina glicemia va scădea cu 45-65% și vine la

normal la 2 ore. Dacă există o insuficiență de hormoni hiperglicemicemianți scăderea va
fi mai severă.