ALVIN TOFFLER – “AL TREILEA VAL”

Al treilea val ia în discuţie „modificarea industrialismului” şi apariţia unei noi civilizaţii,

„cea mai mare răsturnare socială, cea mai profundă restructurare creatoare din toate timpurile.
Tentativa de definire a conceptului de val are în vedere unele componente specifice, unele
structuri proprii. Pentru crearea modelului sistematic – în analiza civilizaţiilor – Toffler sesisează
trăsături esenţiale. Astfel, fiecărei civilizaţii îi corespunde şi o sociosferă formată dintr-o ţesătură
de instituţii sociale aflate în conexiuni reciproce.
Având loc schimbări fundamentale la câteva nivele ale civilizaţiei, un alt concept central
este cel de demasificare socială. În termenii unei analogii biologice, societatea devine tot mai
diferenţiată, ca diferenţiere celulară, totul mişcându-se mai repede, această mişcare producând o
creştere a metabolismului în sistem. Caracterizând schimbarea prin metafora valurilor (tocmai
pentru a transmite ceva din forţa, amploarea şi dinamismul schimbărilor, ale presiunilor şi
conflictelor pe care le declanşează aceste schimbări), Toffler operează o introspecţie în
structurile paralele ale tuturor „naţiunilor industriale”, în scopul înţelegerii valurilor de
schimbare. Pentru el, Al treilea val, care zdruncină structurile industriale, deschide perspective
fantastice de reînnoire socială şi politică, instituţiile noi urmând să înlocuiască structurile
integratoare învechite, sufocante şi nefuncţionale. „Codul secret care a progamat civilizaţia
industrială (format din şase principii: standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea,
maximizarea şi centralizarea), a produs apariţia unei vaste, rigide şi puternice instituţii
birocratice… Prin acţiunea integratoare – inclusiv în plan social – s-a distrus viaţa şi cultura de
comunitate…”. Fiecare din aceste principii este atacat de forţele celui de-al treilea val, fiind
asaltate şi elitele care continuă să aplice aceste principii, „căci ascensiunea noilor civilizaţii
contestă toate cercurile conducătoare din cea veche”. Presiunile venite din afara „societăţii
industriale” se asociază cu presiunile dezintegratoare din interioul sistemului. „Toate sistemele
actuale” – afirma Toffler – „sunt în criză. Criza actuală, criza civilizaţiei industriale în ansamblu,
aduce cu sine inflaţie şi şomaj în acelaşi timp (nu succesiv), aduce criză în sistemele de asistenţă
socială. Lupta pentru redefinirea rolurilor între cele două sexe, estomparea liniei despărţitoare
dintre rolurile profesionale, faptul că muncitorii reclamă, tot mai insistent, participarea la
conducere, contribuie la dezagregarea structurii bazată pe roluri (care asigură coeziunea
civilizaţiei industriale), de aici criza în cea mai fragilă structură primară: personalitatea umană”.
„Descompunerea socială pe care o observăm creează patul germinativ din care răsare noua
civilizaţie, perioada de tranziţie necesară fiind marcată de ample dislocări sociale. Noile sisteme
vor pune astfel în discuţie toate vechile domenii ale conducerii, ierarhiile sociale, diviziunea
rolului celor două sexe, barierele între sectoare etc. Există un potenţial de schimbare socială
uluitor în înaintarea spre un nou sistem de producţie; în noul context, devine posibilă revenirea la
industria casnică pe o bază electronică superioară şi, odată cu ea, noul accent pe cămin, ca centru
al societăţii. „Căminul familial îşi va redobândi rolul de unitate centrală a societăţii, unitate ale
cărei funcţii sociale nu se vor reduce ci, dimpotrivă, urmează să crească. Ideile pornesc, de fapt,
de la investigarea realităţilor „industrialismului occidental”. Dar aspectele se cer analizate
separat, cu atât mai mult cu cât trăim într-un univers economic, tehnologic, social, ideologic,
cultural, etnic etc. Este adevărat, de cele mai multe ori întâlnim zeci sau chiar sute de curenţi de
schimbare aflaţi în interacţiuni cauzale şi nu rareori aceştia se adună în confluenţi mai mari, în
fluvii tumultoase (exemplul revoluţiei tehnologice, fenomen mondial ale cărui efecte se resimt).
Pornind de aici, modelul lui Toffler are, prin ridicarea la pătrat a efectelor revoluţiei tehnologice,
o însemnătate internaţională. Numai că tehnologia nu acţionează în mod direct asupra vieţii
sociale, politice, culturale… Folosind metafora şi, prin puterea sa de creaţie, apelând la noi
concepte, noi noţiuni, Toffler sintetizează şi deschide noi piste de investigaţie. În ideile,
afirmaţiile şi fundamentele lui se întâlneşte însă şi utilizarea (insuficient de riguroasă) a unor
termeni cu care operează; de exemplu, conceptul „val de schimbare” procedează la simplificarea
laturii socio-culturale. Fără a nega importanţa populaţiei sau influenţa tehnologiei (ele coexistă,
alăturarea lor creează revoluţii), Toffler pare convins că revoluţia la care se referă este „mai
profundă decât o revoluţie politică sau o restructurare a relaţiilor clasă, este transformare mai
adâncă – o schimbare la nivelul civilizaţiei”. Schimbarea devine „rezultatul convergenţei
schimbărilor, adesea influenţate şi de hazard”.
Astfel, Şocul viitorului priveşte procesul schimbării – felul în care schimbarea afectează
oamenii şi organizaţiile. Al treilea val se concentrează asupra direcţiilor schimbării – încotro ne
poartă acestea. Puterea în mişcare tratează şi controlul schimbărilor care urmează – cine le va da
formă şi cum; „este apogeul a douăzeci şi cinci de ani de efort pentru a găsi un sens uluitoarelor
schimbări care ne propulsează în secolul XXI.