serla I mari predlcatori

"IIIIPOLIIUL A '0 I E TAINA IUBIRII

serial mari predicatorl

Ast;J tine de dragos[e: OJ privi la om ~I a vedea in el 0 frumusete de neraplt, iar totodata a te ingrozE de ceea ce viata a tacut din el, a slv:il1it asupra lui .. Dragostea este tocmai extrema suferinta, durere pentru ca omul e nedesavar~it ~I totodata minunarea pentru ca el este aut de uluitor, irepe'[abll de frumos .. Sf iata, daca prive~ti maar 0 dad la om in ferul acesta, poti sa n indrage~ti in pofida a tot ce Ie sare in ochi altora ..

Cat de des nu Sf intimpla ca (elui indragostit sa i Sf spuna: "ce ai gasit [a el? ce ,ai gasit ~a ea?" - , omul da raspumul absoluc delirant: "dar nu vezl ce minunata este, ce f"rumos teste? .... " $i se doved~ ca, da, a§a ~i este, ornul cu pricin,a e minunat, penmr d eel care' iube$(-e vede doar ranile.. De lucrul aoesta, lata, e foarte ~mportant sa nu uitam.. Este extrem de important sa ne amintim ca dragostea este realista pana la capat, ca ea 11 tcuprinde in intJelPme pe om $i ca ea vede, ea este vazatoare, ~nsa in loc sa osAndeasc3, in loc sa Sf lepede de om, ea plange pentru schUodirea lui $i este gata sa f~i dea via~ pentru ca tot ce-f bolnav, tot ee-l stricat sa fie indreptat ~i tamaduit. Asta este ceea ce se numeste atitudinea llru intreaga in\elepciune" fa\3 de om, acesta este adevaratul principlu al dragmtei" cea dintai viziune serioasa.

Mitf;opolitul Antonie

Mitropolitul ANTONIE DE SURO]

Taina

iubirii

Tradueere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

TipariUi cu binecuvantarea

Prea Sfintitului Parinte Calaction, Episcopu I Alexandriei ~i 'Ieleormanului

Editura Cartea Ortodoxa Bucure~ti

Redactor: Diana-Cristina Vlad

Coperta: Mona Velciov

Despre intalnire

Traducerea a fost facuta dupa originalul in limba rusa: Antonii, Mitropolit Surojskii, Trudi, Ed. Praktika, Moscova,2002.

© Editura Sophia, pentru prezenta editie

A

In numele TatfHui ~i a] Fiului ~i al

Sfantului Duh!

Ce bucurie este uneori sa te intaIne~ti! Daca am putea, dad am sti sa-L intilinim pe Domnul a~a cum stim sa De intalnim intre noi cu dragoste simpla, din inima, omeneasca, atunci cand In inima este lumina ~i e caldufa! Uite asa, ca astazi, prin bunatatea ~i mila voastra, prin dragostea lui Dumnezeu ~i a Maicii Oornnului, ne intalnim, Haideti, deci, sa 11 asteptam ~i sa II intalnim asa pc Mantuitorul, Care ni Se arata cu trup prin Nasterea Sa!

va voi mai spune ~i aceasta: ati dat vreodata atentie faptului cii toata Evanghelia este Intalrure de la un cap la altul? Pentru di toata istorisirea evanghelica ne vorbeste nu de-

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

ANTONIE DE SUROI, mitropolit

Taina iubirii I mitropolitul Antonie

de Sure], trad. din lb. rusa: Adrian Tanaseseu-Vlas. - Bucuresri: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2009

ISBN 978-973-136-138-3; ISBN 97g-606-S29-039-6

1. Tanasescu-Vlas, Adrian (trad.)

252:281.95

5

MITRQPOlITUL ANTONlE DE SUROf

spre vreo iTIvatfHura care li se expune tuturor deopotriva, indiferent, impersonal. Fiecare cuvant evanghelic a fost spus cuiva, fiecare intamplare evanghelica este 0 intalnire a lui Hristos cu 0 nevoie omeneasca, cu un necaz, cu 0 bucurie, cu 0 amaraciune, cu

o boala, eu un pacat. Este intotdeauna

o intlHnire fata catre fata. ~i ce bucurie statornica, triumfatoare, purtatoare de biruinta, ar putea f in noi daca am recepta Evanghelia in felul aeesta, daca, citind-o pur §i simplu ne-arn Inchipui niste irnagini reale ... lata rnulfimea - la fel ea noi acurn, uneori mare, ca astazi, alteori cu totul pupna la numar, ca atunci cand de-abia se adunau cei dintai ucenici. in aceasta multime eu m-am pierdut pe undeva, ~i ascult cum vorbeste Hristos. Nu neaparat cu mine personal, msa vorbeste cu cineva: nu doar "proclama", nu dear vorbeste oricui ~i nimanui. EI Ii spune femeii careia i-a murit fiul: Nu plange! (Lc. 7, 12-13) ianfuului care intreaba cum sa afle viata vesnica Ii spune: "Lasa toate ~i vino, doar, dupa Mine!" (Me. 1.0, 21) Bolnavilor, orbilor, pacatosilor: "larta-se tie pacatele ... ",

Daca ne-am arninti de fiecare data cand auzim cuvintele evanghelice di ele nu rasuna undeva pentru altii, ci

6

DESPRE INTALNIRE

se spun pentru mine sau, in prezenta mea, pentru cineva care are nevoie de ele! Poate di in aceasta multi me cine-

.

va 0 sa auda un cuvant sau altul allui

Hristos, dintre eele care au fost citite astazi, poate ca 0 sa auda mnlte dintre ele. Iar noi trebuie sa stam cu totii plini de currernur ~i sa ne gandim: Hristos vorbeste, ~i In sufletul cuiva intra viata, cineva se mantuieste, in dneva se alma amarul, cuiva 'ii curg lacrimile, cuiva i s-a zdrobit deodata inima impietrita, in cineva a rasarit deodata nadejdea, in cineva s-a aprins credinta.

Ce bucurie vine de pe urma inhll~ nirii, de pe urma faptului ca Hristos e in mijlocul nostru! Pentru ca Invierea lui Hristos, pe care cu atata bucurie 0 cantam (~i nu numai in noaptea pascala, ci saptamana de saphimana, duminica), e un eveniment care nu a avut pur ~i simplu Ioc candva, ci un evenirnent contemporan noua, Pentru ca, este adevarat, Hristos a murit pe cruce intr-un anurnit an, intr-o anumita zi §i la 0 anurnita ora, ~i a inviat a treia zi dupa aceea, insa Hristos inviat e viu, EI e in mijlocul nostru. $i Invierea lui Hristos, care a rasarit candva din mormant, straluceste arum printre noi ba puternic, ba cu acea lumina lina despre care cantam

7

MITROPOLITUL ANTONIE DE SURal

la vecernie: Luminii lind a sfintei slave, a Tatiitui Ceresco Hristos ba ni Se arata in slava, ba petreee in mijlocul nostru at at de lin, nebagat de seama,

In lumina Evangheliei sa va ~i ganditi la fiecare intalnire omeneasca toe-

o

mai ca la 0 intalnire, TIU ca ~i cum oamenii s-ar ciocni ~i apoi s-ar desparti, ar trece unul pe Uinga celalalt fara sa bage de seama cine a trecut pe langa ei, $i in parabola evanghelica despre sarnarineanul eel milostiv au trecut Ievitul lipsit de mila ~i preotul lipsit de simtul raspunderii (Lc, 10, 30-37). lar noi trebuie, ea samarineanul, sa ne oprim privirea asupra fiecaruia, sa nu Utsam pe nimeni sa treaca nebagat de seama, ~i cand ascultam - sa ascultam, nu doar sa receptam sunetele cuvintelor. Daca am sti sa ne intalnim! Cuvantul care la noi inseamna ,Intalnire" (vstrecea) insearnna in limba sarba "bucurie", §i, tot in aceasta limba, pentru ,,'intainire" se foloseste cuvantul cu care noi numim ace} praznic cand Maica lui Dumnezeu L-a adus pe Mantuitorul in Templu ~i a fost mtampinata de salutarea proterica ~i de Dumnezeu eel viu (v. Le. 2, 27-28). intalnirea ar putea fi 'intotdeauna 0 bucurie, daca am sti sa ne intalnim.

8

I

DESPRE iNTALNIRE

Voi ~i cu mine ne-am intalnit. Cat de mult a trecut de cand am avut fericirea de a rna ruga aici pentru prima data, ~i m-ati intalnit ca pe un frate, ea pe unul de-a] vostru, nu ca pe un om strain ... $i de atunci, doar, nu ne-am mai despartit niciodata. Da, am plecat peste hotare, dar am plecat eu voi in inima, iar voi ati ramas si, dupa cum se vede, nici voi nu m-ati uitat, pentru di altfel nu ne-am fi putut intalni din nou cu atata bucurie.

far Intalnirea evanghelica fundarnentala e intalnirea ell Hristos, eu Dumnezeu, Care ni S-a aratat noua in Hristos. Cum este aceasta aratare? La Dumnezeu ne gandirn in contextul slavei, maretiei, cum este zugravit in icoane Atottiitorul, La un asemenea Dumnezeu ne putem gandi ~i ne putern ruga Lui eu cutrernur, insa Dumnezeu a voit sa ni Se arate asacum nici un om nu §i Lear fi putut inchipui, nici reprezenta, nici macar gandi La EL Hindea pe Dumnezeu neajutorat, Dumnezeu smerit, Dumnezeu vulnerabil, mfrant, batut, ehinuit, pe Dumnezeu ca omorat nimeni nu ~i-L putea inchipui, Acest Dumnezeu ni S-a ararat, El ne-a aratat di nu exists abis care sa fie prea adanc pentru EI, nu exista saracie ~i lipsa care sa poata

9

MITROPOUl1.JL ANTONIE DE SUROl

intrece capacitatea Lui de a da totul, de a Se da pe Sine intreg, pana la capat, pentru a ne imparta~i ceea ce este El: Viata vesnica, vesnica Bucurie, Lumina ~i Stralucire, Adevar ~i Praznuire biruitoare. Acest Durnnezeu poate fi cunoscut numai cand saracia ~ lipsa, amarul, nefericirea, singuratatea ne vor cuprinde deodata ~i ne vor tine in rnenghina lor.

Noua, celor ce ne-arn trezit peste hotare in anii '20, El ni S-a descoperit exact asa, Ne-am trezit fara Patrie, despartiti de tot ce iubeam, de in~i~i cei iubiti siapropiati, straini 'in tara straina, de prisos ~i nedoriti; nimic nu ne-a rnai rarnas, in afara de sarikic. ~i deodata am descoperita ca II avem pe Durnnezeu, cu Care n-avern de ce sa ne rusinam ~i Care nu Se va rusina de noi. Nu Marele Dumnezeu din icoane, d acel Domn smerit Care S-a facut om - fragil, dispretuit, nascut Intr-un orasel dintr-o tara midi, ocupata de dusrnani, inrobita - Rob sarac ~i lipsit.

$i am descoperit ca El poate merge cu noi in irtsus abisul amarului nostru. EI Insu~i a cercetat, pana la capatul capatului saraciei §i lipsei noastre, EI a mers cu mult dincolo de acest capat, de acest hotar a] saraciei ~i lip-

10

DESPRE TNTALNIRE

sei noastre. S-a dovedit deodata ea El este at,{H de simplu, atat de apropiat, atat de "de-al nostru". Atunci am purut pricepe cuvintele Apostolului, ca nu mai suntem straini de Dumnezeu, ci suntem de-ai Lui [v; Efes. 2, 19). Nu pentru cit am fi noi atat de man, ci pentru ca Dumnezeu S-a smerit, pentru ca El ne iubeste alat de mult.

$i venea in minte gandul acesta: .Da, Durnnezeu este cu noi in amarul nostru; dar in pacat? Ce va fi dadi vom cadea pe neasteptate? Oare atunci nu II vom mai afla?" ;>i au rasunat iara~i cuvintele Apostolului Pavel: unde s-a lnmultit piiauul, a prisosit harul (Rom. 5, 20). In insu~i adancul caderii L-am aflat pe Hristos mantuind, mangaind, chcmand la viata, zicand: "Oare nu vezi ca Eu cred in tine atat de mult, incat M-am facut om asemenea tie, ca tu sa poti erede in credinta Mea in om, in iubirea Mea?"

In iubire puteam crede, msa uneori este atat de greu sa erezi di esti crezut ~i se crede in tine ... Se poate iubi ~i cu o anumita doza de dispret, oarecum de sus. Pe cand a crede in om poate cineva numai eu evlavie. $i prin intruparea Sa Hristos ne spune: ,.in fiecare dintre voi, cei ce sunteti aid, in fiecare dintre voi, cei ce nu sunteti aici,

11

M1TROPQUTULANTONIE Of: SUROJ

DESPJRE iNTALNIRE

cei ce parca Imi sunt straini, rei ce nu M-au cunoscut, cei ce pard au pierdut pana ~i chipullui Dumnezeu din ei - in fiecare Eu cred alat de mult, incat sunt gata sa-Mi dau toata viata ca el sa creada 'incredinta lui Dumnezeu in om",

lata temelia pe care slam, iata despre ce ne vorbeste intruparea Domnului. Da, EI S-a faeut om pentru ca noi sa putem erede in noi in~;ine ~i sa putem crede in fratele nostru. Iar daca asa stau lucrurile, mseamna ca ne putem intaini cu totii fata catre fata, ca nu trebuie sa-i 'intoarcem spatele unuia pentru a privi eu atentie la altul. Fiecaruia dintre noi i-a incredintat Domnul viata §>i rnoartea Sa. Aceasta este 0 Intalnire. Da, este 0 intiHnire din care putem prirni mantuire, viata, bucurie, Haideti sa-L asteptam pe Hristos ca pe singurul Care a crezut in fiecare din noi - nu fiindca rtu §tia cine suntem, ci tocmai ca~tia despre noi totul, pana In adancul caderii noastre, nu numai al celei cu fapta, ci si cu sirntamantul, cu gandul, cu intentia, Hristos pare a spune: "Ui te, Eu iau trup omenesc, Ma fac om pentru ca tu sa ~tii si sa crezi: Eu cred in tine, omule, fa-te dupa chipul ~i ase-

rnanarea la care ai fost chemat - fa-te Om ca Mine!"

Sa-L intalnim pe Hristos ell aceasta credinta, cu saltare de bueurie, macar cu nadejdea ca polla ~i eel mai sarac dintre noi are pe Cineva Care crede In el fara capat, fara margini, pana fa moartea pe cruce,

Iar unul pe altu1 sa incepem sa ne intalnim cum ne invata Apostolul Pavel: Primiii-ix: unii pe altii precum §i Hristos u-a primii pe voi (Rom. ]5, 7), fara sa asteptati ca vecinul, aproapele, sa devine mai bun, mai asemanator nou.a, mai aproape de noi, ci a~a cum este - cad daca 11 cuprinzi pe om cu incendiul dragostei, el se va schimba, se va despietri, va deveni om.

Deie Domnul sa strabatem cu 0 asemenea credinta in om intreaga viata, intreaga lume, credincioasa ~i necredincioasa, ca fiecare om sa ~tie: cand el va pierde credinta in sine insusi, in el crede nu numai Dumnezeu eel ceresc, ci !ji oricare om ce s-a numit pe sine crestin, Amin.

12

Nevointa iubirii

,

I ara§i se apropie. Nasterea lui Hristos; peste cateva zile vom canta despre felul cum Hristos Se naste, cum Dumnezeu intra eli trup in Iume - §ii in aceasta nu avem cum sa nu vedem adanca, triumfatoarea §i jert£elnica iubire dumnezelasca. Lumea a fost zidita de aceasta iubire, ea a fost zidita pentru aceasta iubire.

In "Viata" protopopului Avacum, in predoslovie, este 0 cugetare despre facerea lumii. Zugravind Sfatul eel mai 'inainte de veci al lui Durnnezeu, care a premers lucrarii ziditoare, protopopul Avacum ~i-I inchipuie in felul acesta: Dumnezeu-Tatal.Jubirea Preainteleapta, Se adreseaza Fiului Sau, prin Care toate au a fi zidite, §i-I zice:

"Fiule, sa facem lumea!" ~i Fiul raspunde: .Da, Tatal" $i Tatal ii zice Fi-

15

MITROPOUTUL ANTONIE DE SURDJ

NEVOfNTA IVBIRII

ului: II Da, insa aceasta lume va cadea de la Noi in pacat, ~i ca s-o rnantuiesti va trebui sa Te fad om ~i sa rnori". $i Fiul raspunde: "A~a sa fie, Tata!" $i prin preainteleptul Sfat, prin iubirea, prin atotputemicia 5fintei Treimi va fi zidita aceasta lume in care traim - nu asa cum 0 vedern, asa cum a facut-o caderea omului de la Dumnezeu, lumea pe care a schilodit-o pacatul, ci lumea care s-a sculat, prin cuvantul lui Dumnezeu, din nefiintarea desavar~ita intru primavaratica sa frumusete ~i armonie dintai, intru desavarsita sa armonie eu Dumnezeu, pentru ca atunci lumea nu cunostea alta lege in afara acestei chernari a lui Dumnezeu, §i intru armonie cu ea insa§i, pentru ea, fiind in armonie eu Dumnezeu, toata faptura era si intru unirea dragostei reciproce, in randuiala. Aceasta este 'intalmrea dintai, necuprins de minunata ea frumusete a

, I

lui Dumnezeu cu faptura Sa ~i a fiecarei fapturi cu fiecare dintre celelalte. Iesind din nefiinta, fiecare faptura se vedea fa~a in fata eu Dumnezeu Cel viu, cu iubirea dumnezeiasca, §i auzea glasul Lui, care 0 chema la cornuniunea cea mai profunda, cea mai desavar~ita, cu El. ~i totodata orice Hiptura vedea inaintea sa tot ce zidise

deja Dumnezeu §i tot ce iesea din nefiinta intru frumusete de necuprins, A~a a facut Dumnezeu lumea, asa era lumea pana cand a cazut de la Dumnezeu - la ineeput prin pacatul ingeresc, iar apoi prin pacatul omului!

Acurn asteptarn intalnirca a do~a, care in istorie a avut deja loc prin Intruparea Fiului ~i Cuvantului lui Dumnezeu, dar care se poate intampia cu fiecare dintre noi intr-un anumit an, intr-o anumita zi, cand dintr-o data vom vedea, vom pricepe, vom simp venirea lui Dumnezeu. Piullui Dumnezeu S-a facut Piul Omului, Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut trup, istoria o:neneasca L-a }ncaput pe Durnnezeu Insusi, §i prin Intrupare toate cele zidite s-au inrudit eu El. Trupul lui Hristos, trup omenesc viu, apartine acestei lumi create a materiei, ~i in el toate cele zidite, tot ce ni se pare mort, lipsit de simtire, s-a vazut deodata indumnezeit, unit eu Dumnezeu, ~i nici macar intru frumusetea care a fost la inceputul veacurilor, ci intru frumusetea - care aici ce-i

, ,

drept, e ascunsa - la care a fost chernata faptura, cand, dupa cum spune ApostoluI Pavel, Dumnezeu va fi totul intru toti (I Cor. 15, 28), cand toate se vor patrunde de viata dumnezeiasca.

16

17

M1TROrOUTUl. ANTON IE DE SUROj

Intr-un fel {carte trist, omul vadeste fata de acest lucru cea mai midi sensibilitate, ~i este, cumva, deosebit de trist sa ne gandim eel noi, crestinii, credern in toate acestea, !itim sigur toate aces tea ~i de la martorii din vechime - apostoli, evanghelisti -, ~i din experienta sfintilor, ~i din viata Bisericii, de care ne irnparta~im, insa nu traim astacu destula putere ~i profunzirne. Traim, oare, constientizand tot tirnpul- nu cu rnintea, ci eu toata fiin[area noastra - ca in lumea in care ne aflarn a intrat Dumnezeu? Ca in miezul istoriei omenesti de arum se afla intruparea Fiului lui Dumnezeu ~i ca noi, crestinii, prin credinta noastra, prin cunoasterea noastra, prin experienta noastra, suntem uniti cu El cum nu este nimeni pe lumea asta?

$i stim ce a urmat: stim cum pe Hristos Cel nascut L-au intampinat raceala omeneasca, ~i rautatea orneneasca, si ura. Cand Mantuitorul trebuia sa Se nasca, Maica Lui, lnsotita de losif, a batut pe la toate usile, ~j nimeni nu i-a deschis. In Betleem nu s-a gasit nici un loc pentru ei, niciunde (v. Lc. 2, 7). Probebil ca acum noi putem In~elege si simti foarte bine cum vine asta, daca ne gandim la multirnea fadi. numar de oameni care au fost alun-

18

NEVOIN!A IUBIRII

ga~i din case Ie lor, care si-au pierdut satele ~i orasele, care au ramas lipsiti de patria lor, care nu i~i pot gasi nicaieri limanul, care nu pot veni nicaieri, pe care nimeni nu-i chearna la el. Candva era nevoie de imaginatie ca sa-ti inchipui asa ceva; arum auzim despre asta tot timpul, si ne e mai user sa ne inchipuimcum Maica lui Dumnezeu, gatd sa nasca, Insopta de Iosif, cauta Ioc unde sa-§i pIece capul, uncle sa-L aduca pe lume pe Fiullui Dumnezeu intrupat. Dar loti aveau grijile lor, tuturor le era bine la ei acasa, aveau lumina, aveau caldura, erau satui, lar dad! vreunul era sarac, acela nu voia sa imparta cu niste straini nici cocioaba nici p~Hnea sa. Tot asa merg acum oamenii, batand din u~a in u~a, ~i tot a~a nu li se da drumul, ca ~i atunci. Am deprins un cuvant foarte dudat ~j infricosator: strain. Imi arnintesc ca acum cativa ani eram in Lavra Sfantului Serghie din Radonej; a venit vrernea pranzului §i am 1nceput sa irni caut locul. Si unul dintre monahi mi-a zis: "inalt-Preasfintitel asezati-va unde va place!" Atunci i-am raspuns: "Dar nu pot sa rna asez pe un loc strain!" La care el m-a privit cu mirare ~i eu 0 anumita durere ~i a zis: "Inalt-Preasfinpte, aid nu

19

MITROPOUTUL AN10NlIE DE SUROJ

sunt straini, aid sunt doar de-ai nostri!" Milioane de oameni nu pot acurn sa auda asta, pentru ea ei sunt straini atat in ochii, cat §oi in inimile celorlalti: nimeni nu vrea sa Ii spuna altuia: esti de-at meu aid, imi esti apropiat, pur ~i simplu fiindca esti om ~i esti aproapele meu, pur ~j simplu pentru di ai o nevoie, iar eu pot sa-ti alin nevoia. Astfel, Hristos ~i Maica lui Dumnezeu intalneau din casa in casa acelasi raspuns: merge]i mai departe, pentru voi nu e loc aici!

Iar in acest rastimp, cand in tot Betleemul nici un om n-a sim tit nici

.

omeneasca induiosare, nici cutremur §i spaima duhovniceasca la gandu} d\ tn fata u§ii sale se afla Maica lui Dumnezeu, intelepti de la ceea ce pe at-unci era rnarginea lumii calatoreau 'in diutarea lui Hristos (v. Mt. 2, 1-2). Li se descoperise ca in Iudeea Se naste un Imparat nou, Imparat vesnic, nu vremelnic, a Carui irnparape nu va trece, ci va rarnane in veac. Ei urmau stelei ce le arata calea, Cei mai infelepti, cei mai invatati L-au aflat pe Hristos in pestera, deoarece cauteu adevarul, $i L-au mai aflat pe Hristos pastorii, oameni fara ~tijnta de carte, neinvatap, dar cu simp1itate a inimii, care le-a in-

20

I

NEVOINTA IUBJRJI

gaduit sa creada pur ~i simplu binevestirii ingeresti; au venit §i acestia

Sirnplitatea ~i curatia inimii ornenesti $i intelepciunea omeneasdi L-au aflat pe Hristos; tot ce era intre extremele acestea a trecut pe langa E1. Noua nu ni s-a dat sa tim intelepti, dar sa i~i curateasca inima, s-o deschida sa urmam inimii sale i s-a dat fiecaruia dintre noi, fiecare poate sa faca asta. Ne opresc frica, amorul propriu, asa cum i-a oprit pe locuitorii Betleemului frica: ce va fi? lata, 0 sa intre in viata lor, in umila lor casa acest barbat, aceasta feme ie, care asteapta prune - te pomenesti ca vor ramane, §i ce-o sa se intample atunci? A§a facem ~i noi fata de Dumnezeu - II chemam eu u~urinta atunci cand avem nevoie, dar sa ne deschidem larg, "la perete", usile inimii, usile vietii noastre, ne este frica.: daca venirea Lui va insemna sfaf§itul a toata acea tihna, randuiala pe care cu atata osteneala am cladit-o §i 0 cladim? Daca El ne va cere sa Iuam in serios viata, sa credem in serios ca EI este DomnuI ~i diile Lui trebuie sa fie si caile noastre? Daca Domnul va face praf ~i pulbere toata randuiala care ne est:e atat de draga, randuiala uneori moarta, lipsita de viata, tnSa cu care suntem obisnuiti §i cu care am ajuns sa

21

M1TROPOllTUL ANlONrE DE SUROJ

traim comod, fara simtaminte profunde, .fara trfHri putemice, fara nici un gmd deosebit - traim "cum putem", numai sa fie 0 viati\ la ada post.

~i iata cit Hristos, in insa~i noaptea nasterii Sale, ne arata ca pentru noi, ca sa ne elibereze din robia in care ajunseseram de bunavoie, alege de bunavoie vulnerabilitatea deplina, surghiunul, Se invoieste inca dinainte de a Se naste sa fie numit IIstrain" ~i "de prisos", este gata sa fie izgonit, exdus, este gata sa Se dea cu totul. $i prin aceasta Se face, ca sa zic asa, pamanteste, liber. Cei care iau aminte la glasul Lui I se fac prieteni. El insu~i spune: "De arum nu va mai numesc slugi, robi, pentru ca sluga nu stie voia stapanului sau, ci va numesc prieteni, pentru d'i v-am spus totul" (In 15, IS) - totul despre caile lui Dumnezeu, totu] despre calea Sa ~i totul despre dlile noastre.

;;i asta continua intreaga via~a a lui Hristos. EI e inconjurat de un cere restrans de oarneni care auzeau in glasui lui adevarul, In cuvintele Lui recunosteau adevarul: adevarul despre viata, adevarul despre [)urnnezeu ~i omul care este Inarmonie en Durnnezeu, care a deverutiarasi "casnic" al lui Dumnezeu, "de-a1 lui Dumne-

22

NEVOINTA IUBIRII

zeu". far in continuare - un intreg ocean de impotrivirej inelul de otel al vrajmasilor §i rnultimea oamenilor speriati, tulburati, neincrezatori. Ganditi-va la Golgota, la rastignirea Mantuitorului; pe deal sta cruces, ~i pe cruce moare cu trupul Fiul lui Dumnezeu. E] moare, pentru di asa ne-a indragit,ca intru toate S-a asemanat noua, afara de pacat: EJ moare, pentru di El era de partea lui Dumnezeu, iar lumea care-L inconjura nu a putut, n-a vrut sa II incapa, Hristos a fost rastignit in afara portilor Ierusalimului, adica in afara societatii ornenesti, in afara cetatii, ca tapul ispasitor izgonit In pustie (v. Lev. 16, 5-10), asupra caruia erau aruncate pacatele vechiului Israel ~i care era jzgonit spre pierzare in afara portilor, in afara cetatii, in afara societatii, ell 0 ciozvarta retezata din trup ... Aid SI? desfa~oara cea mai tragica dintre lupte: moare cu trupul Fiul eel nemuritor al lui Dumnezeu, moare prin libera Sa alegere, ca sa ne deschida calea spre vesnicie, Sfantul Grigorie Teologul spune:

Hristos n-a rascumparat cele de care nu S-a imparta~it. EI S-a Imparta~it de toate, inclusiv de urmarile pacatuluf, care l-au facut pe om muritor ~i l-au departat de Dumnezeu. EI moare toe-

23

NEVOINTA rUBIRII

MITROPOUTUL ANTONIE DE SUROl

mai in aceasta grozavie a parasirii de Dumnezeu: Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! De ce M-ai pliriisit? (Me. 15, 34) El moare din pricina parasirii de ca tre Dumnezeu.

imprejurul Lui sunt doua crud, doi talha-ri, doi raufacatori, amandoi osanditi de legea omeneasca dupa dreptate, §i totodaUi osandirea de catre aceasta lege a unui om nevinovat, desavaqsit - a lui Hristos - dovedeste nedreptatea oamenilor ce dispuneau de soarta acestor trei rastigniti, Fiecare dintre acesti talhari i~i vede starea, pacatul, faradelegea §i osandirea eu alti ochi tocmai pentru di alaturi de el este rastignit Cel nevinovat. Unul, vazand di aceiasi oameni care l-au osandit pe e] L-au osandit la moarte pe Mantuitorul, respinge dreptul lor de a rosti judecata lii se razvrateste impotriva ei, se razvrateste impotriva judecatii, impotriva judecatorilor, in ultima instanta impotriva lui Oumnezeu, Care a ingaduit nedreptatea aeeasta. Iar celalalt, vazand ca judecata omeneasca i1 poate osandi la rnoarte chiar ~i pe Cel nevinovat, primeste propria osanda ca pe ceva cuvenit, il recunoaste in Hristos pe Mantuitorul saUl ~i Hristos ii fagaduie~te di in ace-

easi zi va dobandi iertarea ~i raiul (v. Le. 23, 40-43).

In continuare, imprejurul crucii sunt doi oameni: loan ~i Maica lui Durnnezeu, care acorn treizeci §i ceva de ani a auzit binevestirea despre aceea di Sfiintul Care Se va nasie dill tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Lc. 1; 35), insa a auzit de la Simeon Primitorul de Dumnezeu ~i ca prin inima ei va trece sabie (v. Lc. 2, 35). Si iata di arum se sava~e~te lucrul pentru care ea L-a adus pe Pruncul Hristos in Templul din lerusalim spre a-L inf3- Plia maintea lui Dumnezeu. tn Israel, fiecare prune de parte barbateasca era adus lui Dumnezeu ca rascumparare pentru moartea pruncilor egipteni (v le§. 13, 15) pieriti pe vremea lui Moise, cand evreii au iesit din robia Egiptului, Asupra fiecarui prune nou-nasrut de parte barbateasca, Dumnezeu avea, ca sa zic asa, drept de viata ~i de moarte. Si acest drept EI nu Si-l folosea niciodata: in mod simbolic, sub forma de rascurnparare, se aducea jertfa viata unui miel sau a doi porumbei (v. Ies, 13, 2, 12-15; Lev. 14, 22). Dar de aceasta data, singura data in istorie, cand in 'Iernplu, in locul propriei Sale sala~luiri, a fost adus prinos Fiul lui Dumnezeu, aceasta jertfa a fost primi-

24

25

MITROPOLITUL ANTONlE DE SUROl

ta §i mfaptuita pe Golgota. Rascumpararea a fost primita, {ii jertfa a fost adusa. ~i la toate aces tea priveau oameni. Maica lui Dumnezeu, care L-a adus atund In Templu pe Prune, dupa ce L-a dat 0 data pentru totdeauna lui Dumnezeu, sm Utnga cruce tacuta ~j l§i lasa Fiul sa moara potrivit voii Lui libere ~i potrivit preainteleptei voi Parintesti, Ucenicul loan stie numai dragostea, credinta desavar~ita, deschisa: §i el sta, de asemenea, in t~kere, nerazvratindu-se nici prin cuvant, nici prin miscare 1m potriva eelor ce se petree, pentru ca el erede fara ingradire ca. se savar~§te dreptatea, de vreme ce Invatatorul §i Domnullui a voit asa (v. In 25-26).

In continuare sunt alti oameni - ostasii, care i-au rastignit pe Mantuitorul §i pe cei doi talhari; acestia nu simt nici 0 raspundere, ei indephnesc 0 porunca (v. Lc, 23, 33-37). Cat de cumplit de asernanatori sunt cu noi, care in multe irnprejurari ale vietti noastre, cand ingaduirn nedreptatea, cand 0 savar~im, rand luam parte la ea si spunem: IIprocedilm potrivit cu legea, procedam cum ni s-a ordonat" '" Cal de usor este sa arunci dispunderca asupra 1egii, asupra altora, asupra imprejurarilor, asupra propri-

26

NEVOINTA IUBIRlI

ei neputinte, asupra a orice, nurnai sa nu luam asupra noastra raspunderea care ar putea fi semnul nobletei noastre de oameni! $i vrajmasii lui Hristos, ce did de EI triumfatori, iar apoi gloata. Aoeasta gloata seamana atat de bine cu noi! Gloata a venit la spectacol: viata e fada, nimic nu se intampia in ea, ~i uite d\ trebuie sa aiba loe o executie - ia sa ne uitaml Trebuie sa it rastigneasca pe Cel ce S-a declarat Mantuitor al lumii, Fiu al lui Durnnezeu, pe eel ce facea minuni, a Carui rugaciune 0 asculta Dumnezeu - ia sa mergem sa ne uitarn, ce 0 sa se mai intample? (v. Lc. 23, 35) Nu ea sa ia parte, ci ea sa se uite, sau ca sa ia parte doar cu un colt de suflet, sa se emotioneze - §i atat.

Noi nu mergem sa ne uitam la executii, noua nu ni se da drumul in Inchisori, foarte rar mergem Ia spital - dar cat de des se intarnpla ea atunci cand cineva are un necaz, in jurul lui sa se adune prietenii pentru a imparti necazul ell el! Cat de nee gal §t de nedrept se imparte Ins a acest necaz ... Un om vine Ia altul, sade ce sade. asculta ce asculta, dinauntrul bunastarii sale rice cateva vorbe de consolare, sau cu prilejul necazului strain renaste amintirea propriului necaz, §i atunci plan-

27

MlTROroUI1Jl. ANTONIE DE SUROJ

ge putin cu el saul in eel mai bun caz, se desteapta pentru un scurr rastimp Impreuna-patimirea adevarata - dar cat de putina vreme dainuie aoeastal A §ezut omul 0 jumatate de ora, 0 ora, cateva ore, pe urma pleaca, ~i cum a trecut de u~a, cum a ajuns in strada r este deja liber de a.eel necaz, acel necaz este deja doar 0 amintire. Celalalt om ramane in necaz eu totul, cufundat, sfa$iat, pe cand vizitatorul Iui i-a purtat impreuna cu el necazul doar putintel, §i arum poate rasufla usurat,

Asta seamana foarte mult eu felul in care oamenii au venit sa se uite la cumplitul spectacol, la executie. Printre ei erau insi de tot felul. Unii nadajduiau cl. Hristos, asa cum i1. provocau vdijma~ii Lui sa faca, Se va cobori de pe cruce, I$i va dovedi Durnnezeirea, va ie§i mvingator, va deveni imparat, ~i spulbera vrajmasii, iii ei vor putea crede fara putinta de indoiala, fara rise, ~i intra in randurile ucenicilor Lui - atunci cand totul va fi fost deja limpede (Mt. 27, 39-43). Asta s-a intaDOlplat de atatea ori in istorie ... Prima generatie de crestini a fost prigonita, erau putini ~i erau tari ca stance; pe urma persecutia a incetat.si oamenil pe care propovaduirea lui Hristos ii atinsese putintel, .,pe Ia margine",

28

NEVOINTA IUDIRll

s-au lipit de Biserica, Dupa aceea, Biserica, credinta crestma a. devenit eredinta Imparatului bizantin - ~i atunci gloatele au dat buzna. Multi aveau, pesemne, 0 asemenea a!?teptare:~dadi Se va cobori de pe cruce, atunei II putern urma, putem lua parte la biruinta Lui. La asta se gandeau pana $i t1C€nidi Lui, Iacov ~i loan; cand Hristos Ie vorbea despre ceea ce trebuia sa se intample eu Ell pe drumul spre Ierusalim L-au abordat, cerand sa Ii se dea sa ~da de-a dreapta ~i de-a stanga lui Hristos biruitor in lmparapa lui Dumnezeu, Hristos ii intreaba: "Puteti VOl sa beti paharul Meu, sa va botezati cu botezul Meu?", adica "putep imparta:;ii toata. soarta Mea?" Si la raspunsul lor: "Putem!"r El spune; "De 'impartit veti imparti totul eLI Mine} dar a va. da sa ~edeti de-a dreapta §i de-a stanga Mea nu tine de Mine" (v. Me. 10, 35-40). Asta insemna: " Voi imi veti fi credinciosi p2ma la sfarsit: oa.re nu puteti avea incredere in Dumnezeu, ca §i EI va fi eredincios?"

Cuvintele aces tea ne sunt adresate tuturor, asa cum Ie-au fost adresate de pe cruce, in tacere, tuturor celor ce asteptau 0 biruinta vadita. pentru a se alipi de Biruitor: "Suntep voi ga~ ta sa impartiti cu Mine soarta aceasta

29

MJTROPOUlULANTONIE DE SURO}

pamanteasca a rastignirii? Sunteti voi gata sa strabateti caJea pe care merg Eu, calea iubirii jertfelnice, care uita de sine ~i se ingrije~te doar ca oamenii sa creada tn iubirea 1ui Dumnezeu ~i sa devina oameni ai lui Dumnezeu?"

$i in acea gloata de pe Golgota erau, pesemne, ~i alti oameni, care fusesera raniti in inima de cuvintele, de propovaduirea, de minunile lui Hristos - una peste alta, de chi pul Lui - §i carora li se Hicuse frica: "Dad toate acestea chiar sunt adevarate?' Pentru ca atunci trebuie sa schirnb totul in viata, nu mai pot trai ~i in continuare cum am trait pan a acum: nu mai pot trai pentru mine msumi, nu mai pot tdii pentru cercul restrans al celor ce sunt "ai mei" - trebuie sa vad eel mai apropiat aproape in omul care are cea mai mare nevoie de mine" trebuie sa invat sa iubesc, adica sa traiesc prin altul ~i pentru altul". Stateau, se gandeau: "Dad\ Hristos va muri pe cruce, inseamna ca toate acestea sunt vise, sunt ireale, si lnseamna ca putem trai cum am trait ~i pana acurn, putern trai iresponsabil, eu 0 viata pradatoare, concentrate pe noi insme ~i pe "ai nostri": atunci, aceasta grozavie a dragostei, care cere totul, poa~ te fi data deoparte ... " $i stateau ~i a§-

30

NEVOINTA IUB1RH

teptau, plini de nadejde, ea Hristos sa moara ...

Oare putini oameni de felul acesfa sunt ~i aeum? $i oare nu este in fiecare dintre noi ceva din simtamintele

.

acestea: "Ah, daca am putea sa dilu-

am cutare sau cutare spusa evanghelica prin vreo explicatie, sa 0 inlaturam prin vreun argument, daca am putea sa facem Evanghelia usoara, asa incat sa nu ceara ineordarea tuturor puterilor ~i daruirea de sine acelei puteri care poate savarlji ceeace nu-i eu putinfa omului!" Oare nu se afla in noi asemenea ganduri? Daca n-ar fit niei n-am paditui - atunci, voia lui Dumnezeu ar f voia noastra, dreptatea lui Dumnezeu ar fi dreptatea noastra, viata lui Dumnezeu ar fi viata noas-

. .

tra! Pacatosenia noastra este determi-

nata tocmai de Iaptul di toata vremea ne straduirn, nascocirn tertipuri, pentru a dilua Iucrarea fiecarui cuvant, iar pe acele cuvinte care nu ingaduie diluare sa Ie uitam, sa le uitam, sa le dam deoparte: "Asta nu este pentru mine! Asta e pentru cei puternici, asta e pentru sfinti!" in timp ee Evanghelia a fost graita pentru fiecare, vestea cea buna a fost vestita pentru fiecare, toata vestea cea buna este despre aceea ca fiecare dintre noi este chemat sa

31

MITROPOUTUL ANTONIE DE SUROI

traiasca, sa fie viu eu toata viata dumnezeiasdi. §i ca fiecare este in stare de asta, numai sa-I dea lui Dumnezeu spatiu §i Iibertate ca sa lucreze.

eel dintai cuvant al binevestirii este Nasterea lui Hristos. EI a venit la noi ca sa arate cum vine omul pe pamant, cine este el pe pamant: dragoste de la un cap la altul, lipsita de aparare, vulnerabila, ce nu slabeste niciodata, care se daruieste pana la capat. Cat de mult se vorbeste despre nevinovatia, despre sfintenia prunciei ~i a copslariei, cat de usor se induioseaza oamenii de un copil - iar copilul ne-a fost lasat de Hristos ca imagine a ceea ce trebuie sa fim: incredere pana la capat, neinfricare, dragoste, curatie a inimii, lipsa de aparare (v. Mt. 18, 3). lata despre ce ne vorbeste Nasterea lui Hristos. Dumnezeu a devenit om §i ni S-a ara tat pe Sine nu in marirea Sa, ci in uimitoarea Sa dragoste. $i atunci, ce sa facem noi drept raspuns la asta? Prin dragostea lui Dumnezeu am fost mantuiti: oare asta nu-i indeajuns pentru a-I raspunde lui Dumnezeu prin saltare de bucurie, prin bucurie tandra §i recunoscatoare? Iar daca asa stau lucrurile, inseamna di trebuie ca toata viata noastrf sa fie bucurie pentru Dumnezeu, ca EI sa vada din toa-

32

NEVOlNTA lUBlRlI

te gandurile, simtarnintele, rnanifestarile de vointa si gesturile noastre ca nu degeaba ne-a indragit, nu degeaba 5-a nascut in lume, nu degeaba a trait, nu degeaba a invatat, nu degeaba a suferit, nu degeaba a murit, nu degeabaa masurat adancimile iadului, co3 toate acestea n-au fost zadamice

,

d\ toate acestea au aflat ecou in sufletele noastre, ecou care l§i ana expresie in toata viata noastra.

Intr-un ~recare monument de literatura protestanta germans din veacuI al XVI-lea sunt doua parti: in prima se vorbeste despre Dumnezeu, iar in cea de-a doua - despre ceea ce noi numim (urat, rni se pare mie) ,,indatoririle" noastre fata de Dumnezeu, fata de noi in§ine, Jata de aproapele, fata de societate. "Indatorire" este un cuvant rece, el inseamna legare, Inseamna lipsa libertatii de a face altfel - pe cand bucuria noastra consta toernai in faptul Coli suntem Iiberi sa facern asa. ~i uite ca toate acestea sunt adunate sub tltlul: .Despre recunostinta fata de Dumnezeu", Dad! Durnnezeu este intr-adevar asa. inseamna co3 toata viata noastra ar trebui sa fie recunostinta de Ia un cap la altul, recuno~tinta intrupata in cugetul nostru, in inima noastra, in vointa noas-

33

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROj

tra, in fiecare actiune a noastra, Sa ne gandim la toate cele despre care am vorbit arum: la Dumnezeu, la nemasurata Lui frumusete, ~i Ia nemasurata Lui dragoste, ~i la felul in care fiecare dintre noi ar putea sa-§i exprime aceasta recunostinta in conditiile viepi sale, varstei sale, sanatatii sale, situatiei sale, in toate conditiile vietii ce-l inconioara, la felul in care ar putea sa faca din aceasta via~a bueurie pentru Dumnezeu, bucurie pentru oameni ~i mantuire.

Aceasta a doua predica vreau sa 0 mchin unor oameni - mai exact, unui sfant al pamantului rusesc §i unei femei de care nu-si mai aminteste nirneni in afara de doi oarneni a carer viata a salvat-o §i de indi alti cativa, care stiu despre acest lucru. Pe parcurs vor fi amintiti ~i alp oarneni. Eu as vrea sa dau tOSa exernplul acestor oameni, in pofida faptului ca ei sunt nernasurat mai presus de noi ~i in pofida faptului Cel indeob~te noi nu suntern in stare sa implinirn ceea ce au im plinit ei; vreau sa fac asta pentru ca inaintea oehilor vostri sa stea exemplele un or oameni la fel ea noi, care prin intregimea ~i simplitatea credin~ei lor au fost in stare sa fie intr-adevar asemanatori eli Hristos .. in sensul

34

NEVOINTA IUBIRIJ

ca au fost in stare sa mtrupeze in viata lor - in mod constientsi foarte manifest, dupa cum mi se pare mie - invatarura pe care Hristos a dat-o atat prin cuvantul, dit ~i prin exemplul Sau, La Vietile SfintiJor merits sa me-

. .

ditam, pentru ca la sfinti ne gandim

in cea mai mare parte ea la niste oameni care au fost deja proslaviti, ca la niste oameni ee sunt deja obieet al veneratiei noastre. Cu decenii Inainte de proslavire, ei erau 'insa oarneni la tel de simpli ca noi toti: au fost prunci La fel ca noi, la fel ea Hristos, au fost copii care se jucau, simpli, nepretentio~i, dintre care unii au fost evlaviosi, iar unii deloe evlaviosi la 0 varsta frageda, §i intr-un auumit moment s-a atins de sufletul lor un oarecare cuvant pe care Dumnezeu l-a rostit ~i pe care ei au lost 'in stare sa il audit. Acest cuvant putea fi 0 porunca, putea fi pur §i simplu 0 spusa a Mantuitorului Hristos, putea fi 0 istorisire din Evanghelie sau din Victile Sfilltilor. Si acel cuvant a tnRorit atat de viu in sufletul lor, indit au putut sa-~i cladeasca pe el intreaga via~a.

Not auzim Evanghelia in fiecare saptamana, 0 citim in fiecare zi, luam parte la slujbe, ii admiram pe sfinti, ii proslavirn, ne uimim de nevointa mu-

35

MITROrOU11JL ANTONIE DE: SURD]

cenidlor contemporani noua - insa aceasta schimba viata noastra Intr-o foarte mica masura.' Ii aplaudam pe sfinji de parca ar defila prin fata noastra pe scena istoriei, iar noi am fi spectatori, tnSa nu primim de Ia ei provocarea pe cafe 0 reprezinta viata lor,,iar viata unui sfant e 0 provocare! In vechime se spunea despre Noe ca el a fost si osanda, ~i mantuirea neamului omenesc din vremea sa. Si, intr-adev~h, prin faptul di s-a priceput sa fie om credincios, curat, in mijlocul unor oarneni care l§i pierdusera constiin~a ~i credinta, e] era 0 osanda pentru cei din jur, pentru ca dovedea prin tot profilul sau, ca sa zic asa, prin toata viata sa, prin toata fiinta sa, cii ceea ce ei socoteau a fi eu neputinta §i ca atare respingeau este cu putinta. Acelasi lucru il spuneau Parintii Bisericii despre Mantuitorul Hristos: El este o osanda intrucat ne-a aratat ce este chemat ernul sa fie ~i ce poate fi el cu ajutorul harului dumnezeiesc; ~i totodata El este mantuirea noastra.

Sa privim in aceste doua vieti despre care vreau sa va povestesc, despre care multi au auzit deja de la mine, dar la care menta totdeauna sa meditam iara§i ~i iarasi, Aceia dintre voi care au auzit deja lucrurile acestea sa

36

NEVQINTA IUBIRII

nu-si astupe auzul, sa nu spuna de-a lungul intregii predici: "Eu am auzit deja toate astea, nu sunt ceva nou", Problema nu este ca lucrurile acestea sa fie noi, problema este ca ele sa se ridice inaintea constiintei fiecaruia dintre noi ~i ca constiinta noastra sa fie nevoita sa raspunda cu da sau nu la provocarea pe care ne-o arunca viata nevoitorului

Primul despre care vreau sa va vorbesc este un foarte tanar cneaz rus de la sfar§itui secolului a) XII-lea, Mihail de Murom. TaUH lui era crestin, intreaga familie nu numai ca era botezata, dar §-i crezuse puternic, eu seriozitate, In Evanghelie §i in Hristos. Tatal lui carmuia peste tinutul Muromului, care era inconjurat de 0 mare intreaga de triburi pagane ce inca nu crezusera §i nu se botezasera. Si iaHi di s-a iscat un razboi; intr-un scurt rastimp, tribul care navalise asupra Muromului a fost zdrobit, iar rama§itele lui s-au inchis intr-o asezare inta~ita ca sa se apere pan a la ultimul om. Ostasii cneazului de Murom au H'lIcut tabara in padure, impresurand a§ezarea; nu era nici 0 nadejde pentru cei dinauntru, nici sa iasa cumva de aco- 10, nici sa primeasdi ajutor sau hrana: cneazul de Murom n-avea decat

37

MITROPOUTUL ANTONIE DE SUROJ

sa astepte ca foamea §i deznadejdea sa-i sileasca pe locuitori sa capituleze. EI credea insa in Hristos, credea in Evanghelie, si pentru el era limpede di oamenii aceia, care il socoteau dusman neimpacat, nu ii erau vraimasi, deoarece crestinul n-are vrajmasi, ci toti sunt pentru el frati facuti de Dumnezeu - ratacitj sau care si-au gasit calea, insa oricum frati, E1 nu putea ln~ gadui ca locuitorii - osteni putemici ~i femei, adolescenti !i'i copii - sa moara de foame; el stia ca fiecare dintre ei este, persona). pretios pentru Dumnezeu, ca de dragul mantuirii fiecaruia dintre ei Hristos a devenit om, a indurat grozavia gradinii Ghetsimani §i moartea pe cruce, di E1 ar fi murit chiar §i pentru un singur om asa cum a murit pentru tot neamul omenesc, ca El a murit nu pentru toti in mod colectiv, ci pentru fiecare in parte. Si a hornrat sa Ie propuna pace In nurnele lui Hristos, pace In numele Celui ce a adus impacaree cerului ~i pamantului, E1 le-a propus pace fara conditii, pur !iii simplu pentru Durnnezeu, Locuitorii care aparau asezarea Into1- rita nu puteau crede: in Hristos ei nu credeau, Evanghelia pentru ei nu era vestea cea buna, d basm, §i pe deasupra unul care Ie era probabil necunos-

38

NEVOINTA IUBIRII

cut; ca cine va sa-i propuna libera iesire ~i viata vrajmasului care nu mai este, deja, in stare sa se ap~re era ceva de neconceput pentru ei. In propunerea aceea locuitorii a~ezarii au vazut un viclesug de razboi, in orice caz tnSa, dorind, poate, sa se foloseasca chiar ~i de acest lucru, i-au oferit cneazului de Murom un targ: ii vor primi propunerea, ell 0 conditie totusi - ~i anume ca le va da ca ostatic pe unul dintre fiii sai adolescenti. Acestia erau cu el in campanie, locuiau irnpreuna ~ el 'in padure, intr-o casa din barne. Inaintea cneazului 5-3 ridicat 0 problema de con~tiinta: pe de 0 parte, propunerea pe care le-o Hkuse vrajmasilor 0 facuse in nurnele lui Hristos, din convingere; pe de alta parte, stia ca daca avea sa-l dea pe unul dintre fiii sai se poate sa nu-l mai vada ruciodata: vrajmasii pot sa-l batjocoreasca, sa 11 omoare, sa-l chinuie pe zidurile intariturii sub ochii tatalui, pot 53-1 inseIe intru totuL Scriitorul Vietjj ne povesteste cum umbla cneazul noaptea prin locuinta, neputandu-se hotari: sa It?i dea fiul, §i pe care anume? Ori sa se renunte In constiinta sa crestina? Unul dintre copii s-a trezit - Mihail, praslea, S-a uitat, a urmarit ce face tatal sau ~i, chemandu-l. ainceput sa-l

39

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROI

iscodeasca: ee-l tulbura atat de mull cand biruinta nu mai poate sa-i seape? Si pana la urma a primit raspuns, tatal i-a Iamurit totul. Baiatui s-a ridicat atunci ~i i-a zis: "Tata, ceea ce-mi spui este chiar ce mi-ai povestit despre rnantuirea noastra! Daca rna vei trimite Ia vrajmasii tai, vei face cum a facut Ta tal nostru Ceresc ell nearnul omenesc, iar eu voi face cum a facut Hristos: voi veni impaciuitor!" In cele din urma, dimineata s-a hotarat sa fie trimis la vrajmasi baiatul,

Vreau sa va atrag imediat atentia asupra sirnplitatii si intregimii ell care atat tatal, cat ~i fiul au primit istorisirea cvanghelica - nu ca pe 0 alegorie, nu ca un ideal ce nu poate fi urmat in practice, ci ca pe un mod foarte real de a gandi, de a simp ~i de a proceda. Probabil ca tatal i-a povestit baiatului sau despre Mantuitorul in asa lei meat acesta n-avea cum sa nu vada lucrurile lui Dumnezeu in trasarurile vietii ornenesti. $i inaintea noastra se ridica indata problema: cum ne vorbim noi unul altuia despre toate lucrurile acestea? Cum ne povestim aceasta istorisire? Cum 0 transmitem copiilor, nepotilor, oamenilor din jur? Ca pe 0 povestire indepartata sau ca pe ceva de cea mai mare actualitate?

40

NEVOINTA IUBIRII

Ca pe 0 relatare teologica seaca sau ca pe 0 povestire de trup ~i sange, de suflet ~i duh? De ce n-ajunge aceasta istorisire la cei catre care 0 indreptam? De ce devine in gurile noastre atat de palida? de ce i~i pierde consistenta? De ce este atat de anemiata?

Cand a venit vremea ca baiatul Sa fie dat ostatic, el a iesit din codrul Intunecat ~i a luat-o spre asezare printr-o poiana larga. Era linistesi pe intariturlle asezarii, ~i in padure: oamenii conternplau cu rasuflarea tiiiata ceea ce se savarsea: un baiat de noua ani, singur, rnergea sa impace doua popoare, mergea deoarece crezuse in Hristos ~i deoarece tatal lui erezuse cu atMa seriozitate in cele istorisite de Evanghelie, incat panii la urma, dupa 0 lupta chinuitoare cu sine insusi, ~i-a dat totusi fiu1. Deodata a strabatut aerul 0 sageata slobozita de pe intariturile asezarii, si baiatul a cazut. $i in clipa aceea s-a intamplat lucrul eel mai neasteptat: oamenii s-au aruncat spre baiat ~i de pe intariturile asezarii, ~i din padure, uitand di sunt vrajmasi, ultand eel ii pandeste moartea de la cei din cealalta tabara, cutrernurati de groaza di aceasta frumusete s-a preHkut deodata Intr-o uraciune atat de cumplita. ~i atunci cand, des- '

41

MITROPOLlTIJL AN10NIE DE SURO)

coperind ca baiatui murise, s-au uitat unii la aItii, randurile lor erau ames-

,

tecate si le-a devenit limpede faptul cit nu rnai erau vrajmasi, Pomirea intr-un singur cuget care 1:i {acuse sa se amestece in jurul trupului baiatului ucis, aceasta pornire de adrniratie, de groaza, de dragoste i-a impaca t.

Adeseori se pune intrebarea in ce fel moartea lui Hristos, adica 0 noua ~i mai infricosatoare faradelege orneneasca, a putut sa-L impace pe Dumnezeu ell ornuL Din pilda lui Mihail de Murom vedem cum s-a putut Intarn pia aceasta. Se impaca nu orisicine, se impaca eel ce a iost in stare sa raspunda cu sufletul: ~j eel ce va raspunde poate afla pacea, ~i curatirea .. §i viata noua, Noua nu ni s-a dat sa sava~lm asemenea nevointe de sange, de moarte, in schim b ni se dau nevointe mici, Cand vorbim despremurire, nu trebuie neaparat sa ne gandim la a mud eu acea moarte definitiva de care ne aminteste indeobste acest cuvant, Pop sa mori In mai multe feluri: murirea incepe in clipa cand omul inceteaza sa i~i indreple toata atentia spre SIne insusi, cand isi intoarce privirile de la sine insusi, cand ~i Ie atinte~te spre alt om, ori spre via~a, ori spre oameni, cand simte treptat ca intre viata §i el

42

NEVOINTA TUBIRU

sta un subtire perete despartitor - el insu§ii - ~i vrea sa indeparteze acest perete, si de fiecare data cand se intoaree la el gandul la sine insusi poate sa-l spuna acestei n~ilud a lui: "Pleadi de la mine! La 0 parte din calea mea - te fad piedica intre mine ~i lume, oarneni, viata, ingusrezi totul, rna lipsesti de posibilitatea ~i de capacitatea de a iubil" Murirea incepe atunci cand omul, dupa cuvantul Mantuitorului, se leapada de sine - iar asta putern s-o facem, la diferite niveluri, zi de zi, tot timpul, simplu, iar uneori ~i eroie. Uneori simplu, pentru ca uneori e 0 bucurie sa uiti de tine insuti de dragul celui iubit sau de dragul a ceva ce ni se pare atat de mare, alat de sfant, de luminos - iar uneori este nevoie de hoHirare aspra, de un efort al vointei, Uneori, acest eu, care sUi intre dreptate ~i mine, abia se baga de seam a, pe ca.nd alteori sta ca un zid; uneori pop sa-l inlaturi cu mana, alteori trebuie sa-l spargi ca pe un pereteo Intr-un fel sau in celalalt lnsa, murirea in cepe tocmai ell asta; si murirea acestui eu concenlrat asupra-si se implineste, mtr-un anumit fel, in dragoste, atund cand omul, Dumnezeu, oamenii. ideea nobila, idealul devin pentru noi mai importante decat pro-

43

MImOPOUTULANTONIE DE SUROJ

pria bunastare, propria ferieire, propria vtata.

Si fiecare dintre noi poate sa cugete ~i sa-~i puna intrebarea: "Cum traiesc eu? Urmez i'ntr-o anumita masura, fie ea cat de midi" pildei lui Hristos, sau pildei lui Mihail de Murom, sau pildei nenumaratei multimi de sfinti? In ce masura eu sunt centrul, inceputul, statgitul ~i scopul absolut - iar prin aceasta sunt tara Dumnezeu ~i fara omenie? Si In ce masura Dumnezeu, dragostea, un scop mai presus de mine. mai vrednic de Dumnezeu ~i de oameni dedit eu insumi, reprezinta centrul vietii mele?" Din exernplullui Mihail. de Murom vedem cum un baiat de noua ani, in simplitatea si intregimea inimii sale, a fost in stare, Impreuna Cll taun sau, sa Intruchipeze limpede §i coneret Intreaga taina a mantuirii noastre. Inaintea noastra sta 0 sarcina mult mai sirnpla: reprezentam, oare, puterea impacarii? Reprezentam, oare, puterea dragostei? In inima noastra, in viata noastra §i prin noi, Evanghelia reprezinta oare vestea cea buna, care ajunge Ia oameni ca bucurie, ca libertate, ca viata noua?

Cel de-a] doilea exernplu pe care vreau sa vi-l dau priveste al noua-

44

NEVOINTA lUBIRli

sprezecelea an al veacului nostru, Unul dintre orasele Rusiei centrale, care trecuse rand pe rand In mainile taberelor aflate in lupta, a ajuns sub o staparure noua: in oraselul eu pricina se afla 0 femeie, sotie de ofiter rus, ell cei doi copii ai sai. Se ascunsese la marginea orasulur, intr-o disuta Iasala in parasire, ~i hotarase sa astepte rnomentul cand va putea sa fuga . ...odata, seara, cineva i-a batut lausa. Infiorata, femeia a desehis usa ~i s-a trezit in f~ta unei tinere care i-a zis: "Sunteti curare, nu-i asa? Trebuie sa fugiti n~intarziat, fiindca ati fost tradata ~i in noaptea asta vor veni sa va ridice". Uitandu-se la ea, mama si-a aratat copiii: "Unde sa fug? Cu ei n-o sa ajung departe, §i 0 sa ne recunoasca fudata!" Si atunci, tanara cu pricina, care era doar 0 oarecare vecina, s-a preschimbat dintr-o data in ace a fiinta mare pe care 0 desemneaza cuvantul evanghelic aproape: .. Nu! Nu 0 sa va caute, caci in locul dumneavoestra 0 sa raman eu". "Dar 0 sa va impuste!", a zis mama. La care tanara a zarnbit din nou: "Da! Dar eu n-am eopii". Si mama a plecat, iar tanara a ramas. Au venit noaptea tarziu, au prins-o pe tanara (o chema Natalia) ~i au impuscat-o, Noi ne putem inchipui insa 0 multi-

45

MlTROPOLITUl ANTONIE DE SURO}

me de lucruri dincolo de aceste fapte, ~i ni Ie putem inchipui nu cu fantezia pura, ci prin imagini din Evanghelie. Mama a plecat eu copiii, Natalia a dimas singura in casa, in seara ce se Iasa, in noaptea ce se lasa, Era intuneric, frig ~i singuratate. ~i nu 0 it§tepta nimic decat 0 moarte prematura, violenta, c1.1 nimic meritata, nimanui trebuitoare, moartea altei femei, care avea sa devina moartea ei pur ~ simplu din dragoste. Aceasta nu ne aminteste, oare, de noaptea din gradina Ghetsimani? Ea era de 0 varstl3! nu nurnai eu mama care tocmai plecase, ci ~j eu Mantuitorul Hristos. Si Elf in acea noapte, in intunericul tot mai adanc, In raceala noptii, in singuratate, astepta moartea - 0 moarte aparent ltpsira de sens: 0 moarte ce nu era in EI §i care avea sa fie adusa asupra Lui. Astepta 0 moarte care nici macar nu era moartea Lui, ci moartea omenirii, pe care 0 Juase asupra Sa. ~i de trei ori S-() rugat Tatalui: "Parinte! Tread} paharul acesta! Parinte, daca nu este ell putin!ii sa treaca, da, il prirnesc ... Parinte! Fie voia Ta ... !" (v. Mt. 26, 36-46). Ruga cu privire la pahar este agonia lui Hristos dinaintea mortii, cutremurarea intregii Sale fin omenesti Ia ganduJ mortii, lupta Uluntrica, treee-

46

NEVOINTA IUBIRll

rea peste toate, ea sa se faca voia lui Dumnezeu, cea mantuitoare pentru toti. Hristos S-a apropiat de ucenicii Sai de trei ori in nadejdea ea va intalni 0 privire omeneasca, va auzi gJasul omenesc al unui prieten, se va atinge de mana, de umarul unuia dintre ei - insa ei donneau: ii biruisera oboseala, ceasul tarziu, frigul, rnahnirea: de doua ori S-a inters, ~i de trei ori a dimas singur in fata mortii Sale - mai bine zis, in fata mortii neamului omenesc, pe care EI a luat-o asupra Sa.

Natalia era singura, era frig, lntunetic, sin gura tate, nu avea unde sa se duca, nu avea la cine sa iasa, Sau, mai bine zis, ar fi putut sa iasa: n-avea decat sa treaca pragul, ~i ar fi fost deja Natalia, nu femeia a carei moarte avea sa devina moartea ei. Si a ramas in ace] cere a) mortii prin vointa !iii prin iubire. $i, nira indoiala, in noaptea aceea s-au ridicat maintca ei ~i intrebari. Daca mama a putut pleca, daca mama s-a putut salva cu copiii, atunci rnerita sa indure aceea noapte ghetsimanidi ~i moartea de glonte - dar dadi totul e in zadar? Dad. vor fi prinsi, dad vor fi lmpuscati, iar jertfa ei va ramane desarta?

Aceasta 'intrebare s-a ridicat inaintea unuia dintre cei mai marl proro-

47

MITROPOUTUl ANTONIE DE SURO)

ci ai Vechiului Testament, care a stat la g:ranita dintre vremea veche ~i vremea nou a - loan Botezatorul, Cand era inchis III temnita, asteptand moartear i-a trimis pe doi dintre ucenicii sai la Mantuitorul ca sa.-Lintrebe: Tu e~ti eel ce trebuie sa uinii, ori a$tepMm pe altul? (Mt. II, 3) Ce se ascunde indaratul intrebarii acesteia? Oare nu rumplita inlrebare: "Pentru ce mar eu acum? De dragul a eel" Daca Hristos este eel asteptat de lume, atunci nevointa istovitoare a tineretii timpurii, nevointa eroica a anilor de maturitate §i rnoartea asteptata capata sens, atunci pot fi primite - dar dadi se va dovedi cit s-a inselat? Dad s-a in§elat in privin¥ celor pe care parea di Dumnezeu Insu~i i le-a grait? Daca s-a inselat in privinta recunoasterii lui Hristos, daca a gresit in privinta primirii Lui? ~i atunci, toata viata lui, de la un cap Ia altul, ramane fara noirna, e pierduta; atunci zadamice sunt nevointele tineretii, zadarnica propovaduirea lui, zadarnic faptul dl toata viata s-a micsorat ca Hristos sa creasca Ia masura deplina, s-a "redus Ia zero" ca Hristos sa fie singurul caruia I se da atentie. ~i Hristos nu i-a dat un raspuns nernijlocit celui mai mare dintre proroci, nu l-a lipsit de neva-

48

NEVOINTA lUBIRIl

inta eroica a credintei, Prorocului i-a dat raspuns din proroe (v. Is. 35, 5-6; 61, 1): "Spuneti-i lui loan cit orbii vad, schiopii umbla, saracii binevestesc !?i Jericit esie eel ce nu se va sminti intru Mine (Mt. 11, 5-6)". loan a ramas pana la capat in fata necesitatii de a credede a crede in cuvantul lui Dumnezeu, ce rasunase la el in suflet, de a crede in ceea ee vazuse atunci cand Hristos a venit Ia el .. pe malurile Iordanului, ca sa Se boteze. Hristos nu I-a mangaiat, I-a trimis la cuvfintul prorocesc §i la marturia launtrica a propriei inimi §i a propriei minti,

Ne putem cu u§urinla inchipui di §i Natalia a di:zu.t pe ganduri In urrna aceleiasi intrebari: "Oare mor zadarnie sau nu?" Dar ei nu i s-a dat nici macar acel raspuns pecare l-a primit Botezatorul.

Sa ne amintim §i de Petru In noaptea cand L-au prins pe Hristos, L-au dus la judecata, iar Petru a mers in urrna lui pana In curtea arhiereului (v. Me. 14, 66-72). Slujitoarea ii zice:

"Nu-i asa ca ~i tu ai fost ru EI?" Nu-L cunosc pe Omul Acesta! - si se trage spre iesire, A1tii Ii spun: "Ba da, sigur, ai fost ClI Elf ai ~j accent de galileean: esti din acelasi cere!" Nu-L cunosc pe Omul Acesta. Alta slujitoare: "Dar

49

MlTROPOUTUL ANTONJE DE SUROj

te-am vazut in gradina Ghetsimani!" Nu! e« pe Omul Acesta nu it cunosc!~i iese. A iesit, ~i e liber; acum nu mai e Petru, nu mai e Kifa, nu mai e ucenic, acum e doar Simon, fiul lui lena, fratele lui Andrei, e ca toata lumea; atata doar ca, iesind, s-a inters, a privit spre fereastra, prin care se vedea judecata; cocosul a cantal. ~i Hristos a inters capul, S-a uitat la ucenicul Sau tradator, iar Petru ~i-a amintit totul §i a izbucnit in plans. El nu s-a in tors insa; nu s-a into:rs in curtea casei arhieresti, nu le-a spus slujitoarelor ~i tuturor celorlalti: "Eu v-am rnintit, eu am fost eu EL eu Ii sunt ucenic ... " -a pIecat. A plecat cu rusinea ~i deznade]dea sa; intr-o istorisire se spune: ca 0 fiara ranita, s-a ascuns in casa lui loan Marcu.

$i Natalia putea sa iasa, sa fie iar~i ea insa~i - dar n-a iesit, Si chipul ei ne ridica aceeasi mtrebare: "Dar ce s-a Intamplat mai departe? De ce a muTit?" La asta s-ar putea da doua raspunsuri: eel dintai, di mai mare dragoste decat eel ce ~i pune sufletul pentru prietenii siH n-are nimeni (v. In 15, 13). Chiar daca mama §i copiii ar fi pierit, ea ar fi implinit pana la capM porunca: sa vii purtaii poverile unul altuia, ~i a$U ueti implini legea lui Hris-

50

NEVONrA IUBJRU

tos (Gal. 6, 2). Ea a luat asu pra sa toata povara aeelei marne ~i a copiilor ei ~i a purtat-o, ~j asta ar fi fost de ajuns. Asta insa nu este totul: mama si copiii au fost salvati, au trait dupa aceea ani multi, doi dintre ei inca mai traiesc, Ei traiesc insa ca in lumina acestei morti; mama mi-a zis odata: IIToatii viata am trait eu nadejdea ca vom trai in asa fel ca lurnea sa nu raman a in paguba prin moartea acelei Natalii". Despre Natalia nu stiau nimic ~i nu stiu nimic, in afara de faprul ca si-a dat viata pentru ei. Ei ~tiu insa ca 0 asemenea viata ar fi inflorit, de-a lungul a multi ani, ca un arbore In ramurile caruia se pot adaposti 0 multime de pasari, dupa imaginea evanghelidl (v. Mt. 13, 32), di ea ar fi inflorit ca 0 mare frumusete ~i noima §i ar fi adus roade bogate. $i iala di acesti trei oameni care auramas vii prin moartea ei si-au luat sarcina de a fi rodul vietii ei.

Mi se pare di povestirea aeeasta poate captiva pe oricare dintre noi; am folosit-o de doua sau de trei ori in predicile pe care Ie-am rostit in Rusia ~i am V2ZUt ce ecou gasea ea in carnenii care au trecut prin grozavia primului razboi, !iii a revolutiei, ~i a celui de-al doilea razboi. Ecoul pe care 11 afla in noi este slab: admiram, ne mi-

51

MITROPOUTUL ANIDNIE DE SUROJ

ram - ~j atat. ~j totusi, este verba de o simpla provincials din centrul Rusiei, care nu era remarcabila dedit prin faptuJ di era 0 femeie cu inima, 0 £emeie in care impreuna-patirrurea era mai puternica decat orice iubire de sine, 0 femei care putea sa uite de sine insasi - in chip ascetic, cu osteneaIa, fara indoiala ca 'in lupta cu ea insa~ica altii sa poata trai, ~i nu doar cu viata fizica, ci pur ~i simplu trai, in toate intelesurile cuvantului.

lata eel de-al doilea exemplu, exernplu eroic, foarte, foarte mare], la care merits sa cugetam, Noi nu avem posibilitatea sa-l reproducem - si slava Domnului pentru asta! -, dar putem sa invatarn din el cum sa intelegern ceea ce s-a intamplat in Evanghelie; Natalia este pe intelesul nostru, ea este fuca a veacului a1 XX-lea, fiica a patriei noastre mama. Ea a trait acea tragedie pe care toti o traim direct sau indirect si ale carei ecouri traiesc in noi. In ceea ce v-am povestit Insa, m-am straduit sa stabilesc legatura dintre ea §i Evanghelie, dintre Petru ~i ceiIalti ucenici, dintre loan Botezatorul ~i Man tuito ru I Hristos, Incerca!i, asa cum rna straduiesc ~i eu, po mind de la acel simtarnant viu, direct, accesibil, pe care 11 starneste gandul la Na-

52

NEVOINfA IUBIRII

talia - 'incercap sa dati viata in voi in· ~iva istorisirii despre Hristos .. despre loan Botezatorul, despre ucenicii care dormeau, despre Petru, care s-a leea- dat de Invatatoru] sau 9i plangca. Incercati sa faceti legatura intre viata ~i singurullucru care ii poate da puterea de viata ~ calitatea de viata: eu Evanghelia, cu Hristos, cu Dumnezeu.

Taina iubirii

- CUVQl1t despre ciisiftoria crestini: -

M -am hotarat sa inchin cuvantul acesta problemei familiei ~i casniciei, Mi se pare di. intr-o lume a carei lege este arum dezbinarea, infruntarea, legaturile incordate dintre mdivizi, grupuri sociale ~i popoare, terna aceasta este extrern de importanta.

Casatoria e 0 minune pe parnant.

Intr-o lume unde toti ~i toate sunt in dezbinare, d~satoria e locul uncle doi oameni, rnultumita faptului ca s-au indragit unul pe celalalt, devin una, locul unde se termina dezbinarea, unde incepe 'infaptuirea vietii in unire. ~i 1n aceasta consta cea mai mare rninune a relatiilor omenesti: doi devin

dintr-o data 0 singura personalitate; dintr-o data, doua persoane, Intrueat s-au indragit una pe alta :;;i s-au ac-

55

MITROPOLITUL ANTONIE DE susot

ceptat una pe alta pana la capat, desaviir§it, ajung ceva mai mare decat 0 pereche, decat pur si simplu doi oameni - ajung una.

La acest lucru fiecare trebuie sa chibzuiasca, pentru ca. a trai in dezbinare este chinuitor, este greu, iar lmpreuna este usor, este ceva 0.1 care suntem deprinsi. Interesele intelectuale, gusturile se deosebesc, !?i, ca atare, este foarte usor s~Hi spui: "vreau sa traiesc prin ceea ce rna intereseaza: unii traiesc pentru ca~tig, altii pentru cultura, altii cauta un ideal, tnSa eu sunt 0 unitate autosuficienta, imi sunt de ajuns eu insumi ... ", De fapt insa, aceasta naste dezagregarea societapi, dezagregarea umanitatii, In ultima instanta, nu mai ramane nimic din minunata unire care ar f putut sa fie lntre oameni. $i casatoria, dupa cum am spus, reprezinta minunea refacerii unitatii acolo unde aceasta nu poate f refacuta prin puterile omenesti.

Pentru aceasta insa trebuie sa pricepem ce este dragostea !iii cum ne putern lega intre noi prin dragoste, pentru cii dragostea e de mai multe feluri. Folosirn cuvantul acesta in Imprejurari foarte diferite. Spunem ca n iubim pe Oumnezeu, ca ne iubim parintii, ca ne iubim sotia, sotul, copiii; dar spu-

56

TAJNA IUBJRIl

nem, de asemenea, di iubim l~c~u~le dintre cele mai nemsemnate. In}OSlm acest uluitor, sfant cuvant, zicand: "iubesc inghetat~, iubesc plimb~,rile~ iubesc fotbalul, iubesc teatruL. . ~l

prin aceasta degradam . calit~tea ~u: vantului insusi si ne trezim pnzomen ai confuziei acesteia.

Dragostea este un 5enti~1ent UImitor, insa ea nu este numai un sentiment, ea e 0 stare a intregii fiinte. Dragostea incepe 1~. clipav cand" vad in tata mea un omsi stravad adancurile l~i, cand vad deodaHl esenta lui. Bineinteles.. cand spun: lIeu vad", asta nu i~seamna: "palrund eu mintea" sau vad cu ochii" r ci "patrund ell toala fiinta mea". Daca este ingaduit sa facem '0 comparatie, in acelasi fel se poate spune ca patrund fr~~useteade pilda, frumusetea mUZICll, ~rumusetea naturii, frumusetea open:1 d~ ": ta atunci cand stau 'inamtea e) uimit,

, " v

mut nefiicand altceva decat sa recep-

tez ~eea ce S€ afla in fata mea, nefiind in stare sa exprim asta prin vreun alt cuvant in afara de exclarnatia: "Doam~ nel Cat e de minunat!" Taina iubirii f~ta de om tncepe 'in clipacand ne uitam la el fara dorinta de a-I posed a, Hira dorinta de a staparu asupra lui, rn.ra dorinta de a ne folosi in vreun fel de

57

MITRorOUTULANTONIE DE SURO}

darurile lui sau de personalitatea lui, ci dear privim §i ne minunarn de frumusetea care ni s-a descoperit.

Cand rna aflu fata in fata ru un om pe care il vad eu ochii iubirii, nu ClI ochii nepasarii sau cu ai urii, ci anume cu ai Iubirii, atunci rna impartasese de omul acela, intre noi incepe ceva comun, 0 viafa comuna. Receptarea omului are loc Ia 0 profunzime care se afla dincolo de cuvinte, dincolo de emotii. Un credincios ar zice: "Cand il vad pe om in aceasta lumina, In lumina iubirii curate, vad in el chipul Iui Dumnezeu, o icoana". ~titi, fiecare dintre noi reprezinta 0 icoana, un chip allui Durnnezeu, tnsa noi nu stim sa ne aducern aminte de acest lucru ~i nu stim sa ne purtam unii eu altH'in mod corespunzator. Daca am putea sa ne amintim di in fata noastra se afla 0 icoana, un lucru sfant! Asta nu inseamna in nici un caz ea icoana cu pricina este In toate privintele preafrumoasa, Stirn eu totii ce se intampla uneori cu pieturile marilor maestri, sau ell icoanele, sau cu oricare opera de artaj cu orice forma de frumusete: orice frumusete poate f mutilata - indiferenta, imprejurarile, rautatea pot mutila chiar ~i eel mai

58

TAINA IUBIRU

frumos obiect. Atunci cand in lata noastra se afla insa opera unui maestru mare, un tablou mutilat, pangarit in parte, putem vedea In el fie stricaciunea, fie [rurnusetea ce s-a pastrat, Daca privim la acel tab lou, Ia orice opera de arta, CU ochii iubirii ce se minuneaza, vedern frumosul, iar pentru restul ne putem intrista, putem plange. ~i ne putem hotari, uneori, sa ne lnchinam toat3 viata refacerii a tot ce e vatamat in ace1 chip, in acel tab lou, in area opera de arta. Asta tine de dragoste: a privi la om ~i a vedea In el 0 frumusete de nerapit, iar totodata a te ingrozi de ceea ce viata a facut din el, a savar~it asupra lui Dragostea este tocmai extrema suferinta, durere pentru di omul e nedesavar~it ~i totodata minunarea pentru ca el este atat de uluitor, irepetabil de frumos. Si iata, daca privesd rnacar 0 data Ia om in feluI acesta, poti sa il indrage~ti in pofida a tot ce Ie sare in ochi altora.

cat de des nu se intampla ca celui Indragostit sa i se spuna: "Ce ai gasit la el? Ce ai gasit la ea?" - ~i ornul da raspunsul absolut delirant "Dar nu vezi ce minunata este, ce frumos este?" ~i se dovedeste di, da, asa ~i este, ornul eu prtcina e minunat, pentru ca eel care iubeste vede frurnusetea,

59

MITROPOUTUL ANTONIE m: SUOO]

iar eel care nu iubeste, sau e nepasator, sau ura~te vede doar ranile .. De lucrul acesta, iataJ' e foarte important sa nu uitam. Este extrem de important sa ne amintim ca dragostea este realisti pana la capat, ca ea il cuprinde in intregime pe om ~i ca ea vede, ea este vazatoare, insa in loc sa osandeasca, in loc sa se lepede de om, ea plange pentru sehilodirea lui :?i este gala sa i~i dea viata pentru ca tot ce-i bolnav, tot ee-l stricat sa fie indreptat ~i tarnaduit. Asta este ceea ce se numesre atitudinea "cu intreaga intelepciune" fata de om, acesta este adevaratul principiu al dragostei, cea dintai viziune serioasa.

Am vorbit deja despre dragoste ca despre 0 stare contemplativa, in care omul, privind fa altul, vede in el, dincolo de trasaturile lui exterioare, in pofida sunetelor glasuIui sau, in pofida a toate, .0 anumita adancims ce reprezinta pentru el 0 icoana, ce reprezinta pentru el 0 frumuseta. Aceasta frumusete a fost vatamata in parte de viafa, de trecut, de imprejurari, insa ea este aco1o ~i numai ea are insemnatate in acel om - desi, bineinteies, §i ceea ce este vatamat trebuie luat in considerare.

Daca este sa vorbim insa de contemplatie, putern oare sa vorbim ~i

60

TAINA IUBIRH

despre creerea unor relatii omenesti vii? A-L conternpla pe Dumnezeu, a contempla 0 icoana, a contempla frumusetea naturii, a privi cu atentie un tablou, a trai profund 0 muzica - toate aeestea sunt de Inteles; In ce fel in-

.

sa poate 0 asemenea contemplatie sa

duca la niste relatii omenesti autentice? Mi se pare ci raspunsul este acesta: contemplatia ell pricina ii deschide pe amandoi catre 0 stare In care ei pot sa se contopeasca in profunzime, pot, dineolo de orice cuvinte, sa se inteleaga ~i sa se simta unul pe altul. Stim cu tori luerul acesta din experienta, dar ce usor il dam uitarii.; Care dintre noi n-a stat ell cineva drag - cu marna, cu sotia, cu sotul, cu un prieten - la ceas de seara, cand amurgea, cand in jur totul se potolea? La 'inceput ~ discutie, apoi cuvintele deveneau tot mai rare ~i tacerea se asternea, insa ramanea in urma 0 anume liniste: ascultam eu luare-aminte sunetele: trosnetullemnelor in semineu, tidiitul reasurilor, departatele zgornote de afara; apoi, dispareau §i sunetele acestea, {ii se lasa 0 liniste aHH de adanca, 0 tacere a sufletului. $i iata ca in ti=icerea aceasta a sufletului simti dintr-o data ca ai devenit atat de apropiat prietenului, omului care se afla alaturi

61

MITROrOLITIJL ANTONIE DE SURDl

de tine. Aceasta nu este, bineinteles, o contopire in sensu 1 eli un om devine altul, ci in acela ca eei doi se unesc Ia o asemenea adancime de traire a ceIuilalt, ind\t nu mai este nevoie de cuvinte: ei sunt impreuni, .§i daca iubirea este indeajuns de profunda, ei au devenit un tot.

$i aces tea sunt vaIabile pentru disnicie in toate privintele - nu numai in privinta sentimentelor, nu numai in privinta imparta~irii de aceleasi idei, ci in privinta comuniunii trupesti. Atata doar eli trebuie sa ne amintim

r

trebuie sa §tim foarte bine di unirea trupeasca a eelor doi oameni ce se iubesc nu este inceputul, ci deplinatatea §i lirni ta relatiilor dintre ei, di doar atunci cand cei doi oameni au devenit una eu inima, cu mintea, cu duhul, unirea lor poate sa ereasdi, sa se descopere prin unirea trupeasca, ce devine atund nu lacorna posedare reciproca, nu daruire reciproca pasiva, ci taina cat se poate de autentica, adieel lucrare care vine drept de la Durnnezeu ~i duce drept la EL Unul dintre Parintii Bisericii din vechirne a zis di lumea nu poate exista fara taine, adidi fara ca anumite stari, anumite relapi dintre oameni sa fie suprapamantesti, ceresti, minunate; ~i~ continua

62

TAINA IUBlRIl

acelasi, disa toria, ca unire a doi oameni tntr-o lume dezbinata. reprezinfa 0 astfel de taina, de minune ce covar~e:;te toate relatiile naturale dintre oameni, toate startle naturale. ~i casatoria rrupeasca reprezinta, dupa invatatura unuia dintre Parintii Bisericii 0 taina asemenea Euharistiei, im-

, A A

parta~irii credinciosilor. In ce sens? I~ acela ca In Euharistie, prin puterea lui Dumnezeu, prin minunea iubirii care uneste ~i a credintei reciproce. credinciosul si Hristos devin una. Si in casrude (bineinteles, la alt nivel §i in. aIt fell, datorita credintei reciproce §i a iubirii reciproce, doi oameni depasesc orice dezbinare §i devin 0 singura ftinta, 0 singura personalitate 'in doua persoane. Aceasla reprezinta in acela~i timp deplinatatea casatoriei sufletesc-duhovnicesc-trup~ti ~i deplinatatea "intregii intelepciuni", cand cei doi se raporteaza unul la celalalt ca la ceva sfant ~i preschimba toate relapile lor, indusiv cele trupesti, intr-o taina, in ceva care se inalta mai presus de pamant §i se ridica la vesnicie.

In Sfanta Scripture, casatoria reprezinta expresia extremei bucurii, extrernei deplinatati. Aceasta nu este o deplinatate a odihnini, ci 0 sarba: toare a bucuriei §i a iubirii. Cea mal

63

MITROPOUfUL ANTONfE DE SUROJ

desava~ita imagine a ei ne este data prin asa-numita nuntii a Mieiuluil, adica prin unirea, prin bucuria intaInirii lui Dumnezeu Care S-a facut om, Care Si-a dat lumii toata viata Sa, toata fiintarea Sa, cu faptura; cand toate acestea au fost deja savar~ite. cand nu a rnai fost deja Infruntare, cand Dumnezeusi omul au fost uniti printr-o viata comuna. Si asta nu se margin~ te la om, ci creste din colo de el ~i cuprinde toata faptura, a~a Incat Apostolul Pavel a putut spune: va fi Dumnezeu totul iniru toti (I Cor. 15, 28).

Pe de alta parte, avem imaginea folosita de Apostol ~i care caracterizeaza Biserica drept Mireasa a Mielulu; (Apoe. 21, 9). Cine este 0 astfel de rnireasa? Mireasa, in esenta, este acea fata care a gasit in sine 0 asemenea profunzime ~i 0 asemenea tarie, incat a fest in stare, a putut sa indrageasdi un om cu iubire unica, irepetabila, fiind gata sa lase totul ~i sa fie cu el, sa 'il urmeze oriunde se va duceo lar cuvanrul Mief ne aminteste de mieluselul pascal vechi-testamentar, care a fost junghiat pentru prima da-

I Imagine<l este luata din cartea Apocalipsei lui loan Teologul (A poe. 19. 7), unde semnifica ~efinitiva unire a credinciosilor cu Hristos in Imparatia cerurilor (n. red. ruse).

64

TAlNA IUBIRlI

ta in noaptea cand evreii au fugit din Egipt: miel neprihanit $i nevinovat, victima a pacatului omenesc. Mai tarziu, aceasta imagine a fost transferata asupra Mantuitorului Hristos, 'intrucat El este Patimitorul fara prihana, Care a rabdat chinuri pentru eel oamenii au cazut de la Dumnezeu ~i au incetat sa mai fie oameni in deplinul inteles al cuvantului,

Asadar imaginea care ne este oferita in persoana Miresei Miclului este o imagine a dragostei tragice, a dragostei care strabate calea sa in tragica noastra lume constientizand pe deplin tragismul acesta, care accepta acest tragism nu ca pe un chin nedorit ~i res pins, ci ea pe 0 chemare, ca pe 0 participare §i la soarta lumii insesi, ~j la tainele lui Dumnezeu.

Amandoua aceste imagini ne vorbesc despre dragoste: despre drag~stea desavarsita, dragostea pana lacapat jertfelnica, dragostea triumfatoare. Intr-un vechi manuscris at Evangheliei este un pasaj unde Hpstos este intrebat: "Cand va veni Irnpara~ia lui pu mnezeu?" ~i Hristos raspunde: "Imparatia lui Dumnezeu a venit deja acolo unde nu mai sunt doi, ci unuL.".

65

MITROPOUTUL ANTONIE DE SUROI

Se poate pune atunci intrebarea: daca impara.!ia lui Dumnezeu a venit, 'intr-adevar, prin casatorie, care este legatura dintre aceasta Imparatie §i omul care alege viata de celibat? in Biserica exista doua insritutii ce par opuse una alteia: cli.satoria :;;i monahismul. Totodata, pentru orice om care apartine Bisericii, care reprezinta un madular al ei, care trfue§te viata ei, este absolut limpede ca in existenta ei, in esenta ei nu pot exista contradictii, $i, intr-adevar, dad e sa gandim problema casatoriei §-i mona hismului in esenta lor" devine limpede ca aces tea sunt, ca sa zicem asa, dona chipuri ale uneia ~i eceleiasi Biserici. in casatorie unitatea sare in ochi: doi oameni l~i unesc soarta 8§8 incat sa-~i petreaca impreuna toata calea lor pamanteasca. In monahism, ornul se departeaza de acea apropiere omeneascii personals ca re consti tuie bucuria §i plinatatea casatoriei, intr-o pregustare a vremii cand Dumnezeu va birui, cand va birui tot ce este mai bun In om. Da, monahul i~i refuza lucrul acesta, insa el nu refuza iubirea: in primul rand, din iubire fata de Durnnezeu, iar in al do ilea, din iubire fata de om. Monah poate sa devina doar omul care a constientizat ~i a acceptat

66

TAINA llJlllRli

suficient de profund tragismul acestei lumi, ornul pentru care suferinta lumii are 0 'insemnatate atat de mare, incat e gata sa uite eu desava~ire de sine insusi pentru a-si aduce aminte de lumea aflata in suferinta, in rupere de Dumnezeu, in lupta, ~i pentru a-~i aduce aminte de Dumnezeu 1nsusi, Care S-a rastignit din iubire fata de lume. ~i, ca atare, a intra in monahism nu inseamna nicidecum a fugi din Iume, Imi amintesc de un frate din Manastirea Valaam despre care mi-a povestit duhovnicul meu. Acela petrecuse in manastire cincizeci de ani, ,si tot nu voia sa primeasca tunderea. i~i petrecuse toata viata in nevointa, ~i totusi se socotea nevrednic de rnonahism. Parintele meu duhovnicesc, pe atunci Inca mirean care i~i cauta calea, I-a mtrebat: "Dar ce este monahismu], ce este monahul, de nu pop sa fii monah eu toate ca dud viata manastireasca?" ~1 acela a raspuns:

•

"Monahul este un om care se intris-

teaza §i plange din toata inima pentru durerea lumii, ~i Ia masura asta n-am ajuns indi" .

Dupa cum vedeti, atat in monahism, dtt ~i 'in disatoric radacina a toate este in dragoste, si, mai mult ded\t atat, in dragostea personals, con-

67

MlTROPOUTUl ANTONIE DE SURDJ

creta fata de lurnea in care traim, in constientizarea tragismului ei, iar totodata (§i asta l!;i pune amprenta poate di mai puternic, rnai vizibil, in disnicie) in bucuria pentru faptul di in aceasta lume tragica exists dragoste, exista unire, exista prietenie, exista asemenea legaturi intre oarneni, meat ea devine nu iad, ci posibil rai.

~i aid un mare rol atat in monahism, cit §i in disatorie i1 joaca nadejdea, inteleasa nu ca sirnpla visare, ci ca act al credintei, al eonvingerii triumfatoare, Sfanta Scripture ne spune ca nadejdea este deja pregustare a viitorului, dupa cum credinta este deja rncredmtare de cele nevazute. Nadejdea nu este visul di poate in viitor 0 sa fie mai bine. Pornind de la experienta prezentului (in pofida urnbrelor si, uneori, grozaviilor lui), vazand cit In mijlocul acestei zile pline de orori straluceste lumina, arde dragostea, ca lumina lumineaza cu adevarat Intru intuneric ~i ca intunericul nu poate nicidecum sa 0 biruie, ne urnplem, multumita nadejdii, de increderea cii pana la urma lumina va birui. Aceasta este nadejdea noastra ~i aceasta este credinta noastra, ~i pe ele poate sa creasca biruinta iubirii atat in monahis'm, cat ~i in disatorie.

68

TAINA lUBlRl1

Credincio~ii, ca ~i necredinciosii, sunt ingrijorap in zilele noastre de lipsa de trainicie a disatoriilor si de suferinta pe care aceasta lipsa de trainicie 0 aduce atat sotilor, eat si copiilor. Multi sunt ingrijora!i de dezagregarea farniliilor ~i de lipsa de b~curie a vietii familiale, lipsa de bucurie care domneste acurn peste tot. Asta se intamplat intr-o anumita masura, d~oareee idealul disatoriei, ce exista candva, a devenit acum de neinteles pentru oameni. Multi privesc d\satoria pur §i simplu ca pe 0 intelegere particulara. Ei se simt oameni aparte, in afara societatn, ~ ca atare U se pare cit au dreptul sa se poarte asa cum vor.

Multi privesc disatoria dit; punet de vedere pur social-politic. In acest caz, familia devine nu mai mult decat o partidca, 0 foarte mica particica din aparatul social-politic, care ii irnpune 0 povara considerabila, iar aceasta povara este eateodata cu neputinta de suportat. Daca e sa aprofundarn Callzele acestui fapt sau felul cum oarnenii se casatoresc in ziua de astazi, ei ar putea fi impartiti, mi se pare, in cateva categorii.

Unii se casatoresc (mai bine zis traiesc impreuna) pentru ca se plac, pentru ca 'intre ei exista 0 atractie fizica

69

MITROPOUTUL ANTONIF; DE SUROI

sau psihologica. Acestia nu cauta in casatorie infaptuirea vreunui scop, nu vor sa ajunga undeva, Ii se pare ca d aca pot sa se satisfaca unul pe celalalt trupeste ori sufletests au obtinut deja totul. Pentru asta ei nu cauta nici binecuvantarea lui Dumnezeu, nici sa se incorporeze in societatea orneneasca ~i sa adudi in ea ceva nou.

Alpi cauta casatoria pentru ca Intre ei exista 0 potrivire sufleteasca, trupeasca, dar totodata au ~i un ideal in eomun. Ei vor sa stea nu fata catre fata" ci umar la umar: nu vor sa i~i petreaca viata in contemplare reciproca Ili In satisfacere reciproca, ci vor sa pa§easca Impreuna in viata :;i sa creeze viata. In functie de convingerile lor, unii - cei necredinciosl - vor construi o societa te iara Durnnezeu, insa vor ca uta in ea toata profunzimea accesibila lor in privinta omului; altii -cei credinciosi - vor cauta 0 alta dimensiune. Unii cred pur ~i simplu intr-o divinitate nedefinita, intr-o putere suprema, ~i pe de 0 parte vor cauta binecuvantarea aeestei puteri, un cuvant bun spus in numele acestei divinitati, iar pe de alta se vor gandi cum sa ereeze 0 casatorie care sa fie rnai mare dedit omul, care sa fie atat de mare .. indit sa devina atotomeneasca,

70

TAINA IUBIRII

Cei ce ned intr-un Dumnezeu definit (acum voi vorbi din punctul de vedere a] crestinului) vor cauta infapluirea casatoriei dupa modelele care ni s-au dat in Biserica crestina: disatoria ea unire, casatoria ca imagine a vietii vesnice, Despre casatorie ca unitate am arnintit deja. Pe langs asta, exista in casatorie 0 dimensiune vesnica, pe care poate cit eel mai bine a exprimat-e scriitorul francez Gabriel Marceil. Acesta scrie: "A-i spune omului: te iubesc inseamna a-i spune: vei trai vesnic, niciodata nu vei muri ... " .

In aoeasta privinta, disatoria nu reprezinta pentru crestin ceva static, iar slujba disatoriei nu reprezinta 0 forma sociala. Casatoria este un fenomen dinamic, este construire: toata puterea ei consta In miscare, in nazuinta catre un scep bine definit ~i in semnificatia ei atotomeneasca. lar randuiala savarsirii ei in societatea crestina nu este 0 forma religioasa de "mregisttare",. ci un mijloc profund, pedagogic, prin care Biserica vrea sa ne descopere ce este dragostea ~i cat de p:ofunde sunt legd:lurile dintre oameni.Jn acest sens, orice slujba cre~tina reprezinta, pe de

I Cobriel Marcel (l88Q-1973) - filosof, dramaturg .~i critic catolic francez (n. red. ruse).

71

MITROPOLITUL ANTONIE DE SURDJ

o parte, 0 expresie lirica, personala, a sentimentelor omenesti, insa pe de alta are ~i 0 semnificatis sirnbolica,

Ce este simbolul? Nu este imagine, nu este parabola, nu este tablou, nu este ilustratie, Deosebirea dintre simbol §i definitie iala in ce consta: definitia se straduie, pares, sa puna hotare obiectului sau. Ea se straduie sa sesizeze ~i sa exprime totul pe cat se poate, indeobste, exprima. Simbolu], dirnpotriva, arata intotdeauna spre exterior. Cel mai simplu ar fi sa explicam sensu] simbolului astfel: dad) ii aratam. cuiva reflectia cerului in apa

. ,

prima lui miscare va fi nu sa se uite in

lac, ci ca, intorcandu-i spateJe, sa priveasca in sus. Acesta este principiul simbolului: se Infati§eaza ceva pamantesc ca sa se arate ceva ceresc; se infati§eaza ceva ce poate fi sesizat eu sirnturile ca sa se arate ceea ce poate fi cunoscut doar in adancurile omului §i prin perceptia cea rnai profunda. Slujba, ritualul pe care lJ savarsim in Biserica spune in aoeasta privinta foarte multe lucruri despre felul cum sunt relatiile ornenesti, profunde, de dragoste ~i de reciprocitate: ~i la acestea trebuie, rni se pare, sa reflecteze ~i credinciosii, ~i necredinciossi - eredinciosi! pentru cii top trebuie, pe ba-

72

TAINATUBIRJI

za experientei dobandite, sa regandim ceea ce ni se pare ea stirn de mult. lac daca in ritualul acesta este eeva de pret (§i n-ar fi rezistat in societatea omeneasca dad in el nu ar fi fost semnificatie §i profunzime), poate ca atat credinciosii, cat §i necredinciosii vor descoperi ceva nu numai despre Dumnezeu, ci ~i despre om, despre relatiile care alcatuiesc insusi nucleul

.

vietii omenesti: despre dragoste, des-

pre disatorie, despre familie.

Dupa cum am spus deja; unul dintre scopurile aces tor cuvinte de invatatura este nu numai de a Ie lamuri credinciosilor profunzimea ~i sernnificatia ritualurilor, ci de a face ca 'iii necredinciosul sa 'inteleaga ritualurile acestea. Si asta nu numai ca eel credincios sa devina mai acceptabil ~i mai usor de inteles pentru oamenii nereligiosi, ci pentru ca ritualurile Bisericii, ce :i~i au radacinile in experienta ~i credinta a mii de ant ne descopera adeseori prin imagini, prin simboluri, profunzimi ale experientei omenesti a dragostei, bucuriei, amaraciunii care nu numai ca pot fi folositoare eredinciosului, ci i'i necredinciosului ii pot deseoperi 0 anumita profunzime a propriului sau suflet §i a propriei sale vieti,

73

MfTROPOUTUl ANTONfE DE SURO)

Toti credem ca stim ee este dragostea ~j ca stim iubi, De fapt, foarte adeseori stim doar sa ne infruplarn din relatiile ornenesti, Credem di iubim un om pentru ca avem un sentiment de deliciu fata de el, pentru ca ne este bine cu el- insa iubirea este ceva mult mai mare, mai pretent.ios ~i diteodata, tragic.

In dragoste exista trei aspecte. In primuJ rand, omul care iube~te dil, vrea sa dea. Pentru a da insa, pentru a da in chip desavar§itl pentru a da fara sa-l provoace durere celui care prirneste, trebuie sa ~tie sa dea, Cat de des dam nu din dragoste, dragaste adevarata, plina de abnegatie, generoasa, ci pentm ca atunei cand dam cre~te in noi sentirnentul propriei irnportante, propriei grandori! Ni se pare d'i a da este un rnijloe de a ne afirrna, de a ne dovedi noua inliine ~i eelorlalti propria importanta. A prirni de Ia cineva e insa faarte dureros in aceste conditii. Dragastea poate da numai atunci cand uitii de sine, cand omul da - cum a zis unul clintre senHorn germ ani - a~a cum dinta pasarea, din prisosul inimii: nu pentru ca ii este pretins, stars darul, d pentru di a da este 0 dmtare a sufletului, es-te 0 bucurie in care poti sa te uiti pe

74

TAINA IUBlRlI

tine insuti de dragul bucuriei altuia, Aceasta dragoste, care stie sa dea, este mult mat rara decat ne tnchipuim.

Pe de alta parte, dragostea trebuie sa stie sa primeasca - dar a primi estel uneori, eu mult rnai greu decat a da. ~tirn cu totii cat de chinuitor e sa primesti ceva, sa accepti 0 binefaoere de la un om pe care fie ca nu-l iubesti, fie ca nu-l respecti; este ceva lnjositor, jignitor. Vedem aceasta la oopii: cand cineva pe care ei nu-l iubesc, cineva in a dirui dragoste ei nu cred, Ie da un cadou, le vine sa 11 cake in picioare, pentru ca ii jigneste p~ma in adancul suflerului. ~i iata d'i pentm a ~ti sa dai §i sa primesti trebuie ca dragostea celui care da sa uite de sine, iar eel care primeste sa il iubeasca pe eel ce da ~i sa creada neconditionat in dragostea lui. Trimitandu-si una dintre monahii sa ajute saracilor, ascetul occidental Vincent de Paul i-a zis: "Tine minte: 0 sa ip trebuiasca toata dragostea de care e in stare inima ta ca oamenii sa-ti poata ierta binefacerile ... ", Daea ne-am aduce arninte mai des de Iucrul acesta, ne-am mira mai putin ca cei din [ur ne cer ajutor ~i-l prim esc de la noi fara bucurie, cateodara chiar cu strangere de inirna.

75

MlTROPOUTUL ANTONIE DE SUROJ

Chiar ~i atunci uncle atat a da, cat ~i a primi e 0 sarbatoare, 0 bucurie, rnai exista 'insa ~i 0 alta latura a dragostei, de care noi uitam, Este vorba de jertfelnicie. Nu in sensul in care ne gandim noi de obicei Ia aceasta - de pilda, Cel omul care if iubeste pe altul e gat a sa rnunceasca pentru el, sa se lipseasca pe sine de ceva ca acela sa primeasdireea ce-i trebuie, di parintii se pot lipsi chiar si de strictul necesar pentru ca odraslele sa fie satule ~i imbracate ~i sa primeasca uneori bucurie de pe urma unui cadou. Nu, ci jertfelnicia de care vorbesc eu este rnai severa, se refera la ceva mai launtric, Ea consta in aceea ca omul sa fie gata, din dragoste fat,a de altul, sa se dea lntr-o parte. $i luerul acesta e de mare lnsemnatate. Caci uneori se intampIa astfel intre sot ~i sotie: ei se iubesc unul pe altul puternic, tare, gingas, cu bucurie. ~i unul dintre ei este gelos pe sot sau pe sotie - nu datorita cuiva din prezent poate fi pusa sub semnul mtrebarii iubirea 10f, ci datorita trecutului, De pilda, sunt indepartati prietenii sau prietenele din copilarie: sunt impinse undeva in adancul amintirilor trairile din trecut. eel ee iubeste la nebunie ar vrea ea viata sa inoeapa numai din clipa intalnirii ell eel iu-

76

TAINA IUBIIUI

bit. Iar tot ce a fost inainte, toata bogaria vietii sufletului, relatiilor i se pa~e pTi~ejdios - acest cev~ care traieste in afara de el in sufletul fiintei iubite. Acesta este unul dintre lucrurile cele mai primejdioase. Pentru ca omul nu poate incepe sa traiasca dintr-o anumita zi, fie aceasta chiar cea rnai luminoasa, a intalnirii cu ornul iubit ~i drag. El trebuie sa traiasca chiar de la inceputul vietii sale. $i eel care iubeste trebuie sa accepte taina trecutului ca atare ~i sa 0 ocroteasca, sa 0 pastreze; trebuie sa admita ca in treeut au fost astfel de legaturi ale fiintei iubite cu parintti,cu prietenii, ell prietenele, astfel de intamplari de viafc' la care el nu va fi parta~ altfel decat printr-o iubire oerotitoare, ginga~a, plina de respect. Si aici ineepe domeniul oe poate fi numit "at credintei": al credintei nu doar in Dumnezeu, ci a credintei redproce a unui om in celalalt.

Omul 'incepe sa-l iubeasca pe altul fiindca deodata, pe neasteptate chiar pentru sine msusi, vede el ceva ce nu a rnai vazut niciodata. Se intampla ca tinerii, fetele sa apartina unui cere cornun, sa traiasca alaturi, sa lucreze impreuna, sa ia parte la viata sociala. $i deodata cel care pana atunci nu era remarcat de nimeni devine centrul in-

77

MITROPQlmJL ANTONIE DE SUROJ

teresului alteuiva din cercul acela; intr-un anumit moment, un om l-a vazut pe altul nu doar cu ochii, ci cu 0 anumita patrundere a inimii iii a minpi. Si ornul acela, care era doar unul dintre multi, devine deodata unic, El apare atunci cu 0 noua frumusete cu

, ,

o noua profunzime, eu 0 noua msem-

natate, 0 astfel de viziune poate sa tina ani, poate sa tina intreaga viatii Dar dHeodata, dupa ee trece 0 vreme, viziunea aceasta paleste (asa se intampla cand soarele dispare din fereastra ~i deodars stralucirea ferestrei ell pricina pate§te). $i iata ca in acea clipa intra in scena credinta - credinta iata in ce sens: credinta ca ineredintare di ceea ce a fost vazut eandva, iar arum a devenit nevazut, este neindoielnic. Cu aceasta credinra toti traim, mai mult sau mai putin, Exista momente de intalniri deosebite, profunde, tulburatoare: dupa aceea ne intoarcem la viata obisnuita: dar ajungand din nou fata in fata eu omullegat de acea traire, stim ca ceea ce vedern noi nu e intregul om, ea in e) exista 0 profunzime pe care acum n-o mai putem zari. Si ne raportam la omul acela intr-un fel nou, Luerul acesta apare foarte limpede ~i inrr-o serie de nlgaciuni din slujba cununiei.

78

TAINA IUBIRll

Vorbind despre casatorie, despre relatiile dintre sot ~i sotie, am amintit cit in afara dragostei, adica a atractiei tandre, infiaci'irate ~i line pe care o simte un om lata de altul, aces tor relatii Ie este inerenta §i credinta, La inceputul slujbei logodnei ne rugam ea Domnul sa Ie trimita eelor care se pregatesc sa se runune nu numai dragoste reciproca desavar:;;ita, eu pace, nu numai ajutorul Sau, ci ~i unite de ruget si credmta tare. Si, bineinteles, eel dintai lucru care ii vine in minte credinciosului este: "Da-ne, Doamne, credinta tare In Tine, §i totui 0 sa fie bine ... ",

A~a este: insa aici e ~i un alt aspect.

Nu pot exista relatii adevarate, autentice, daca 'intre sot !?i sore, intre mireasa ~i mire nu exista credinta redproca, adica pe de 0 parte adevarata incredere, iar pe de alta parte credinciosie, Lucrul acesta ate mare insemnatate, ~i se vadeste foarte limpede in continuarea slujbei, cand se citeste rugaciunea unde este pomenit fiul risipitor. Acesta a plecat de acasa, a dus o viata desfranata, urata, s-a cait silit de imprejurari ~i s-a inters acasa. Ce s-a lntamplat? Tatal sau il intampina, fuge catre el, II imbratiseaza, 'il saruta, §i atunci cand fiul ii spune tatalui:

79

MITROPOLITULANTONIE DE SUROl

am gre$il la Cer ~i lnaintea ta, nu mai sunt urednic sa rna numesc fiul tiiu, taun nu-l lasa sa mai spuna ultimele cuvinte, pentru di el poate Sa fie un fiu nevrednic, msa nu poate fi nimic mai putin decat fiu. Iar in continuare tatal nu il intreaba de nimic; Ii ajunge ca fiul sau s-a intors acasa. Nu-I intreaba dad se caieste, daca ii pare diu, daca ii e rusme pentru trecutul sau, nu-l intreaba daca e gata sa se schimbe; ii e de ajuns ca fiul sau s-a intors ca sa creada in el pana La sfar~it.

$i iata dl II rugam pe DornnuJ sa daruiasca 0 astfel de credinta 0 astfel

. ,

de incredere, cerern ca ea sa se pastre-

ze intreaga viata mtre sot §ii sotie, A'§a incat dad se va intampla ceva intre ei - cearta, neintelegere, chiar necredinta - §i unul dintre ei se va intoarcs §i va zice: am venit la tine, eel care a ramas credincios sa ~i intinda bratele si sa spuna: in sfa~it! te-am a§t~ptat atat de mult, te-am asteptat atat de mult ... Si daca eel vinovat va zice: poti sa rna ierti?, celalalt dear sa-l imbraJi§eze, sa il sarute §j sa. nid nu rnai aminteasca de trecur, Aid este nevoie de credinta, de credinta care poate lua nastere doar din acea dragoste de cafe am vorbit in alte randuri: dragostea vazatoare, dragostea contem-

80

TAINA IUBIRII

plativa, dragostea patrunsa, care po<" te vedea in treaga frumusete a omul chiar in momentul cand frumusete.

,

aceasta s-a mtunecat ori ceva in ea a palit. Deoarece nu este frumusete care sa fie schilodita de tot :in om: dragostea pentru el, credinta in el pot reface ceea ce s-ar fi parut ca nimeni !? nimic nu poate reface nici cu pedeapsa, nici cu invatatura. ~i asta vedern tot timpul in Evanghelie. Vedem cum ii intampina Hristos pe pacato:;i: El nu Ie reproseaza nimic, EI nu Ie pune intrebari despre viata lor trecuta sau prezenta, El ii Iubeste, ~i ca dispuns la dragostea care se da in dar, care se da ca dar, omul se aprinde de recunostinta, §i datorita recunostintei devine vrednic de aceasta dragoste. EI poate fi iubit, dar nu pentru ca este vrednic: el poate inva~a sa fie vrednic, pentru cit e iubit. Este 0 zicatoare: "Iube§te-ne negrisori, pentru ca albisori ne iubeste oricine", Dragostea adevarata §tie sa il iubeasca pe om "negri~or", §j va voi da un exernplu de asemenea atitudine: una dintre ceIe mai scurte rugaciuni de inceput din slujba logodnei,

Am vorbit deja despre faptul ca omul este iubit nu pentru ceva anume, ci, dimpotriva, el poate deveni in-

81

MITROrOLOUl ANTONIE DE SUROj

sernnat, minunat, pentru ca e iubit. in cea de-a doua rugaciune din slujba 10- godnej se spune ca Dumnezeu a ales Biserica din mijlocul paganilor ea pe o fecioara curata. Dad! Yom medita Ia lucrul acesta §i ne Yom mchipui: "Cine era aceasta Biserica? Biserica suntern nOI toti - §i eu, §i tu, ~i toti prietenii nostri; §i etunci, cum putem sa spunem ca Dumnezeu ne-a ales ca pe o fecioara curata? Top suntem paditosi, toti avem neaiunsuri, to!i suntem stricati mtr-o masura insemnata - ~i atunci, cum se face ,ca Dumnezeu a putut sa ne priveasca §i sa ne aleaga ca pe 0 fecioara curata?" Treaba este cia Dumnezeu vede potentlala frumusete care este in noi, vede in noi ceea ce putem 6, ~i ne primeste de dtagul a ceea ce vede. Si pentru di suntem iubiti, pentru ca s-a mlamplat eu noi minunea aceasta, di cineva a vazut In noi nu uratul, ci preafrumosul, nu raul, ci binele, nu hadut ci minunatul, putem incepe sa crestem - sa crestem din minunarea in fata iubirii acesteia, sa crestem din minunarea in feta faptului di. prin aceasta dragosre ne-a fost arlitata propria noastra frumuse~e, pe care nici nu 0 banuiam, Vorbesc, bineinteles, nu de frumusetea exteri-

. - ,

oara, superficiala, cu care ne Iaudam

82

TAINA IUBIRII

toti: cu trasaturiJe fetei, cu mintea, cu intuitia, cu ta1entele - nu, ci despre 0 alta frumusete.

$:i trebuie sa ne arnintim, iata, cil unicul mijloc de a-I renaste pe om, unicul mijloc de a-i da omului posibilitatea de a inflori deplin este a-I iubi - e-l iubi nu pentru virtutile lui, ci in pofida faptului di el este imperfect, a-I iubi pur §i simplu pentru caeste om §i pentru di omul este ca atare at at de maret§i minunat. in asta putem crede mtotdeauna. Noi nu putem vedea asta intotdeauna - dear ochii dragostei ne pot ingadui s-o zarim, Ornul poate fi privit eu ochi nepasatori, §i atunci nu vedem nimic, ci bagam de seama door manifestarile exterioare, trasaturile tetei, apredem omulla fel cum apreciern toate celelalte: un caine, un cal sau un obiect pe care vrem sa il cumparam. Trebuie sa ne deprindem a privi ornul asa cum este el in adancu I adanculu] sau, 'in ins3~i esenta sa, §:i sa ne raportam la eI in mod corespunzator, Asa Se raporteaza la noi Dumnezeu. Dumnezeu nu ne lubeste pentru ca suntem buni, Dumnezeu este milostiv £afa de noi nu pentru ca meritam mila sau dragoste: EI pur ~i simplu ne iubeste, Dad suntem in stare sa fim recunoscatori pentru fa p-

83

MITROPOUTUL ANTONTE DE SURal

tuI ca cineva - Dumnezeu sau un om - poate sa ne iubeesca iara nici un temei, pur §i simplu pentru di inima lui se revarsa catre noi, putem deveni alti oameni. $i in casatone lucrul acesta are 0 importanta atat de mare, atat de importanta este aceasta credinta in om §i aceasta capacitate de a ne aminti di numai prin dragoste se po ate face din el - nu, nu din el, ci poate fi ajutat sa devina ceea ce e) doar poate fi, asa cum l-a planuit Dumnezeu, numai prin dragoste poate fi adusa la lumina intreaga lui frumusete.

In vechime, randuiala logodnei, adica partea pregatitoare a slujbei cunuruei, se savar~ea in pridvor, in acelasi loc unde se savan~ea slujba ,,1a facerea catehumenului" dinainte de Botez, deoarece aceasta nu este Indi deplinatatea, ci un pas pregatiror catre aceea ca cei doi sa devina una, catre aceea ca ei sa intre in deplinatatea bisericeasca. Mirele ~i rnireasa veneau si stateau in pridvor unul langa altul; se adueeau inelele care aveau sa le fie date; preotul iesea eu lumanari pentm mire ~i pentru mireasa: dupa aceea erau caditi, adica li se dadea aceeasi cinstire care se da la sluibe icoanelor sau preotului, ce reprezinta 0 icoana vie a lui Hristos, pentru

84

TAINA IUBIRJI

ca Biserica vedea 'in ei chipul viu allui Dumnezeu, §i acestui chip i se dadea cinstire §i cadire,

In continuare, preotul rosteste ecfonisul: Bine este cuvantat Dumnezeul nostru.: Cum sa nu-L binecuvantam pe Dumnezeu pentru faptul ca 'j~ lume, unde totul e dezbinare, tensiune, negare reciproca, ades~ori vr~jba, .. n~intelegere, doi oamem s-au md rag It, au vazut unul in celaIalt frumusejea vesnica §i au hotarat sa se inalte mai presus de, sa biruie tot ce poate sa ii desparta, au hotarat sa devina una, 0 singura personalitate in doua p~:soa~ nell Cum sa nu dam multumita lUI Dumnezeu pentru aceea ca pe pamant se savar§e:?te 0 asemenea minune, care ne vorbeste in chip de taina despre faptul di dezbinarea a ajuns deja la sfar~it si s-a Waptuit unitatea?!

Dupa aceea, Biserica se ro~g~: s.e roaga pentru pace, care poate fi tnrmsa numai din Ceruri; se roaga pentru mantuirea mirelui ~i a miresei; se roaga pentru pacea a toata lumea, pentru sfantul locas unde se savar~e~te slujba ~i pentru toti eei ce cu credinta, eu evlavie, ell frica de Dumnezeu - altfel spus ell cu tremur in inima - au venit sa ia parte. Biserica se roaga p~ntru mire ~i pentru mireasa, ca sa le fie da-

85

MITROPOLITUL ANTONIE DE SURD)

ta iubire desav8f§ita, iubire pasnica §i aiutor de la Dumnezeu, pentru ca viafa Ii va apasa tot timpuI, viata va tinde mereu sa strice unirea inca firava, imatura, care s-a format intre ei; Biserica se roaga §i pentru ca ei Sa fie paziti in unire de cuget, pentru ca ei sa aiba 0 singu ra dorire, 0 singura inima, 0 singura orientate, !li pentru ca lor sa Ie fie data credinta tare - credinta unul

. ,

'in celalalt, credinta in Durnnezeu,

.

credinta in faptul ca este cu putinta

sa biruie, sa depa§easdi toate greutatile care sunt sau care pot sa apara intre ei. Cuvantul credinta inseamna §i fldelitate: ca ei sa ramana credinciosi unul altuia intr-o prietenie adevarata. ~titi ce inseamna cuvantul prietenie. Prietenul e un al doilea "eu", alter ego, cum se spunea in antichitate, omul la care pop sa privesti §i sa te vezi reflectat in el pe tine insuti, insa curat, sfintit, ca §i cum ai vedea in el propria frurnusete reflectata in oglinda ochilor iubitori, inirnii iubitoare. Se roaga Biserica ca sa le fie data drept rezultat viata neprihanita, nunta cinstita. ~i indi Ii mai rnultumirn Domnului, Care in lume, unde totul este faramitat prin dezbinare, i-a adus l'ntru unire, intru legarura dragostei nestricate, pe aeesti doi oameni.

86

TAJNA IUBIRIl

tn prima rugaciune pe care 0 roste§te preotul - cu voce sdizuta, dar in auzul celor de fata - ii pomenim pe Isaac :;;i pe Rebeca. De ce au fost alesl ei? Pentru Q, dupa cum istoriseste Veehiul Testament, Avraam si-a trimis sluga in patria pe care 0 para,sise de multii vreme ca sa caute aco- 10 mireasa pentru fiul sau (Fac. 24). ~i Dumnezeu i-a faga.duit ca-i va arata printr-un semn pe cine sa aleaga. Asadar Rebeca a fost mireasa aleasa de Dumnezeu a lui Isaac. $i noi ne rug~m ca in cazul dat §i mire Ie, ~i mireasa sa fie unul pentru celalalt alesi de Durnnezeu, asa incat, pe langa faptul di se plac, d. Ii apropie situatia lor din lume, din societate, sa fie ~i ceva mai adanc la temeHa intainirii lor. Ca ~i cum Dumnezeu le-ar fi zis: "lata mireasa ta, iata mirele tau, ti-I dau pe ornul acesta pe veci ca obiect al iubirii talc, §i pe tine lui ca obiect al iubirii lui".

in continuare, in cele ce se citesc din Sfanta Scriptura Ia slujba cununiei ni se va spune di rnireasa §i mirele trebuie sa priveasca unul la celalalt cum priveste Hristos la Biscrica §.i cum priveste Biserica la Hristos - cu toata dragostea, cu toata viata, cu toata nazuinta, lata. de ce sunt pomeniti

87

MITROPOUTULANfONIE 010: SUROI

aid Rebeca I:;'i Isaac. Si fiecare dintre noi, cand i~i alege mirele sau mireasa, trebuie sa-§i puna intrebarea: "De ee il/o aleg? Pentru niste insusiri extericare, pamante-i0; sau pentru ca Intre noi s-a sava~it 0 minune?"

Pe urrna, preotuI le da rnirelui si miresei inelele, iar acestia le schimba intre ei de trei ori, ca ~i cum ar spune de trei ori: .Da, fae iucrul acesta in mod series, aceasta nu este 0 miscare de 0 dipa a sufletului, ci 0 actiune bine chibzuita", ~i preotul rosteste: se logodesie robul lui Dumnezeu iroaba lui Dumnezeu) ... In numele Tatiilui ~i al Fiului fi al Sf6ntului Duh. Prin aeeasta se savanje~te primul pas al unirii lor. Acum, ei stau in picioare cu lumanarile ;;i inelele.

In vechime, erau multi oameni ce nu stiau sa scrie, ci puteau doar sa adevereasca 0 scrisoare sau un document printr-o pecete, ~i un rol hotarater era jucat de acel inel pe care se gasea pecetea personala. Documentul pecetluit cu acea pecete era de necontestat. Tocmai acest ineJ este amintit in slujba logodnei. Cand un om i-a dat altuia inelul, asta inseamna ca 'ii incredin~eaza viata sa, cinstea sa, avutia sa - totul. Si iata, cand cei care se cununa schimba intre ei inelele (anu-

88

TAINA IUBIRI1

me am zis schimbii inire ei, pentru ca fiecare dintre ei l§i pune la inceput melui ~i dupa aceea, inainte de a-I lasa pe propria mana, il d§ de trei ori sotuhii sau/soatet sale), cand sotii schimba mtre ei inelele ei i~i spun parca: "Ma 'incred neconditionat in tine, rna incred in tine, .rna incred tie pe mine insumi". $i, bineinteles, nu poate avea loc un asemenea schimb al inelelor Intre oameni care savarsesc door 0 casatorie de forma sau una €ara intentia de a zidi 0 viata comuns de la mceput ~i pana la rea de pe urma zi,

Inel i-a pus in deget fiului risipitor tatal din pilda Domnului. Thnarul a plecat de acasa ... s-a Iepadat de el si s-a inters pocamdu-se, $i tatal nu i-a zis nici macar un cuvant de mustrare. Vazandu-l cit se intoarce 'in casa parinteasca, s-a grabit sa-i iasa in intampinare, I-a lrnbrap§at .. ca ~i cum I-ar fi mangaiat: "Da .. ai gresit, ai fost atat de crud cand ai plecat de la mine ~i de la fratele tau ~i de la toti care te iubeau, dar inimile noastre ti-au ramas credincioase". ~i-a chemat pe loc slugile si le-a zis: "Aducep sandalele, aduceti haina pe care 0 purta inainte" ~i, in cele din urma, Ii da inelul (Le. 15, 22). Prin insusi acest fapt tat~H ii spune fiului: "De vreme ce te-ai inters

89

MITROPOUTUL ANTONIE DE SUROJ

Ia mine, de vreme ce ai aratat ca vrei sa-mi fii iara~ fiu eredincios, nici macar nu te mai intreb cum ai trait, pentru ce ai trait: te primesc cu toata increderea. Pentru ca. dupace ai trecut prin experienta necredinciosiei, dupa ce ai trecut prin experienta suferintei, a In~elarii de catre prietenii care voiau sa stie de tine doar atata timp cat erai bogat, arum imi vel fi credincios pam la sfar~it - nu rnie personal, bineinteIes, ci credincios iubirii noastre, prieteniei noastre, Dumnezeului nostnr".

Asa vorbeste tatal, msa aceeasi 'insernnatate 0 are ~i inelul. Si clnd sopi fac schimb de inele, prin aceasta i~i Higaduiesc unul altuia ca dad! vreodata se va intampla ceva mtre ei, dace va avea loc vreodata vreo cearta sau chiar vreo infidelitate din partea unuia fafa de celalalt, vreo tradare, vreo In§eUiciune, vreo nedreptate, iar vinovatul se va intoarce, sa nu i se reproseze nimie. Fiindea se va intoarce ~i va zice: "lata, am venit: poti oare sa rna primesti, sau inima ta s-a racit, sau dragostea 18 pentru mine a murit?" ~i raspunsul va fi: "Bineinteles, vino, bineinteles, te iubesc 21§a cum te iubearn lnainte! Dragostea mea era candva saltare de bucurie; cand al plecat, dragostea mea a deve-

90

TAINA IUBIRII

nit durere arzatoare, asteptare, dor - iar acum dragostea mea a devenit din nou saltare de bucurie, mai lurninoasa, mai adanca, mai triumfatoare §i cu mai multa mcredere in noi in§ine dedit inainte ca tu sa fi plecar". Caatare, facand schimb de inele, sotii i~i fagaduiesc unul altuia §i credinciosie, §i incredere unul in celalalt = incredere care merge mult mai departe de orice tradare sau cearta: ~i e un lucru atat de minunat!

Dupa ce au facur schimb de ineIe, viitorii sop sunt acum logoditi, ~i incepe slujba propriu-zisa a cununiei, Cununia este punere a cununilor imparat~ti asupra mirelui §i a miresei; la insemnatatea acestui fapt ne vom intoarce peste cateva minute. lata msa ce se savarseste arum in sfantul locas, Preotul merge inaintea perechii spre analog, adica spre rnasuta care se afla in mijlocul bisericii. Pe aceasta masu~a se afia Evanghelia, care inchipuie Cuvantul lui Dumnezeu - §i pe Hristos insu~i, ~i invatatura Lui, §i Crucea,adidi unealta/arma prin care este marturisita nernarginita iubire dumnezeiasca, ce nu se opreste nici macar inaintea mortii de cruce, iubire rastigmta, care se daruieste pe sine lnsu§i fara sa se apere. $i In

91

MITRQPOUTUL ANTONIE DE SUROj

acest rastimp preotul proclama: Slavii Tie Dumnezeul nostru, slavii Tie! Corul

, ' ,

dlnta stihurile:

Fericiti toti eei ce Sf tem de Domnul, care umbld in caile Lui. Ostenelile rodurilor tale vei manc«, ferieit esii ~j bine va fi tie. Femeia ta ea 0 vie roditoare in laiuriie casei tale, fiii tiii ca niste tinere odrasle de miislin imprejurul mesei tale. latii, a~a se va binecutuinta omul eel ce se teme de Domnul. Te va binecuudnia Domnul din Sion si vei vedea buniUiitile lerusalimului in toate zilele vietii tale. $; vei vedea pe flii fiilor tiii, pace peste Israel. (Ps. 127)

~i cand au ajuns in mijlocul biserioi §i stau inaintea crudi §i a Evanghellei, vad inaintea lor §i semnul nesfarsitei iubiri a lui Dumnezeu, ~i cuvantul lui Dumnezeu, care-i arata omului cum sa traiasdi in chip vrednic de chernarea sa, are Ioe cununia insa§i. Preotul Ii intreab.a: Ai ooie bunii, nesiliu; cuget bun sa iei de soiia (de sop pe omul acesia, care sta aici lnainiea tal ~i mirele, §i mireasa raspund pe rand: "Da!". Nu te-ai fogiiduit altei mirese (aliui mire)? "Nu". Si atunci preotul proclama cea mai mare binecuvantare ce se rosteste in Biserica Ortodoxa, in momente deosebit de solemne: Bine esie cuviintata impiiriifia Tatalui si a Fiului ~i a Sfiintului Duhl Acest ecfonis vorbeste

92

'fA1NA IUBIRTl

despre faptul ca ceea ce se va sava{§i aid, desi se petrece pe pamant, intrece orice masura pamanteasdt Pentru ca dragostea nu este doar atractie reciprocal nu doar tandrete, nu doar bucurie a unuia de celalalt, ci deplinatate ~i triumf al vietii nu numai pamantesti, ci §i ceresti, vesnice. Mi se pare ca am arnintit intr-una din predid cuvintele vechiului rnanuscris unde la intrebarea: "Cand va veni Imparatia Tar Hristos raspunde: "Cand doi nu vor mai fi doi, ci unul". Si iata ca aid vedem dipa cand incepe aceasta minune. Cei doi, intruca.t s-au indragit unul pe eel ala It, 'intrucat aceasta dragoste va fi acum sfintita, fecundate, ca sa zic a§a, de Cuvantul lui Dumnezeu, cresc dincolo de toate masurile omenesti §i se inalta la p1asura iubirii dumnezeiesti, intra in Imparatia iubirii, in Imparatia uncle a fost biruita orice dezbinare, orice irnpartire. Desi vat fi greuh'iti, VOl' f probleme, toate aces tea se pot rezolva - dar se pot rezolva numai daca, asa cum vom vedea mai incolo, ascul tam cu luare-aminte glasullui Dumnez~Ut .care ne arata ~alea pe care putem inainta pentru a mHlptui aceasta unire :;;i a fi pe inca de pe pam ant lmparatie a lui Dumnezeu, care a fost acum binecuvantata.

93

MITROPOUiUL ANTONIE DE SUROj

Dupa aceea incep rugaciuni. Rugaciuni pentru a fi binecuvantati oei ce se insotesc, ca sa fie binecuvantata cununia lor asa cum Hristos a binecuvantat nunta de la Cana Galileii (despre aceasta voi vorbi, iara~i, mai Inrolo), ca sa Ie fie data intreaga intelepciune ~j prunci, ca sa Ii se dea tot ce Ie va fi de ajutor spre mantuire, adica spre plinatatea vietii, spre biruinta iubirii, spre a triumfa asu pra tot ce este intunecat, ingust, nevrednic de om. Si dupa aceea vine 0 rugaciune care ne vorbeste despre aceea ca. Dumnezeu, in negraita Sa iubire §i bunatate, Insusi este de fata aid, aducand binecuvanta rea §i pacea Sa, §i ca cerem de Ia El darul lungimii de zile. intregii lnt€lepciuni, iubirii unuia fata de celalalt §ii, in sfaf§itr cununa cea neve$tejitii a slauei, cand Imparapa lui Dumnezeu, de care vorbim, care se zamisleste aici, va creste la masura deplinatapi §i va fi ca 0 revelatie a iubirii durnnezeiesti pe pamanl, care biruie toate §i ii face loc~itori ai Cerului pe pamanteni.

Inainte de a continua, vreau sa va atrag atentia asupra a doua expresii din rugaciunile rostite indat3 dupa ecfonisul: Blue este cut'iintati'i impiira!ia Tatalui ~i a Fiului $i a Sfiintului Duh! de la inceputul cununiei, Este vorba de

94

TAINA lUBlR1l

cuvintele: dragoste deplini: ~i intreaga fn{elepciune1•

Despre care dragoste este aici vor-

ba? Toti spunem di ne iubim unul pe altul, insa acest cuvant aeopera attHea intelesuri §i atat de des exprirna niste·sentimente fragile, firave, dispozitii sufletesti de 0 dipa. lata lnsa ce spune Apostolul Pavel despre iubirea adevarata. Dupa ce a aratat ca oamenii au diferite chemari §i diferite daruri, el zice:

Ci sa riivniti darurile cele rna; bune; si Inca mai Irralta cale vii ariit vouii: de a~

~

griii in limbile omenesti si tngeresti, iar

dragoste nu am, focutu-m-am aramd sunatoare ~i chimval zangiinitor. $; de-a~ aoea darul prorociei. ~i de ll§ sti toate tainele $i toata $tiinta, ~i de-a~ avea toata credinia, cat sa mut ~i muniii, iar drag oste HU am, nimic nu sunt. Si de a~ fmpiirti toaM aousia mea, !ji de a~ da trupul meu sa ardii, iar dragoste nu am, nici un folDS nu-mi este. Dragosiea indelullg robda, dragostea se milostive~te, dragostea IllI pizmuieste; drllgostea nll se semete!jte, llU se trufe$te; nu Sf! poartii cu necuoihIta, nu cautii ale sale, nu se [1ltarata, nu g6nde$te raul; nu se bucuril de nedreptate, ci se bucurii de adeviir. Teate Ie sufera,

I Potrivit textului slaven (II. tr.).

95

MITROPOLITUL ANTDNIE DE SURD]

toate le crede, toate le nadajduie~te, toate te rnbdll Dragostea niciodatii nu trece (I Cor. 12,31-13,8).

Oare nu este remarcabil lucrul acesta? Oare nu merita sa traie~ti de dragul unei asemenea iubiri si pentru a asernenea iubire? Nu numai cu nadejdea ca. 0 vei realiza vreodata, ci in lupta continua pentru ca tocmai 0 asemenea iubire sa triumfe In fiecare din noi. Pentru ca jubirea sa nasca rabdare, adica 0 asemenea caldura atenta, tandra, fata de celalalt, care ingaduie sa "ducem" tot ce reprezinta el §i tot ce se poate intiunpla dill cauza lui. Dragostea nu se intihata: ea este atenta fata de ceea ce se petrece in viata, in inima, in sufletul oeluilalt. Dragostea crede toate: ea e deschisa prin incredere, nu este banuitoare: ea toate le nadajduie?te: cand loate par sa mearga spre naufragiu, nadejdea arde cu flacara puternica, limpede, ~i dragostea este capabila sa salveze chiar :.;i legiHurile de prietenie sau dragoste care trag sa moara, !iii dragostea niciodata nu trece: chiar dacacelalalt va inceta sa temaiiubeasdi.chiar dad celalalt iti va 'intoarce spatele, dragostea ramane dragoste. Atata doar ca, precum am spus, in Icc ca ea sa fie saltare de bucurie, bucurie trium-

96

TAINA IUBlRJI

fatoare, aceasta dragoste ramane impreuna-patimire ~i suferinta intensa, uneori plina de amaradune, strigat al sufletului: "Dumnezeule, mantuieste-I! Nu stie ce face!"

~i de alt cuvant vreau sa va amintese: intreaga inlelepciune (in limbajul modem "castitate" - n. tr.). Noi gandim in cea mai mare parte "intreaga intelepciune/castitatea" in ordinea legaturilor trupesti >- insa intreaga intelepciune intra in scena mult mai devreme decat incepu tul oricaror legaturi trupesti dintre sot §i sotie, Intreaga intelepciune consta in aceea ca privind la celalalt sa vezi in el frumusetea pe care Dumnezeu a pus-o in el, sa vezi chipul lui Durnnezeu, sa vezi o frumusete pe care nu este ingaduit s-o patezi, sa vezi ernul in acea frumusete ~i sa slujesti [elului ca ea sa tot creases ~i sa nu fie patata de nimic; intreaga intelepciune consta In a pastra ell ln~elepciune integritatea propriului suflet §i a sufletului celuilalt. ~i in acest sens intreaga intelepcitme sta la temelia casatoriei, nu numai a relatiilor sufletesti, ci §i a relatiei reciproce trupesti, pentru di aceasta exclude grosolania, "foamea", "setea" de 00- municarea trupeasca ~i preface msa§i ccmunicarea trupeasca in ev lavioasa

97

MITI{OPOLlTUL ANTONIE DE SURO)

unire a doi oameni, cand unirea trupurilor reprezinta, ca sa zic asa, Implinirea aeelei iubiri, acelei uniri care traieste §i arde in inimile ~i In vietile celor doi. intreaga intelepciune/castitatea nu numai ca este compatibila cu casatoria, ea reprezinta chi ar temelia disatoriei" cand doi oameni pot sa se priveasca si sa i!?i vada unul altuia frumusetea ca pe un odor sfant, care le-a fost incredintat si pe care sunt datori nu numai sa-l pazeasca, ci ~i sa i1 aduca Ia deplina desavarsire,

La Inceputul sluibei cununiei se face rugaciune pentru ca Dornnul sa le dea mirelui §i miresei viata pa~;nidi, ani de viata indelungati, intreaga in~elepciune, dragoste intru legatura pacii §i cununa cea nevestejita a slavei vesnice: se face rugaciune pentru ca harul Ceresc sa se pogoare asupra lor ~i sa prefaca relatiile omenesti in relatii - inca de pe parnant - ceresti, Omul credincios este ornul in care a intrat vesnica viata dumnezeiasca. Si tocmai pentru aceasts via~a ne rugam lui Dumnezeu, ca EI s-o dea celor ce se cununa: iusuti, Stiipiil1e, intillde mana Tn diu sfant locasu! Tau, ~i uneste pe rol7111 Tau tnumele) cu roaba Ta (numele) ... uneste-i pe diin?ii inir-un gand, incununeazii-i intr-un trup, diiruie~te-le

98

TAINA lUBlRlI

lor roadd pdniecelui, dobdndire de prunci bUlIi.

Arum ne apropiem de cununia insa~i. Cununia, ca si schirnbul inelelor, nu-i un simplu ritual, ea trebuie inteleasa.ln vechime, de fiecare data cand era sarbatoare - fie cat se poate de obisnuita, familiala, fie oraseneasca, fie de stat - oamenii i~i puneau cununi din flori. Acum asta se practice ~i 1a rununia bisericeasca - la greci, de pilda, care nu poarta la cununie, ca noi, coroane aurite, ci i~i pun cununi din flori vii. Pe langa asta, cununile mai au ~i doua aile insemnata\i.

In Rusia Veche, in ziua cununiei lor, mireasa !1i mirele erau numiti cneaz ~i cneaghina, De ce? Pentru ca si in societatea veche, atata timp cat omul nu era insurat san maritat, reprezenta un membru a] farniliei sale ~i era intru torul supus mal-marelui familiei: tatalui sau bunicului. Numai atunci cand tanarul se casatorea, el devenea stapan al vie~ii sale. StatuI vechi consta, ca sa zic asa, din alianta unor farnilii suverane, adica independente una de alta. Ele erau libere sa-~i hotarasca singure soarta. Toate problemele se hotarau in conglasuire, In intelegere reciproca, insa fiecare familie avea votul sau $i drepturile sa-

99

MITROPOLITUlANTONIE DE SURD}

Ie. $i iata ca in ziua cand se savar~:?te cununia, din punctul de vedere al statului in conceptia celor vechi se stabileste 0 unit ate noua, suverana, Iibera, cu drepturi depline - are loc, in deplinul inteles al cuvantuhri, meununarea lor la imparatJe.

Mai este lnsa :;oi un alt inteles al acestor cununi. Oricat de mult s-ar iubi eei doi, ei haiesc intr-un mediu plin de probleme, sarcini, greuti3~i? uneori primejdii, alteori amaraciuni, ~i iata dt este in Sfanta Scriptura urmatorul cuvant: eel ce va rdbda panii la sfor$it, acela se va mdniui (Mt, 24, 13). Viata cere n1bdare, statornicie; Infaptuirea unitatii, infaptuirea pozitiei impa.ratesti in societate - toate acestea cer bfubape, iar uneori si nevointa, suferinta a crucii, Ne rugam sa vina vremea cand, dupa ce vor fi trecut cu bine prin ineercarea vietii in toata COIDplexitatea ei - iar mai complex lucru decat infaptuirea 'iubirii desavarsite nu exista >, mirele ~i mireasa se vor incununa in vesnicie cu cununile rnuceniciei. Noi intelegem mucenicia ca pe 0 patimire, insa cuvantul "mue€nicie" (traducere a grecescului martyrion) inseamna in primul rand nu patimire, ci marturie. Mucenic este eel ce marturiseste inaintea intregii Iumi

100

TAINA IUBIRil

despre 0 anumita valoare - in cazul dat, despre dragoste, despre adevar, despre frumusete, !li care marturiseste, orice ar avea de infruntat, pentru a aduce marturia aceasta la cei care au nevoie de ea. $i, bineinteles, asta inseamna ca adevaratul martor este gata sa i!li dea viata pentru ca marturia lui sa ajunga la tmta, pentruca ea sa straluceasca, sa tune ori sa raspandeasca in chip lin caldura, mangaiere, bucurie ~i nadejde asupra tuturor celor din jur. ~i noi ii chemarn pe toti cei nou-casatoriti, pe orice mire §i pe orice mireasa, sa creada in dragoste, sa creada unul in celalalt eu 0 asemenea putere, ru 0 asemenea adancime, incat sa dea marturie, cu mice pret, despre dragoste, despre unire, despre faptul ca dragostea cu intreaga lntelepciune, tandra, adevarata poate birui toate.

In continuare, potrivit desfa§ur.l.ril slujbei, mirele ~i mireasa, aeum ClIDUnap deja, asculta doua citiri. Una este Iuata din Epistola Sffintului Apostol Pavel catre Eteseni, din ultimul capitol.

Pratilor: multumiii totdeauna pentru toate, intru numele Domnului n08- tru lisus Hristos, lui Dumnezeu t;i Tatiil. Supuneti-vii unula altuia intru frica lui Hrisios. Femeile sa se supunii biirbatilor

101

M1TROrOLJTUl ANTONIE DE SUROJ

lor en Domnului, pentru eli bdrbaiul este cap [emeii, precum ~i Hristos este cap Btsericii, trupul Sau, al carui Mantuitor ~i este. Cad precum Biserica se supune lui Hristos, a~J1 $i femeile lliirbafilor lor. intru totul. Barbati1or, iubiti femeile ooastre, dupi: cum ~i Hristos a iubii Biserica §i S-a dat pe Sine peniru ea C!I sa 0 sftnteascii, curd!;nd-a cu baia ape; prin cuisint. $i ea s-o fl1fliti~eze Sie~i Bisericii siiivitii, neav6nd patii sau zhilrcitura, on aliceoa de acest fel, ci en sa fie s!anta ~i fora de prihana. A~adar biirbafii suni datori sa-$i iuheascii femeile ea pc inse~i trupurile Jor. eel ce-s! iubesie femeia, pe sine se iubeste. Cad nimeni vreodatli n-a urat trupul sau, ci fiecare il hriine§te $i-llnciilze$te, precum $; Hristoe Biserica. Pentru ca suniem miidulare ale trupului Lui, diu carnea Lui $i din oasele Lui. De aceea, va liisa omul pe taMI sau $i pe mama sa. $; se va lipi de jemeia sa, ~i vor fi amamw; un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic ill Hristas $i "1 Bisericii. Astfel ~i ooi, fieeare n§fl sii-~i iubeasca femeia ell pe sine insusi; iar [emeia sa se teamii de barbat (Efes. 5, 20-33).

Aceasta Epistola, pe de 0 parte, vorbeste des pre Ioarte profundele legaturi dintre Biseridi ~i Hristos. Hristos a venit pe pamant sa mantuiasca omenirea; Dumnezeu 5-a facut om, ~i El savarseste rnantuirea aceasta cu

102

TAINA lUBIRII

pretul vietii Sale si al mortii Sale. ~i acesta este eel dintai lucru la care trebuie sa 51.:' gandeasca sotii atunci cand se casaroresc: Dumnezeu le inmaneazc1 0 fiinta fragila, careia ei i-au zis:

"Te iubesc!" $i aceasta dragoste trebuie sa fie de asa fel ca sotul sa fie gata sa jertfeasca orice, toata viata sa ~i toata moartea sa, din dragoste de sotie ~i din dragoste de copiii sai. Barbatul reprezinta capul familiei nu pentru eel este barbat, ci pentru di (~i numai in masura in care) el este chip a1 lui Hristos, ~i in rnasura in care sotia lui ~i copiii lui pot vedea in el acest chip, adica chipul dragostei Hldi margini, al dragostei devotate, al dragostei jertfelnice, al dragostei gata de orice pentru a-si salva, apara, hrani, mangaia, bucura, educa familia. ~i fiecare barbat trebuie sa )~i aminteasca lucrul acesta. Prea usor este pentru barbat sa creada di. in virtutea simplului fapt d'l este barbat are drepruri asupra sotiei sale ~i asupra copiilor sal. Lucrul acesta nu este adevarat ~i nu este drept. Daca barbatul nu este chip al lui Hristos, nirneni nu-i e dater ell nici un fel de respect, eu nici un fel de Irica, ell nici un fel de ascultare.

lar sotia reprezinta icoana, chip al Bisericii, Biserica are, ea sa zic asa, do-

103

MITROPOllTUL ANTONIE DE SUROl

TAINA lUBIRlI

ua fete. Una este mireasa care se bu-

,

cura de faptul di. este indragita de Durnnezeu, §i pe deasupra cu 0 asemenea dragoste ca aceea care s-a aratat 'in Hristos. Totodata, ea reprezinta insa ~i mireasa Mielului, adica a Mantuitorului junghiat (v. Apoe. 19, 7). Ea este mireasa, aceea care pana intr-atat - atat de profund, atat de deS3VaQiit - §i-a Indragit mirele, incat din neclintita-i credinciosie e gata sa lase toate, sa uite toate, sa se rupa de toate din dragoste pentru el §i sa-l urmeze oriunde ar merge, oriunde ar fi nevoie - chiar la patimire, si daca este nevoie - la cruce.

Vedeti c.3: 'in aceasta Epistola se vorbeste nu despre stapanirea sotului ~i supunerea sotiei, ci despre 0 asernenea dragoste reciproca, starnita de dragostea jertfelnica, eroica a sotului, la care sotia poate raspunde ell 0 dragoste la fel de jertfelnica. Lucrul acesta trebuie sa ni-l arnintim mtotdeauna, pentru ea mult prea des acest fragment din Sfanta Scriptura este interpretat in mod fals: 'injosind sotia ~i inaltandu-l pe sot, prezentandu-l pe aeesta ca pe un mandru stapanitor,

Dupa dtirea din Apostol urmeaza. citirea din Evanghelia dupa loan, chiar inceputul capitolului al doilea.

in uremea aceea s-a fiicut nunta in Cana Galileii, !ii era $; mama lui lisus acolo. Si a Jost chemat $i Iisus cu. ucenicii Siii la nunu: $i sfiir~indu-se uinul, a zis mama lui lisus ciitre El: .Nu rna; au uin". A zis ei lisus: "Ce ne prioeste pe Mine ~i pe tine, femeie? inea n-a venit ceasul Meu". Mama Lui a zis ceior ce sluieau: "Faceti orice vii va spune". $; erau acolo ~ase vase de piatrii, puse peniru curiitirea iudeilor, care luau ciite doua sou trei vedre. Zis-a lor lisus: "Umpleti vasele eu apa". ~i le-au umplui parzii sus. $i le-a zis: "Seoateti acum ~i oducesi nunului". lar ei i-au dus. Si dind nunul a gustat apa care se fiicuse vin $1 nu stia de unde este, ci numai slujitorii care seoseserii apa stiou, a chema: nunul pe mire §i i-a zis: .Drice om pune i'nt6i tiinul eel bun, ~i cand se ameiesc "une pe eel rna; slab. Dar tu ai tinut uinul pfinii acum". Acest inceput al ~ninunilor l-a focut lisus in Cana Galileii §i $i-a ariita! slava Sa; ~i ucenidi Sa; au crezui In El (1n 2,.1-11).

Vreau sa va atrag atentia iata asupra carui Iucru: Hristos a venit la 0 nunta saradi. Oamenii s-au adunat intr-un satuc, intr-un catun oarecare, flamanzi de bucurie - nu de bautura, bineinteles, ci de prietenie, de lumina, de caldura, de tandrete - ~i a inceput saracaciosul ospa] de tara. Pesemne

104

105

MfTROPOllTUL ANTONIE DE SUHOJ

ca dupa un foarte scurt rastimp putinul care fusese pregatit a fost mancat ~i vinul pus deoparte a fost baut, $i atunci, Maica Domnu lui }j atrage atentia Dumnezeiescului sau Fiu asupra faptului di vinul a fost deja baut. Ce a v,:_ut sa spuna ea prin asta? Nu cumva Ii spune Fiului sau: "Fa ceva ca sa mai poata bea ~i sa se imbete pana cand vor cadea sub Iavite" - nu cumva asta vroia ea? Nu; ea vedea, bineinteles, cit inirnile lor tanjeau atat de mult dupa bucurie, dupa fericire, dupa simjamantul acela care te face sa uiti de toate greutatile lumii, de tot ce apasa ~i impovareazcl; ca inimiJe lor erau inea pline de dorinta de a ramane in 'imparatia acestei iubiri a mirelui ~i miresei, de a contempla oereasca viziune a tandretii, $i Hristos ii adreseaza intrebarea care ii tulbura pe multi: Ce lie prioesie pe Mine $i pe tine, fcmeie? In unele traduceri ~i in unele talcuiri patristice: nCe este intre Mine ~i tine? De ce tocmai tu vii la Mine eu 0 asernenea problema? Nu cumva deoarece Eu sunt Fiul tau !?j crezi ea ai vreo stapanire clsupra Mea 7 Asta ar insemna ca legaturile dintre noi sunt doar parnantesti, trupesti. ar insemna ca ceasul Meu, ceasul rninurrilor ceresti, inca n-a venit.." Maica Domnului nu-I

106

TAINA IUBlRll

raspunde in intelesul. "Cum asa, oare nu sunt eu mama Ta?", ~i nici nu-l raspunde: "Oare nu stiu eu di Tu esti Fiullui Dumnezeu?", ci doar se adreseaza celor dinjur ~i ii face, cum ar veni, partasi ai credintei sale; ea Ie spune celor care slujeau la masa: Faceii orice vii va spune ... Prin asta ea Ii spune cu fapta, nu eu vorba, Fiuhri sau: ,,$tiu cine esti Tu, stiu di esti Fiul meu dupa trup, Care S-a pogorat In lume pentm mantuirea lurnii, si de aceea rna adresez Tie nu ca unui Fiu, ci ca

.

Ournnezeului, Facatorului, Purtato-

rului meu de grija, Care poate sa iubeasca pamantul pana la rnoarte ... " $i atunci se savar~e$te minunea, pentru cii a venit in lume imparatia lui Dumnezeu prin credinta unui om. Ce leepe, deci, pentru noi, ce lectie despre faptul ea §i noi putem - fiecare din noi - sa deschidem, ca sa zic asa, prin eredinta usa ca sa intre Hristos :;;i sa ereem 0 situatie care ii va da lui Dumnezeu posibilitatea sa sehimbe in chip miraculos imprejunhile pline de meIancolie, de insatisfactie, ~i sa faca din ele nnprejurari de bucurie care salta triumfa toare!

Ce a urmat? Totul e foarte simplu: da, cei care slujeau au seos vin, da, J-au adus gazdei, celui care organiza-

107

MITROPOLITUL ANTONIE DE SURDJ

se nunta - insa cu noi rarnane o Intamplare de mare msemnatate: faptul ca In acel moment credinta unui om a Hicut ceresti imprejurarile pamante§ti. Si inca ceva: singura porunca pe care le-a dat-o Maica Domnului: Faceti orice vii va spune ... Cand bucuria voastra va incepe sa se apropie de s£ar~it, cand veti simp deja ca v-ati dat unul altuia tot ce va veti putea da, ca nu va mai puteti spune nimic nou, ca nu mai puteti decat repeta: te iubesc, dar nu mai puteti exprima lucrul acesta intr-un fel noll, atunci ascultati cu luare-aminte ce spune Dumnezeu 'in inimile voastre, ascultati cu luare-amin-

,

te adanca ce va va spune El - si orice va va spune, faceti; ~i atund apa vietti obisnuite - cenusiul viejii, lipsa ei de cuJoare - va stralud deodata. Cu totii am vazut uneori pamantul acoperit de roua. Spre rasaritul soarelui un asemenea camp este oenusiu: palla ~i verdeata acoperita ell aeeste picaturi de apa pare a-si pierde culoarea - Insa deodata se arata soarele, §i totuI sea para, straluceste cu farame de curcubeu. A~a ~i viata care §i-a pierdut culoarea se poate preschiimba 'in praznuire, poate deveni preafrumoasa intrucat I-am facut lui Dumnezeu IDe in ea; ea poate straluci ca ace.

108

TA1NA IUBIRll

camp, in toate culorile curcubeului ~i frumusetii.

,

Dupa citirea Evangheliei, ca si la Liturghie, incepe 0 ectenie scurta, adica~ 0 serie scurta de rugaciuni prin care Ii aducem lui Durnnezeu cereriIe noastre pentru cei nou-casatoriti. Aceasta decurge in chip firesc din citirea Evangheliei, pentru dl oricare citire din E vanghelie vorbeste despre faptul ca ni s-a dat porunca sa ne iubim unul pe a1tul, iar dragostea reciproca se exprirna intotdeauna, pentru credindos, 'in rugaciunea fierbinte, din inima, pentru cei pe care-i iubeste; si, pe de alta parte, sensu1 rugaciunii consta in a face viata celor nou-casatoriti vrednica ~i in a sprijini din rasputeri tot ce este nobil in ei, Si iata ca ectenia aoeasta, in particular, se incheie prin Rugaciunea Domneasca, " Tn tifl Nosiru". "Ta tiil nostru" este rugaciunea Bisericii, este singura rugadune pe care ne-a poruncit-o Domnul, si ea este remarcabila prin faptul ca atunci cand spunem "TatiiL nostru" vorbim nu numai despre Tatal nostru Ceresc personal, ~i nici macar despre Tatal Ceresc Care reprezinta Tatal nostru, al tuturor celor adunati aici, ci ~i despre Tatal Domnului nostru Iisus Hristos. Prin aceasta suntern adusi §i

109

MITROPOlITUL ANTONIE DE SUROl

cuprinsi in taina Mantuitorulnl; cum se spune intr-un loe din Apostolul Pavel, viata voastrii esie ascunsd cu Hri .. tos In Dumnezeu (Col. 3, 3); §i iaUi. ca pe aceasta rugikiune 0 aducem prinosca din adancurile dragostei lui Hristos, din adancurile tainei unitatii dintre Mantuitorul Hristos ~i Tatal Ceresc, Mai amanuntit nu pot vorbi arum despre rugaciunea aceasta, tnSa trebuie sa ne amintim di ea, care este 1ji a lui Hristos, ne uneste ~i pe noi intr-o singura cerere, intr-un singur strigat al sufletului, ea tot ce este in noi sa fie vrednic de chemarea crestina,

Dupa cum am spus chiar la incePU!, casatoria este privira ca inceput al Imparatiei lUI Dumnezeu. ~i aceas!a rugaciune reprezinta rugaciunea lmpar~tiei lui Dumnezeu prin excelentd. In continuarc, ea infloreste - infloreste prin aceea ca mirele ~i mireasa beau din aceiasi pahal', Aceasta e 0 reminiscenta a vrernuriIor cand casatori a se savarsea In timpul Lih.Jl'"ghiei, iar paharul este ceea ee a mai ramas din vechea darina ca mirele §i mirea sa sa se imparta~easca impreuna, Din aceJe timpuri, randuiala Tainei s-a dezvoltat. lngaduim sa se runune nu numai ortodocsii, d si credinrio-

110

TAINA IUBIRII

:;;ii eterodocsi', care nu se pot imparta~i impreuna cu ortodocsii din acelasi potir, ~i prin urmare acest pahar simbolizeaza, asa, pe departe, cornuniunea. Iar pe de alta parte, va arnintip, pesemne, cum se spunea in vechimet di paharul baut pana la fund reprezinta destinul omului. $i iata ca "a bea paharul pana la fund" mseemna a imparta~i soarta pana la fund, adica pana in adancul comuniunii. $i mirele cu mireasa se 'impartasesc tocmai tn acest inteles de pahar, care primeste inainte de la preot 0 scurta binecuvan tare. Dupa care preotul ii duce in jurul analogului, pc care se ana EvangheHa lui Hristos. De trei ori il inconjoara in urma preotului. In Vechiul Testament, ca §i in eel Nou, numarul trei inseamna deplinatatea tirnpulni, La tunderea in monahism. eel ~i la Inceputul cununiei, se pune de trei ori intrebarea: "Vrei oare ... ?" Primo data poti fi luat pe nepusa masa, a doua oara pop raspunde cu jumatete de gur,a, insaa treia oa ra trebuio sa pro-

1 Cununia dintre eterodocsisi ortodocsi este permisa de Biserica Rusa Inanumite conditii, 'in particular a angajamentului educarii copiilor in credinta ortodoxa, Pentru 0 asemenea cununie este nevoie de inccviintarea arhiereului (n. red. ruse).

In

MlTROPOUTUL ANlDNIE DE SURO}

cedezi cu deplina convingere. A~a !?i aid: rnirele §i mireasa sunt dusi de trei ori in jurul analogului, pe care se afla Evanghelia; iar Evanghelia este, pe de o parte, cuvantul lui Durnnezeu, ceea ce ne-a propovaduit Hristos, iar pe de alta parte este ca 0 icoana, pentru ea Hristos este nurnit "Cuvantul lui Dumnezeu": EI trebuie sa fie in centrul procesiunii pe care 0 reprezinta viata omeneasca,

In predica trecuta vorbearn despre procesiunea triumfala in care preotul ii poarta dupa sine pe cei nou-casarorip, tinand in mana crucea Domnului, in jurul mesei pe care se afla Evanghelia - cuvantul lui Dumnezeu ~i icoana Cuvantului lui Dumnezeu Hicut trup. in tirnpul acestei procesiuni se cauta trei cantari: lsaie, datl{uie~te! Fecioara a avut in piintece ~i a ndscut Fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu ~i omul. RliSaritHi este numele Lui, pe Carele marindu-L, pe Pecioara 0 fericim, Aid este pomenit Isaia, care ell multe veacuri 1nainte de Nasterea lui Hristos a prorodt di din Fecioara Se va naste Cu vantul lui Dumnezeu. EI este Piul Fecioarei, om, dar ~i Dumnezeu: "Emanuil" Inseamna pe evreieste ,,00 noi este Dumnezeu". Numele lui este Rasaritul, ~i marindu-L 0 fericim pe Fecioa-

112

TAINA nremn

ra Nascatoare de Dumnezeu. Aid se vorbeste tocmai despre faptul ca evenimentul pe care il praznuim acum, aceasta cununie, este indus in taina divmournarutatii, ca nu este un eveniment pur pamantesc, Este inceputul imparal;iei lui Dumnezeu: cu noi este Dumnezeu, Emanuil.

Cea de-a doua cantare: Sfinfilor mucenici, care Nne v-aJi nevoit ~i u-aii incununat, rugati-vli Domnului sa se miluiascii sufletele noastre. Mucenici nu sunt numai patimitorii, Vechiul cuvant grecesc care desemneaza muoenicul inseamna "martor". Si iata ca aici se vorbeste despre faptul ca toti martorii lui Hristos, care si-au purtat crucea cu vrednicie ~i care au ajuns la biruinta, adica s-au ineununat ell biruinta 'pana la urma urmei, reprezinta pentru noi un model. Viata acestei perechi, a mirelui ~i a miresei, trebuie sa fie de asa fel ca toti sa mteleaga ce este imparatia lui Dumnezeu, care a venit cu putere, ce se savar~e!?te cu perechea in acest moment cand cei doi 11li incredinteaza viata lui Dumnezeu Ili cand Du~ezeu fac€ din aoeasta viata parnanteasca ceva cu desavarsire de necuprins cu mintea ca frumusete, ca adancirne, ca rnaretie, sa inteleaga ca aceasta este deja cerul pe pamant,

113

MITROJ'Ol1TULANTONIE DE SURal

fA1NA n.ersn

~j cea de-a treia cantare: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor si bucuria mucenicilor, a ciiror propocaduire este Treimea Cea de 0 flinta!

Treimea reprezinta sirnbolul iubirii desavarsite, cand trei pot sa se iubeasca atat de desavarsit, incal printre ei nu este, dad ne putern exprirna intr-un mod grosolan, omenesc, un "al treilea 'in plus", cand iubirea lor este de asa fel di pot ingadui Intre ei un aJ treilea. Aici, in cazul cununiei, va fi copilul, va .fi familia sotului, va fi familia sotiei, :;;i acestia vor fi inclusi in iubirea nedespartita; nici un fel de puteri nu-i vor putea nici exclude, nici ingadui sa strice iubirea care exista Intre mire §i mireasa.

~i aceasta prooesiune nu are loc pur ~i simplu in jurul analogului pe care se afla Evanghelia. Inaintea rnirelui §i a miresei, pnandu-i de mana, merge preotul cu crucea in mana. Aceasta cruce nu arataca ii asteapta patirnirea, desi previne: nici un lucru mare nu se da fara si1inta, fara neveinta, uneori fara eroisrn. Ci vorbeste de faptul ca, de vreme ce Hristos ne cheama sa mergem pe 0 anume cale, putem merge cu indrazneala pe ea, pentru ca inaintea noastra a strabatut chiar EI toata acea cale. Hristos

are dreptul sa ne ia dupa Ell pentru ca EI insu~i a cercetat toata aceasta caIe ~i stie totu1. ~i EI ne spune: de vei avea incredere in propria ta maretie de om ~i vei a yea incredere in Dumnezeu, poji strabate calea aceasta ca un biruitor.

Ne apropiem a cum de sfar~itul slujbei cununiei. Sub indrumarea preotului, care poarta crucea ~i fagaduie:;;te biruinta, mirele ~i mireasa au inconjurat analogul, pe care se afia Sfanta Evanghelie, lnfati~and prin aceasta intreita ineonjurare toata calea vietii, in centrul careia va fi Dumnezeu cu invatatura Sa, Cand se opresc pe 10- CHile lor, Ii se scot cununii1e, facandu-se 0 rugaciune scurta. Mirelui i se porunceste sa umble in pace ~i sa savar~asdi intru dreptate poruncile lui Dumnezeu, iar miresei - sa se bucure de sotul ei ~i sa traiasca in chip vrednic de poruncile Domnului. ~i dupa aceea se citesc doua rugaciuni seurte:

.Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai venit tn Cana Galileii ~i nunta de acolo ai binecuoin tat-a, billecuviil1teaza ~i pe robii tiii acestia, care, cu purtarea Ttl de grijii, s-ou insoii! prin unirea nuntii. ~int?cuvanteaza intrdrile ?i iesirile lor. In- 1tm1te?te ell blwiltati viata lor. Primesie cununile lor in impariitia Ta, pazindu-;

114

115

MITROPOUTUl ANTDNIE DE SURDI

TAINA IUBlRI1

curaii, fora prihanii ~i neasuprui In vecii uecilor",

$i a doua:

"Tatal, Fiul ~i Duhul Sfant, Treimea Cell rntru tot sftintii $i de 0 fiintii ~i rncepdtoare de via/ii, 0 Dumnezeire ~i 0 fmpiiratie, sii vii binecuointeze pe voi. Sa va dea voua via/ii indelungatii, nastere de prunci buni, spor in viatii $; 111 crediniii. Sa va umple pe uoi de ioate bunatii/i'le cele piimt1nte$ti §i sa vii inuredniceasdi $i de desfiitarea l1UniitlifiloT eelor fogiiduite, pentru rugaciunile Preasfintei Niiseiitoare de Dumnezeu ~i ale tuturor sfinfilor. Ami"".

Aid ni Se descopera Sfanta Treime ca intemeietoare, ca Pazi toare §i Chip al desavarsitei iubiri intreolalta, Treimea Cea de 0 fiinta, Care din dragoste ~i din fire este Una, Care da via tal Care ne de binecuvantare ... $i dupa aceea cerem lucruri simple cum sunt viata mdelungata, copiii buni, spor In viata, inmultirea credintei ~i a tuturor bunatatilor care sunt pe pamant.

Mai inainte, intr-una din rugaciuni am cerut deja ca Domnul sa le dea celor ce se cununa tot ce poate da mai bun pamantul, pentru ca ei in primul rand sa le faca parte celorlalti, pentru ca primind de la Oumnezeu, din iubirea dumnezeiasca, din milostivi-

rea dumnezeiasca, tot ce poate sa dea pamantul, ~i ei sa le dea din rnilostivire, din dragoste, ell mangaiere, celor care se ana in vreun fel de nevoie, fie aceasta sufleteasca sau trupeasca. Ne-am rugat §i pentru ca Domnul sa binecuvanteze nunta aceasta pentru rugaciunile parintilor, pentru di, dupa cum este scris, binecuvantarea parintilor intare~te casele fiilor (v, Sir. 3,9). Cat de minunate sunt toate acestea! Vedem di in taina Sfintei Treimi se unesc !1i cerul, ~i pamantul, ca tot ce este mai minunat, la care putem visa doar, devine realitate sau, eel putin, posibilitate, cu conditia sa ne savarsim calea de pe pamant eu mdrazneala, uneori chiar eroic.

Chiar La sfarsitul randuielii cununiei aducem prinos de rugaciune Maicii Domnului, Fecioarei de Dumnezeu Nascatoare, care alat de mull a iubit lumea, meat L-a lasat pe Fiul sau fara sovaire sa traiasea pentru omenire §i sa moara pe cruce, in chinuri, pentru mantuirea omenirii, Ea poate intelege once, 'in curatia ~i sfintenia sa ea 11 poate intelege §i pe celibatar, ~i pe casatorit, in curatia sa ea poate intelege intreaga taina a firii omenesti cu razboiul ei §i, totodata, ell frumusetea nemasurataa sufletului omen esc

,

116

117

MITROPOLITUl ANTONfE DE SURD)

tAINA lUHIRU

~i cu vrednida nemasurata a trupului omenesc. ~i de aceea incheiem slujba rugandu-ne Maicii Domnului:

Cuuine-se cu adevarnt sate feridm pe tine, Niisciiloare de Dumnezeu, cea pururea jericitif §i prea neoinooaiii ~j Maiea Dumnezeului 110StrU. Ceea ce e~ti rna; cinstiti: dedit heruuimii ~i rna; preasliitntii fora de asemiinare decat serajimii, care forii stricaciune pe Dumnezeu Cuuantu! ai niiecut, pe fine, cea C1/ adcoiira: Nifsciftoare de Dumnezeu, te miirim.

;;i dupa aceea preotul rosreste ultima binecuvantare:

eel ce cu uenirea Sa in Cana Galileii prin uenirea Sa a aratat nunta cinstitii, Hristos, Adevlirntul Dumnezeul nostru, pentru ruglicilwile Preacuratei Maicii Sale, ale sfintilor, miiritilor §i intru tot liiudatilor aposioli, ale sfillfilor de Dumnezeu incununaii ~i 1l1tocmai ell apostdii, impiiratii Constantin §i Elena, ale Sf6ntului mare mucenic Procopie ~j ale tuturor sfin/ilor, sa lie miluiascii ~ sa ne ma~ltujasdi pe 110;, ca WI bU11 ~i iubitor de oameni1•

I Potrivit Ciirtii de ciirifta; pentru sfinfitii slujitori, aldituita de S.v. Bulgakov (Harkov 1900, reed. Moscova, 1993), Ia otpust sunt pomeniti Sfintii intocmai ell apostolii Constantin ~i Elena - primii imparati pamante~ti care au prim it crestinismul §i au raspandit dreapta crE'dinta. Perechea nou-cununatf este che-

~i dupa aceea se dinta "llltru multi ani" de viata - nevoitoare, curata, vrednica ~j de Durnnezeu, ~i de area dragoste reciproca ce i-a adus pe mire ~i pe msreasa unul la ceUilalt. Cu aceasta se incheie shijba cununiei.

mala sii urrneze rilVnei ~i ostenelilor lor apestolice, Sianlul mare mucenicProcopie, 'in vremea piitimiriklr sale, a insuflat douasprezece fem~i nobile sa ffiedl'ga cu bucurie la pi'itimiri ~i la moarte pen tru cred inta, ca la un osp5t de nunta, Pilda lor trebuie sa insufle perechea nou-cununatii sa nazuiasca a mosteni cununile imparc'ltiei cerurilor (II. red. I"IIse).

118

119

Cuvant

catre noii casatoriti

,

/'\

In ziua nuntii voastre, prin Apos-

tolul care s-a citit la Liturghle,

Domnui v-a dat cuvantul: sii vii purtati pooerile unul aliuia; 9i asa veli'implini legea lui Hristos (GaL 6, 2). Mai mult: astazi am stat cu lumanarile aprinse, dand marturie de bucurie, dand marturie despre aceea di prin nunta voastra vesnicia a intrat in limp, di Imparapa lui Dumnezeu s-a apropiat, pentru di s·a zis: lrnparatia lui Dumnezeu a venit deja atunei cand doi nu mai sunt deja doi, ci unul. Si totusi, aceasta unita te pe care 0 alcatuieste lmparapa lui Dumnezeu se da, ca sa zic asa, doar sub forma de embrion, ~i ea trebuie cultivate prin nevointa, Pentru ca dragostea este ~i bucurie, ~i caldura, ~i ginga~ie, §i exultare pe ca-

121

MITRoroLmJl. ANTONIE DE SUROJ

CUVANT cATRE Non cASATORl1l

re rei doi Ie pricinuiesc unul In celaJail, inc;a ea este !?i nevointa: sii vii purtati pooerile unul altuin, $i a$a veli implini legea lui Hristos.

Adeseori, in icoanele Nasterii Maicii Domnului este indusa 0 scena in care Joachim ~i Ana stau in picioare imbrati~a!i. Aceasta este, poate, cea mai minunata imagine a tandretei omenesti si a dragostei omenesti, care poate fi atat de curata, alat de profunda, care poate fi 0 asemenea putere, indl.t sa se deschida lata de tot ce este siant, tot ce este ceresc, ~i sa nasca tot ce poate purta mai sfant parnantu]. Pretuiti, pazip aceasta dragoste orneneasca, ce v-a adus unul la celalalt ~j v-a unit!

Mantuitoful ne-a zis: Credefi in luminii, $; ve/i fi fi; ai luminii (In 12, 36). Dumnezeu v-a dat, v-a daruit pe unul celuilalt, la :fel cum i-a daruit pe Rebeca lui Isaac ~i pe Isaac Rebccai (v. Fac. 24); intalnirea voastra este in Dumnezeu, nunta voastrs este 0 Taina, al carei lucrator esle Mantuitorul Hristos, ~i nu intamplator, nu degeaba, L-am rugat sa fie aid asa cum a fost fa Cana Cahleii (v. In 2, ]-11) §i cu binecuvantarea Sa sa va uneasca intm unirea casatoriel. Sa credeti 10 lumina, in lumina pe care Domnul a aprins-o

in fiecare din voi, ~i sa pastrati aceasta lumina, sa 0 paziti, sa 0 aparati de orice lntunecare, !,?i sa nu va temeti de nici un intuneric, de nici 0 penumbra, care pe pamant inconjunl inca orice lumina. Pentru eft lumina Iumineeza in intuneric (v In 1, 5), ~i chiar atunci cand intunericul n-a primit-e ~i nu s-a fi:icut el insu~i lumina, el nu poate nici 8-0 inabu§e, nici sa se apere de ea, cad pana ~i cea mai midi sdinteie de lumina preface lntunericul absolut In intuneric strabatut de razele aceslei lumini

Ne-am rugat ca Domnul sa va dea credinta: credinta tare, neclirttita in EI, dar totodata credin~ tare §i neclintita a unuia in celalalt. sa credeti unul in celalaltl in asta e lumina, ~.i de nimic sa nu va temeti, Dupa spusele unui scrii.torul con tempo ran, a-i spune ce1uilalt: II te iubesc" inseamnd a-i spune "nu vei mud niciodata'", A indragi ~i a creste in aceasta dragoste in chip ascetic, cateodata eroic, inseamnil a afirma vesnica insellU1atate a celuilalt. Luerul acesta nu numai ca vi s-a dat acum, d chiar vi s-a ineredintat ca 0 nevointa,

1 Gabriel Marcel, Le Mort de demaln, Paris, 1931 (n. red. ruse).

122

123

MITROPOLITUL ANTONIE DE SURD}

CUVANTcA.TRE Non cAsATORrp

De trei ori am inconjurat analoguI pe care se af1a Sfanta Evanghelie, care inchlpuie atat cuvantul lui Hristos, dh si pe insu~i Mantuitorul Hristos, in centrul vietii, in centrul caii voastre sa fie aceasta Evanghelie, cu singura porunca pe care ne-a dat-o Maica lui Dumnezeu: Faceti orice vii va spune (In 2, 5). ~i atunci, saracia omeneasca, neputinta omeneasca, lipsa omeneasdi se va putea preface mtr-o clipa in bogatia adandi. {ara fund" a Imparapei lui Dumnezeu, a§a cum apa obi§nuita de spalat din Cana Ga1ileii a devenit yin bun al Imparatiei cerurilor,

Nu va terneti sa mergeti pe aceasHi cale ingusta, pretentioasa: inaintea voastra a mel's Crucea; Hristos a strabatut toata aceasta cale inainte de a va chema sa-L urmati. El a batatorit ca-

.

lea, El nu va chearna in necunoscut,

Mai mull: EI fnsu~i e ~i Calea, ~i Adevarul, §i Viata. $i fagaduinta Lui, rostita la aceasta cununie a voastra, este di va sunt pregatite cununile sIavei !?i di El pastreaza cununile acestea ca sa vi le dea cand yeti dobandi biruinta

, .

finaUi a credinciosiei,

Sa va binecuvanteze DomnuI cu harul Saul Puterea lui Dumnezeu intru neputinta se savar~e§te (v. II Cor. 12,9): nu cautati tarie.Tncredintati-va

voii lui Dumnezeu, dmiuzirii Lui, §i atunci puterea lui Dumnezeu se va savar§i §i intru neputinta voastra, ~i veti putea ~i voi sa spuneti din propria experienta ceea ce Apostolul Pavel din proprie experienta a proclamat: toate le puiem 11ltru Domnul lisus Hristos, Care ne ;ntiire~te (Filip. 4, 13). Puterea, si mila, §i bucuria lui Dumnezeu, §i taria lui Dumnezeu sa fie ell voi. Amin.

124

Cuprins

Despre intalnire 5

Nevointa iubirii ' 15

Taina iubirii. 55

Cuvant catre noii disatoriti 121