prolog Miezul noptit. Londra Charlotte nu avea si afle niciodata ce o trezise de fapt in orele de dinaintea zorilor, Poate creierul ei somnoros percepuse sc4rticul unei scAnduri din podea sau vocea indbusita a cuiva. Oricare fusese cauza, deschise ochii brusc si se ridic& in sezut. Era stipanita de un sentiment de o urgenta coplesitoare. O presimtire rece fi strabatu tot corpul. Era noaptea in care menajera avea liber. in perioada aceea, tatal ei vitreg, Winterbourne, nu se intorcea ni- ciodaté acas& inainte de rasaritul soarelui. Charlotte stia c& ea si sora ei, Ariel, trebuiau sf fie singure in casi. Dar cineva tocmai urcase scirile si pasea pe coridor. Arunci deoparte cuvertuta si se dadu jos din pat, tre- murand, pe podeaua rece. Pentru un moment nu avu nici cea mai mica idee ce trebuia si faci mai departe. O alt& scAndurd din dusumea gemu. Se duse la us’, o deschise cAtiva centimetri si arunc’ o privire pe holul intunecat. Dou’ siluete invelite in mantii lungi daideau rarcoale printre umbrele dense de la capatul coridorului. Se oprira in fata usii lui Ariel. Unul tinea in m4na o luma- nare. Lumina scoase la iveal& trasdturile obtuze, de chefliu, ale lui Winterbourne. ~Fiti rapid, zise Winterbourne cu un mArdit. Si apoi si ne vedem de drum. Rasiritul e aproape. Dar ag vrea si m& bucur de aceasta placere rara. Nu mereu apare ocazia de a savura o virginad adevarata, urmasa a unei linii de samge atat de bune. Paisprezece ani ai zis? O varsti bund. Am de gand s& nu ma grabesc, Winterbourne.8 ‘Amanda Quick Charlotte isi reprima un tipat de manie si de frica. Gla- sul celui de-al doilea barbat semana cu un instrument mu- zical misterios, o combinatie de gratie si de putere chiar si cAnd se rezuma lao soapt&. Era un glas care putea imblAnzi animale salbatice sau, la fel de bine, cnta imnuri. Dar era cel mai inspaim4ntitor lucru pe care il auzise vreodata. —Sunteti nebun? suier’ Winterbourne. Grabiti-va si terminati odara, —{mi datorezi o sum mare de bani, Winterbourne. Cu sigurantd nu te astepti s& incheiem socotelile prin a ma lisa numai cateva minute cu micuta si foarte scumpa mea inocent’. Vreau o ord, cel putin. —Imposibil, mormai Winterbourne. Camera fetei mai mari este aici, imediat, pe hol. Este 0 scorpie. Absolut ne- imblanzita. Daca o treziti, nu se stie ce va face. —Este problema ta, nu a mea. Tu esti stpanul in aceas- t4 gospodirie, nu? Trebuie sti te descurci. —Ce dracu’ vreti sa fac daca se trezeste? —Incui-o in camera. Leag-o. Pune-i un calus in gura. Bate-o pana isi pierde cunostinta. Nu imi pasi cum tezolvi problema atat timp cAt ea nu se amesteca in pla- cerile mele. Charlotte inchise usor usa camerei si tsi Intoarse privi- rea in dormitorul luminat de razele lunii. Trase adanc aer in piept, isi linigti simrurile cuprinse de panica gi se repezi c&tre un cufar din apropiere de fereastra. Bajbai la incuie- toarea acestuia, deschise capacul si azvarli la o parte doua paturi de deasupra. Caseta ce continea pistolul taralui ei era pe fundul cuftirului. Charlotte o lua, o deschise cu degetele tremurande si apucd arma grea. Era desctircati. Nu avea ce face in aceasta privinti. fi lipseau praful de pusci si glontele. La fel si timpul necesar pentru a se prin- de cum trebuiau potrivite toate intr-un pistol, Se duse la ugti, o deschise gi pigi pe hol. Stiu in mod instinctiv cf strAinul care intengiona si o violeze pe Ariel era cel mai periculos dintre cel doi. Simgi ca el ar fi fost Alchimia dragostei 9 incurajat de orice semn de nervozitate sau de nesiguranta din partea ei si, mai ales, de orice umbri a panicii teribile care o strabatea. ~Stati pe loc sau trag, zise Charlotte incet. Winterbourne se impletici de uimire. Flactra lumana- rii pe care o tinea fi dezvalui gura deschis&. ~La dracu’! Charlotte. Al doilea barbat se intoarse mai incet. Mantia i se rasu- ci imprejur cu un fognet usor. Flactra slaba a lumAnarii lui Winterbourne nu razbatea pana la trasaturile lui. Nu isi scosese palaria, iar borul generos al acesteia, impreund cu gulerul inalt al mantiei, ti formau pe fat’ umbre adanci. -Ah, murmur’ el. Sora cea mare, presupun. Charlotte igi dadu seama cA stitea in bitaia razelor lunii, ce se scurgeau prin fereastra ei prin usa deschisa. Strainul ti putea vedea, probabil, conrurul corpului prin camasa de noapte de in alb, Isi dori din tot sufletul ca pistolul pe care il tinea acum s& aiba un glont si o incar- cAtura puternicd de praf de pusc4. Niciodat& nu urase pe cineva asa cum ura aceastd flint& Si niciodata nu fusese atat de speriata. tn acel moment imaginatia ameninta sd preia contro- lul in mod brutal asupra inteligentei. O parte din ea era convinsi ci nu avea de-a face doar cu un om, ci cu un monstru. Ghidat& de instinct, Charlotte nu spuse nimic. Cu- prinse cu ambele mAini pistolul, fl inal’ cu o precizie deliberat&, ca si cum ar fi fost inc&rcat, si ti trase piedica. Sunetul de neconfundat se auzi cu putere pe holul tacut. —La dracu’, fato, esti nebund? Winterbourne se repezi inainte si apoi se opri la cAtiva metri distant’. Pune jos pistolul. —lesiti afara, zise Charlotte. Nu las& arma s& tremure. Toat& atentia ei era concen- trata la monstrul infasurat in mantia neagra. -Amiéandoi, iesiti afari acum! repeti ea.