Professional Documents
Culture Documents
Referat
«Ambalaj»
Chișinău-2019
1
Cuprins
Abordări teoretice 3
Clasificarea ambalajului 5
Concluzii 10
Bibliografie 11
2
Abordări teoretice
Definiția ambalajului poate fi formulată astfel:
un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs
sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere
fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în
starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la
consumator sau până la expirarea termenului de valabilitate";
la fel, ambalarea poate fi definită ca fiind "operaţie, procedeu sau metodă, prin care se
asigură cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, în decursul manipulării,
transportului, depozitării, vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumare
sau până la expirarea termenului de valabilitate "
Definiţii asemănătoare, sunt propuse şi de Institutul Francez al Ambalajului şi Ambalării (Institut
Frangais de l'emballage et du Conditionnement) în "Petit glossaire de l' emballage". Astfel,
ambalajul constituie "obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un produs sau un
ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, în
vederea protejării acestora sau facilitării acestor operaţii", iar ambalarea "operaţia de obţinere a
primului înveliş aflat în contact direct cu produsul".
Institutul de Ambalare din Anglia are o viziune mai cuprinzătoare asupra definirii ambalajului,
conturând în acest sens trei direcţii:
sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare
cu amănuntul şi consum;
cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu costuri
minime;
funcţie tehnico - economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare.
De altfel şi termenul englez "packaging" este destul de cuprinzător, extinzându-se asupra mai
multor funcţii ale ambalajelor, cu accent pe latura comercială: protecţie, conservare, uşurinţă în
utilizare, comunicare (prin grafică, etichetare), facilitarea vânzării.
3
Istoricul
Epoca antică
Primele ambalaje au folosit materiale naturale disponibile la vremea respectivă: coșuri de trestie,
sticle de vin, cutii din lemn, vase de ceramică, amfore de ceramică, butoaie din lemn, saci țesuți
etc. Materialele prelucrate au fost utilizate pentru a forma pachete așa cum au fost dezvoltate: de
exemplu, vase de sticlă timpurie și bronz. Studiul pachetelor vechi este un aspect important al
arheologiei.
Era moderna
Folosirea plăcii de tablă pentru ambalare datează din secolul al XVIII-lea. Fabricarea de tablă a
fost mult timp un monopol al Boemiei; în 1667 Andrew Yarranton, un inginer englez, și
Ambrose Crowley a adus metoda în Anglia, unde a fost îmbunătățită de fabricanții de fierărie,
inclusiv Philip Foley. Până în 1697, John Hanbury a avut o fabrică de laminare la Pontypool
pentru a face "Plăci Pontypoole". Metoda pionieră acolo a laminării plăcilor de fier prin
intermediul cilindrilor a permis producerea unor plăci negre mai uniforme decât a fost posibil cu
practica anterioară de ciocanire.
Păstrarea
Odată cu descoperirea importanței containerelor etanșe pentru conservarea alimentelor de către
inventatorul francez Nicholas Appert, procesul de conservare în carton a fost brevetat de
comerciantul britanic Peter Durand în 1810.
Secolul al XX-lea
Avansurile de ambalare la începutul secolului al XX-lea au inclus închiderile de bachelită pe
sticle, suprapunerile de celofan transparente și panourile pe cutii de carton. Aceste inovații au
sporit eficiența procesării și îmbunătățirea siguranței alimentare. Deoarece au fost dezvoltate
materiale suplimentare precum aluminiu și mai multe tipuri de plastic, acestea au fost
încorporate în pachete pentru a îmbunătăți performanța și funcționalitatea.
4
Clasificare
Ambalajele se clasifică în funcție de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practică:
5
Funcţiile ambalajelor
În epoca modernă circulaţia mărfurilor fără ambalaj este aproape de neconceput, discutându-se
tot mai mult de sistemul bicomponent produs-ambalaj (la nivel mondial aproximativ 99% din
producţia de mărfuri este ambalată) şi rolul său în economia modernă. Ambalajul, ca însoţitor al
mărfii pe tot circuitul producător-consumator, trebuie să îndeplinească o multitudine de cerinţe,
grupate în literatura de specialitate în trei funcţii principale: conservarea şi protecţie a calităţii
produselor; manipularea, transportul şi depozitarea; promovare produselor.
7
Factorii care determină alegerea ambalajului
10
Bibliografie
11