Curierul Românesc a apărut la București la 8/20 aprilie 1829, sub conducerea lui Ion

Heliade Rădulescu. Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție

îndelungată, gazetă care pune bazele presei românești. Cu unele întreruperi, ziarul a apărut până
la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov .

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor rusești, care a obținut
aprobarea apariției gazetei.

Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.

În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de
îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie etc.
Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări “din
lăuntru”; înștiințări “din afară”; informații despre “mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la
Bucuresci; știri “despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”.

Odata cu aparitia celor trei publicatii cu caracter regulat: “CURIERUL ROMANESC” (1829),
editat de Ion Heliade Radulescu; “ALBINA ROMANEASCA” (1829) a lui Gheorghe Asachi si
“GAZETA DE TRANSILVANIA” (1838) tiparita de Gheorghe Baritiu, evolutia cartii vechi este
considerata incheiata.

Perioada ce a urmat dominatiei fanariote a fost considerata de unii perioada renasterii culturale
romane. Astfel datorita contactelor tot mai dese cu lumea apuseana, romanii incep sa vada
drumul lung pe care l-au facut statele vestice care au avut o soarta mai privilegiata decat a
noastra. In acest sens, incepe o urmarire (care nu s-a oprit nici azi) a idealului dezvoltat de lumea
occidentala. DE aceea, Ion Heliade Radulescu in primul sau articol din “Curierul romanesc”
(1829) arata ca în toate tarile civilizate apar ziare, si indeamna pe “cei care zic că sunt floarea
neamului” sa se puna la lucru si sa se rusineze “sa fie mai jos decât pleava celorlalte neamuri”.

Asemenea îndemnuri se aud adesea şi de la Asachi şi de la Heliade. Numărul celor care le ascultă
este restrâns la început, dar se măreşte din ce în ce. Aceasta se datoreşte mai ales presei. Ziarul
sau revista, mai bine decât cartea, întreţin legăturile dintre autori şi cititori, provoacă întrebări şi
răspunsuri. “Curierul românesc” care începe să apară în Bucureşti la 8 aprilie 1829 şi “Albina
românească” în Iaşi la 1 iunie acelaşi an, sunt, e drept, la început gazete aproape oficiale, pentru
că publică mai ales ştiri politice din ţară şi din afară; dar mai târziu încep să dea şi mici
informaţii literare, să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în jurul lor
toată mişcarea literară din ţară.

În adevăr, tot ce se lucreză pe tărâmul literar în Moldova de la 1830 până la 1840 stă în legătură
cu Gh. Asachi şi cu ziarele şi revistele sale: “Albina românească” (1829-1849) şi “Icoana lumii”
(1840-41). De aci încolo centrul de gravitatea trece la grupul de tineri care se numesc Negruzzi,
Kogălniceanu, Alecsandri, întemeietori ai revistelor “Dacia literară” (1840), “Arhiva
românească” (1841) şi “Propăşirea” (1844).

În Muntenia Heliade rămâne până la 1848 persoana cea mai însemnată a activităţii literare, graţie
“Curierului românesc” de care pomenirăm (1829-1848) şi revistei “Curier de ambe sexe” (1836-
1848).
După 1848, revistele şi ziarele se înmulţesc, Asachi scoate “Gazeta de Moldavia” (1850-1859),
M. Kogălniceanu, “Albumul istoric şi literar” (1854), Hasdeu “Arhiva istorică a României”
(1865), mai apoi “Traian” (1869), Odobescu “Revista Română” (1861), Boliac “Buciumul”
(1863) şi “Trompeta Carpaţilor” (1865). Apar şi ziare cu părţi satirice, ca “Satirul” (1866) şi
publicaţiile lui N. Orăşeanu, Pantazi Ghica ş.a. ca “Nichipercea” (1859), “Scrânciobul” (1868)
etc.

Încă un mijloc pentru răspândirea culturii, care se vede chiar în primii ani ai acestei perioade sunt
calendarele. Asachi şi mai apoi Kogălniceanu în Moldova, Pann şi Gorjan în Muntenia, sunt
autorii celor mai însemnate lucrări de acest fel. Ele continuă tradiţia calendarelor româneşti din
Buda, pe care la începutul secolului le scotea Micu şi cu alţi tovarăşi. Mai târziu vom vedea
urmând pe Bolintineanu şi alţii.

Albina Românească a fost o gazetă politico-literară. Apare la Iași,

bisăptămânal (1 iunie 1829 - 3 ianuarie 1835; 3 ianuarie 1837 - 2 ianuarie 1850).

Proprietar și redactor Gh. Asachi. A publicat și suplimentul literar Alăuta Românească.

După Courrier de Moldavie, tipărit la Iași în limba franceză, Albina Românească este primul ziar
în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc redactat de I. Heliade
Rădulescu, la București, și de Gazeta de Transilvania a lui G. Barițiu de la Brașov pune bazele
presei periodice românești.

"Curierul românesc", care începe să apară în București la 8 aprilie 1829, și "Albina românească",
în Iași la 1 iunie același an, sunt, e drept, la început gazete aproape oficiale, pentru că publică
mai ales știri politice din țară și din afară; dar mai târziu încep să dea și mici informații literare,
să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în jurul lor toată mișcarea
literară din țară.

Foaie pentru minte, inimă ș i literatură a fost o revistă românească cu

caracter cultural, apărută la Brașov între 2 iulie 1835 și 24 februarie 1865 (cu unele întreruperi).
A fost condusă de George Bariț, iar începând cu 1850 de Iacob Mureșanu. Publicația a avut un
mare rol în dezvoltarea culturii românești progresiste. În paginile ei au fost dezbătute, dintr-un
unghi de vedere în general iluminist, chestiuni ca: emanciparea culturală și politică a poporului
român, ridicarea lui economică, rolul educativ și cetățenesc al teatrului, necesitatea unei bune
organizări a învățământului, lupta pentru unitatea și cultivarea limbii și pentru propășirea
literaturii originale, stimularea culegerilor folclorice, etc.

Revista a dus o îndrăzneață campanie împotriva despotismului, în numele ideilor generoase, și a

salutat cu entuziasm revoluția de la 1848. Au colaborat la ea personalități din toate provinciile
locuite de români: Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu,
Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ionescu de la Brad, Andrei Mureșanu, iar difuzarea ei
peste munți s-a realizat de librarul Iosif Romanov din București .