NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
(a + b) 2 = a 2 + 2ab + b 2
(a − b) 2 = a 2 − 2ab + b 2
a 2 − b 2 = ( a − b)( a + b)
a 3 −b 3 = (a − b)( a 2 + ab + b 2 )
a 3 +b 3 = (a + b)( a 2 − ab + b 2 )
(a+b) 3 = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3
(a-b) 3 = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3
a n −b n = (a − b)( a n −1 + a n −2 b + ⋅ ⋅ ⋅ + b n −1 )
Funcţia de gradul I
→
Definiţie:f:R R,f(x)=ax+b,a ≠ 0 , a,b ∈ R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A (α, β ) ∈ G f ⇔ f (α) = β
Funcţia de gradul II
→
Definiţie:f:R R,f(x)=ax 2
+ bx + c, a ≠ 0 ,a,b,c ∈ R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
−∆ −b
Dacă a<0 atunci f = , realizat pentru x =
max
4a 2a
−∆ −b −b − ∆
Dacă a >0 atunci f = , realizat pentru x = ;Vârful parabolei V( , )
min
4a 2a 2a 4a
−b ± ∆
Ecuaţia de gradul II:ax 2 +bx + c = 0 ;x 1, 2 = , ∆ = b 2 − 4ac
2a
−b c
Relaţiile lui Viete:x 1 + x 2 = , x1 ⋅ x 2 =
a a
Dacă ∆ > 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă ∆ = 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă ∆ < 0 ⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă ∆ ≥ 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x −b
−∞ 2a
∞
f(x) −∆
4a
a>0
x −b
−∞ 2a
∞
f(x) −∆
4a

Semnul funcţiei de gradul II

1
∆>0
x -∞ x1 x2
∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
∆=0
x -∞ x 1 = x2
∞
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
∆<0
x -∞
∞
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II

−∆
a<0,Imf=( − ∞, ]
4a
−∆
a>0, Imf=[ , ∞)
4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A → B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă ∀x1 , x 2 ∈ A cu f(x 1 ) = f ( x 2 ) ⇒ x1 = x 2
2)Funcţia f este injectivă dacă ∀x1 , x 2 ∈ A cu x 1 ≠ x 2 ⇒ f ( x1 ) ≠ f ( x 2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă
printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în
cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃x1 ≠ x 2 a.i. f ( x1 ) = f ( x 2 )
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct
x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-
un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈
A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un
punct al lui B, intersectează graficul funcţiei într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C
g  f : A → C , ( g  f )( x ) = g ( f ( x ))

V. 1 A : A → A prin 1 A ( x) = x , ∀x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)

Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A
astfel încât
g  f = 1 A şi f  g = 1B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ
−1
.

2
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x ∈ R
f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x ∈ R
f:A→R(A ⊂ R ) se numeşte periodică de perioadă T ≠ 0, dac ă∀x ∈ A avem
x+T ∈ A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se
numeşte perioada principală.
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n ( A ) ,n(A) reprezentâd numărul de
elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de
elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A kn ,unde n reprezintă numărul
de elemente al mulţimii B, iar k al mulţimii A(k ≤ n)
Funcţia exponenţială
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a x ,a>0,a ≠ 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈(0,1) ⇒f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈(0,1) ⇒ f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy = log a x + log a y 5)log a x m = m log a x ,m ∈ R
x
6)log a y = log a x − log a y 7)a log a x = x
log b A 1
Schimbarea bazei:log a A = ,log a b =
log b a log b a
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale
a n în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr
constant r, numit raţia progresiei aritmetice:a n +1 −a n = r , ∀n ≥1
Se spune că numerele a 1 , a 2 ,⋅⋅⋅, a n sunt în progresie aritmetică dacă
ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice.
a + a n +1
Teoremă:şirul (a n ) n≥1 este progresie aritmetică ⇔ a n = n −1 , ∀n ≥ 2
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n = a1 + (n −1)r
a +c
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică ⇔ b =
2

3
 (a1 + a n )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n =
2
Trei numere x 1 , x , x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma :
2

x 1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r ∈ R .
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x = u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r ∈ R .
2

Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere
reale b n , b1 ≠ 0 în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un
bn +1
număr constant q, numit raţia progresiei geometrice: = q ,q ≠ 0
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 ,⋅⋅⋅, bn sunt în progresie geometrică dacă
ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn ) n ≥1 este progresie geometrică
2
⇔ bn = bn −1 ⋅ bn +1 , ∀n ≥ 2
Termenul general al unei progresii geometrice:b n = b1 ⋅ q n −1
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔ b 2 = a ⋅ c
b1 (q n −1)
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n =
q −1
,q ≠ 1 sau S n = n ⋅ b1 , dac ă q = 1
Trei numere x 1 , x 2 , x 3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
x1 = , x 2 = u , x 3 = u ⋅ q, q ≠ 0
q
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
x 1 = 3 , x 2 = , x3 = u ⋅ q, x 4 = u ⋅ q , q ≠ 0
3

q q
Formule utile:
n( n +1)
1+2+3+ ⋅ ⋅ ⋅ +n =
2
n ( n + 1)( 2n +1)
1 2 +2 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 2 =
6
n ( n + 1 ) 2
1 3 +2 3 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 3 = [ ]
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:

 x, x ≥ 0
x= 
 − x, x < 0
1. x ≥0, ∀x ∈R 2. x = y ⇔x =±y 3. x = −x 4. x ⋅y = x ⋅ y 5.
x x
=
y y

4
6. x ≤ a ⇔−a ≤ x ≤ a, a > 0 7. x ≥a ⇔x ∈( −
∞ ,−a ] ∪[ a, ∞), a >0 8.
x +y ≤ x + y
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, ∀x ∈ R , [x] ∈ Z şi {x} ∈[0,1)
2. [x] ≤ x< [x]+1, [x] = a ⇒ a ≤ x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, ∀x ∈R, k ∈Z
4. {x+k}={x}, ∀x ∈R, k ∈Z
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b ∈ R , i = −1, a=Re z , b=Im z
2

C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b ∈ R }

Conjugatul unui număr complex: z = a −bi
Proprietăţi:
1. z1 + z 2 = z1 + z 2
2. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2
3. z n = ( z )
n

z  z
4.  1  = 1
 z2  z2
5.z ∈ R ⇔ z = z
6.z ∈ R ∗i ⇔ z = −z
Modulul unui număr complex: z = a 2 +b 2
Proprietăţi:
1. z ≥0, ∀z ∈C 2. z =z 3. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z2
z1 z1
4. 5. = 6. z1 + z 2 ≤ z1 + z 2
n
zn =z
z2 z2
Numere complexe sub formă trigonometrică
Forma trigonometrică a numerelor complexe:
b
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a 2 + b 2 , tgt = ;r-raza polară;t-argument
a
redus,t ∈[0,2π)
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Operaţii:
z 1 = r1 (cos t1 + i sin t1 ), z 2 = r2 (cos t 2 + i sin t 2 )
z 1 ⋅z 2 = r1 r2 [cos( t1 + t 2 ) + i sin( t1 + t 2 ) ], z n = r n (cos nt + i sin nt )
z1 r
= 1 [cos( t1 − t 2 ) + i sin( t1 − t 2 )]
z 2 r2
t + 2kπ t + 2kπ
n
z = z k = r (cos
n
+ i sin ), k ∈{0,1,⋅ ⋅ ⋅, n − 1}
n n

Combinatorică

5
n!=1 ⋅ 2 ⋅ ⋅ ⋅ n ,n ∈N (0! =1) , P n = n! ,n ∈ N ∗
n! n!
An= Cn=
k k
,0 ≤ k ≤ n; k , n ∈ N , n ≥1 , 0 ≤ k ≤ n; k , n ∈ N
( n − k )! k!( n −k )!
Proprietăţi:1. C kn = C nn −k ,0 ≤ k ≤ n; k , n ∈ N 2. C kn = C nk−1 + C nk−−11 ,1 ≤ k <n;k,n
∈N
1 n −1
Binomul lui Newton:(a+b) = C n a + C n a b + ⋅ ⋅ ⋅ + C n b
n 0 n n n

Termenul general:T k +1 = C nk a n −k b k , k = 0,1,⋅ ⋅ ⋅, n

Proprietăţi:
C 0n +C n1 + ⋅ ⋅ ⋅ + C nn = 2 n (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n
elemente este 2 n ).
C 1n +C n3 + C n5 + ⋅ ⋅ ⋅ = C n0 + C n2 + C n4 + ⋅ ⋅ ⋅ = 2 n −1

Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
AB = −BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă
amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc
necoliniari.
Teoremă: Fie aşi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v ,
există α, β ∈R (unice ) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b
AB = ( x B − x A ) 2 +( y B − y A ) 2 -modulul vectorului AB

AB ( x B − x A , y B − y A ) − coordonate le vectorului AB
x A + xB y + yB
Mijlocul segmentului AB:x M = , yM = A
2 2
x + x B + xC y + y B + yC
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x G = A , yG = A
3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau
triunghiului

Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. v = λ⋅ u .

6
Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. AB = λ AC
AB CD ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. AB = λ AC
Produsul scalar a doi vectori .
u ⋅ v = u ⋅ v cos(u, v)

= x 2 i + y 2 j ⇒u ⋅ v = x1 x 2
2 2
u = x1 i + y1 j , v + y1 y 2 , u = x1 + y1

Daca u, v ≠0 ,atunci u ⊥ v ⇔ u ⋅ v = 0

Ecuaţiile dreptei în plan

Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M ) ∈ d ⇔a ⋅ x M + by M + c = 0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(x B , y B )

x y 1
AB: x A yA 1 =0
xB yB 1
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m : y-y A = m( x − x A )
Dreptele d 1 ,d 2 sunt paralele ⇔ md = md 1 2

Dreptele d 1 ,d 2 sunt perpendiculare ⇔ md1 ⋅ md 2 = -1

Distanţa dintre punctele A(x A , y A ) ,B(x B , y B ) :AB= ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2
Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:
ax A + by A + c
d(A,h)=
a2 +b2
xA yA 1
Punctele A,B,C sunt coliniare ⇔ x B yB 1 =0
xC yC 1

Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A ={1,2,⋅ ⋅ ⋅, n}
orice funcţie bijectivă σ : A → A.
1 2 ⋅⋅⋅ n 
σ =
σ(1) 
 σ( 2) ⋅ ⋅ ⋅ σ( n) 


1 2 ⋅ ⋅⋅ n
e =
1 
 2 ⋅ ⋅⋅ n
 se numeşte permutarea identică de gradul n.

S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.

Produsul(compunerea) a două permutări:Fie σ ,τ ∈ S n
σ  τ : A → A, (σ  τ )( k ) = σ (τ ( k ))
Proprietăţi:
1) (στ)δ = σ (τ δ), ∀σ ,τ , δ ∈ S n

7
2) σe = eσ = σ , ∀σ ∈ S n
3) ∀σ ∈ S n , ∃σ −1 ∈ S n a.i.σ σ−1 = σ −1σ = e , σ −1 se numeşte inversa permutării
σ
Puterile unei permutări: Fieσ ∈ S n − definim σ n = σ n −1σ , n ∈ N ∗ (σ 0 = e)
Prop.: Fieσ ∈ S n ⇒ σ mσ n = σ m + n , (σ m ) n = σ mn , ∀m, n ∈ N
Inversiunile unei permutări:

Definiţie: Fie σ ∈ S n şi i,j ∈ {1,2,⋅⋅⋅, n} ,

i〈 j .Perechea (i,j) se numeşte

inversiune a permutăriiσ dacă σ (i)〉 σ ( j) .Numărul inversiunilor

permutării σ se notează cu m( σ ).
Definiţii:Se numeşte semnul permutării σ ,numărul ε (σ ) = (−1) m (σ )
Permutarea σ se numeşte permutare pară dacă ε(σ) =1
Permutarea σ se numeşte permutare impară dacă ε(σ) = −1
Propoziţie: ε (στ) = ε (σ )ε (τ ), ∀σ,τ ∈ S n
1 2 ⋅⋅⋅ i j ⋅⋅⋅ n
Permutarea δij =  1 2  se numeşte transpoziţie.
 ⋅⋅⋅ j i ⋅⋅⋅ n

Proprietăţi:
−1
1) δij = δ ji 2) (δ ij ) = e 3) δ ij = δ ij 4) ε(δij ) = −1
2

Matrice

 a1 1a1 2. . . a. 1.n . 
 
 a2 1a2 2. . . a. 2.n.  A = (ai j)i= 1,m
A=
 . . . . . . . . . . . . . . .
-matrice cu m linii şi n coloane;
j = 1,n
 
 a a . . .a. . 
 m1 m2 m n
A ∈M m , n (C ) ,unde M m , n (C ) -reprezintă
mulţimea matricelor cu m linii şi
n coloane cu elemente din C.
t
A ∈M n , m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin
schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are
forma

8
  a1 1a1 2. . . a. 1.n. 
 
 a2 1a2 2. . . a. 2. n. 
 . . . . . . . . . . . . . . .
A= -A ∈ M n (C )

 
 a a . . .a. . 
 n1 n2 n n 
Tr(A)= a11 + a 22 + ⋅ ⋅ ⋅ + a nn -reprezintă urma matricei A
Sistemul ordonat de elemente (a11 , a 22 ,⋅ ⋅ ⋅, a nn ) se numeşte diagonala
principală a matricei A,iar sistemul ordonat de elemente ( a1n ,⋅ ⋅⋅, a n1 ) se
numeşte diagonala secundară a matricei A.

 1 0 0 ⋅⋅⋅⋅⋅ 0   0 0 0 ⋅⋅⋅⋅⋅ 0 
   
= 0 1 0 ⋅⋅⋅⋅⋅ 0  -matricea unitate de ordinul n ; = 0 0 0 ⋅⋅⋅⋅⋅ 0  -
   
In Om , n

⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅ ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅
   
 0 0 0 ⋅⋅⋅⋅⋅ 1   0 0 0 ⋅⋅⋅⋅⋅ 0 
   
matricea nulă
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
1)A+B=B+A , ∀A, B ∈M m , n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) , ∀A, B, C ∈M m , n (C ) (asociativitate)
3)A+ Om , n = Om ,n +A = A , ∀A ∈M m ,n (C )
4) ∀A ∈M m.n (C ), ∃(−A) ∈M m ,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= Om ,n ,
∀A ∈M m ,n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A ∈M m ,n (C ), B ∈M n , p (C ), C ∈M p , q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A ∈M m , n (C ), B, C ∈M n , p (C ) (distributivitatea
înmulţirii faţă de adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B, C ∈M m , n (C ), A ∈M n , p (C )
7) AI n = I n A = A, ∀A ∈ M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, ∀a, b ∈C , A ∈M m,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, ∀a, b ∈C , A ∈M m ,n (C )

9
10)a(A+B)=aA+aB, ∀a ∈C , A, B ∈M m ,n (C )
11)aA = Om ,n ⇔ a = 0 sau A= Om , n
12) t ( t A) = A, t ( A + B ) =t A+t B , t ( aA ) =a t A, t ( AB ) =t B t A
Puterile unei matrice:Fie A ∈ M n (C )
Definim A 0 = I n , A1 = A, A 2 = A ⋅ A, A 3 = A 2 ⋅ A,⋅ ⋅ ⋅, A n = A n −1 ⋅ A, n ∈ N ∗
Relaţia Hamilton-Cayley: A 2 − ( a + d ) A + ( ad − bc ) I 2 = O2 ,unde
a b
A =
c 
 d

Determinanţi.
a b
= ad −bc (determinantul de ordinul doi)
c d
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
a b c
d e f = aei + dhc + gbf − ceg − fha −ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei
transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt
nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele
obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci
determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt
înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al cărei determinant este
egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt
proporţionale atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie
liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este
nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei
linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al
cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
9) d +m e +n f +p = d e f +m n p
g h i g h i g h i
10)det(A ⋅ B) = det A ⋅ det B , ∀ A,B ∈ M n (C )

10
Definiţie:Fie A = (aij ) ∈M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului
a ij ,1 ≤ i, j ≤ n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a
coloanei j.Se notează acest minor cu M ij .
i+ j
Numărul Aij = ( −1) M ij se numeşte complementul algebric al
elementului a ij .

Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A ∈ M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există
o matrice notată A −1∈ M n (C ) a.i. A ⋅ A −1 = A −1 ⋅ A = I n
Teoremă:A ∈ M n (C )inversabil ă ⇔ det A ≠ 0
1
A −1 = A∗ ,A ∗ adjuncta matricei A. A ∗ se obţine din t
A înlocuind
det A
fiecare element cu complementul său algebric.
Dacă A,B∈ M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A −1 ) −1 = A
b)(AB) −1 = B −1 A −1

Rangul unei matrice

Fie A ∈M m , n (C ) , r ∈ N ,1 ≤ r ≤ min( m, n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul
format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r
coloane.
Definiţie: Fie A ≠ O m, n o matrice . Numărul natural r este rangul
matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii
de ordin mai mare decât r (dacă există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui
A, nenul , iar toţi minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin
bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului de ordin r cu
elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi uneia dintre
coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:
 a1 1x1 + a1 2x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1n x n = b1
a x + a x + ⋅ ⋅ ⋅ + a x = b
 21 1 22 2 2n n 2

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
 a m1 x1 + a m 2 x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + am nx n = bm
a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 , x 2 ,⋅⋅⋅, x n - necunoscute, b 1 , b2 ,⋅⋅⋅, bm
-termenii liberi

11
  a1 1a1 2. . . a. 1.n .   a1 a1 1 2. . . a.1n. b.1 
   
 a2 1a2 2. . . a. 2.n.  = a2 a1 2 2. . . a. 2.nb. 2  -matricea
A=
 . . . . . . . . . . . . . . .
-matricea sistemului, A
 . . . . ............ . . . .
   
 a a . . .a. .   a a . . .a. .b 
 m1 m2 m n  m1 m2 m nm 
extinsă

 b1   x1 
   
 b2   x2 
B=
 .... matricea coloană a termenilor liberi,X=  ...  .matricea
   
b  x 
 m  n
necunoscutelor.
AX=B -forma matriceală a sistemului
Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură
soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de
o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii
este egal cu numărul de necunoscute şi determinantul matricei
sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat ∆ ≠ 0 , atunci sistemul AX=B
∆
are o soluţie unică x i = i ,unde ∆i se obţine înlocuind coloana i cu
∆
coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este
compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei
extinse.

12
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔
toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.
sin 2 x + cos 2 x =1, ∀x ∈R
-1 ≤ sin x ≤1, ∀x ∈R -1 ≤ cos x ≤1, ∀x ∈R
sin(x+2k π ) = sin x , ∀x ∈R , ∀k ∈ Z cos(x+2k
π) = cos x, ∀x ∈R, ∀k ∈Ζ
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa
cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-
b)=cosacosb+sinasinb
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos
2
x − sin 2 x
π π
sin ( − x ) = cos x cos ( − x ) = sin x
2 2
a +b a −b
sina+sinb=2sin cos cosa+cosb=2cos
2 2
a +b a −b a −b a +b
cos sina-sinb=2sin cos
2 2 2 2
a −b a +b
cosa-cosb= -2sin sin
2 2
sin x cos x
tgx= , cos x ≠ 0 ctgx= , sin x ≠ 0
cos x sin x
tg(x+k π ) = tgx ctg(x+k π ) = ctgx
π π
tg ( − x) = ctgx ctg ( − x) = tgx
2 2
tga +tgb tga −tgb
tg(a+b)= 1 −tgatgb tg(a-b)= 1 + tgatgb
2tgx
tg2x=
1 + tg 2 x
x x
2tg 1 − tg 2
2 2
sinx = cosx =
x x
1 + tg 2 1 + tg 2
2 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0 π π π π π 3π 2π
6 4 3 2 2
sinx 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 3 2 1 0 -1 0 1
2 2 2

13
 tgx 0 3 1 3 - 0 - 0
3
ctgx - 3 1 3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-,+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-
x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

π π
arcsin:[-1,1]→ [ − , ] arcsin(-x)=
2 2
-arcsinx
π π
arcsin(sinx)=x, ∀x ∈[ − , ] sin(arcsinx)=x,x
2 2
∈[−1,1]
arccos:[-1,1] →[0, π] arccos(-x)=
π − arccosx
arccos(cosx)=x, ∀x ∈[0, π]
cos(arccosx)=x, ∀x ∈[−1,1]
π
arcsinx+arccosx= , ∀x ∈[ −1,1]
2
π π
arctg:R → (− , ) arctg(-x)=
2 2
-arctgx
π π
arctg(tgx)=x, ∀x ∈(− , ) tg(arctgx)=x,
2 2
∀x ∈ R
arcctg:R →(0, π ) arcctg(-x)=
π − arcctgx
arcctg(ctgx)=x, ∀x ∈(0, π) ctg(arcctgx)=x,
∀x ∈ R
π
arctgx+arcctgx= , ∀x ∈R
2
Ecuaţii trigonometrice
sinx = a,a ∈[−1,1] ⇒ x ∈{( −1) k arcsin a + kπ , k ∈ Ζ}
cosx = b,b ∈[−1,1] ⇒ x ∈{± arccos b + 2kπ , k ∈ Ζ}
tgx = c,c ∈ R ⇒ x ∈{arctgc + kπ , k ∈ Ζ}
ctgx = d,d ∈ R ⇒ x ∈{arcctgd + kπ , k ∈ Ζ}
sinax = sinbx ⇒ ax = (−1) k bx + kπ , k ∈ Ζ
cosax = cosbx ⇒ ax = ±bx + 2kπ , k ∈ Ζ
tgax = tgbx ⇒ ax = bx + kπ , k ∈ Ζ

14
ctgax = ctgbx ⇒ ax = bx + kπ , k ∈ Ζ
a b c
Teorema sinusurilor: = = =2R,unde R este raza cercului
sin A sin B sin C
circumscris triunghiului.
Teorema cosinusului:a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A
Aria unui triunghi:
b⋅h AB ⋅ AC sin( AB , AC )
A∆= A∆= A ∆ = p ( p − a)( p − b)( p − c) ,p=
2 2
a +b +c
2
xA yA 1
∆ c1 ⋅ c 2
A ∆ABC = , ∆ = xB yB 1 A ∆dreptunghi c = A
2 2
xC yC 1
l2 3
∆echilatera l =
4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= ,unde S este aria
4S
triunghiului
S
Raza cercului înscris într-un triunghi: r= p ,unde S este aria
a +b +c
triunghiului iar p=
2
Grupuri
Definiţie:Fie ∗ : M × M → M lege de compozitie pe M.O submultime
nevidă H a lui M ,se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ∗
”dacă ∀x, y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie ∗ : M × M → M lege de compoziţie pe M.
Legea “ ∗ “ se numeşte asociativă dacă (x
∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ), ∀x, y , z ∈M
Legea “ ∗ “ se numeşte comutativă dacă x ∗ y = y ∗ x, ∀x, y ∈M
Legea “ ∗ “ admite element neutru dacă exista e ∈ M a.i
.x ∗e = e ∗ x = x, ∀x ∈M
Definiţie:Cuplul (M, ∗) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x ∗ y ) ∗ z = x ∗( y ∗ z ), ∀x, y , z ∈M
2) există e ∈ M a.i .x ∗e = e ∗ x = x, ∀x ∈M
Dacă în plus x ∗ y = y ∗ x, ∀x, y ∈M atunci monoidul se numeşte
comutativ.
Notaţie:U(M)={x ∈ M / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ∗) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ), ∀x, y, z ∈G
2) există e ∈ M a.i .x ∗e = e ∗ x = x, ∀x ∈G
3) ∀x ∈G , ∃x ' ∈G a.i. x ∗ x ' = x ' ∗ x = e
Dacă în plus x ∗ y = y ∗ x, ∀x, y ∈G atunci grupul se numeşte abelian sau
comutativ.

15
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi
grup infinit ,în caz contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de
elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G, •) un grup şi x ∈ G .Cel mai mic număr natural nenul n
cu proprietatea x n = e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.
(ordx = n)

Subgrup
Definiţie:Fie (G, ∗) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se
numeşte subgrup al grupului (G, ∗) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) ∀x, y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H .
2) ∀x ∈ H ⇒ x ' ∈ H

^^ ^
Grupul claselor de resturi modulo n,
Zn = {1,2,⋅ ,n−⋅ 1}
( Z n ,+) −grup abelian

^
( Z n ,⋅) -monoid comutativ ,în care
U (Zn ) = {k ∈ Zn / c.m.m.d.c. k(,n) = 1}
Morfisme şi izomorfisme de grupuri
Definiţie:Fie (G, ∗) şi (G ' ,) două grupuri.O funcţie f:G → G ' se
numeşte morfism de grupuri dacă are loc conditia f(
x ∗ y ) = f ( x )  f ( y ), ∀x, y ∈G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
Prop. Fie (G, ∗) şi (G ' ,) două grupuri.Dacă f:G → G ' este morfism de
grupuri atunci:
1)f(e)=e ' unde e,e ' sunt elementele neutre din cele două grupuri.
2)f(x ' ) =[ f ( x)] ' ∀x ∈G
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ∗ ,) , unde A este o multime nevidă iar ,, ∗ ” şi ,,  ” sunt două
legi de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A, ∗ )este grup abelian
2) (A,  )este monoid
3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,, ∗ ”:
x (y ∗ z)=(x  y) ∗ (x  z),(y ∗ z )  x = ( y  x) ∗ ( z  x)∀x, y, z ∈ A


16
 Inelul (A, ∗,) , este fără divizori ai lui 0,dacă ∀x. y ≠ e∗ ⇒ x  y ≠ e∗ ( e ∗ element
neutru de la legea ,, ∗ ”)
Un inel (A, ∗,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
 y = y  x, ∀x, y ∈ A
Un inel (A, ∗ ,) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ∗,) cu e ∗ ≠ e  se numeşte corp dacă ∀x ∈ K , x ≠ e∗ , ∃x ' ∈ K
a.i. x  x ' = x '  x = e (e∗ , e fiind elementele neutre )
Un corp (K, ∗,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
 y = y  x, ∀x, y ∈K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
Definiţie :Fie (A, ∗,), ( A ' ⊕,⊗) două inele.O funcţie f:A → A ' se numeşte morfism de
inele dacă :
1)f( x ∗ y ) = f ( x ) ⊕ f ( y ), ∀x, y ∈ A
1)f( x  y ) = f ( x) ⊗ f ( y ), ∀x, y ∈ A
3)f(e  )= e⊗(e  , e⊗fiind elementele neutre corespunzătoare legilor ,⊗ )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ' ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebrică a unui polinom:f =
a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 , a i ∈ A un inel comutativ.
Definiţie:a ∈ A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g
≠ 0, polinoame din K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic
determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide
polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a
un element din K ⇒ restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f ⇔ X-a divide f.
Definiţie:Elementul a ∈ K este rădăcină de ordinul p ∈ N ∗ pentru
polinomul f ∈K [ X ] dacă (X-a) p divide pe f iar (X-a) p +1 nu divide pe f.
Teoremă: Elementul a∈ K este rădăcină de ordinul p ∈ N ∗ pentru
polinomul f ∈K [ X ] ⇔ f (a ) = 0, f ' ( a ) = 0,⋅ ⋅ ⋅, f ( p −1) ( a ) = 0 şi f ( p ) ( a) ≠ 0 ,unde f
este fucţia polinomială asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f ∈R[ X ] ,f ≠ 0 .Dacă z = a+ib,b ≠ 0 este o rădăcină
complexă a lui f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X −z )( X −z ) / f
Polinoame cu coeficienţi raţionali

17
Teoremă :Fie f ∈Q[ X ] , f ≠ 0 .Dacă x 0 =a + b este o rădăcină a lui
f,unde a,b∈ Q, b〉 0, b ∉ Q ,atunci
1) x 0 = a − b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , x0 au acelaşi
ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X − x 0 )( X − x0 ) / f
Polinoame cu coeficienţi întregi
Teoremă :fie f= a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 ;f ∈ Z [ X ]
p
1)Dacă x 0 = q ( p, q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a
lui f,atunci
a)p divide termenul liber a 0
b)q divide pe a n
2)Dacă x 0 = p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al
lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se
numeşte reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu
gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil
peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K
⇔ nu au rădăcini în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
f = a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 .Dacă x1 , x 2 ,⋅⋅⋅, x n sunt n rădăcini ale
lui f în K atunci f = a n ( X − x1 )( X − x 2 ) ⋅ ⋅ ⋅ ( X − x n ) şi
x1 + x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + x n = −a n −1 ⋅ a n−1
x1 x 2 + x1 x3 + ⋅ ⋅ ⋅ + x n −1 x n = a n −2 a n−1
.......................................................
x 1 x 2 ⋅ ⋅ ⋅ x n = ( −1) n a 0 a n−1

 a2
x1 + x 2 + x3 = −
 a3
Dacă f = a3 x + a 2 x + a1 x + a0 , f ∈ C[ X ] ⇒
3 2
 a1
x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 =
 a3
 a
x1 x 2 x3 = − 0

 a3

18
  a3
 x1 + x2 + x3 + x4 = − a
 4

 a2
 x1 x2 + x1 x3 + ⋅ ⋅ ⋅ + x3 x4 = a
f=a 4 x + a3 x + a2 x + a1 x + a0 , f ∈ C[ X ] ⇒ 
4 3 2 4

 a1
 x1 x2 x3 + x1 x2 x4 + x1 x3 x4 + x2 x3 x4 = −
 a4
 a0
 x1 x2 x3 x4 =
 a4
Ecuaţii reciproce
Definiţie:O ecuaţie de forma a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 pentru
care a n −i = ai ,0 ≤ i ≤ n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x 4 + bx 3 + cx 2 + bx + a, a ≠ 0
1 1 1
Se împarte prin x 2 şi devine a ( x 2 + 2 ) + b( x + ) + c = 0 ;notez x + = t şi
x x x
obţinem o ecuaţie de gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie (a n ) n∈N un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este crescător dacă: a n ≤ a n +1 , ∀n ∈ N .
Şirul (a n ) este strict crescător dacă: a n < a n +1 , ∀n ∈ N .
Şirul (a n ) este descrescător dacă: a n ≥ a n +1 , ∀n ∈ N .
Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: a n > a n +1 , ∀n ∈ N .
Şir mărginit
Fie ( a n ) n∈N un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este mărginit dacă: ∃α, β ∈ R a . i .α ≤ a n ≤ β , ∀n ∈ N
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are
limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă xn ≤ an ≤ y n , ∀n ≥ k si lim x n = lim y n = l atunci lim a n = l .
n →∞ n →∞ n →∞

▪ Criteriul raportului

19
 a n +1
Fie (a n ) n∈N un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă lim = l ∈[0,1) atunci
n →∞ an
lim a n = 0 a n +1
n →∞ . Daca lim = l ∈ (1, ∞) sau l = ∞ atunci lim an = ∞ .
n →∞ an n →∞

 Lema lui Stolz-Cezaro

Fie (a n ) n∈N şi (bn ) n∈N două şiruri de numere reale.
a n +1 − a n
Dacă lim = l (finit sau infinit) şi (bn ) n∈N este strict monoton şi nemărginit ,
n +1 − bn
n →∞ b

an
atunci lim =l
n→∞ b
n

▪ Criteriul radicalului
a n +1
Fie (a n ) n∈N un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim = l atunci lim n a n = l .
n →∞ a n →∞
n

Şiruri remarcabile

 0, d aăc q ∈ (− 1,1)
α ∞ ,α 〉 0
l ni = m
 1, d aăcq = 1

l i mq n = 
 ∞ , d aăcq ∈ (1, ∞ )
n ∞→ 0,α 〈 0
n→ ∞

 n ue x iăs, dt aăcq ∈ (− ∞,− 1]

lim n k a n = 0 ,unde a ∈(−1,1), k ∈N


n →∞
n
 1
lim 1 +  = e ; e = 2,7178 ... este constanta lui Euler
n →∞ n
xn 1
 1 
generalizare: lim 1 +  = e dacă x n → ±∞; lim (1 + yn ) yn = e dacă yn → 0
n→∞ xn  n→ ∞
sin x n tg xn
lim = 1 dacă xn → 0 , lim = 1 dacă xn → 0 ,
n →∞ xn n →∞ xn

arcsin x n arc tg x n
lim = 1 dacă xn → 0 , lim = 1 dacă xn → 0 ,
n →∞ xn n →∞ xn

Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.

20
 l f(x)i= l f(xm)i m
f are limită în x 0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 ) ⇔ f ( x 0 − 0) = f ( x 0 + 0) ⇔

→ xx 0 → xx 0
x〈 0 x〉 0
Obs.:Funcţia f :D → R nu are limită în punctul de acumulare x 0 în una din situaţiile :
a)există un şir x n ∈ D −{x0 } cu limita x 0 astfel încât şirul ( f ( x n )) nu are limită
b)există şirurile ( x n ), ( y n ), x n , y n ∈ D −{x0 }, astfel încât şirurile ( f ( x n )), ( f ( y n )) au
limite diferite.
Teoremă:Fie f :D → R ,o funcţie elementară şi x 0 ∈D un punct de acumulare al lui D
⇒ lim f ( x) = f ( x 0 )
x → x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

Fie f,g:D → R şi x 0 un punct de acumulare al lui D.Dacă xlim g ( x) = 0 şi există l ∈ R
→ x0

a.î. f ( x) −l ≤ g ( x), ∀x ∈D ∩V , x ≠ x0 , V vecinătate a lui x 0 şi dacă

lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l
x → x0 x → x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D → R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x) ≤ g ( x), ∀x ∈ D ∩V , x ≠ x0
,V vecinătate a lui x 0 .
a)Dacă xlim f ( x) = ∞ ⇒ lim g ( x) = ∞
→ x0 x → x0

b)Dacă xlim g ( x) = −∞ ⇒ lim f ( x) = −∞

→ x0 x → x0

Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D → R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi
f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h( x ), ∀x ∈ D ∩V , x ≠ x 0 , V vecinătate a lui x 0 .

Dacă xlim f ( x) = lim h( x) = l ⇒ lim g ( x) = l

→ x0 x → x0 x → x0

Limite uzuale.Limite remarcabile.

lim (a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 ) = lim a n x n
x →± ∞ x →± ∞

21
  ak
 b ,k = m
k− 1
ak x + ak − 1 x + ⋅⋅ ⋅ + a1 x + a0 
k  m

l i m m m− 1 =  0, m〉 k
x→ ± b x ∞ + b x + ⋅ ⋅⋅ + b x + b
m m− 1 1 0 
a
 k ⋅ (± ) k − m , k〉 m∞
 bm

1 1
1
lim = 0 lim
1
=0 lim = − ∞ lim = + ∞
x →∞ x x →−∞ x x→ 0 x x→ 0 x
x< 0 x> 0
lim x =∞ lim 3 x = ∞ lim 3
x = −∞
x →∞ x →∞ x →−∞

x  ∞ ,d a a>c1 a x  0 ,d a a> c1 a
l i am =  l i am = 
x→ ∞  0 ,d a a∈ c( 0,1a) x→ − ∞ ∞ ,d a a∈ c( 0,1a)

 ∞ ,d a a> c1 a  − ∞ d, a >a1c a
l i ml oa x =g  l i lmoa x = g
x→ 0  ∞ d, a ∈a ( c0,1) a
x→ ∞  -∞ ,d a ∈ac( 0,1a) x> 0
π π lim arcctgx = 0 lim arcctgx = π
lim arctg x = lim arctg x = − x →∞ x →−∞
x →∞ 2 x →−∞ 2
x x 1

lim (1 + x ) x = e
1  1
lim 1 +  = e lim 1 +  = e
x →∞ x x →−∞  x x→0
sin x tgx arcsin x arctg x
lim =1 lim =1 lim =1 lim =1
x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x
ln (1 + x ) a x −1
lim =1 lim = ln a , a > 0, a ≠ 1
x →0 x x →0 x

22
 sin u ( x ) tg u ( x ) arcsin u ( x )
lim =1 lim =1 lim =1
x →0 u ( x) x →0 u ( x) x →0 u ( x)
arctg u ( x )
lim =1
x →0 u ( x)
ln (1 + u ( x ) ) a u ( x ) −1 u ( x) = 0
lim =1 lim = ln a , a > 0, a ≠ 1 unde xlim
→ x0
x →0 u ( x) x →0 u( x)
∞ 0
Operaţii fără sens: , , ∞ − ∞,0 ⋅ ∞,1∞ ,0 0 , ∞0
∞ 0
Funcţii continue
Definiţie Fie f : D → R şi x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D
f este continuă în x0 ∈ D dacă xlim f ( x ) = f ( x0 )
→ x0

Dacă f nu este continuă în x0 ∈ D ,ea se numeşte discontinuă în x 0 ,iar x 0 se numeşte

punct de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate x0 ∈ D este punct de discontinuitate de prima speţă
pentru f ,dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate x0 ∈ D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu
este de prima speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 nu este
finită sau nu există)
Teoremă: Fie f : D → R şi x0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f continuă în x 0 ⇔
l s ( x 0 ) = l d ( x 0 ) = f( x 0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D → R continue pe D ⇒ f+g,
f
f ⋅ g, ( g ≠ 0), f , max( f , g ), min( f , g ) sunt funcţii continue pe D.
g
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b] → R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ⇒ ∃ c ∈( a, b) pentru care
f(c)=0.

Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă

l i mf ( x) = ∞ sau
l i mf ( x) = − ∞.
x→ a x→ a
x< a x< a
Definiţie:Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

l i mf ( x) = ∞ l i mf ( x) = − ∞.
asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă x→ a sau x→ a
x> a x> a

23
Definiţie : Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a
este asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la
dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E →R, unde E conţine un interval de forma(a, ∞)
Dreapta y=mx+n,m ≠ 0 este asimptotă oblică spre + ∞ la graficul lui f dacă şi numai
f ( x)
dacă m,n sunt numere reale finite,unde m= lim , n = lim [ f ( x ) − mx ] .Analog la -
x →∞ x x →∞

∞.
3.Asimptote orizontale
Dacă lim f ( x) = l , l număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre + ∞ la
x →∞

graficul lui f.
Analog la - ∞
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre + ∞ (- ∞ )
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D → R ,x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D
f ( x) − f ( x0 )
Derivata într-un punct:f ' ( x 0 ) = xlim .
→x
0 x − x0
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în x0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x 0 , f ( x 0 )) tangentă a
cărei pantă este f ( x0 ) .Ecuaţia tangentei este: y − f ( x0 ) = f ( x 0 )( x − x 0 ) .
' '

Teoremă:Fie f:D→R , x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f este derivabilă în

f(x)− f x0)(
⇔ f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) ∈ R (finite) ⇔ lim
→ xx 0 − xx
punctul de acumulare x0 = .

x〈 0
0

f ( x) − f ( x0 )
lim ∈R .
x → x0 x − x
x〉 x
0
0
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:D→R , x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte
punct de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite
şi diferite în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este

24
continuă în x 0 ,are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este
finită.

Derivatele funcţiilor elementare

Functia Derivata
c 0
x 1
x n , n ∈N * nx n −1
rx r −1
r
x , r ∈R

x 1
2 x
n
x 1
n x n −1
n

ln x 1
x
ex ex
a x ( a > 0, a ≠ 1) a x ln a
sin x cos x
cos x − sin x
tg x 1
cos 2 x
ctg x 1
−
sin 2 x
arcsin x 1
1− x2
arccosx 1
−
1− x2
arctg x 1
1+ x2
arcctg x 1
−
1+ x2
Operaţii cu funcţii derivabile
f
Teoremă:Fie f,g:D → R derivabile pe D ⇒ f+g ,fg, g (g ≠ 0 )sunt funcţii derivabile pe
D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
'
f  f ' ⋅ g − f ⋅ g'
( f ± g ) = f ± g ; ( f ⋅ g ) = f ⋅ g + f ⋅ g ; (λ ⋅ f ) = λ ⋅ f ;   =
' ' ' ' ' ' ' '

g g2
( f  u ) ' = f ' (u ) ⋅ u '

25
 Proprietăţile funcţiilor derivabile
Definiţie:Fie f:D→R.Un punct x 0 ∈ D se numeşte punct de maxim local(respectiv de
minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x) ≤f(x 0 )
(respectiv f(x) ≥f(x 0 ) ) pentru orice x ∈ D ∩ U .
Dacă f(x) ≤f(x 0 )(respectiv f(x) ≥f(x 0 ) ) pentru orice x ∈ D atunci x 0 se numeşte
punct de maxim absolut(respectiv minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0 ∈ I un punct de extrem al unei
funcţii ƒ: I→R. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] →R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b]→ R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
punct c ∈ (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci ∃ c ∈ (a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe
acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.
Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă f ' ( x ) > 0( f ' ( x) ≥ 0), ∀x ∈I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă f ' ( x ) < 0( f ' ( x ) ≤ 0), ∀x ∈I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare)
pe I.
4.Fie f:D → R ,D interval şi x 0 ∈ D .Dacă
1)f este continuă în x 0
2)f este derivabilă pe D- {x 0 }
3)există xlim f ' ( x) = l ∈ R
→x0

atunci f are derivată în x0 şi f ( x 0 ) = l .Dacă l ∈ R atunci f este derivabilă în x0 .

'

Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei

funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local.
Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.

Dacă
f ( x) ≥ 0, ∀ x ∈ I
" , atunci f este convexă pe I.

26
 Dacă
f ( x) ≤ 0, ∀ x ∈ I
" , atunci f este concavă pe I.

Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si x0 ∈I punct interior intervalului. Spunem că

x 0 este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate
stânga a lui x0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui x 0 sau invers.
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.

Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I ⊆ R interval, f : I → R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I → R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x), ∀x ∈ I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I → R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I → R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I → R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I → R.Dacă g(I)= {g ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I → R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
x n +1
∫ x dx = + C ,n ∈ N ,x ∈ R
n

n +1
x a +1
∫x = + C ,a ∈R, a ≠ −1 ,x ∈(0, ∞)
a

a +1
1
∫ x dx = ln x + C , x ∈(0, ∞) sau x ∈(−
∞ ,0)

ax
∫ a d x= l na + C, a〉 0, a ≠ 1, x ∈ R
x

1 1 x −a
∫x 2
−a 2
=
2a
ln
x +a
+ C , a ≠ 0, x ∈( −∞ ,−a ) sau x ∈( −a, a ) sau x ∈( a, ∞)

1 1 x
∫x 2
+a 2
dx = arctg + C , a ≠ 0, x ∈ R
a a
1 x
∫ a −x2 2
dx = arcsin
a
+ C , a ≠ 0, x ∈ ( −a, a )

1
∫ x +a2 2
dx = ln( x + x 2 + a 2 ) + C , a ≠ 0, x ∈ R

1
∫ x −a2 2
dx = ln x + x 2 − a 2 + C , a ≠ 0, x ∈ ( −∞ ,−a) sau x ∈( a, ∞)

∫sin xdx = −cos x +C , x ∈R

∫cos xdx = sin x +C , x ∈R

27
 1
∫ cos 2
x
dx = tgx + C , cos x ≠ 0
1
∫ sin 2
x
dx = −ctgx + C , sin x ≠ 0

Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval [a, b ] sunt integrabile pe [a, b ] .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval [a, b ] sunt integrabile pe [a, b ] .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [a.b] →R sunt integrabile şi λ ∈ R ⇒
b b b

1) ∫ ( f ( x) + g ( x) )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ g ( x) dx
a a a
b b

2) ∫ λf ( x)dx = λ∫ f ( x)dx
a a

b)Dacă f ( x) ≥ 0, x ∈[ a, b] şi este integrabilă pe [a, b] , atunci ∫a f ( x )dx ≥ 0 .

b

c)Dacă f ( x ) ≥ g ( x) pentru orice x ∈[ a, b] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b] ,

b b
atunci ∫a f ( x)dx ≥ ∫a g ( x)dx
d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
Funcţia f : [a, b]→ R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă, ∀ c ∈ (a, b) funcţiile
f1 = f [ a, c] şi f2 = f [c , b ] sunt integrabile şi are loc formula:
c b b
∫a
f ( x )dx + ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x)dx.
c a

e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [a, b ] , atunci şi f este integrabilă pe [a, b ] şi

b b
∫ a
f ( x )dx ≤∫ f ( x ) dx
a
.
Teoremă (Formula Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b
∫
b
f ( x)dx = F ( x ) a = F (b) − F (a ) .
a

Teorema de medie Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă, atunci există c∈[a, b] a.i.
b
∫a
f ( x )dx = (b − a ) f (c ) .
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b]→ R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]→R,
x
G ( x ) = ∫ g (t ) dt , x ∈[ a, b] are proprietăţile:
a

1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0

28
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ' ( x) = g ( x ), ∀x ∈[a, b]
'
x 
Reţinem:  ∫ g (t )dt  = g ( x )
a 

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)

Fie f , g : [a, b]→ R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
b b
∫ fg ' dx = fg a − ∫ f ' gdx .
b
integrare prin părţi:
a a

Teoremă:Fie f:[-a,a] → R, a〉 0 o funcţie continuă.Atunci

a a

1) ∫ f ( x)dx
−a
= 2 ∫ f ( x )dx , dacă f este funcţie pară.
0
a

2) ∫ f ( x)dx
−a
= 0 ,dacă f este funcţie impară.

Teoremă:Fie f:R→ R o funcţie continuă de perioadă T

a +T T
〉0 ⇒ ∫
a
f ( x ) dx = ∫ f ( x) dx , ∀a ∈ R
0

Aria unui domeniu din plan

1. Aria mulţimii din plan D⊂ R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
b
funcţiei f : [a, b]→ R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: A ( D ) = ∫a f ( x)dx .
b
2. În cazul f : [a, b]→ R continuă şi de semn oarecare, avem: A ( D ) = ∫a | f ( x) | dx .
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
b
f , g : [a, b]→ R continue este calculată prin formula: A ( D ) = ∫a | g ( x) − f ( x) | dx .
Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b]→ R o funcţie continuă, atunci corpul C f din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
b

)= π ∫ f ( x ) dx
2
formula: .V(C f
a

29