AM TERMINAT ABECEDARUL !

Literele ştiu câte-o poveste

Cât Neghiniţă , sau cât o alună
Pe care vouă , micilor şcolari
Odată în viaţă vin să v-o spună.

Această poveste minunată ,

Cu gust de banană sau de îngheţată
Este povestea clasei I
Povestea năzdrăvanilor copii
Care , în zbor de şcolar ,
Au terminat UN DITAMAI ABECEDAR!

Să credeţi acest lucru , vă spun,

Pentru că …
Am bătătorit împreună acest drum :
De la A la Z sau de la Z la A
Pentru fiecare literă – prinzând câte-o stea
Pe care ne-am prins-o în gânduri
( Ca să ne poată ajuta la… cititul printre rânduri!)

Şi dacă drumul nostru-a fost cu rost

Am întors alfabetul pe dos
Şi-am învăţat multe cuvinte!
( Nu doar cele care ne vin acum în minte :
Vacanţă…,desene animate …, calculator … , relaxare )
Aşa că , astăzi , cu bucurie mare
Printre litere , cifre, zilele săptămânii , calendare…

Vă invităm la serbare!
 1.Bun găsit, iubiţi părinţi!
Astăzi, clasa noastră
O serbare-a pregătit,
Pentru Dumneavoastră.
Nu suntem artişti vestiţi
Ci începători
2. Nu-i prea mult timp, de când întâia oară
Sculându-ne cu grijă de cu zori,
Ne-am luat ghiozdanul
Şi am pornit spre şcoală.
Sfioşi, dar veseli şi nerăbdători,
3. Septembrie. Vara a trecut.
Şi sună clopoţelui iară;
Elevii toţi, sculaţi demult,
Se-ndreaptă către şcoală.
Elevii mari sunt zgomotoşi,
Cei mici trec pragul cu sfială;
- Bine-aţi venit, copii frumoşi,
Aici, la draga noastră şcoală !
4. Era întâia zi de şcoală
Când am primit frumosul dar:
Doritul meu Abecedar.
Cu-atâta drag eu îl priveam!
Filă cu filă învăţam!
Sunt fericit că l-am sfârşit,
Că mintea mi-am îmbogăţit
Că ştiu să scriu şi să citesc,
Să socotesc şi să gândesc.
5. - Dragul meu meu ABECEDAR
Prima carte de şcolar!
Cărticica mea de drag,
Cu fereastră şi cerdac
Şi cu foşnet de copac..... .
- Îţi aminteşti? La început,
Ce greu a fost!
Atâtea semne
Şi cu noi ştim c-o să fiţi
Înţelegători.
Sus cortina, ca la teatru
Să o ridicăm,
Şi atenţi să fiţi de-acum,
Asta vă rugăm.
Ne mai ţineam de mâna mamei, încă,
Ne era teamă?! Nici acum nu ştim,
Dar, ne-ndreptam spre prima noastră muncă
Să învăţăm, să scriem, să citim.....
Zi de zi am mers la şcoală
Atâtea lucruri am adunat,
Şi am aflat cu bucurie
Că Abecedarul l-am terminat.
Nicicând eu nu te voi uita,
Pe tine, prima carte-a mea.
Ai fost tu, cea dintâi minune
Ce mi-ai deschis ochii spre lume.
Parcă fără rost:
Ovale, zale, bice, bastonele,
Priveam nedumerit la ele.
Acum le stăpânesc pe fiecare;
Prietene ele îmi sunt,
Iar eu - un mândru ciobănaş –
Îmi pasc cu grijă turma de mioare,
Cum mă învaţă buna-nvăţătoare.
6. ABECEDARUL:
Ia priviţi colea la ele
Cum vor toate să mă-nşele,
De-abia-s alfabetizate
Şi se cred emancipate!
Credeţi că puteţi pleca
Fără a vă examina?

TOŢI – Nu cerem aşa ceva!

7. ABECEDARUL:
Sau credeţi că mi-e totuna
De nu-i pregătită vreuna?

TOŢI:
Nu, şi te rugăm noi toate
Ca să fim examinate.
Vrem să fie repetentă,
Cea care nu-i competentă!

8. ABECEDARUL: Să-mi răspundeţi rar şi tare,

Vreţi examen la moment?
Drepţi! Alinierea-ncet,
Cum sunteţi la alfabet!
Că trec la examinare,
Şi v-ascult pe fiecare!
Fără vreo intimidare!
Fiţi atente, deci, vă rog,
Că trec nota-n catalog!
Ia să vină A, să spună
Lecţia, că-i cea mai bună!

9. A: Eu, copii, sunt înţeleptul, Veţi învăţa, deci cu mine

Pentru că-ncep alfabetul, Multe nume de pe hărţi,
Şi îndemn cu bunătate, Ca Arad, Abrud, Anina,
Pe copii să-nveţe carte. Şi alte localităţi.

Ă: Apoi „ă” v-ajută încă

Vorbe scumpe să formaţi:
„Tată, mamă, bunicuţă”,
Şi corect să pronunţaţi.

10. B: B – e un şugubăţ Şi belşug şi bucurie.

Parcă-i 3 legat de-un băţ
Barză, brad ori brotăcel
Toate se fălesc cu el.
Sunt o literă voinică
Cu mine încep să scrie
Cu mine citiţi cuvinte,
Cum sunt „bine”, „binişor”,
Dar şi „Bucureşti”, bomboane,
Batic, babă, bumbişor”.
 11. C: Eu sunt plină de poveşti,
Dacă ştii să mă citeşti.
Dacă mă iubeşti.....ai parte.
Eu prieten sunt şi......carte.
Cărţi, creioane, şi caiete
Clasă, călimară, crete
Spuneţi care bun şcolar
12. D: Ce să fie, ce să fie?
Scris aicea pe hârtie?
Parcă-ar fi într-adevăr
Jumătatea unui măr
Însă pentru cine ştie
Jumătatea asta e
13. E: Cum vedeţi, sunt elev încă
Mai târziu fruntaş în muncă
Elev bun nu poţi să fii
Dacă pe “E” nu îl ştii.
E – cu – ale lui trei braţe
Parcă vrea să te înhaţe
14. F: Eu sunt „F” de la Fecioara,
Ce e mama lui Iisus,
Fiul Domnului pe care,
Îl iubim cu toţi nespus.
15. G: Sunt cornuleţ...... dar bine-ncovoiat,
Cu piciorul jos mai îngroşat.
Şi mă puteţi uşor scrie
În cuvântul sacru : „glie”.
Gata-s, zise greieraşul
Eu mi-am pregătit arcuşul
Mâine în zori la trei şi un sfert
Mă prezint şi dau concert.
S-ar putea gândi măcar
Să mă lase la o parte?
Cling, cling, cling
Clinchetele se preling
Se înteţesc şi se unesc
Într-un cânt sărbătoresc.
O literă “D” ori “de”.
„Dulce, drag, dulceaţă, dude”,
Poţi să scrii dacă mă ştii.....,
Avem drepturi, dar să ştiţi voi
Că avem şi datorii.
Dar el te invită bietul:
- “Hai învaţă alfabetul!”
„Ene, nene, pere, mere”,
E scris în abecedar,
Cel ce mă cunoaşte, vere,
Mă citeşte cu plăcere.
F – e fluture, fetiţă
Farfurie, furculiţă
Foarfece şi tot ce vrei
Doar să ştii să scrii niţel.
Iată şi litera “G”
Sora geamănă cu “C”
Însă potrivită în carte
Geamănă mai... de departe.
“G” e greblă, grapă, ghindă
Ghem, gândac, iar jos în tindă
Gâsca grasă îl tot strigă
“Ga, ga, ga! Două gâşte
 16. H: Am venit să mă prezint
Şi în horă să mă prind.
Litera „H” mă numesc
Şi în horă vă poftesc.
Astăzi doar e sărbătoare:
Hai să-ntindem hora mare!
“H” e gras şi cam ursuz
Ca un horn, ca un harbuz
17. I: Sunt parcă litera cea mai uşoară
O tragi dintr-un condei c-o linioară.
Pui bobul de piper deasupra ........ şi ...
Se zice că ai pus punctul pe „I”.
“I” sunt cel mai slab se pare
Nu prea am poftă de mâncare
Fiind o literă cochetă
18. J: „J” a fost foarte senin,
Doar s-a-ncovoiat puţin.
I se spune bietului
Cârja alfabetului.
19. K: „Kilometri, kilograme, kilowaţi”,
Sunt măsuri pe care singuri
Le scrieţi şi le-nvăţaţi.
Parcă e un dansator
20. L: “L” mereu tot vrea să spună
Că e cel dintâi din lună
Chiar dacă îl găseşti mata
Şi în lămâie şi în lalea.
21. M: “m” cel mic şi “M” cel mare
Se ţin bine pe picioare
Melc, maimuţă, minge, miel
Fiecare încep cu el.
22. ABECEDARUL:
Aţi cântat toţi ca la carte,
Dar să mergem mai departe....
Să-mi spuneţi deci, mai concret
Ce urmează-n alfabet!
Când e vesel dacă vrea
Ştie să râdă: ha, ha, ha!
Litera aceasta pare –
Celui care o priveşte –
Doi copii, ce la plimbare
Mâna şi-o întind frăţeşte
Iată-i şi-n abecedar
Folosit în horă, har.
Vreau să fac şi siluetă.
Î: „Δ este învăţătoarea
Ce ne-nvaţă cu răbdare.
E o zână bună, pare,
Răsărită din poveşti,
Ea-ţi dă multă-nvăţătură,
Tu mereu s-o preţuieşti.
Un baston întors în jos
Chiar de nu sunt prea frumos
Fără mine nu poţi scrie
Nici joc şi nici jucărie.
Care joacă-ntr-un picior,
În abecedar îl am
În cuvântul kilogram.
Lumina-i dată de soare,
De becuri, de lumânare,
Şcoala însă ne dă nouă
O lumină şi mai mare.
Cuvântul cel mai drag,
Cel mai de seamă,
Cu „m” se scrie:
E cuvântul mama!
23. N: Cuvântul „notă” vrea să spună
 Că veşnic trebuie să iei o notă bună.
Şi Nică ia deci, pe-ndelete,
Mereu – mereu, doar nota 10.
“N” e frate bun, vă zic
Cu “M” mare şi “m” mic
Seamănă dar n-are spor
24. O: Pe mine, cred, m-aţi învăţat uşor
Pentru că semăn cu-un ouşor.
Sunt „o” cel mic şi umflăţel
Dar nu chiar ca un .....balonel.
Mă cunoaşteţi , mic şi mare
Şi-mi ziceţi covrig, îmi pare.
25. P: Pătuţul păpuşii,
Chiar în dreptul uşii,
Plapuma-i curată,
Perna înfăţată,
Păpuşa spălată,
Porumbeii trei
Vin în visul ei.
26. R: Radu şi Rodica,
Toată ziulica
Robotesc prin curte
Că sunt treburi multe.
Fetiţa spală rochiţa,
Băiatul răreşte stratul.
Numai raţa mai hapsână
27. S: „S”, copii, cum să vă spun,
Are istoria lui:
Într-o zi, un pescar vestit
Cu noroc la pescuit,
Peşti mai mulţi vrând să câştige
A pus la capăt de sfoară
Cap în cap două cârlige,
Ca să fie-asigurat,
El invers le-a aşezat.
Îi lipseşte un picior
Nenea Nică şi cu Nica
N-au văzut nici un pitic
Numai nenea Nicolae
A văzut pe unul mic.
Dar ziceţi-mi cum veţi vrea,
Eu tot „O” voi rămânea.
De cu zori şi până seara,
Vara, când stai lângă lac,
Te cuprinde plictiseala
Dacă n-auzi şi „OAC! OAC!”
Plopul la fântână
Un cântec ingână.
„Pâine, prune, pui, plăcinte”,
Pentru voi mama vă face
Sper că ştiţi să scrieţi bine
Ce scriu eu: „patrie”, „pace”.
Se ceartă c-un pui de râmă.
Radu nu ştia să zică:
„Râu, răţuşcă, rândunică”.
Dar, de când băiatu-nvaţă,
Poezia despre raţă,
Radu ştie-acum să zică:
„Râu, răţuşcă, rândunică”.
Ş: Eu cu „S” sunt frate bun,
Doar o virguliţă-mi pun,
Iată-mă-n cuvântul „şoapte”,
Şi în „şcoală” şi în „şapte”.
28. T: Toc-toc-toc şi tica-tic
Tu citeşti când eşti mai mic,
Apoi, „tractorist”, „tractor”,
Mai plăcut „televizor”.
“T” e cam nervos la ton
Tanc şi tun şi telefon
Dar şi paşnic când îţi spune
Tren sau televiziune.
29. U: - Ura! Ura! Strigăm tare
La spectacol, la serbare,
Strigăm „Ura!” cum se ştie
Când avem o bucurie.
30. V: Eu sunt „V”: Vacanţa!
Cu tabere multe,
Cu marea albastră
Şi cu-naltul munte.
“V” e veveriţă care
Vara vine la plimbare
Vede verde codrişorul
31. X: Mă numesc litera X
Şi-n cuvânt am locul fix.
O veţi găsi încârligată
Şi în „Xenia”, nume de fată.
Eu sunt „X”, priviţi la mine!
32. Z: Tot trei beţe ca la „A”,
Insă aşezate-aşa:
Un băţ sus şi unul jos,
Intre ele mai frumos
Băţul mare supărat,
Îl vom pune aplecat.
„Zidar” şi „zidărie”,
33. ABECEDARUL:
Bravo, bravo, dragii mei,
Silitori şi frumuşei,
Aţi răspuns toţi minunat,
Cum nici nu m-am aşteptat.
Meritaţi ca să plecaţi,
Ţ: “Ţ” e litera vioară
Care spune cu drag ţară
Sau zice la o adică:
“Hai şi tu la Ţăndărică”.
“U” este foarte curios
E un “n” întors pe dos
Ziceţi cât vă ţine gura
Ca să-i placă: Ura! Ura!
N-o vânează vânătorul.
Două beţe jos legate
Fără brâu la jumătate.
Dacă ne-am urca pe ele
Am ajunge pân’ la stele.
Şi de-am vrea, chiar pân’ la soare
De-am tot pune beţişoare.
La urmă nu-s de ruşine!
Două spade, nu prea late,
In mijloc încrucişate.
Este „X”. De-l căutaţi,
In excursie-l aflaţi!
Ba chiar şi nota „zece”,
Încep cu „Z”, se ştie.
Dar altul mi-e secretul:
Cu mine se încheie
ALFABETUL!
Şi alte cărţi să învăţaţi.
Foarte bine v-am notat,
Şi pe toţi v-am promovat.
Şi acum, dragele mele,
Înainte de-a pleca
Mai aveţi de spus ceva?
34. Da. Nu vom uita niciodată
Orice lecţie-nvăţată
Din cuprinsul tău sumar,
Bunule abecedar.
De la tine toate ştim,
Să scriem şi să citim
Corect limba românească
Limba noastră strămoşească.
35. Dar, copii, noi am uitat,
Că mereu am învăţat
Cifre, numere şi semne
Şi acuma noi, pesemne,
Vrem să facem adunări,
Ştim să facem şi scăderi,
Socotim şi calculăm
Şi probleme rezolvăm!
36. Fisa nu ne pică-ndată,
Dar, până la urmă, iată,
Reuşim să rezolvăm
Şi tare ne bucurăm!
37. Hai , copii , să ne-amintim
Şi aici să povestim ,
Noi, prin câte am trecut
În anul ce s-a sfârşit .
Mai întâi am învăţat
Scrisul ordonat .
38 Până când am învăţat
Scrisul ordonat ,
Am tot scris , am exersat
Şi bine şi apăsat ,
Uneori, chiar şi pătat .
39. Voi nu ştiţi , n-aveţi habar ,
Tare-i greu să fii şcolar !
Şi vă dau cuvântul meu
Că elev în clasa I
Este-n lume cel mai greu !
La revedere, drag Abecedar
La revedere, noi plecăm.
Păşim în clasa a II-a aşadar
Ah, cât de mult ne bucurăm!
Oricâte-om învăţa de-acum
În lungul vieţii noastre drum,
Nicicând nu te vom uita,
Pe tine, prima noastră carte.
Ştiu şi ce-i acela metru,
Şi cum scriem centimetru,
Ştim şi ziua, luna, anul,
Ora litrul, kilogramul!
Încă de la început
Liniuţe am făcut ,
Bastonaşe aplecate ,
Noduleţe ne-nnodate ,
Cifre , uneori greşite ,
Litere îngrămădite .
La-nceput , când eu scriam ,
Mâna-mi tremura ,
Cu stiloul apăsam ,
Vai , ce greu era !
40. Dar nu şcoala mă apasă ,
Ci profesorii de-acasă
Ce-mi pândesc orice mişcare :
Mama, tata, mama-mare ,
Tanti Puşa, unchiul Gicu ,
Nenea Tache şi bunicul ;
De atâţia , nu mai poţi
Nici un cuvinţel să scoţi !
Mama-mi spune să mănânc ,
41. Fără 10 să nu vii !
Primu-n clasă vreau să fii !
Toata ziua să înveţi ,
Să nu scoţi nasul din cărţi!
Fii atent la traversare!
Ai luat punga cu mâncare?
Să nu fugi , să fii atent,
42. Fii atent şi fii cuminte,
E un rău cel care minte!
Nu păta când scrii acasă!
Nu mai alerga prin clasă!
N-o mai bate pe Alina ,
Nu copia de la Adina !
43. Asta-i virgulă? Ha, ha!
Mai curând e-o acadea …
Vrei să zici c-aşa e 3?
E codiţa lui Grivei!
4 –ul ăsta-i nemâncat,
5 – ul pare spânzurat,
44. Spune repede , Andrei ,
Cât fac 9 fără 3?
Fără numărat, băbeşte,
Doamne, cât se mai gândeşte!
Vai, copilu-i anormal,
Îl vom duce la spital!
De greşea şi adunarea
Tata-mi strigă să mă culc ,
Tanti Puşa – să citesc ,
Unchiul Gicu – să mai cresc ,
Bunicuţa – s-o ajut ,
Nenea Tache – să-l ascult ,
Fii atent şi stai cuminte !
Fii atent şi ţine minte
Adunările-nvăţate !
Măi, băiete , treci la carte !
Pe hol tu să mergi încet !
Vezi să nu mai scrii cu pete
Şi să rupi foi din caiete !
Eşti mare , să cumperi pâine ,
Să te scoli devreme mâine !
Poezia s-o înveţi
Şi pe X să-l mai repeţi !
Spune tare tot ce spui !
Să nu vii cu vreun cucui !
Spală-ţi mâinile murdare ,
Să te speli şi pe picioare !
Nu uita cartea acasă !
Stai frumos când stai la masă !
Iar de 8 , ce să mai zic?
Seamănă cu un covrig.
Nu se face-aşa un plus!
Strigă tata la Ionuţ.
Nu se scrie-aşa MARIA !
Te apucă nebunia .
Aduceam, pe loc, salvarea!
Nu aşa, şi nu aşa,
Cât să poată îndura?
Bietu-mi cap, de mic şcolar,
Mi-l făcură calendar!
Of , of , of şi vai de mine …
Mai întâi s-ascult, pe cine? …
45. Ştiu că ce spun toţi e bine ,
Dar uitaţi-vă la mine !
Sunt eu mare , dar nu prea
Şi-mi mai place-a juca .
Am crescut , dar tot sunt mic ,
Nu mă credeţi un voinic !
Zace tristă bicicletă ,
46. Chiar bine ştiu să citesc ,
Însă mai silabisesc .
Scriu frumos , pe îndelete ,
Uneori … mai fac şi pete .
Foarte bine socotesc ,
47. După avioane , mor ,
Mă voi face-aviator !
Plâng caietele-n ghiozdane
Că s-au subţiat cam tare
C-am rupt foi de avioane .
Ce să fac , aşa sunt eu ,
Of , să fii şcolar e greu !
Să ai lecţii de-nvăţat ,
De socotit , de copiat .
48. Că tăticul şi mămica ,
Tanti Puşa şi bunica ,
Nenea Tache , unchiul Gicu ,
Şi vecinii , şi bunicul ,
Profesorii mei de-acasă
Să fiu altfel – nu mă lasă !
49. Un an întreg am învăţat ,
Ne-am străduit peste puteri
Şi-n cunoştinţe-am avansat .
Suntem cu toţi mai buni ca ieri .
50. Ştim acum de ce e soare,
De ce creşte iarba mare,
De ce-i noapte,
De ce-s nori,
Rugineşte trotineta ,
Iar jucăriile , frate ,
Prăfuite şi uitate
Stau departe , aruncate …
Jocurile să-ţi mai placă ?
Nu prea mai ai timp de joacă …
Uneori mai şi greşesc ,
Fac pe MINUS în loc de PLUS
Şi rezultatul … s-a dus !
În ore-s atent , citesc ,
Dar mă mai şi răsucesc .
Când eram la grădiniţă
Nu-mi mai trebuia fundiţă ,
Nu eram nici prea cuminte ,
Vorbeam, chiar şi ne-ntrebat ,
Dar acum , s-a terminat ,
Am crescut cu-adevărat .
Am trecut în altă clasă ,
Plec devreme de acasă ,
Scriu , învăţ , sunt ordonat .
Acum citim destul de bine
Şi socotim frumos ,
De ne întreabă orişicine
Noi fruntea n-o plecam în jos .
De ce-i ger de ce sunt flori,
Ştim acum, deci, cum s-ar spune,
Rostul lucrurilor bune,
Ştim tot ce-i frumos pe lume.
 51. Iubite-Abecedar,
Am venit să te vestim
Că de azi ne despărţim,
De la tine ne mutăm,
Alte cărţi să învăţăm.
52. Bunico, scriu prima scrisoare
Azi, pe adresa dumitale.
Ştiu alfabetul, scriu, citesc.
Bunico, ce mult te iubesc!
Abia aştept să-ţi spun măcar
Puţin din cât a fost de greu
53. Când am venit la şcoală-n toamnă
Eram un ţânc sfios şi mic;
M-aţi mângâiat pe creştet, Doamnă,
Şi, parcă, m-am simţit voinic.
Ce caldă mână mi-aţi întins!
Şi-am scris şi am citit cu spor;
Nimic în viaţă nu-i uşor!
Să fim destoinici ne-aţi pretins.
O dată, poate, aţi lipsit,
54. Poezii şi basme
Noi le povestim
Pentru ce ştim astăzi
Noi vă mulţumim.
Mergem mai departe
Tot mai buni să fim.
55. La revedere , abecedarule !
Din toamnă , de când te-am privit ,
Noi ne-am luptat cu tine tare ,
Însă acum s-a ispravit .
La revedere , voi beţişoare ,
Un an întreg v-am folosit ,
Vrem să-ţi mulţumim curat
Pentru că ne-ai învăţat
Şi să-ţi spunem cu plăcere,
Rămas bun, la revedere!
Să fiu în clasa-ntâi şcolar!
Dar, de-ai avea o-nvăţătoare
Cum este buna doamnă-a mea,
Ai vrea să vii şi tu la şcoală.
Să-nveţi din nou, aşa ai vrea.
Ce mult atunci ne-am necăjit,
Că e uşoară truda noastră
Doar sub privirea dumneavoastră.
Acum, când primul an s-a dus
Ca Soarele către apus,
Pe când ne înălţăm c-o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă,
Şi vă aducem Doamna noastră
Tot cerul într-o floarea-albastră!
Pentru toate, Doamnă
Noi vă mulţumim.
Rămâneţi, dar, cu bine,
Noi clasa am trecut,
Suntem în clasa a doua
Şi mult ne bucurăm.
La revedere , numărătoare ,
Şi tu , alfabetar iubit .
Rămâneţi , dar , cu bine ,
Noi clasa am trecut ,
Suntem în clasa a doua
Şi ne bucurăm mult .
56. Printre dealuri şi vâlcele,
Pe potecile cu stele,
Printre ramuri, printre flori,
Printre bănci şi călimări,
Zboară vestea şi s-aude
Că-ntr-un loc, pe nu ştiu unde,
O persoană de onoare
A văzut VACANŢA MARE.
A văzut-o, zău vă spun,
Zice-n frunză şi-un lăstun,
Şi-un dovleac a auzit
Şi-a strigat pân-a plesnit;
57. Saltă dudele pe ram,
Corcoduşii bat în geam,
Două ciori şi un cârstei
Şi-au pus din cireşi cercei
Şi şi-au pus şi vişine
Câte trei pe degete.
Cucii şi-au cusut papuci,
Şi bursucii, prin lăptuci,
Dau de-a dura
58. Vreo trei pitici
Cu păr de-arici,
Cu pistrui pe obraz-furnici,
Fără ifose şi fală,
Toţi în clasa întâîi primară,
Se întreabă şi se miră,
Dau din umeri,
Nu respiră,
(C-au găsit, ba n-au găsit)
Se sfădesc şi iar
Se-opresc,
Că răspunsul nu-l găsesc.
dar dovlecii, dimprejur,
L-au cusut uşor cu şnur
Din păstăi şi din verdeaţă
Şi a prins dovleacul viaţă.
Acum strigă iar, s-audă
Barza de-o ureche surdă,
Ca să spună dumneaei
Unor ţânci de la Carei,
Iară ţâncii cei poznaşi
Să dea veste-n Călăraşi,
În Constanţa, Timişoara,
Că VACANŢA e cât ţara.
Mere dulci.
Veveriţele-n crenguţe
Scriu cu cozi şi cu lăbuţe,
Pe la rude, prin pădure,
Cu cerneală de la mure,
Să dea vestea, chiar acum,
Că VACANŢA
E pe drum.
-Cum e cu vacanţa oare?
-Ce, ţi-o dă în buzunare?
Sau ţi-o toarnă în ghiozdan
Domnul „la sfârşit de an?”
- E un măr? O piersică?
- O furnică harnică?
- Sau, de nu e,
E-o gutuie
Ce pe-o creangă-soare suie?
Îşi bat capul tot pe loc
Fiincă nu pricep deloc.
59. Vine să explice-ndat
Unul mare, mai moţat
Şi mai răsărit cu-n cap
(Ifosele nu-l încap)
- Păi, începe el uşor,
Păi, VACANŢA, fraţilor,
E aşa...ca o pădure
Cu nopţi vesele de mure
Şi cu zile de căpşuni,
Seri cu aripi de lăstuni,
60. Picii noştri, de vreun ceas,
Îi fugiră de sub nas...
C-au găsit o coţofană,
Mai decisă.
Şi soprană
Şi concisă;
Şi pe loc le-a dat, se pare,
Un câmp de VACANŢĂ MARE!
Că şi-au pus tustrei
FOAIE VERDE LEMN SUCIT
SERBAREA S-A ISPRĂVIT!
Dimineţi cu susur lin,
Şi cu greieri care vin,
Guguştiuc şi pitpalac
Şi o mierlă în copac.
Şi mai are... Ce mai are?
Mers uşor de căprioare,
Mâini frumoase de mătase...
Spune ţâncul firoscos
Fără să privească-n jos.
Şi tot scoate cu lopata
Ba şi una, ba şi alta...
Unde vrei – nu vrei:
Şi în ghete, în sandale,
Şi-nciorapi şi-n buzunare,
Şi-n ghiozdanele din cui,
Şi pe vârful nasului, Şi în şapcă,
Şi pe clanţă,
Se umplură de VACANŢĂ!
Uite-aşa au luat o ROATĂ,
Ca să dea la CLASA TOATĂ.