Professional Documents
Culture Documents
ACŢIONĂRI HIDRAULICE
Colecţia „Inginerie mecanică”
ALI BEAZIT
ACŢIONĂRI HIDRAULICE
62-82(075.8)
ISBN 978-973-1870-68-7
CUPRINS
Prefaţă 9
Capitolul 1 Acţionări hidrostatice............................................................ 11
1.1 Generalităţi.................................................................................... 11
1.2 Avantajele şi dezavantajelor sistemelor de acţionare hidraulică... 12
1.3 Lichidul de lucru………………………………………………... 12
1.3.1 Proprietăţile lichidelor de lucru………………………………… 12
1.3.2 Prevenirea oxidării şi prevenirea coroziunii……………………. 14
1.3.3 Numărul de neutralizare................................................................ 16
1.3.4 Lichide rezistente la foc................................................................. 17
1.3.5 Lichide antispumante..................................................................... 18
1.3.6 Tipuri generale de lichide de lucru................................................ 19
1.4 Clasificarea sistemelor de acţionări hidraulice.............................. 20
Capitolul 2 – Generatoare şi motoare hidrostatice uilizate în
sistemele de acţionări hidrostatice....................................... 24
2.1 Clasificarea generatoarelor şi motoarelor utilizate în sistemele
de acţionări hidrostatice.............................................................. 24
2.2 Generatoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări
hidraulice……………………………………………………... 25
2.2.1 Pompe cu roţi dinţate………………………………………… 25
2.2.1.1 Construcţia şi principiul de funcţionare……………………… 25
2.2.1.2 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară……………….. 26
2.2.1.3 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare interioară……………….. 29
2.2.2 Pompa cu pistonaşe radiale......................................................... 29
2.2.3 Pompa cu pistonaşe axiale........................................................... 31
2.2.4 Pompa cu palete glisante............................................................. 34
2.3 Motoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice 36
2.3.1 Principii de bază.......................................................................... 36
2.3.2 Motoare hidraulice cu rotaţie limitată (oscilante)……………. 37
2.3.3 Motoare hidraulice cu rotaţie continuă………………………. 41
2.3.3.1 Motoare cu roţi dinţate………………………………………. 41
2.3.3.2 Motoare cu palete……………………………………………. 42
2.3.3.3 Motoare cu piston……………………………………………. 44
2.3.3.4 Motoare electro-hidraulice cu pas………………………….…. 47
2.3.4 Motoare hidraulice liniare (Cilindrii hidraulici).......................... 48
2.3.4.1 Consideraţii generale……………………………………..…… 48
2.3.4.2 Cilindrul hidraulic cu simplă acţiune…………………….…… 49
2.3.4.3 Cilindrul hidraulic cu dublă acţiune…………………………... 50
2.3.4.4 Amortizarea cilindrilor……………………………………..…. 53
5
2.3.4.5 Montaje cu cilindri hidraulici……………………………….… 54
Capitolul 3-Aparatajul de distribuţie....................................................... 57
3.1 Aparatajul de distribuţie.............................................................. 57
3.1.1 Definiţie şi clasificare………………………………………….. 57
3.1.2 Robinete distribuitoare…………………………………...……. 57
3.1.3 Distribuitoare cu bilă (cu scaun)………………………………. 58
3.1.3.1 Distribuitoare de tip 3/2 cu o bilă……………………………... 59
3.1.3.2 Distribuitoare de tip 3/2 cu două bile……………………….… 60
3.1.3.3 Distribuitor cu bilă de tip 4/2……………………………….…. 61
3.1.4 Distribuitoare cu sertar (sertare distribuitoare)…………….….. 62
3.1.4.1 Clasificarea distribuitoarelor hidraulice cu sertar………….…. 63
3.1.4.2 Poziţii de comutare……………………………………….…... 64
3.1.4.3 Centrarea sertarelor distribuitoare………………………..…… 65
3.1.4.4 Poziţii de trecere…………………………………………….... 66
3.1.4.5 Frânarea comutării…………………………………………..… 68
3.1.4.6 Forţe dinamice de comutare…………………………………... 69
3.1.4.7 Pilotarea distribuitoarelor cu sertar……………………………. 71
3.1.4.8 Comanda distribuitoarelor cu sertar……………………….….. 74
Capitolul 4-Aparatajul de reglare şi control........................................... 79
4.1 Aparatajul de reglare a presiunii…………………………….… 79
4.1.1 Supape de blocare…………………………………..…………. 79
4.1.2 Supape de presiune…………………………………………….. 84
4.1.3 Aplicaţiile practice ale supapelor de presiune în sistemele de
acţionări hidraulice………………………………………….… 92
4.2 Aparatajul de reglare a debitului…………………………….... 97
4.2.1 Reglarea debitului………………………………………..……. 97
4.2.2 Aparatajul de reglare a debitului. Drosele…………………..… 99
4.2.2.1 Clasificare……………………………………………………... 99
4.2.2.2 Caracteristicile droselului…………………………………..…. 104
4.2.2.3 Construcţia droselelor……………………………………….... 106
4.2.2.4 Aplicaţii ale droselelor………………………………………... 108
4.3 Aparataj de control şi reacţie. Servo-comenzi………………… 111
4.3.1 Servo-supape……………………………………….……….…. 111
4.3.1.1 Introducere………………………………………………….…. 111
4.3.1.2 Servo supapa mecanică…………………………………….…. 113
4.3.1.3 Servo supapa electro-hidraulică……………………….……… 113
4.3.2 Siguranţe hidraulice………………………………………..….. 115
4.3.3 Comutatoare de presiune şi de temperatură…………………… 116
4.3.3.1 Comutatoare de presiune…………………………………..….. 116
4.3.3.2 Comutatoare de temperatură…………………………..………. 118
4.3.4 Amortizoare de şoc……………………………………….…… 118
4.3.5 Debitmetre……………………………..……………………… 119
6
4.3.6 Conectoare…………………………………………………….. 119
Capitolul 5 - Aparatajul auxiliar al sistemelor de acţionări hidraulice 121
5.1 Rezervoare………………………………….…………………. 121
5.2 Acumulatoare………………………………….……………… 123
5.2.1 Acumulatoare hidro-pneumatice………………………………. 123
5.2.1.1 Descrierea soluţiilor constructive………………………….….. 124
5.2.1.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică………………….... 125
5.3 Filtre…………………………………..……………………….. 126
5.3.1 Descrierea soluţiilor constructive……………………….…….. 128
5.3.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică……………….….. 129
Capitolul 6 – Aplicaţii ale sistemelor hidraulice………………………. 131
6.1 Introducere…………………………………………………….. 131
6.2 Avantajele sistemelor hidraulice………………………………. 131
6.3 Componentele sistemelor hidraulice………………………..…. 132
6.4 Aplicaţii ale sistemelor hidraulice…………………………….. 133
6.4.1 Telecabina de mare înălţime acţionată hidraulic…………..….. 133
6.4.2 Servofrâna Bendix…………………………………..………… 134
6.4.3 Servodirecţia…………………………………….…………….. 134
6.4.4 Folosirea în operaţii de sudare………………………………… 135
6.4.5 Sisteme hidraulice folosite în operaţii de întreţinere a
podurilor...................................................................................... 136
Capitolul 7 – Analiza eficienţei sistemelor de acţionări hidraulice…... 137
7.1 Avantajele şi dezavantajele sistemelor hidraulice, comparativ
cu alte sisteme de acţionări…………………….……………… 137
7.2 Avantajele şi dezavantajele acţionărilor hidraulice utilizate în
instalaţiile navale de guvernare, ridicare sau stabilizare………. 140
7.3 Măsuri constructive ce se pot lua pentru îmbunătăţirea
eficienţei echipamentelor hidraulice……………..……………. 140
Capitolul 8 – Proiectarea şi analiza circuitelor hidraulice……………. 160
8.1 Introducere…………………….………………………………. 160
8.2 Circuite hidraulice…………..…………………………………. 160
8.2.1 Controlul acţiunii cilindrului hidraulic cu dublu sens................. 160
8.2.2 Circuit cu regenerare……………..……………………………. 161
8.2.3 Circuitul pompei cu descărcare………………………….……. 163
8.2.4 Aplicarea supapei de compensare……………………….….…. 164
8.2.5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic…….….…...… 165
8.2.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie……………………….... 166
8.2.7 Controlul vitezei motorului hidraulic………………………..… 168
8.2.8 Servosistem mecano -hidraulic – servodirecţia la autovehicule. 168
Capitolul 9 – Întreţinerea şi repararea sistemelor de acţionări
hidraulice………………………………………………….. 170
9.1 Introducere…………………………..……………………….... 170
7
9.1.1 Cauze frecvente ale defecţiunilor la sistemele de acţionări
hidraulice…………………………………………….………… 170
9.1.2 Fenomene de uzură datorită contaminării lichidului……….….. 171
9.1.3 Probleme cauzate de gazele antrenate în agenţii hidraulici……. 172
9.2 Măsuri de siguranţă……………………………………………. 172
9.3 Curăţenia………………………………………………………. 174
9.4 Întreţinerea preventivă…………………………………………. 174
9.4.1 Dispozitive de etanşare………………………………………… 176
9.5 Diagnosticarea defecţiunii……………………………………... 179
9.5.1 Recunoaşterea semnelor defecţiunii sau funcţionării
necorespunzătoare………………...…………………………… 179
9.6 Proceduri de montare………………………………………….. 187
9.6.1 Premontarea…………………………………………………… 187
9.6.2 Montarea……………………………………………………….. 188
9.7 Prevenirea defectării premature a componentelor hidraulice….. 189
9.7.1 Lichidele cu temperatură înaltă………………….…………….. 189
9.7.2 Vâscozitate incorectă de lichidelor……………………………. 190
9.7.3 Contaminarea fluidelor………………………………………… 190
9.7.4 Incorectă iniţiere sau ajustare………………………………….. 190
9.7.5 După producerea defecţiunii………………………...………… 191
Anexă - Simboluri utilizate în cadrul sistemelor de acţionări
hidraulice……………………………………………………….. 192
Bibliografie………………………………….…………………………… 215
8
PREFAŢĂ
Autorul
9
CAPITOLUL 1
ACŢIONĂRI HIDROSTATICE
1.1 Generalităţi
11
1.2 Avantajele şi dezavantajele sistemelor de acţionare hidraulică
12
hidraulic. El serveşte în sistemul hidraulic ca lubrifiant, ca mediu de transfer de
căldură şi, cel mai important dintre toate, ca mijloc de transfer energetic.
Caracteristicile lichidelor joacă un rol cheie în determinarea performanţelor şi
duratei de viaţă a echipamentelor. Lichidele de lucru sunt practic incompresibile
în natură şi, prin urmare, pot lua diferite forme. Această tendinţă a lichidului
prezintă un avantaj în transmiterea de forţă într-un sistem hidraulic. Utilizarea
unui lichid de înaltă calitate este o condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă
a sistemului hidraulic. Deşi sistemele hidraulice mai vechi foloseau apa ca mediu
pentru transferul energiei hidraulice, există motive serioase ca aceasta să nu mai
fie utilizată. Dintre aceste motive enumerăm câteva:
• punctul relativ ridicat de congelare (îngheţarea apei la 0° C sau 32°F, la
presiunea atmosferică);
• tendinţa de dilatare la îngheţ;
• caracterul său coroziv;
• proprietăţile sale sărace de lubrifiere.
Acest lucru a necesitat dezvoltarea de lichide moderne, create special
pentru aplicarea lor în sistemele hidraulice, care vor fi prezentate în cele ce
urmează. Cu toate că tipurile de fluide de lucru variază în funcţie de cerere, cele
patru tipuri comune sunt:
1. Lichide pe bază de petrol, care sunt utilizate pe scară largă în aplicaţii
în cazul în care rezistenţa la incendiu nu este necesară;
2. Amestec de apă- glicol folosit în aplicaţii care necesită fluide rezistente
la foc;
3. Fluide sintetice folosite în aplicaţii în cazul în care sunt solicitate
rezistenţa la foc şi conductivitatea electrică nulă;
4. Lichide din mediu înconjurător care cauzează efecte minime asupra
mediului, în caz de deversare.
Aşa cum s-a discutat mai devreme, lichidele de lucru au patru funcţii
esenţiale primare: de transmisie de energie, de disipare a căldurii, de lubrifiere şi
de etanşare. Pentru a realiza aceste funcţii ar trebui să posede următoarele
proprietăţi:
1. Vâscozitate ideală
2. Lubrifiere bună
3. Volatilitate redusă
4. Non-toxicitate
5. Densitate mică
6. Stabilitate în mediu şi stabilitate chimică
7. Grad înalt de incompresibilitate
8. Rezistenţă la foc
9. Capacitate bună de transfer termic
10. Să fie antispumant
11. Să fie uşor de manevrat
13
12. Raport cost-eficacitate bun.
Este destul de evident că niciun lichid nu poate să îndeplinească toate
cerinţele de mai sus. Deci, este selectat pentru o anumită aplicaţie numai fluidul
care este cel mai aproape de îndeplinirea celor mai multe dintre aceste cerinţe.
Cunoaşterea proprietăţilor lichidelor de lucru ne ajută la determinarea
performanţelor şi eficienţei sistemului de acţionare hidrostatică. Există două alte
caracteristici foarte importante care, de asemenea, joacă un rol important în
creşterea duratei de viaţă a unui lichid de lucru. Acestea sunt:
1. Prevenirea oxidării şi a coroziunii
2. Numărul de neutralizare
Oxidarea este procesul care rezultă din reacţia chimică a oxigenului din aer
cu uleiul. Acest lucru poate reduce în mod drastic durata de viaţă a unui fluid
hidraulic. Uleiurile pe bază de produse petroliere sunt deosebit de sensibile la
oxidare, deoarece oxigenul reacţionează uşor atât cu carbonul, cât şi cu
hidrogenul. Cele mai multe produse de oxidare precum şi acizii din natură sunt
solubili în ulei şi pot provoca prin coroziune leziuni severe la componentele
sistemului de acţionări hidraulice. Produsele de oxidare includ şi substanţe
insolubile, nămoluri şi impurităţi care au tendinţa de a creşte vâscozitatea uleiului.
Există o serie de parametri care grăbesc rata de oxidare, cele mai importante fiind
căldura, presiunea, contaminanţii, apa şi suprafeţele metalice. Cu toate acestea,
oxidarea este cea mai afectată de temperatură. De regulă, sunt încorporaţi în
uleiuri diferiţi aditivi hidraulici pentru a diminua rata de oxidare. Cum aceşti
aditivi cresc costul uleiului, aceştia ar trebui să fie specificaţi numai dacă este
necesar, pe baza temperaturii şi a altor condiţii de mediu. Modificările relative în
proprietăţile uleiului, în condiţii de oxidare, pot fi studiate cu ajutorul unui test
standard recomandat. Acest test, care este detaliat mai jos, împreună cu un grafic,
dau o măsură a formării de produse nocive în uleiuri.
14
Fig. 1.2 Test de verificare a oxidării uleiului
15
uzură. Rugina este reacţia chimică între fier sau oţel şi oxigen. Prezenţa umidităţii
în sistemul hidraulic furnizează necesarul de oxigen.
O sursă primară de oxigen este aerul atmosferic, care intră în rezervor prin
capacul de aerisire.
Coroziunea, pe de altă parte, este reacţia chimică dintre un metal şi un
acid. Din cauza ruginii sau coroziuni, suprafeţele metalice ale componentelor
hidraulice sunt distruse. Acest lucru duce la scurgeri excesive, prin părţile
afectate, cum ar fi sistemele de etanşare. Rugina şi coroziunea pot fi diminuate
prin aditivi, care formează un strat protector pe suprafeţele metalice şi, astfel,
previn apariţia unei reacţii chimice.
16
Fig. 1.3 Test de calculare a numărului de neutralizare
17
emite vapori, care se pot aprinde atunci când flacăra este îndepărtată.
• Punctul de aprindere: este temperatura unui lichid la care vaporii formaţi
la suprafaţa lichidului sunt suficienţi pentru a susţine arderea pentru un timp de cel
puţin 5 secunde, atunci când flacăra este îndepărtată. Pentru a reduce riscurile de
incendiu, în ultima vreme au fost dezvoltate diverse lichide rezistente la foc.
Există trei tipuri de lichide rezistente la foc, care sunt frecvent utilizate în
aplicaţiile hidraulice. Ele sunt prezentate mai jos:
1. Soluţie de apă-glicol
Această soluţie conţine aproximativ 40% apă şi 60% glicol. Aceste soluţii
au valorile indicelui de vâscozitate ridicat, dar vâscozitatea creşte odată ce apa se
evaporă. Domeniul de temperaturi în care pot fi operate aceste fluide se află
între - 23°C (- 9.4°F) şi 83°C (180° F aprox.). Cele mai multe dintre noile
materiale de etanşare sintetice sunt compatibile cu soluţiile de apă-glicol. Metale,
cum ar fi zincul, cadmiul şi magneziul reacţionează cu soluţiile de apa-glicol şi,
prin urmare, nu ar trebui să fie utilizate.
2. Emulsie de apă în ulei
Acest tip de lichid conţine aproximativ 40% apă complet dispersată într-o
bază de ulei specială. El este caracterizat prin mici picături de apă înconjurate în
întregime de ulei. Cu toate că apa oferă proprietăţi bune de răcire, ea face fluidul
mai coroziv. În consecinţă este necesară o cantitate mai mare de aditivi inhibitori
de coroziune. Gama temperaturii de funcţionare a acestui lichid se află între -
28°C (-18.4°F) şi 83°C (180°F aprox.). Chiar şi în cazul acestui lichid, este
necesar să se alimenteze cu apă, pentru a se menţine o vâscozitate
corespunzătoare. Aceste tipuri de lichide sunt compatibile cu cele mai multe
materiale pentru etanşări din cauciuc întâlnite în sistemele hidraulice.
3. Lichid sintetic
Este un lichid conceput pentru a diminua arderea şi, în general, are cea mai
mare temperatură de rezistenţă la foc. Fluide tipice care aparţin acestui tip sunt
fosfat esterii şi hidrocarburile clorurate. Dezavantajele acestor tipuri de lichide
sunt: indicele de vâscozitate scăzut, incompatibilitatea cu dispozitivele de etanşare
din cauciuc natural/sintetic şi costurile ridicate. În special, fosfat esterii pot
distruge îmbinările filetate ale tubulaturilor, vopselele şi izolaţia electrică.
18
din atmosferă. Acest orificiu este şi dificil de detectat, deoarece în acest caz, mai
degrabă, apare infiltrarea de aer decât scurgerea uleiului din tubulatura de
aspiraţie. Un alt efect negativ al aerului aspirat sau aerului dizolvat este o reducere
semnificativă a cantităţi de lichid de lucru. Acest lucru poate avea consecinţe
grave în termeni de rigiditate şi acurateţe a elementelor de acţionare hidraulică.
Cantitatea de aer dizolvat poate fi redusă semnificativ prin proiectarea judicioasă a
rezervorului, deoarece în acesta sunt cele mai importante infiltraţii de aer. O altă
metodă este de a utiliza un lichid de lucru de calitate, care conţine aditivi
antispumanţi. Aceşti aditivi sunt compuşi chimici, care întrerup intrările de aer în
rezervor şi separă repede aerul din ulei.
19
• compresibilitate ridicată;
• dezvoltarea unor forţe mici şi lipsa de elasticitate în comparaţie cu
lichidele;
• coroziunea din cauza prezenţei oxigenului şi apei.
Pentru a rezuma, componenta cea mai importantă într-un sistem de putere
este lichidul de lucru. Niciun fluid nu conţine toate caracteristicile necesare.
Proiectantul ar trebui să aleagă lichidul care are proprietăţile cele mai apropiate de
cele cerute de către o anumită aplicaţie. Proprietăţile unora dintre lichidele de
lucru sunt afişate în tabelul de mai jos:
20
ieşire deci, dirijarea este influenţată de evoluţia mecanismului acţionat; acestea
sunt sisteme automate, cu performanţe ridicate în legătură cu precizia şi timpul de
reacţie.
Instalaţiile de acţionări hidrostatice cuprind un ansamblu de elemente care
produc, controlează şi dirijează energia potenţială conţinută într-un agent fluid de
lucru, purtător de energie şi de informaţii, către elementul motor care o
reconverteşte în energie mecanică. Prin urmare, transmisiile hidrostatice se
compun din două maşini volumice care realizează transmiterea mişcării printr-o
conversie dublă, de tipul mecano-hidro-mecanică.
Din punctul de vedere al schemelor după care se realizează tubulatura,
transmisiile hidrostatice se pot clasifica în: transmisii hidraulice în circuit închis şi
transmisii hidraulice în circuit deschis.
a) Transmisii hidrostatice în circuit închis
Acestea sunt, de regulă, circuite cu supraalimentare şi cu sistem de
preluare a căldurii din circuit de pe ramura de aspiraţie în vederea menţinerii
temperaturii agentului de lucru la valoarea normală. Elementele transmisiei
hidrostatice în circuit închis, prezentate în fig. 1.4, sunt următoarele:
- maşină de antrenare MA ;
- generator (pompă) G;
- instalaţie;
- motor hidraulic M;
- maşină de lucru (consumator) ML.
Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei se poate realiza prin
adoptarea uneia din soluţiile:
1- prin modificarea turaţiei maşinii de antrenare (atunci când aceasta
permite acest lucru);
2 - prin by-passare. În acest caz, o parte din debitul pompei este trecut pe
ramura secundară. Soluţia este neeconomică pentru că duce la pierderi de putere
în sistem. Se utilizează numai atunci când reglajele sunt rare sau de scurtă durată;
3 - prin modificarea debitului pompei. În acest caz, se folosesc pompe cu
debit variabil;
4 - prin utilizarea unor motoare hidraulice cu cilindree variabilă.
În afara elementelor componente prezentate, transmisiile hidrostatice mai
cuprind o serie de elemente suplimentare (anexe):
- circuit de completare şi expansiune, eventual de suprapresiune, pentru a
evita apariţia cavitaţiei la aspiraţia pompei. Suprapresiunea se realizează
amplasând tancul de ulei la o cotă pozitivă h faţă de axul pompei sau prin
utilizarea unei pompe de suprapresiune;
- supape de siguranţă, filtre, acumulatori etc.;
- circuit de răcire (când este cazul).
21
Fig. 1.4 Transmisie hidrostatică în circuit închis
22
Problemele care se pun când se studiază acţionările hidrostatice sunt:
1. analiza şi calculul maşinilor hidrostatice generatoare şi motoare;
2. analiza şi calculul acţionărilor hidrostatice;
3. studiul aparaturii de distribuţie, control şi reglaj.
23
CAPITOLUL 2
24
a - pompa cu debit constant unidirecţională;
b - pompa cu debit constant bidirecţională;
c - pompa cu debit reglabil unidirecţională;
d - pompa cu debit reglabil bidirecţională;
e - motor rotativ nereglabil;
f – motor rotativ reglabil;
g - motor rotativ reversibil şi bidirecţional;
h - maşină pompă-motor reglabil monodirecţional;
i - maşină pompă-motor reglabil bidirecţional.
Parametrii reali ai pompei în sistemul de acţionare sunt determinaţi de
coordonatele punctului de intersecţie a caracteristicii interioare, cu caracteristica
sistemului. Notând cu ∆p M diferenţa de presiune la care lucrează motorul
hidraulic, presiunea creată de pompă ∆p P va fi dată de relaţia: ∆pP = ∆pM + KQ2 ,
în care KQ 2 este pierderea hidraulică pe întreg circuitul de aspiraţie, refulare,
respectiv de întoarcere a lichidului în rezervor, mişcarea fiind turbulentă (fig. 2.2).
25
realizează prin antrenarea de la o sursă de putere exterioară pompei, a unuia dintre
arborii pe care acestea sunt montate, prin angrenare transmiţându-se mişcarea la
arborele condus. Aceste pompe sunt maşini hidraulice care admit turaţii înalte.
Variantele constructive principale sunt două şi anume: pompă cu angrenare
exterioară şi pompă cu angrenare interioară. Se pot clasifica totuşi ţinând cont de
mai multe criterii, după cum urmează:
1. după modul de angrenare:
- cu angrenare exterioară;
- cu angrenare interioară.
2. după numărul de roţi angrenate simultan:
- cu două rotoare;
- cu mai multe rotoare.
3. după presiunea de refulare:
- de joasă presiune (p< 30 bar);
- de medie presiune (30< p< 100 bar);
- de înaltă presiune (p= 100...300 bar).
4. după posibilitatea reglării debitului:
- cu debit reglabil;
- cu debit constant.
5. după forma dinţilor:
- cu dinţi drepţi;
- cu dinţi înclinaţi sau în V.
6. după forma profilului dinţilor:
- cu profil evolventic;
- cu profil epicicloidal;
- cu profil hipocicloidal.
În figura de mai jos (fig. 2.3) se prezintă construcţia clasică a unei pompe
cu roţi dinţate cu angrenare exterioară care cuprinde două pinioane în angrenare
din care unul este motor şi carcasa cu orificiul de aspiraţie şi refulare. Sensul de
rotaţie este dat de săgeata care pleacă din punctul de angrenare către racordul de
aspiraţie. Lichidul este transportat volum cu volum de către golurile dinţilor spre
orificiul de refulare, etanşarea spaţiului de înaltă presiune de cel de joasă presiune
se face prin contactul dinţilor în zona de angrenare.
În zona în care dinţii ies din angrenare, spaţiul dintre dinţi variază
crescător, se creează o depresiune în zona racordului de aspiraţie şi lichidul intră
în corpul pompei umplând spaţiul dintre dinţi. Fluidul este transportat de la
aspiraţie către refulare pe la periferie în spaţiul închis dintre dinţi şi pereţii
interiori ai carcasei. În zona în care dantura intră în angrenare, spaţiul dintre
flancuri variază descrescător, presiunea la interior creşte, producându-se refularea.
26
În scopul limitării presiunii din pompă, la partea superioară se află montată o
supapă de by-pass (de siguranţă), care pune în legătură cavitatea de refulare cu cea
de aspiraţie atunci când presiunea de la refulare depăşeşte valoarea prescrisă.
Precizia execuţiei roţilor dinţate (respectiv uzura lor) are o mare influenţă
asupra parametrilor realizaţi de pompă. Evitarea uzurilor excesive şi deci
menţinerea unor jocuri corespunzătoare necesită măsuri de echilibrare a
presiunilor pe partea de lucru a carcasei.
27
Fig. 2.4 Distribuţia presiunii pe partea de refulare la pompa cu roţi dinţate
cu angrenare exterioară - solicitarea unilaterală a lagărelor pompei
În figura de mai sus este prezentată epura presiunii pe carcasă din care
rezultă solicitarea unilaterală a rotoarelor şi lagărelor pompei. În scopul
compensării acestor forţe la unele construcţii de pompe este practicată soluţia din
figura de mai jos (fig. 2.5), unde spaţiile a şi a’ sunt în legătură cu aspiraţia
respectiv b şi b’ în legătură cu refularea, însă implicit se acceptă un randament
volumic mai mic.
28
2.2.1.3 Pompa roţi dinţate cu angrenare interioară
Carcasă
Roată dinţată cu dantură
exterioară
Roată dinţată cu dantură
interioară
Pompele cu roţi dinţate cu angrenare interioară sunt formate din două roţi
dinţate, una cu dantură interioară angrenând cu alta cu dantură exterioară (fig.2.6).
Cele două roţi dinţate sunt aşezate excentric una faţă de cealaltă într-o
carcasă. Cea cu dantură exterioară este antrenată de un ax. Roata motoare
învârtindu-se, o pune în mişcare pe cea cu dantură interioară cu care este în
angrenare. În zona în care danturile nu se află în contact, pompa are prevăzut un
element de separare. Acesta asigură etanşarea cavităţilor de volume variabile ce
apar între dinţi. În cazul în care între cele două roţi se află un element în formă de
semilună, lichidul este transportat, pe de o parte, prin golurile dintre roata dinţată
interioară şi semilună, dar, în acelaţi timp, şi prin acelea ale roţii exterioare şi
semilună mărind astfel debitul pompei. Avantajele acestor pompe faţă de cele cu
angrenare exterioară sunt: capacitatea de absorbţie superioară, compactitate,
pulsaţii de presiune mai reduse, silenţiozitate şi reducerea efectului cavitaţiei,
deoarece lichidul este adus dinspre centru, ceea ce face ca forţa centrifugă să
favorizeze umplerea golurilor dintre dinţi.
29
La maşinile cu alimentare interioară, distribuţia se face central, prin axul
rotorului ca în fig. 2.7. Cursa liniară a pistonaşelor în blocul cilindrilor 4, generată
ca urmare a montării excentrice a blocului cilindrilor faţă de carcasa 6, se poate
modifica dacă valoarea excentricităţii “e” poate fi reglată. Pompele la care
mărimea "e" poate fi modificată se numesc cu debit variabil. Din figură rezultă că
mărimea cursei pistonaşelor are valoarea: s = 2e.
Distribuţia fluidului între camerele de lucru se face prin intermediul
distribuitorului 3, din axul central care este fix, dispus pe direcţia punctelor
moarte ale pistonaşelor. Lăţimea distribuitorului 3 este mai mare decât lăţimea
canalelor de legatură ale pistonaşelor cu galeriile de aspiraţie, respectiv refulare.
La deplasarea pistonaşelor de la PMI Ia PME, volumele de lucru sunt în creştere şi
se produce aspiraţia. Invers, la deplasarea pistonaşelor de la PME la PMI
volumele de lucru scad şi se produce refularea. Statorul are rol de ghid, contactul
pistonaşelor la suprafaţa de ghidare fiind menţinut datorită forţei centrifuge.
Cilindreea pompei poate fi modificată în timpul funcţionării, prin deplasarea
statorului în sensul creşterii sau scăderii excentricităţii. O asemenea variantă
constructivă are avantajul unei reglări continue a debitului de la valoarea zero la
maxim.
30
2.2.3 Pompa cu pistonaşe axiale
Ax cardanic
Tija dublu
Blocul cilindrilor articulată a
pistonului
Arbore motor
Piston
Executarea cursei
de refulare a
pistonului
Disc
Refulare prin
placa de
Executarea cursei de aspiraţie a
distribuţie
pistonului
Aspiraţie prin placa
de distribuţie
31
Poziţia relativă a acestor elemente şi sistemul lor de antrenare definesc trei
tipuri mari de maşini: pompe cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat, fig. 2.9(a),
pompe cu disc înclinat, fig. 2.9(b), şi pompe cu disc fulant, fig. 2.9(c). Din punct
de vedere al posibilităţilor de debitare, maşinile cu pistonaşe axiale sunt de două
tipuri cu debit constant şi cu debit variabil.
Pompă cu pistonaşe
axiale cu disc înclinat
32
reversibilităţii, posibilităţii de reglare a debitului şi momentului de inerţie redus al
părţii mobile.
Pompa cu disc înclinat se deosebeşte de pompa cu corp înclinat numai prin
modul de reglare unghiului dintre axul corpului şi axul discului, care în cazul
acestuia se realizează cu cu ajutorul discului. Pompele cu pistonaşe axiale sunt în
general construcţii pretenţioase, suprafeţele de lucru trebuind realizate la
rugozităţi foarte mici. Este vorba în special de pistoane, alezajele cilindrilor,
suprafeţele de contact dintre blocul cilindrilor şi distribuitor şi articulaţiile sferice
ale bielelor.
Pompele cu pistonaşe axiale obţin debite până la 800 l/min şi au o putere
specifică ce poate ajunge până la 4-5 KW/kg, la turaţii cuprinse între 1000-4500
rot/min. Sunt pompe de presiuni mari şi foarte mari, cu o debitare suficient de
uniformă şi care au o largă răspândire la acţionările hidrostatice.
33
Distanţier sferic
Tija pistonului
cu articulaţie
sferică
Cilindru
Sunt maşini hidraulice dublu reversibile, deci atât din punct de vedere al
sensului conversiei, cât şi din punctul de vedere al sensului de debitare. Volumele
de lucru sunt delimitate de paletele glisante, rotor şi stator. După modul cum se
realizează aspiraţia, pompele cu lamele pot fi cu aspiraţie interioară sau cu
aspiraţie exterioară.
În general, sunt cu acţiune simplă. Asta înseamnă că în timpul unei rotaţii
complete a rotorului spaţiile de lucru efectuează un singur ciclu aspiraţie-transfer-
refulare. În practică, totuşi se pot întâlni şi pompe cu palete glisante cu acţiune
multiplă, care, prin comparaţie cu cele cu acţiune simplă, prezintă avantajele:
- debitare uniformă;
- echilibraj mai bun (posibilitate redusă de apariţie a vibraţiilor);
- presiuni şi debite mai mari;
- construcţie mai compactă.
În figurile 2.12 şi 2.13 sunt prezentate două variante constructive de
pompe cu lamele, cu simplă acţiune cu aspiraţie exterioară în fig.2.12 şi cu
aspiraţie interioară în fig.2.13. În ce1e două figuri s-au făcut notaţiile: 1- rotor;
2- lamele (palete); 3- arbore motor; 4- carcasa pompei; 5- galeria de aspiraţie;
6- galeria de refulare (notaţiile sunt identice pentru ambele figuri).
La rotaţia în sensul săgeţii, la prima jumătate de cursă, volumele de lucru
delimitate de rotor, palete şi stator variază crescător generând aspiraţia. Pe a doua
jumătate de cursă, volumele de lucru descresc şi se produce refularea. La acest tip
34
de maşină reglarea debitului se face prin modificarea valorii excentricitaţii “e”.
35
Fig. 2.14 Pompă cu lamele cu dublă acţiune
36
În continuare vom examina diverse tipuri de motoare hidraulice din punct
de vedere constructiv şi al performanţelor acestora.
Aşadar, putem spune că motoare hidraulice rotative pot fi clasificate în
două categorii:
1. Motoare hidraulice cu rotaţie limitată;
2. Motoare hidraulice cu rotaţie continuă.
În continuare, se examinează în detaliu fiecare dintre aceste tipuri de
motoare hidraulice.
37
pa
pc
a) b) c)
Fig. 2.16 Motoare hidraulice oscilante
a) cu un singur palet; b) cu doi paleţi; c) cu trei paleţi
F = b ⋅ ( D − d ) ⋅ ( p a − pc ) / 2 , (1)
D2 − d 2
M t = FR = ⋅ b ⋅ ( p a − pc ) (2)
8
D−d ωb
Q=u ⋅b = ⋅ (D2 − d 2 ) (3)
2 8
38
sau invers, dacă se cunoaşte debitul, din relaţia precedentă se poate calcula viteza
unghiulară a motorului. Din cauza pierderilor interioare de debit şi frecărilor,
valorile sunt mai mici:
8Qη v
M = M tη m ; ω = (4)
b( D 2 − d 2 )
39
Fig. 2.17 Aplicaţii ale motoarelor hidraulice cu rotaţie limitată
40
2.3.3 Motoare hidraulice cu rotaţie continuă
41
Fig. 2.18 Motor cu roţi dinţate cu angrenare exterioară
42
Fig. 2.19 Motor cu palete dezaxat cu alimentare exterioară
Fig. 2.20 Motor cu palete cu rotor dezaxat Fig. 2.21 Motor cu paleţi cu rotor
cu alimentare interioară coaxial cu statorul
43
Fig. 2.22 Funcţionarea motorului cu palete excentric
44
Din punct de vedere constructive, motoarele cu piston se clasifică în două
categorii:
1. Motoare cu pistoane radiale;
2. Motoare cu pistoane axiale.
Motoare cu pistoane radiale
La motoarele cu pistoane radiale, rotaţia este produsă de pistoane radiale
care execută o mişcare de translaţie în rotor şi o mişcare de rotaţie în statorul care
este excentric faţă de rotor. Figura 2.23 ne arată o secţiune într-un motor cu
pistoane radiale.
45
2. Motoare cu pistoane axiale cu axă înclinată - la care axa rotorului este
înclinată faţă de axa pistoanelor.
1. Motor cu pistoane axiale cu placă înclinată (disc fulant)
Figura 2.24 ilustrează un model al motorului cu placă înclinată în care
arborele motorului şi blocul cilindrilor sunt centrate pe aceeaşi axă. Aici presiunea
hidraulică care acţionează la capetele pistoanelor generează o reacţie faţă de o
placă înclinată. Acest lucru duce la rotirea blocului cilindrilor cu un cuplu care
este proporţional cu suprafaţa pistoanelor. Cuplul este, de asemenea, o funcţie de
unghiul de înclinare al plăcii. În general, unghiul de înclinare al plăcii, determină
dislocuirile volumice.
46
Fig. 2.25 Variaţia deplasării motorului cu disc fulant
47
Fig. 2.26 Motor cu pas electro-hidraulic
48
extindă şi să se retragă. Aplicaţiile lor cuprind mişcări de tracţiune, împingere,
basculare şi presare. Tipul de cilindru folosit, împreună cu schema sa, se bazează
pe o aplicaţie anume. Cel mai simplu element de mişcare liniar este cilindrul
hidraulic prezentat în figura 2.27. După cum se observă, are doar o singură cameră
cu fluid şi exercită forţa într-o singură direcţie. Aceşti cilindrii hidraulici sunt
folosiţi pe scară largă în sistemele unde este nevoie de stabilitate la forţe mari. În
general, ei sunt practici la curse lungi şi sunt folosiţi la cricuri, lifturi etc.
Cilindrii hidraulici sunt clasificaţi în:
• cilindri cu simplă acţiune;
• cilindri cu dublă acţiune.
În continuare se vor analiza aceste două tipuri de cilindri hidraulici în ceea
ce priveşte proiectarea, construcţia şi folosirea practică.
49
Fig. 2.28 Cilindrul hidraulic cu acţiune simplă
Cilindrii hidraulici cu dublă acţiune sunt cei mai folosiţi cilindri din
aplicaţiile hidraulice. Aici presiunea poate fi aplicată oricărui orificiu, în ambele
direcţii. Datorită acestui lucru aceşti cilindri au suprafeţe inegale de expunere în
timpul extinderii şi al retragerii, numindu-se, datorită acestui lucru, cilindri
diferenţiali. Această reducere în suprafaţa utilă este produsă de suprafaţa tijei care
reduce suprafaţa pistonului în timpul retragerii acestuia. Cum, în timpul extinderii,
este nevoie de mai mult lichid pentru a umple partea cilindrului fără tijă, operaţia
este mai lentă. Dar, datorită suprafeţei utile mai mari, este generată o forţă mai
mare la extindere. În timpul retagerii, aceeaşi cantitate de lichid va deplasa
pistonul mai repede datorită volumului redus de lichid deslocuit de tijă. Dar,
suprafaţa redusă în această operaţie, duce la generarea unei forţe mai mici.
50
Orificiu de retragere
51
contaminanţi pot pătrunde în interior, dând naştere la multe probleme. De obicei,
la confecţionarea tijelor pentru puteri mari se foloseşte un aliaj oţel-crom. De
asemenea, acest aliaj este rezistent şi la coroziune.
Pentru a îndepărta particulele de praf, aceşti cilindri sunt prevăzuţi la capăt
cu o garnitură de ştergere. În atmosfere cu mult praf şi garnitura externă a
membranei poate preveni intrarea prafului. Montajul garniturii este indicat în
figura 2.31.
a) b)
Fig. 2.31 Garnituri de etanşare (a) şi garnituri inelare şi tip „O” (b)
Orificiu de retragere
52
Pentru a extinde tija, lichidul sub presiune este introdus prin orificiul A.
Este aplicat la ambele capete ale pistonului 1 prin orificiile X şi Y, dar diferenţa
de suprafaţă dintre lateralele pistonului 1 face ca pistonul să se deplaseze spre
dreapta.
Pentru a retrage tija, lichidul este introdus prin orificiul B. Când pistonul 2
este împins complet spre stânga, orificiul Y ajunge în legătură cu B, aplicând
presiune pe partea dreaptă a pistonului 1 care se retrage.
53
Trebuie să se ţină seama de presiunea maximă produsă de această
amortizare la capătul cilindrului, deoarece orice creştere excesivă de presiune
poate duce la avarierea pistonului.
54
Deoarece folosirea mecanismelor cu pârghii este foarte răspândită,
aplicaţiile cu cilindri hidraulici sunt limitate doar de inventivitatea proiectanţilor.
Aceste mecanisme pot transforma mişcarea liniară în mişcare oscilantă sau în
mişcare circulară.
În fig. 2.34 sunt prezentate o serie de mecanisme cu cilindri hidraulici,
folosite în aplicaţiile moderne.
Pentru a uşura munca cu aceste mecanisme, au fost construite diferite
tipuri de montaje pentru cilindri hidraulici, aşa cum se observă în figura 2.35.
55
Avantajele folosirii acestor accesorii de montaj sunt:
• montarea uşoară;
• reducerea legăturilor cilindrului şi a alunecării laterale;
• acceptarea unui centru de rotaţie universal;
• reducerea uzurii lagărelor şi tubulaturilor;
În figura 2.37 este prezentat un pachet hidraulic unic şi compact, numit de
producătorul său Power-Pak.
Furnizează forţă în situaţii care cer dimensiuni mici şi putere mare. Pentru
a asigura flexibilitate în operare este furnizat şi un selector de viteză şi putere.
Această dispunere constă dintr-un cilindru hidraulic de mare putere, un motor
electric reversibil, o pompă reversibilă, un rezervor şi un sistem de valve
automate. Acest pachet reprezintă un sistem hidraulic complet, cu un design
simplu şi uşor de operat.
56
CAPITOLUL 3
APARATAJUL DE DISTRIBUŢIE
57
ulei prin degajarea circulară a plunjerului (ce face legătura între orificiile P şi A
ale robinetului distribuitor) în camera A a hidromotorului MH. Uleiul din camera
B se va scurge în tanc prin orificiul b. Se inversează astfel sensul de deplasare
hidromotorului liniar. Aceste robinete sunt folosite de obicei până la presiuni de
80 ... 120 bar şi debite relativ mici.
În cazul în care plunjerul obturează orificiul pompei P prin pragul dintre
două degajări circulare, atunci asupra lui acţionează o forţă importantă, orientată
radial. Ca atare, acest distribuitor în momentul comutaţiei nu este echilibrat
hidrostatic radial.
Forţe importante ce acţionează asupra plunjerului distribuitorului
îngreunează comutarea, măreşte momentul de acţionare, conducând şi la creşterea
forţei de frecare dintre plunjer şi corp cu efecte asupra uzurii acestor elemente.
a) b)
Fig. 3.1 Robinete distribuitoare
58
Distribuitoarele cu bilă sunt realizate în două variante diferenţiate din punct de
vedere funcţional:
• Distribuitoare cu bilă tip 3/2:
- cu o bilă;
- cu două bile;
• Distribuitoare cu bilă tip 4/2.
Simbolizarea distribuitoarelor sub forma unei fracţii ordinare indică faptul
că numărătorul reprezintă numărul căilor hidraulice racordate la distribuitor şi
numitorul reprezintă numărul fazelor pe care le realizează distribuitorul.
Distribuitorul tip 3/2 cu o bilă (fig. 3.2) este construit din bila 1, acţionată
de către tija 2 a distribuitorului, pe care se află pistonul 3. Bila este presată pe
scaunul distribuitorului, prin resortul 4. În poziţia din figură, pompa refulează ulei
în conducta A.
a) b)
Fig. 3.2 Distribuitor 3/2 cu o bilă
59
În procesul comutării, respectiv atunci când bila de pe scaunul stânga trece
pe scaunul dreapta, pentru un scurt timp pompa refulează la tanc prin spaţiul creat
în jurul bilei, astfel că presiunea în sistem se reduce treptat ca apoi camera A să
rămână legată la tanc.
Prin urmare, pompa P comunicând un timp scurt cu tancul T în momentul
comutării, se asigură reducerea şocului de presiuni realizându-se aşa numita
„cuplare elastică”. „Cuplarea elastică” este încă unul din marile avantaje ale
distribuitoarelor cu bilă.
Distribuitorul tip 3/2 cu o bilă, în condiţiile presiunilor şi debitelor mari de
lucru, are o funcţionare mai puţin promptă, căci camera „a” suportă perturbaţiile
presiunii din timpul comutării. Se preferă în această situaţie folosirea
distribuitoarelor 3/2 cu două bile.
Acest distribuitor (fig. 3.3) se compune din două bile 1 şi 2. Între aceste
bile se află tija 3.
Comanda distribuitorului se face de la tija de comandă 7. Bilele sunt
echilibrate hidrostatic axial de servomotorul cu pistonul 6. În poziţia normală a
distribuitorului sub acţiunea forţei dezvoltate de resortul 4 prin tachetul 5, bila 2
etanşează fiind apăsată pe scaun. Bila 1 este ridicată de pe scaun, astfel conducta
A este în legătură cu tancul T. Acţionând tija 7, pentru realizarea comunicării,
bilele 1 şi 2 se vor deplasa spre dreapta.
60
3.1.3.3 Distribuitor cu bilă de tip 4/2
Ditribuitorul (fig.3.4) este format din două etaje I şi II, pe fiecare etaj
aflându-se câte o bilă 1, respectiv 6. Bila 1 este echilibrată datorită servomotorului
cu pistonul 3, prin administrarea uleiului sub presiune din conducta pompei P prin
conductele „a” şi „b”.
b)
a) c)
Fig. 3.4 Distribuitor cu bilă tip 4/2
61
La unele constucţii de distribuitoare de acest tip, în locul bilelor pot fi
folosite plunjere 9, aşa cum se arată în figura 3.4 b. Simbolizarea distribuitorului
este prezentată în figura 3.4 c.
Având în vedere avantajele distribuitoarelor cu bilă, acestea sunt
recomandate la presiuni mari şi foarte mari de acţionare, şi la debite de lucru ale
instalaţiilor hidraulice cu valori mari şi foarte mari.
62
5 canale
8 canale
Fig. 3.5 Clasificarea distribuitoarelor în funcţie de numărul de canale
63
construcţie);
- distribuitoare cu supape;
- distribuitoare cu robinet de rotaţie.
În figura 3.6 este prezentat un distribuitor cu trei poziţii numit uneori şi
distribuitor cu plunjer cu doi umeri.
Pompa P poate refula uleiul în camera C1 sau în camera C2, în funcţie de
poziţia plunjerului în corpul distribuitorului.
64
a)
b)
c)
d)
e)
Fig. 3.7 Exemple de distribuitoare hidraulice
65
Aceasta constă în plasarea pe capetele plunjerului, a şaibelor 3 şi 4
susţinute de către arcurile 1 respectiv 2, ca în figura 3.8.
66
În cazul sertarelor cu acoperire pozitivă (fig. 3.10.a), cota x1 este mai mică
decât cota x2.
a) b)
Fig. 3.10
67
3.1.4.5 Frânarea comutării
b)
c)
a) d)
Fig. 3.11
68
Fig. 3.12 Fig. 3.13
În timpul comutării, uleiul este obligat să treacă prin fanta creată între
umărul plunjerului şi degajarea din corpul sertarului.
Forţele dinamice, ca urmare a curgerii agentului motor, apar în zona creată
între umărul plunjerului şi degajarea din corp atunci când debitul de ulei este
laminat prin aceasta (fig. 3.13). Forţa dinamică se manifestă sub unghiul ε în
raport cu axa plunjerului.
Această forţă poate fi calculată din legea variaţiei impusului:
d d
Fd = ( mv ) = ( ρVv ) (1)
dt dt
dV dv
Fa = ρ v cos ε + ρV (2)
dt dt
69
dv
Fa = ρQv ⋅ cos ε + ρlS (3)
dt
dQ
Deci: Fa = ρQv ⋅ cos ε + ρl (4)
dt
motor prin sertarul distribuitor este proporţională atât cu debitul ce trece prin
sertar, cât şi cu viteza de variaţie a debitului.
În figura 3.14 se prezintă variaţia forţei axiale, debitului şi căderii de
presiune în funcţie de deschiderea x a sertarului distribuitor.
70
4 – 6 m/s, valori care sunt de 2 – 2,5 ori mai mari decât vitezele de curgere prin
conductele schemelor hidraulice.
O soluţie (fig. 3.15) pentru diminuarea forţei dinamice la axul plunjerului
o constituie realizarea unei racordări între umerii plunjerelor sertarelor
distribuitoare. Astfel, forţele dinamice Fd1, Fd2 se proiectează pe axa sertarului sub
forma forţelor Fa1, Fa2. Aceste forţe tind să se echilibreze, reducând astfel forţa
rezultantă dinamică la axa sertarului.
Altă soluţie (fig. 3.16) prevede un umăr al sertarului cu suprafaţă conică
interioară, astfel încât să creeze un unghi apropiat de 80 o – 90 o în procesul curgerii
agentului motor prin degajarea dintre plunjer şi corpul sertarului. Forţa dinamică
în acest fel, se proiectează cu o valoare redusă pe axa plunjerului, diminuând forţa
necesară acţionării acestuia.
De mărimea forţei dinamice, în lungul axei plunjerului, trebuie să se ţină
seama la stabilirea, proiectarea şi alegerea mecanismelor de acţionare ale
plunjerului, pentru realizarea comutării.
71
pentru sertarul pilot SP, motiv pentru care se realizează autopilotarea. Sertarul
pilot va comanda hidraulic sertarul principal. La deplasarea plunjerului sertarului
pilot spre dreapta, uleiul sub presiune va pătrunde prin droselul D2 şi va ajunge în
spaţiul din dreapta plunjerului sertarului principal, îl va obliga pe acesta să se
deplaseze spre stânga, astfel că uleiul din capătul opus al plunjerului este refulat
prin droselul D1, apoi prin sertarul pilot SP la rezervorul R. Se va asigura
comutarea în condiţiile în care pompa refulează uleiul în circuitul A, iar uleiul din
circuitul B este scurs în rezervor.
a) b)
Fig. 3.17
72
principal. Se asigură astfel faza de stop general. Prezentarea simbolică a acestui
sertar distribuitor este prezentată în figura 3.17 b).
a) b)
Fig. 3.18
73
principal S. Plunjerul acestuia se va deplasa spre stânga refulând uleiul din camera
extremă stânga prin droselul D1 şi sertarul pilot SP la rezervor. Se asigură astfel
comutarea prin care pompa P va refula uleiul în camera A, iar uleiul din camera B
se va scurge în rezervor. Prezentarea simbolică a acestui distribuitor pilotat este
dată în figura 3.18 b).
74
prin neetanşeităţi în mecanismul de indexare se scurge prin conducta de drenaj a
la conducta rezervorului de ulei.
În figura 3.21 este prezentat un distribuitor hidraulic cu comandă manuală
şi supapă de sens.
Fig. 3.20
Fig. 3.19
Comanda hidraulică a sertarului distribuitor constă în trimiterea
agentului motor sub presiune în camerele din extremităţile plunjerului în scopul
deplasării acestuia pe poziţiile corespunzătoare comutării.
Comanda hidraulică poate fi:
• Internă, caz în care poartă denumirea de pilotare şi s-a tratat
în paragraful anterior
• Externă, când sertarul distribuitor este comandat în funcţie
de alt circuit hidraulic din schema de acţionare a instalaţiei
75
presiune doar în una din camerele extreme de comandă ale plunjerului sertarului.
Revenirea plunjerului în poziţia iniţială se realizează cu ajutorul unui arc plasat în
camera opusă, în condiţiile în care se depresurizează camera de comandă.
Comanda bilaterală se asigură atunci când uleiul sub presiune pătrunde succesiv în
camerele extreme ale plunjerului.
Fig. 3.23
76
După tipul alimentării electromagneţilor distingem:
• Comandă cu electromagneţi de curent continuu
• Comandă cu electromagneţi de curent alternativ
Comanda cu electromagneţi de curent continuu se caracterizează printr-o
fiabilitate mare. Nu sunt puşi în pericol electromagneţii atunci când cursa
plunejrului nu se efectuează complet. Comanda în curent continuu permite o
frecvenţă a comutărilor foarte mare. În schimb, această comandă necesită în
schema electrică existenţa unui sistem de alimentare adecvat, evantual prin
transformator şi redresor pentru curentul de acţionare.
Comanda cu electromagneţi de curent alternativ este mai comodă,
făcându-se fără necesitatea redresării curentului. Electromagneţii de curent
alternativ au timp scurt de cuplare. Ei însă se supraîncălzesc şi există pericolul
deteriorării lor dacă cursa miezului mobil, respectiv a plunjerului, nu este
completă. De obicei, comanda în curent alternativ nu se foloseşte în instalaţiile cu
cuplări foarte frecvente.
Electromagneţii folosiţi la comanda sertarelor distribuitoare pot fi
alimentaţi la tensiuni de 220 V, 48 V sau 24 V curent alternativ sau continuu.
După mediul de cuplare, respectiv după mediul în care se află miezul
electromagnetului ce acţionează plunjerul, distingem:
• Electromagneţi cu cuplare în aer, în care miezul
electromagnetului se află în aer, fiind etanşat în raport cu
plunjerul sertarului distribuitor
• Electromagneţi cu baie de ulei (figura 3.24). La aceştia
indusul funcţionează în ulei, asigurându-se astfel condiţia
corespunzătoare de eliminare a căldurii din bobinaj şi tolele
electromagnetului. Totodată se micşorează uzura
elementelor mobile şi se amortizează şocurile la capăt de
cursă.
Fig. 3.24
77
Electromagneţii în baie de ulei se utilizează când instalaţiile funcţionează
în aer liber sau în condiţii tropicale umede.
Tolele 1 ale electromagnetului găzduiesc bobinajul 2. Miezul 3 al
electromagnetului este deplasat sub acţiunea fluxului magnetic acţionând asupra
plunjerului sertarului distribuitor. Uneori, aceşti electromagneţi sunt prevăzuţi cu
butoane 4 pe capetele acestora, prin care, manual, se poate deplasa miezul
electromagnetului pentru a verifica dacă sertarul distribuitor funcţionează normal
în condiţiile comenzii manuale. Proba manuală se face mai ales atunci când se
realizează instalarea sertarului în schema hidraulică.
78
CAPITOLUL 4
79
cu arc
fără arc
Fig. 4.1
80
de pe scaunul ei realizând circulaţia în sens contrar, deci deblocând supapa.
Supapa de deschidere 2 presată în interiorul supapei principale 1, atenuează şocul
hidraulic la deschiderea supapei principale 1, atenuează şocul hidraulic la
deschiderea supapei în sens contrar, respectiv la blocare.
Fig. 4.2
pX > pA (1)
81
Fig. 4.3
Fig. 4.4
82
În figura 4.5 se prezintă o astfel de supapă, formată din supapele de sens
unic S1 şi S2, care pot fi deblocate de servomotorul hidraulic central SM.
Rezistenţele hidraulice, de tipul duzelor D1 şi D2, pot asigura reglarea debitului în
cele două sensuri de curgere a uleiului. Se pot folosi ambele rezistenţe hidraulice
sau numai una dintre ele, plasată în unul din capetele supapei de blocare.
Fig. 4.5
d) Supape de umplere
Aceste supape folosesc la umplerea sau golirea cilindrilor hidraulici, în
condiţiile în care aceştia suportă deplasări rapide. Se evită astfel folosirea unor
pompe cu debit mare şi foarte mare, necesare operaţiilor de umplere a cilindrilor
hidraulici de dimensiuni mari.
În figura 4.6 este prezentată construcţia unei supape de umplere. Când
presiunea în cilindrul A scade sub presiunea atmosferică, talerul 2 al supapei
coboară de pe scaunul 1 asigurând intrarea uleiului din rezervorul R în circuitul A.
Se asigură astfel umplerea naturală a circuitului A. Dacă presiunea din circuitul A
este mai mare sau egală cu presiunea din rezervorul R supapa de umplere este
închisă. Resortul 3 menţine talerul 2 presat pe scaunul supapei. Şi în aceste
condiţii, supapa se poate deschide dacă servomotorul 5 este alimentat prin
conducta X. Acesta prin tija lui, în contra forţei resortului 4 coboară talerul 2. În
acest fel circuitul A este racordat la rezervorul R.
83
Fig. 4.6
84
Fig. 4.7 Fig. 4.8
85
Fig. 4.10
Fig. 4.9
Solidar cu talerul 1 se află pistonul 2 cu rol de amortizare a oscilaţiilor
talerului. Ştiftul 7 limitează cursa talerului.
În condiţiile în care presiunea, ce trebuie să fie reglată de supapă, are o
anumită valoare, atunci arcul 4 se poate proiecta corespunzător acestei presiuni.
Uneori se pot monta şi două arcuri în paralel.
Aceste supape se caracterizează printr-o foarte bună etanşeitate, din acest
motiv ele funcţionează la presiuni foarte mari, până la 630 bar şi debite refulate,
de până la 330 l/min.
În figura 4.10 este prezentată o supapă de limitare a presiunii nepilotată cu
plunjer. Supapa este compusă din plunjerul 1, presat de arcul 2, tarat prin şurubul
3. Pompa P refulează uleiul spre supapă, precum şi în camera a, de sub plunjer.
Dacă presiunea refulată de pompă depăşeşte presiunea nominală atunci sub
acţiunea forţei din camera a arcul 2 este comprimat, respectiv plunjerul 1 se
ridică, deschizând fereastra f, corespunzător circulaţiei uleiului de la pompa P la
rezervorul R.
Conducta d asigură drenajul camerei b, de deasupra plunjerului, la
rezervor. Spre deosebire de supapele cu taler, supapele cu plunjer pot regla
presiunea într-o gamă mai redusă. Presiunea maximă de reglare este de 320 bar.
Imposibilitatea reglării la presiuni mai mari este dictată de jocul existent şi
de jocul produs prin deformaţia elastică între plunjer şi corpul supapei, joc ce
crează pierderi de debit şi, ca urmare, o funcţionare defectuasă a supapei.
86
agentului motor, forţele create pe suprafeţe mari sunt de valori însemnate şi ca
atare resorturile din interiorul supapei, care vor tara presiunea de deschidere, nu
mai pot fi dimensionate la forţele de comprimare atât de mari.
În figura 4.11 este prezentat principiul de lucru al unei supape de limitare a
presiunii pilotate. Supapa este formată din supapa de pilotare I şi supapa
principală II. Uleiul este refulat de pompa P şi ajunge în camerele a şi b ale
supapei principale II. Ca atare, plunjerul 4 al supapei se află în poziţia de jos
datorită forţei suplimentare a resortului 5. Când presiunea în sistem depăşeşte
valoarea nominală, atunci presiunea materializată şi în camera b acţionează asupra
talerului 1 al supapei de pilotare, care este ridicat în contra forţei din resortul 2 şi
camera b este pusă în legătură cu rezervorul R.
Ca urmare, presiunea în camera b scade brusc. Ea este menţinută la această
valoare datorită rezistenţei hidraulice, care diminuează debitul trimis de pompă în
camera b. Plunjerul 4 se dezechilibrează prin faptul că forţa din camera a
depăşeşte forţa din camera b şi forţa din resortul 5. Plunjerul se ridică şi permite
comunicaţia directă a conductei pompei P cu rezervorul R.
Prin urmare, deschiderea supapei principale II este condiţionată de
deschiderea supapei pilotate I. Valoarea presiunii la care se reglează supapa se
stabileşte cu ajutorul şurubului 3 care tarează resortul 2 ce presează talerul 1 pe
scaunul supapei de pilotare.
Fig. 4.11
87
Fig. 4.13
Fig. 4.12
În acelaşi timp, uleiul sub presiune, la presiunea de refulare a pompei,
acţionează şi asupra talerului 1, al supapei de pilotare I. Când presiunea din sistem
depăşeşte o anumită valoare, talerul 1 este ridicat de pe scaunul lui, în sens contrar
forţei dezvoltate de arcul 2. Camera b este pusă în legătură cu conducta c, prin
urmare racordată la rezervorul R. Astfel, datorită scăderii presiunii din camera b
de deasupra plunjerului 6, acesta sub acţiunea presiunii pompei se ridică, făcând
legătura directă între conducta pompei şi rezervor. Deci, supapa de pilotare I
comandă deschiderea supapei principale II. Reglarea presiunii la care se deschide
supapa se realizează cu ajutorul şurubului 3 ce comprimă mai mult sau mai puţin
resortul 2, respectiv, ce presează talerul 1 pe scaunul supapei de pilotare. Şurubul
de reglare a presiunii 3 este blocat de piuliţa 4 şi protejat de scutul 5. Duzele 9 şi
10, pe post de rezistenţe hidraulice, diminuează efectul presiunii dinamice din
supapă. Duza 10 evită micşorarea oscilaţiilor plunjerului 6 ca urmare a variaţiilor
de presiune sau a pulsaţiilor de debit din sistem. Ea are rolul unui amortizor
hidraulic. Supapa este prevăzută şi cu un filtru 11.
În scopul creşterii performanţelor energetice ale sistemului hidraulic se
poate utiliza varianta de supapă prezentată în figura 4.13. Această supapă prezintă
în plus distribuitorul D care face legătura între camera b a supapei şi conducta c,
respectiv rezervorul R. Astfel că, pe poziţia din dreapta a distribuitorului D,
camera b este scoasă de sub presiune, iar plunjerul 6 se ridică de pe scaunul
supapei, conducta pompei P comunicând cu rezervorul R. Distribuitorul D are
drept scop, deci, să scurtcircuiteze supapa de pilotare I. Se asigură astfel
menţinerea supapei principale II în stare deschisă. Supapa din figura 4.13 este
utilizată pentru mărirea randametului energetic al instalaţiei hidraulice. Dacă
supapa este deschisă, presiunea refulată de pompă scade foarte mult astfel încât
pompa debitează ulei, teoretic, fără presiune, micşorând puterea de antrenare a
pompei. Supapa se mai utilizează şi în cazul în care pompele acţionării hidraulice
trebuie pornite fără sarcină, fără presiune. După ce acestea au fost pornite,
distribuitorul D trece pe poziţia închis asigurând funcţionarea normală a supapei.
Supapa mai poate fi folosită şi în fazele inactive ale schemei hidraulice, când nu
este necesară administrarea unui debit pentru realizarea deplasării organelor de
lucru, distribuitorul D, acţionat de obicei electromagnetic, realizează descărcarea
88
presiunii din sistem, astfel că energia consumată pentru antrenarea pompei se
reduce substanţial.
Fig. 4.15
Fig. 4.14
89
În cazul presiunilor reduse de funcţionare ale supapei, pistonul plunjer 1 se
scoate din supapă, astfel încât uleiul refulat prin camera A pătrunde prin orificiile
a şi b în camera d a supapei. El acţionează cu întreaga presiune pe toată suprafaţa
camerei d. În acest caz, conducta rezervorului R2 este obturată.
De obicei aceste supape pot fi prevăzute şi cu supapele de sens unic 6.
Acestea din urmă au drept scop să asigure returul uleiului din conducta B în
conducta A.
2b) Supape de cuplare – decuplare pilotate şi nepilotate
Construcţia reală a supapelor de cuplare – decuplare dă posibilitatea
funcţionării acestora atât în variantă nepilotată, cât şi în variantă pilotată.
În figura 4.15 este prezentată construcţia principală a supapelor de
cuplare – decuplare care pot funcţiona fie pilotate, fie nepilotate.
Se prezintă în cele ce urmează funcţionarea în regim nepilotat a acestei
supape.
Uleiul sub presiune din conducta A poate pătrunde prin orificiul e şi duza
6, în camera d, de deasupra supapei 4. Se asigură astfel echilibrul supapei 4 pe
scaunul acestuia. Totodată, uleiul din conducta A poate pătrunde prin conducta a,
acţionând asupra plunjerului 1, în sens contrar forţei din resortul 2, tarat de către
şurubul 3.
Când presiunea din conducta A a depăşit valoarea nominală, atunci aceasta
creează o forţă ce deplasează plunjerul 1, în sens contrar forţei din resortul 2,
deschizând legătura dintre conducta c şi conducta b. Astfel, camera d se pune în
legătură prin conducta c, conducta b, cu camera B. Presiunea din camera d se va
reduce, iar supapa 4 se va ridica de pe scaunul ei. Se asigură cuplarea hidraulică a
camerelor A şi B. Prin duza 6 se asigură diferenţa de presiune între conducta A şi
camera d, diferenţă necesară menţinerii deschise a supapei 4. Conducta f asigură
drenajul la rezervorul R, al spaţiului arcului 2.
Pentru funcţionarea supapei descrisă în figura 4.15 în regim de pilotare, se
obturează conducta a în dreptul secţiunii S şi alimentarea acestei conducte se
realizează de la o conductă de pilotare x. Ca atare, atunci când se trimite ulei sub
presiune prin conducta x, plunjerul 1 de deplasează spre dreapta asigurând
legătura camerei d, de deasupra supapei 4, prin conductele c şi b, cu conducta B.
Se realizează astfel ridicarea supapei 4 şi asigurarea cuplării între camera A şi B.
Ca atare, cuplarea se realizează atunci când conducta x (conducta de comandă,
conducta de pilotare) realizează trimiterea uleiului sub presiune, asupra
plunjerului 1. Când conducta x nu este alimentată sub presiune, atunci camerele A
şi B sunt decuplate.
Supapa de cuplare – decuplare pilotată poate avea în schema hidraulică
mai multe funcţiuni:
• Supapă de blocare. Atunci când conducta B coincide cu
conducta rezervorului R, se realizează funcţia de blocare a
90
trecerii uleiului de la conducta A la conducta T. Ca atare,
supapa poate funcţiona pe post de supapă de sens unic
• Supapă de succesiune. Este cazul prezentat anterior când,
în funcţie de presiunea din camera A, se asigură
succesiunea comenzii dintre camera A şi camera B. În
funcţie de presiune se realizează cuplarea – decuplarea
dintre cele două camere, respectiv succesiunea acţionării a
două organe de lucru, mai întâi cel comandat prin conducta
A şi apoi cel comandat prin conducta B.
• Supapă de ocolire. În acest caz, supapa funcţionează în
regim de pilotare. Supapa asigură de fapt scurtcircuitarea
sau ocolirea unor elemente hidraulice în condiţiile în care
uleiul trece din camera A în camera B a supapei, fără a mai
fi necesar să treacă prin elementul ocolit.
91
O altă funcţie constă în aceea că dacă circuitul A nu preia lichid, respectiv
nu este necesară operaţia de comandă sau de ungere în schema hidraulică, atunci
presiunea creată de pompa P în camera a va duce la închiderea fantei f. Ca atare,
arcul 2 se reglează astfel încât, dacă consumatorul alimentat de circuitul A nu
preia lichid, supapa să se închidă, respectiv fanta f să fie anulată.
Fig. 4.17
Fig. 4.16
92
de mai jos (fig. 4.18). Aici cilindrul B este obligat să producă o forţă mai mică
decât cilindrul A. Acest lucru este realizat după cum urmează.
Supapa de deversare
Supapele de deversare sunt aparate de control al presiunii normal închise,
care sunt de regulă pilotate de la distanţă. Sunt utilizate pentru a dirija lichidul de
lucru direct la tanc când presiunea într-o anumită zonă a circuitului hidraulic
ajunge la o valoare prestabilită.
Un exemplu tipic de aplicaţie a supapei de presiune este sistemul de
reglare prin maxim şi minim care constă din două pompe, o pompă de volum mare
şi alta de volum mic, aşa cum se prezintă în figura 4.19. Sistemul prezentat mai
sus este destinat să asigure o revenire rapidă a cilindrului de lucru. În cadrul
acestui sistem, volumul total net al ambelor pompe este livrat cilindrului de lucru
până ce este atinsă sarcina. În acest punct, există o creştere a presiunii sistemului,
iar acest lucru duce la deschiderea supapei de presiune. Ca urmare, curentul de
fluid din pompa de volum mare este direcţionat înapoi înspre rezervor, la o
presiune minimă. Pompa de volum mic continuă să livreze curent de lichid pentru
necesarul de presiune mai mare al cilindrului de lucru. Pentru a uşura revenirea
rapidă a cilindrului, curentul de lichid din ambele pompe este utilizat din nou.
93
Figura
Supapa de succesiune
Supapa de succesiune este în mod normal tot o supapă de reglare a
presiunii normal închise, folosită pentru a asigura funcţionarea în secvenţe a unui
circuit hidraulic, bazat pe presiune. Cu alte cuvinte, supapele de succesiune fac
posibilă derularea unei operaţiuni înaintea alteia.
Să luăm în considerare un circuit hidraulic în care sunt folosiţi doi cilindri
pentru a executa două operaţii separate, cum se prezintă în figura 4.20.
94
exemplu 28 bar. Acest lucru asigură ca operaţia în care este implicat cilindrul B să
intervină după operaţia în care este implicat cilindrul A sau, cu alte cuvinte,
cilindrul B nu se va destinde înainte de a se atinge o presiune de 28 bar în cilindrul A.
Supapa de echilibrare
Supapa de echilibrare este tot o supapă de reglaj a presiunii normal închisă
şi este folosită în special în aplicaţii ale cilindrului pentru a echilibra
supraîncărcarea unei greutăţi sau sarcini.
În figura 4.21 este prezentată schematic funcţionarea unei supape de
echilibrare tipice, iar în figura 4.22 simbolizarea acesteia în schemele de acţionări.
Canalul primar al acestei supape este legat la partea de jos a cilindrului, iar
canalul secundar este legat la distribuitor. Reglarea presiunii supapei de
echilibrare este menţinută mai sus decât este necesar, pentru a împiedica căderea
sarcinii cilindrului.
Când curentul de fluid al pompei este direcţionat înspre partea superioară a
cilindrului prin intermediul distribuitorului, pistonul cilindrului este împins în jos.
Acest lucru face ca presiunea în canalul primar să crească şi să ridice sertarul. Din
această cauză se deschide o traiectorie a curentului de lichid pentru descărcarea
prin canalul secundar spre distribuitor şi înapoi spre rezervor.
Când cilindrul este ridicat, o supapă de sens integrată se deschide pentru a
permite curgerea liberă pentru retragerea cilindrului. Figura 4.23 ilustrează modul
în care funcţionează supapa de echilibrare într-un circuit hidraulic. Aşa cum este
prezentat în figură, supapa de echilibrare este plasată exact după cilindru pentru a
95
se evita orice operaţie necontrolată. În cazul în care supapa de echilibrare nu este
eliberată, va exista o cădere necontrolată a sarcinii, lucru care va îngreuna
sincronizarea curentului de lichid al pompei. Supapa de echilibrare este reglată la
o presiune puţin mai ridicată decât presiunea indusă de sarcină. Pe măsură ce
cilindrul se destinde, trebuie să existe o uşoară creştere de presiune pentru a putea
acţiona sarcina în jos.
Supapa de frânare
Supapele de frânare sunt de obicei supape de reglaj a presiunii normal
închise care se folosesc frecvent la motoarele hidraulice pentru frânarea dinamică.
Funcţionarea acestor supape implică atât piloţi direcţi, cât şi la distanţă legaţi
simultan. În timpul funcţionării, supapa este menţinută deschisă prin pilotarea la
distanţă, folosindu-se presiunea sistemului. Acest lucru duce la eliminarea oricărei
contrapresiuni asupra motorului, care ar putea apărea din cauza rezistenţei în aval,
şi a sarcinii ulterioare asupra motorului. Figura 4.24 prezintă funcţionarea unei
supape de frânare, într-un circuit de motor.
96
Când distribuitorul este în poziţia de zero (mers în gol), presiunea pilotului
scade ceea ce permite supapei să se închidă. Apoi supapa este deschisă prin
intermediul pilotului interior, de inerţia sarcinii, ceea ce duce la frânarea
dinamică.
1 2 1
ρv1 + p1 = ρv 22 + p 2 (5)
2 2
97
la care s-au considerat presiunile de poziţie egale în cele două secţiuni. În baza
ecuaţiei de continuitate a curgerii:
în care S 1 este secţiunea conductei pe care se montează droselul (fig. 4.25), iar S
este secţiunea de droselare. Rezultă deci:
Q Q
v1 = , v2 = (7)
S1 S
Fig. 4.25
1 Q2 1 Q2
ρ − ρ = p 2 − p1 (8)
2 S12 2 S 2
S 2 ⋅ S12 2
Q2 = ⋅ ⋅ ( p 2 − p1 ) (9)
S 2 − S12 ρ
S12 2
Q= ⋅S ⋅ ⋅ p2 − p1 (10)
S − S1
2 2
ρ
Făcând notaţiile:
S12
α= - coeficientul de debit α = 0,6........0,7 ;
S 2 − S 12
2
K= - constantă în funcţie de tipul agentului motor;
ρ
∆p = p 2 − p1 - căderea de presiune pe drosel
98
Relaţia (10) devine:
Q = α ⋅ K ⋅ S ⋅ ∆p (11)
S 12
Q = CV ⋅ S ⋅ K ⋅ ∆p (12)
S 2 − C C2 ⋅ S12
sau:
S1 1
Q = CV ⋅ S ⋅ K ⋅ ∆p (12’)
S S
1 − C ⋅ ( 1 )2
2
C
S
4.2.2.1 Clasificare
99
a debitului curentului de lichid va duce, la rândul ei, la o reducere a vitezei la
organul de acţionare. Există multe tipuri de drosele folosite pentru reglarea
debitului. Multe dintre aceste tipuri au fost create pentru a corespunde unor cerinţe
specifice.
De obicei, droselele produc creşterea presiunii pe circuitul de intrare.
Principiul funcţional este comun pentru toate tipurile constructive şi se bazează pe
variaţia secţiunii active de strangulare. Constructiv, droselele se pot clasifica în
funcţie de forma geometrică a fantei de laminaj sau după geometria traiectoriei
organului de manevră. Din acest punct de vedere, droselele pot fi: de tip rotativ
(fig. 4.26 a,..,d); de tip rectiliniu (ventil) (fig. 4.26 e,f); de tip diafragmã (fig. 4.26
g,h). Unele dintre acestea sunt prezentate detaliat în cele ce urmează.
100
Din punct de vedere al reglării, droselele se clasifică în:
1. Fixe sau nereglabile, reprezentate simbolic ca în figura 4.27(a)
101
Fig. 4.29 Secţiune simplificată a unui drosel rotativ cu ventil
102
Fig. 4.31 Drosel rotativ cu bilă
a) b)
Fig. 4.32 Reglajul debitului de lichid într-un drosel cu ventil
103
4.2.2.2 Caracteristicile droselului
104
ineficient şi poate duce la o funcţionare inadecvată a întregului sistem. Evident, un
drosel care este prea mic nu va oferi debitul nominal, iar un drosel prea mare ar fi
destul de scump şi ar duce la o comandă inadecvată.
Folosind principiul conservării energiei, Daniel Bernoulli a descoperit că
la un lichid care curge printr-un orificiu, pătratul vitezei lichidului este direct
proporţional cu diferenţa de presiune de deasupra orificiului şi invers proporţional
cu greutatea specifică a lichidului. Ca urmare, cu cât diferenţa de presiune este
mai mare, cu atât mai mare va fi viteza, în timp ce, pe de altă parte, cu cât
densitatea lichidului este mai mare, cu atât mai mică va fi viteza. În mod logic,
debitul lichidului se poate calcula prin înmulţirea vitezei acestuia cu secţiunea de
trecere.
După ce se iau în considerare relaţia de proporţionalitate, pierderile de
energie datorate frecării, turbulenţa şi coeficientul de descărcare fluctuant pentru
orificii diferite, ecuaţia de dimensionare poate fi scrisă astfel:
Q ϕ
Kv = ⋅ (13)
31,6 ⋅ R ∆p
∆p
Q = Cv (14)
G
unde:
Q – debitul;
C v - coeficientul de dimensionare pentru lichide;
∆p - căderea de presiune;
G - greutatea specifică.
105
Pentru a dimensiona un drosel, este necesar să se calculeze valorile lui K v
şi C v în condiţii de debit maxim folosind o valoare a căderii de presiune ∆p , care
este acceptabilă. Selectarea iniţială a droselului se va face prin utilizarea unui
grafic sau a unei diagrame care permite o cursă a elementului de reglare mai mică
de 90% la un debit maxim şi nu mai puţin de 10% la un debit minim.
Fig. 4.36
Fig. 4.35
106
trimis spre utilizator. Circulaţia agentului motor în sensul de la B la A se face liber
pentru întreg debitul, prin deplasarea supapei 1 în sens contrar forţei din resortul 2.
Droselul de traseu funcţionează la presiuni mai mici de 200 bar, datorită
etanşării mai dificile între manşon şi corp. Sensibilitatea reglării vitezei e relativ
mică, fanta b a droselului având o lungime mai mare decât circumferinţa corpului.
Deplasările axiale foarte mici ale manşonului au ca efect reglări de valori mari ale
debitului.
Fig. 4.38
Fig. 4.37
107
de pe scaunul ei în sens contrar forţei din resortul 5, dând posibilitatea vehiculării
agentului motor fără limitarea debitului.
În figura 4.38 se prezintă droselul de panou cu fantă dreptunghiulară,
compus din plunjerul 1 ce se poate roti în interiorul cilindrului 2. Plunjerul are ca
suprafaţă de capăt o suprafaţă elicoidală, muchia acestei suprafeţe controlând
fanta a, de formă dreptunghiulară, plasată în peretele cilindrului 2. Rotirea
plunjerului se realizează cu rozetă 4, blocată prin cheia 5. Circulaţia agentului
motor în ambele sensuri este controlată de drosel. Acesta dă posibiliatea ajustării
debitului în funcţie de vâscozitatea agentului motor, respectiv de temperatura lui.
Pentru ca indicaţiile de pe rozeta 4 să fie reale, indiferent de vâscozitatea
agentului motor, cilindrul 2 poate fi ridicat sau coborât în corpul droselului cu
ajutorul şurubului 3. Acest şurub este obligat să se sprijine pe suprafaţa plană de
aşezare a corpului. Ca atare, desfiletându-l din cilindrul 2 şi fixând droselul pe
suprafaţa de aşezare a corpului, cilindrul 2 are tendinţa de a urca în corp,
micşorând fanta de curgere. Acest reglaj este utilizat în cazul uleiurilor mai
vâscoase decât acela pentru care a fost gradată rozeta 4. La unele construcţii, fanta
de laminare din cilindrul 2 poate fi şi de formă triunghiulară. Forma
dreptunghiulară, însă, are marele avantaj al asigurării proporţionalităţii
debit – unghi, respectiv dintre debitul care trece prin drosel şi unghiul de rotire al
rozetei de reglare 4.
108
Fig. 4.39 Reglajul debitului de lichid la pompele cu debit constant
Descărcare pompă
109
organul de acţionare. Figura 4.41(a) prezintă un drosel de acest gen care
funcţionează într-un sistem hidraulic.
Dacă droselul n-ar fi fost amplasat, extensia şi retracţia organului de
acţionare, care în acest caz este un piston, ar fi continuat la o viteză
nerestricţionată. Prezenţa droselului cu supapă de ocolire permite o restricţionare a
curgerii lichidului spre cilindru, încetinind astfel extensia. În cazul în care direcţia
de curgere este inversată, curentului de lichid trece prin supapa de sens.
Fig. 4.41(a) Drosel cu supapă de ocolire montat pe una din conductele de alimentare
ale motorului
110
Droselul cu supapă de ocolire se poate monta şi, aşa cum se observă în
figura 4.42, când supapa este montată în sens invers. În acest fel, direcţia
curentului de lichid prin circuit este inversată. Această variantă este opusul primei
variante de montaj a droselului cu supapă de ocolire prezentată în figura 4.41 (a).
Avantajul acestei variante de montaj, spre deosebire de celelalte, este că se
împiedică supraîncărcarea cilindrului şi, deci, cavitaţia care poate rezulta.
4.3.1 Servo-supape
4.3.1.1 Introducere
111
O servo-supapă este o supapă de reglaj a direcţiei, adică un distribuitor,
care are o capacitate de poziţionare cu reglare continuă. Astfel, ea comandă nu
numai direcţia curgerii lichidului, ci şi cantitatea. Într-o servo-supapă, parametrul
controlat la ieşire este măsurat cu un traductor şi trimis înapoi la un comparator
unde feedback-ul este comparat cu comanda. Diferenţa este exprimată sub forma
unui semnal de eroare care este folosit apoi pentru inducerea unei modificări a
ieşirii sistemului, până când eroarea este redusă la zero sau aproape zero. Un
exemplu tipic este utilizarea unui termostat la un cuptor automat a cărui funcţie
este de a măsura temperatura camerei şi, în consecinţă, de a creşte sau descreşte
căldura pentru a o menţine constantă. Să vedem acum pe scurt părţile componente
ale unui sistem servo.
Componente servo
1. Pompe de alimentare
În general, sistemele servo necesită o alimentare cu presiune constantă.
Întrucât pompele cu debit constant elimină căldura în exces ceea ce duce la
pierderi de energie, se folosesc, de obicei, pompele cu debit variabil deoarece se
potrivesc foarte bine în sistemele servohidraulice.
2. Motoare hidraulice rotative
În general, motoarele hidraulice cu pistonaşe sunt preferate în locul
celorlaltor tipuri de motoare hidraulice rotative datorită pierderilor hidraulice şi
volumice mai mici.
3. Cilindri hidraulici
La selectarea unui cilindru hidraulic sunt luate în considerare două
elemente importante şi anume: presiunea de pornire şi pierderile de debit.
Presiunea de pornire este de fapt o valoare a presiunii care se cere pentru
generarea forţei de intrare necesare. Tija este de obicei etanşată cu garnituri tip V
şi garnituri tip inel de cauciuc în formă de tor pentru că acestea asigură o etanşare
rezonabilă la pierderile de lichid spre exterior.
4. Servo traductoare
Funcţia unui traductor este de a converti o sursă de energie dintr-o formă
în alta (de exemplu, din cea mecanică în cea electrică). Într-un servo sistem, un
traductor de feedback (legătură inversă), generează un semnal după măsurarea
ieşirii sistemului de comandă, care este trimis înapoi spre sistem pentru o
comparaţie cu semnalul de intrare.
Traductoarele se mai folosesc în operaţii servo în scopul înregistrării de date,
pentru a se măsura diverşi parametri. În selectarea unui traductor importante sunt
următoarele: nivelurile de precizie necesare, descompunerea şi repetabilitatea. În
general, traductoarele se clasifică în digitale şi analogice. Mai pot fi clasificate pe
baza funcţiei pe care o au, după cum urmează:
- Traductoare de viteză
- Traductoare de presiune
- Traductoare de poziţie
112
- Traductoare de debit
- Traductoare de acceleraţie
Există două tipuri de bază de servo supape care se folosesc pe scară largă.
Acestea sunt:
1. Servo supapa mecanică
2. Servo supapa electro-hidraulică.
Ieşire
Legatură Etanşare
inversă
Intrare
113
electro-hidraulice tipice folosesc un motor electric cu cuplu constant, o etapă pilot
a duzei duble şi o etapă secundară a sertarului culisant.
Motorul cu cuplu constant include componente precum bobine, piese
polare, magneţi şi un indus. Indusul este susţinut în scopul limitării mişcării cu
ajutorul unei conducte flexibile.
Conducta flexibilă asigură şi o etanşare hidraulică între porţiunea
hidraulică şi cea electromagnetică a supapei. Clapeta se ataşează de centrul
indusului şi continuă în jos, în interiorul conductei flexibile. O duză este
amplasată de fiecare parte a clapetei astfel că mişcarea clapetei modifică
deschiderea duzei. Lichidul presurizat este furnizat spre fiecare duză printr-un
orificiu de intrare localizat la capătul sertarului. O sită de 40 microni care este
înfăşurată în jurul corpului sertarului, filtrează curentul de lichid din această etapă
pilot. Presiunea diferenţiată dintre capetele sertarului este modificată de mişcarea
clapetei între duze.
Sertarul supapei cu trei căi direcţionează curentul de lichid de la
alimentare spre unul dintre canalele de comandă C1 sau C2 într-o măsură
proporţională cu deplasarea sertarului. Sertarul conţine fante de măsurare a
debitului pe faţetele de ghidare a comenzii care sunt neacoperite de mişcarea
sertarului. Mişcarea sertarului deviază un fir de feedback care aplică un cuplu de
torsiune la indus/clapetă. Curentul electric din bobina motorului cu cuplu produce
un cuplu de torsiune asupra indusului fie în sensul acelor de ceasornic, fie în sens
invers. Acest cuplu de torsiune deplasează clapeta între două duze. Debitul
diferenţiat al duzei mişcă sertarul fie spre dreapta, fie spre stânga. Sertarul
continuă să se mişte până ce cuplul de torsiune de feedback contracarează cuplul
de torsiune electromagnetic. În acest moment, indusul/clapetă revine la centru,
sertarul se opreşte şi rămâne deplasat până ce semnalul de intrare electric se
schimbă la un nou nivel, făcând astfel ca poziţia sertarului supapei să fie
proporţională cu semnalul electric.
O descriere simplă modului de funcţionare de ansamblu al unui sistem
electro-hidraulic se poate face prin referire la schema bloc de mai jos (fig. 4.44).
114
Servo supapa electro-hidraulică funcţionează de la un semnal electric către
motorul electric cu cuplu constant, care poziţionează sertarul unui distribuitor.
Semnalul către motorul cu cuplu constant vine de la un dispozitiv electric cum ar
fi un potenţiometru. Semnalul de la potenţiometru este amplificat electric pentru a
acţiona motorul cu cuplu constant al servo supapei. Debitul hidraulic al servo
supapei alimentează organul de acţionare, care la rândul lui acţionează sarcina.
Viteza sau poziţia sarcinii este trimisă înapoi sub forma unui semnal electric de
intrare către servo supapă prin intermediul unui dispozitiv de feedback cum ar fi
un generator tahometric sau un potenţiometru. Întrucât bucla se închide în urma
acestei acţiuni, acest sistem este denumit cu buclă închisă.
Aceste servo supape sunt folosite eficient în aplicaţii variate din domeniul
autovehiculelor şi comenzilor industriale cum ar fi: autovehicule terestre,
dispozitive cu braţ articulat, macarale de manevrare a mărfurilor, cărucioare şi
elevatoare, echipamente pentru exploatări forestiere, utilaje agricole, organe de
comandă în oţelării etc.
115
Drenare spre tanc
116
2. Element sensibil de tip tub Bourdon: Acest model (fig. 4.47) poate
funcţiona la presiuni cuprinse între 3,5 bar şi 1265 bar. Acesta prezintă un tub
Bourdon etanşat prin sudură care acţionează asupra unui comutator cu clic.
117
4.3.3.2 Comutatoare de temperatură
118
Orificiile sunt spaţiate geometric conform unei formule dovedite, ceea ce produce
o presiune constantă pe partea pistonului opusă sarcinii. Pistonul închide progresiv
aceste orificii pe măsură ce se mişcă în interior. Ca urmare, suprafaţa totală
descreşte continuu în timp ce sarcina se reduce uniform. La sfârşitul cursei,
sarcina ajunge în repaus, iar presiunea scade la zero. Acest lucru duce la o
încetinire uniformă şi o oprire lentă fără vibraţii. Prin oprirea sarcinii în mişcare,
amortizorul de şoc transformă lucrul şi energia cinetică în căldură, care este
împrăştiată în jur.
Una dintre aplicaţiile amortizoarelor de şoc este folosită pentru disiparea
energiei macaralelor mobile. În acest caz, amortizoarele de şoc împiedică
vibraţiile podului sau a braţului. Cele mai obişnuite aplicaţii ale amortizoarelor de
şoc sunt sistemele de suspensie ale autovehiculelor.
4.3.5 Debitmetre
Curent de lichid
4.3.6 Conectoare
119
hidraulic ajută la o reducere importantă a numărului de conexiuni externe
necesare. În figura 4.51 se prezintă un conector simplu care se foloseşte în mod
obişnuit în sistemele hidraulice.
120
CAPITOLUL 5
5.1 Rezervoare
121
Calculul volumului rezervorului
Se poate scrie aşadar echilibrul instantaneu al energiilor din rezervor sub
forma:
dT
A + BT + C = D (2)
dt
B
C − At C
T= e + + T0 (3)
B B
122
∆P
[m ]
3
−3
V = ⋅ 10
3
(5)
35
V = (3....5)QP [l ] (6)
5.2 Acumulatoare
123
vehicule mari, de ex.), menţinerea unei presiuni constante la
staţionarea motorului alimentat, după eliberarea pompei;
• Amortizare de pulsaţii ale debitului pompelor – pentru
uniformizarea acestuia;
• Amortizare de şocuri hidraulice sau mecanice – prin absorbirea
energiilor în exces.
124
a) b) c)
Fig. 5.2
Gazul utilizat este de obicei azotul care evită apariţia efectului Diesel şi a
coroziunii pe suprafeţele fin prelucrate. Folosirea aerului trebuie făcută cu
prudenţă, iar cea a oxigenului este categoric interzisă.
125
a) b) c)
d) e) f)
Fig. 5.3
5.3 Filtre
126
rolul de a şunta cartuşul filtrant atunci când acesta se colmatează. Au fineţe de
până 0,04 mm.
- din elemente textile. Sunt asemănătoare celor cu sită metalică numai că
nu au prevăzute supape de presiune. În locul sitei metalice folosesc pâslă şi uneori
mătase. Asigură o fineţe a filtrării de până la 2 µm .
- de hârtie (carton). Sunt destinate filtrării fine, posedând o suprafaţă
mare şi o grosime mică a elementului filtrant. Prin folosirea mai multor straturi de
hârtie se pot obţine filtrări foarte bune.
- magnetice. Aceste filtre constau dintr-un magnet permanent, cămaşa
magnetică şi inelele colectoare fixate în pachet cu un anumit joc între ele, impus
prin intermediul unor distanţiere de alamă.
Deşi mai rar întâlnite, mai pot exista şi:
- filtre din pulberi metalice şi ceramice;
- filtre electrostratice;
- filtre centrifugale.
Contaminanţii cei mai întâlniţi, sintetizaţi în tabelul următor, sunt fie
agenţi mecanici, proveniţi din mediul ambiant sau din interiorul componentelor
sistemului, fie agenţi chimici, proveniţi din degradarea uleiului prin reacţii
chimice cauzate de apă, aer, căldură sau presiune şi care produc acizi şi mâl.
Degradarea uleiului limitează şi durata de viaţă. În cursul exploatării instalaţiilor,
ponderea particulelor fine de contaminanţi dintr-un eşantion de ulei creşte
continuu, datorită procesului de filtrare.
Pentru a avea o imagine sugestivă a mărimii particulelor care impurifică
lichidul şi pe care dispozitivele de filtrare au sarcina de a le reţine, iată
dimensiunile unor micro-corpuri obişnuite: bacterii – 2 µm; globule roşii - 8 µm;
globule albe – 25 µm; fum – 50 µm; polen – 60 µm; ceaţă industrială – 90 µm;
sare de bucătărie – 100 µm. Sub mărimea de 40 µm, particulele sunt invizibile cu
ochiul liber.
127
Tunder Insolubil, gripant De la ţevi necurăţate bine înainte de montare.
Particule Însolubile, gripante Datorită prelucrării metalice sau oxidării.
metalice
Particule de Insolubile, gripante Vopseaua din rezervor veche sau incompatibilă cu
vopsea uleiul.
Particule Abrazive, gripante Praf din aer (rezervoarele în general nu sunt
abrazive capsulate).
Particule de Gripante Garnituri ciupite sau distruse.
elastomeri
Nisip Abraziv, gripant Nisip de turnare sau de la umplerea conductelor la
îndoire.
Particule Gripant Adezive folosite în îmbinări.
adezive
Ţesături Gripant Materiale de întreţinere greşit utilizate.
128
câmpul electrostatic format de electrozii 2 şi 3. Se utilizează montat pe
circuitul de evacuare.
d) Filtre cu acţiune centrifugală (fig. 5.4 e) – separarea compuşilor grei
din masa lichidului se datorează forţei centrifuge provocate de rotirea
cartuşului filtrant.
e) Filtre cu acţiune mixtă – de exemplu sită + hârtie sau hârtie +
magnet.
a) b) c)
d) e)
Fig. 5.4
129
• Pe conducta de evacuare din motor (fig. 5.5 c) – filtre de retur (de
obicei, site cu filtre din hârtie) cu fineţe de 10 ... 40 µm – soluţia de
filtrare cea mai utilizată
• Pe conducta de evacuare din supapa de siguranţă (fig. 5.5 d) – filtre
de retur care purifică un debit parţial de lichid, cel trecut prin
supapă.
• Pe un circuit special de filtrare (fig. 5.5 e) – filtre de retur montate
în serie cu o pompă ce recirculă permanent lichidul din rezervor, în
scopul purificării lui
• Filtre cu supape de ocolire (fig. 5.5 f) – colmatarea filtrului 1,
mărirea căderii de presiune care ar putea deteriora filtrul este
impiedicată prin deschiderea, la un moment dat, a supapei de
ocolire 2. Deoarece din acest moment filtrul este scos din
funcţiune, iar instalaţia rămâne în continuare neprotejată,
dispozitivul 3 de indicare a colmatării avertizează (de obicei, optic)
pe operator că trebuie să intervină pentru curăţirea sau schimbarea
elementului filtrant.
a) b) c)
d) e) f)
Fig. 5.5
130
CAPITOLUL 6
6.1 Introducere
Un sistem hidraulic are patru mari avantaje care îl fac să fie foarte eficient
în transmiterea puterii.
• Simplitatea şi acurateţea controlului: prin simpla utilizare a pârghiilor
şi a butoanelor de acţionare, operatorul sistemului hidraulic îl poate uşor porni,
opri, accelera sau decelera.
• Mărirea forţei: un sistem hidraulic (fără a folosi echipamente greoaie,
scripeţi sau pârghii) poate creşte forţele simplu şi eficient de la 1 N până la câteva
mii de kN.
• Forţă şi cuplu constante: indiferent de schimbările de viteză, doar
sistemele hidraulice sunt capabile să furnizeze o forţă şi un cuplu constant.
• Simplu, sigur şi economic: în general, sistemele hidraulice au puţine
elemente de mişcare, faţă de sistemele electrice sau mecanice. De aceea, ele sunt
simple şi uşor de întreţinut.
Cu toate aceste proprietăţi avantajoase, sistemele hidraulice au şi anumite
dezavantaje, cum ar fi:
131
• Folosirea uleiurilor hidraulice, care duce la o murdărire excesivă. De
asemenea, sunt foarte dificil de eliminat toate pierderile dintr-un sistem.
• Conductele hidraulice pot exploda, ducând la victime umane.
• Majoritatea lichidelor hidraulice au tendinţa de a se aprinde în cazul
scurgerilor, în special în zonele fierbinţi.
Este de asemenea, important ca fiecare aplicaţie să fie studiată în amănunt,
înainte de a se alege un sistem hidraulic pentru ea. În continuare, se va discuta
despre principalele componente ale sistemelor hidraulice şi despre cele mai
importante şi comune aplicaţii ale acestora.
132
6.4 Aplicaţii ale sistemelor hidraulice
133
6.4.2 Servofrâna Bendix
6.4.3 Servodirecţia
134
Fig. 6.4 Legăturile servodirecţiei Bendix
Valva de control a instalaţiei este amplasată la una din cele două articulaţii
sferice, de obicei la levierul de direcţie. O mică mişcare a valvelor deschide sau
închide orificiile hidraulice, operând cilindrul cu acţiune dublă. Instalarea
cilindrului şi a valvei de control se poate realiza fără a modifica geometria
legăturilor sistemului de direcţie existent.
Deoarece sistemul de direcţie existent este independent, el poate opera
doar pe forţă fizică, atunci când motorul nu este pornit sau când nu este presiune
hidraulică.
135
Valvulă de secvențiere
Cilindru 1
Cilindru 2
Comutator
de presiune
Valvulă de
Distribuitor cu 4 căi
Manometru
Pompa
Fig. 6.5
136
CAPITOLUL 7
137
unghiulară cu o frecvenţă naturală mare, care le permite să efectueze porniri,
opriri şi inversări de sens rapide, datorită valorii mari a raportului dintre momentul
activ şi cel de inerţie. În ansamblu, transmisiile hidraulice asigură o amplificare
mare în putere şi un răspuns bun în frecvenţă, corespunzător aplicaţiilor uzuale.
Motoarele hidraulice volumice liniare permit obţinerea unor forţe
considerabile cu un gabarit redus. Raportul dintre forţele active şi forţele de inerţie
ale părţilor mobile are valori ridicate, asigurând o viteză de răspuns mare,
obligatorie în sistemele de poziţionare rapidă; randamentul volumic apropiat de
unitate le asigură o mare rigiditate şi o viteză minimă stabilă foarte redusă.
Reglarea parametrilor funcţionali ai motoarelor hidraulice volumice se
face relativ simplu, utilizând pompe şi elemente de circuit reglabile. Prin
intermediul convertoarelor electrohidraulice, transmisiile hidraulice pot fi conduse
cu automate programabile sau calculatoare de proces. Acest avantaj major este
valorificat în prezent pe scară largă în domeniul maşinilor-unelte, al roboţilor
industriali, în tehnica navală şi aerospaţială etc. Elaborarea semnalelor de
comandă se face optim pe cale electronică, iar executarea comenzilor pe cale
hidraulică.
Motoarele hidraulice volumice rotative le concurează pe cele electrice
îndeosebi în cazul maşinilor de lucru mobile, unde gabaritul şi greutatea
componentelor trebuie să fie minime. Motoarele hidraulice volumice liniare sunt
de neînlocuit în toate cazurile care implică forţe importante.
Stocarea energiei hidraulice se realizează simplu, cu ajutorul
acumulatoarelor de lichid sub presiune.
Viteza şi forţa sau cuplul motoarelor pneumatice volumice pot fi reglate
simplu şi în limite largi. Realizarea unor cicluri funcţionale automate este posibilă
cu ajutorul elementelor logice pneumatice sau a convertoarelor electropneumatice
discrete sau continue.
Fiind nepoluante, motoarele pneumatice volumice sunt larg utilizate în
instalaţiile nepoluante sau antiexplozive specifice industriei alimentare, chimice,
miniere, petroliere etc.
Utilizarea pe scară largă a transmisiilor hidraulice şi pneumatice creează
posibilitatea tipizării, normalizării şi unificării elementelor acestora. Fabricaţia de
serie mare în întreprinderi specializate reduce costul asigurând în acelaşi timp o
calitate ridicată.
Dezavantaje
Deşi transmisiile hidraulice oferă numeroase avantaje, câteva dezavantaje
tind să limiteze utilizarea lor.
Transmisiile hidraulice sunt scumpe deoarece includ, în afara pompelor şi
motoarelor volumice, elemente de comandă, reglare şi protecţie, elemente de
stocare, filtrare şi transport al lichidului. Majoritatea acestor componente solicită o
precizie de execuţie ridicată, specifică mecanicii fine, materiale şi tehnologii
138
neconvenţionale necesare asigurării etanşeităţii, preciziei, randamentului şi
siguranţei funcţionale impuse.
Pierderile de putere care apar datorită transformărilor energetice din
maşinile hidraulice volumice şi din elementele de reglare şi protecţie, precum şi
datorită curgerii lichidului între componentele transmisiilor, afectează
randamentul global al instalaţiilor deservite.
Transmisiile hidraulice sunt poluante deoarece prezintă scurgeri, existând
întotdeauna pericolul pierderii complete a lichidului datorită neetanşeităţii unui
element. Ceaţa de lichid care se formează în cazul curgerii sub presiune mare prin
fante şi fisuri este foarte inflamabilă datorită componentelor volatile prezente în
hidrocarburile care constituie baza majoriăţii lichidelor utilizate în aceste sisteme.
Pericolul autoaprinderii lichidului sau pierderii calităţilor sale lubrifiante
limitează superior temperatura de funcţionare a transmisiilor hidraulice. Acest
dezavantaj poate fi evitat prin utilizarea lichidelor de înaltă temperatură sau a
celor ignifuge, concepute relativ recent.
Contaminarea lichidelor constituie principala cauză a ieşirii din
funcţionare a transmisiilor hidraulice. Dacă contaminantul este abraziv,
performanţele sistemului se reduc continuu. Înfundarea orificiilor de comandă ale
elementelor de reglare furnizează semnale de comandă false care pot provoca
accidente grave. Pătrunderea aerului în lichidul sub presiune generează oscilaţii
care limitează sever performanţele dinamice ale sistemelor hidraulice.
Întreţinerea, depanarea şi repararea transmisiilor hidraulice solicită
personal cu o calificare superioară celei necesare altor tipuri de transmisii.
Complexitatea metodelor de analiză a transmisiilor hidraulice nu permite
elaborarea unei metodologii de proiectare accesibilă fară o pregătire superioară,
limitând astfel complexitatea acestor sisteme.
Transmisiile pneumatice au ca principal dezavantaj randamentul foarte
scăzut. Nivelul redus al presiunii de lucru limitează forţele, momentele şi puterile
transmise. Compresibilitatea gazelor nu permite reglarea precisă cu mijloace
simple ale parametrilor funcţionali, îndeosebi în cazul sarcinilor variabile. Aerul
(gazul) nu poate fi complet purificat, contaminanţii provocând uzura şi coroziunea
continuă a elementelor transmisiei. Apa, prezentă întotdeauna în aer, pune în mare
pericol funcţionarea sistemelor pneumatice prin îngheţare.
Transmisiile pneumatice le concurează pe cele electrice la puteri mici,
îndeosebi în cazurile cînd sunt necesare deplasări liniare realizate simplu, cu
ajutorul cilindrilor pneumatici.
Alegerea tipului optim de transmisie pentru condiţii concrete date
reprezintă, în general, o problemă de natură tehnico-economică, a cărei
soluţionare corectă presupune cunoaşterea detaliată a tuturor soluţiilor posibile.
139
7.2 Avantajele şi dezavantajele acţionărilor hidraulice utilizate la
instalaţiile navale de guvernare, ridicare sau stabilizare
Orificii
Curgerea unui debit Q [cm3/s] printr-un orificiu singular de secţiune A
2
[cm ] se datorează (fig. 7.1) unei tensiuni hidraulice numită cădere de presiune Δp
= pi – pe [daN/cm2] şi este caracterizată, în general, printr-o lege de forma:
140
2
Q = cd A ⋅ ( p i − p e ) m = k ( pi − p e ) m (1)
ρ
a) b)
c) d)
Fig. 7.1
∑Q = 0
1
141
Fig. 7.2
În acest caz p i3 = p i2 = pe1. Cunoscute sunt pi1, pe2 şi pe3, iar necunoscute
sunt Q1, Q2, Q3 şi pe1.
Fante
Curgerea unui debit Q [cm3/s] printr-o fantă de un profil oarecare se
datorează de asemenea, unei căderi de presiune Δp = pi – pe [daN/cm2], dar este
caracterizată, în general, printr-o lege liniară de forma:
Q = δ ( pi − p e ) (3)
2 2
Q = c d A( x) ⋅ ( pi − pe ) m = c d ⋅ A( x) ⋅ ( ∆p ) m (4)
ρ ρ
142
în care:
cm 3 / s ∂Q
kQ = - gradient de debit
cm ∂x p = cons tan t
N / cm 2 ∂p
kp = - gradient de presiune
cm ∂x Q =cons tan t
cm3 / s 1 kQ 1 ∂Q
c0 ⋅ 2= = - coeficient de amplificare a debitului
cm cm A A ∂x p =cons tan t
daN / cm2 ∂p
E0 × cm2 = A⋅ k p = A - coeficientul de amplificare a forţei
cm ∂x Q=constant
[ ]
A cm 2 - suprafaţa pistonului acţionat
[ ] [ ]
Qm = c1c2 c4 − c5 pm − c4 + c5 pm m c1c3 xm c4 − c5 pm + c4 + c5 pm = f1 ( pm ) m xm f 2 ( pm ) (6)
143
Denumirea Schiţa Ecuaţia regimului staţionar Diagrama
Distribuitor cu 4
căi, cu centru 2 ⋅ Qm
pm = 1 −
închis (acoperire z
pozitivă)
Distribuitor cu 3
căi cu centru
Qm = y ⋅ 1− 2 p m
închis
Distribuitor cu 4
1 − pm
căi; cu centru Qm = (1 m y) −
deschis 2
(acoperire 1 + pm
negativă) − (1 m y)
2
Curbele depend de
gradul de descoperire
Distribuitor cu 3 Qm = (1 + y ) 1 − pm
căi; cu centru − (1 − y ) p m
deschis
Fig. 7.3
2 1 1
1 1 1
144
1− p 1+ p
Q = (1 m x) − (1 ± x) (7)
2 2
pm 1 Qm xm
p= ; Q= ⋅ ; x=
pi c d πD 2 / ρ x 0 pi x0
− (1 + x 2 ) ± (1 + x 2 ) 2 m 4[± x − ( x 2 − 1) 2 ] p
Q= (8)
± 2x
Qm p x
Q= ; p = (c d πD 2 / ρ x 0 ) 2 ⋅ m2 ; x = m
Qi Qi x0
A 2 c0
∆Q = Ac0 ∆x m + ∆p m (9)
E0
145
Fig. 7.4
Poziţia 3
Poziţia 1 Poziţia 2
Fig. 7.5
a) b) c)
Fig. 7.6
146
Considerăm distribuitorul aflat în poziţia 3. Fluidul de lucru va curge de la
pompa P spre conducta A (fig. 7.7) cu un debit constant de 4.5 m3/h. Distribuitorul
are dimensiunile sertarului prezentate în figura 7.8, diametrul orificiilor prin care
circulă fluidul fiind de 10 mm.
Fig. 7.7
Fig. 7.8
147
Fig. 7.9
148
a)
b)
149
c) d)
e) f)
150
g)
h)
Fig. 7.10
151
o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor),
fig. 7.11 d)
o Pe partea superioară a sertarului, fig. 7.11 e)
o În perspectivă, fig. 7.11 f)
• Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din
interiorul distribuitorului, paralelă cu sertarul:
o Variaţia vitezei, fig. 7.11 g)
o Variaţia presiunii, fig. 7.11 h)
a)
152
b)
c) d)
153
e) f)
g)
154
h)
Fig. 7.11
155
a)
b)
156
c) d)
e) f)
157
g)
h)
Fig. 7.12
158
din punctul de vedere al curgerii fluidului prin fantele, orificiile şi contactele
hidraulice.
Cel mai dezavantajos distribuitor este cel prezentat în cazul B, în care
liniile de fluid se distribuie inegal pe suprafaţa tijei cuprinsă între două pistoane
ale distribuitorului hidraulic. Această distribuţie neuniformă determină solicitări
diferite asupra sertarului în planuri diferite care vor duce la deteriorarea rapidă a
mecanismelor de centrare şi acţionare a distribuitorului, vor crea uzuri inegale ale
suprafeţelor sertarului şi vor duce la apariţia scurgerilor de fluid.
159
CAPITOLUL 8
8.1 Introducere
Circuitul unui astfel de sistem este conceput cum se arată în figura 8.1.
Când distribuitorul cu patru căi este în poziţia centrală, cilindrul hidraulic este în
repaus şi fluidul debitat de pompă se întoarce în rezervorul aflat la presiunea
atmosferică.
160
.
Fig. 8.1 Controlul dublei acţiuni a cilindrului hidraulic
Atunci când sertăraşul distribuitorului cu patru căi are activă poziţia din
stânga, pistonul se destinde, adică se deplasează spre exteriorul cilindrului (de la
stânga la dreapta), lichidul de lucru de la pompă trecând din orificiul P în orificiul
A spre cilindru. Uleiul de pe faţa cealaltă a pistonului este împins de acesta şi
curge înapoi în rezervor trecând prin orificiile B şi T ale distribuitorului. În cazul
în care sertăraşul distribuitorului este din nou în poziţia centrală (poziţia de
aşteptare), pistonul hidraulic este din nou blocat. Când sertăraşul distribuitorului
are activă poziţia din dreapta, pistonul se retrage deplasându-se spre interiorul
cilindrului (de la dreapta la stânga). Fluxul de ulei de la pompă circulă din
orificiul P către orificiul B al distribuitorului. Uleiul din partea cealaltă a
pistonului este împins de acesta şi curge spre rezervor prin orificiul A şi orificiul
T al distribuitorului. La sfârşitul cursei, întrucât nu se mai solicită ulei, debitul
pompei trece prin supapa de siguranţă, cu excepţia cazului în care distribuitorul
este în poziţia de aşteptare. În orice caz, sistemul este protejat la suprasarcinile
cilindrului hidraulic.
Supapa cu bilă previne ca sarcina să retragă pistonul, în timp ce acesta este
în cursa de destindere, când sertăraşul se găseşte în partea sângă a distribuitorului.
161
În acest sistem, ambele capete ale cilindrului hidraulic sunt conectate în
paralel şi unul din orificiile distribuitorului este blocat. Funcţionarea cilindrului în
timpul retragerii pistonului, a cursei inverse, este aceeaşi cu cea a unui cilindru
hidraulic obişnuit.
162
QP = AP VPext - (AP – AR)VPext
163
complet retras. La sfârşitul cursei de retragere, presiunea creşte din nou şi astfel se
deschide supapa de deversare. Prin urmare, se observă că supapa descarcă pompa
la sfârşitul cursei de destindere şi retragere, precum şi în poziţia centrală a
distribuitorului.
164
8.2.5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic
165
Aceste tipuri de circuite sunt utilizate frecvent în industria constructoare
de maşini. Exemplificăm cazul în care pistonul cilindrului hidraulic din stânga
trebuie să se destindă, în scopul realizării operaţiunii de prindere a unei piese de
lucru cu ajutorul unei menghine, iar pistonul cilindrului din dreapta conduce un ax
care trebuie să realizeze un orificiu în piesa respectivă. După ce orificiul a fost
realizat, pistonul cilindrului dreapta se retrage primul şi apoi cel din stânga.
Supapa de secvenţiere instalată în circuit asigură ca aceste operaţiuni să aibe loc
în ordinea prestabilită.
166
Figura 8.7 este un alt exemplu de circuit de siguranţă în caz de avarie, în
care este prevăzută protecţia la suprasarcină pentru componentele sistemului.
Distribuitorul cu sertar cilindric 1 este controlat de un buton de comandă
cu trei supape mod, 2.
Când distribuitorul de suprasarcină 3 este în modul oprit, este drenată
conducta pilot a supapei 1.
Dacă pistonul cilindrului hidraulic întâmpină o rezistenţă excesivă în
timpul destinderii, secvenţa supapei 4 împinge distribuitorul de suprasarcină 3.
Aceste canale de scurgere ale liniei pilot a supapei 1, produc întoarcerea la modul
oprit.
Dacă butonul de împingere supapei 2 este apoi utilizat, nu se va mai
întâmpla nimic, cu excepţia cazului în care distribuitorul pilot 3 este operat
manual sau blocat.
Aceasta asigura protecţia componentelor sistemului împotriva presiunii
excesive datorită încărcării excesive a cilindrului în timpul destinderii pistonului.
Distribuitor 3
Supapa 4
Distribuitor 2
Distribuitor 1
167
8.2.7 Controlul vitezei motorului hidraulic
168
Volan
Roată
Axul roţii
Punct de
pivotare Manşon
culisant
Timonierie
Cilindru Tija
Distribuitor Legătură pistonului
169
CAPITOLUL 9
9.1 Introducere
Cele mai frecvente cauze din pricina cărora apar defecţiuni la sistemele de
acţionări hidraulice sunt:
1. filtre de ulei înfundate;
2. nivelul scăzut al uleiului din tanc;
3. garnituri de etanşare necorespunzătoare (uzate sau îmbătrânite);
4. înrăutăţirea condiţiilor de aspiraţie pompei care poate duce la apariţia
cavitaţiei şi eventual la deteriorarea pompei;
5. folosirea unui agent hidraulic necorespunzător;
6. creştera excesivă a temperaturii uleiului;
7. creşterea excesivă a presiunii uleiului.
Marea majoritate a acestor probleme pot fi depăşite printr-un regim
planificat de întreţinere preventivă. Configuraţia sistemului de acţionare hidraulică
este un alt aspect crucial al proiectării mentenanţei. Fiecare componentă din
sistem trebuie să fie în mod corespunzător dimensionată şi să formeze o parte
integrantă a sistemului.
De asemenea, este necesar să se asigure un acces facil la componentele
care necesită o inspecţie periodică, monitorizare şi întreţinere cum ar fi filtrele
dopurile de umplere şi de scurgere şi diversele indicatoare de temperatură şi
170
presiune. Toate conductele hidraulice de legătură nu trebuie să aibe fitinguri
restrictive deoarece acestea duc la pierderi de presiune în instalaţie.
Cele trei procedee de întreţinere, care au cel mai mare efect asupra
fiabilităţii, performanţei şi eficienţei sistemului de acţionare hidraulică sunt:
1. Folosirea tipului de agent hidraulic specificat de fabricant, într-o
cantitate suficientă şi cu calităţi corespunzătoare în ceea ce priveşte puritatea şi
vâscozitatea.
2. Curăţarea şi schimbarea periodică a tuturor filtrelor.
3. Asigurarea unor îmbinări etanşe între toate elementele sistemului de
acţionare pentru a nu patrunde aer în sistem.
O mare parte din problemele întâlnite în sistemele hidraulice au fost
semnalate la fluidul hidraulic, de unde rezultă necesitatea prelevării frecvente de
probe şi testarea calităţilor fluidului de lucru. Proprietăţi, cum ar fi vâscozitatea,
greutatea specifică, aciditatea, conţinutul de apă, nivelul de contaminanţi şi
coeficientul de masă necesită o testare periodică. Un alt aspect foarte important
este pregătirea personalului de întreţinere pentru recunoaşterea primelor semne ale
defecţiunilor. Registrele de exploatare trebuie, de asemenea, să menţioneze
defecţiunile din trecut, iar operaţiunile de întreţinere, iniţiate să conţină detalii
cum ar fi: testele de ulei, schimbările de ulei, înlocuirea filtrelor etc.
Oxidarea şi coroziunea sunt fenomene care diminuează în mod grav
calităţile fluidului hidraulic. Oxidarea, care este cauzată de o reacţie chimică între
oxigenul prezent în aer şi particulele prezente în lichid, poate duce la reducerea
substanţială a duratei de viaţă a fluidului. În natură majoritatea produselor de
oxidare sunt, de asemenea, şi solubile în lichid, provocând astfel coroziunea
diverselor componente. Cu toate că rugina şi coroziunea sunt două fenomene
distincte, ambele au contribuţii mari la contaminarea şi uzura agentului hidraulic.
Rugina este rezultatul unei reacţii chimice între fier şi oxigen, şi se produce din
cauza prezenţei apei. Coroziunea, pe de altă parte, este o reacţie chimică între un
metal şi un acid. Coroziunea şi rugina au tendinţa de eroziune a materialelor din
care sunt confecţionate elementele sistemului de acţionare, cauzând o funcţionare
defectuoasă şi pierderi excesive de lichid.
171
9.1.3 Probleme cauzate de gazele antrenate în agenţii hidraulici
172
adopte măsuri de siguranţă a lucrului. Sistemele hidraulice şi pneumatice nu sunt
mai puţin periculoase şi din această cauză, şi pentru ele trebuie întocmite măsuri
de exploatare în siguranţă, materializate într-un document oficial.
Un sistem hidraulic poate prezenta în exploatare următoarele riscuri pentru
operator:
1. Aerul sau uleiul sub presiune, eliberat brusc, poate atinge viteze foarte
mari ce pot duce la accidentarea operatorului
2. Manevrarea bruscă şi aleatoare a componentelor sub presiune ale
sistemelor de acţionări hidropneumetice, cum ar fi buteliile de aer comprimat,
poate fi periculoasă.
3. Uleiul hidraulic scăpat jos este foarte alunecos şi poate provoca
accidente.
Enumerăm mai jos câteva principii de care trebuie să ţinem cont în timpul
operării sistemelor de acţionări hidropneumatice:
1. Implicaţiile ce decurg din orice acţiune trebuie să fie luate în
considerare înainte de a fi efectuată adică, cu alte cuvinte, trebuie anticipate
urmările a tot ceea ce întreprindem
2. Toate elementele care modifică presiunea, ca rezultat al acţiunilor
operatorului, trebuie să fie automatizate
3. Conductele sau componentele sub presiune nu se deconectează. Întregul
sistem ar trebui să fie depresurizat înainte de a deconecta oricare dintre acestea
4. Este necesar să existe un avertisment scris pentru a interzice operarea
sistemului de acţionări de către persoane neautorizate
5. Se verifică dacă acumulatorii din sistemul hidraulic sunt pe deplin
goliţi;
6. Se verifică etanşeitatea sistemului, pentru a preveni scurgerile de ulei pe
podea
7. În cazul în care există o interfaţă electrică la un sistem hidraulic (de
exemplu: solenoizi, traductoare de presiune şi temperatură sau alte aparate
electrice), circuitul de control ar trebui să fie izolat, pentru a reduce riscul de
electrocutare şi posibilitatea izbucnirii unui incendiu
8. După încetarea lucrului, păstraţi zona îngrijită şi curată. Verificaţi orice
scurgere şi confirmaţi funcţionarea corectă a sistemului
9. Multe componente ale sistemelor de acţionări hidropneumatice conţin
arcuri tensionate. În cazul în care sunt eliberate într-un mod necontrolat, ele pot
cauza leziuni operatorului. Arcurile ar trebui să fie îndepărtate cu cea mai mare
atenţie.
În SUA, Administraţia Sănătăţii şi Siguranţei Profesionale din cadrul
Departamentului Muncii descrie şi aplică standardele de siguranţă în locaţii
industriale unde este utilizat echipamentul hidraulic. Pentru informaţii
detaliate, despre standardel OSHA poate fi menţionată publicaţia 2072 OSHA. De
asemenea, Ghidul industriei generale de aplicare a standardelor de siguranţă
173
şi de sănătate, 29 CFR 1910, ne oferă, un set de standarde de siguranţă a operării
echipamentelor hidraulice.
Aceste standarde se referă la următoarele categorii:
• Standarde la locul de muncă
• Standarde de maşini şi echipamente
• Standarde de material
• Standarde de operator
• Standardele surselor de alimentare
• Standarde de proces
Regula de bază este aceea că ar trebui să nu existe niciun fel de compromis
atunci când vine vorba de sănătatea şi siguranţa persoanelor la locul de muncă.
9.3 Curăţenia
174
Întreţinerea preventivă se referă în principal la:
• Deservirea regulată a echipamentului
• Verificarea funcţionării corecte
• Identificarea potenţialelor defecte şi rectificarea sau corecţia lor
imediată.
Ca un beneficiu, adesea trecut cu vederea, al intreţinerii preventive
planificate este pregătirea tehnicienilor de întreţinere în operaţii specifice
sistemelor de acţionări hidropneumatice pentru care sunt responsabili. Cele mai
multe dintre problemele comune enumerate în secţiunea introductivă a acestui
capitol pot fi eliminate în cazul în care este întreprins un program planificat de
întreţinere preventivă.
Mai mult de 50% din problemele constatate la sistemele hidraulice se
datorează agentului hidraulic. Acesta este motivul pentru care este necesară
prelevarea regulată de probe şi de testare a lichidului hidraulic. Un kit portabil de
testare a fluidului hidraulic este disponibil cu uşurinţă în zilele noastre. Acesta
ajută la efectuarea testelor de bază la faţa locului. Testele care pot fi efectuate
includ: stabilirea vâscozităţii, conţinutul de apă şi de particule de contaminare.
Este vital ca personalul de întreţinere să fie instruit pentru a efectua
activităţi de întreţinere în mod eficient. Un tehnician ar trebui să fie, de asemenea,
în măsură să recunoască rapid simptomele potenţialelor probleme hidraulice. De
exemplu, o pompă poate fi zgomotoasă atunci când apare cavitaţia din cauza unui
filtru înfundat de pe aspiraţie. Ar putea fi, de asemenea, din cauza neetanşeităţii
tubulaturii de aspiraţie care permite pătrundere de aer în pompă. În cazul în care
cavitaţia se datorează pătrunderii de aer în pompă, uleiul din rezervor are tendinţa
de a face spumă. Atunci când aerul este antrenat în ulei, provoacă o funcţionare
necorespunzătoare a elementelor de acţionare hidraulică. Mişcarea lentă a unui
mecanism de acţionare se poate datora, de asemenea, vâscozităţii ridicate a
fluidului.
Tehnica de întreţinere preventivă este cu adevărat eficientă, atunci când
are un sistem de raportare şi de înregistrare. Aceste rapoarte ar trebui să includă
următoarele:
• Tipurile de simptome întâlnite, precum şi modul în care acestea au fost
detectate, la un moment dat, specificat
• Descrierea operaţiunilor de întreţinere efectuate. Acest lucru ar trebui să
includă data, înlocuirea de piese, precum şi timpul de nefuncţionare
• Înregistrarea datelor atunci când uleiul a fost testat, adăugat sau înlocuit
• Înregistrarea datelor în cazul în care filtrele au fost curăţate sau înlocuite.
Procedurile de întreţinere corespunzătoare cu privire la pierderile externe
de ulei sunt, de asemenea, esenţiale. Pericolele din cauza scurgerilor de ulei pe
podea ar trebui să fie prevenite. Şuruburile şi şaibele sistemelor de prindere ar
175
trebui să fie strânse de îndată ce se observă slăbirea lor pentru că acestea pot
provoca necoliniaritatea (descentrarea) cuplei pompei cu arborele de acţionare.
176
Fig. 9.1 Etanşări statice
Etanşare inel în V
Asamblare V- inel sunt tipuri de etanşări compresibile, care sunt folosite în
aproape toate aplicaţiile mişcărilor alternative. Acestea includ tijele şi cilindrii,
precum şi pistoanele pompelor şi ale motoarelor hidraulice. Aici, ajustarea corectă
este esenţială, deoarece o strângere excesivă va accelera uzura şi ruperea acestora.
Etanşarea pistonului
Etanşările pistonului se proiectează special pentru pistoanele din pompele
cu pistoane, cu mişcare alternativă şi cilindrii hidraulici. Ele trebuie să oferă cele
mai bune condiţii de funcţionare şi fiabilitate ridicată pentru acest tip de aplicaţie.
În figura 9.2 se prezintă o etanşare tipică de piston pentru cazurile când acestea
sunt cu simplă sau dublă acţiune.
177
Fig. 9.2 Etanşarea pistonului cu simplă acţiune şi cu dublă acţiune
178
temperatură de la -54°C la 120°C. El are tendinţa de a se vulcaniza dincolo de
această temperatură.
5. Vitonul: acest material conţine aproximativ 65% fluor. El a devenit un
standard de material pentru garnituri de tip elastomeri pentru a fi utilizate la
temperaturi ridicate de până la 260°C. Temperatura minimă la care aceste etanşări
operează este de aproximativ -29° C (-20° F).
6. Tetrafloretilen: este un tip de material plastic, utilizat pe scară largă la
etanşări. Este inert din punct de vedere chimic, având o rezistenţă excelentă până
la temperaturi de 370°C. În plus, posedă un coeficient de frecare extrem de scăzut.
Un dezavantaj major al acestui tip de material este tendinţa lui de a curge la
presiune, formând pelicule subţiri. Acest lucru poate fi neutralizat în mare măsură,
utilizând unele materiale de umplere, cum ar fi grafitul, azbestul şi fibra de sticlă.
179
maşinilor de rotaţie, care duc la o solicitare excesivă a rulmenţilor, generând
căldură.
1.2 O conductă de retur neobişnuit de caldă, care ar putea fi determinată de
funcţionarea defectuoasă a unor supape.
1.3 Fenomene de cavitaţie şi frecare în pompe ce pot genera, de asemenea,
cantităţi excesive de căldură.
1.4 Creşterea pierderilor interne în componentele sistemului, ca urmare a
utilizării fluidelor hidraulice cu vâscozitate mică, ducând la generare de căldură.
2. Zgomot excesiv
Zgomotele excesive pot rezulta din:
2.1 Probleme legate de uzuri şi centrări necorespunzătoare.
2.2 Cavitaţia pompei sau prezenţa de aer în agentul hidraulic.
2.3 Prezenţa impurităţilor în agentul hidraulic care pot provoca vibraţii ale
supapelor şi implicit pot genera zgomote.
2.4 Nivelul lichidului din rezervor este scăzut şi filtrele sunt murdare sau
înfundate.
2.5 Viteza excesivă şi conducte de admisie slăbite.
2.6 Vâscozitate mare a agentului hidraulic.
2.7 Cuplaje deteriorate sau uzate.
3. Debit necorespunzător
În cele ce urmează este prezentată o listă de cauze comune care pot
conduce la condiţii de presiuni incorecte într-un circuit hidraulic:
3.1 Nivelul necorespunzător al uleiului din rezervor.
3.2 Filtre murdare sau înfundate.
3.3 Conducta de aspiraţie înfundată.
3.4 Pompă deteriorată.
3.5 Conexiuni neetanşe şi prezenţa aerului în instalaţie.
3.6 Cuple deteriorate sau nealiniate.
3.7 Supape de control deteriorate.
4. Presiune necorespunzătoare
Condiţiile de presiune necorespunzătoare pot rezulta din:
4.1 Agenţii hidraulici contaminaţi cu impurităţi şi filtre înfundate.
4.2 Nivelul necorespunzător al uleiului din rezervor şi prezenţa aerului.
Atunci când depanăm sistemele hidraulice, ar trebui să ţinem seama de
faptul că pompa produce fluxul de lichid. Totuşi, trebuie să existe şi o rezistenţă la
curgere, în scopul de a avea presiune. În cele ce urmează, vom prezenta o listă de
probleme operaţionale ale sistemului hidraulic şi cauzele probabile care ar trebui
investigate în timpul depanării.
180
Defecte Cauze Probabile
1. Pompa este (a) Aer pătruns în aspiraţia pompei
zgomotosă (b) Centrajul incorect al pompei
(c) Vâscozitate excesivă a uleiului
(d) Filtru de pe aspiraţie murdar
(e) Vibraţia supapei
(f) Pompă deteriorată
(g) Turaţia excesivă a pompei
(h) Admisie neetanşă sau deteriorată
2. Presiune scăzută (a) Aer în lichid
sau (b) Supapa de descărcare reglată la valori mici
necorespunzătoare (c) Supapa de descărcare nu este aşezată corect
(d) Pierderi în linia hidraulică
(e) Pompa defectă sau uzată
(f) Acţionare defectă sau uzată
3. Lipsa presiunii (a) Rotaţia pompei în sens invers
(b) Tubulaturi cu pierderi
(c) Nivel scăzut de ulei în rezervor
(d) Funcţionarea defectuoasă a supapei de descărcare
(e) Întreg debitul pompei bypassat în tanc datorită unei valvule
defecte
4. Motor hidraulic (a) Pompa defectă
blocat (b) Distribuitorul nu reuşeşte să schimbe direcţia
(c) Presiunea sistemului prea mică
(d) Motor hidraulic defect
(e) Supapă de descărcare blocată deschis
(f) Motor hidraulic încărcat excesiv
(g) Supapa de reţinere instalată greşit (invers)
5. Mişcarea uşoară (a) Aer în sistem
sau accidentală a (b) Vâscozitate mare a fluidului
supapei (c) Pompa uzată sau deteriorată
(d) Pompa cu turaţie prea mică
(e) Pierderi excesive prin elementele de acţionare
(f) Distribuitor defect sau murdar
(g) Aerisirile din rezervor, blocate
(h) Nivelul scăzut al lichidului din rezervor
(i) Supapa de reţinere defectă
(j) Supapa de descărcare defectă
6. Supraîncălzirea (a) Schimbător de căldură oprit sau înfundat
lichidului hidraulic (b) Componentele sau conductele sistemului sunt subdimensionate
(c) Lichidul de lucru, inadecvat
(d) Funcţionarea continuă a supapei de descărcare
(e) Sistem suprasolicitat
(f) Lichid murdar
(g) Rezervor prea mic
(h) Furnizarea inadecvată de ulei în rezervor
(i) Turaţia excesivă a pompei
(j) Aerisire înfundată sau de mărime inadecvată
181
Acum că am înţeles conceptele de bază ale diagnosticării defecţiunilor la
componentele unui sistem hidraulic, să ne familiarizăm în continuare cu tehnicile
de depanare clasificate în cinci categorii principale. Efectele care indică
disfuncţionalităţi ale sistemului sunt în formă de diagrame de flux, în timp ce
remedierile sunt enumerate în trepte, pentru a facilita înţelegerea uşoară.
1. Zgomot excesiv
Remedieri:
(a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
1. Înlocuirea filtrelor murdare, conductelor de admisie înfundate şi
aerisirea rezervorului.
2. Înlocuirea lichidului, comutarea pe viteza specifică a pompei şi
repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.
(b) Oricare sau toate dintre următoarele:
1. Umplerea rezervorului la nivelul necesar, aerisirea sistemului şi
verificarea etanşării conductei de admisie.
2. Înlocuirea etanşărilor axului pompei.
(c) A se verifica starea rulmenţilor, etanşărilor cuplelor şi centrajul.
(d) Valoarea presiunii să fie corectată.
(e) Revizie şi înlocuire.
2. Căldură excesivă
182
Motor supraîncălzit Supapă de descărcare reglată la valori Remediu (d)
superioare
Supraîncărcarea motorului hidraulic Remediu (c)
Motor uzat sau deteriorat Remediu (e)
C. Fluid supraîncălzit Remediu: vezi la D
Supapă supraîncălzită Reglarea incorectă a supapei Remediu (d)
Supapă defectă sau deteriorată Remediu (c)
D. Presiune prea mare în sistem Remediu (d)
Agent hidraulic Supapă de descărcare, reglată la valori Remediu (d)
supraîncălzit superioare
Agentul hidraulic murdar sau cu presiune Remediu (f)
mică
Vâscozitate incorectă Remediu (f)
Sistemul de răcirea a agentului hidraulic Remediu (g)
defect
Pompă, motor, supapă sau alte Remediu (e)
componente hidraulice sunt uzate
Remedieri:
(a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
1. Înlocuirea filtrelor murdare, a conductelor de admisie înfundate şi
aerisirea rezervorului.
2. Schimbarea lichidului, comutarea pe viteza specifică a pompei şi
repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.
(b) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
1. Umplerea rezervorului la nivelul necesar, aerisirea sistemului şi
verificarea etanşării conductei de admisie.
2. Înlocuirea etanşărilor axului pompei.
(c) A se verifica starea rulmenţilor, etanşărilor cuplelor şi centrajul. Piesele
gripate mecanic să fie identificate şi înlocuite.
(d) Valoarea presiunii să fie corectată.
(e) Revizia şi înlocuirea.
(f) Filtrele să fie înlocuite şi lichidul hidraulic să fie schimbat în cazul
vâscozităţii improprii a acestuia.
(g) Curăţarea răcitorului, înlocuirea supapei de control a răcitorului
repararea sau înlocuirea răcitorului.
183
3. Debit incorect
Remedieri:
(a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
(1) Înlocuirea filtrelor murdare ale conductelor de admisie înfundate şi
aerisirea rezervorului;
(2) Înlocuirea lichidului, comutarea pe viteza specifică a pompei şi
repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.
(b) Strângerea conexiunilor neetanşe şi golirea sistemului.
(c) Verificarea pompei sau a defecţiunii. Înlocuirea şi centrarea
cuplajului.
(d) Ajustare.
(e) Revizie sau înlocuire.
(f) Verificarea poziţiei controlelor operate manual, verificarea
circuitului electric al controlelor solenoidului. Repararea sau înlocuirea supapei de
presiune a pompei;
(g) Înversarea sensului de rotaţie.
(h) Înlocuirea cu unitatea corespunzătoare.
184
1. Presiunea incorectă
Remedieri:
(a) Înlocuirea filtrelor murdare. Înlocuirea lichidului hidraulic.
(b) Strângerea conexiunilor neetanşe, umplerea rezervorului la nivelul
specificat şi purjarea sistemului.
(c) Verificarea supapei de gaz în vederea identificării pierderilor prin
neetanşeităţi şi corectarea presiunii dacă nu este cea normală.
(d) Reglarea.
(e) Revizia şi înlocuirea.
185
5. Funcţionarea defectuoasă
Mod de
Defecţiunea Cauze
remediere
Lipsă Fără curgere sau presiune Remediu: vezi
funcţionare punctul 3
Aparatele de limitare sau secvenţiere mecanice, Remediu (e)
electrice sau hidraulice defecte sau reglate greşit
Legătura mecanică Remediu (b)
Lipsa semnalului de comandă Remediu (f)
Amplificatorul servomecanismului este inactiv sau Remediu (c)
reglat greşit
Servo-supapă inactivă Remediu (f)
Motor hidraulic defect Remediu (e)
Funcţionare Curgere lentă Remediu: vezi
lentă punctul 3
Vâscozitatea lichidului prea mare Remediu (a)
Presiunea de comandă insuficientă pentru supape Remediu: vezi
punctul 4
Lipsa ungerii maşinii sau cuplajului Remediu (g)
Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu Remediu (c)
întreruperi sau este reglat greşit
Blocarea servo-supapei Remediu (d)
Motor hidraulic uzat sau defect Remediu (e)
Funcţionare Presiune neregulată Remediu: vezi
neregulată punctul 4
Aer în lichidul hidraulic Remediu: vezi
punctul 1
Lipsa ungerii maşinii sau cuplajul Remediu (g)
Semnal de comandă întâmplător Remediu (f)
Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu Remediu (c)
întreruperi sau este reglat greşit
Traductorul de reacţie inversă funcţionează neregulat Remediu (e)
Blocarea servo-supapei Remediu (d)
Motor hidraulic uzat sau defect Remediu (e)
Funcţionare Curgere excesivă Remediu: vezi
rapidă punctul 3
Traductorul de reacţie inversă funcţionează neregulat Remediu (e)
Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu Remediu (c)
întreruperi sau este reglat greşit
Cu prioritate mers în gol Remediu (h)
Remedieri:
(a) Fluidul este în stare rece. De asemenea, se verifică vâscozitatea
fluidului şi dacă se găsesc nereguli, se înlocuieşte cu un fluid cu vâscozitate
corespunzătoare.
(b) Localizarea problemelor şi repararea.
186
(c) Reglarea, repararea sau înlocuirea.
(d) Curăţarea, reglarea sau înlocuirea. Verificarea stării fluidului din
sistem şi de asemenea verificarea stării filtrelor.
(e) Revizia şi înlocuirea.
(f) Repararea consolei de comandă/cablurile interconectoare.
(g) Gresarea.
(h) Reglarea, repararea sau înlocuirea supapei de contrabalansare.
Instrumente de diagnosticare
Sistemele hidraulice depind de debitul şi presiunea corespunzătoare
produsă de pompă, pentru a furniza mişcarea mecanismului de acţionare, necesară
producerii lucrului mecanic. De aici debitul şi presiunea sunt doi parametri
importanţi de diagnosticare a defecţiunilor unui sistem hidraulic. Temperatura este
al treilea parametru important măsurat periodic, deoarece afectează vâscozitatea
lichidului de lucru. Utilizarea debitmetrelor poate ajuta pentru a stabili dacă
pompa produce sau nu debitul necesar. De asemenea, manometrele pentru a vedea
dacă avem presiune suficientă în sistem şi termometrele pentru a măsura
temperatura lichidului de lucru.
9.6.1 Premontarea
187
• Înlocuirea lichidului. În sistemele mari la care costul de schimbare
a lichidului de lucru este mare, lichidul ar trebui să fie circulat printr-un filtru 10μ
(fără by-pass) înainte de reîncărcarea în sistem.
• Când se montează pompele şi motoarele hidraulice, se verifică
centrajul cuplei cu axele acestora.
• La sistemele cu buclă închisă, se verifică îndeaproape furtunele şi
ţevile de presiune înaltă şi se înlocuiesc tubulaturile suspecte. Un furtun sau o
ţeavă spartă pot distruge pompa sau motorul hidraulic prin cavitaţie.
• După montarea fiecărui cilindru hidraulic, se umple fiecare cilindru
cu ulei curat, ori de câte ori este posibil, înainte de a monta tubulaturile. Acest
lucru reduce riscul de comprimare a aerului în cilindri în timpul fazei de pornire,
care în final poate duce la deteriorarea etanşărilor sau a cilindrilor în sine;
• După montarea motorului şi a altor linii de conectare: la cilindrii
hidraulici, se umple motorul cu ulei curat din orificiul cel mai de sus şi se
conectează linia de scurgere.
• Se deschide supapa liniei de aspiraţie de la rezervor şi se ventilează
tot aerul din sistemul liniei de aspiraţie de la pompă. Acest pas nu este necesar
pentru pompa de tip piston.
9.6.2 Montarea
188
• Se permite sistemului să ruleze în modul inactiv şi descărcare
pentru 5 min. Se monitorizează pompa pentru orice zgomote neobişnuite sau
vibraţii, se inspectează sistemul pentru depistarea eventualelor pierderi şi se
verifică nivelul lichidului din rezervor.
• Se operează sistemul fără sarcină. Se face o cursă uşoară a
cilindrilor, având grijă să nu dezvolte presiune la capătul cursei pentru a evita
compresia aerului blocat care poate deteriora etanşarea. Se continuă să se opereze
în acest mod, până când tot aerul este evacuat şi sistemul de acţionare
funcţionează fără probleme.
• Se testează funcţionarea sistemului cu sarcina corespunzătoare.
• Se inspectează sistemul pentru depistarea eventualelor pierderi.
• Se opreşte motorul primar. Se elimină toate aparatele de masură
montate în timpul asamblării şi se verifică nivelul lichidului din rezervor şi partea
de sus a acestuia, dacă este necesar.
• Se pune maşina la mers înapoi.
189
9.7.2 Vâscozitate incorectă a lichidelor
190
9.7.5 După producerea defecţiunii
191
ANEXĂ
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
1. Semne convenţionale constructive.
Grosimea liniilor nu
se stabileşte, fiind în
1.1 Linie. funcţie de mărimea
schemei şi constantă
în cadrul acesteia.
Se utilizează în
1.1.1 Linie continuă. reprezentarea
conductelor şi
canalelor, precum şi
pentru desenarea
Linie întreruptă cu
1.1.2 diferitelor semne
segmente lungi.
convenţionale ale
elementelor.
Linie întreruptă cu
1.1.3
segmente scurte.
192
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
Organul de
1.2.2 închidere al supapei
de sens.
Elemente pentru
transformarea
1.2.4 energiei (pompe,
compresoare,
motoare).
1.2.5 Motor oscilant.
Aparatura,
1.3 Pătrat, dreptunghi. exceptând supapele
de sens unic.
Elemente de
condiţionare (filtre,
1.4 Romb. ungătoare, separatoare,
schimbătoare de
căldură).
1.5 Semne diverse.
Intersecţii de canale
1.5.1
sau conducte.
1.5.2 Arc.
Secţiuni droselizate
(sensibile la variaţia
1.5.3
vâscozităţii
fluidului).
Secţiuni droselizate
(insensibile la
1.5.4
variaţia vâscozităţii
fluidului).
2. Semne convenţionale funcţionale
Natura şi sensul
2.1 Triunghi echilateral.
curentului de fluid.
2.1.1 Curent hidraulic.
Curent pneumatic
2.1.2 sau evacuarea sa în
aer liber.
2.2 Săgeată.
193
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
2.2.2 Sens de rotaţie.
Calea şi sensul
2.2.3 curentului de fluid
prin aparate.
Posibilitate de reglaj
sau variabilitate
progresivă (săgeata
trebuie să
2.2.4 Săgeată oblică.
intersecteze conturul
semnului
convenţional
respectiv).
3. Transformarea energiei.
3.1 Pompe şi compresoare.
3.1.1 Pompă cu cilindree fixă.
Sens unic de curgere
3.1.1.1
a fluidului.
Cu două sensuri de
3.1.1.2
curgere a fluidului.
Pompă cu cilindree
3.1.2
variabilă.
Cu două sensuri de
3.1.2.2
curgere a fluidului.
Compresor cu cilindree
3.1.3
fixă.
194
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
Cu două sensuri de
3.2.1.2
curgere a fluidului.
Motor cu cilindree
3.2.2
variabilă.
Cu două sensuri de
3.2.2.2
curgere a fluidului.
Cu două sensuri de
3.4.1.2
curgere a fluidului.
Sensul de curgere a
3.4.1.3 fluidului poate fi
inversat.
Pompă-motor cu cilindree
3.4.2
variabilă.
Cu două sensuri de
3.4.2.2
curgere a fluidului.
Sensul de curgere a
3.4.2.3 fluidului poate fi
inversat.
195
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
3.5 Variatoare.
3.6 Cilindri
Cilindri cu simplă
3.6.1
acţiune
Se utilizează atunci
când se precizează Detaliat Simplificat
3.6.1.1. Simbol general. mijlocul prin care se
realizează cursa de
revenire.
Cilindru cu readucere
3.6.1.3 gravitaţională (cu
plunjer).
Cilindri cu dublă
3.6.2
acţiune.
Cilindru cu tijă
3.6.2.1
unilaterală.
Cilindru diferenţial.
3.6.3
Nereglabilă, la ambele
3.6.4.2 capete.
Reglabilă, la ambele
3.6.4.4
capete.
196
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
3.6.5.1 Cu simplă acţiune.
3.7.2 Bifluid.
Transformator de presiune
3.8
pneumohidraulică.
197
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Indicarea unui aparat
de presiune sau debit,
susceptibil de a avea
între poziţiile sale
extreme de
funcţionare o
4.1.1 O căsuţă. multitudine de poziţii
care să asigure – prin
varietatea condiţiilor
de curgere a fluidului
– valoarea dorită a
presiunii sau
debitului.
Indicarea unui aparat
de distribuţie
susceptibil de a avea
mai multe poziţii de
funcţionare distincte,
fiecare poziţie fiind
reprezentată printr-o
căsuţă. Conductele
(canalele) de legătură
se reprezintă pe
exteriorul căsuţei
4.1.2 Mai multe căsuţe.
corespunzător
poziţiei de repaus a
aparatului. Celelalte
poziţii se determină
prin deplasarea
imaginară a căsuţelor
până când orificiile
acestora corespund
cu conductele
(canalele) de legătură
respective.
Schema instalaţiei
trebuie prevăzută cu
o legendă, în care să
Simbol simplificat pentru
se reprezinte
4.1.3 aparate, în caz de
simbolul detaliat al
reprezentare multiplă.
aparatului indicat
prin numărul „n”
(n=1, 2, 3…).
4.2 Distribuitoare.
4.2.1
Orificii şi căi.
198
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
4.2.1.1
- o cale.
4.2.1.2 - două orificii închise.
4.2.1.3
- două căi.
4.2.1.4
- două căi şi un orificiu.
4.2.1.5 - două/trei căi legate
transversal (poziţie de
descărcare completă).
4.2.1.6 - una/două căi de
descărcare şi două orificii
închise (poziţie cu centru
deschis).
4.2.1.7 - patru/cinci orificii
blocate (poziţie cu
centrul închis).
4.2.2 Indică poziţiile
Semne de bază.
distincte de lucru.
4.2.2.1 Distribuitoare cu două
poziţii.
4.2.2.2 Distribuitoare cu trei
poziţii.
Indică poziţiile
distincte de lucru şi
poziţia (poziţiile)
intermediară de
Semn cu indicarea
scurtă durată, de
4.2.3 poziţiei (poziţiilor) de
trecere între două
trecere.
poziţii distincte de
lucru. Poziţia de
trecere se reprezintă
cu linie întreruptă.
Distribuitoare cu două
4.2.3.1 poziţii distincte şi o
poziţie de trecere.
Distribuitoare cu trei
4.2.3.2 poziţii distincte şi două
poziţii de trecere.
199
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Simbolizarea
distribuitoarelor se
face prin două cifre
separate printr-o bară
oblică: prima cifră
indică numărul
4.2.4 Simbol numeric.
orificiilor principale
(presiune, rezervor,
consumatori), iar a
doua cifră numărul
poziţiilor distincte de
lucru.
Distribuitoare cu
două orificii şi două
4.2.4.1 Distribuitoare 2/2.
poziţii distincte de
lucru.
Distribuitoare cu trei
4.2.4.2 Distribuitoare 3/2. orificii şi două poziţii
distincte de lucru.
Distribuitoare cu
patru orificii şi două
4.2.4.3 Distribuitoare 4/2.
poziţii distincte de
lucru.
Distribuitoare cu
cinci orificii şi două
4.2.4.4 Distribuitoare 5/2.
poziţii distincte de
lucru.
Distribuitoare cu
patru orificii şi trei
4.2.4.5 Distribuitoare 4/3.
poziţii distincte de
lucru.
Distribuitoare cu
cinci orificii şi trei
4.2.4.6 Distribuitoare 5/3.
poziţii distincte de
lucru.
De exemplu, comandă
electrică, prin
Distribuitoare cu intermediul unui
4.2.5 electromagnet care
comandă directă.
acţionează direct asupra
elementului mobil.
De exemplu, comandă
electrohidraulică prin
Distribuitoare cu
4.2.6 intermediul unui
comandă pilotată. distribuitor pilot cu
comandă electrică.
200
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Cu arc de revenire în
poziţia iniţială atât la
4.2.6.1
distribuitorul pilot, cât şi
la cel principal.
Cu revenire prin
4.2.6.4
presiune.
Distribuitoare cu cursă
4.2.7
reglabilă.
Distribuitoare cu
4.2.8 droselizarea secţiunii de
trecere.
Provine din semnul
de bază al
distribuitorului
4.2.8.1 Semn de bază. obişnuit la care se
adaugă două linii
paralele de-a lungul
căsuţelor.
De exemplu,
distribuitor cu
Distribuitoare cu două
4.2.8.2 comandă mecanică
orificii.
prin tachet cu arc de
revenire.
De exemplu,
Distribuitoare cu trei distribuitor cu
4.2.8.3
orificii. comandă hidraulică,
cu arc de revenire.
De exemplu,
distribuitor cu
Distribuitoare cu patru
4.2.8.4 comandă mecanică
orificii.
prin tachet cu arc de
revenire.
201
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
4.2.8.5.1 Amplificator.
Prin comandă se
4.3.2.1
deschide supapa.
202
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Supapă deblocabilă
4.3.2.3
dublă.
Supapă de evacuare
4.3.4
rapidă.
Aparatura pentru reglarea
4.4
presiunii.
4.4.1 Semn de bază.
Supape normal închise
4.4.1.1
(NI).
4.4.1.1.1 Cu o restricţie.
4.4.1.2.1 Cu o restricţie.
4.4.2.1 Directe.
203
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Poziţionarea duzelor
pe circuitele interne
ale supapei este
informativă. În
4.4.2.2 Pilotate local. cadrul semnului, ele
se vor poziţiona
conform soluţiei
constructive a
supapei.
Supape de siguranţă
4.4.2.4
proporţionale.
4.4.3.1 Directe.
Poziţionarea duzelor
pe circuitele interne
ale supapei este
informativă. În
4.4.3.2 Pilotate local. cadrul semnului ele
se vor poziţiona
conform soluţiei
constructive a
supapei.
204
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Supape de succesiune
4.4.3.4
proporţionale.
4.4.4.1 Directe.
Poziţionarea duzelor
pe circuitele interne
ale supapei este
informativă. În
4.4.4.2 Pilotate. cadrul semnului ele
se vor poziţiona
conform soluţiei
constructive a
supapei.
4.4.5.1 Directe.
4.4.5.2 Pilotate.
205
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Supapă conjunctoare-
4.4.6
disjunctoare
Supapă de diferenţă de
4.4.8
presiune.
Supapă de raport de
4.4.9
presiune.
4.4.11.1 Directe.
206
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
Supapă de reducţie
4.4.11.4
proporţională.
Servovalvulă de
4.4.12
presiune.
Drosel cu supapă de
4.5.2.1
ocolire.
Regulatoare de debit cu
4.5.3.1
două căi.
207
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire Semne convenţionale
indicaţii de utilizare
4.5.3.1.1 Nereglabile.
4.5.3.1.2 Reglabile.
Regulatoare de debit cu
4.5.3.2
trei căi.
4.5.3.2.1 Nereglabile.
4.5.3.2.2 Reglabile.
Robinet pentru
4.6 Semn general.
închidere/deschidere
5. Elemente de condiţionare şi transfer.
5.1 Filtru. Semn general.
5.1.1 Sorb.
5.2 Decantor.
5.2.1 Manual.
5.2.2 Automat.
5.3.1 Manual.
5.3.2 Automat.
208
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
5.4 Uscător.
5.5 Ungător.
Grup de preparare a
5.6
aerului.
5.7 Rezervoare.
5.7.1 Rezervoare cu aerisire.
5.7.1.1 Semn general.
Conducta de retur a
5.7.1.2 instalaţiei deasupra
nivelului de lichid.
Conducta de retur a
5.7.1.3 instalaţiei imersată în
lichid.
Conducta de retur a
5.7.1.4 instalaţiei sub sarcina
coloanei de lichid.
5.8 Acumulator.
5.8.1 Hidraulic.
5.8.2 Pneumatic.
5.9 Schimbătoare de căldură.
5.9.1 Răcitoare.
Fără reprezentarea
5.9.1.1 conductelor prin care
trece fluidul de răcire.
Cu reprezentarea
5.9.1.2 conductelor prin care
trece fluidul de lucru.
5.9.2 Încălzitor.
209
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
6. Conducte, orificii şi racorduri.
6.1 Conducte rigide.
Conducte de alimentare,
6.1.1
aspiraţie, retur, de lucru.
6.1.2 Conducte de comandă.
Conducte de drenaj,
6.1.3
purjare.
6.2 Conductă flexibilă.
210
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
Sursă hidraulică de
6.12.2
presiune.
Sursă pneumatică de
6.12.3
presiune.
6.13 Motoare de antrenare.
6.13.1 Electric.
6.13.2 Termic.
Dispozitiv de menţinere în
7.1.2
poziţie.
Semnalele care
reprezintă tipurile de
comenzi fac parte
din semnul
convenţional al
aparatului la care se
7.2 Tipuri de comenzi. referă. La aparatele
simbolizate prin mai
multe căsuţe,
comanda permite
realizarea poziţiei de
lucru reprezentate în
căsuţa adiacentă.
7.2.1 Comanda manuală.
7.2.1.1 Semn general.
211
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
7.2.2.2 Cu arc.
7.2.2.3 Cu rolă.
Bobinele permit
7.2.3.4.2
acţionarea în acelaşi sens.
Cu motor electric cu
7.2.3.5
turaţie variabilă/continuă.
212
Explicaţii şi
Nr. crt. Denumire indicaţii de Semne convenţionale
utilizare
7.2.4.2.1 Prin creşterea presiunii.
7.2.6.1 Cu arc.
7.2.6.2 Cu presiune.
8. Aparate de măsură.
8.1 Manometru.
8.4 Termometru.
8.6 Debitmetru.
213
BIBLIOGRAFIE
215