You are on page 1of 115

Copena si viziunea graficd,:

Doina DUMITRESCU

MIRCEA VULCA}{ESCU

Posibilitdflle filosofiei ct'egtine

lngnltrea ea Qel Dora MEZDREA

..,

O Arrastasla pentru prezenta edifie

rsBN 973_9239_77-8

lfl#:il

Notd asupra ediliei

Chipul unei personalitigi atdt de complexe cum este cea a lui Mircea Vulcdnescu este greu de prins intr-o carte. Este autorul a ckca 'J.46 de lucriri (cele mai multe necunoscute) dintre care 54 de economie gi statistici, 79 tithtti de lucriri de filosofie romineasci gi universaii, teologie, edce, istorie, istorie militari, arte, probleme de generalie (date inaintate de $tefan Far. A Unut circa 70 de conferinle pe cele mai diverse teme (teologie, filosofie, economie, istorie, culturi romineasci qi universali, monografie sociali, probleme de genemfie). Timp de 18 ani a predat cursuri gi a ginut seminarii de etici, economie politicd, drept privat, statisticd. in afard. de acestea, a desfigurzt o bogatA activitate publici sticd Qa CuuAntr.tl, Azi, Gdnd romdnesq Crtturion, Familia, Corunfuiri literare, Gdndirea gi lista ar putea continua) de care cele doui volume apirute pXni acum la editr:ra ,,Eminescu", tr tiraie confiden\tzle (Pentnt o noud eiritualitatefilosofrcd $i Cbipuri spirifinle) dau numai o palida imagine. Ca si nu mai addugim cronicile sale economice sau pe cele de politici e{eme, care-qi agteapti editorul. in plus, M. Vulcdnescu a fost gi un avizat taducdtot (Rilke, P6guy, Villon) 9i poet. IatA de ce am ales, pentru volumul de fap, si luminim doar 6teva din aspectele acestui chip atit de complex, gi aceasta prin prisma Ortodoxiei sale fundamentale.

O primi secjiune intitulati Posibilitdlile filosofi.ei creTtine este dedicate filosofului creStin Mrcea Yulcd,-

TVIIIICEA VULCANESCU

POSIBIITAT]LE FILOSOFIEI CIIESTINE

nescu. Ea cuprinde patru studii care nu au mai aperut in volum pAni acum. O a doua sectiune a fost asezatd sub semnul Dellmitdrilor pe care orice congtiinli cu adevlrat cregtine trebuie si le flptuiascl, pentru a-$i stabili nu numai genul proxim, cit, mai ales, diferen;ele specifice. Delimitdti atat intre spaliul spilitual cAruia ii aparline gi celelalte spalii spirituale (Capitolul L: Ortodoxie ti AW), dar gi intre dilecliile din liuntrul spatiului spirin:al propriu, arnendindu-i pe cei pugi si apere AdevIrul gi careJ incalci, delimitindu-se de aceqtia cu rigoarea Ortodoxiei normative (deci de extracfie evanghelici gi patristici), in Capitolul 2: Problema calend.arului; dar, tot in liuntrul propriului spaliu spiritual, Vulcinescu mai opereazi inci o delimitare, qi aceasta cu o rigoare matematici, ?ntre direc$ile cultumle cu pretext ortododzant, care sunt doar ,,o manifestare sociali", gi atitr:dinea autentic spirituall, care e ,,o realitate mealizicd" (in Capitolul l: Problema generaliilor - tntre pozilia culturald ,i dtitudinea sPirituald. Niddjduim astfel si aducem un spor de in;elegere asupra rolului gi locului genera;iei al cirei exponent gi teoretician a fost Mircea Vulcinescu, gi care a produs o mutalie ireversibili in cultula romXneasci dintre cele doui dzboie mondiale. Capitolul acesta aduce deopotrivi o luminare a devenirii spirituale a lui Mircea Vulclnescu insuqi; devenire vizibild de la naivitdlile induiogitoare asupra ,,cre$tinismului social" pe care le scrie studentul ,,proaspdt iegit din ateismul crunt" al gimnaziului, pini la congtiinla cregtini luminoasi gi impliniti care scrie .Gdndirism, Si Ortodoxie; in scopul punerii in evidenli a acestei deveniri, articolele acestui capitol au fost alezzte in oldinea apariqiei lor. Date suplimentare despre viala gi activitatea lui Mircea Vuicinescu poate gisi cititorul interesat in Crono-

Iopia oe care am aliturat-o. Alta categorie de date'- prirt textele propriu- zise care apar in acest volunr' "li"or! in notele de la sfir5it, care apa4in toate edltova sisi ruhii. Cele citeva note ale lui Vulcinescu au tost dls ouse infiaPaginal. '-eair"t"j piopriu-zisd a textelor nu a ridicat probleme deosebite. D.t.iftut.u manuscriselor lui M' Vulclnescu tt"-.t,. foun. anevoioasi. Gregelilc de tipar sau de dactiloerafiere au fost indreptate in mod tacit' La tel clez;;;?d";1., citatele in lim'ba latini etc' scrierea numelor or"pri fost acrualizati qi unificatd (prezenau variante " il"iii"t"l. citatele au fost traduse 9i, exceptind clteva lexicale 9i fonetice proprii lui Vulcdnescu' "r.tidrhritaU normele ortografice in vigoare' lu fost aplicate

D. M.

Cronolitgie

/ 4 martie. Se nagte la Bucuregti Mircea Aurel, fiul Mariei 9i al lui Mihail Vulcdnescu. 1910-1921. Face studii primare, secundare qi iiceale la Bucureqti. 1915-1918. Pe durata rEzboiului face cercetipie 9i se afli in vremea refugiului in Moldova. Pistreazd de aici amintirea ,,ateismului gi a materialismului in care mi dusese maimulireala profesorului Tiron de la Iagi, casa c5ruia locuisem pe timpul refugiului, pe cnnd aveam 'J.3 ari" . 1920 (sau 1921). in clas yl-a sa\r a VII-a de liceu, ia ^ pentru prima oare contact cu prelegerile lui Nae Ionescu192'J., toamna. igi incepe studiile universirare la Facultatea de Litere qi Filosofie qi la cea de Drept din Bucuregti. Incepdnd din acest an, particip, la intemeierea gi devine membru activ al Asocialiei Studenglor CreStini din Rom2nia. 1923 Colaboreazd, rcgulat la ,,Buletinul A.S.C.R.", incepXnd cu primul numir (aptilie 1923, unde va publica Aspiratia la creStinism ;i inlelesul ei actual), pind la uitimul (martie 1928). 1,921,-L92t. Doi vor fi dascilii universitari a ciror influenle La marcat pe M. Vulcinescu: Nae Ionescu gi D. Gusti. Influenla celui dintii se exercitd pe doui planuri: ,,aceste cursuri me puneau pe gdnduri, mi stimulau. Nu-mi dau soluqii gata fecute, ci irni
1,904, 19 februarie

ir

I'IIIiCEA VULCANESCU

posBrLrrAT[E FILoSoFtEI cItEsrtNE

puneau probleme, lmi deschideau perspective noi, nebinuite, asupra unor lucruri pe care maioritatea oamenilor le vedea altfel (...), imi dddeau chei cu care puteam descuia qi ispiti inlelesuri pini atunci nebinuite de mine". Cdci ,,sarcina profesorului de filosofie nu putea fi, dupi el, decit stimularea gXndirii personale gi selecgia negativi". Cel de-al doilea plan este cel religios: ,.Proaspat ie9i1i din ateismul cnrnt, de care nici un elev din cursul superior n-a putut cred si scape, de cind programul liceului punea in conflict nedezlegat, in clasa a IY-a, Biblia cu Geologia, reficeam pe cont propriu conversiunea la o viziune cregdne. (...) Nae Ionescu spunea apisat oricui voia sil auzl - gi ne viza pe noi de-a dreptul, prin unele articole scrise sub pseudonim in Ideea europeand - cd una e cregtinismul cu rosturile lui ceregti gi pemantefti, 9i alta promiscuitatea intelectuale, gi tot acel .vague ) 1'2me" care se da drept cregtinism, in unele cercuri ale tineretului nostru (...). Astfel, noue - care judecam esen{a cregtinismului de ordin etic qi o misuram prin jertfa pe care o poti face "celui din urmd dintre oameni, (...), Nae Ionescu ne aducea vedenia unui cregtinism metafizic, care triia integral din contemplarea liturgicd a unui Dumnezeu extatic, Dumnezeu cu care noi ne inchipuiam ci nu putem avea decdt legdturi active !" 1923-1924. Face, ca voluntar, armata \a $coala Militari de Geniu, Bucuregti. 1.)25, aprilie. Participl la campania sociologici a profesorului custi in judelul Dolj (Goicea-Mare). iqi ia licenla la Facultatea de Litere qi Filosofie cu o tezi de sociologie.
10

25 octombde. Se cesitore$te cu Anina Ridulescu Pogoneanu, fiica profesorului univercitat Ion Ridulescu-Pogoneanu. noiembrie. Pleaci la Paris ?n vederea pregAtirii doctoratului. in anii pe care-i pefece aici va scrie qi va expedia in qard celebrul ciclu ,,Scrisori din Paris", dintre care unele vor vedea lumina tiparului in ziare gi reviste diq \afi. 7927 Ob$ne doctoratul in ;tiinle economice qi politice la Facultatea de Drept din Paris. 10 iunie. Se nagte prima fiicd a lui M. Vulcinescu, Viorica (Vivi). 1928 Revine in !ar:. De acum p2nd in 1932, ia parte la canrpeniile monografice organizare in diferite locuri din 1ari. Divo4eazd de Anina Rddulescu-Pogoneanu. 1929, iar]uarie-martie. Ia parte la campania impotriva sirrodului B.O.R., printr-o serie de articole publir:ate ln ziarul Cuudntul. rriai. Referent la Oficiul de Studii din Ministelul de Finenle. octomblie. Asistent de sociologie la Catedra cle sociologie, edce ti politici a lui D. Gusti. 1929-1935. Profesor de economie gi gtiinfe juriclice .la gcoala Superioari de Asistenli Sociali. 7930, 27 aprilie. Se cisitoregte cu Margareta-Ioana Nicolescu. Asistent de etici, pinl in 1!44. Rostegte la radio conferinla Filosofia romdneascd contirnporand.. 1930-1935. Profesor de Statistic; morald la $coala Superioard de Statistici. 1931,9 aprllie. Se nagte Alexandla-Elisabeta, cea de-a doua fiicd a lui Vulcinescu.
11

MIRCM WLCANESCU

postBlLlTiTlLE FltosoFrEr

CRE$TrNE

1932lne o serie de conferinfe in cadrul simpozioanelor otg rizate de Asociatria de arte, filosofie gi litere lenin Si lminismul, Filosofia lui Freud, "Crit_erion"l Andrd Gide, cdkiuzd a uielii interioare, Istorismu.t prin ,^-_ lesenxnare tn spiritualitatea tinerei generalii. 1933, f. irfie. Se nagte loana-Maia, cea de-i rreia'fiicd a lui Mircea Vulcdnescu.

1 1 noiembrie. Jine la Fundagi a ,,Carol I,. conferinla Jean Cocteau Si zdddrniciile air.tuozitdtii. 1934 Scrie studiul Condantnarea lui Origen. octombrie. Apare ,,Criterion. Revisti de arte, lite_ re gi filosofie" rcdactatd de M. Vulcinescu, i. Comarnescu, C. Noica, M. Eliade s.a. 29 noiembrie. Rostegte la ,,Casa femeii,, conferin1a Gdndirea religioasd contimporand. 1935 Tine in ,,Prezentul", Cronica attuatitdyii. Externd

(februarie-iunie). iunie. Director 1^ Dkec\n Vimilor (p2ni in august


1937).

1.-2 februarie. line la Fundalia Dalles conferinla Gargantua. toamna. Rosteste la Fundalia ,,Carol I,, conferinla Para d oxele uielii spirttua b. 7937, ptimdvata. Rostegte la Fundala Universitari ,,C.N. Vasiliu-Bolnaru" din Bucuregti confeinla Omul

1936,

romdnesc.

194't). 1938, 1,2 februarie. Rostegte la Fundagia ,,Ioan I. Dalles. co.nferin\a ,Viata $i opera tui Claude Debussy. Co_ laboreazd la scrierea .,Enciclopediei Romdniei,, cu 1940, 3 martie.

iulie. Director al Datoriei publice (pnni in ianuarie

studiul Rdzboiul pentru tntregirea neamului. Rl.t"St. Ia Ciminul ,,Sf6nrul Augusrin,. conferinlp ldeea de Dumnezeu tnfitosofia"tui Toma dAquino.

7 aprilie. Rostegte la sala Dalles din Bucuregti conferintp Crettinul tn lumea modernd. august-septembrie. Participi la Craiova la comisia mixtd romino-bulgard pentru retrocedarea de cdtre Bulgaria a Cadrilaterului. octombrie. Ca urmare a dictatr:lui de la Viena, Ardealul de Nord este rdpit. Rostegte la ndio: Gdnduri pentru jalea Si nddejdea ceasului de acum. Cuuinte pentru fratele rdmas dqarte. noiembrie. Conduce prin delegalie Casa Autonomd de Finanlare gi Amortizare. Devine pregedintele Casei Autonome a Fondului Apiririi Nalionale. decembrie. La Ciminul ,,Sf2ntul Augustin" roste$te conferinla Posibilitdlile filosofiei crettine. La Facuhatea de Litere, in ciclul ,*A,cademiei libere de ziarisacd", rostegte conferinla Pregdtirea profesionald a ziarMului. !940 Probabil ci in acest an, dupi moatte^ lui Nae Ionescu, scrie Nae lonescu 6ts;,a cunx l-am cunos- mirturiile conform cut, dacd e si ne luim dupd clrora in 1,942 cattea era dactilografiati gi terminald, dx gi dupd o insemnare din Jurnalul filosofic al lui C. Noica (ale cirui prime insemndri darc^ze din 1939), care scrie: ,,Citesc paginile lui V. despre singurul om mare pe care l-am cunoscut noi aci. (Vor apdrea abia dupn 50 de ani, spune e1. Ce nri voluptate se pofi citi cu 50 de ani inainte o carte esenliala despre un om, despre om). Vid inci o dati limpede cd. un om mare nu poate fi imitat. Tot umanismul asta viseazA: sd ofere prototipuri care si fie, intr-un fel sau altul, imitate. Dar e suprema absurditate a pedagogiei. Cdci nici micar intr-o via;i de sfdnt nu e nimic "exemplar", nu e nimic de imitat. DacA nt se realizeazd,
1,3

IVIIITCFJ\'ULCANF,SCU

PoSIBILIT,4TILE FILoSOFIEI CRESTINE

pe cont propriu, origice viald e o nereugiti; o amanare". 1941, 27 februarie. Subsecretar de stat in Minister.ul de Finanle. J1 mai. line la sala Dalles din Bucuregti, in ciclul orgaoizat de ;,Comitetul de iniliativi pentru dezgrop^re cetllilor dacice din munfii Oreqdei", conferinla Ispita dacicti. Alli conferengiari: S. Mehedin1i, Ion Conea, C. Daicoviciu, Dan Botta. 4 octombrie. Ia nagtere ,,Asociaqia pentru cunoagterea gi prornovarea operei 1ui Nae Ionescu,,, al cdrei pregedinte este Octav Onicescu. Mircea Vulcinescu este membru in comitetul de direclie. Sub patronajul acesteia, editeazd impreuni cu C. Noica gi C. Floru patru dintre cursurile Profesorului: Istoria logicii (L)41), Metafizicq I (1.942), Iogica (194D Si Metafizica, II (1.944). L942 Editeazl ,,Izvorye de filosofie. Culegere de studii gi texte". in volumul I va vedea lumiia tiparului studiul siu Douti tipuri defilosofie mediettald. in volumul al Illea, Dimensiunea romdneascd a existenlei (apdrut in L94). 1943, L0 ianuarie. Rosteste la Ateneul Rom2n conferin\a Dime iunea romd.neascd et existentei. 1944, 25 ianuarie. Roste$te la sala Dalles confednga cu tltlul Leon Bloy. 23 august; Demilerea intregului guvern gi arestarea lui Ion Antonescu. Revine la Datoria Publice, in ftinc{ia de director. Lucreazd. la teza de doctorat Problencele economiei ronxAne;ti dupd al doilea rdzboi mondial. '1945, 24 apdlie. Se publicd in ,,Monitorul Oficial", ,,Legea ff. 3'J,2 pentu urmirirea gi sancqionarea celor vinova;i de dezastrul lerii sau de crime de fizboi".
74

1946 Sunt arestati fogtii demnitari ai guvernului Antonescu. Printre ei, gi Mircea Vulcinescu. In aceasti primi deteniie (i8-28 mai 1946) M. Vulcdnescu

'

rea gi de toate grifile - atat de deosebili peste zi gi ca vestiment, gi ca preocupiri, qi ca hrani, qi ca instalare, se aduni - firi deosebire Fi constituie o comunitate". 22 iunie. Se publici in ,,Monitorul Oficial", ,,Legea nr. 455 penttt reglementarea cerceterii 9i judeclrii infracliunilor previzute de Legea nt. 31.2 din 24 aptilie 1.945". august. Este consultat de Ministerul de Finanle in vedelea tratativelor de pace de la Paris. 30 august. Este din nou arestat gi internnifat la

line un jurnal intitulat Jttrnalul de la "Arsenah, din care citim: ,,E-simpli Si duioasi atmosfera de la ruga de seari. In altarul improvizal in capitul coridorului din fa\a uqii de intrare, spre .vorbitor", se adunl tdcugi, unul cdte unul, locuitorii inchisorii, de-a valma. E singurul moment in care la fel cum se intimpli lucruriie in Biserica noastrd Ortodoxi -, oamenii de tot natul, de toati sta-

Vicireqti.
decembrie. Scrie Apdrarea pe care o va rosti 1a procesul celui de-al doilea lot al fogtilor minigtri din guvernul Antonescu, care s-a desfigurat din decembne 1.946 pini in ianuarie 1947 in faga Cu4ii Criminale Bucureqti, secgia a MII-a. Cu aceastd. ocazie, este condaffnat la 8 ani de temnife gi confiscarea Va face recurs. ^vedl. 1947 , 18 august. Se publici in ,,Monitorul Oficial", ,,Legea w. 2)1. de urmirire gi sanclionare a celor vinovati de crime de rdzboi sau impotl'iva picii ori umanitefii".

15

IVNRCEA WLCANESC

POSIBILITATILE FILOSOFIEI CRI$TINE

15 decembrie. incepe rejudecarea procesului ce-

vede pentru intdia oard lumina tiparului Ultimul


cuuAnt.
1984 C. Noica
1991

lui de-al doilea lot al fogtilor minigtri din guvernul Antonescu. 1,948, 15 ianuarie. Mircea Vulcinescu rostegte in faga Cu4ii de Apel din Bucuregti, seclia fX Criminali, timp de patnl ore, Ultitnul cuuAfi. Pedeapsa i se reconfirmi. 7952,28 octombrie. La inchisoarea din Aiud inceteazd din viald in urma contracterii unei pneumonii pe care o cepetase dormind pe cimentul ud, pentru ca un alt delinut bolnav se poatd dormi pe trupul lui. Ca traducetor al lui Rilke, Mircea Vulcinescu transcrisese de multe ori versul: ,,Di fieciruia, Doamne, moartea lui". $i ce altd mo fie Fr-at fi putut dori decit una din iubire pentru aproape ? Cici este scris: ,,Mai mare iubire decdt aceasta nimeni nu are: si-gi puni cineva viala pentru prietenii sii" (Ioan'J.5,13). De aici gi ultimul siu mesaj: ,,Si nu ne rdzbunali !" 1967 Apare in revista ,,Prodromos" de la Paris, ff.6/1,967 9i nr. 8-9/1968 conferinla CreStinul tn lumea moderrui. 1968 Apare in ,,Prodromos", nr. 8-9, martie '1958, articolul lui Eliade Trepte pentru Mircea Vulcdnescu. 1971 Apare Sociologia Militarzs (IV) de Pompiliu Caraioan, in care se pune in eviden;i locul lui M. Vulcdnescu in edificarea sociologiei romdnegti. 1980 Se reediteazd. in ,,Caiete critice", Dimensiurzea romdneascd a existenlei. 1981 Apare lucrarea Atnintid si gAnduri de H.H. Stahl in care autorul povestegte despre campaniile monografice la care a participat M. Vulcdnescu. 1983 Apare la Paris un numir special al revistei ,,Ethos" (4/198D dedicat in intregime lui Vulcinescu; aici

publici in ,,Almanahul literar" O arnintire deEre Mircea Vulcrlnescu. Apar' lucri i!e: Dimensiunea romA?teascd a exi'sten'

ier, ed. F.C.R.; Iogos ;i eros, ed. ,,Paideia". Ed. ,,Huirranitas" tiperegte lucrarea lui $tefan Fay, Sohratbion - sau mdrturie pentru om (amintiri despre M. Vulcinescu). 1992 Apar lucrdrile: Ultimul cuudnt g1 Nae lonescu - aSa cum l-am. cunoscut,la ed. ,,Humanitas". Apare la editufa ,,Eminescu" lucrarea Pentru' o noud sp iritualitat e fil o sofic d (publicisticn). 1995 Apare la editura ,,Eminescu" lucrarea CbiPurt spi' rituale (al doilea volum de publicistici)'

P o s ib tl:it d! ile

filo s ofie i

cre ; t ine I

Introd,ucere

G2nduriie pe care aS vrea si vi le impirtdgesc in asti seari izvorisc din aceeagi serie de preocupiri din care au izvordt reflecEiile fecute, tot aici, acum cdteva sdptdrhdni, de prietenul Virgil Bogdan. Acei care au ascultat conferin;a lui igi amintesc ci Virgil Bogdan incercase sd desprindl perspectivele unei filosofii cregtinegti in lumina prefaceriior petrecute in cimpul filosofic de la sfXrgitul ultimului veac, indeosebi in lumina poziiiilor cXgtigate de aqa-numita filosofie existenliald impottiva pozitivismului, care - reagezdnd .in centrul preocupirilor filosofice descrierea esenEialului experienfei umane din toate domeniilq - deschide posibilitili noi de valorficare filosofici a experienlei creg-

voi spune astd-seatd, voi ceuta si llrgesc cadrul dezbaterii, neocup?ndu-md de sorlii filosofiei crestine$ti intr-o anumiti epoci, ci de problema posibilitiiii, limitelor gi sarcinilor unei filosofii cregtinegti, indiferent de timp gi de loc, incercdnd si iimuresc, mai intdi, daci o asemenea filosofie e posibili gi in ce condilii, apoi, ce legituri pot fi intre ea gi g2ndirea veacului in care se iscl, pentru a sfirgi cu desprinderea misiunilol generale pe care o asemenea filosofie trebuie si gi le asume, firegte, daci o asemenea filosofie este posibild.

tineEti. 1n cele ce

. f. intrebarea dacd e posibili o filosofie creqtini poate si pard de la inceput olioasi. Cum adicd ? Nu gdsim

NIIIICEA VULCANESCU

PoSIBILITATILF FILoSoFIEI cRE$TlNn

toate tratatele de istorie a filosofiei un capitol intitular fi I o s ofi a c r e 5 t i n ri ? Nu gisim, nrai bine zis, sub acest numq doud capitole distincte, unul in cac1rul fikrsofiei antice greco-latine, alnrl ftr cadrul filosofiei medievale apusene - patristica, cel dintdi gi scolastica, cel clin ulmi ? Nu incepe patristica in Rislrit cu Justin Martirul gi Atenagora, urmdnd cu marii alexandrin.i de la Clement la Origen, continuand cu n-nrii dascili capadocieni, Sfinqii Vasile, Grigorie gi Ioan, pentru a trece la Sfantul Grigolie de Nyssa 9i a sfir'gi cu Sfdntul Ioarl Damaschinul ? $i-n Apus nu incepe ea cu Tertulian, continuand cu Lactanliu, Sf2nrul Maxim Miml'isitorul, Ambrozie al Mediolanului, pentru a sfdrgi la Fericitul AuSpstin ? $i a doua epoclt scolastica, numitl astfel pentru cd se desfigura in gcolile ridicate in Apus dupi Carol cel Mare, nu incepe cu Beda gi cu sentinlele lui Petru Lornbardul, continuind cu Anselm din Canterbury, cu Albert cel Mare, Bonaventura, Toma d'Aquino, Duns Scot - doctorul serafic, cloctorul angelic Ai doctul subtil, continudnd in nominalismul occamian Ei-n tomismul lui Roger Bacon, pentru a sfdrgi, in scolastica tdrzie, in cele h'ei mari direclii: tomiste, suareziane Si scotisti, cu Cojetan, Jan al Tomei, Molina gi Suarez ? Dar, chiar in filosofia Renagterii, nu sunt filosofi cregtini un Jacob Bcihme sau un Nicolaus Cusanus ? gi in epoca moclerni, nu e Pascal fiJosof cregtin ? $i - impotriva pdrerii odinioari foarte riispdnditi, dar de la o vreme indreptati - pot fi inlele;i filosofi ca Descartes, ca Malebranche, ca Leibniz in afara g2ndirii cregtine$ti
?

in

vechi, aproape ca 9i cum n-ar fi fost ninic intre ei 9i el. afall^ cle iiziri"ni", ca toate temele mari ale gXndirii c treziene sunt datorate filosofiei creqtine' Cum se face ci un filosof al cdrui proiect este se refaci gtiinla universali igi ia ca obiect al Meditaliilor ,nrtofitirl" rlouedirea existenqei lui Durnnezeu 9i a ,'nemuriiii sufletului", pe care le dovedepte cu argumente ce arnintesc pe ale 1ui Anselm ori pe a1e lui Toma ? Teoria iui a libertagi e tributare discufilor scolastice- despre Har gi libertate, iar tot sistemul lui e atnrnat de un burn.r"r.l, infinit, atotputernic, care creeazd adevdtu,il" .,.t.t" (vezi n. Gilson, L'espft de la pbilosopbie m6diduale, p. 14), pelfect fdcitor al cerului 9i al pim2ntului 9i' atoareliitor; [insu$iri] Pe care Descartes le atribuise numai icleilor clare $i distincte; [toate acesteal sunt, in realitate, temele mari ale gindirii cre$tine'. -.. -Tlzele lui Malebranche: doctrina nedemonstrabilitdlii existenlei lui Dumnezeu unitd cv uedenia lucn'ti' lor in Dumnezeu, carc ptepari idealismul lui Berkeley, qi ocazionalismul lui - care tegaduiette putinla clovedirii oricirei aciiuni tranzitive - prin care anunta atacui lui Hume contra c^uzalitdii - amindoui, risoa.r,ii ot. filosofiei moclerne -, iEi au izvorul in gindiiea Fericitului Augustin (Ibidem, p' 1)'
ci,

Degi protesteazi contra scolasticii - mai rdu ca Descart., -, .l .t., ptotesteazd cd a confundat religia cu filosofia, dimpotrive, ci [cea din urmil n-a fost desnrl de creg-

Iati trei filosofi ,,m!ionali$ti".


che qi Leibniz.

ca Descartes, Malebran-

tini. Etoarea lui Toma, dupi el, e ca a urmat un pig2n' pe Aristotel, Si pe nenorocitul lui de comentator, Averioes, in loc sd urmeze tradi{a augustiniani' Ca o filosofie pdgind ca a lui Aristotel si acorde

Gilson observi, cu drept cuvint, impotriva lui Hamelin, ca.re scrisese despre Descartes cA ,Jine dupi cei
22

lumii o subzistenlt, indePendenle 9i eficacitate se poa-i" i"1"t.g.. Dar nu de la o filosofie crestini' Cici a fi .-a . crea 9i $eali^ e operalie specifici a Dumne-

"ouA

23

IVIIRCEA VULC.A.NESCU

POSIBILIT,4TILE FILoSoFIEI CIIEST]NE

zeirii. Tona ar fi trebuir deci si nege qi esentele qi formele substan;iale, si atribuie lui Dumnezeu toate eficacitatea gi originea cunoaqterii adevirate (Ibidem, p. 16'). Daci nu este aci pretenlie de filosof crestin, unde ar nui fi ? Dar din sistemul lui Leibniz ce-ar rimdne daci i s-ar inlitura elementele cregtine ? N-ar rimXne nici problema lui fundamentali,, a originii radicale a lucrurilor gi a creatriei lumii de un Dumnezeu perfect gi liber. Cu Fiinla perfecti 9i providenti incepe disiursul sdu de metafizicd gi sfirgegte cu invocarea directi a lui Hristos. ,,Filosofii vechi au cunoscut prea pulin aceste adevdruri de seamd, Iisus Hristos singur le-a exprimat Dumnezeie$te de bine gi intr-un fel aqa clar 9i familiar, cd le-au putut pricepe spir-itele cele mai necioplite. De aceea Euangbelia lui a schimbat fala lucruriior omene$ti" (Ibidem, p. 1.7). Iar in zilele noastre, filosofi apuseni ca neotomistul Jacques Maritain, augustinianul Maudce Blondel sau chiar filosofi mai liberi ca Jacques Chevalier, le Roy, o vreme Scheler, sau risiriteni ca: Soloviov, Berdiaev, Mgeslavgev, Florenski, Axacord, Nae lonescu, nu sunt oare filosofi creStini ? Nu ajunge aceaste simpli enumerare pentru a convinge pe oricine ci existe o filosofie cre$rine ? De ce atunci te intrebi de posibilitatea unui lucru, cind poti siJ dovedeqti de-a dreptul fiinlAnd a$^ cum dovedeau unii migcarea eleaqilor, care pretindeau ci-i dovedesc irnposibilitatea... umblind ? 'In]cebarea are un rost, in primul r2nd, pentru ci nu e tot una filosoful crestin cu filosofia cre;tind. Intrebarea are apoi un al doilea rost pentru cI - degi nimeni nu ignori lucrurile pe care le-am spus - totugi
24

dezbareree se poart.i de veacuri 5i s-a purrat iaq nu rlai de nrult decit la uliimul congres de filosofie, dn 7937, asupra acestei probleme, unii, in cap cu Brunschvieg ralionalistul - conte$and oriqice sens admisibil acestei expresii, al1ii ciutind - in cap cu Giison - si-i dovedeasce existenla, dacl nu gi posibilitatea. intr-adevdr, dacl filosofia este incercarea de a limuri

lucrudle pe temeiuri strict ralionale, adici efortul de a dezlega, cu ajutorul cugetului omenesc, intrebilile ultime despre ridtrcina tuturor lucrurilor, originea gi rostul lor, qi daci cregtinisrnul este religia destiinuiti a Durnnezeului atotputelnic Ai atoateficitoq intrupat qi rdstignit pentru mXntuirea noastri, care, prin moartea lui, a cdlcat moartea gi pe diavol l-a surpat, se iscd, cu privire la filosofii cregtini, aprigi nedumerire. Dacd gdnditorul cregtin va pretinde - cum se intdmpli, bunioari, cu tomi$tii - cd incercarea lui de a ldrnuri lucrurile se intemeiazi exclusiv pe euiclen1a rayionald, eI risci si i se faci impotrivire - cum s-a qi fdcut tomigtilol de citre augustinieni -, pe cuv2nt ci filosofia lui este, la urma urmelor, o filosofie pdg2neasci, adici o filosofie in care se poate face abstracgie de actiunea directa a lui pumnezeu, totul subzistind, nu direct prin voinla lui, ci prin cauze secunde, care, chiar dacd nu sunt stitatoare de ele insele, subzistd in ele insele qi formeazd un uniuers, adicl o totalitate distincti
cle Dumnezeire.

Filosofia lui va risca si fie calificatd necregtind. Dacd, dimpotrivi, gXnditorul ci'eqtin va pretinde - cum se lntimpli bunioari cu scotigtii - cd lirnurirjle privitoare la firea lucrurilor nu se ?ntemeiazd pe nici o eviden;d ralionali, ci numai pe decretele dumnezeiegti Fi pe voinla divind, spunind, de pildn, ce nimic nu e bine gi nimic nu e riu decit pentru ci aqa a hotdlit Dumnezeu: de pildd
25

IVIIRCEA

W\ANESCU

poslntLITATILF: FtLosoFIEt cRt5t

t\t

pirerca ce faptul de a ucide nu e riu decXt fiindc-o oprepte porunca a gasea; dar nu fiindcd are un sens riu ir sine, care si poati rezista chiar voinlei lui Dumnezeu.; sau daci spui in genere cd lumea n-are nici ufi inleles in afatd de Dumnezeu gi ci ragiunea nu poate qti nimic in afari de revelaliile credinlei, clutind asfel sd tragi concluzii filosofice din premise dob2ndite prin credinqi - ginditorul cre$tin risci sd i se facl contestate c^lltate de filosof. Impasul este vizibil gi limpede. Filosofia fiind ceea ce este, 9i cregtinismul fiind ceea ce e - cineva nu poate fi gi cregtin gi filosof totdeodati. Daci e cregtin, nu poate fi filosof, gi dace e filosof, nu poate fi cregtin. Ce si credem ? Filosofia, doamnelor qi domnilor, este o indeletn! cire omeneasci. Ea izwordgte din nedumerire gi din ?ndoiali 9i tinde si duci pe om la un echilibru sufletesc cu lumea inconjurdtoare, la o impicare a lui in viaqa de aci, la inlelepciune. Cregtinismul e o religie dumnezeiasci. Ea trece peste om aripa m2ntuirii prin Hristosul spanzurat pe Cruce, prin Dumnezeu restignit, piatrd de sminteali pentru inlelepciunea grecului gi a iudeului Si, odare ce omul s-a ndscut din nou, implcarea lui cu sine gi cu lumea de aci nu mai e posibili in planul propriu al acesteia. Credinla lui e sabie careJ despicd-n doud gi inima lui rdm2ne nelinigtiti p2ni ce se va linigti intru Domnul. Inquieturn fest] cor nostrunx, donec requiescntt in td, spune Fericitul Augustin. $i Pascal comenteazi: ,,Iisus trage sI moari, pi:nd ia sfirgitul veacurilor, nu trebuie si dormim in aceasti vreme". Astfel formulati, opozili^ filosofie-cregtinism nu este noui. O glsim in Epistolele Sfantului Apostol Pavel, c2nd vorbegte de Hristos, piatrd de poticnire.
26

$i cum o vom gesi mai tarziu, in Apus, la Petle Damiani, indnrjit impotriva dialecticii sterile, neajutitoare mantuirii, o gdsim in Risdrit in Condacele Acatistului Bu nei-Vestiri cand striga psaltul cetre Maica Preaculati. plrml'ea Fecioari:
Pe ritorii cei fad. de glas

ii vedem

a tt

"u X?t,iu'rrr,ron

Ce nu se plicep a spune, cum gi Fecioari ai rdmas

rar noi de asemenea-n taini miunlndujiiTl'nH:t' Bucure-rc, ceea ce ai impreunat lucruri ce nu pot sta impreuna. Bucure-te, cd au ?nnebunit intrebdtorii cei ageri, Bucura-b, ce nici unuia n-ai ardtal cum a fost.

Voi lua, in meditaliile mele, ca punct de plecare, atitudinea acestui text, pentru cd ea. constituie un document cat se poate de limpede al atitudinii potrivnice filosofiei spre a limuri: a) pe de o parte, daci gi in ce misuri poate fi cregtin cel ce filosofeazi gi; b) pe de altl p^fte, dacd, poate fi socotit filosof acel care glndegte cre$tine9te.
Poate

fi

creStin

filosoful

in privinla celei dintii ihtreberi trebuie spus, de la inceput, ce existe doui orientiri, aparent deosebite, in gdndirea creqtini. Cel pufn doui orientiri aparent deosebite: augl4stinisnul scotist $i tomKmr.r/ pot fi infitisate ca pfototipurile acestor orientdri.
Scotismul. Una din aceste pozifii e apropiatd de psaltului de care am vorbit.
a

jr{rRcF-A.

wtcANEscu

posrBrLrrATrLE FtLosoFIEl CRESTINE

Ea pupe inteligenla creard in situalia cle nu putea hotiri nimic in privinga lucrurilor credinlei. Penrru cI nu existi evidenld ragionald deosebiti de adevirul dezvlluit prin credinli. Nu existi cercetare a . adevirului independenti de revelatie. Nu existd filosofie care si nu fie teologie. Dumnezeu strilucegte in aga fel in crea;ie, incXt totul se tine prin el, totul te referd, te duce la el. Daci iricerci si faci abstractie de el mdcar o clipi, totul se risipeqte in absurditate qi nefiinqd. Dumnezeu nu e nuinai creatof, daf e gi singurul actor pe scena lumii. Tot ce se petrece in veac e semnul trecerii cohortelor lui Dumne2eu. La limiti, slava e toatd a lui, mintuirea noasri va fi doar opera lui. Efortul nostru n-are eficacitate. Rinduiala fbii nu e dec2t obicei gi aparcnld,. Unde voiegte Dumnezeu, se biruiegte rdnduiala firii ! Omul nu are alt indreptar decnt credin;a. lmpotriva ei nu line nici o evidenlI, nici o idee nu are consisten1i imporiva lui. Accentudnd atotputernicia, ace std pozitie lasd in umbri inteligenga divinl gi intregul efort utran. Afi recunoscut, cred, intr-o imagine forgatl dinadins, simburele spiritual al poziliei augustiniene, asa cum se desfigoard in filosofia apuseand, de la Duns Scott la Luther sau la jansenigti;' depigind expresia proprie a gdndirii lui Augustin, dar evideniiind grosolan tendinlele ei latente. Ce reprogeazl o atare pozitie filosofiei ? Pur gi simplu ci existe. Orice incercare de filosofare, in locul rugaciunii Fi admiririi, opregte fiptura pdgdnegte asupra ei insegi qi o indepdrte ze de Dumnezeu.
28

indepiltalea cle Dumnezeu, mdcar prin abstraclie, inchipuirea ci lumea ar plltea avea sens gi subzistenld proprie alungi pe filosof din cdmpul triirii cregtine... E clrept ci filosoful cre$tin se rdzl:und t O atare viziune a lumii, in care lumea apale indistinct contopiti in divinitate, in care nu se di lumii o conslstenld proprie,' ci numai uri caracter de miraj al Dumnezeirii, apare filosofului ca fiind in primejdie de a pierde substanla religioasd mai mult decdt prin distrucfie. Prirnefdia ia - in aceastd imprejurare - numele de panteism. identificind lumea cu Dumnezeu, pe planul strict filosofic, pozilia risci si-i rdpeasci Transcendenta, sil confunde cu lunrea 5i - la urma urmelor, cu Spinoza - sd-l suprime afirmdndul. impinsi la ultima ei exlrcmitate, supraordonarea credin;ei asupra cunoagterii ridici momentul voluntar cu totul asupra celui intelectual 9i impinge mordla sd ia locul metafizicii. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune ce Immanuel Kant, cu rdsturnarea celor doui critici, nu face decXt sd flage ultimele consecinle ale augustinismului. Augustinismului, dar nu ale lui Augustin. Teza lui Harnak, dupd care creqtinismul; ca religie, nu are in el nimic contemplativ, ci numai practic, decurge de-a dreptul din aceaste perspective.
Tomismul. De aceea, din toate timpurile, alituri de filosofia cregtini, care-9i ffage ridicinile in Platon gi-n trdirea religioasl, se desfigoari o a doua tendinld care-gi are riddcinile in g2ndirea lui Aristotel. Aci - peisajul sufletesc se schimbd. Mintea omeneasca se preocupe si lase lumii. realitatea distinctd. Filosoful distinge tiios intre lurnina fireascd a minlii 9i
,o

MIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FlLosoFIEl CRE$TINE

reuelalia suprafireascd.. Obiectul filosofiei se desparte de al teologiei naturale qi al teologiei naturale - la care mintea ajunge prin propriul ei efort - se desparte de al teologiei revelale. Aci, omul are acces prin credingi, adicd un acces orb. Lumea - lucrarea lui Dumnezeu - subzisti in ea insigi prin cauze qi esenfe proprii. inci un pas 9i va subzista prin sine insdqi in deism qi de la sine in ateism ! Intre ea gi Dumnezeu - nici o comunl misurd, nici o echivocitate. Cele doui lumi, fireascd gi suprafireascd, se unesc numai in Unirea ipostatici a Cuvintului divin qi in lucrarea lui mdntuitoare. Nici o topire de planuri. Este - cum s-a spus - Cosmosul lui Aristotel peste care s-a suprapus Dumnezeul
cre$tin. Iatd, in tendinlele sale mari, zvgravild cealalti orientafe. Nu e nevoie sI repet de ce aceasti orientare primeqte din partea celei dintXi numele de ,,piLgdnd" 9i de ce e invinuiti de alunecarea spre ateism a vremurilof care au urmat triumfului ei.

Nu e mai pulin adevirat ci avem de-a face cu doud tipud de atitudini, polar opuse una aheia, gi datoria noastrA e sd limurim Paradoxul.

Solulia. Mintuirea creqtine nu e sdini de planul cunoaqterii, cum crede Harnak. $i impingerea la absurd a augustinismului cuprinde o falsificare a creqtinismului' Cu toate cd omul nu va fi iudecat dupl fap:rul cd' a sputs: Doamne, Doamne, ci' pentru cd a fdcut uoia Tad:upd pabarul cu apd dat sdracutdtui din cer, ^dicd, lui, touqi, uiala uecinicd aceasta lnsearnnd: a cunoa$te Pe Dunxnezeu TatdI, qi pe Fiul, Iisus Hristos. Cunoa$terea este deci linta eforturilor noastre inffu
sfinlenie ? Este insd aceasta cunoa$tere filosoficd ? Nu. Pentru ctr iafigi este scris: Cdci cunoastem din parte. Iar atunci uom cunoatte faTd cdtre faqd. Trebuie deci deosebit intre infelegerea filosofici a lucrurilor, care pomegte de la lucrurile fragmentare (din parte) 9i cunoa9terea fala cdtre fali (vederea intuitive a lui Dumnezeu), care ne este fdgdduitd. Cunoagterea din parte este cunoaqtere: dar, fiind din parte, este prin firea ei inadecuatd obiectului spre care tinde. Ea numai il tinteqte, ridicnndu-se cu greu din concluzie in concluzie, prin legiturile nevizute, dar de fier, ale implica$ilor. Filosoful este deci sortit si alerge dupd elementele impregtiate in creafie; dupi analoguri, pentru a reconstitui chipul lui Dumnezeu aci, ,,ca prin oglindi, in ghicitutd", fdrd a-l putea intui de-a dreptul. Dacd. acest efort este pregul, deseori nepldtit, al unei viegi, trebuie si socotim ci omul este sortit sd fimdnd in afara oricdrei legdturi a intelectului cu cele divine ?
31

{
I

{ I
j

Prima orientare e a Pdrinlilor greci, a lui Augustin, a lui Bonaventura. A doua e a lui Toma d'Aquino. Trebuie si recunosc cd am fo\at opozilia celor doud atitudini. Am ficut-o dinadins, pentru a face simliti diferenla. Realitatea filosofiei creqtine9ti apropie cele doui tendinge mai mult decdt se crede. Daci nu existd forme substanliale in augustinismul clasic, lumea e totuqi ienthizatd de inteligenla divind. Iar daci, Toma d'Aquino e filosof, nu govdie sd socoteasci toate stredania mintii mai pulin c paia, fap de sfinlenie.
3o

I
I

l l

MIRCEA WLCANESCU

posrDrLIT.4TrLE

FrlosoFrEl

CRE$T]NE

Nu. Ornul are, pentru aceasla, o virtute mult mai modesti, pentru ce nu cere temeiuri, o umili roabd dispreluiti a inteligenlei, care e credinTa. Adeziunea intunecati, firi evidenli, a sufletului, lipirea de cineva, printr-un fel de elan interior, printr-o depigire gi o levirsare a lui sfioasi asupra obiectului, printr-o exaltare, o inflicirare iscati mai mult din iubire fdrA temei decdt printr-o intemeiere conqtiend. Scula aceasta este desigur, prin firea ei, inferioard inteligengei. Ea nu pitrunde , nt dd acea libertate celui ce o are, pe care o dd cunoas,terea istovitoare a unui lucru; ea ascultd, ea veste$te. Aceasti sculi insl std la indem2na omului pentru a veni spre Dumnezeu ,,Cred Doamne, ajute necredinlei
mele !". gi rdspunsul e: ,,Nu m-ai cduta, dacd nu m-ai fi gisit !"4. Prin faptul insi c5, aceastd. credinp, degi inferioari dupi firea ei - cunoastetii filosofice, ingiduie omului o prizd - oarbi, e drept - dar nu mai pulin o pdzd directi asupra realitilii pe care nintea n-o poate pfinde decdt prin oglindn, in ghiciturd, ea devine un instrument de mare pre!. Mai de pre1, prin realitatea pe care ne-o dezvdluie, dec2t cunoagtetea, care nu ne-o poate

A;a ci s-ar putea infdliga - prinrr-o pilcli - legdtum dintre gtiinli gi credinld. $i e 9i drept sd fie aga, pentu cd, clacA ar fi sd a$tep1i ca numai filosofii [sA izbuteasce] - cei care prin efortul cugetirii ajung si regiseascd chipul lui Dumnezeu prin oglindi - cum am mai putea naddjdui ca se va goli iadul? lngelegem acum de ce sunt posibile in filosofia cregtind doua atitudini, aparente, in privinla filosofiei. $i ce inseamnl bucuria psaltului cA au innebunit intrebdtorii ageri gi cI niminui nu i s-a aretat cum a fost ? in;elegem insi qi.de ce rim2ne loc ai pentru filosofie. Daci psaltul se bucuri de nebunia intrebitorilor ageli, este pentru cd credinciosul are,.pdn credinli, rispuns la toate intreberile pe care i le-ar putea pune filosofia, fird si aibi nevoie si filosofeze Si penuu cd - cledinfa lui fiind un fapt, nu un concEpt - ea nu poate fi anulati, in planul ei, de contradicliile rafionale. Acesta gi nu altul este sensul tluil Credo, quia absurduni qi suntem acum in misurd a-l infelege.
lie insi orice nddejde de-a cu^fkm quaerens intelect# sau acel noagte ? Este celilalt fides credo ut intelligantl o zdddrnicie?
aceastd

inlituli

dezvilui. in locul ochilor deschiqi gi a m2inii care se lovegte de oglindi, ,sunt acum ochii ?nchigi; dar mina intilnegte mana. Se inlelege ci credinqa - roabi care ajunge - dobXndegte mai mare pre! - din cauza lucrudlor la cale ajunge - decnt stepana lintuite de neputinle. intre o cheie simpli, care deschide o comoari de pre!, qi un mecanism complicat de orlogerie, care deschide o cutie goali, nu-ncape indoiali ci mecanismul e in sine mai de prel; dar nu incape iardgi indoiald cI toji au si prefere cheia.
32

Nicidecum. Pentru ci faptul de a crede nu inlituri curiozitatea de a gti. Credinla, comunicXnd sufletului sitllaiia obiectului, ca qi cum l-ar cunoagte, stimuleazi, pe cle o parte, tendinla cltre cunoa$terea insipi; deschide, pe de altd parte, perspective inlelegerii, pe care nu le avea fdrd credinld. Cei care cunosc rolul fecund pe care-l au ipotezele in gtiingi gtiu cA orice lucru pe care-| crezi te ajutd se presupui alte lucruri gi, din judecati in judecati, te aduce se verifici prezenla principiului ordonator cu' prins in prejudecati.
33

MIIICF-{ W]LCANESCU

posrBrl-rr,4.TrlE FrlosoFrEr CRE$TINE

Ceva de acelagi fel se petrece cu cel care.crede. El nu inceteazd de a g2ndi. Ci, dimpotrivd, g2ndirea 1ui e fecundatd de faptul ci crede. Daci sunt caztri in care credinla stinge duhul iscodirii sterpe, nu se poate spune ci ea nu transfigureazd in acelagi timp gi dd sens nou intregii existenle. ,,O serie intreagd de lucruri - spune Tolstoi in istoria conversiunii lui - care nu existau pentru mine mai inainte au inceput deodati si existe. O serie de lucruri care erau la dreapta le giseam la stdnga mea gi-mi cereau si limuresc aceaste impreiurare". Ceea ce trebuie relinut este ce, pentru cregtini, filosofia nu e unealti de mdntuire, ci poate fi sau agonie, sau cXntec de slavS; dupd cum cres,tinul e din cei care cautd gem2nd sau din cei care se bucurd de dezttdlutteEste

filosofia cre$tind filosofie

Ce e de rispuns acum celor ce afirmi, din cealaltd parte, cd filosgfia cregtinului nu este filosofie, in mlsura in care aceaste filosofie recurge 1a adevirurile credingei pentru ldmurirea nedumeririlor g2nduiui ? Rdspunsui aci va izvori din inlelegerea exactd a naturii gi a funcliei indeletnicirii filosofice. Si poinim deci intru intimpinarea acestor filosofi necredinciogi, cu o defini$e a filosofiei imprumutatd lor ingile. Nu deci de la definilia dupd care filosofia este cunoa$tere raion ld - prin principii -, ci de la definilia ci filosofia este efort de unificare totali a . spenceriand, cunogtinlelor, spre deosebire de 9tiin1d, care nu e decdt ?ncercare de unificare parlald a unei singure categorii de fapte.
34

sinteza primitivi. Adevirurile gtiinlifice sunt deci relatiaela un anumit material, obiective qi sumabile. Din faptul cd filosofia este o incercare de unificare totald, ea nu poate avea aceleaqi caractere. Mai intdi, totaliratea pe care o poate suma nu e o rcalitate transpersonali, ci e legatd de cuprinsul cunogtinlelor unei personalitlli. Ea e, prin natura ei, filosofia cuiva, aga cum gtiinla este Stiinta anumitor obiecte. De aceea gi zicem: zoologie sau mineralogie. Dar zicem: filo-sofie augustiniana sau tomistd. ln misura in care e legatd de acest cuprins, personalitatea'fiind o realitate vie, in continui demoltare, filosofia nu poate unifica o totalitate inchisi. rJnificarea ei nu este decit o ueleitate, legatd de cuprinsul experienlei triite de aceasti personalitate. Mai e insd o deosebire. in misura in care filosofia este a unei personalitili, mai intervine o a doua stratificare. Nu toate faptele care constituie conlinutul unei experienge personale au aceeagi importanqi. Nu toate stau pe acelaqi plan de interes.
35

Pornind de la aceasti definilie a filosnfilor pozitivigti, ce trebuie si observim in legituri cu natura qi destinele filosofiei ? Daci gtiinga este unificarea pa$iald unei singure ^ categorii de fapte, de aci rezulti doud consecinle. Prima, faptele de unificat, putand fi alese, gntparea gi unificarea lor este susceptibile de obiectiuizare; la doual, fiindci doi sau mai mulg oameni se pot inlelege asupfa acestei alegeri. Dacd, pe deasupra, se ingeleg gi asupra punctelor de vedere, se vede ce ei pot aiunge ugor sd se inpleagi gi asupra afitmaliilor. Iar dacd o divergenlS se nagte intre ei, dupi ce au convenit asupra criteriilor, este numai pentru ci unul din ei a cuprins un fapt in plus, care nu se incadra in

]\'IIIICEA VULCANESCU

posturLrrATILE FrtosoFtEl cttESTlNE

inlelege de aceea cI si incercarer <le unificare ralionali a cunogtinlelor nu le va pune pe toate pe un acelagi plan. Existd, in acest sens, experienle priuilegiate,ln sttuctura sistemelor filosofice celor mai ralionaliste. Nu numai pentru plefacerea gindurilor pascaliene are insemndtate ,,minuned sfdntului spin" sau un accident de trisuri. Filosofia lui Descartes nu izvoriqte oare dintr-un vis avnt la 1-9 ani? Pierderea unei fiinle drzgi, contemplarea ciderii unui mir nu sunt, pentru Auguste Comte sau pentru Newton, motorul emofional care dezlinpie duhul iscoditor, girul acela de intrebiri, care nasc din intrebiri, care caracterizeaztr fllosoful?
Se

Daci lucrurile stau astfel, atunci inlelegem cle ce in orice filosofie - ceea ce interese aza in afan confinutului de cuno$tinte de unificat - care se poate porivi de la un filosof la altul, daci triiesc in acela9i timp $i au aceleagi preocupiri, pentru inlelegerea structurii sistemului gi a intenliiior 1ui - este structtffa acestor experienle priuilegi.ate, cdtor prezentd in suflet dezlin^ [uie filosofarea. Daci acest lucru e adevirat, cum am putea dgidui c5. rcalltatea triirii creEtine poate fi indiferenti structurii cugetitorului cregtin, nu numai in alegerea temelor de reflec1ie, dar mai ales in felul in care va incerca si
potliveasce lucrurile ? Un om care crede in Dumnezeul intrupat nu poate incerca si unifice totalul lucrurilor din clmpul tldirii sale decdt integr2nd gi acest fapt intre toate celelalte 9i ddnclu-i, in ansamblul arhitecturii gdndului, locul pe care i-l impune importanfa faptului in experienla liunricA.
35

Dacd, deci, adversarii care pretincl cd filosofia, in misura in care incearci si tind seama de cuprinsul unei experienle iraiionale, in sinteza ra\ior::'ld a cuno$tinqelor, nu este filosofie ar avea dreptate, atunci ar tr-ebui si scoati din filosofie gi pe Descartes, 9i pe Kant, odatd cu Toma d'Aquino gi cu Felicitul Augustin gi, in acest caz, nu vedem ce ar mai rimdne din clmpul filosofiei. Suntem astfel silili si recunoagtem ci oliqice filosofie - intrucdt e filosofie autentici - primegte gi pornegte de la elementele iralionale, pe care caute si le integreze. Mai mult decit atat, orice filosofie, in m)sura in care este integrare, porne$te de la constatarea divergenlei, incompatibilitefii gi contradicgiei aparente a elementelor real triite, intr-o aceeagi experienld. in misura in care filosofia este incercale de ralionaIizate, ea trebuie si porneascd de la diversitatea ta\ionald pe care caule s-o ordoneze. Nu vedem de ce filosofia cregtini ar face, in aceastd privinli, o exceptie.

Impotriva tbnului acestuia trebuie rdspuns

clar.

Orice filosofie, intrucdt este filosofie, include toate elementele care intre in c2mpul unei conqtiinle personale. Este deci suficient ca un ginditor si acorde interes unor realitdli de un anumit ordin, pentru ca inglobarea lor in sistem si fie o condilie a reu$itei efortului filosofic. Filosoful poate reugi sau nu si-mpace Euangbelia cu Aristotel sau cu Platon. Ce nu se poate e si nu incerce acest luclu. Natum acestui efort nu e desigur religioasd, ci curat filosoficd, pentru ci omul poate trdi religios fdrd nevoia unei sinteze raliondle a experienlei gi nu totdeauna etecul sintezei raqionale atJage compromiterea conlinutului treit, cand originea lui nu e la:tional5Filosofia cregtine nu e deci tot una cu dogma. $i aci trebuie risipiti o stdruitoare confuzie.
37

NIIRCFA VULC,{NESCU

poslLllLIT,4.TILE FILoSoFIEI CRE$TINE

Dogma - regula fidei - nu este o realitate filosofici ;i ralionali, pentm ci nu e o realitate. ginclitd. Sub acest tapot't, erezia e mai ralionald ca dogma, pentru ci la originea ei ste un efort de sistematizare rationald, care nu reuSeqte decit cu prelul sacrificirii unei pirgi din adevdr. Dogma este o afilmalie a credinlei, o mdfturisire a Llnui continut revelat -gi de cele mai multe ori restabilirea - ration lA sau nu, este indiferent - a unui adevir religios, in care raliunea introduce contradicfia. Contradiclia pune in cizd fllosofia. Nu poate atinge insi conlinutul revelat. Afirrnalia cd Dumnezeu e unul qi felele sunt trei nu iqi are izvorul in speculalii asupra substanlei, ci in fapul m5;ratrisirii lui Petru: ,,Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu !" qi in rispunsul lui Hristos: ,,Ferice de tine, Petle, cd Duhul lui Dumnezeu a griit in tine. Iar Eu i1i spun ci tu esti Petru $i pe ace sta pia'u:d voi zidi Biserica mea"."

GXndirea poate folosi discriminirile gdndirii greceqti, spre a limuri aceaste afirma[ie. Dar dacd nu ar reugi, afirmalia nu trebuie mai pulin men[inute, fiindce ea exprimd un fapt, cu care ne mirturisim solidari, mdrturisirea lui Petru; iar nu concluzia unei atgumen-

ti.ri.
Filosofta ;i gAndirea ueacului
Care poate fi relagia filosofiei cre$tine cu restul gdndirii veacului e acum ugor de ingeles. Veacul intrd ln discu$e, in gindirea filosofici creqti-

ni, in doui feluri. O dati, in chip material, prin problemele lui, cuprinse 38

in experienla vie a filosofului creqtin 9i prin piedicile

pe care le opun aceste experienle unificirii cogniti\"e, contopirii naterialului trait cu experienla creqtine. In acest sens, veacul poate insemna tinp: adiciL, particularitatea datorate atmosferei spirituale a momentului istoric, 9i poate insemna spaliu: p fiicnlaritate etnici. in acest sens, g2ndirea religioasi poate fi stimuhti de un rizboi sau de un cutremur, poate fi clominatd de predileclie pentru probleme de metafizici sau de morali. A doua oard, veacul poate inaa formalin stnrctura filosofiei, prin faptul ci sistemele de g2ndire realizale gata pot oferi elemente, limbaj pentru exprimarea anumitor realitdli ale experienlei creqtine. Astfel, toati scolastica tarzie nu este decit o vasti incercare de aplicare a distincliei aristotelice dintre esen1a gi existenla, dintre firea qi fiinla unui lucru, pentru a intemeia ralional distincliile ficute de credinlI in sdnul Treimii, al firii qi lucririi lui Hristos, al. Harului 9i libertdlii omenegti etc. Ce ficeau aci filosofii cregtini ? Se giseau in fala unui continut de creclinli gi se trudeau sdl formuleze adecvat, cu aiutorul conceptelor fdcute de metafizica greacA. Nu altceva ficeau, acum cdleva zeci de ani, apologelii mai noi ai cregtinismului cincl ?ncercau si retraducd conlinutul triirii cregtine in termenii unei metafizici vitaliste. Nu altceva ficea, in secolul al XVII-lea, Malebranche cincl folosea, in acelagi scop, instrumentalia conceptuali a cartezianismului. Nu reuqita sau egecul incercdrii ne intereseazi aci, dar procedeul intrebuinqat. Pentru ci el dezviluie cum colaboreazd cu veacul gdndirea cregtini. Cine ar putea tdg;dui ce de pe urma acestui efort conceptele aristotelice n-au fost rafinate qi addncite, ci
39

I,IIRCFI VULCANESCU

poslBILlTATrLE FrlosoFrEr CRESTINe

vitali5mul sau mecanicismul caftezian n-au dobdndit sensuri noi, neblnuite ? Nu iqcape indoiali deci ci - sub acest raport - efortul comun, int2lnirea in glndul filosofului a cre$tinismului cu problemele veacului nu a fost ceva fecund.
Misiune a fi
los ofiei
c

re; tine

Ne rdmAne se spunem citeva cuvinte asupra intrebirii: ce misiune are de indeplinit filosofia in cregtinism ? Ni se pare ci doud sunt misiunile ei principale: 1) O misiune apologetici. Misiunea de legituri intre cei ce cauta gi cei care au gesit. Sub acest raport, misiunea filosofiei este si. coboare sensul experienjei cregtine in sfera experienlei umane pure gi simple, pentru a. face pe om si descopere, in sine, ceea ce e mai ad2nc decit sine. Primejdia oricdrei apologetici de acest tip ? Este imanentismul. Adici confundarea cregtinismului cu ceea ce se realizeazd din el in planul vielii fiecdruia. 2) O misiune filosofici propriu-zisI. Aci, gAndirea cregdha e pornite in marea aventure. Misiunea ei conste in a proiecta asupra lumii in curs de a se face vedenia adevirurilor cregtine, pentru a alege ce poate asimila Ei ce trebuie si refuze. E aci o misiune de judecatd plind de ispite 9i primejdii. Canonica acestei lupte a filosofului cregtin line insa, de aste datd, mai. putin de dogmi, cXt de rizboiul nevazut. Misiunea ei consta in a primi frontal contactul cu filosofia vremii, a-i decanta temele, a addnci substratul diferitelor pozitli, a reduce pe cele care isci niluciri qi

E, cu alte cuvinte, misiunea lnsigi pe care au indeplinit-o, la vremea lor, tocmai cei pe care, in inqirarea de la inceputul acestei convorbiri, ii arltarn a implini, in manualele de istoria filosofiei, locul destinat filosofiei creEtine. Ceea ce nu trebuie insa uitat este ci, daci au izbutit se o ?mplineasc;, este numai pentru ci gdndirea lor nu era numai gdnd, nu era mai ales gind, ci faptde cregtineasci - mirturie. Nu ne amintim oare cd ceea ce a fdcut scandalul filosofiei moderne, argunentul lui Anselm, care e inci pentru mulfi o piatri de poticnire, nu a fost niciodati un argument, ci o rugiciune ?

zeitigi false gi a boteza ideile veacului, pe care le poate readuce in matca cea mare a treirii creqtinegti.
40

PoSIBILIT,4TILE FTLoSoFIEI CRESTINE

Gilndire a re llgioas d c ontirnp orandl

Doamnelor gi Domnilor,

Timpul scurt de care dispunem spre a infiliga un subiect de proportiile celui care ne revine ne silegte sI nu putem arunca mai mult decit o privire fugari asupra subiectului. Ne propunem, cu alte cuvinte, si infigigim mai curind o panorarnd a gdndtii religioase in lumea contimporanr, declt sd incercim o adincire a problemelor care se pun. Vom ceuta totugi sA infeligem, cat mai articulat, principalele tendinle gi direclii in care se indreaptd filosofia contimporane a religiei, a;a ca sd, tim2ne1i cel pufin cu o impresie a obiectivelor pe care qi le propune, a curentelor ei principale gi a dificultdlilor pe care le-a invins. Am sd vi cer oarecare indulgenli. Filosofia igi are insi un vocabular al ei gi anumite exigenle problematice pe care nu le poli inlitura, odcdt ai incerca si prezinli lucrurile de simplu.
1

. Scuftd retrospectiud

'z

Dacd un filosof care a-nchis ochii la sf2rgitul veacu-

lui trecut s-ar degtepta dintr-o dati irt 1,934 9i ar ciuta si-gi dea seama, prin comparalie, de starea problemei religioase in cadrul filosofiei, ar rdmine uimit de risturnarea completd a situaliei acestei discipline, de la
un moment la altul.

Suntem in 1884, in plin deceniu al evolulionisnului. Stiinta e pretutindeni victorioase. in fizicd, determinismul mecanicist e pe punctul sI piuundd in explica;ia fenomenelor interatomice. in biologie, evoiulionisrnul spencerian intregegte gi impaci, intr-o vastd sintezd, lamarckismul cu darwinismul, ereditatea cu adaptarea la mediu, transformarea speciilor cu progresul indefinit. in psibologie, mecanicisn-rul asocialionist deline cheia de boltd a explicaliilor. Totul nr,r e declt asocialie de idei, combinagie de celule3. in sociologie, organicismul social limulegte societatea ca un vast conglomerat de celule elementare. in politicri, democfalia, pretutindeni victorioasi, igi constituie baze qtiinlifice gi figiduiegte omenirii o epocd de fericire, intemeiati pe o dezvoltare tehnici uriagi, meniti sd alunge mizeria gi si asigure omului bunzistarea materialiO noui morald, a solidaritiqii ulnxne. ameninti si ia locr:l vechii morale cregtine... Filosofia religiei e in crizd. Liberat de grifa publicirii Capitaluluihi Marx, Friedrich Engels prepari lucrarea lui asupra lui Feuerbach. in fala indriznelilor raqiunii incununate de succes, ?n faqa cregterii increderii omului in sine, avertismentele de modestie ale religiei se ascund ruginate in sufletele scepticilor intdrzi4li din alte generafii. Omul s-a degurubat de la locul lui din cosmos qi aspird la beatificarea lui insuqi. Ca si scape, religia e nevoit; sd pirdseasci terenul speculativ, tetenul adeudMui (1n faga qtiinlei, ce remane singura sdpani) 9i si se refugieze pe terenul din dos, pregitit ei de Kant, din vreme: al utilitefii practice gi al convenabilitetii morale.

43

T,{IRCEA WLCANESCU

posrBrLrT;.TrLE FllosoFrEl CRE$TINE

Neadeviratd, religia trebuie menlinutI numai intrucXt e utili. Ea nu poate da o explica;ie lumii. Ci, cel mult, un temei regulelor de pufiare, pentru plosti sau pentru cei slabi de inger', care nu pot suporta viril flacdra tarc, fdri nndefcli, a evidengelor griinlifice. Pia frau!, strigd Nietzsche. $i Guyau scie Nereligia uiitontlui, apoteoze a unei ?ndrizneli morale, in desiv2rgiti deznidejde metafrzicd. Suntern in 1887.

Aproape cincizeci de ani mai tdrziu: 1.934. O nuia rnagici pare a fi resturnat toate lucrurilb dintr-o datd. Ceea ce em sigur a devenit indoielnic. Ceea ce perea perimat a redevenit actual. Deqteptat prin amare deziluzii din inc2ntiri prea ugoare, omul se indoiegte de propria lui icoani gi cautd febdl, exasperat, o axi, un punct de reazem in afard,. Criza e acum in gtiinle. Peste tot adevdrul pare a fugi in faqa incercdrilor de aJ prinde. in fizicd, relativitatea generalizatd impinge fizica corpusculard citre un indeterminism aprioric. Fizicianul se zbate intre nevoia de uniformitate gi caracterul contradictoriu qi hereprezentabil al conceptelor cu care e silit si opereze, care le seaci de orice confinut expelimental, de substanqi. Daci trecerr de la fizica microscopici Ia fizica macroscopicd, la lumea siderali, principiul creqterii entropiei - adici constatarea ci lumea fizicd e in plini. dezagregare - impune astrofizicianului ideea corelativi a ernergenlei, adici, a credrii din nimic, de care fizica de odinioari avea o oroare sacri. f n biologi e, transformismu l, socorir alridad,,real irate evidenti" a $tiinfei experimentale, e trecut in dndul
.

ipotezelor convenabile, clar inca nedovedire. folutrlionisn-rul a inliturat prefacerea nesimliti, firi salturi. $i persisten.ta ereclitari a fluctualiilor dobdndite i9i agteapti incd verificarea. Spega, deveniti concept statistic, rezistS, dizlocirilor, mai tenace decdt alomul. ln psibotogie, triumfi psihologia de reaclie. Reflexul condilionat deschide posibilitatea autodeterminirii fiinlelor cu structuli nervoasi diferenliati gi complexi. Paralelismul psihofizic gi localizirile cerebrale au cizut. Explicaliile pripite de ordin fizic sunt linute in loc de incelclrile de infelegere mai exacti ale psihologiei stnrcturale. in sociologie, de asemeni, explicagiile simpliste cedeazd pasul corelaliilor multiple Si inruiliei funclionale a vieqii sociale trdite direct, ca totalitate. Omenirea, decimati de ri,zbol, inci nevindecati, gi deja cdrtitoare impotriva unei ageziri pentru care s2ngere totugi de trei veacuri, iese dintr-o crizi economici in care eforturile ralionale de indrumare gi de stevilire s-au dovedit incapabile in fal^ rcalitdlilor tenace ale psihologiei ancestrale. Tebnica, de la care se a$tepta rnintuirea de siricie, se vddegte capricioasl, sensibili, dificil5, mnrginiti in putinlele ei de eficacitate gi utilizare sociali. In anarhia ce domneqte peste tot, democra|ia qovdiegte gi se inchide tot mai mult in lumea declaraliilor platonice de principii, cedXnd, in fapt, pretutindeni in fala guvernelor de mAni tare. lar ,,morala" qi ,,lumea aa.lortlor" (cultura) - ,,utilizate" in toate sensurile de cei tari - fac pe filosof sI exclame ,,Tu quoque l'5 ,,$tiinld gi datorie, agadar, gi voi sunteli suspecre !" (val6ry) Societalile de filosofie iau, firegte, in discuqie... irzflonalu16.
45

44

NNRCF-q WJLCANESCU

posrBrLrrATrLE FrrosoFrrl cltEgrrNE

Crizi in culturi. Crjzi in economie. Crizi in drepL. Crizi in politica. Crizi 'in griinqa. Omul, degurubat de la cheia de boltd a creagiei, Ei cale s-a voit Dumnezeu, se vede ucenic vrijitor - depri5ir i.le dezlintuirea propriilol sale opere, pe cale nu le nrai poate stipani $i ordona. In eterogonia care imbtaci toatd fiptuirea orneneasci, ingelegelea oamenilor - intrucXt ttilizeazl acelagi mijloc pentru scopuri diferite - augureazd o Noui Babilonie In acest" tablou genelal al pretenliilor umane, situalia religiei - printr-un paradox - e risturnati. Credincioqi sunt astizi tinerii. Pe ei ii auzi vorbind de teocentrism, de intrupare, de cunoagtere luciferici,
!

ca atafe tleifea intl egii sociefili. Timpul meu e insi prea scurt si pot urmdri aceasti evolulie altfei decdt pe un singur plan.

sibill, pentru ci e eqezati la inclreietura faptei omuluj cu icoana pe care o are despre sine. $i care risfrdnge

Revin deci le 1880, la puncrul de plecare. in lap Stiinlei biruitoare, religia in crizd, ca sl-gi salveze fiinla, se r efugiase in morald. Dumnezeul atoatefdc:ator nu mai -em decXt un pos-

de economie paradisiacd. Poelii compun acatiste; prozatori\ cirfi cu ingeri; muzicantii, c2ntdrj biseficeqti; pictorii nizuiesc si zugrdveascd biserici qi icoane. Filosofii scriu cirli despre taine. Economi$tii vorbesc de ascetism. $i pinn qi dnnluitorii incearc; si inchipuie in dansul lor, resturi simbolice, rituri religioase - pe clnd bitrdnli se uiti ia ei mira;i, de peste umir.
2. Renatterea religioasd

tulat al acliunii, garantul succesului feptuirii. Nu mai mult decit atat se trudegte sd asigure religiei kantianul E. Boutroux - gi, pentru acest pufin, mulli il socotesc totugi un nomofilactT in secolul ateismului. AEa de addnci era ciderea. Se pirea cd separalta aceasta de domenii era meniti sd s boteze, prinfl.un compromis, pentru mult timp situatia religiei, punind-o la adiposrul inch'iznelilor urnane.
Doud discipline Stiinfifice gi-au propus atunci sd disloce religia gi de pe acest teren practic fi sI cucereasci c2rnpul acfiunii pent l lumea gtiinlelor pozitive. ' Sunt psibologia gi sociologia. Fiecare a incercat sA-Si insu$easc; faptul religios gi

;i

$tiinlele pozitiue

si-i

sn-rulgi caracterul tainic, misterios, de legituri

Ce s-a petrecut in acegti 50 de ani, de-arn ajuns aici ? Cum de s-a resturnat situalia aga incit religia, din umild shtiitoare a moralei, a reclevenit, in ochii celor mai activi, din nou centrul intregii vieqi spirituale gi cu pre. tenlia de a clomina qi indruma: cultura, morala, gtiinla, arta, politica gi econon-fa in destrimare ? Iati ce-rni propun sd limuresc. Ldmurirea aceasta nu o voi face astAzi decat in c6.mpul filosofiei. Firegte ce filosofia nu este autonomi. Ea nu e decit o ramuri a culturii intregi, a viegii sociale. Cea mai sen46

transcendenta.

Una - pe urmele lui Feuerbach - l-a genelat din simple stiri omenegti: fricd, iubire, qi i,a limitat inlelesul la conginutul imanent al stirilor sufletegti. Religia ca toate celelalte steri omenegti - devenea o formi speciali de psihologie. Dumnezeu, o idee, si religiozitatea, un fantomat. A doua a incercat se expiice transcenden;a printr-un sinulacru: Societatea,la care se reduce Divinul. . Caracterul transsubiectiv al actului religios, c racterul de constrdngere, de iniliativi a divinului, de dialog

4/

I!I]IiCEA VTJLCANESCU

PoSTBI TATILE FlLosoFlEI CRE$TINE

interior era atribuit Societelii (cu S mare). Locul lui Dumnezeu il lLta []nanitatea, inleleasi ca Lrn conceptlimite al Societelii. Religiozitatea devenea sociabilitate. ProceclXnd astfel, Si psibologia Fi sociologia porneau de la elemente existente. Numai ci le interpretau - voit - intr-un sens defectuos. Orice triile religioasd are ca vehicul o psihologie. Orice triire religioasi presupune un uinculurttf , o legdturi intre persoane, o stare de societate. Numai cd acestea nu sunt decat receptacole, vase purdtoare ale unui conlinut de alti fire, care flinteazl prin ele, dar care nu se identifici aidoma cu ele. Reducind viala religioasi la stirile sufletegti ale subiectului, psihologia excludea din cdrnpul ei tocmai ceea ce face specificitatea triirii religioase, pretenfia" dependengei de un principiu transcendent, de peste fire - din afafi de subiectul care pelegte starea religioasd - gi pierdea posibilitatea de a mai deosebi trdirea religioasd. efectiud de cazurile de patologie religioasi, cu care se aseamdni. Sunt sigur ci existi $i azi multi medici care nu qtiu face aceastd diferenll gi care sunt gata si judece ,,maniac" pe orice om cu apleciri religioase mai originale $i mai puternice. $i totugi, dacd acegtia ar ceti cirlile duhovnicegti de tncercare qi ispitd, ff vedea cit de mult au preocupat aceste distinc;ii pe oarnenii religiogi gi ce subdle relea cle ispitiri au intins in calea religioziti.ji pdrelnice, sple a o deosebi de triirea de duh, adevdtati. De asemeni, sociologia, prin faptul ci reducea via;a religioasi la o relalie intersubiectivd, trida sensul esenlial al acestei vieli qi nu mai putea limuri in ce fel omul religios, care trdieqte in societate, depalte de a indumnezei societatea in care treiegte, gisegte in viata
48

religioasi o legituli care transcende pe cea sociald, legiturd cale, fie il face indiferent la viala sociali, fie il face si gdseasci in aceasti viafa un prototip de existenti, care serve$te de ideal qi cle mdsuri existenfei sale in societate. in loc deci ca societatea si explice viala religioasi, religia ajunge si justifice societatea. Bergson a vizut limpecle acest luctu in penultima lui cartee. Acei dintr e dvs. care cunosc lucrurile $tiu ce nu am ficut decit se caracleizlm efortul ile intreprinse in psihologia religioasd cle r:n Delacroix, un Janet, un Freud, un Albert Hutin gi algii qi eforturile intreprinse in sociologia leligiei de un Mauss, sau de un Durkheirn, .5i critipdtlundele - pentru psihologie, de Hering cate cu ^lata sociologia fenomenologici, 9i pentru sosi Scheler clin ciologie de un tomist ca Deploige sau de antropologul
sa

vienez Peter Smith. Vedenr astfel de ce nici psihologia, nici sociologia nu pot da seama de fenomenul religios, nu numai in intregimea lui, dar nici tnicar in esenp lui. Insist asupra acestui punct, pentru cI existi numelogi apologeli care igi inchipuie ci pot imprurnuta psihologiei sau sociologiei atgumente pe care aceste doul cliscipline sunt absolut incapabile si le dea. Ca si ilustrez cu o compamlie, ag spune c'i psihologia gi sociologia - care stucliazd exclusiv aspectele natllrale gi umane - sunt tot atat de pulin capabile sd cuprindi faptul religios, pe clt cle pulin poate servi .forma unei litere la ingelegerea sunetuhti pe care il reprezintd. Litera po te desemna xn sunet, pe care il poii asocia prin deprindere ct un sunet. Dar niciodati o literi nu poate dezudlui sunetul insuEi. Tot aga, psihologia gi sociologia religioase sunt irevelante pentru conlinutlll triirii religioase, la care nu
49

J\]IIICEA VULCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE

poli aiunge decdt participind direct, adici triind-o tu


insuqi.

Dobindirea acestei concluzii este risturnitoare pentru situalia religiei in clmpul filosofiei. Pentru ci, de unde pdnd aici teama de cenzur-a psihologiei gi a sociologiei (9i a gtiinlei in general) a impiedicat pe oameni sd incerce pur gi simplu si tr-iiasci religios, i-a flcut si govdie in faqa addncirii vielii lor interioare, pentru ca aceastd viald amintea in unele din formele ei, forme de viali pe care $tiinla le socotea perimate, de acum incolo, misura actului religios, evidenlaro lui, trecea asupra h-ri insugi ! - qi orlcine voia si triiascd religios nu mai avea nevoie si se intrebe a priori daci lucml este cu putinle gi sd stiruie cu intr-ebirile (care merg la nesfirgit), pini-i pierea bunivointra, ci putea si incerce direct, sd experimenteze, zice, ^m ceea ce au feit misticii gi oamenii care au simtrit chemarea duhovniceasci..

J. Descbizdrcrti de dru.rnuri
Se inlelege ci o asemenea concluzie liberatoare nu a purur fi cuceritd dintr-o datd. La dobXndirea ei au lucmt totuEi, incepdnd de la sf2rgitul veacului kecut, trei filosofi: unul francez, vitalist; altul american, pragmatic, gi unul german, din gcoala fenomenologici a lui Husserl: e. Henri Bergson, b. \Tilliam James qi c. Max Scheler. Independent unul de aitul gi firi si urmireascd anulne acest rezultat, cei trei filosofi pomenili at izbutit, prin efortul lor, si stlimute ceftitudi?tea de la evidenta miilocitd a fapteior trecute prin ciurul raliunii, la evidenla nemijlocitd a datelor treite in experienqa fieciruia.
50

a. Cel dintdi a restabilit autoritatea datelol in-rediate ale congtiinlei, statornicind cA toate conlinutuf ile vielii sufletegti au o realitate proprie in planul cluratei, pe clnd adevlrurile gtiinlfice nlr sunt decit ,,constructrii utile" pentru orientarea in spa;iu. b. Al doilea nu s-a sfiit sd zdruncine insigi temelia teoriei adevimlui, ardtXnd cd ceea ce se numeqte in Stiinld ,,adevir" nu e decit o lncercare izbutiti, plas2nd asrfel realitatea in faptul acesta al trditii, al e^pertenlei, luatd'in acceptia ei completi, radicald. c. Al treilea a demonstrat, cu infieaga gcoald fenomenologici, faptul cd orice Erlebniss, orice trdire, are evidenla lui in el insugi - gi, ca alare, acestei evidenle, ci nu psihoiogiei sau sociologiei, are a-i cere filosofia seama de viaia religioasd. in trei cdrli fundamentale pentru destinele filosofiei contimporane a religiei: ,,incercarea" lui Bergson ,,asupra datelor nemijlocite ale conqtiinlei",,,Varietd;ile experienlei religioase" a lui James qi ,,Despre eternul din om" a lui Max Scheler se gisesc deci izvoarele intregii rdsturniri a situagiei r'gligiei, de care am vorbit n-ni sus. Pentu cei cirora limba germani nu le e accesibild, existl o lezd, de doctorat a lui Hering, in care prezintd fe' nomenologia religioasi a lui Scheler publicului francez. Pe urmele 1ui Scheler, o intreagi gcoald s-a avintat, nu sd explice faptul religios, ca psihologii gi sociologii, prin ceea ce acest fapt ave sufletesc sau social, ci si descrie gi sd inleleagd esenla dlferitelor fenomene religioase.

Astfel, protestantul Rudolf otto, intr-o carte fundampntald, intitulatd Das Heilige (,,Sftngenia", ,,Sacrul"), lucr2nd cu aceleagi elemente ca gi sociologii, dal urmdrind alt scop, a inceput si puni in lumind care sunt elementele eseniiale care constituie ,,sfin1enia", fili de care nu
51

,IIRCFA WLCANFSCU

POSN]UTATILE FILOSOFIEI CRESTINE

de care nu se poate realiza acesl concept. Cu aceeagi metocli a incercat apoi se caracterizeze tipurile de n'risticd ris:iriteani gi cele de mistici apuseani ale cregtinisn-rului. Tot cu aceeagi metodd, benedictinul Romano Guarclini a incercat se cerceteze ,,sensul liturghiei". $i culios - tot cu aceaste metode, edcianul gi metafizicianul Nicolai Haftmann a incercat s^ tlsto2lne teza kantiand a relaliilor dintre etici gi leligie, afiland cd origice eticd este, in ultimi analizl, anlinomici" religiei prin faptul ci etica presupune autonomia morali 9i deci postuleazd ateismul, pe clnd religia trage legea purtirii de la Dumnezeu. Posibilitatea aceasta de a intemeia fenomenologic o pozitie a$a de limpede antireligioasi ca a lui Hartmann ne atatd cd fenomenologia nu e o metodi specifici filosofiei religioase qi ci ea insiqi poate inchide in ea eroarea cle care ne-am seryit sI ne dezbdrim fa1tr de $tiinli. Dacd deci nu incape ?ncloiali ci metoda fenomenologici, impleund cu bergsonismul gi cu plagmatismul, ne-au inlesnit depigirea pozitivismului gi a scienticismului, clemascdnd patadoxele explicaliei c re incearcd si stabileascd identitatea funciari a doud lucruri pe care.le postuleazd diferit, qi obliga;ia in care e aceasti explicaqie si piarcli specificitatea ntdcar a unuia din ele - nu e mai pulin adevdrat cd atit plagmatismul, cdt gi bergsonismul gi fenomenologia, din rtomentul in care au doborll zdg zurtle cale impiedicau trdirea religioasi, nu au mai putut irnpiedica aceaste ff;ire sd gindeasci in stilul ei propriu. Aqa se face ci, impotriva acestor metode filosofice neutre, apar, in a doua decadd' a veacului al )O(lea, adicd indatd inainte de rizboi, curente noi de glndire putem gandi gi

fdli

religioasd autenticl, izvorile din sinul confesir,rnilot


leligioase. Tn acest sens: 1. Catolicisn-rul geneteazd. curentul intelectualist reotomist, opvs ntodern isntului. 2. Protestantismtl genereazd, cu Paul Tillich 9i cu Karl Balth, pe urmele lui Kierkegaalcl, o filosofie a existenlei religiocse, opusd .filosofiei esenlei religioase a lui Otto. 3.in Ortodoxie, genereazi - cu Florenski, cu Bercliaev, cu Bulgakov, cu Karsavin - o intreagi qcoald de filosofie religioasi, intemeiatd pe Dostoievski gi pe Homiakov. Mai intiLi reactiunea.

4. Protestanlii

Pragnatismul care, prin empirismul radical, inlesnise rena$terea metafizicii qi a religiei contra pozitivisnrulr-ri - intrucat le legitima ca fapte - este clenunlat ca risturn2nd relagia reald dintre Aclevir Fi reusita. NLI un lucru e adevdrat fiindci teuqeste, ci reugeqte fiindci e Religia nu se mulpmegte cu rolul cle expedient practic. Ea vrea si lecdEtige domeniul speculaliei. cd nici un act reApoi, fenomenologia religiei a ^rdtat ligios nu e epuizat in experienli, ci, a priori, actul religios ffanscende en-rpirismul rzdical, ca pe orice psihologism. Pentru aceleaEi motive, este respins de tonrigti Ei bergsonismul, precum gi partea de idealism cuprinsi in fenomenologie. Rdnd pe rdnd, Tonqudek, Garigou-Lagrange, Maritain $i altii arati ci bergsonismul presupuoe irnanenla actultJi religios, cuprinderea mdsuriif lui Dumnezeu
53

adevdrat.

]VNRCL{ \,AJLCiNESCU

posrBrLrrATrLE FILosoFrEr CRE$TrNE

in clurata sufleteasci o o-ului, ceea ce e tot un fel de psihologism; adici negarea tlanscendenlei divine pe
care actul religios o presupune. Zadarnic iposteazd bergsonienii ci trlirea subiectivd e numai un reflex al dumnezeifii; cunoa$terea Aceluia prin connaturalitate ingiduie adversarilor lor si dovedeasci cum, la limiti, aceasta inseamne tot ateism. impotriva fenomenologiei, c re atatd ci fiecare act dat imediat cuprinde in el evidenla lui ir"nediati, trebuie clovedit acum cd inspre Dumnezeu nu existl corelalie necesari , altfel zis, trdirea religioasd nu este direct relevantd nici in experienfa intemi. Relalia dintre om Si Dumnezeu, fiind o lelagie personald, intersubiectivd, nu are necesitatea gi universalitatea relaliei dintre subiect gi obiect. Relafa nu e univocd. Intre Dumnezeu qi on-r Adevin-rl e liber'... Pe aceasti cale se insinueazd singur gi furtunatic gdnditorul iudeo-rus Leon $estov. Cu o asculime ninunatd a spiritului, el demascd pozitiuismul l^tent, ralionalismul nenirturisit al fenomenologilor... care nu-gi pun intrebarea dacd euidenlanu i-a1 putea ingela vreodati ! in numeroase cdrli, ale cdlor titluli volbesc ca gi confinutul, Leon $estov ispiteste: ,,Lupta contra evidenlelor'",,,Destiinuirile n-ror;ii",,,Noaptea din Ghetsemani", ,Judecata din urmi", ,,Puterea cheilor'", ,,Apoteoza dezrtddcindrii", ,,Ontologia $i Etica", ,,Momente mari", ,,Parrnenide inlenluit", ,,Filosofia tragediei". Cu un curuj extraordinar, $estov postuleazi o leoie a cunoa9terii religioase, in care adevirul nu e nici necesrr, nici universal, ci liber Ei tainic ca prdpastiile glndului. gi in urma lui, 9i Tillich qi Barth igi pun problema: cum poate omul sd fie tn fapt tn Adeudr, atunci cand nu are cu el nici o comr,rni misuri ? Filosofia lor, protestanti, e o filosofie a tensiunil. Niciodati omul nu poate spune: Sunt !
54

Trdirea sPitih.nlci e pentnt om o uecinicd exigenld. Niciodatd nu pofi zice: ,,1^td l" Ci numai; ,,Acum e clipa ! S-o incerc". Kantianismul latent Si lutheranismul acestei pozilii sunt clare. 5. Catolicii Catolicismul tomist porneqte 9i el din acelagi moment cu: ,,Ce este adevirul ?" din Reflexiile asupra inteligentei ale lui Jacques Maritain. Hristos e inaintea lui Pilat gi cuvintele lui ci a venit si ,,rosteasci" Adevirul au cdzil intl e ei grele ! $i Pilat, care are inaintea lui Adevdrul intrupat, intreabd, fdrd s:a-l vadi, sceptic: ,,Ce este Aclevlrul ?"...13 $i, pentru ce Hristos tace, tomistul incepe sd vorbeasci in locul lui gi sd explice Pilatului imaginar care-l citegte ,,Ce este adevirul", cu citate din Aristotel, fire$te ! Cu o vrednicl de admirat incredere in ragiune, tornismul leagi judecdli de judecigi gi din verigd in verig; construie9te o intreagi filosofie catolicl, arcuiti ca o catedrali. Jacques Maritain este, firi indoiali, cel mai de seami filosof tomist conrimporan. Cirlile lui: Antimodernul - in care ataci deviala lumii moderne, care, de la Renagtere incoace, a inclumnezeit pe om Ei a uzurpat, in numele ralignii, domenii ce nu-i aparfneat -, Trei reforma.tori - in care iudecd

la originea lor cele trei picate ale lumii

apusene: sau hipertrofia eului", ,,Descartes sau omul car.e ,,Luther se crede Duh (inger)" gi ,,Rousseau sau cei care crecle cd poate ajunge la Sfinlenie singur, prin el insuqi, fdri Duh Sfirnr' (Sflntul naturii) - sau intdietatea spiritualului - in care incearci. solulia problemei r.aporturilor
55

]II]IICEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRESTINE

dintre Bisericl gi Stat, clintre religie qi politici - sunt deja semnele ufiei uiguroase contraofensiue a ginclirii religioase impotliva celor care au incercat s-o inldture din cAmpul speculaliei. in studiul siu despre ,,Metafizica fizicienilor" din ReJlexiile asupra inteligenlci, Maritain nu se sfiegte si urn-dreascl inamicul pe propriul lui teren $i si-i demon. streze ci - chiar in $tiint; - fizicianul e tributar unor anumite presupozi;ii metafizice, care nu-i clau dreptul sd-gi aroge nici o superioritate fali de aceasti disciplinl pe care o combate pe fa;i, pentnr a o admite pe furig. Mai intilnim, f*i indoiald, punctul cel mai inaintat al gindirii religioase in cimpul filosofiei contimporane. intreg efortul tomist, spriiinit pe enciclica Aeterni Patris a lui Leon al XIIIlea, este o splendidn pildn de curat intelectual qi de tenacitate.'1 E o intrebare, chiar, daci nu constituie o temeritate. Chipul tomistului care vorbegte, atunci cdnd Hristos crede ci trebuie sd tace, fie-a rimas in minte ca gi sabia pe care o scoate Petru gi pe care Hristos il indeamnd s-o pund in teaci, dupi ce lipegte urechea sutagului venit sl-l prindi. Oricum ar fi, opozilia tomism-protestantism e o opozitie filosofici specific apuseani. Ea presupune: 1. O incledere excesivi in raliune - c re a lipsit in Rdsirit; 2. Reacgia irational| contra acestei increcleri, gi l. Replica intelectualisrnului. Aci se situeaze polemica Blondel-Maritain, care reactualizeazd, in timpul nostru, vecinica opozifle dintre cele doui tipuri de filosofie catolici: tipul augustinian - inspirat din Platon gi tipul tomist - inspirat din Aristotel; cel dintii neadmilind decXt cu greu o lume de
5t)

sine sdtdtoale, cel din urmi combitdnd cu energie, ca o depreciere a Creatorului, o lume care n-ar fi decie o palinoclie !

6. Oftodoc;ii

Paralel cu aceastd ginclire catolici se gindirer religioasi onodoxi.

clesfdgoard

Doud mintri stlilucesc astdzi ?n fruntea acestei filosof1i, dacd lisim la o parte pe filosofii puri: Simon Frank 9i N. Lossky, sau pe filosofii religioqi addnci, dar mai pulin cunoscu;i: Karsavin, prin;ul Trubelkoi, Florenski, Zander, \49eslav1ev 9i ceilalli ginditori din gcoala lui Homiakov, pe care cei mulf nu-i putem ulmiri decdt in cele doud volume colective din Oestlicbes Cbristentum sau in revista cu acelagi nume din volumul colectiv L'Ame russe, sau din articolele publicate in revista romaneasci, in limba ftancezd, Iogos, a dlui Nae Ionesculj. AceEti doi, mai cunoscugi, sunt: N. Berdiaev gi Serghei Bulgakov. gi Beldiaev gi Bulgakov sunt elemente ale contraofensivei ortodoxe in filosofie. Adici, nu se mullumesc sd apere, ca simpli apologegi, religia orodoxi, ci ataci, tn numele religie.i crestine oftodoxe a Risiritului, la dteapta gi la stlnga, inainte gi inapoi; aclictr, la dreapta, contra tomismului, la stdnga, contra protestantismului, in fagd, ateismul maffist, inapoi, cultura moclerni. Dacd, deci, in sens vertical ii von-r intilni alituri de tomigti gi de protestanli contra ateismului militant maxist qi a ateismului burghez scientist, ii vom gisi insi 9i luptdnd contra alialilol lor apuseni, in numele concepfiei de viali risltitene, care nu a fecut pacatul sa opune autoritatea libertdfii, exteriorizind-o juridic, ci care a pestrat intacte comunitatea de dragoste a so57

I\,IIRCEA \,IJLCANESCU

posrBrLrrATrLE FrrosoFrEl CRE$TrNE

fiei,

borului, a obgtii, in care cele cloud principii se intregesc, in loc si sc cont.razici. a). Cine nu cunoagte astdzi Noul ueac de ntijloct6 preconizat de Berdiaev ? Cine nu gtie minunatele lui analize ale marxismului, in care demascd caracterul de noud religie antibristicd, pe care il are indumnezeirea maqinii gi a societllii'7 ? Cine nu $tie, de asemeni, redicina dostoievskiani a acestor idei cale culn-rineazi in Legenda Marelui Inchizitor, din care Berdiaev degajeaze sensul acl2nc gi esenlial al libertetii peste fiinla omeneasci's ? E mai pulin cunoscuti doctrina sa paradoxali, a antinomiilor necesare ale cregtinismului. Pentru cei mai mulli, Berdiaev e filosoful Noului ueac de mijloc. b) Dacd Nicolai Berdiae, e vestit mai ales prin filosofia lui istorici gi culturali, Serghei Bulgakov - decanul Facultilii de Teologie a rugilor emigranii din Paris - e vestit mai ales in metafizici. Economist vestit, inainte de a se face preot, hegelian gi convertit - ca gi Berdiaev - la Ortodoxie, dupi ce fusese marxist, Bulgakov e cunoscut in netafizicd. prin teoria sa sofiologici - interpretare filosofici a inlelepciunii dumnezeiegti care se oglindegte in toati fnrmusegea fipturiile. Ginditor indrizneq, Bulgakov e adeseori in primejdie de erezie. Dal cirlile lui de filosofie, cum ar fi Trageclia filosos'rnt acldnci gi pdtrnnzdtoare.
7.

Romdnii

Daci trecem acum la ginclirea religioasd rom2neascd, va trebui si porrenim neapdrat de trei nume. Cel dint2i este lucian Blaga; al doilea, Nae lonescu4
al treilea, Nicbifor Crainic. a) Lucian Blaga se afirmd. ca gdnditor religios mai ales in ultimele lui trei cir'1i: Eonul dogmatic, Cunoa;terea lucifericd qi Censura transcendentd.
58

Lucian Blaga e obsedat de problema'misterului, a tainei. Obseffand cd in orice cercetare rdn6,ne un rest misterios, neexplicabil, igi propune acest reziduu ca obiect de cercetare gi transformi misterul in problema. CercetXnd felul in care dogma incearci in teologie sd. opereze asupm mistemlui, propune in geneml aceastd dogmi ca metodi cle reducere a misterului prin acceptarea lui ca atare gi anunli chiar un nou ,,timp" doglnatic, urma[or timpului critic rctual. in Cunoagterea lucifericri, Blaga cerceteazd felul in cafe cunoagterea opereazd cu misterul. El deosebeqte mai intii o cunoaStere luciferici, in care elementul aparent (fanic) se cleosebegte de cel latent, nemanifestat (criptic), opozilie care are dtept urmare provocarea unei ,,crize in obiect", adici deschiderea Llnui mister. Aceasti cunoaqtere se deosebe$te cle cunoaEterea paradisiacd, lipsiti de crizd, naivd (precriticd). Blaga evidenflazd apoi cdile de trecere cle la o cunoastere la alta. in Censura transcenclentd, Blaga evidenlia zi ce svbzistenfa misterLllui in cunoagtere se datoregte unei cenzuri transcendente, adice unei ascunderi voite, unei inviluiri a felei principiului absolut al lumii Marelui Anoninr, cate pare a se deroba cunoagterii omene$ti. Filosofia aceasta. adinca si oligineli, nu e totuEi o filosofie mistici, cum se c:ede indeobgte. lntr'-un studiu pe careJ pregitesc, voi incerca si arit de ce atitudinea lui Blaga mi se pare - oricit ar fi de paladoxal - o atitucline de pozitivist, de om care, pus in faga mistenrlui, se sile;te sIJ clescrie, siJ reduci, sil destdinuiasci'?o. b) Dimpotrivi, Nae Ionescu igi trtllizeazd intreaga lui putere dialectici spre a dovedi imposibilitatea funciari a ragiunii de a pitfunde in lumea tainelor. Pentru Nae Ionescu, nu numai psihologia gi sociologia, ci intreaga filosofie a religiei e irelevantd pentru actul religios.
59

MIRCEA VULCANESCU

PoSIBILIT;.TITE F]LoSoFIEI CIiE$TINE

Singuri cunoagterea pe c re o are cregtinul c re iudieqte in comrinitatea de dragoste a Bisericii, care repete ritul neschimbat de veacuri qi care * prin aceste cei externe ale culrului - i9i deschide sufletul ca sd primeascd dezvdluirea misterului, taina, numai acela poate cunoagte viala religioasd - act mistic, irelevant, care se petrece intre doi termeni: Dumnezeul transcendent gi lumea, intre care comunitatea de viati devine cu putinld prin lntruparea lui Dumnezeu, cheie a cunoasterii religioase, care e un Dar. Filosofia lui Nae Ionescu - uneori alunecitoare spre origenism - nu e insi tipfui:.j. Ea e insd rodul a pest'e 'J.4 ani de cursuri, in timpul cdrora a format o gcoald de filosofie religioasd, printre fogtii sii elevi. Studiile publicate in ,,Gdndirea" 9i prefejele la diferite ci4i sunt pe ldngd cursuri - singurele elemente scrise pentru cei ce vor si-i urmlreasci gdndirea religioasd. c) Al treilea ginditor religios ortodox rom2n, original, este dl Nichifor Crainic. Spre deosebire de primii doi, care gnndesc sistematic, Nichifor Crainic e un eseist religios. Gdndirea lui a evoluat (treptat) de la ortodoxie si politicd gi Iisus tn lara nxea, in care cregtinismul siu era incd influen;at de semdndtorism, la Parsifal $i Spiitualita.te, unde ^ pipit in miezul viegii duhovniceEti. In srudiile ulterioare, gXndirea lui Nichifor Crainic a devenit polemici, de pildl in ultimui siu studiu din ,,G2ndirea", impotriva Titani lor a,teisrnu lui.
fala ei aceastd filosofie a reiigiei ? O filosofie naturald, fizicd, mult mai pulin agresiva decit cea de altddatd. o filosofie fizicI mult mai congtientl de resursele ei gi mult mai dispusi ca altddatd si inleleagi necesitatea unui principiu transcendent. O filosofie biologicd, impe4ite intre un neovitalism aristotelic cu care filosofia religiei poate colabora, inCe are
50

trucdt admite un principiu vital deosebit de materia neinsufleliti, 9i un biologism iralional, in sensul filosofiei lui Klages, care concepe spiritul ca o func1ie anarhicl a vielii - care a imordt din nevoi precise gi care apoi gi-a pierdut sensul, opunindu-se acesteiar'. Opozlli^ principall o intllnegte azi filosofia religiei din partea sociologiei gi a filosofiei culturii, care luptd incd cu ind2rjire si reducd faptul religios la cel social sau la faptul de culturd. Aceastd opozifie este foarte subtili, pentru ci ea este, ?n aparenld, favorabild. religiei, pe care o admite ca formd, dar limpotriva] cireia luptd pe nesimfite si-i schimbe substanja, dezlipind-o de principiul ei transcendent. Prin aceasta insi religia este minate in esenla ei, si-$i dea seama.

firi

in sfirgir, o ultime opozilie intalne;te filosofia religiei din p ftea materialisrnului dialectic rrtarxist, care o rehnd, ca mit, prin care mullimile exploatate sunt sustrase de la funcjia lor terestrd qi ?ndreptate spre satisfacjii iluzorii. Pe toate aceste puncte, bitilia este in curs - filosofia religiei rezistdnd impotriva contraatacurilor acestor
curente-

8. Concluzii
Acestea sunt - expuse fugar - gi pe cdL am putut de limpede, in timpul dispropo4ionat de scurt pe care l-am a\,'ut, in raport cu mirimea subiecfirlui, dar dqa cam lung, in rapott cu rlbdarea dumneavoastri, lposibilitilile filoso-

in

fiei cregtinel.

Dacd, dn cele ce-am atdtat, v-ali convins intr-adevlr cd intre sf2rqitul veacului trecut Si anul in care suntem s-a peftecut o completi rlsturnare a interesului filosofic pentru problema rcligioasd - care, din tolerata, pentru
61,

MIRCEA VULCANESCU

ci urili moralei, a devenit stipind qi ordonatoare

Ideea de Dumnezeu inJilosofia fu.i


Toma dAquino'

intregii conceplii despre viaqi, chiar ?n filosofiile ateiste; daci a;i ingeles ci aceasti resturnare s-a ficut cu ajutorul. bergsonisrnului, al pragrnatisn-rului gi al fenomenologiei, care ne-au dezlinguit de citugele pozitivismului qi ale scientismului - care ne impiedicau a priori sa incerclm se triim oegtinegte; daci vd aminti;i ci, odati dezlinpite, for{ele vielii religioase au depigit curentele care le-au ficut posibili reinvierea gi au dat nagtere la o serie de curente filosofice confesionale: protestante, cu Barrh, Orro, Tillich; catolice, cu augustinienii lui Blonclel qi cu tomigtii lui Jacques Maritain; ol'todotce cu istorismul teocentric al lui Berdiaev" 9i cu sofiologia lui Bulgakov, printre care qi gindirile filosofice originale ale dlor: Blaga, Nae Ionescu gi Crainic; dacd vd veli aninti ci cheia intregii gincliri religioase moderne std in faptul triirii autentice a vieqii reliDumneavoasft; vefi gti ce vi rdmdne de fdcut, iar eu voi fi mulpmit ci., cu roare dificulrdtile subiectului, nu am vorbit in zadar.
gioase,

Doamnelor gi domnilor,

Al qaptelea fiu al contelui longobald Landulf din


Aquin 9i al soliei lui, Theodola din Theate, Toma, s-a niscut la Castelul Rocca Secca de 12ngn Neapole qi a urmat soarta obignuiti a mezinilor din neamurile boiere$ti, inkand, la cinci ani, in cilugirie 1a benedictinii din Montecassino, pecetluind astfel impecarea tatelui s;u, ostag impiritesc al lui Frederic al ll-lea, cu cilugirii ministirii, pe care ai sdi o pridaseri qi aveau s-o mai prade inci ! UrmXnd soarta schimbitoare a legeturilor alor lui cu politica impirdteasci, Toma piriseqte mai tarziu pe benedictini, trecind la Neapole, in rdndul noului cin al dominicaniior, citre care-l imboldea inima, cu toatd impouivirea alor sii: Repit dintre fralii lui de duh de fi'agii lui de sdnge, care voiau sd-l facd micar abate, inchis la castelul pilintesc, ispitit pentnr a se lisa lumii, Toma se irrpotrivegte cu cerbicie tuturor qi inddrdtnicia lui sfdrgegte prin a cuceri inima mamei care, inlelegdnd, sflrgegte prin a-i inlesni fuga.
Ucenic al Malelui Albert din Colonia, sicialianul ticut igi cuceregte graclele academice gi incepe - cum se fdcea in vremea aceea - prin a comenta clasicii: Boetiu, Alistotel.
63

]\,IIRCEA VULCANESCU

POSIBILITATILE FILoSoFIEI ciiEsTiNE

Picat la Paris, pe Muntele Sainte GeneviCve, unde sunt adunate gcolile, in plinl fizweLte a ordinelor cergetoare, care revenclici monopolul clreptului de inveteturA in favoarea clerului de mir, 9i in plini frirnintale a averroismului latin - tuiburiri pe care le cunoaqtem azi datoritd minunatei cir$ inchinati de pirintele Mauclonnet lui Siger din Brabant gi averoismului latin din veacul al Xlfl-lea -, Toma d'Aquino ia cle la inceput atitudine irnpotriva lui Guillatrme de St. Amour qi a celor doi mari dascdli: Boetiu Dacicul gi Siger din Brabant, care descopereau Apusului un Aristotel pdgin , imprumutat scolasticii alabe. Menirea filosoficd a lui Toma se videgte de la-nceput: el va cregtina pe Alistotel gi va innoda firul tradiliei enciclopedice a filosofiei grecegti (firul marilor sinteze r^tionale ale spiritului) cu firul rnarii traclilii teologice cregtine, augustiniene. La Neapole, la Bologna, la Paris, la Roma, apoi iar la Paris qi iar la Roma, Toma va pufta facla aristotelismului cregtin, imbinind gXndirea fireasci a omului cu harul suprafiresc al lui Dumnezeu. De felul in care s-a pregetit istoriceSte aceasti imbinare, n-o sd ne-ndeletnicim acurn, aici. Ci mai mult vom ciuta sd clesprindem inlelesul acestei imbiniri, penfu limurirea chipului pe careJ urmilim, care nu e acela al lui Torna, ci acela al lui Dumnezeu in filosofia acestuia. Chipul spiritual al lui Toma d'Aquino std-n izbitor contrast - la prima-nfdliqare ce1 pufin - cu acela al Fericitului Augustin, pe care ni l-a inf;tigat aci, duminica trecutd, domnul Noica. Faqi de gindirea Fericitului Augustin, preocupatl in primul r2nd de viaga intedoari cu ochiul deschis ini64

untru, asupra sufletului propriu gi asupra cl.amelor lui, gindire orientatd in afari, pl'eocupati de ceea ce se petrece in jur. O rninte funciar precriticd gi realisti, aga cum e mintea unui copil. Greutatea mare a intelectului nu e, intr--adevir, si fie frimXntat. Ci greutatea lui cea mare este sI fie szzpzrs. De aceea, stridania lui Toma va fi toatd cdtre adecvatie gi contemplalie, aga cum a altora este citre agitalie. ,,Boul cel mut din Sicilia", vor zice despre el tovariqii Iui zvdnturateci de la Colonia. Creclulitatea celui care a ispitit toate gXndurile e atdt de mare, cd ftajii monahi nu se sfiesc si-i faci fel de fel de iznoave: ,,Frate Toma, ii spune unul, uite un bou zburitor,,. Toma se repede la fereastrd, spre veselia fralilor ce$i lorlalgi. ,,De ce vi mirali ?, le rispunde atunci Toma. Nu e nai lesne de crezut cd zboatd boul, decit ci minte un cilugir ?" Toma e a6t de supus lucrului, atat de umil, atat de total se dd cerceterii, atat se pierde pe sine, incit deseori, scriind, sti nemancat 9i nici nu bagi cle seami ci. fralii lui ii pun qi-i iau strachina clinainte. Odari,,, la masa regelui Franlei - 9i scena e infiligati, daci nu mi in;el, cle unul din vitraliile Capelei ronane clin Paris -, gnndul l-a clus atlt de ad2nc, incdt, cleoclatd, dd cu pumnul in masi, strigincl: ,,Iati argumentul hotilXtor impotliva maniheenilor". Vecinii ?l trag cle rnnneci, dal Ludovic, care e gi el omul lui Dumnezeu, cheami. deglabd un copist gi-l pune sd-nsen-ne vorbele lui Tonla. Alti dati, iese intru int2mpinalea unui cardinal si nici nu-l vecle. Si fralii icr il Lrag de rnlneca, ;i Toma se-nclini in fa]la catdin lului tocmai cind acesta - mai pufln ingeduitor decdt legele - incepea si dea semne de neribdare.
Ton-ra cl'Aquinb infiyiqeazd o

o)

MIRCEA MILCANESCU

postBILlTATrLE FrlosoFrEl cnE;TrNE

Linigtea gi siguranqa lui Toma apar de-a dreptul uluitoare. Lin-rpezimea privirii, rotunjimea perfecti a consrrucliei, simetria planurilor, rdbdarea cu car se arcuiesc gXndurile peste prepisdi tulburd. vdrbeam, nu de mult, c-un mare dascdl,' ispititor de oameni gi iscoditor de ad2ncuri sufletegti, care-mi spunea, cu ciudi, ce neomeneasci impresie ii face gindirea perfect rotunda qi fdri drame liuntrice, gindirea de dascdl a lui Torna d'Aquino. Ne-am inqela amar dac-am crede insi cI o atare certitudine e cuceriti firi lupte liuntrice. Cind mintea omului a parcurs un anumit material, s-a lovit, fie chiar din afari, de anumite intrebiri, e greu se-!i inchipui cd naivirate mai e posibili f5rd candoare. Cdnd mintea lui ajungea-n impas, tofiuratd de neputinla raspunsului, Toma, cate era cdlugiq cddea in lacrimi amare. Adeseori se ruga gi ucenicii il vedeau in extaz, plutind deasupra pimdntului, tdinind fdri si [se] gtie cu cine - qi apoi, luminat, deodatS, il vedeau iar scriind, scriind... De toate aceste frimnntiri, nim'inui, nici o vorbi, ' niciodata ! Adici, totugi, de doui ori. O dati, surprins de un ucenic, care-l auzise vorbind noaptea, in trezvie, cu alte glasuri, Toma il roagd si nu spuni nimic. Abia spre sfdrgit, c2nd, covXr';it de harurile dobdndite-n rugiciune, Toma se pleaci ca un pom plin de rod, il vedem destiinuind ucenicilor: ,,Fra1ilor, mi s-au alitat ast-fel de lucrurj, incit tot ce-am scris mi se pare a nu fi decit fire de paie"... Ceea ce nuJ impiedici insi si treaci in lumea de dincolo, comentand cilugdrilor din ministirea tot benedictini in care s-a opdt si moard, in drum spre sinodul din Lyon, CAnturea Cdntdrilorl
66

Nu e vorba numai de propria lui lipsi de rulburare. Dar qi de a altora. Grija lui Toma, de a nu tulbura sufletul altcuiva, dacd nu-l poli limuri, nu are seamin. ,,Sd naEti altuia o indoialS 9i sI n-o dezlegi e acelas,i lucru cu a-i ceda asupra plincipiului. E sd sapi un pu1 gi siJ lagi descoperit ca sd poate cidea-ntr-insul". Nin-fc nu int2lnegti la el din ace ispite demiurgici gi in fond diabolici -, legatd de exercitarea oricdni maghteriu, care te indeamni si violentezi destinul celui care
s-a dat pe mini, poate tocmai spre aJ autonomiza gi aJ face el insugi. ,,Doamne, se roagi el, mnntuiegte-ne, cdci adeviml se pierde dintre fiii oamenilor !" O I daci profesorui de filosofie 9i filosofii care ii dispreluiesc ar ingelege pilda desivdrgiti de umilinli necesari exerciti.rii unei atat de teribile sarcini ! $i dac-ar putea prelui tot sensul cu care tradifia Bisericii de Apus a incununat lucrarea lui Toma, atunci cdnd i-a zis ,,ingerul qcoalei" 9i ,,doctorul angelic" ! Dac-ar putea deslugi sensul acestei lipse cumplite ,de tulburare, acestei solii de lumini firi umbri, din faptul raportat de un ucenic, dupl care Hristosul ristignir clin altar i-ar fi vorbit, spunindu-i: ,,Ai scris bine despre mine, Tomo. Ce vrei si-!i dau ?" $i Toma i-ar fi lispuns: ,,Nimic, decXt pe Tine, Doanrne !" Pentru o atare diruire cle sine uluitoare, pentrll o atare hlamidd fdrd cuslturi, pentru o atale fo4d, limba romdneasci nu are decit o vorbd asprd care s-o istoveascd. Ea zice de un atare lucru cd-i cumplit. Toma d' Aquino, doctorul cel. cumplit ! Ce trebuie, ca si ne dim seama, a cui spadd sti dincolo de silogisme ?

67

I'IIIICEA VULCANESCU

posnlrlrr,{.TilE F[osoFrEr cREsrrNE

SI stringern insi rnai cle aproape intrebarea asupra cireia ne-am propus si stlm cle vorbi in aste-seari: conceplia Dumnezeirii dupd filosofia lui Toma cl' Aquino. La cinci ani, intlXnd la Monte Cassino, Toma intreabi pe cdlugirii mdnistirii: ,,Ce e Dumnezeu ?". $i toatd viaqa lui, Toma a urmat si se-ntrebe gi si-ntrebe, aga cum odinioard Socrate intreba clin om in om: a torf . Toatd. viala lui, toati stridania lui, toad gnndirea lui s-au topit snerite in aceasti intrebare gi plni intr-atit, incXt omul, cu nelinigtile, cu tulburirile gi cu psihologia lui, s-au $ters. Toate au rimas firi interes qi n-a rImas declt ciutarea, aga cum spunea Dante, ci sfingii se ascund in lumini. Toati opera ginditorului, care line azi in cele cateva zeci cle volume ale ecliliei Leonine - cu cele doui Snnte: Cea frnpotriua Neamur"ilor (Contra Gentiles) gi cea teologici, intrebdrile disputate (Quocl libetales), Despre adeudr (De ueritate) ti Despre putere (De potentia) , Despre.fire Fi fiinld (De essentia e de ente), despre unitatea intelectului (Contra aueroistas), clespre vecinicia lumii (Contra murmurantes); comentaliile lui filosofice (la Boetiu de Hebdomadiltts, la Sentenlele lui Petru Lonrbarclul,la logica, Fizica, Metafizica, Etica 9i Politicd lui Aristotel) 9i comentariile lui scripturicegti: asupra Euangbeliei lui Matei, a lui loan, a Psalmilor, a CAnfit'ii Cdntd.rilor - fie ele opere polemice, de circunstanla, sau lucriri de lung alean - nu sunt decat desfigurarea, de-a lungul unui singur fil clepinat din acelaqi caier, a aceleiagi intrebiri: ,,Ce e Dumnezeu ?". Toati arfiitectura de silogisme, comparate pe drept cu aceea a catedralelor cle pia].lrd, toati afiiculalea aceasta de gincluri inlinluite, arcuiti peste abise, prin care mintea omului trece, nu indrdzne!, intemeiat pe intuili fundamentale, pe strdfulgeriri de o clipd, care arcl
68

sufletul intr-o certitudine de foc, dar prefac in urmi totul in cenuqi -, ci modest, din certitudine in certitudine, spijinindu-se pe puterea convingitoare a adevilului mijlocit de adevdr, nu e decit o procesiune a intrebdrii acesteia: ,,Ce e Dumnezeu ?". Dumnezeu I Cu el incepe Summa Teologid. gi chiar cand ispf ive$te trztatul despre Dumnezeu gi-ncepe.tratatul drespre lume, tot clespre Dumnezeu urmeazi gindul. Cdci tratatul poartd numele fipturei lui si se desfdgoari de la el, intr-o vasti procesiune de forme substantiale ierarhice, trecind prin lumea ingereascd a duhurilor la lumea trupeasci a luclurilor. $i tratatul urmitor, inchinat vielii omului, afirestec de duh gi trup, agezat la cheia de bolti a creafiei spre a sfeluci in trup lumina adevir-ului, tot lui Dunnezeu e inchinat, intrucdt tot ce tinde spre infiptuirea finalitilii sale natulale tinde spre Dumnezeu ca spre linta sa cea din urmi. Iar a treia parte, inchinati unirii ipostatice gi acgiunii mantuitoare gi sanctifiante a lui Dumnezeu, prin care se fdptuiegte, se sfinfegte;i se-ntoarce la Dumnezeu, tot de lucrarea tainicd a Hafului acestuia vorbeqte ! Numai, vedefi ! Faptul ci aceaste intrebare sdruie de-a lungul intlegii sale opere dovedegte cd ginditorului nu-i e atat de u$or si o afle, cum s-ar pirea acelora care qi-ar inchipui ci ajunge ornului si se adinceasci in conternplafia lui liuntdci, pentru a-l descoperi. $i aci ajungem sd surprindem resortul acela intin-r al gdnclirii filosofului, 9i poate cel mai de plel: respectul fagi de lucluri a$x cum sunt. Efort uriag de unificare logici intdlnim desigur in opeta lui Torna d'Aquino. Dar nu in confuziunea muzicaltr a planurilor gi nici in evanescenga aproximativd a dificulti;ilor in faga ac69

IUIRCEA \IJLCANEsCU

poslBlLITiTILE FltosoFrEt

CRESTINE

tului subiectiv; ci imensi operi de grupare, de cdntirire, de restituire, de restaurare, intemeiate, toate, pe respectul diferenlelor specifice; pe griia restituirii naturii adevirate a celui din urmd lucru. $i iatd acest efort cle supunere a minlii fali de real infrunt2nd obiecnrl cumplit de meditare, car nu se va lisa biruit, 9i incep2nd acea lupte cu ingerul de noapte, de care Biblia ne vorbegte la lacou. Mijlocul de cunoagtere a lui Dumnezeu prin raliune, de care ne ocupem acum, nu este singura gi poate nici cea mai siguri cale de a ne apropia de El. Alituri de cunogtinla fireasci, omul are desigur un instrument mai potrivit, credinga, care e o deschidere a sufletului pent5u primirea adevirului prin destiinuire, prin impertesirea unei.r'evelalii a Cuvintului lui
Dumnezeu insugi. Dar nu de aceasd cale va fi vorba aici, nu de cunodgterea suprafireascd a celui de mai presus de fire gi nici de credinla care deschide calea citre ea. Fiindcd credinla aceasta, degi prin obiectul pe care-1 atinge e nesfirgit superioard intelectului, totugi ea nu are o cefiitudine a ei proprie, convingitoare, ci e oarbd. Cum am putea reconstrui in planul propriu al inteligenlei, aceea ce face obiectul credin;ei ? Cum am putea inldtura pe acel ,,Cred, cu toate ci-i absurd"' r:1iomlizand ce se poate ngionaliza din planul obiecrului credinlei ? Migcarea fireasci a minlii care pornegte spre Dumnezeu nu-qi gisegte insi echilibru. Ea e ispititi sA alunece totdeauna intre doul extreme, adicd: sar:., absorbitd-n contemplarea a ceea ce i se pare a lumea Durnnezeiascd e ispititd sd $tergd lumii acesfi teia ori$ice fel de stare de sine gi s-o risipeascd, drept pirelnici gi ingelitoare, asemenea unui vis, sA o socoteascl nefiinli...;
70

sau, dimpotrivd, nE)utincioasd de a se dezlipi cu gdndul din expertenple seltsibile, concrete, o ispitegte si dea realitSlii de aci o semnificalie a cirei importanli va sf2rgi prin a absorbi pe a celeilalte si va arunca strddanie spre Dumnezeu, tn randul uointelor oarbe, tnd6rjite de lipsa oicdnri contact gdndit cu ceea ce e dirrcolo. Toma d'Aquino incearci simultan cele doui sentimente gi cati a line cumpini-ntre ele. De o pafte, absoluta transcmdensd a lui Dumnezeu. Lipsa oricirei comune masuri esen{iale, intre Creator Si creature. Lipsa oricirei acolade logice, a oricirui in;eles care st poar) subsuma cunoagterea lumii de aci ti cunoagterea lui Dumnezeu. De ahd pafte, toturi, relatiua denxnitate proprie a acestei lumi create, c re nu e numai o palinodie, ci, prin autonomia legilor ei gi prin eficacitatea cauzelor secunde, fdte a incet^ o clipi si fie suslinute de Dumnezeul cu care n-are nici o comuni misurd, ii inchide totugi chipul, aseminarea, in misura ?n care caracterul de creaturi indicn, firi a dezvi,lui, fiinla creatorului. Intre ontologismul iluminist gi cvasipanteist al au_ gustinienilor cle observanli realisti (Anselm, Bonaventura) gi intre voluntarismul agnostic cvasidesperat al augustinienilor nominaligti (Scott, Occam), d.in care unii se pierd odihnindu-se in aseminarea consolatoare a lucrurilor create, inchipuindu-gi c-au vizut lumina lui Dumnezeu, iar ceilal;i se pierd, deznidi.jduindu-se ci nu pot sFebate la aseminare, Toma d'Aquino statomi_ cegte ce poate gti despre Dumnezeu, vedenia adevdratului chip al omului.

gi daci, p2nd la urmi, univemul lui apare poate prea separat, cine ar putea afirma cd Toma a istovit definitiv tainilele bogiliei Dumnezeiegti, tainilele discriminirii?

T,IIRCFA WTLC.4NESCU

posnlrllr;.TrrE FILosoFtEr

cREsrrNE

a$teapti sub poclul de argint. _ De obicei, balaurul acesta e chiar impir.atul Tatd, d^t de. trei ori peste cap gi preficut de nu-l n-rai cunoagte ochiul fiului. Aga e ;i aici. Prima etape a drtunului care duce la Dumnezeu, pe tdramurile filosofiei, std in inliturarea pretinsei viziuni directe Si firegti a lui Dumnezeu, de citre om. !a_ 9i in basme, lupta e aci lupta cu chipul rravesrit deformat al tatalui,, care taie calea oriciiei incerciri 9i de a stribate mai departe. Psalmistul a spus: ,,Nebunul gi-a zis in adincul sufletului: Nu este Durnnezeu !"r. $i Toma se-ntreabi, ingriiorat de necredinp pe care o vede-n jur, dacd Dumnezeu se vedegte firesc in sufletele tuturor oamenilor. Sfinrul Ioan Damaschinul o m;rtulisegre figiq. Dar Toma socotegte ci trebuie bine ingeles ce zice sfnntul ! Toma lispunde ?ntr-adevdr: Nu ! Dumnezeu nu se videqte firesc in sufletele oamenilor ! Ceea ce e vlclit sunr temeiurilecu ajutorul cdrora onrul ur.ci din pane cugetand la p|icinile efecrelor. Mai e gi alt fel de a pretinde cd. Dumnezeu e scris in inima omului. Priuirea strddaniei omenerti, fdptuirea omeneasci, dorinla omului de fericire, care este dincolo de orice !ap1n 9i careJ impinge pe om spre bunul suprem ar fi deci inci o dovadi vie a faptului ci e Dumnezeu. Nici aceasta dovadi nu mulpmeqte pe Toma. Dacd e adevdrat cd fapta on-rului tinde spre Dumnezeu, nu e mai pufin. adeverat cA omul nu ftie limpede - gi uneori nu qtie deloc - spre ce tinde...
72

pleacd-n lume spre a-gi implini ursita tiebuie si inceapd plin a infrunta gi a zdrobi balaurul care-l

Si pornim insi cu Toma pe drumul nuntii ce cluce spre Durrnezeu. Ca in basmele lomlnegti, fecionri de-n-rpirat care

O alti cale pentru dovedire a priori existenlei lui ^ Durnnezeu se trage din ideea cle aclevir. Dacd Dumnezeu e ,,calea, adevirul ;i viala"t gi daci, aclevirul nu poate si nu fie, pentru ci, chiar daci n-ar fi, tot ar fi..., atunci gi Dumnezeu este, fiindcd nu poate si nu fie... Daci deci Socrate sti jos, Dumnezeu existd. $i, cle asemeni, existi Dumnezeu gi claci Socrate sti drept, sau daci Socrate e muritor ! Sau origice [i] s-ar int2rnpla lui Socrate ! O alte cale pulcede a dovedi existenga lui Durnne-

inr-un acelaqi chip.

existenga - gi, ca atare, fiinla in a cdrei notriune n-ar fi declt aceea de ,,gXnditn" nu ar fi fiinli supremd. Toate ciile afitate ili tfag temeiul cle convingere

porni d de la ideea fiinlei sttpren?e. O rsemenea frinld, dacd este, nu poate fi nurnei gnnditi. Fiindci o fiinfi existentA efectiv e mai perfectd decat una gnnditi - fiindci acesteia ii lipsegte ceva:
zeLt.

'

nii si mi-nlepe Pentru cd Dumnezeu este una, o fiintri al cirei fel de a fi este cle a fi existent; cle indati ce ajungi si concepi o atale fiinld, trebuie si o postulezi cd e in fiinli.
!

Toate trag existen;a de fapt a lui Dumnezeu din firea. adicd din esenqa lui. Fiinla supremi, ens necessartum. ens rcalissitnu!, Dun-mezeul filosofilor, care nu e chiar aga [cle] deosebit cle Dumnezeul lui Avraam qi al lui Isac, clti vr erne SfAda Scripturd griie$te: ,,Eu sunt cel ce sunt"', unegte, in chip cu totul deosebit de ce se intimpli cu ltrcrurile fdcute, faptul cle a fi cu felul de a fi. Dumnezeu e fiinla al citei fel de a fi este si fie, ?n fapt. Lucrul acesta nu e aclevirat despre nici o fiinqi creati, fiindci nici una nu e gincliti ca existengi in chip necesar. Esenla nici uneia nu-i invdluie existenla. Trandafirul e o floare 9i pot gnndi un trandafir, firi ca spi-

73

MIRCEA \{JLCiNESCU

poslatLlTiTILE FIToSoFIEI

CRE$TINE

ci nu poli trece de la esenqi la existenli dec2t abuziv. Rigti sd !i se rispundi foafte


Pas de mai spune

tatei asta nu inseamni. decit cd nu concepi in realitate,

adici efectiu, fiinla


'

necesarS.

Obieclia e foarte justi, dar ea nsineazd gi puterea de probare a argumentului. Aumentul ontologic e concludent numai pentru cel care are mai dinainte ideea fiinlei necesare; dar nu [seJ poate impune cui nu are ideea unei atare fiinfe. Argumentul, spre a dovedi existenla lui Dumnezeu, incepe prin a o presupune. inlelegem astfel de ce, pentru credinciogii augustinieni, un asemenea argument pirea concludent. Se vedem de ce nu pare concludent tomiqtilor. Rispunsul e relativ simplu gi line de felul in care Toma d'Aquino concepe cunoagterea omeneascd. Pentru Toma d'Aquino, argumentul nu e concludent, fiindci esenla ideii de Dumnezeu nu ne e datd. gi de ce nu ne e dat5? Nu ne e date pentru ci cunoaqterea omeneascd pornegte de la materie. Fiinfa pe care o cunosc este fiinqa sensibili care poate fi simlite. Obiectul raliunii este se abstragi lelul de a fi, care cauzeazd, faptul de a fi al fiinfelor sensibile, concrete. Mintea omului nu intuieqte direct esenga existennrlui, nu vede - ca intelectul ingeresc - consecinga, dati in cauzd, printr-o vedenie unitivi care anuleazd. diferentrele crealului. Ci mintea omeneasci urci greu din concluzie in concluzie gi leagi adevlrurile intre ele, mijlocind pe unele printr-altele. Asta e stafea cunogtinlei omenegti, cafe nu e cunoa$terea intuitivd a unui spirit puq ci cunoagterea ralionald a unei fiinle corporale, dotate cu sensibilitate.

Nu avem deci-o cunoaqtere nemijlocitd gi inniscutd a existenlei lui Dumnezeu, ci numai - cum aln spus a principiilor cu ajutorul cirora ne urcdm la el in c2rje, cugetand cle la efecte le cauzele lor. Iluzia se nagte din faptul ci obignuinla ne indeamni si socotim inndscuti o idee cu care ne-am obignuit. inseamni ace sta ca existenta lui Dumnezeu e de nedovedit ? $i ci trebuie si rimAnem prade agnosticis'
n-rului sdu ? Nu. Fdrd a ni se destiinui esenp divinitilii, putem dovedi existentra, urcdnd pe cirjele ragiunii spre Dumnezeu, dar cu condilia de a pleca de la sensibil, ci nu de la

esenp divini.
Iatd dar, cum, din critica neizbXndei acestor incercid de dovadi a priort se dezviluie posibilitatea unei alte categorii de dovezi, adaptate naturii intelectului uman: probele a posteriort !

A doua erapi a cunoaqterii lui Dumnezeu in filosofia lui Toma d' Aquino sti in ridicarea treptad de la lucrudle create la cel cale le-a creat. CAndul care incearci si ajungi la Durnnezeu por. nind de la lucrurile simlite de-a dreptul poate urrra, dupi Toma {'Aquino, una din urmitoarele cinci cdi:

l.
ne$te

Cea dinLii cale, qi cea mai insemnati pentlu el, por-

- pe urmele lui Aristotel - de la constatarea faptului rni;cdrii, spre a conchide la existenla unui primune

mouenf. Redus la forma lui cea mai simpld, aceea drn Summa Teologicd, gi dezbrdcat'de toate dovezile aiutetoare careJ insolesc in Summa Contra Gentiles, acest drum e urmltorul:
75

AJIIiCEA VULCANESCU

POSII}ILITATILE FILOSOFIEI CRE$TINE

Din experiengd, gtim cd lucrurile miqci. Tot ce migci e miqcat de un altul, care e migcat, la rdnclul lui (omne moue?la mouetur), qi aga nlai depalte, plni la un prim nrolor, pe care nu-l mai migci ninreni. Doui lucruri sunt de dovedit aici, pentru ca argumentul si convingd: a) de ce tot ce mi$ce e miqcar; adicd, de ce nu se migci nirnic prin sine: b) cle ce nu ne putem urca la nesfirEit, din mobil in mobil, ci trebuie sd presupunem neapdrat un prim.unl
poate nxitca nimic prtn sine ? Sd adincim. Miscarea e pentru. Toma, ca Si pentru Atistotel, trecere de la ce poate fi (de la poten;n) laceeaceestein fapt (\a act). Dar un lucru nu poate fi migcat, adicl nu poate fi trecut de la stare de posibilitate la starea de fapt decit de un alt lucru, care e tot in stare de fapt. Cum migcarea e deci actualizarea unui lucru posibil, ar trebui ca lucrul care se miqci singur sd fie in acela9i timp - 9i sub acelagi rapor-t - $i actualizat (pentru a fi motor, cauzi n- qcdtoare), 9i ?n posibilitate (pen, t|u a fi miscat.). Un lucru nu poate fi insi simultan, in acela;i fel gi sub acelagi raport, 9i in stare de fapt si in posibilitate. Deci, tot ce migce e migcat de altceva. Iar dacd ceea ce migce trebuie si fie in fapt, adicd migcar el insugi, el trebuie si fie migcat de-un altul la rinclul lui gi a;a mai deparre. Pdni unde ? Regres in infinit nu poate fi, pentru cd, in acest caz,
se

Pentru ca migcarea sd poati exista, trebuie si aclmitem existenla unui prin motor, nemigcat de nimeni: Dumnezeu. insi, cum migcarea existi, existi gi un prim motor. Ideea aceasta a motorului nemigcat, la care ne ridicin-r din ingelegerea migcirii, are o mare insemnitate in filosofia lui Toma cl'Aquino. Cici din ea va deduce toate atributele prin care se caraclefize zi pentru mintea omeneasci firea divinitilii: unitatea, simplicitatea, vecinicia gi aseitatea (fiinlarea de sine stltitoare).
2. A doua cale pe care ne putem ridica spre Dumnezeu, pornind cle la lucrurile cleate, este reflecqia asupra cau.zei eficiente a lucrurilor, aclicd asupra pricinei care face ca lucrurile si fie, in fapt, spre a conchicle la existenga unei cauze prime. Argumentafea, reproclusi aidoma in an"rindoul' Summele, e inrucliti de aproape cu cea dintii. Daci privim lucrurile care sunt, fiecare are o pricini care il scoate din neant, care il face si fie. Nici o fiinqd nu-qi este insi causa su,f . Cauza fnnd, in chip necesar, anterioari efectului, o fiinli care gi-ar fi siegi cauzi eficienti ar treb,r"ri si-qi fie anterioare siegi, ceea ce este absurd. Deci, fiecale fiin;I igi are c Ltz in afariL de sine, ?n altn fiinle qi a;a mai departe. Dar nici acum nu putem regresa la infinit, chn cauzd in cauzd, pentru aceleagi motive. Fiecare lucnr existent atarnand de cel carel cauzeazd, dacd n-ar fi o cauzd primi, n-ar fi nici o cauzd. secundi gi dacd n-ar fi o asernenea cauzd, din aproape in aproape, nici unul din lucrurile pe care le vedem existdnd n-ar putea fi. insi noi vedem ci lucrurile sunt.

lnouens. De ce nu

n-ar mai fi \n prim motor, gi dacd n-ar fi un pflm motor care se' migte pe cel de al doilea gi aga mai departe, lolul ar sta in nemigcare.
76

NIIRCEA VULC;.NESCU

posrBrLrrATrLE FrLosoFtEI CRESTINE

Existi deci o cauzi prime.

3. A treia cale, clezvoltatd nunai in Summa TeoIogicd, pornegte de la contemplarea lucntrilor contingente, spte a conchide la existenla fiinlei necesare. Lucrulile din lume se nasc Ai pier. Sunt deci lucruri cafe pot fi, insi qi cafe pot gi si nu fie. Lucrurile acestea contingente (care pot gi si nu fie) nu sunt insi vegnice. Pentru ci, claci in vegnicie nu s-ar implini putinqa lor de a nu fi, ele n-ar fi contingente. Vine deci totdeauna o vreme in care acestea nll mai sunt. Dar daci toate lucrurile ar fi contingente, ar fi fost desigur o vleme in care n-ar fi existat nin-ric. In acest caz, fiindcd. nimic nu poate fi fdri intervenlia altei fiintre, nici astizi nu ar fi nimic. De vreme ce insi lucrurile sunt inseamni ci nu sunt toate contingente, ci existi o fiingi necesari. Aceasta-gi poate trage necesitatea din sine sau din altl fiinli. Dar - cum am vdzut ci. nu ne putem utca la nesfXrgit in qirul fiinlelor care-;i dator-esc necesitatea altor fiinge - trebuie se admitem existenfa unei fiinle necesare care si nu-gi datoreasce necesitatea decit siegi, dar de care si atdrne necesitatea celorlalte fiinge. Este acel ens a se necessariuio, in care regisim pe Dumnezeu. lui Dumnezeu pornesre contemplarea gradelor de perfecliune a- fiinlelor concrete, a plindtdlii lor, mai mari sau mai mici, gi conchide la existen;a fiinlei supreme. In Sumrna Contra Gentiles, Toma reia argumentul aristotelic care, pornind a) de la constatarea cA exista
78

, 4. A palra cale a cunoagterii de la

grade de adevdr gi b) ci gradele de adevdr corespund gradelor de fiinli, c) precum qi de la constatarea cA misura gradului de adevdr rcalizat it fiece lucru particular se judeci in raport cu adevdrul absolut gi suveran, conchide la existenla fiingei supreme. a^ In Summa Teologicti, aceaste cale se ldrge5te, intinzindu-se la intreaga ierarhie a valorilor de existenli. Existi in lume lucruri mai mult sau mai putin bune, adevdrate, frumoase, nobiie, drepte sau... calde. ($i la fel pentru toate perfecliunile aseminitoare a1e fiintrei.) Dar, mai multul sau mai pulinul ce se spune despre fiecare lucru nu se spune dec2t prin colnpararea gradului de perfecliune respective realizat in lucru, cu ceea ce e aceastd perfecliune in gradul ei suprem. Existi deci un grad suprem de adevir, de bine, de nobil, de drept, de frumos sau de cald, care constituie fiinla supreml. gi cum, dupi Aristotel, gradul suprem de adevir e gi gradul suprem de fiinli, iar gradul suprem al unui anumit gen e cauza a tot ce aparfine lucrului din insugirea genului respectiv, trebuie si existe ceva care si fie cauz^ fiin\ei, bunetdfii gi perfecgiunilor cle tot soiul, care sunr in toate lucrur'ile, gi acesta e Durirnezeu. Dace interpretarea primelor trei cii nu susciti dificultili lduntrice in rindul comentatorilor, aceasta de-a patra cale starne$te oarecare controverse. Cdci - zic comentatorii -, sau Toma a luat ideea de maxime ens qi de maxime ueritail in sens relatiu, gi atunci concluzia trasi in favoarea unei fiinte absolut supreme este un paralogism; sau Toma a luat ideile acestea in sens absolltt, Fi atunci concluzia e defectuoasi, .pentru cd argumentare care conchide de la considerarea gradelor de adevir la existenla supremi nu face decXt si reia argu79

IIIIRCEA VULCANESCU

poslDlLrr,ITLE FrLosoFrEI cllEsrlNE

mentele apriolice augustiniene gi anselmiene, care deduc pe Dunrnezeu din ideea de adeudr sau din
ideea

tonizantd a mersului gdndirii tomiste pe acest drum nu sunt de tagaduit. Constituie insi ele o cddere a tomismului sub invinuirea ontologisrnului, pe careJ reproga augustinienilor ce foloseau argumente similare ? Gilson, care a aplofunclat lucrurile, observi, cu clrept cuvdnt, ci invinuirea nu e justi. Ce vini fdcea Toma ontologismului augustinian ? Ci conchide la existenla fiinlei divine por-nind cle la contemplarea esenlei ei, ceea ce e o peti,tio de principii1'?.

fiinlei st 4prenxe. Ridicina istorici platoniz ntd, ti infdqigarea pla-

cleosebite de perfeclie, tot aga cum s-ar-l luat n-fgcarea, cauza sau necesitatea ? Se poate cleci spune cd toate ciile tomiste sunt, intr-un fel, 9i ele platonice. Aici se dezviluie migcarea esen[ialA a ciilor tomiste citre Dumnezeu: ,,Nihil est cognoscibile, nisi per similitucline prin-rae veritatis"lr gi lumea in care se realizeazd: Lrniverc ierarhizat clupd gladele de existenli gi perfecgiile inchise in esenla lucrurilor.

valabili aceaste obieclie in cazul celui de-al patrulea


?

arSument tomist Nu.

Cici el nu hcepe prin a conrempla fir ea divinititii, ci pornegte tot de la consiclerarea insugirii fiingelor concrte. Ce sunt inse aceste fiinqe ? Un amestec de forme
inteligibile cu materia sensibili. , De la ce porne9te rationamentul ? Nu de la ideea puri cle adevir', bine sau frumos, ci de la ideile corespunzitoare, pe care intelectul omenesc le clesface prin abstracgie din lucrurile sensibile cere le cuprind in par-te. Pozifia nu are nici un viciu logic - adaugd Gilson *, pentru ci, daci exemplarele divine ale binelui, flumoslllui sau adevirului cerut ne scapi, participirile lor finite nu numai ci nu scapi minlii omenesti, ci formeazi primul obiect al inteligenlei noastre. Ce ne-ar opri atunci se luem ca punct de plecale al ralionamentului ?nsugiri ale fiinlei tealizate in grade
80

cesari; - al patrulea, de la perfeciiunile participate ale fiin1ei concrete, la pliniLtatea fiinlei supreme; - al cincilea, de la rXnduiali la ordonator.
81

rdnchtielii lucn'nilor qi conchide la existenla unei in' teligeixle rd,ndu,itoare a lor. Lucrurile potrivnice gi deosebite prin firea lor nu se pot inpica intr-o aceeagi rinduiali, totdeauna, sau de cele mai multe od, daci nu existi o fiinli care le st;panefte gi care subordoneazl pe fiecare unui scop detefminat. in lume, constatirr insi cd lucruti cu firi cleosebite se-mbini intr-o aceeagi rdncluiali, nu uneori Ei din inrlrlpl:rre. cj rnereu 5i-n chip regulat. Trebuie cleci si existe o inteligenli proviclenliali care sd don-neasci in lume. DeEi deosebite, aclici polnind fiecare de la constatarea altui fapt, spre a ajunge la existenqa unuia din felurile de e fi ale divinitilii: - primul, cle la miEcare la primul motor; - al doilee. de Ie efect la ceuzr prinri: - al treilea, de la existenla contingenti la fiinla ne-

5. A cincea gi Lrltima cale pornegte cle la constatarea

T'IRCEA \IJLCANESCU

PoSBTLITATILE FILoSoFIEI CREFTINE

Cele cinci cAi spre Dumnezeu ale lui Toma d'Aquino au insemnate caractere con-lune, care ^rald ce nu sunt decdt o diversificare a unei aceleiagi n-rigclri a spiritului uman. -J.. Toate au o bazd empiricd, pornind de la constatarea unui fapt, deosebindu-se prin aceasta de dovezile augustiniene gi anselmiene. 2. Toate aplicd principiul cauzalitdlii, conchizdnd de la aceste fapte la cauza.lor, folosind, in acest scop, puterea inteligengei de a surprinde in lucrurile concrete esenlele participate, subzistdnd curate in exemplarele inteligentei divine gi rrenginind deosebirea clari dintre Creator pi creaturi. 3. Toate presupun o rdnduiald ierarhicd de cauze, rdnduite in ordinea perfecliunii fiin;elor subzistente prin catze secunde, dar neexplicate deplin decdt prin
cauze prime...

intr-un cuvint, a cunoagte per esentiamf inseamni


a defini.

Aceasti cale nu e inchisi pentru cunoaqterea Dulnnezeirl| pentru ci firea lui Dumnezeu nu face parte din nici Lrn gen. Ea depdgegte intr-^lat orice alti fiinli, incit nu poate sta aldtuli gi forma o clasd de fiinle cu nici o alta. Daci nu putem spune ce este, nu putem oare spune mdcar ceea ce nu este ? in 1oc si plecim cle la o esenld necunoscute 9i si-i adiugim determiniri pozitive lipsite de orice suport, nu ne-am putea apropia de Dumnezeu prin determindri negative, in rapoft cu esenla lucrurilor cunoscute ? E acest fel de a proceda un mod de cunoaqtere ? Da. insi e imperfect. Determinirile negative strdng obiectul, ca gi cele pozitive, gi-l deosebesc de ceea ce nu
este el.

A treia etapi a cunoaSterii lui Dumnezeu in filosofia lui Toma d'Aquino sta in determinarea atributelor lui
Dumnezeu. Ce putem gti despre Dumnezeu, in ahrd de faptul cd este ? Putem noi cunoagte ce este ? Putem noi $ti ceva despre filea lui ? in plimul lind, ce inseamni a spune ce gdu ce este un lucru ? A $ti ce este un lucru insemni, in acelagi tirnp, doui lucruri. f. intii, a-i cunoaqte genul, a'I situa intr-o clasd de lucruri la fel cu el, dupi insugirile comune. 2. Apoi, a-i cunoagte tnsuSirile proprii, care-l caracterizeazd induntrul genului gi-l deosebesc de lucrurile
asemdndtoare.
82

p'itrunde vreodatd, instituie totu;i un asediu ip reguli al esenlei lui Dumnezeu. Care sunt, dupi Toma, fazele succesive ale acestui asecliu ? Ce poate cuceri mintea omului din liniile de apdrare ale Cetitii lui Dumnezeu ? Fie-mi ingiduit, in aceastd epocd de ,,linii Maginotl"', aceastl comparalie - gosoland, dar expresivi - a asal' tului lui Toma impotriva liniei ,,Marelui Anonim", a zeu' lui necunoscut al apostolului Pavel'6. Comparalia nu e chiar absurdd, dacd ne amintim. de metoda ,,localizdril misterului" de care vorbea c2ndva Jacques Rividre. Cdile de strlpungere le cunoagtem: Cea dintai este calea migcirii 9i, pe aceasti cale, principald unealtd de asediu, tancul intregei operaliuni tomiste este motorul imobil.
83

in felui acesta, mintea omeneasci, fdrd a

putea

vllRCE-A VULCAN"ESCU

postBILITATirE FllosoFrEi cllE$TINE

Cu ajutorul ei cJceregte Toma cea clint2i linie de apdrarc a Dumnezeirii. Linia inaintat,i, de camuflaj, a timpului. Fiind nemiqcat, Durnnezeu e fir-i-nceput gi flrd sfXrqit, dincolo cle Timp, adici uecinic. Depdgirea liniei timpului atrlge cddere consecutivi a altor puncte cle sprijin, legate de ea. Dacd Dumnezeu e vecinic, el nu e anlestecat- EI nu poate si nu fie. Deci, e totdeal4na hc acL Dec| tn el nu e nici o posibilitate pasiud, nedetermin ti,, el nu e inaterie, Daci nu e material qi nici o posibilitate nedeterminati, el e simplu, gi, dacd e simplu, e unic, 9i daci, e simplu gi unic, nu e tn el ninxic strdin cle el tnsu;i. Spitura produsd in linia int2i a apirdrlt tainelor Dumnezeiegti este exploatati de Toma la aripi pe a doua gi a treia cale de pitrunclere, aceea a cauzalitilii eficiente
de cLata asta spre centrul pozifiei, impotriua liniei existenlei. Uneltele de atac sunt aci ideea de catsa uti gi ideea de ens necessariunC, . Daci Dumnezeu e unul gi neamestecat, atunci firea lui nu se poate deosebi, ca la fipturi, de fapta lui. Felul lui cle a fi este faptul lui cle a fi. El este cel care este ! $i cum fiinga hti este ,xeaddugatci qi nealterabild, ea nlr poate izvori decnt din ea insigi. Ea este caL6c4 sl.ti. Pozifia dobandid se cere insd consoliclati. Existentra ace^sla a lui Dumnezeu care se confundi cu o existenii neexhaustivi, ce este, claci ea nu e un gen care sd ingicluie definirea divinitdlii ? Ce rdmdne dintr-o astfel de cunoagtere ? Nu e ea o simpli schemi, o puri abstraclie, goali de continut ? Ne-am insela daci am crede ci toate aceste cuceriri negative sunt impuliniri ale fiinlei Dumnezeiegti. Asediul de care vorbim este un asediu in Duh gi gtim cA, spre deosebire de cele ce se petrec ?n lumea
84 gi aceea a contingenlei,

trupurilor, unde cunoa$terea e istovitoare, exhaustivi, gi ridicarea la sens golegte ideea de conlinut existent, aci fiecare punct cucerit deschide o noul petspectivi irnbogilitoare a fiintei. in aceeagi clipi in care ostagii n-rinlii au cucerit o pozilie asupra lui Dun-rnezeu, toati realitatea lui de foc se vide;te dincolo de pozitia cr.lcer'ila. Metoda de asalt a lui Toma e o metodi de inaintare prin depigiri succesive. O metodi de transcendere pornincl de la lucrurile de aci. Ceea ce dobindegti, in foncl, e sentimentul pe care trebuie sI-l fi incercat Napoleon dupl bltnlia de la trecelea Moscovei. Nedurtrelirea de dupn victolie gi presimlirea ingrijoritoare a pripistiilor cale se deschid necontenit in calea unei incercili de cuprindere din care Celilalt se clerobeazd. Si nu fie aceasti cale fireascd a mingii declt o iluzie, la fel cu aletgarea ogarului dupi un iepure fictiv ? Sau ca portretul lui Ldon-Paul Fargue, pe care pictorul l-a-nchipuit ulcind spre soare pe-o scari atdrnati'-n vdnt? Nu. Allturi de aceastl cale a cleterminirilor negatir.e, mai existi qi o a doua cale fireasci, pozitivi. Aceea a cunoattefii dupd asenttlnare. Dacd Dumnezeu nu poate fi definit gi dacl determinirile negative nuJ mirginesc in chip real, ci-i vddesc numai transcendenqa absolutd fagi de oricare fipturi, ce gi cum putem gti pozitiv clespre el ? gi, cr,rm putern, firi a blesten-ra, si-i atribuim insugiri cum sunt bundtatea, frumusetrea, Tifia, adevirul, pe care Ie rostim cu inleles despre lucrurile de aici ? Limurirea acestei putinle ne-o di incercarea lui Toma d'Aquino de a statornici senswl analog al existe?zlei - un din articulaliile de cdpetenie ale sistemului tomist.

8i

IIIIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITiTILE FILOSOFIEI CRESNNE

intre ceea ce spuneam despre lucrurile de aci

qi

ceea ce spuneam despre Dumnezeu nu existi comuni mdsure. Nici o afirmalie omeneasci nu se aplici de fel lui Dumnezeu gi lucrurilor din nature. Orice deter-

minare imprumuhte lumii de aci este ireleuantd pentru esenfa Dumnezeirii. Orice afirmagie cuprinde-n ea un sens privativ. Orice propozifie relativi la creaturl igi pierde sensul aplicatd lui Dumnezeu. Atacul tomist se desfdgoari aci pe calea a patra a depdgirii, adicd pe calea argumentului care pornegte de ia valorile participate, la valorile etem subzistente in ingelepciunea divini. E un atac insidios. El nu mai e un atac mecanic sau un atac eficient. Ci un atac cu predare din lduntru. Un atac intemeiat pe o complicitate a inteligenlei divine, care lasi urme in lucrurile firegti, in tabdr^ atacatontlui. Calea aceasta presupune un complice in cetate. Un Efialtes al Duhului care si arate ctrile de intoarcere a Termopilelor vizduhului. Urmele sunt irelevante, desigur, in natura lor; ascunse, criptice, per specula et enignxatads, dar sunt ufme care - la nivelul cunoagterii. omenetti - se pot totugi descifra. insugirile de bun, de frumos, de adevilat, pe care le atribuim lucrurilor create nu-gi au izvorul in creagie. Ele sunt amprentele digitale lisate de Creator pe
fi,pturd,.

Bundtatea, perfecqia, mirginite gi imperfecte, de aici, se rcferd la o bundtate gi o perfeclie nemirginiti de dincolo. Multiplicitatea confinuturilor referite nt compromite unitatea qi sit plicitatea dumnezeiasci, pentru ce ele nu sunt &tribuite ca'insugiri lui Dumnezeu, ci sunt referite la insugiri aseminitoare, necunoscute in ele insele, ale Divinitigii.

Ele nr,r permit conchiderea univoci de la Creator la creatura, dar videsc cd fdptlira ale un Creator. Analogia joacd acest rol, de a pune nintea pe cale. Ea nu destiinuiegte esenla celor de Dincolo; aratd, insd, in lucrurile de aci o asemdnare cu cele de Dincolo. Nu pofi trece, cu aiutorul ei, nici univoc, nici echivoc, de la Creator la creaturi. Dar te poli referi la ea.

sunt deosebite aci, nu pot conchide la fel pentru firea lor de dincolo. Pe aceasti cale, Toma ajunge si refere esenlei dumnezeiegti bunetatea nemirginiti a binelui suprem, inteligenla nemlsurate, voinla, via1a, cunoagterea de sine gi cunoagterea fipturii intr-un chip deosebit de felul nostru de r cunoaqte, toate efectele firii preexistand in inteligenfa divini gi cunoa$terea lol fiind cauzd lucritoare a acestota. Concluzia acestei cli directe o putem aduna acum la un loc cu celilalte. Mintea noasfi nll poate fi socotiti cd qtie ce e un lucnt decit cind il poate defini, adici atunci cind iqi infdliqeazd complet adecvat ceea ce este. Tot ce miniea noasfe concepe despre Duntnezeu e, in chip necesar, deficient gi de aceea firea lui scapd cupdnderii minlii noastre. Concluzia lui Toma d'Aquino e, aci, aceeaqi cu a lui Dionisie Areopagitul: cea mai inalti cunoagtere pe care o putem dobandi in viala aceasta cu privire la frea dumnezeiascd este certitudinea ci Dumnezeu e mai presus de tot ce g2ndim despre el''.

Din faptul cd bunitatea gi frumuselea

86

87

]VIIRCFA VUICANESCU

poslBlLlrATILE FILoSoFIEI

CRESTINE

ingelesul ce se di cllnoa$terii atributive a esenfei ltti Dumnezeu se leagi deci cu inlelesul pe cale l-am dat dovezilor clespre existenla lui. Toate nu sunt decat merturii ale transcendenlei absolute a esenlei divinitilii fafn de fiprure. Toate invatdtura lui Toma despre caracterul uniuoc gi analogic al ideii de existenfi, care nu este un gez ?n care si se subsurneze ansamblul lucrulilor, esle nreniti si articuleze aceastl imposibilitate cle a cuprinde sub un acelaqi concept Creator gi creaturd, adici si salveze transcendenga absoluti. a Divinulr.ri gi sI evite orice fel cle compromisuri panteiste. inlelegem acum de ce Tomzr critici ontologismul augustinian a$a cun-r fusese inteles cle Anselm, de Alexanclru din Halds, de Bonaventura; este pentru cA acegtia nu situeazi suficient de clar platonisn'rul acolo unde e locul lui, in lumea ingelepciunii divine, transcendente, ficAnd din aceasti intelepciune un fel de arhetip firesc al lucrurilor de aci, adici - ceea ce nu se poate - un fel cle acolacli care Llne;te sub un acelagi raport lucrurile de aci cu cele cle dincolo. Urmlrile acestui lucru in ingelegerea filosofici a faptului cregtin sunt nebinuite, degi nu se videsc declt unui ochi obignr-rit cu rigorile glnclului. Cici cle inclati ce ontologismul a introclus, m?icar cle ispitd, icleea echivocitiqii relaqiilor clintre Creator ;i creaturi $i permite gindului urcarea directii reuelantd, cle la cleaturi inapoi spre Creator, inqelegerea faptului esential al cregtinismului, intruparea, precum gi ingelegerea Sfintei Treimi suferd clevieri, care ameninli si le compromiti taina. Procesiunea Felelor Dunrnezeiegti apare ca un arhetip al Crealiei inseqi, in continuitate cu procesiunea restului lucrrrilor. Lucrurile apar
.

condilionate prin esenla clivinitilii, care at fi oarectllrl obligatzi prin firea ei si le creeze. Astfel se compromile actr-rl i|eversibil al cleaqiei, a citui intreagi mdsttri e in Dumnezeu, dar intruparea, in loc de a fi un fapt de Haq o unire suprafireasci a divinului cu utlanul in Hristos, o rnanifestare a dragostei lui Dumnezeu, fird de aseminafe, tincle si devinl un fel cle cateSorie necesarci a unwersului, inrucliti necesar cu faptul cfea1iei, care legitimeaztr ceea ce s-a vezut la unii oligenigti, aclici o mdfturisire eretici a unei intrupiri graduale gi uni"'ersale. Toati aceasti argumentare poafie, in foncl, nu lmpotriva Fericitului Augustin, ci inlpotr-iva platonisrnului, latent sub aceastl interpretare. $i nu poaftA nici in mod absolut in-rpotriva platonismului, ci impotriva celor care fac platonism la nivelul inteligenlei umane, alimentXncl'o astfel confllzia in;elegerei cre$tine a lumii cu o in;elegere panteisti, care compromite deosebirea Creatorului de creaturi qi inlelesul temei intrupit'ii. O lume ierarhici de esenle existi Fi pentru Toma d'Aquino; clar intre creaturi qi Divinitate e o deosebire
cle esen;d.

trecerea de la Dumnezeu la lurne se fdcea continuu gi procesiv, printr-un spor al nefiintei (el nu acordi spiritualitate puri declt lui Dumnezeu), ldescrescdnd cle la] ingeri, [la] oameni, [la] animale gi [ial lucrurile materiale, pini la pura nonexistentd materiei, la Toma d'Aquino - ca Ei la Aristotel ^ -, existi discontinuitate ontologici intre regiunile fiintei. Fiece fiintri e o alcituire cle fonni gi cle materie proprie. $i ierarhia fiinlelor nu o di numai amestecul cle matelie Si forme, ci ieralhia pluralisti a formelor substanliale.

in timp ce la Platon

88

89

M1RCEA WLCA]\ESCIJ

postBILnAT[E FtLoSoFIEI

CRESTTNT

O inlelegere organic cleosebite a structurii exisrenlei deci. Astfel, in timp ce la Platon fecerea de la posibilitate la act, de la idee la lucru existent constituie nu o imbogdlire, ci o sdrdcire afiinlei prin ciderea ei in materie, in nefiin1i, la Toma d'Aquino - ca gi la Arisrotel -, trecerea spre act a purei posibilitnli constituie o sporire a fiinlei. De aceea, in filosofiile cre$tine intemeiate pe platonism, lumea creati va tinde spre o inconsistenle funciari, care, in unele ritdciri origeniste va merge pdni la instituirea lipsei in Dumnezeu, iar ?n unele riticiri postaugustiniene va merge pdnd la rdpirea oricirei semnificalii a lucririi orreneqti spre rnintuire Soli Dei gloridl. Pe cXnd, dimpotrivi, filosofia cregtini, derivatd din impdcarea aristotelismului cu dogma, va ciuta si salveze separalia radicald a esentei Creatorului de cea a creaturii gi unirea lor substangali, hipostatice in faptul dumnezeiesc al intruplrii Domnului Hristos. Intuilionismul filosofic confundd viziunea de beatitudine, cea de ha1 a sfinlilor, cu cunoagterea noastri fireasci de aci, pe cdnd in realitate aceasta nu e, clupd vorba Sfnntului Apostol Pavel, decit ,,cunonqtere din parte, ca prin oglindi, in ghiciturd,,, iat aceea va fi ,,fayd cdtre fa1d"22 .
pdnd. acum, afi bd.gat de lipsesc, pe de o parte, toate insuqirile care infdligeazd. lucrarea tainici, a lui Dumnezeu in lume [Si, pe de alti partel, legitura lui intimi cu Fiinla in lucrarea mintuirii. Este pentru ci sen-rnificalia esentiale a lucririi Dumnezeiegti, mdntuitoare, omul n-o are pe calea cunoagterii firegti.

Din toate insugirile ardtate

Taina Sfintei Treimi, izvorul crealiei, adicd mdrruris ea ce ,,Hristos e Fiul Dumnezeului celui viu"'3 care singuri ne scapd de triteism $i de modalism qi ne face si mirturisim un singur Dumnezeu in trei Fele de o fiingd, nu se face in inlelegere, ci in Duhul. $i, la fel, taina unirii hipostatice, izvorul mantuirii, aclicd mirturisirea unirii in fiinga unici a Domnului Hristos, a doui firi nedespirfite .ti neamestecate, divind gi umani, care singurd ne feregte, de o pafte, de monofizism (de o fire) Si, de alta, de diteism (doud, voinje), nu se dezleagi inlelegerii fdti Har. Firegte, cugetarea filosofului va proiecta s,i asupra acestor probleme; 1) distinclia reall dintie existenqd gi esenle h lucn-rrile create qi identificarea lor in Dumnezeu; 2) distincfia dintre act Fi posibilitate Fi 3) caracterul analogic al cunogtinlei 9i va obgine o ldmurire lineatd a tainelor celor mai ad2nci ale viegii noastre cregtinegti. in ce mi priveEte insi, sin-rt ci mi apropii de pripdstii in care mintea goviie si urmireasci discriminirile subtile ale scolasticii tdrzri astpra deosebirii reale dintre existenld Si esenqd, chiar in conceplia divinitngii. Nu numai pentru ci ar fi obositoare. Dar pentlu cI socotesc rnai de folos sufletelor noastre se pistreze de la inceput acestor taine caracterul negteft, Ia care tot ne-am intoarce, dupi ce am fi trecut prin argita mintii in prea jma acestor meleaguri.
Sd aruncdm deci

seaml

ci

o privire incheietoare asupra celor

spuse plnd aci. La intrebarea copilului de 5 ani, nu rdspunde filosoful Toma d'Aquino. Pentru ce dmmurile cunoagterii lui Dumnezeu sunt aci, toate, cii ,,pdn oglindd, in ghicituri", iar nu vedenia .faVi cdtre.fayd.
91

90

MIIICF.A \,'TILCANESCU

Dar, pentru aceasti veclere, nici o filosofie din lurne nu te poate invrednici. Ci numai sfintrenia ! _ Cind am ajuns a limuri micar aceste lucr.uri gi a cleosebi cdririle imanente ale gdndului de <lepigir.ea efectivd care nu se intimpli niciodati de ios in sus, suntem poate mai pregitili a.inlelege cuvinte ca ace_ lea pe care le rostegte Toma ucenicilo r sdi, care-I rcagd se urmeze a le comenta textele; ,,Astfel de lucruri mi-au fost dezvdluite, fralilor, incit toate acestea imi par a nu fi dec2t paie pi vint 1,,

,s

Realism tomist i de ak s m fe n ome n o logi c r

Pentru Platon, ideea este in acelaqi tinp esenlA a realitdlii gi esengl a cunoagterii, cu aite cuvinte ceea ce cade in inteligenli este tocmai ceea ce existi; aceasta logic, iar metafizic, icleea este aceea pdn care existi lucrurile trecitoare ale lumii simfurilor, ce nu sunt decdt nigte copii palide ale lumii ideilor. Pentru Alistotel, la fel, inteligenga poare cllpriride de-a dreptul esenge, qi esenta este aceea ce face metafizicegte posibili existenla lucrurilor. Cu urmitoarele deosebiri gnoseologice: L) la esenfe se ajunge pe cale de abstraclie; 9i 2) aceste idei nu sunt realizate indepenclent de lucrurile trecitoare ale lumii simfurilor gi aparte ca la Platon, ci funclioneazi ca principii organizatoare interne lucrurilor din aceasti lume. La fel pentru toniFti, esenla e ceea ce cacle imediat in inteljgenfd, iar esenqa este ceea ce este qi principiul existenfei lucrurilor sensibile. Prinzdnd o esenle, inteligenla cuprinde sirnultan riddcina reali a unui lucru. Aceste esente se dobdndesc de intelectul agent prin abstractrie (scolastici). Aceste iclei nu existi insi imanent rcalizate in lume alSturi de lucrurile sensibile, ele existi totugi transcendent ca idei ale intelectului divin. Pentru fenomenologie, inteligenga poate ajunge la esenle, dar aceste esenle sunt ideale; singure lucrurile simlurilor sunt reale. Esenla nu mai e apoi ceea ce cade imediat in inteligenld, ci aceea la care poate ajunge in93

MIRCEA WLCANESCU

posrBrlrriTrr,E FtLoSoFIEI

CRE$TINE

teligenla prin neglijarea existenlei. in ce raport sunt aceste esenfe cu realitatea empirici, sau care e metafizica fenomenologiei nu ni se spune. In qtiinfa exacte, de asemeni, inteligenla nu cuprinde esenle, ci izoleazd condili de m2nuire. Ceea ce cade in inteligenla gtiinjifica nu este deci un obiect logic care si fundeze existenla obiecrului, ci o felie ideali din existenga. aceasta prin care noi putem mnnui obiectul. Succesul qtiinlei vine de aci. Pozitia gtiinlei exacte este o consecinli a confuziei pe care a inffodus-o Descartes intre existen;a unui fenomen Ei minuirea lui, posibilitatea de a-l fabrica. Cdci aceasta este cunoattefea lui Descartes. Ia Kant, ceea ce cade in inteligengi nu e esenla obiectelor, ci rnateria loq cireia inteligenla ii di o formi. Sigumnfa cunogtinlelor vine de la inteligenli, nu de la obiecte. La Hume, ceea ce cunoaqtem sunt numai obiceiuri subiective, conlinuturi ideale. E de esenla oricirui realism, ca esenfa si fie indisolubil legati existenfei. Ca ceea ce este un lucru si fie in acelagi timp ceea ce il face sd fie. Dimpotrivi, e de esenta idealismului si deosebeasci intre existente gi esenld qi sI afirme ci existenla uneia nu implicd pe cealaltd. Aceasta ne di cheia citorva legituri posibilb: Realism inteligibil, empiric, transcendental, transcendent, imanent. Realism naiv, metafizic, critic, intuigionist. L^ Spinoza, realismul integral e rcalizat in Dumne, .zeq fiinli a cirei esengi cuprinde existenta. Argumentul ontologic nu este o dovadd, ci o ),pozilie spirituali", afirmalia eristicl a conFtiinlei realiste. Abstraclia scolasticilor se deosebegte mult de absffactia gtiinlifice sau catteziand.: absttactja scolasticd seamdni mai mult cu reduqia eidetici a fenomenologilor de
94

care se deosebegte totugi prin veleitilile sale cd ar avea rezultate realiste. Abstraclia Stiinlifice pleaci din empirie, desface din empirie anume cafiteli empirice gi interpreteazd prin ele obiectele; abstraclia scolastici pleaci din empirie, dar nu rimXne in empirie, ci atinge in empirie ideile care twdeazd aceaste empirie; abstraclia kantiand pleaci din empirie, dar aplicd empiriei formele a priori un inteligenlei; dar cum poate atunci atinge empiria e ^\e Abstracgia carteziand desface obiectele in elemenmister. te simple, direct evidente; explica;ia cafieziand conste in aceasti desfacere gi reconstrute ideald a obiectelor. E esenjial socotit aci elementui pe baza ciruia se poate reconstrui firi rest obiectul.

Ortodoxia ;i Apusul dupd N. Berd;iaee|

I. intre uirtualitate

,i actualitate

1. ORTODOXIE SI APUS

R6.nd.urile de mai jos alcdtuiesc cuprinsul unei conferinle linutd la Paris acum cAtdoa Lreffie de .filosoful rus tntr-un cerc cle studii interconfesionale. Le transciu clupd notele luate atunci, pe care le intregesc pentnl o mai deplind inlelegere, fdni a altera nirnic din londul gAndini auton4lui, conuins cd interesul lor subzistd tntreg pentru toli cei ce cautd o cbeie deosebirilor dintre R^drit fi Apus.

Din intilnirea cregtinului ortodox risdritean cu "frasdi de lege apuseani, cel dintdi iese mai totdeauna cu un sentiment supiretor de umilin;i 9i de inferioritate intelectuali. Pretutindeni unde sti de vorbi i se spune cI, pe tdr6.mul strict intelectual, Ortodoxia a rimas .inapoiati'. Chiar cdnd nu i se spune, i se dd a inlelege aceasta pe departe. De unde vine acest sentiment qi ce pre! are ? f . in primul r2nd, din faptul ci Ortodoxia nu a cunoscut o perioadd de inflorire a cugetdrii religioase analoagd scolasticei apusene. Patristica a fost qi este inci singurul indreptar al Risiritului pe ciririle gindirii religioase. Apusenii nu-i tigeduiesc in genere valoarea; se miri numai ci, vreme de aproape zece veacuri, invetitura Bisericii Oftodoxe nu se mai demoltd. Nu e vorba de analizat condilia acestei defecliuni a cugeterii reseritene in ordinea speculaliilor religioase, ci numai de constatat un fapt care contribuie desiglrr la producerea sentimentului de inferioritate mai sus amintit. Chiar daci am admite - cum fac unii - cd ui1ii,,

99

A'IIRCEA WLCANESCU

PoSTBTLITATILE FILOSoFIEI CRE$TINE

tregia tmprejurdrilor a fd.cur din Risdrit un fel de pavdzd a cregtindtelii, la addpostul cireia apusenii s-au putut dezvolta in voie, aceasta nu ar inlitura pe tdfi' mul strict intelectual care ne preocupd aci motivul jenei amintite. 2. Adevdratul motiv al acestei neinlelegeri trebuie cautat, dupe Berdiaev, mai in adinc. Obserualia care

,,inviliturii" reseritene de citre apusent poate fi afTatd. gi Ddditd cu priuire la toa.te celelalte como4 ale Ortodoxiei. intr-adevir, daci compaldm temeiurile intregii viefi spirituale a Risiritului cu acelea ale apusenilor, fie catolice, fie protestante, observim cd ele au rd.mas latente in Rdsdrit, in vrerne ce in Apus au fese face

cundat intreaga civilizagie gi viald pimnnteasci. Pricina ar putea fi cautad cu folos - utmeazd Berdiaev - in aceea cd, de la obdrgie, Apusul a fost pitruns de spilitul aristotelismului nu numai in teologia sa, ci in toata structura formelor sale de via1d. Toatci ciuilizaii1t. Apusului pare a se tntemeia tipologic pe tn' lelegerea aristotelicd a raporturilor dintre act Siformd. Organizarea in tot, actualizarea, ca temei al existeniei insegi, necontenita sfiddanie de a da formi ffraterialului, de al conforma prin acliune dupd idei, de a realiza la maximum posibilitilile latente ale materialului pentru a fiuri o lume desdvnrgit realizatd, iate dpicul acestei stlucturi in toate manifestdrile ei de seami. Risiritul a inqeles altfel acest rapolt 9i a trdit ?n consecinle. A nu fi indeajuns de aclualizat nu e nicidecum penhu resaritean un semn de inferioritate; liuntricul nemanifestat, dar in putinld de manifestare , a avol intotdeauna in Rdsdrit mai mare pre! decat forla aparentd ii forma exterioard pe depiin acttalizatd care qi-a istovit posibilitilile. Realizarea a fost intotdeauna o problemi streinl sufletului rAseritean, ,jmplinirea" ce o
100

catacterizeazd aci fiind din capul locului opusi ,,istovirii" care o catacterizeazd dincolo. De aceea gi comportxea risdriteanului e deosebiti. in loc de a istovi conlinutul in aclualizdti gi ,,in-formaqii", ea a constat mai ales in a feri liuntricul de risipd, impiedicXnduJ si treaci in act in intregime. O pildi de acest fel ne e dati de inlelegerea deosebiti a Bisericii, de pildl, ,,organism spiritual viu", in Riserit, cu infinite posibilitdli latente pe care nu le actualizeazd decXt la stramtoare si care, toate, constituie scideri (astfel explicitarea dogmei e pentru Rdserit un semn de ,,impulinare" la care Bise|ica e silitd de eretici sa recurgi); iar in Apus: ,,orgaoizajie" exterioare, juridici 9i sociall, pe cdt se poate mai ciar definitd 9i expriorati in activitatea ei. .in fond, realizarea, aga cum o inleleg apusenii, nu a fost niciodat; o implinife, un adaos adevirat de fiin!i, prin acfiune; ci, dimpotrivd, o superficializaf,e, trecere de la ad2ncul plin de fiinld, cleplin realizat intr-un plan de idei platonice, la suprafala unei infiligiri tlecdtoare gi efemere, intr-o lume inconsistenti in ea insdgi, cum e aceea a simturilor. CHditn pe alte principii decit acelea ce au curs in lumea din afafi, viaga Ortodoxiei a linut astfel intotcleauna sd deosebeascd hotirnt irnpirdlia lui Dumnezeu de aceea a Cezarului. Apusul, dimpotrivd, n-a contenit a face analogii de Ia legea acestei lumi, la ordnduirea celeilalte. Aceasti actuahzate ne?ncetati, urmatl in Apus, are ualoarea ei istoricd netdgdd.uitd, dar nu e cu totul la addpostul origicirei critici. Aceasta penru un motiv foarte simplu; bine cunoscut celor ce s-au indeletnicit cdt de cdt cu viaga spirituali. in focul incercirilor de a poten;a la maximum toate .,fo4ele'' spre a fduri in lumea de aci ,,o societate cregtineasce" aidoma Impiriliei ce101

]U]IICFA WILC-ANESCU

POSIBILITATILE FILOSOFIEI CRE$TINE

rtrllor, adeudratele ualori d.ubouniceSti riscd sd. fie !cisate-n umbrd ti Poate cbiar nesocotite. Nu incape deci indoiali cd apusenii au fiurit o ,,ciuilizalie" exterioare, intr-adevir impunetoare gi au dreptul si ceari Rdsdritului ca acesta si le recunoasci acest flierit, ceea ce risiritenii o fac bucuros, firi g2nd ascuns gi chiar cu oarecare naivitate ! Alituli de aceastd admiralie inofensivi, Risdritul are dreptul insi si arate in chip ap5sat cd, dispregul apuseanului pentru ci Risdritul n-a fdcul la fel, in ceea ce-l priveEte, nu e deloc justificat. Apusul ar fi tlebuit mdcar sd inqeleagd cd. are de-a face cu o altd tntocmire tipicd d religiei crettine tn istorie, dotati cu caractere proprii Fi care e vrednici si fie cercetatd in manifestirile sale proplii cu cel pulin tot atdt^ interes, in loc de a fi iudecati in numele unui criteriu strein, care sub o aparente ,,condamnafe" nu face decdt si dovedeasci o stranie incapacitate de inqelegere ! O metodd mult mai corecri ar fr aceea care ar compara aminungit aceste specificitdgi. Ce ne vddeqte o astfel de comparalie ? Un fapt extrem de semnificativ. Fie ci e vorba de protestanti, fie cd e vorba de catolici - atat de deosebili in atdtea privinle - putem desprinde o unitate tipicd a ApLtsului deasupra acestor diferenle (fIri cle care, chiar, nu se pot infelege aceste diferenle). a) Cu cit omul se indreapti spre actualizare^ trdtei sale religioase in istorie, ot atat asteptarea sfdr;itului sldbe;te. Am vezut cum tot ceea ce efa vigoare in cre;tinismul apusean, impinginduJ spre lealizare, il impingea deci implicit 9i falal cdtre pierderea sentimentului eshatologic, ind.emnd.ndu-l sd aJle onxului un lel firesc gi natural, care si-l acomodeze veacului insuqi in care trdieste. b) Dimpotfivl, R^dritul, nerisipit Si neistovir de problemele puse de realizarca prinbipiilor sale in actual,
L02

nedestrimindu-gi prezentului comoara, a urmat sd a$tepte tmplinirea desduArSitd a tuturor lucruNlorin pat ticiparei desdvXrgiti fagdduitd la sfdr;itul ueacurilor, cle iare acest veac, cu toate zdddrnicia ce cuprinde, nu face decXt si ne desparti ca un val. DeEi sldbit de rezistenid qi cipdtdnd uneori o ugoard tenclinfe de agezarc lumeascd, Raseritul ottodox n-a pierdut niciodatd sentimentul prouizoratului esenliai gi al esentialei nestatornicii a oricdrei asezdri lumetti, qi nici a primejdiei ce existi pentru suflet de a indumnezei realitalea pentru a cdrei incleplinire se trudeqte cultura apuseani, de jos in sus, in loc si aqtepte cobordrea cerurilor. Credincios cregtinismului primelor timpuri, Risiritul a pdstrat nealteratd aqteptarea sfnrqitului qi acest sfdrqit ca\inttr stltdaniilor sale. El nu s-a lisat ^ ripit, pe planul religios, de degerticiunea controverselor fird folos, sau de arhitectura supusi striciciunii...

II. Neutralitatea naturalistd ;i trartsfigurarea spirituLlld (Ci,ilizalie Si uiaYd dubouniceascd)


Printre numeroasele deosebiri care izvorisc din deosebirea tipologicd afiI^td mai inainte, intfe concepliile cosmologice gi antropologice ortodoxe qi catolice se dezvoltd una, care c pi:td o insemnetate precumpdnitoarc. E vorba despre felul particular in care catolicismul incepe si considele, de la o vreme, lumea naturaii in iconomia Dumnezeiascd $i despre consecinlele care decurg dintr-insa. Dupe aceaste invdldturd, care de la Sfintul apusean Toma d'Aquino incoace nu a incetat sd caqdge teren, Dun-nezeu a creat un om natural, pe care l-a inzestrat apoi printr-un dar supranatural, cu formele vielii spirituale.
103

]VIIRCEA WLCANESCU

PoSIBILIT;.TILE FTLosoFIEI

CRESTTNE

intr-o astfel de concepgie, picatul strdmoqesc

?n-

semneazi deciderea omului din starea de har initiald. Danrrile duhovnicegti primite prin har, deosebit de crealie, i-au fost luate prin picat. insd firea omeneascd nu a fost prin aceasta stricate. Natura onieneascd este buni in ea insigi - aci [e] deosebirea intre Luther. gi catoiici - in orice caz e ,,destul" de buni spre a se putea constitui intr-un om ?ntreg, posedXnd in el insugi raliunea lui secundari de a fi (secundati, dat suficient;, ?ntr-un anume sens, pentru ca omul si existe ?n el insuqi) fiind dotat cu perfeqiuni, nirginite ce e drep!, dar' ,,proprii", existind ,,per suanx essentianl'2, deosebite de perfegiunile spirituale mai inalte, neingiduite decdt celor in stare de har. ' Antropologia ortodoxi nu a deosebit niciodatd in acelagi fel, intle actul creator al lui Dumnezeu qi actul de har prin care acesta i-a dat perf.ecgilrnile spirituale. Lumea Harului nu este, pentru ortodocai, deosebitd gi suprapusd lumii naturale constituite aparte gi subzistente la fel. Pentru ortodox, omul creat nu este deci ,,omul natulal", animalul ralional al apusenilor, gdsind in natura sa proprie raliunea sa imediati de a fi; el este o fiingd spirituald, creatd. dupi chipul gi asemdnarea lui Dumnezeu gi care numai in vointra lui Dumnezeu igi afli rostul. ,,Nimic din tot ceea ce este cu adevirat nu este cu adevAratin afari de Tine". Pentftr oftodox, ,,naturalul" ca atare, adicd neutrul fali de acliunea divinl, nu existi. Ortodoxul deosebegte puternic pe Ficitor de feptura sa, insi toati fiptura este sub acliunea neincetati a lui Dumnezeu. Ceea ce este potrivnic acestei acliuni este pdcatul. Dar viaga duhovniceasci subzisti in fire 9i dupd pdcat. intunecate, goveiehicd, nesiguri de ea, dar mi.car sub forma ,,nidejdii" mantuirii existd fari indoiald.
104

(Dacd aceasti conceplie e acuzald. de apuseni ca ,,ocazionalisti", putem rdspunde ci se inqali, deoarece, intre cauzalitatea divini gi efect sti intreaga raina a liberti;ii noastle care schimbd cu totul datele problemei, firi a ne sili si acceptim aceaste neutralitate a naturii.) Nu ar fi de insistat aga de mult asupra aceslei deosebiri, de multe ori atenuati. in Apus, dacd ea n-ar fi plini de consecinle insemnate plivitoare la limurirea nedumer ei de care am vorbit la inceput. ,,Naturalul" acesta este esenlial pentru Apus. Pe el igi intemeiazi ei toatd ,,civllizafia"; Cunoagterea prin lumina ,,naturali.", morald ,,naturali", drept ,,natural" etc. sunt orinduili firegti lisate pentru aceastd fume gi dupd firea ei. Deasupra ei, lumea supranaturali se adaugi ca s-o conrpleteze gi s-o incoroneze, fird insd ca s-o modifice, dimpotrivd, chiar o ajuti si se realizeze. Patristica nu a cunoscut niciodatd icleea aceasta a unei lumi natumle, neutfe. Lumea actuali este stricati (tulburatd). LdsatA in voia, ei di in chip aproape sigur de ripd; totugi, Dumnezeu nu gi-a intors cu totul privirea de la ea. Acliunea lui este mai inviluiti, ascunsd minlii omenegti, dar ea subzistd mai departe. Nimic nu ar putex subzista o clipd fili ea. Ideea de ,,tmnsfigumre" a lumii, de ,,tb6osK', i:r sensul ei athanasian, este ideea centrali pentru spiritul Ortodoxiei, in locul ideii de natuld a Apusului. Pen[u lisdritean, implinirea atalnd de faptul ci, sub aqiunea SfAntului Duh, totul trebuie si se tlansfigurcze; pentru ,,realizatorul" apusean, ideea nu poate avea aceeaqi semnificagie. Ceea ce cauti el e si-gi ,justifice" fagi de Durirnezeu ac!iunea gi realizarea, penuu ca, astfel, realizarca lui - in chip natural bund - sd fie inu'egiti prin har. La noi, lumea naturald este in picat (natumH in sensul apusean, desigur). Ea
105

]VIIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CIIESTIN9

Lrebuie sd se transfigureze gi prin aceastd transformare ontologici de ,,tbdosi!' se rcintre in Dumnezeu, din voia ciruia a iegit prin anarhia primului pecat ! Aceasta invefitufa a Reseritului nu trebuie insi confundati cu invilitura protestantd a riului radical, cici, dupi ace std invdldtura, natura este cu totul shicati, harul substituindu-se ,,faptelor" spre a ne m2ntui. Aci nu se pomenegte de transfigurare, clci faptele sunt ale ,,tiarului", ci nu ale fipturii tmnsfigurate. $i apoi, la protestanli, e vorba numai de mintuirea fiinlei individuale, pe c2nd la ofiodocgi e vorba de mnntuirea lumii Artregii. Ceea ce e vrcdnic de relinut este faptul cI, victime ale aceleiaqi separafii apusene a nanrrii de har, protestanfii consideld Harul ca ceva esenlalmente extedor naturii omenegti ce se mnnruie. $i nu se mai vecle bine cine se m2ntuie, dacd ceea ce e cizut nu se mantuie. Harul acesta - zic Ia rnndul lor catolicii - lucreazi asupra omului, dar nul iransformi individual, cici harul di dragostea qi aceasta dd ,,faptele". Cu totul pe alt plan aEazl ortodocgii chestiunea. La noi, ,,transfigurarea intelni" nu e decit o ,,prefigurare" a ,,transfigur irii cosmice". De aceea, ideea de justificare aga de imponante in controveisele apusene cu privire la Har, cu toati incercarea unora, nu are aga de mare importangi pentru ortodocgi. Ceea ce irnporti nu e m2ntuirea mea, ci mnntuirea lumii. in cei pe care Bisedca ii considerd ,,chep1i" inaintea lui Dumnezeu, ea vede numai o prefigurare a

restauririi finale. Speculaliile asupra mantuirii universale au cu totul alti importan!; in Risilit dec2t in Apus - chial daci lisim la o palte formele exagerate qi vidit eretice pe care le ia acest gind la unii Pirinli. Deci, cu totul alt plan de considerare a problemei: jundic in Apus, ontologic in Risirit, fie in patristica greaci, fie in gdndirea teologicd din ultimul veac.
106

O pildn a acestei diferenle ne e dati de invilitura privitoare la SfXnta Fecioari in Risirit gi Apus. Dogma catolici a zin-rislirii ei firi de prihani e o pilcli a acestei teologii naturaliste. Ea nu se inqelege decnt ca o urmare a acestei antropologii. Sfinta Fecioari e feritd printr-un act exterior special al Harului, care o desparte sub acest rapofi de firea omeneasci gi o rdpeqte acestei firi, ficind din ea o fiingi supranaturali. Ea e un dal qi un instrument al providen;ei, binevoitor fall de oameni. Tradiia Risiritului, departe de a vedea in Sfanta Fecioari un dar in afarA de fiinla on-reneascd, vedea in ea ,,podoziba inttegei fipturi", termenul cel mai inalt al unei pregitiri de a reprimi pe Dumnezeu, care se urrneazi in generalii incl de la cea dintii rernugcare a lui Adam. Libertatea Maicii Domnului de a primi pe Dumnezeu este centrali. Ea nu mai e o unealtA, ci o fiinli primitoare de Dumnezeu, cea mai curatd gi cea mai inalti dintre toate fipturile. Cea care s-a ridicat cel mai sus cdtre Dumnezeu peste pdcat ! Harul conlucreazi desigur gi aci, dar Sfinta Fecioari purcede din lurne citre Dumnezeu in aceeagi misuri in care primegte Darul lui' Dumnezeu cdtre lume in Fiinla Domnului Hristo.s. Aceeagi deosebire ?n inlelegerea oftodoxi a r^porturilor dintre libertate Si autoritate. Cdnd cineva a admis ci ,,omul natuml existi in sine", tot spiritualul devine exterior. A9a ingeleg catolicii autoritatea. Ortodocsii insi refuziL sd ii urmeze pe aceaste cale plnd la capit. De ce deosebirea ? Pentm ci autoritatea nu este pentru ortodocgi nici la papFL, nici la Sinodul ecumenic. Biserica nu e nici monarhie vilzuld, nici aristoclzlie vizutd, nici democragie vizuti. Niciodatd la ortodocai aceastA invdlAture nu s-a pus in acegti temeni. Homiakov a cd ^rdtat la ortodocqi nu existe autoritate exterioard. Autoritatea Bisericii este autoritatea intregii lumi cregtine de la lisus
r07

MIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRI$TINE

Hristos gi pand astdzi ,i de astazi inainte. Nici chiar Sinoadele ecumenice nu iqi datoresc autoritatea lor incontestabili formelor juridice. Numai dupi ce adevdrul iese la iveald, se poate spune lucrul hotirat. Nu e insi nici un criteriu exterior pentnr asta. cici arunci ar trebui si judecdm acliunea Sf2ntului Duh, prin criterii care ii sunt inferioare. Nu existd deci criteriu exterior al adevirului, ci un criteriu interior: viala Bisericii luati in intregul ei istoric. Se vede foarte bine ci nu e deloc vorba de o interiorizare individualisti in sensul protestant, ci de un refuz de a accepta termenii in care congtiinla apuseand a formulat o problemi din care, in ceea ce o privegte, nu mai poate iegi; dar in care noi, dip fericire, am fost ferili, pentru motivele mai sus amenunfite, a inLra. Catolicii cdtici, este drept, aceasti teorie ca incomodi din punct de vedere social; cdci nu vid cum s-ar putea organiza in aceste condilii o Biserici puternici (aci pe pimdnt) fdri un criteriu extem. Istoriceqte, catolicii au aci dreptate. Dar diferenla are acelagi izvor ca mai sus. Alti inqelegere a rostului istoriei gi a Bisericii in fala ei. La fel in ceea ce privegte purcederea Sfdntului Duh. Catolicii spun ades ci deosebirea dintre ei 9i noi n-are insernnetate. Totugi, sunt diferenle practice enorme. Catolicii at ,,organizat" toate cdile Sf2ntului Duh; in vreme ce la noi cdile 1ui sunt nepitrunse omului. Doctrinar, deosebirea ste intr-o neinlelegere. Sfdntul Duh purcede prin Fiul doar fagd, de oameni - zic ei. in el insugi, vine de la Tatirl, de 1a care vine totul. Apoi, la catolici, Sf2ntul Duh este identificat cu harul administrat de Biserica. La noi, SfXntul Duh lucreazd. el asupra
Bisericii-

greci s-au preocupat mult de Treime, in vreme ce latinii se ocupau mai cu seamd de organizarea vielii. Mai mult decit atat, la ortodocgi toati lucrarea cregtine incepe cu invocarea Sf2ntui Duh. La catolici, cu omul, cu sufletul omului ciutator de Dumnezeu. Protestanlii au lisat chiar in umbri Sf2ntul Duh. Pentru rdsiriteni, Iisus este Dumnezeul in Sfinta Treime gi cregtinismul nu are sens fari Cele Trei Fele Dumnezeiegti. Din contactul Ortodoxiei cu confesiunile apusene ce are de agteptat Ortodoxia ? Daci iqi propune si dezvolte in afari formele sale de viali spirituall, acest cona6, poate constitui o primejdie. Exteriori^ptopierca zarea line de o problematici strline Ortodoxiei qi nu poate dec2t si complice cu probleme inutile poziliile ei spirituale, fapt dovedit de mersul sterilor bisericegti din Risirit in contact viu cu Apusul. Ortodoxia poate insi si-gi dezvolte boglliile sale interioare. Se pare ce acest proces este deja inceput. Ce va urma ? Ce va da Biserica Ortodoxi iegitd. dtn faza statice spre a intra intr-o fazi, dinamicd? Este aceaste ieqire cu putinle qi in ce condilii ? Ce avem de agteptat de la ea? Iatd problerne la care ortodocgii vor trebui si dea un rdspuns.

Apoi, apusenii sunt hristocentrici, in vreme ce ortodocgii sunt mai ales inchinitori ai Treimei. Pirinlii
r08

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI cRxsT]NE

Barba lui Visarian'

La cursul lui de Istoria metafizicei din acest an, Nae Ionescu a reluat spre adancire cele doui teme favorite ale cugetirii sale filosofice, teme care au format de altfel gi subiectul controversei lui cu dl Frollo asupra catolicismului, in acest ziar. Anume: 1) ideea ci un suflet, ca gi o civilizalie, constituie un tot calitativ, inchis, organic: o monadi; 2) ideea ci sufletele omeneqti, ca gi civilizagiile, nu se pot intrepdtrunde decdt aparent, la suprafald, ddnd fiagtere a$a-numitelor ,,pseudomorfoze" , pentru cd, in realirate, nici un popor qi nici un individ nu pot depigi legea care ii constituie. Vorbind, intre altele, de civilizalia fisfuiteani, Nae Ionescu spunea - mai in serios, mai in glumi - ci, intle faptul ci Risiritul ortodox refuzi si mirturiseascd lpe) filioque gi faptul cd llsilitenii ,,poartd barbi" este o corelalie atat de sfansi, incat una implici cu necesitate pe cealalti. a frcut se suridi, pe c2t imi Apropierea ^ceastaauditor. Poate chiar si se indoarnintesc, o parte din iasci de temeinicia intregei argumentiri a Profesorului. Lecturile din zilele trecute m-au pus fali in fali cu un fapt care trebuie si dea de rneditat tuhlror celor ce au suris cu aceastd ocazie. Traduc textual din prelioasa lucrare a lui Philliphe Monnier, despre ,,Quattrocento", premiatd de Academia Francezi. E vorba de acea minunati perioadd de la inceputul veacului al XVlea, in care se pdrea.cd doud lumi au si se int2lneascd, in care geniul Italiei renescande a fost fecundat de Orientr.rl bizantin:
110

dau cariere insemnate. La fe1, Arghiropulos, pe care Pallas Strozzi il cheamd la Padova, primegte cetdlenia de onoare a Florenlei; Ghemistos Plethon, care face si se convoace Sinodul de unire, dobindegte un mormant plin de cinste la Rimini. Demetrios Chalcondylas din Atena, care igi alege naq pe Principele Pico della Mirandola, incaseazd la Padova un salariu anual de 400 florini. Constantin Lascaris, pe care Bennino Mombrizio il traduce in versuri latinegti, vede certdndu-se intre ei ca sd-| ail:ri, pe Aragoni, ca qi pe Sforza. gi deasupra tuturor, Visarion, ndscut in 1403 la Trupezunt, primit in !423 in cinul SfXntului Vasile, ucenicul lui Plethon, incercat in iscusinlele teologiei gi politicii, adus la Sinodul din Florenla, de citre Ghemistos, ficut arhiereu al Niceei de citre impirat, fdcut cardinal de citre papd, e o fali bisericeascd de mare
111

,,Grabnica decddere a Imperiului de Rdsdlit, renagterea contimporani a ltaliei, unirea sdvirgiti intre cele doui Biserici, Ortodoxi 9i Catolici, luarea Cons. tantinopolei de citre turci, furi tot atatea pricini care impinseri pe greci se ffeace apa gi si-gi incerce in Peninsuld norocul, pe care gi-l nddijduiau, desigur, str;lucit. Unii din aceqd beienari sunt vestifi; ei sunt de neam mare, cirturari, fele bisericeqti sau slujitori de vazA ai implrifiei. Pe ace$tia ltalia il pdsfte. S-a vizut cu ce insufle;ire a int2mpinat ea sosirea lui Chrysoloras, care a trecut la catolicism, a urmat Sinodul din Constanla, a murit aci qi a fost inmormantat cu mare cinste. Gheorghe Trapezumptios din Creta, pe carel afldm in 1,420 la Venefia, Teodot Gaza, din Salonic, care se afli in 1435 la Plza, treculi la catolicism, ca gi Manoil (Chrysoloras, n. tr.) - sunt folosili de Curie gi

MIRCEA WLCANESCU

insemnitate gi un invilat cu multi $tiinfe de carte, pe care degtepticiunea sa asculitd Si mlidioasi, cunoagterea treburilor biselicegti, bogiiia, biblioteca, activitatea il aqazd intr-unul din locurile cele mai de flunte ale Italiei quatrocentiste. ' Fiind unul dintre cei dint2i care s-au lepi.dat, gtiind latinegte, vorbind deschis, italienizat de tot, a rimas grec, prin intorsetura minlii sale, prin invafetura sa gi mai ales prin barba lungi pe care a linut sd o pdstreze gi care l-a costat, poate, la moartea lui Nicolae ai Vlea, tronul apostolic" (vol. II, pag. 17-18). O barbd care costi unui ilustru conveftit... scaunul Romei. O barl>d care se pune spadi in curmezig intre Apus gi RAsirit, infirm2nd hotiririle ,,spre unire" ale Sinodului de la Florenla. O barbi la care un popi luminat nu renunle, degi a renunlat la lrespingerea lu:tl filioque agada1 Nae Ionescu ? preoli care se doresc Ce ne facem atunci cu ^t64ia raqi, tungi gi freza1i,,) la gar(onne" ? Sd fie o indicalie asupra starii simgului nostru ortodox ? Lucrul dI cu atat mai mult de gdndit cu cdt vezi cd.

Deosebirile dintre Lutber ;i catuAcf - din pers7ectiua unui ortodox -

Rdul radical al firii bmeneSti

! Si aibi dreptate,

Pofta, vatre a pdcah.rlui (fama peccati), dupl Augustin, e congenitali firii omului 9i nu poate fi dezrdddcinate din sufletul lui; nici pdcitogenia deci, zice Luther'. (in alte forme, acest pesin'fsm antropologic merge p2ni la Kant gi peste el, la Kierkegaard 9i la Klages.) Catolicismul crede gi el cd omul e picetos din fire; dar crede in virtutea regeneratoare, nescud in sufletul omului din lucrarea mintuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sf2ntului Duh, care alungi picarul din aceasti vare, nascand astfel omul nou, duhovnicesc, prin boiez, prin pociingd gi prin celelalte Taine ale Bisericii. 2. Mdntuirea

prin credinld, nu prin fdpte

mult tineret... iqi lasi barbi.

Nu te mintuieqti ficAnd fapre bune - zice Luther -, ci crezdnd. Crez3;nd in indurarea lui Dumnezeu peste toate pdcatele (Sola fide). Faptele bune sunt rodul credingei, nicidecum princiPiul ei. Catolicisn-rul crede, climpotriid, cd credin\a fi'rd fapti e moaftd' 9i ci omul va fi judecat dupi fapte (paharul cu api dat sdracului'). Ne mXntuirn deci qi prin credinp, Ei prin fapte. Ele sunt rodul dragostei Dumnezeiegti in noi. Iar aceastl dragoste se nagte in noi prin lucrarea Harului Dumnezeiesc Ai prin aceea ci ludm parte la jertfa lui Hristos in viala tainicd a Bisericii.
11.3

MIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE9TINE

3. Antiintelectua lisrnu I

Credinp nu e - pentru Luther - un soi de cunoagtere, ci un act arbitrar de voinld, o diruire de sine care se opune fatiunei. Dupi invildtura oficiald a catolismului, a tomismului aristotelic, dimpotrivd, credinla nu se opune cunoagterii, ci o intregegte acolo unde r'irt mai poate riz-

Euharistie. Omul e deci asociat, pdrtaq, la lucrarea lui Dumnezeu de rnnntuire. El trebuie si se invredniceascd de ea. Acesta e sensul esenflal al lucrdrii mantuitoare la catolici gi se vede cdt e de strdns legati de ,,im'pifte;anie" gi de pregitirea pentru ea (vezi Comorile lui P6guy). 5. Religiozitatea interioard, opus d formalismului s acramental Religiozitatea adevdrati, pentru Luther, sti in ceutarea lui Dumnezeu cu inima, ci nu in evlavia exteioard riuald (al cirui prototip e morigca de rugiciuni a anumitor secte tibetane). Tainele Bisericii nu lucreazi asupra omului din afard, fizic, vreiitoreqte, ci ii prefac sufletul pe dinlSuntru, psihologicegte (de aci inceputul Reformei: cearta pe indulgengele vdndute de papi pe bani, care atr s candalizat pe Luther). Catolicismul crede ci evlavia adevdrate e aceea care se manifesti supuse, in comunitatea credinciogilor care iau parte prin impirtiganie 9i prin celelalte Taine (botez, ungere cu Sf2nrul mir, cununie, spovedanie, preo1ie, maslu) l^ vial^ t^inicd a Bisericii, in care Dumnezeu htcteazd sacramental, direct, cu puterea lui proprie (ex opere operarum) delegatl urmagilor regulali ai lui Petru ti ai celorlalli apostoli, care au dobdndit putere ,,si lege" gi ,,si dezlege" pdcatele in numele lui.
6. Euangbelis m ant it ra d i! io nal

bi prin puterile ei proprii.


4. indreptdYirea pd.cdtosului prin jertfa

lui

Hristos

Picitosul nu se mantuie - dupi Luther - ferindu-se de picate, rugdndu-se la Biserici qi silindu-se si facd binele cu, ajutorul lui Dumnezeu, dobAndit prin Biserici, ci aruncindu-se ca un pierdut, printr-un.elan interior, de credinli, cu picate cu tot, in bra;eie sau ,jn cdrca" - zice el - a lui Dumnezeu (Pecca fortiter cre-

defidiufl.

meritele lui qi acoperindu-i picateld cu pulpana hainei lui. Toatl lucrarea mantuitoare e a lui gi olrr.ul e pasiuifi aceasti lucrare pe care o primeFte ca pe un dar. (Soli Dei gloria va adhtga mai tArzit Calvtn, dupi Sf1ntul Pavel.) Catolicismul crede gi el ci Hristos siv2rgegte lucrarea mantuirii, phtind pentru picatele noastre; dar omul ia parte, in el, la jertfa lui Hristos, care se prelungeqte in viata ta'inicd a Bisericii (acesta fiind sensul sacramental al Liturghiei la catolici, care nu mai e ,,comemorarea" sacrificiului lui Hristos, ca la luterani, ci necontenita lui ,,resdv2rgire" sacerdotali). Pentru el, Biserica adrninistreazd pe pimint lucrarea sftnlitoare a Duhului Sf2nt ?n sXnul comunitdlii credinciogiloq care continue std ieftfe in Sfnnta

H.ristos mantuie pe om, lertfindu-se

in locul

1ui,

prin

^ce

Omul poate ajunge, dupd Luther, direct la Dumneze,t, fdrd alfi mijlocitori (cler sau Biserici), prin convertirea inimii, sub inraurirea meditagiei directe a Sfin11.5

't

14

MIRCEA WTCANESCU

postBtLIT,{TILE FILoSoFIEI CRESTINE

tei Scripturi, in afard de orice intelpretare tradiflonald, cdlduzit fiind numai de Duhul Sflnt. Catolicismul clede dimpotrivi ci singurele cli sigule ale Duhului Sfint sunt ale Bisericii gi cd la Dumnezeu se aiunge prin evlavie gi cucernicie (rugiciune, post, umilintd gi fapte bune) sivnrqite in Biserici, adici in comunitatea viilor gi morlilor merrurisitori ai aceleiagi credin[e, la fel rugitori, sivirqincl aceeagi jertfd gi ascultXnd de aceeagi autoritate, pe temeiul traditiei apostblice necurmate, universale gi neschimbate, care a clat qi Scripturile gi care le garanteazd gi unitatea cle
intreles. 7. Spirttualisnxul apo

cu puteri sfinqitoare deosebite, delegate ei anume de


Hristos. Acestea sunt deosebirile principale asupra cirora m-ai intrebat.

Vizute cle la noi, poate cI sunt doui feie sparte in


Apus, ale unui cregtinism originar, unic, rimas nedespicat in Risilit, intre fala liuntlici gi cea din afard. Lutheranismul n-ar fi astfel decAt prelul spiritual al pdcatului pe care l-a sivdrqit catolicismul, c2nd, spdrgdnd comunitatea de iubire a Bisericii lui Hristos, a opus autoritatea vitztd libetigii duhovniceqti, incercand si substituie unitigii nevizute a inimilor unitatea vlzutl a credinlei institulionaliz te, pe care a instaurat-o cu sabia in sinul societdtii politice a vremii. De atunci, tendinlele autoritariste ale credinlei exterioare, degi nu complet secate de orice confinut, ceea ce ar fi desigur o exagerare si se spuni, au lisat pe dinafard, au expulzat din sXnul catolicismului celdlalt principiu de libertate, de elan interior, cu care fusese infrilit in comunitatea originari de iubire, in autoritatea liber consimtiti. $i tot de atunci, acest principiu s-a constituit antagonist, ca spirit de liberare, de protest, umpllnd cu rIbufnirile lor tot Evul Mediu german. Luteranismul nu e decat precipitatul ultin-r, inchegarea lui doctr-inard pe tiramul religios la sfdrgitul Evului Mediu. Nietzscheanismul qi chiar Germania de azi sunt desigur proiecliile - pe alt plan - al aceleiaqi tulburiri ad2nci spirituale a Apusului ! in Bucb der Tr.1stung mi se pare, a lui Angelus Silesius, am citit cdndva, inainte de Luther, aceste versuri prin care alungd ingerii gi pe tofi mijlocitorii drumului citre Dumnezeu, spre a-gi afla drum direct la el:
117

titic, anticlerical

Si

antipapistat

Papa si rinduiala apostolici a Bisericii sunr - Llupi Luther - uzurpiri gi deformiri ale duhului crestinesc originar.-Ele confu ndi rdnduiala suflereasci inrer.ioari a lmpAriliei lui Dulnnezeu cu rincluiala pimanteasce a impdrnliei Mamonei. Biserica lui este ,,piesbirerian;,,, adici supusi autoritelii pur spirituale a obqtei conduse de bitrXni pistori de suflere, incercali.in cr-edinti, darfdrd, akd vocaqie speciali. Catolicisn-rul crede ci papa, urmasul lui Petre, int2, iul dintre apostoli, e vicarul lui Hristos pe pdmdnt gi capu1 vdzut al Bisericii acestuia. El e fdrd gr.eg in credinga tosttte catbedrct Lui i s-au dat cheile ,,impArdFei Cerurilor" qi toatd putereain cer gi ,,pe pimint,, 9i, ca atare, e ,,Domnul Domnilor" 9i ,,impirarul impdraqilor", ca gi cel ciruia ii line locul, daci nu cu puterea directi, micar din pricina picatului (ratione peccati) care pagte pe cei ce folosesc puterea plm2nteascd. Iar preolia e r2nduitd de Hristos ca o taind, gi o legiturd deosebitl,
1.76

MRCEA WLCANESCU

Y?5, *:C, ibr Serapbin, ibr kjnnt mich nicbt erquicken, Icb tDill den uabren Weg zum lielnn Gott allein,i

spiritul ,,lutheran ,, e dinainre de Lurher. _ $i acelagi spirit il aflem la ,,frdfiile liberer, ale Duhu_ lui Sfint la Meister Eckhardt, la Tauber, la Btihme qi chiar in toatd fnistica apuseana. Privit deci nu in aminuntul strucrurii doctrinare. ci in,tendingele lui ad2nci, spirituale, luteranismul apare aci in- Risirir, de_ undel privim, ca preiul unui picat specific al Apusului, la care privim cu tristetea cLr care se privesc toare rupturile. Mai ales c2nd ii suportim pretul petecelor.

Dovadi

ci

2, PROBLEN,IA CAIENDARULA

PoSIBILITATILE FtlosoFrEr CRESTINE

.s

Infailib ilit at e a Bi s e rt cii i failib ilit at e a s ino d. aldl


.

*'"'#:"::;;:,1";o#nr::;(:;
spre mAntlrire (Roflt. lO,.tO)

Din noianul de erori ce vd.zurd.lumina tiparului, cu prilejul scandalului provocat de fixarea sir-bdioririi Sfintelor Pagti, este una care, atacdnd noclul problen-rei, ne oferi prilejul restabilirii unor principii eienliale strucrurii orrodoxislnulu i. S-a scris anume ci trebuie sd ne supunem botdr1rii Sfintului Sinod. oricare ar fi ea, deoarece Sfdntul Sinod este alcdtuit din arbierei, care nici tn materie de credinld dogmaticd, nici tn legiferarea canonicd nu sunt suputi erorilor. Afirrnalie ce inchide o n-rasivi ignoranta in materie de teologie oflodoxi: este vorba aci de p ri nc ip i t t I inla i I i b i I it d y i i h otd rd ri tor s i n od a I e. CuvAntul episcopului esre, fari indoiala, hotiritor in Bisericd. Intr-adeviq Bisel.ica nu poate si nrirturiseasci credin{a sa, intr-un chip mai autentic qi rnai str.ilucitor decat prin glasul Pestorilor sei. Cercetali numai, in aceaste privinti, lnvdlitura Sfnntului Ignatie Teoforul (pirinte apostolic), cuprinsi in Epistolele cdtre Magnezieni III, 1,, EfeseniII, 2; III, 2; IY, 1,,1X,1, Tratienill:1-2, Snxirneni VIII, 2, IX, 1. _ Membrii unui Sobor sunt astfel investi[i gi cu privilegiul infailibilitd,tii in lnaterie de inudydturd. Aciasti infailibilitate insd este in stare de potenTd. in limbaj te120

ologic, aceasta ar ft infailibilitatea obiectiud. Ca si fie efectivi, ca si devind lucritoare, aceasti putere are nevoie de o condi;ie subiectiud.: Dubzl ce insuflegegte adunarea episcopilor. Daci ,,duhul umilinlii, al rdbdlrii qi al dragostei" de Bisericd o insuflegegte, adunarea episcopilor nu poate mdrturisi gregit. Dimpofivd, daci ,,duhul trdnddviei, al grijii de multe, al iubirii de srdpanire 9i al grlirii in degert"'? o insufleqegte, adunarea episcopilor gregit mirturisegte. Sunt acestea adeviruri verificate prin intdmpldriie atltor amar de veacuri de lupte gi de biruinle. Deschideli istoria Sinoadelor. N-am avur oare Sinoade care au gre$it ? $i n-am a-"'ut Sinoade ,,talhiregti" ? Aceasta din catzd ci a lipsit puterea Duhului. Cu drept cuvdnt spune Homiakov ci Biserica nu cunoagte alti autoritate decat ,,autoritatea Duhului". Dar atunci care este criteriul recunoagterii infailibilititii ? Rispundem: ecwnenicitatea. Biserica nu fecunoagte hotirdrea unei autoritAli ce ar putea si rupi ecumenicitatea ei. Dar ce este, pentru Biserica Ortodoxi, aceasti
ecumenicitate ? Chestiunea meriti disculie, cu atat mai mult cu cit unele manuale inspirate de-a dreptul din cirtile catolice cuprind, in aceasti plivin;d, erori incornpatibile cu fiinga Ortodoxiei. intr-adevir, daci Biserica romano-catolicd recunoagte in vicarul lui Iisus Hristos pe delindtorul infailibilitngii in materie cle invildturd, atunci cdnd se rosteste ex catbedra, o face intemeiat: pe o concepfie despre Biserici potrivit careia fiinfa ei vizutd, degi de aceeagi esenli, este substanlial deosebitd de cea nevizutd, fiec re necesitand o unitate proprie de conducere. In vreme ce Dreapta Credinp, cunoscind in Bisetici doud firi (vdz\td qi nevdzutd) unite intr-o singurd fiinld, nt cunoagte dec2t unul singur gi acelaqi Cap nevi.zut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de

MIRCEA VIJLCANESCU

posrBrLrrATILE FtlosoFrEr CRESTINE

la un organ vdzvt, ci numai de la legdtura ei tainici in Duhul SfAnt, cu Oc2rmuitorul ei, veqnic de fald in viaga taifiice a Bisericii, cu Capul ei cel nevdzut, unitate care este insdqi unilatea Duhului, [din care] izvoregte Si infailibilitatea in materie de invelaturd. Biserica tn tntregul a este ,,stilp neclintit 9i indreptar adevirului". Rolul preoliei in ceea ce priveqte infailibilitatea in materie de invifiturd nu poate fi in nici un caz asemuit cu cel izvor2nd din conceplia catolici. ,;Scrisoarea Patdarhilof" se rostegte cum nu se poate mai limpede, in aceaste privinld: ,,...iar nesfficarea dogmei gi curilia rdnduielii nu sunt date in paza unei ierarhii oarecare, ci in paza intregului cler gi popor bisericesc, strans unit in dragostea unora fald de al1ii, care este, cu alt nume, insugi trupul Domnului Hristos, adici Biserica credincioqilor". in lumina acestora, cum se ldmuregte ideea ortodoxd ecumenicitdlii ? ^ Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridicd, for'Jlald, ci constatarea identitdlii de fapt, a afirma;iilor Bisericii inregi, in timp gi spaqiu. Dar acesta nu e decXt un alt fel de a exprima inuariabilitateainvdleturii - aceaste invariabilitate rdmdndnd, in ultimi analizd, singurul criteriu de recunoagtere a ecumenicitdlii. Spre deosebire de catolici, la care papa se socotegte pe el insugi judecitorul qi mdsuritorul adevirului cuprins ?n Tradi$e, ftr Ortodoxie Tradilia este cea care mdfturise$te de ecumenicitatea unui Sinod; Sf2ntul Sinod insugi nefiind decat m5rturisitorul a ,,ceea ce prehrtindenea s-a pdziL, de to{i, totdeauna" (Sfantul Vincent de Lrins, Canon 84, Sind. M ecrrm., Mdrt. Ot't., Petru Movild). Prin urmare, pentru ca un Sinod general si se i-nvredniceasci de aributul ecumenicitdlii, nu ajunge parL22

ticiparea la el a tuturor episcopilor ortodoc9i in viali, ci mai trebuie ca mefturisirea acestui Sinod, in fapt, sA nu fie intru nimic deosebiti de ceea ce s-a mefturisit de citre Bisericl, ,,totdeauna, de toli qi pretutindenea".

Care este acum situalia Sfdntului Sinod al Bisericii noastre ? Sinodul unei biserici autocefale in conflict cu

credinciogii tuturor lirilor ortodoxe din lume, in conflict cu toati preolimea ortodoxi din lume, in conflict cu to[i episcopii, mitropoiilii gi patriarhii Bisericii Ortodoxe din lumea intreagi. Despre a cirui alcdtuire spune mitropolitul Gurie astfel: ,,nu tofi chiriarhii erau la gedinp; unii din cei prezenli cereau amlnarea, iar o parte a fost de pirere si se sirbitore asci la 5 mai. gi la 5edinli n-a fost patriarhul". intrebim' in aceasti situalie mai poare fi vorba de ,,duh de rdzvtdtire" de ,,conservatism idiot", din partea poporului qi de amenin;iri din partea SfXntului Sinod ? Cine sunt nesocotitorii Credinpi ortodoxe ? $i cine strdjerii ei ? $tim cA Preasfinlilii chiriarhi care au fost prezenli la $edinfe ti au votat pentru 31 martie nu sunt de pdrerc cd trebuie si declare.ci au gregit inaintea lui Dumnezeu gi a oamenilor gi nu mai sunt vrednici a se chema ,,chip al Tatdlui" (Sf2nnrl Ignatie Teoforul, @. Tralieni, III, 1), drept vor depune c2rja. $tim ! Vir^ceea tualmente insi sunr depuqi din treapti. Inci o datd minunata in&irdtnicie a credinciogilor ortodocgi intru pdst^rea ,,comorii de.mult pre!" se dovedegte a fi un formidabil rispuns lumescului ,,duh al ?nnoirilor". CIci: ,,chiar daci noi ingine sau inger din cer ar
binevesti peste ceea ce am binevestit voud, anatema sd frc" | (Epistola SfAntului Apostol Pauel cdtre Galatsni,'J.,8).
123

POSTBI TATILE

FrrosoFIEI

CRESTTNE

intre catol:icism gi erezie sau urmdrile dogmatice ale rdtdcirit sinodalel

I
A vrut bunul Dumnezeu, pen[u pacatele noastre mari gi grele, si ?ncerce inff-atita Biserica neamului noshu romdnesc, incit insugi Sinodul Sfdnt, adunarea Domnilor gi a Episcopiior, a cipeteniilor noastl'e intt'u Hristos la un loc cu Duhul Sfnnt, si se lepede de Ddnsul, rupindu-i Trupul in doui, Trupul, adici Biserica tuturor celor cheptcredinciogi. Lucrul s-a sivdrgit prin hotdr'2rea ca Biserica rom2.neascd si serbeze Paqtile anul acesta, impotriva Predaniei gi a Canoanelor, singuri gi inainte cle Paqtile iudeiIor,la 3L maftie, in loc de 5 mai, la data adevdratl qi laolaltd cu ceilalqi dreptcr edinciogi. S-a ardlat aci in zilele tlecute care este nxdrtuna dreptei credinle de pretutin deni Si de oficd.ncl (mdrturie care singuri are pref, ci nu biata pdrere a minlii noastre orneneqti !) fald cle aceastd. hotlrire. S-a aretat pe rXnd: 1,) Inexistenla ;tiinlificd hotd^ ririi Sinodale; 2) Caracterul ei tnticanorxic Si potriunic Preclaniei sfinte; pfecum gi l) Caracterul ei scbismatic, incheindu-se citre 1) Nulitatea de fapt St de drept a acestei botdrdri pentru Biserica lui Hristos; 2) ardtdndu-se ci, pdnd la o desiv2rgiti poceinfe, semnatarii ei (silili sau de bunivoie) sunt de fapt cdzuti din treaptd, adicit lipsili de ajutorul Sf2ntului Duh firi de care nimic nu pot face sau desface gi 3) aritandu-se, ca incheiere, cd nici un Episcop, preot, diacon sau simplu credincios nu este linut sd. i se supund, ba dimpotrivi,
1.24

Pa;tile ta 5 l1xai potrtut iecinicei rdnduieli a Bisericii u.niuercale, sub pedeapsa miniei dumnezeiegti, nu a celei omene$ti. Vom cduta sd aritdm, in cele ce utmeazd., spre ce mad rAtaciri in cele ale credingei, duce pe negdndite luarea drept btrni a pomenitei hotfudti a Sinodului romAnesc.
este dator sd serbeze S-ar putea pd.rea unora ciudat ce o hotirXre

de ordin curat disciplinar qi canonic. cum e aceea a hotiririi datei Paqrilor xr purea avea vreo urmare privitoare la atingerea celor drepte ale credinlei. Deosebirea neinfrAntd a Bisericii cle Risdrit intre dogme;i canoane pare a face acest lucru cu neputinfi: dogn-rele fiind prin firea lor vecinice gi neschimbdtoare (Valsamon, la Canon 64 al Sinodului Trullan); iar canoanele fiind schimbdtoale, dupi nevoile Biser-icii (v. Canon'J.2 al Sin. Trullan desfiinlAnd Canon 5 apostolic), schimbarea unora neaclucind prin urmare yetdfiarea celodalte. La o mai mare adXncle insi, vedem ci deosebirea clintle dogmi gi canon nu e formali. gi unele, qi altele sunt clate prin canon in formi imperativi, sub sanctriunea depunerii sau anatenei gi confir-r-r-rate de predania pi uzul cel biscricesc cle pretutindeni. In fapt, Tradilid esre aceee cale a deosebit in chip concret care este adev;r ile cledinqd si care e prescripfle spre disciplini. Dacd cLar lucrurile stau astfel, gi clacd - clupi cun-r s-a ahd d^td - Traclifa Bisericii nu este deosebiti ^rdt^t ^ci de Biserica insigi; dupi cum Biserica este un singur trup al lui Hdstos, tot astfel gi Tradilia este un trup nedespirlit, un organism spiritual in care fiecare lucru line intr-atdta de inu-eg, inc2t o smintire a lui poate aduce o smintire firi aseminare a totului. Atat este aceaste Tl'adilie de unitari, incdt nimic nu poti clinti din ea fdrd ca lorul sd fie primejcluit a se clin125

zice-se

MIRCEA \TJLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE

ti, cici nimic nu

este fdrd insemnitate intru cele ale

credinlei. Cea mai neinsemnati decizie disciplinard nu are in via\a tainicd a Bisericii o motivare contingenta, psihologicd, locald qi oportunistl - adici potrivitd imprejuririlor de timp ti loc - cum se int2mpll in istoria lumeascd scrisd in spiritul laic de astdzi; fiecare hotdrdre bisericeascl are in lumea celor care nu se vdd, in viatq tainicd a Bisericii, un inleles neblnuit, implineEe un gdnd asams al lui Dumnezeu, intrud:Iipeaze o armonie ascunsi care nu se infdliqeazd decit ca un semn in ghicituri fali de toate celelalte. $i clintind unul din rosturile udzute ale tntregului trup, se clintesc pe nebdnuite ,i fdrd sd ne ddm seama lucruri m.enite a rdmhne neclintite. Astfel, Canonul al 32-lea al Sinodului Trullan (Synt. Atb.II, 580) hotirlqte ca nimic nou Si potrivnic inveleturii tradilionale si nu se introduci, de teamd ca nu cumva sd se atinge invifitura fundamentali. Yezi in acelaqi sens gi Canonul 21 al Sinodului din Gangra, precum gi Canonul 7 al celui de-al Tlea Sinod ecumenic (SJtnt. Atb.II, 580), la care se referd ameninlare cu an rem a Sinodului din Constantinopole in 1638 sub patriarhul Chiril din Berea, cetre cel ce ar indrdzni str atingi Predania bisericeasci gi si introducd inovafii in Bisericd; compari Fi Scrisoarea patriarbilor orientali, art. 17, precum gi Canonul 91 a1 Sfinnrlui Vasile cel Mare, care arati ci dogmele gi descoperirile pdstrate in Biserici, atat cele ce-gi au originea in invilitura scrisl, cAt gi cele ce--gi au originea in Tradilia apostolicd, incredingati noud prin Sfintele Taine, ,,nu au aceeagi putere pentru evlavie". L^ cxe Sptagnla Ateniand adaugd: ,dacd negim obiceiurile neconsemnate gi autodtatea cea mare ce sti in
1,26

cipetenie"... (ry 283) 9i aceasta penfir ce oNce obicei care are ualoare tn Bisericd are la temelia lui un Adeuir (SfAnul Cipian, Ad PompE'utt. Epistola 74 c.f . Frmilian, Epistola cdtre Ciprian, Inter Epistolas Cwrinni, Epistola 75; Clement Alexandrinul, Stromate, c rtea a VII-a c. 16). Astfel este desigur Ei cu fixarea datei sirbitorii Paqtilor, serbetoare flri de aseminare in anul bisericesc, de agezarea cdreia atdrni, nenumarate ale rinduieli, sirbitori qi posturi ale anului. Fixarea datei Pagtilor este desigur gi ea in legituri cu vreun inleles ascuns, cu vreun adevir tainic, dar plin de insemnitate, altfel desigur ci nici Apostolii gi nici Sfintii Perinti nu gi-ar fi dat osteneala si rinduiasci cu aminunlime data acestei sirbitori in A;ezdmintele lor (c. V, cap. XV[), nici Sfdntul Martir Polycarp al Smirnei gi Policrate din Efes nu s-ar fi impotrivit in zadar papei Victor I pentru aceasta gi nici Sinodul celor 318 Sfin1i Pdrinli de la Niceea nu ar fi hotirit cu pedeapsd ce se cade gi ce. nu se cade a pdzi in aceasti privinla dreplii
credinciogi
I

ele, atingem cu dinadinsul Evanghelia in elementele ei de

dari acest inleles al Sirbitorii Pagtilor gi cum stA faliL de el hotirirea pomeniti a Sinodului romdnesc ? Doui iucruri se tulburi in viala Bisericli prin agezarea Pagtilor la 3L martie, stil nou: Cel dint2i este ciderea Pagtilor inainte de isimeria
Care este

cereasce. A1 doilea este ciderea Pagtilor, uneori, inainte de Pagtele iudeilor. Cel dint2i impotrivindu-se hotirdrii formale a Canonului 7 Apostolic in adevdrata lui inlelegere ardtald de Sfinfii Prinfi, precum s-a ardtar aci mai inainte; iar al doilea fiind impotdva Predaniei Sfinte a Bisericii, dupl

IVI]RCEA VULC;.NESCU

PoSiBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE

Despre sensul tulburdrii provocate de aqezarca Pagtilor inainte de isimeria cereascl (iar nu cea astronomiceasci), s-a atdtat aci cI inseamni indrigirea lumii simEurilor in disprepl lumii neschimbdtoare a gindului dumnezeiesc. Lisdnd sI se inleleagi cd Apostoiii au legat in chip nedespl4it Primlvara sufletului de primivara anului, chiriarhii romini sunt impingi sd gdndeasci, fdld sd-gi dea seama, cd. Pagtele cregtinesc ar avea o legiturd necesard cu pigineasca serbare a primiverii. Oricit de mare ar fi analogia celor doud primiveri, nu numai ci intre ele nu poate fi nici o legSturi necesari, dar ele sunt funclamental deosebite fdri de asemdnare prin inlelesul esenlial al Pagtilor, prdpas-. tie de nerecut pentru pigini.
O a doua nesocotinfi, rnai gtavd,, nagte din aceastd sdvnrgire a Pagtilor inainte de isimeria cereasci. E sdvirgirea a doui Paqti in cursul aceluiagi an, lucru neingiduit de Asezdmintele apostoleSti: ,,Yoi, fralilor, care afi fost l5scumpdrali cu scumpul singe al lui Hlistos, trebuie si sdrbdtori;i zilele Pagtilor cu ingrijire 9i cu luare-aminte dupi isimerie,'ca si nu sirbitoligi de doud ori inlr-un an amintirea unei patimi, ci o dati pe an, spre aducere-aminte de Cel ce a murit oclatd"; qi mai departe: ,,Voi insd pdzigi cu ingrijire isimeria primdverii, care cade in ziua a clouizeci gi doua a lunii a doudsplezece , cate este Distru (manie), a$teptand pdnd in ziua a douisprezecea a sfertului ?ntii de luni, ca nu cumva ziua a patrusprezecea a lunii (de pe cer) sd cadd in alti sdptdmini gi, rdticindu-ne din negdinle, sA serbim Pagtile de doud ori in acelagi an"... (Car tea a Y-a, cap. 17). Anul tsisericesc pleinchipuie in agezarea lui intreg vdleatul, de la Facele qi pini la Judecatd. gi cum pen728

cum aratA Matei Vlastare in tilcuirea aceluiagi Canon 7 Apostolic.

tru tot acest timp cre$tinii nu mirturisesc decit o singuri inviere a lui Hristos intru care cu tolii avem viafa, asemenea numai o inviere pe an se cuvine si serbim. Serbind mai mult decdt un Pagte in fiecare an intru tncbipuire, cati a se-nlelege ci intru adeudr o singv6, Jertfi qi o singuii inviere n-ar fi de-aiuns spre mXnruire; cici in cursul aceluiasi vileat inchipuit de cursul aceluiasi an, ar urma ci dupi inviere s-ar face o noui vdnzate gi dupi v2nzare o noud rdscumpdrare gi astfel Biserica ar cddea in pripastiile cele mai de afuncl ale

rltlcirilor origeniste privitoar e la inviere. Aceasta nu se intimpli insi gi cu Paqtele cel zilnic sevartit in Biserici intl'u impirti$irea credinciopilor cu Sfdntul Trup 9i Sdnge al Domnului Hristos, pentr-u ci
acestea nu sunt mai multe Pagti, adici mai multe jertfe, nici mai multe invieri, ci continuarea neintr-er-upti gi firi de numir, de fapt 9i intru adevir qi nu intru inchipuire, a uneia gi aceleiagi jertfe arhieregti gi Sfinte invier i a lui Hlistos, intru care cu tolii aven'r parte.

II
Esre deci o mare deosebire cle ficut - gi cu ea rm pitruns in miezul chestiunii noastre - intre tnlelesul ontologic al Pastilor liturgice ce se sdudrSesc in ortce zi Paqtele sivnrgirii 9i al irnplinirii jerrfei - 91 celdlatt inleles al PaStilor, [alJ amintirii Si sdrbdtoririi, care se petrec o datd tn an. Cel dintni Pa1te, eubaristic, e un fapt real, dar tainic, petrecrrtir. timp, dar neatdrnat de vremuri, pe care le misoard, umplind cu plindtatea lui, ca un lzvor vecinic de Haq timpul dintre Golgota gi Judecata de Apoi; un fapt neasemdndtor gi unic la care suntem toti chemali ca se luam parte: Jertfa de Sine a lui Dumnezeu
1.29

MIRCEA WLCANESCU

PoSIBTLITATILE FILoSoFIEI cRqsTrNE

pentn t dragostea sa de oameni. Aceste Pa$ti sunt temelia 9i taina insASi a Bisericii. Celelalte Pagti, sirbitoreqti, au ?nsi gi alt inples, legat de cel dintii, insi deosebit de dXnsul. Pagtele anual nu este numai sivXrgirea lerfei, ci gi rcdenia mai dinainte ca tntr-o prefigurare a roadelor acesteia Pentn t uniuersul tntreg. El este deci vedenia simbolici a iertfei 9i a rostului ei pentnl soarta lumii, in cadrul unui gir intreg de semne care se urmeazi in vreme (calendarul). De Pagti, Biserica se vede pe sine ca-n oglindn 9i-9i misoart cregterea cetre ,,statul lui Hristos", subliniind prin deosebiti intrisare gi bucurie acest sfint inleles al lerfei dumnezeiegti pentru soarta lumii (ASez. apost., v, 17-lD. Rdmdne totu$i tntre cornernorarea anuald Si simbolicd a invierii universale intru Hristos, 9i sdudrSirea real.d a ietfei euharistice o legdturd pe care deosebitea de mai sus nu o inbture, ci, dimpotrivi, o intireqte. Legatura ar putea izvori din firea simbolului insugi, care-i mai mult decit o simpli analogie formali gi inchide in el o referinli reald gi directl a celui simbolizat: ,,cu aseminarea se cheami cel asemenea". in cazul Pagtilor, aseminarea este insi gi mai mare, simbolul cuprinzdnd tn sdrbdtorirea lui insdsi sdudrSirea reald a semnificaliei (Ibidem, V, 19). Prin aceasta, ceie doud Pagti nu sunt deci in firea lor decdt unul slngv. Prin aceea tnsd cd totul nu e tncd indumnezeit gi nu ia parte in fapt la Jertfa arhiereascl a lui Hristos, se na$te tn ureme o pretntruchipare a inuie4i lumii tntregi intru Hristos, deosebit de sdudryirea zilnicd a jertfet Pa;tile (Ibidem). Astfel, sirbdtorirea Pagtilor de an nu b nici ea o ptetncbipuire ideald, un simulactu al PaStilui cel rcgnic, ci este o preintn rcbipare a invierii lumii intregi intru mantute. Este vedenia - incepetura incd de acum - a
130

rodului fertfei celei dumnezeieqti, este i,ar ifia invierii" llfitror. (Ibid., V, 7 ; V, 19). De aceea, Pagtile sunt inainte de orice: ,impertd$ire", dar impirtdgire a tuturor din jertfa cea dumnezeiasci. A face Pagtile inseamni deci pentru cregtin a se imprrtesi, a avea pafte la inviere. A face Paqtile inseamni insi pentru Bisericl a se uni impreuni in impefteganie toli cregtinii laolalti, intru nidejdea invierii tuturor. Astfel, sirbdtorirea anuald a Paqtilor devine cbezdSia Si semnul Binrinlei totale celei de apoi asupra garpelui qi a mo4ii. in aceasti deosebire de inleles ste $i deosebirea timpului de sdrbitoare a celor doui PaEti, cel im.plinit

Din nevoia de a infiliga in vreme acest inleles al sdrbitorii in cadrul anului de semne, izvorigte deci sensul aqezirii datei Pagtilor in calendar.
Dar aici intervine piatra de poticnire: Pagtile iudeilor.

;i

cel de semne.

Daci intre inqelesul celor doul Pagti legdtura e aceea pe care am vezut-o, urmeazd cd, sdrbdtorirea ?rtuiedi nu se poate face tn nici un cbip odatd sau inainte de Pagule iudeilor. Si l5murim.
A. Dupi cum ne spune Caflea Iegirii lui Moise (cap. 12), Pagtile legii vechi au fost agezate de Dumnezeu intru pomenirea iegirei din Egipt a neamului lui Israil. Rinduiala jertfirii mielului cu acest prilej, precum gi a mincirii azimei trebuiau si aduci aminte iudeilor de scoaterea lor din robie; dar ea mai trebuia si preinchipuie iertfa sdngeroasi a mielului gi a Pistorului, slobo131

MIRCIA \'IJLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE.

zkea prirl ea de sub cetuqele mo4ii, pacatului Ei fdridelegii intru invierea lui Hristos. l. Pastile legii trneamnd. deci pentru $e1tin pretncbipuirea adeudratelor Pa;te rand..l'ite de Iisus Hristos ucenicilor la Cina cea de Tairfi. Aceasta preinchipuire era semnul legiturii Dreptuiui cu Domnul, ea insemna nddejdea dreptului in indurare Domnului citre norodul seu qi ea trebuia deci serbitorite de tot cel ce voia sd aibd pafie de mantuire. 2. Odatd sivargiti jertfa, odatd judecat, rdstignit 9i inviat Fiul lui Dumnezeu, odatd indeplinitd legea, pdv trarea uecbei porunci e dezlegatd (ASez. apost. c. Y, cap. 17 Ei numeroase texte din lndemnurile inxpotNua Iudeilor ale Sf2ntului Ioan Hrisostom, trad. fr. Jessuis t[,300-312). Cregtinii nu mai au a o slvdtqi, cdci ea s-a sivirgit o datd pentru totdeauna, iar rdnduiala imparteqaniei cu SfAntul Trup pi S2nge al Domnului Hristos prin prefacerea piinei gi a vinului insemnind doar - cum am spus - sivirgirea mai departe a iertfei dumnezeiegti a legii celei noi. implinindu-se intruchiparea, nu mai avea a fi serbati preinchipuirea. 3. Se tntdmpld tnsd cd iudeii sdrbdtoresc totu$i mai d.epalte Patilfe legii celei vechi, dupi inviere. Ce inleles are pentru cregtin acest lucru ? Faptul ci iudeii sluiesc mai departe Paqtile legii nu inseamni in nici un caz ce acest Patte trebuie pdzit 9i de crestini. Hotiririle Bisericii in aceastd privinli sunt formale $i categorice Ei au fost date tocmai pentru cI, in vretnea dintii a cregtinismului, mul,ti credinciogi sirbetoreau Pagtile de doui ori, o dati cu iudeii gi o dati dupn dXnqii, Paqtile iudeilor fiind socotit de ei ca Pagtile durerei, iar Pagtile invierii, ca Paqtile bucuriei cre9tinitalii intregi.
132

Dar inseamni oare qi ci Pagtile legii nu mai au nici un fel de irsemnitate pentru cregtini ? Fereascd Dumnezeu ! 4. SdrbdtoNrea Pa$tilor bgii mai departe de cdtre iudei, dupiL ce legea a fost implinitl, inseamni ci iudeii alleapte hncdl pe Hristos drept mdntuitor, inseamnd, prin urmare, in realitate, tdgdduirea mai departe 9i resiignirea mai dep^fte a tuiHrtstos dupd inuiire (A;ez. apost. V,7). Acesta este inlelesul real al prdznuirii Paqtilor iudeilor dupd rdstignirea gi Invierea Domnului Hristos. Ce are de gnndit un cre9tin fale de aceasti rig{duire ? Tlgdduirei 9i rdstignirea lui Hristos inainte de inviere, oricdt de greu ar fi de priceput cu mintea, era necesari invierii lui Hristos. ,,Trebuia ca Hristosul si pitimeascd roate acestea gi si intre intru slava Sa" (k.24, 25). 5. Stdruin1a acestei tdgdduiri dupd inuiere Si prdznuirea ei la o anumitd. datd tn ureme fac tnsd irnposibild insemnarea cu aceeasi datd sau prdznuirea tnaintea acestEia a prefigunirii tnuiedi uniuersale, care presupune tocrnai cd s-a biru'it orice tdgadd. Astfel, vedenia incd de pe acum in semne a roadelor invierii nu este de inchipuit decat dupd birutrea dtdcestei gi tainicei impotriviri a iudeilor. Orice alte ran-

duiall tulburi rdndtiala hofirati de Dumnezeu. Cici Durnnezeu ne ridici treptat de la idoli la iertfd 9i de la

azimd la Tainele Dumnezeieqti, iar de la Sfintele Taine 1a impiLrdlia Cerurilor (Leon din Ohrida, Scrisoarea a 2-a despre Azime).

B. Pe de a\td p^rte insd, Pa;tile legii uecbi nu inceteazd de a reprezenta tn Simbol prefigurarea Pa;tilor adeudrate (ASezdrn. apost., vI, 1p) 9i pomenirea lor devine inutild cregtinismului de vreme ce Biserica posedd. reahtatea insdgi (iar a iudeului priznuire e :59adil).
733

I,IIRCEA WLCJ.NESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE

Dar dacd a;a este, atunci sdudrSirea pa$tilor cre$tine nu poate Ji nici ea fticutti decdt ,iupd pasca iudeilorl pentru cd se urea mai intdi tncbipuirea, aclicd injunghierea mielului si apoi sd urmeze ceea ce se tncbiputa, iclice moaftea Onrului gi invierea,' (ASezimintete' apostoteSti,

Canonului 7 apostolic dn pidalion, text ce - serrrificativ - nu se gdsette in edigiile apusene ale ASezdmhttelor).

rtea a V-a, cap. 17, citat dupe Matei Vlastare, la tdlcuir.ea

l. Catolicii care, inaintea noaslri, au pi$it pe acesr tirim gi au rupt legAtura cu Pagtile iudeilor au tdlnlcit astfel ingiduiala de a rupe solidaritatea celor doui date: Silbdtoarea Pagtilor iucleilor dupd ristignirea gi invierea lui Hristos, potrivit invildturei Bisericii intregi,
este dezlegati. Pagtile iudeilor sunt nule gi Biserica nu ate a line seami de ddnsele. Biserica de Apus face astfel ,,abstrac1ie" cle faptul cd iudeii urmeazi a-pi serba Paqtile ca mai inainte. Dal pentru ca aceasta desfacere a legiturii celor dou5 Pagti si nu compromita solclaritatea celor cloui Testamente, cel clintii fiind de fapt preinchipuirea celui clin urmi gi acesta nepudndu-se prescrie, Biserica ron-fnI se subrogi pe sine in toate drepturile Sinagogii gi ia asupri-qi implinirea stricti a legii in locul acesteia,

C. Amindoud aceste lucruri converg spre a pune in lumind imposibilitatea absolutd a serbdrii pastilor cregtine odatd cu iudeii sau tnaintea lor. 1. A serba odatd cu iudeii inseamni ci un acelasi lucru reprezinti pe un acela.ti plan <Ioui lucruri poh.ivnice, aceeasi zi a anului insemndnd in acelaqi timp pentru noi Si pleinchipuirea Bhuinfei din urmi a Mielului asupra oricirei tigade, gi pomenirea stiruintei tigaclei, dupi Biruinli, ceea ce nu este cu putinli. 2. Iar a-l sirbitori tnaiTrte d.e iuclei.inseamnl: a. A serba realitatea inaintea prefigur-irii, aclicd a nesocoti rapofiul real al celor doud Testamente gi a rupe cu Marcion legitura clintre ele; gi b. Mai inseamnl a li,sa ca tdgdduireain semne si se faci dupd. pomenirea Biruinlei invierii, adici insearnnd a ne incloi de eficacitatea mhntuitoare a lnuierii Si cbinr a tdgddui fnuierea adeudratd a Md?ttuitot.ului. Acestea sunt utmerile nenorocite ale pripitei hotir iri sinodale romXnegti.
:i

pe

Toate impotrivirile ace$ea fac imposibild realizarea planul selnnelor din calendar a tnlelesului adeudrat al Pastilor cre;tine dupd, hotdrirea sinodald.

prescriind in favoarea sa toate figicluielile lui Dumnezeu citre Israil. Astfel, Biserica de Apus di in chip material jetfi cu azin'fi tn locul fuderlor; iar formal se instituie mogteni toare spilitului iudaic in Biserici. Ea izbuteqte prin acest ,,artificiu" se nu lespecte legitura datei Paqtilor', firi a putea fi invinuiti <le malcionisrn si erezie. Nu este locul si aritim aci inculciturile in care intrd prin aceasta: ajunge si spunem ci sivdrgirea cu azimd a cinei este singuful paleativ care evitd. erezia celui ce rupe legitum datelor. De aceea catolicii s-au incipil2nat intFinsa. Si fi vrut Sinodul romdnesc si ne in-rpingi pe nesimlite spre aceastd datine, cu alte cuvinte, si ne punl in situalia de fi silili sd recurgem la ea ? Nu se poate ! ^ 2. Biserica noastre a inleles cu totul altfel acest lucru. Ea nu a socotit niciodatl cd trebuie sd se substituie Sinagogii gi nu a serbat niciodati Pagtile cu azimd, in135

t34

T4IIICEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FII-oSoFIEI CRE$TINE

vinuind chiar de iuclaizare Biserica catolici (Leon din


Ohticla, op. cr7.; Nichita Stitharul etc.). Daci Biserica noastri se socoteSte moftenitoarea Sinagogii, aceasta trebuie inqeles in sensul ci ea a primit ca piatrd din capul unghiului, pidtra pe care iudeii au indepdrtat-o, ripindu-gi astfel mantuirea. Acesta este intocmai tXlcul in care ,,mogtenirea a fost ldpiti Fiilor lui Israil" (Lvca 20, 1,6; Matei 21., 43). Legdtura dintre prefiguraTie ;i adeudr a celor doud Testamente a fost pdzitti de Biserica noastrd prin rdnduiala succesiunii datei P&stilor. (Nu este numai o intamplare ci Sfdnrul Marrir Polycarp al Smirnei a fost in acelagi timp gi deopotrivi luptitor va jnic impotriva rdncluielilor latine ale Pagtilor qi aclvercar de moafie al lui Marcion, a cirui principali im'efitur'i erz deosebirea celor doui Testamente - Tertulian, Adr. Marcionem, L , 19). Acesta este rnarele Adevlr pe careJ plzegte neclintit aceaste zice-se ,,neinsemnati" a$ezare ! Iar ci acesta este Adeudr, ci nu convengie, o atale. tot talcuirea aceluiagi Canon 7 Apostolic in Pidalion, prin minunile mari care au intovirisit d*a arlevdrati impotriva datei hotiritl de latini. Iari mai ales ci: ,,Amirunfimea Isimeriei, carea gi plicinuiegte latinilor doud necuviinqe mari, adicd, a ptdznui ei Pasca ori cu iudeii, care este irnpotriva Apostolescului Canonului acestllia, ori mai inainte de htclet. gi cum ci mai mult place lui Dumnezeu rlnduiala Pascaliei, 9i in scurt a zice a Calendariului nostru, decit rinduiala Pascaliei qi a Calendariului latinilor este vizut din minunile ce au aretat gi aratd pdnl acum pentru acesta. Cici in pi4ile Iliupolii cei din Eghipet, unde sunt piramidele cele doul mari, in fiegtecare an lucreazd Dumnezeu o minune ca aceasta. AdecI: in seara Joii cei mari a noastre (nu a latinilor), pimnntul varse moagte gi oase vechi de oameni. De care si umple
136

un cXmp lat, care stau plni la Joia indl;irii; Fi aruncea si ascund ;i nicidecum si vid, pini iardg la Joia mare. Aceasta nu este vreo basni, ci adevirat lucru pi mirturisit de Istorici vechi gi noi, iari mai ales de Gheorghe Coresie, hiotul, 9i de pururea pomenitul Nectarie, Patriarhul Ierusalimului, carele in hronograful aravicesc il poveste$te fila 266 gi cu ochii sii l-au vizut, precum din cele ce zice mai jos si vede. (Iari oasele acestea omeneqti mai inainte vestesc pre invielea no{ilor ce va si fie, precurn le-au vizut gi Ploorocul Iezechiel.) Dari scrie gi pomenitul Coresie, ci Pascazii scria citre Papa Leon (precum si arat, in Epistola 63 a lui Leon) cum cd priznuind oarecdnd Pasca risiritenii, aclecd in 22 a lui aprilie, iafi apusenii in 2j a lui maftie, un izvor de apn fiind Llscat mai-nainte s-au umplut cle api in 22 a lui aprrlie,la pasca noastri adeci, 9i nu a latinilor. Vezi pre Dositeiu cartea a l}-a pentru Patrialfiii cei ai lerusalin-rului car-ele povestegte cle o minune ce s-au ficut la Beliglad, adeveritoare Calinclalului nostru gi surpitoare Calendanrlui latin pre care o au vizut un Paisie, Patriarh al Ierusalimului, acleci, un aluat ce s-au pldmidit cle o latinci, azimi Proorocului Ilie s-au preficut in piatri ugoari, numiti Kisira" (Pidalion, Com. la Canon 7 apostolic).

Dacd rdtdcirile acestea se aclaugi in scbismd gi schisma se adaugi la necanonicitate, qi dac6. necanonicitatea se adaugi la tmporiuirea fayd de Predanie, 9i impotrivirea la Predanie la neadeudr, nagte in chip legitim intrebarea: care au putut fi rosturile pe temeiul cirora Sf2ntul Sinod a scos Biserica noastri din rindul celor dreptcredincioase ?
737

Aspira{ia la

cre

gtinlsm

;t tnlelesul el actual'

3. PROBLEilM GENERANILOR - 1N7w PozrTrA carURAIli 5I ATM]DINEA SPIRTTUAI.i -

Poate pdrea unora ciudat ca romdni, laici, gi inci studenli, si vorbeascd de o aspiralie la cregtinisfn. S-a obiqnuit a se crede cd,in afara unor anumite interpretiri, studenlii :late zd. asemenea chestiuni cu epitetul de,,vechituri neinteresante". $i totugi, lucml nu trebuie si ne mire. Romlnii nu sunt ircligioqi din fite; pentru sufletul bine cumpdnit intre inimi gi cap, al !fuanului, ,,pdgdn" insemnezi oarecunt,,neom". Dar civllizalia introdusi de aiurea - din cauze care nu ne privesc aci - a separal in mod radical la romini nevoile suflenrlui de ale vielii. Nu este peste tot aqa. in alte giri cu civilizalii mai inaintate, s-a recunoscut religiei lolul de factol ectiv rl vielii.
Care poate fi inlelesul unei aspiragii cregtine intr-un rnediu care, firi a fi nereligios, se dezintereseazi de cele
sfinre
?

Aspi,?tia la cregtinism este, in pfimul rdru), rerutgtere. Ea se clddegte pe o deziluzie, pe o ruini: ,,Falimentul veacului al )O(Jea"; 9i rolul ei este prin esenld creator. Si ldmurim. Rezum2nd evolujia spiritr:ali a inaintagilor, din copiliria noastri am intrat in viald ca temitori de cele sfinte gi cregtini. in naivitatea noastrd, de cite ori nu ne-a consolat credinla intr-un Dumnezeu bhnd qi Tatd, de cite
1,39

MIRCEA WLC-ANESCU

posrBrlrriTrlE FrlosoFrEr

cRr$TrNE

ori nu ne-a satisfecut curiozilate povestea facerii 1umii, de cdte ori nu am trdit cu Iisus povestea patimilor ! Prins in vnrtejul propriei sale critici - sub imboldul cunogtinlelor noi care mijeau in noi -, sufletul nostn: gi-a zdrobit ,,idolii" copildriei. $i qi-a fdcut din cunogtintl idol nou. $i sufletul a cdutat in cuno$tinfd ceea ce avusese prin credingd mai intdi: explicare, apreciere gi norme ale vielii. Addncirea fiecdreia din felele idolului cel nou a cufundat explicarea in relativism, aprecierea in disprel gi norma in folosinla personali; unii au primit se-Ei taie aripiie gi au rd,mas la cele date de raliuni suficiente. Sufletul insd, sufletul in ceea ce are el mai reprezentativ uman; sete de certitudini absolute, sete de dragoste, adice de ieqire din sine, zbucium de-a ieqi din ceea ce e riu, nu a ptimit sd iscdleasci o abdicare ce ar fi insemnat pentru el desfiinlarea sigud 9i pentru om automatizafe. Constatand neputinla acestor noi orientdri de-a ne scoate din impasul etic de care nici un om cu sufletul sensibil nu a putut si scape, dupi un tdzboi care te-a insemnat in mod iremediabil falimentul, sufletul nostru recules 9i umilit, fiindci gi-a zdrobit incd o date idolu1, cauti gi spere, dibuind aite solu1ii. De greutatea de a le gdsi, sufletul omensc cofiqetizeazd toatl g m de atitudini, de la scepticismul ironic ai rece al unora, trecdnd prin promiscuitatea intelectual-afectivd a celor mai mul1i, la misticismul absurd al citorva. in afirrnarea sa dogmatici, atunci c2nd postuleazd necesitatea unei ieqiri cu orice pre! din indoiali, sufletu1 nostru plasticize ze o nevoie esenliale a vielii: nevoia unui ideal | $i dintre toate idealurile-i noi qi vechi, omenirea distinge ca singur absolut, intrucdt intrupeazd ceea ce este etem oricirei aspira;ii omenegti sub
1,40

forma cea mai puri, idealul cregtin. Cele trei nevoi dominante ale sufletului omenesc se impaci armonios intr-insul: setea de certitudine se satisface prin credin!a-n Dumezeu; nevoia de a iegi din sine, prin iubirea de aproape; zbuciumul in rele de risipegte fali de speranla mantuirii. Aspiralia la cregtinism astfel inleleasd, dintr-un prim punct de vedere, comporti doui consecinfe: sinceritate qi viald integrali ffaiti-n Dumnezeu. 1. Ca gi lanus, omenirea arc astdzi doui fege, doud congtiinle: una pentru sine, una pentru allii. Prima e a-ndrdznelilor gi a avdnturilor nemirturisite, a doua e a aripilor relezate. Aceaste dualitate, care se explici perfect istoric-ps! hologiceqte, nu este legitimate etice$te decat prin laFitate, $i se inlelege ci din acest punct de vedere ,,minciuna convenlionald", cum este de obicei numitd, std de-a dreptul impotriva ,,omeniei" noastre. Cregtinismul ne cere, pentru restabilirea armoniei sufletului cu sine, cu omenirea gi cu firea, in primul rnnd curajul sinceritelii, curajul de a privi lumea drept in fald, curajul de-a nu fi indulgenli cu noi irqine gi severi ce al1ii, cate-i totuna cu curajul de-a fi drepli, cu cugetul nostru pentru noi, cu faptele noastre pentru al!ii.
2. A doua ceinld a ffestinismului spre a deveni ,,renagtere", strdns legatd de cea dintni este reacliunea impotriva fariseismului din noi. Ea revendici dreptr:rile vielii noastre impotriva impietirilor specialtefii noastre; revendicd ,,omenia" noastre contra formelor gi for-

mulelor seci de multe ori, ale ramurei noastre gi a funestelor ei consecin;e, atunci cind cdutim in ea

141.

MIRCEA VULCANESCU

PoSIBILITATILE FILOSOFIEI CRESTINE

morivele de viagi - vezi militarismul qi rolul s5u in rdzboiul mondial. Nu trebuie si in;elegem prin aceasta cI creqtinismul ar fi contra specializirii, ci numai contra mecanizerii. El nu ne vrea ,,specialigti" in viald, ci oameni chiar in specialitate. Aceasti chemare la desdvnrgirea personalitilii noastre in viala integrali nu capiti insi valoare cregtineasca decdt pusi in serviciul lui Dumnezeu. O via16 integrald.lipsiti de selecgia armonicl a valorilor ei, intr-o ierarhie a cirei culme e Dumnezeu, este anarhie gi nu cregtinism ! Acest lucru nu trebuie uitat. Nu suntem adevirali cregtini decat in mlsura in care lucrim ca agenli conFtienii in serviciul idealului divin. CIci via1a religioasi nu e altceva decit revizuirea de congtiinli de fiecare clipi a omului fap de Dumnezeu, precum spune James, ,,reacliunea totald a personalitilii omenegti la Univers" (credinla c5, viala are un sens in Dumnezeu) la care noi am adiuga reacliunea la umanitate (iubirea de aproape pentru valoarea pe care o acordi crettinul persoanei omenegti) gi reacliunea la noi ingine (credinta ce ne vom mintui). Dar dezvoltarea acestor noi aspecte ale aspiraliei cregtine ne duce \a ptivkea acesteia din alte puncte de vedere.

C onfe si on

all s m,s i int e rc onfe s i on ali s ml tn uiala FederaPiei Asocialiilor Crettine StudenleSti din Romdnia

Cele ce-mi scriu Asecerigtii despre entuziasmui confesional al maiolitdii bucuregtenilor, ca gi despre rezisidee ie intdmpinl in alte grutenlele pe ca;re ^ceastd personalitdli din afard in disculie p;ri, intervenlia unor imi aratd ci spiritele sunt destul de coapte pentru inlelegerea problemei. Md cdliuzesc in cele de mai jos de indoitul interes: L) al sporului sufletesc al asecerigtilor in parte; 2) al rostului $i menirei activitetii Asecereului ca
sruD. Incep:

Problema naturii legiturilor confesionale ale Asecerigtilor nu e noui. Cercetitorul atent al tuturor manifestdrilor Asocialiei de la infiiniarea ei ar putea, rdscolind arhivele Asocia1iei, da de capitul firului preocupdrilor confesionale in A.S.C.R., incd din vremea in care federalia nu era incd intemeiad. in primivara ar:rul:ui 1,923, anteproiectele actului constitutiv gi statutele federaliei marcau asupra sPiritului intemeietorilor Asecereului din 1921 (preocupali mai ales de aspectul social al crestinismului) o orientare cetre probleme mai addnci spirinrale, intre care probiema confesionali nu putea lipsi. Ca unul care am fost cu deosebte amestecat in redactatea gi modificirile succesive ale acestor antepro143

T,IIRCEA WLCANESCU

posnnlrrATrlE FtLoSoFIEI

CRESTINE

iecte, modificiri ce se pot lesne regisi in arhivi, imi pot da bine seama de sensul $i intensitatea tendingei in acest moment. $i nu goviiesc s-o calific ,,sporadici" degi - ca reprezentanl al ei - am reu$it sd introdr-rc pXni la sflrqit in statutele votate la Rinrnicul Vilcii, in 1923, paragraful carc precizeazd ci ,,pentru adAncirrea experienlii religioase gi penhu participarea Asecereului la loate valorile spilituale adunate in Biserici", Asecereul, Federalia mai bine zis, departe de a se dezinteresa de confesiune, degi nu putea impune o confesiune, ,,e dornici sd vadd pe membrii sii cXt mai aproape de Biserjca de care gin." Ar fi interesant de dezgropat disculiile carc au prgitit adoptarea acesn-ri text, carc azi face lege in FA.S.C.R.'- atit in adunarea nalionali a F.A.S.C.R. clin Rominia, cit 9i in gedinple preliminare gi in coresponclenga urmati intre d-reie Elined Prys, Anirn Rd.dulescu-Pogoneanu gi d-nii Seryiu Condrea, Manoilescu, Paul Sterian qi subsemnatr:l. Amintirea acestora, ca gi scrisorile ce posed sau ar-r-r depus la arhiva A.C.S.B.-ului, aratd limpede cloui lucruri (oarecum potrivnice): 1) Glija Asecerigtilor de a nu fi indepirtati de citre Asociafie de Biserica de care 1in. 2) Glija Asecerigtilor de a nu infeuda n-riEcarea cregtini oricdrei alte organiziri temporale sau spirituale existente, atat pentru a pistra libertatea necesarl spre a ,,pune problenre religioase gi morale" tuturor studengilor romini, cit qi pentru a menline in discutrii ,,desivirgita libertate gi respect al oricirei opinii" lis2ncl indivizilor grija rlopriei lor afilieri la cutare sau cutare tendinle. In fine, pentru a putea apropia Asocialiei grupirile I.K.E. din Clui*.

gi cei ce au luat pafie la disculiiie amintite iqi pot


aduce aminte de grija inspirati de indicagile asupra tendingelo; protestante ale Feder:a1iei franceze, inserate in ,,Semeur"-urile din 1923 Ei cererea noastri de a insera un text similar in favouea Orlodoxiei, in constitulia F.A.S.C.R. (vezi propunerea Vulcinescu la Rimnicul Vilcii .pi corespondenla lui Elined Prys), ca 9i condigiile in care, rcnunland la acest text, am ajuns la formularea principiului actual, gi disculiile asupra cuvintului ..Biserici" sau ,,Biserici", din conlinutul afiicolului acnral al Constitu[iei. Pozigia adoptati in Constitulia de la Rirnnic insem, neezi, in strbstanli, afirnrarel urmiroarelor cleziderate: 1. Afirmatea voinlei cle a nu rimdne in superficialitatee nonconfesionrlismului; 2. Conqtiin;a ci Tradilia Bisericii reprezinti izvorul de care nu ne putem lipsi - al chezipiei c:i experienla noastri nu e v2nt (vezi gi dibuiri asupra pozifiei in care Tradigia intli in lume, ca izvor de levelalie fatri de Scriptud, clegi nu inci desrul de lirnpede formulati. Dar compard cu condigiile altor grupuri striine gi vei vedea
cliferenga).

noastre peste care nu se poate tt ece cu o negalie purd ;i sinzpld. De aceea, libertate ?n procedee, n-rai apropiatd de ale stutJenlilol ce de ale Bisericii. 4. Aqezarea Asocialiei ca o punte intl e Biserici gi gcoala Inalti, ca un fel de mediu de difuziune gi endoslll'ozd studengirnii spre Biserici, deosebiti gi de una gi de ^l alta, asezatd tn studenlime. dat orientald spre

3. Afirrnafia insigi a realitdlii mentalitdlii uremii

Biserici.
(Federagia nu putea

misiunii Asecereului in Societatea rornaneasci.


144

E aici un putemic sentiment Fi o

conttiinfi vie a specificitdlii

fi

,,o Biserici". Ea avea

ortodoxi, compusi fiind -

fie intrucit najoritatea ar fi fost


ttrs

si

IVIIIICF,I. WLCANESCU

PoSIBILITATTLE FrLosoFIEt

CRESTTNE

ortodoxi - din ortodocai. Acesta e un argument faimos invocat in vremea aceea.) 5. Atagarea indivizilor de confesiune rdmdnea totugi o chestie de convingere pemonald. 6. Dorinqa de colaborare spirituali, pe baze iederative gi fdli a Sterge diferenlele de fapt, cu tineretul minoritar ardelenesc gi cu incepitorii in ale cregtinismului. $tiu bine ce toate aceste afirmalii nu sunt sustrase criticei. Afirm insd ci folmularea lor era momentu,l spirihtlui maxim pe careJ putea na$te reunirea sinceritdlii cu bunduoinla a celor ce le-am alcdtuit. Principiul formulat in Constitulie repl'ezintl insi, repet, grija cdtorva Aseceri$ti, pulini, cle viitorul spiritual el Asociatriei. Mullimea membrilor era cu totul indiferentl problemei confesionale gi cea mai buni dovadi o avem in faptul ci propunerea mea de a introduce un text similar in statutele Asocialiei Br4cLrre$te?ze, in februarie 1924, a fost respinsi cu o mare majoritate, inlocuindu-se cu explicalile actuale din statut, aflate in contraproiectlrl lui Sergiu Condrea, pe care eu le giseam insuficiente (n-rai ales rnotivarea ,,sociali" a nevoii de Bisericl) gi nr,r
destul cle clare. Fac aceasti cam seaci punere la punct pentru a feri pe cei care cred ci problema e noue, de superficialitater unei soluqiuni pripite pi pentlu a evocx pulin anrintirca unor vremi in care, pe dibuite gi adeseafdrd lu.n'tind, Asecereul iqi croia chumul in care ,,cei noi" aveau sd teacd m i tarziru. Care sunt acum imprejurdrile care fac ca problema confesionall si fie pusi maioritilii Asecerigtilor bucuregteni, cu o acuitate care, dacd socotesc eu, nu va face sd se spargi cadrele vechii Constitulii F.A.C.S.R.-iste (intrucat aceasta o prevedea gi o cuprindea), insi va duce
746

la indeplinirea a ceea ce, in ochii celor din 1923, nu era decdt un dezidetar? incep, 1. Risunetul pe care l-a ar.'ut in opinia publici romineascd* problerna Uniunii Biselicilor. (A fost sen-rnalul cajte a lrezit in mintea cdtorya Aseceri$ti congtiinla problemei.) De unde: 2. Preocuparea citorva Asecerigti de add.ncire tn sens ortoclox a expertenlei religioase proprii. (itrtAi cunoattere a ceea ce este Ortodoxia gi apoi verificare.) in acest sens, cle netigeduit aiutor au fost: 3. Cursurile cle filosofie a religiei** ficute cle dl Nae Ionescu la facultate in anii 7923-1924 9i 1.924-'1925. Ele se dezvoltau odatd cu: 4. Tendinga de a reda Ortodoxiei un rol spilitual fali de cultura romdneascl. (Articolul lui N. Crainic: Politicd $i Ortodoxie in ,,Ginclirea". De asen-rene^, Spiritu,alisnutl englez al d-lui Nae lotrcscl4 tot acolo etc.) Polernica in jurul ,,cazului de la Cuibul cu Barzi"i gi mai ales situarea culturii noastre intre Riserit qi Apus, au fost iurbolclurile care au silit tinerirnea si cugete la Ortodoxie (ca traditrie culturali romineasci). Izvoare gisisem nunrai pe dl Ridulescu-M otru Cultura rom6nd qi Politicianismul'. 5. Sentimentul valorilor specifice, pe care Aseceriqtii le descopereau in tradiqiile populare din Campamentele de la gri, a descoperirii leligiozitigii ortocloxe in
Vezi articolul semnilt: ,,Un ortodox" din ldee6 Eurolreand t923-t924. ** Dl Nae lonescu a polemizat continuu cu noi. Vezi gi un articol ln ldeea Europea.nd 1924 sau '25, semnat Mihail Tonca, contra noastri*" (Apnrud in 1904, N. ed.) Mai tarziu Soloviov: La Russie et I'Eglise Unhercelb, catoliciz (xe, dar care era o reac[ie salutffa contra protestantismului ameninldtor.
1.47

'

i\ IRCEA \AILCANESCU

IBILITATILE FILoso]:IEI CRESTINE

ministiri gi ca o reaclie fald de contactul cu sfeinii in congresele internalionale.


congresele de la 6. Adnncirea experienlei religioase a fieciruia (Faptul de viald scotea oamenii din Asecere - gi acolo, in mijlocul altor oameni, (armata pentru mine), unii aseceriqti ajungeau si transcendeze, adicd sd treaci peste ideea de Asecereu - inguste gi povizorie - pentru aceea de Bisericd a lui Hristos, ccjmuniune spirituall in trupul mistic al lui Hristos). (Aci, departe de Asecere, am simfit iar nevoia impdrtdganiei, de pilda.) Str2ns legat de asta gade: 7. Yenhea in contact cu literatura religioasi catolicd mai intni gi apoi, pe bucdlele, ortodoxi: Paul Claudel, Soloviov etct Acatistul Bunei Vestiri etc. 8. In fine, ceea ce a fost adevdratul ,,fulger", care a prins duhurile in dorul de Ortodoxie, a fost intdlnirea cu Asocialia rugilor la Biile Herculane. Addncirea experienlei lor spirituale a infiorat pe unii, dar a cucerit pe cei mai mul1i. De aceea am socotit anul trecut timpul venit pentru un cerc de Introducere (modesti 9i poate tulbure) tntru Oltodoxie. De aceea, anul acesta Asecereul a h:at str studieze Piatra din Capul Ungbiuluio. Ar fi nespus de interesant de dezvoltat contributria fiecdreia din imprejuririle de mai sus la forrnarea tendinlei de care vorbim. Fiecare vechi Aseceris! are amintiri despre unele sau altele din imprejuririle aminrite, care ar putea fi cu folos date in vileag. Daci nu o fac acum, in ceea ce md privegte, este nu atat din pricina lipsei de loc cit mai ales din pricina scopului pe care-l urmdresc aceste rdnduri, care nu e de a aduce o simpli mimrrisire personali, ci o expunere de fapte valabile pentru mai mulfi, adicd o merturisire utild indeobgte.
148

in timp ce F.A.S.C.R. se indrepta in aceastd direclie, prin formarea secretarilor romXni, antrena pe cdt ii era cu putinfi in aceeaqi direclie grupurile din A.C.F. qi A.C.T., agezdnd ?n centn-rl activitefii lor spirituale propria acivltate, degi refuzase cu aceste Asocialii ierarhia oriciror legituri organice, tocmai din teama alienlrii libertelii sale de gXnd gi actriune, care o ducea pe drumul croit cum am arilat mai sus. in acest timp zic, ideea iqi fdcea drurn ?n opinia publici. Studengimea, anlren td in marea ei majoritate in miqcarea antisemitd, avea sd formeze cea dintdi reacfiune, degi Asocialia a qoviit mult timp intre dezaprobarea acestei migciri - vezi un prim comunicat impotriva violenlelor semnat de mine - secretar pe atunci qi aderarea (micar) la scopurile ei de ridicare economicd a studenlimii bigtinage. (Yezi Program studenlesc de'organizare uniuersitard, fdcut la Seminarul d-lui Gusti de Aseceritti mai ales gi ale cdrui dezidenle O.D.A.S.-ul incearci gi azi sd le realizeze. Vezi gi replica mea f^td de Elined Prys, cind dinsa ne-a cerut desolidarizarea formald, nu numai de violengi, ci de migcarea studenleasci. Am rispuns toli ,,Non possumus". Se poate spune ce mulfl membri au simpatizat cu dinsa.) Cadrul politic care-i absorbea activitate oferea insi Asecereului un cerc prea sffans gi prea depirtat de sfera preocupdrilor lui spirituale, pentru ca Asecereul sd fie influenpt prea addnc de ideile acestora. Totuqi, atitudinile noastre fald de migcare existau $i ele stiteau in irrtrebarea pur spiritualS: faptul de a face parte din studenlimea romXneasci nu ne impunea sd impe4im cu ea chiar gi o solidaritate de pcicat pe care noi nu il voiam ? Ne intrebdm anume dace o reprobare a unor ,,fra1i" , chiar rdticili, nu este rolul unor ,,coade de topor" ce nu voiam sd fim. $i astfel s-a ficut ce Asecereul a ltat altd atitudine decdt opunerea. [Care] anume ?
1.49

IU]RCEA VULCANESCU

PoSIBILITATILE FILOSoFIEI CRESTINE

Atunci A.C.S.B.-ul a recurs din nou la principiul acordirii libertitii de acliune membrilor sii, atitudinea politici ieqindu-i clin sferz atribqiilor specifice, convinsi insi cd, orice idee r reprezenta, membrii ei vor rimdne soliclari spiritului Federaliei. Pentru mu\i solulia asta a fost socodte ca o nepudnli gi ca o infringere. Se poate. lmprejuririle au aretat insi ci nu ela o gregeali. E interesant de relinut ideea aceasta: ,,Mergem impreuni c2t putem, unde nu mai putem merge, depafte de a ne dezinteresa de problemS, ldsind pe fiecare si creadi ce vrea, formi.m un grup - singurul poate unde cei de pireri deosebite se pot inElni gi cunoagte in punctele lor deosebite. Aga la noi problema se discute de 10 ori pe zi intre oameni cu idei cu totul deosebite, cici ea forrneazd. un fel cle criteriu al oricirui grup federativ. O voi relua gi ad2nci rnai la vale, rispunzind cAtorva obiecgiuni probabile.
Lisdnd la o parte rezistenla cea mare a incliferenlei celor mai mulli studeng faqi de problemele religioase, lisind la o parte gi acele nenumdrate rezistenle a ciror infrdngere constituie activitatea specifici gi distincte a Asecereului ca grup, cele pe care le numim cle obicei impropriu ,,piedici in calea credinlei", intelectuale gi morale, dar pe care le-am putea numi piedici in calea clezvoltirii spirituale, despre care se vorbeqte totdeauna gi nu-i locul si stirui aici, mi voi ocupa de piedicile exterioare numai, ndscute din frecarea Asecereului cu mediul inconjuritor. O ostilitate surdi din partea unui anumit grup al opiniei publice se crea in jurul A.C.S.B.-ului. ,,Beiefi cu minte",,,adventi9ti",,,iidovi1i",,,societe[i cregtine sub patronai american", ,,amari gi stearpi osteneald spirituali" - scriau colegi, curio$i gi profesori care nu avuseseri curiozitatea si se informeze de aproape.
r50

Vezi pentru ast2j ldeea Europeand: Pentru 6tPdrarea Ortodoxiei Si scurta polemici ce a urmat semnatd cle ,,Un ortodox". Articolele semnate Nicolae Ivagcu 9i Ivlihail Toncat, tot acolo, care spune ci e o ,,adevirate iale si tezi scretnetele din discugiile de la Asecere". $i, in sfirpit, articolul dlui G.G. Antonescu din Reuista Generald a inudldmdnu ui, unde un oficial ridicd minuSa contra Y.M.C.A.-i gi Asecereului, in scr is, sub semndturi proprie. D-lui Antonescu puline ii voi rispunde. (I-a rispuns dl Nae Ionescu - 9i pentru noi, in CuuAntul - altA clard.) Notez numai curiozitatea ci un apiritor al ,,Iclealului pedagogic al lui Goethe" ne cheami la oldine in nurnele Ortodoxiei, ceea ce este cel pulin bizar - macar in aparenfd. Aq replica doar ci, de clte ori noi, cei ci;iva, incercarn si punem o problemi ortodoxi Asecereului, ne loveam de rezistenla imprunrutati de elevii d-sale iclealului panteist al autorului citat de d-sa. Dar dl Nae Ionescu, in articolul citat a ardtat destul cle bine vina gcoalei. Apoi, in seminarul aceluiagi profesor, unde subsen-tnatul a ficut o lucrare clespre educa;ia religioasi, impreuna cu prietenul Paul Sterian (la o lucrare a Pr. Maiin lonescd), am spus rispicat aceasta: Eclucafia intelconfesionalzi pe bazit cle morali cre9tini (cum dorea, mi se pare, d[ Antonescu) nu e suficientd decit pentru cursul inferior (cel mult). $i relevam o propllnere ca Biserica si dea mai depaite aceasti educalie fiilor ei - ceea ce, cle cnnd cu iep"r"rea ei cle pcoali, nu se face qi ceea ce gcoala, in spirirul ei actual, $coala de Stat, nu poate face fird primejdia mare a confuziei agezArii religioase cu aSezarea

E deci cu atAt rnai curioasd critica, cu cAt profesontl cunoStea oamenii Si ideile lorl ca teculi prtn mhinile d-sale.
1.51

soci^la. Se zice:

ITIIIICFA \TLCANESCU

Trebuie insi si fie altceva. Noi, care gtim cu cad trudi gi osteneali am reugit si ne alcltuim micul bagaj cle cunogtinle asupra Oltodoxiei noastre - atunci cind pentru a obtine o informalie sau Lln text patristic trebuia si te ciciulegti gase luni pe la cei ce au menirea si le pund la dispozilia celor ce vor si afle - nu ingelegem ca cei ce nu ne-au fhcut aceasti educafie si ne tragi pe noi la rispundere pentnr vina lor'. $i atunci articolul amintit - repet, iudec din afard, cdci il cunosc indirect clin citagiile d-lui Nae Ionescu clin Cuud.ntul - imi dovedegte sau: 1. Ce autorul nu are cdderea si ne-o reproqeze in numele Ortodoxiei, sau [ci] 2. in numele Ortodoxiei poate vorbi oricare,,chinez" (ieftafi-mi telmenul !). protestntn. Binuian-r Binuiam insi altceva, qi ^ici critica izvorati dintr-un motiv ideologic mai adinq qi mai la mocld (ce 1i-e qi cu n-roda asta). Asecereul e un punct pe unde Biserica poate inJluenla tineretul Si tncd tinerentl cult, in afard de controlu.l Statt. ui. $i aci apdr,itonr.l culturii oficiale protesteazd. Aci trebuie si ne oprim sI adlncim, cici in closul dlui Antonescu gisim alti pozi;ie - confesionalisti pe cale hotlr2t nu o primim: acea a religiei ca,,anexd" a ordinei sociale (N. Iorga); astfel: ,,Suntem cregtini, nu fiindci credem in Dumnezeu, ci pentru ci cregtinismul este folositor neamului nostrll". Dar aceasti temi altid^ta. Gisesc pentru ea o frumoasi analizd in prefala lui Claudel 9i in primul sau al doilea studiu din cartea postuma a lui Riviere, zi la trace de Dieu. Aga cA nu continui aci respingerea acestei pozifii, ci prefer sd dau, pAni la noi circumstan;e, cuvnntul acestui mult mai strelucit luminitor.

Reotzutrea de constiingd'

Cuuinte

Wtru

generalie

Rostul colectiv al acestei revizuiri e limpede din doui puncte de vedere; mai intii, orice activitate e produsul factorilor individuali cu mecliul. Revizuirea de congtiinii tinde din acest punct de vedefe si determine coeficientul subiectiv in activitatea mea de interpretator al semnelor culturale ale vremii. in al doilea rand, tinde si n-ri limureasci fa;i de unii clintre prietenii mei care cautA rdspuns la intrebiri analoage. De aceea le inchin lor aceste gAnduri. Revizuirea aceasta tinde a nu fi numai a mea proprie, ci catd a gisi ginclul comun ce insufleleste crutarea tunrrol celor dintr-o generaqie cu noi. Ea implici cleci acestei generalii doui lucruri: o integmre gi o diferen;iere. Integrarea ne cere si analizdm situagia pe care ne-o lasi inaintagii nogtri in clipa intrlrii noastre in culturi, diferen;ierea ne impune si definim daci nu soluliunile specificate ale generaliunii noastre (ceea ce ar fi plematur pentru nigte indivizi care abia incep activitatea creatoare), cel pulin situa[ia noastri speciali fali cle cadrele culturii existente gi condiliunile comune pe temeiul cirora se va desfdgura activitatea noastri in cdutarea soluqiunii. Pusi astfel, revizuirea are aproape caracterul unei

definilii. $i interesul ei restrins gi personal se l5rgegte in sens colectiv gi justifice astrel dreptul la publicitate. t53

IVNRCEA VULCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE

Cuuinte Pentru o generalie

Rostul acestei revizuiri va p\,rea celor mai rnulli destul cle straniu. Nu suntem prea obignuigi cu indeletniciri de acest fel. $i totugi nu e mult cle cincl un profesor de filosofie, solicitat si-9i dea p'irerea asupra direcliilor cdtre care s-ar indlepta g2ndirea filosofici de astizi, la noi sall aiurea, scria ritos; ,,Ne ajung fiuritorii de programe"'. Mirturisesc ci am ciutat muit in iurul meu pe fiuritorii supmnumerari de idealuri. $i n-am gesit decat obiqnuilii .realigti", profitori ai istoriei cum i1 place preopinentului nostru se zic'a. Abia pe la riscrucea vremilor, c2te un stxlp adevdrat... Aqa ci revizuirile gi chiar programeie adevirate (vorbesc de cele ce au luat fiinli in cultull) se pot numira pe clegete. gi lista ar trebui poate gi rnai mult simplificati. A trecut foarte multd vreme de cincl Maiorescu, inve Poezia Rom6.nd si Direclia noud, a ficut ,,revizuilea de congtiinli" a unei generatii de pe urma c'ireia avea si ne rimini junimismul. Peste el avea si treaci ,,Contemporanlll" socialist al lui Gherea Ei Reuizttirea lui Barbu Delavrancea; avea sd treacd seminitorismul, care e intreg o revizuire de congtiingi ,si poporanismul, care izvordste clintr'-o alta. O generalie inaintea noaste avea si adoarmi cu nidejdea unui ,yis", cu cel dint2i numdr al ,,Flacdrii" din 1910 9i Scrisortle rdze;ului aveau sd ne trezeasci din vis peste un deceniu ?n plini revolti a ,,fonclului nostru nelatin". Dupi aceasta n-atr mai fost revizuiri, declt poate grupul unor singut'atici premerg;toli cale au rostit neinleles de sufletele cele multe o nizuinli prematurl de innoire sufleteasci in integral, sau incercdrile de a concretiza in figuline o aspilalie europenizati de cenaclu. Pe-alitud, indelung gi monoton, ,,litelatura" gi ,,lumea valorilor" iqi poarti pasul nestinjenite mai departe intre ,,Epripl" gi ,,qvarpl" cotidian.
754

Conflictul dintre generalii, cel ciruia i s-a dat de mai de mult numele de ,,cursd a ficliei", in virtutea cdreia idealulile trec succesiv de la o generagie la alta - peste rezistentele pe care le intimpini in chip inevitabil tinerii ce au de spus ceva din partea celor mai in vXrstd, care au spus deia tot ce aveau sau ce era de spus - pune celui ce gnndegte un gir interesant de probleme. Conflictul necesitd in prealabil o luare de contact !i o precizare de pozilii, sau micar de dispozilii fali de genera;iile precedente, luare de contact care constituie propriu-zis ,,botezul in culturi". Fiecare generagie se deosebegte rnicar prin aceea cA are maegtlii ei cleoserea unui tinir de un bi!i; qi $tim cu Nietzsche cd ^t^$ om mare, ciruia ii ridici-n suflet o statuie vie, constituie intrarea tindnrlui in culturi. Aceasta nefiind in ansamblu decit bagajul de reacliuni spirituale, iudeceti Si valori, pe care o generalie le transnite alteia de la un timp la altul ca si le fiuctifice gi si le innoiascd puterile gi stlilucirea, se vede lesne cI nu e posibill firi o continuitate de un anumit fel (continuitate cle elemente, continuitate de pfeocupdri, continuitate cle oportunitifi n;car). Datori sunten deci qi noi si aruncd.m o privire asupra cascadei ascendengilor noqtri, ca gi a mdrturisirilor lor de crez.

Idsdnd pe Ieremia Movili, pe Dosoftei, pe Antim Ivireanul sau Veniamin Costachi pentru o privile mai aminuntid altddatd, pentru a ne mirgini la cei de mai aproape, succesiunea limpede caracteizald, a capilor de generalie - pe care viitorul are s-o simplifice desigur, daci nu s-o indrepteze - ne apare, de la locul de unde privim noi cultura noastre, cam intr'-astfel: A trecut mai intdi Eliade peste Lazir, Kogllniceanu peste Eliade, Hasdeu peste Kogllniceanu, Maiorescu
755

MIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FilosoFiEl CREFTINE

peste Hasdeu qi Iorga peste Maiorescu. Mai de cufind a. tfecut Ridulescu-Motru peste Iorga gi A.C. Cuza peste Redulescu-Motru. Pe aldtvea a trecut Dobrogeanu-Gherea care a dat o ramurd care a-nflorit, dar n-a dat roade inci; iar Mihail Dragomirescu incearcl de la Maiorescu incoace si scape neteiat in doue, in pozilia intermediari pe care a apucat-o intre culitele. foarfeci1or... aci ralionalist, dincolo mistic... (Tot pe alituri, singuralic, a trecut Eruvim.) Fiecare ne-a llsat cdte ceva de care avem sd dim seami chiat dacd ne-am feri s-o facem de rusine sau de teamd. Cam aga se infdligeazd genealogia arborelui nostru

crdmpeie din ,,tdgiduirile" de atunci. Mi-am amintit cum o alti generafie mai veche, ca qi rnulli din cei din vremea lor, nu govliau sA le conteste acestor corifei origice merit. $i m-am gXndit de asemeni cum toli acei despre care generalia mai mare decdt noi vorbegte cu atata uqurinle alcituiesc pentru noi o generalie aga de vorbitoare, incXt nu vedem cu cat au putut fi mai mari un Maiorescu sau Hasdeu dec2t sunt pentru noi un V. PXrvan sau un N. Iorga.

cultural din locul de unde-l privim noi. Din vechiul trunchi niscut din cronici, pe care-l ribuim cu toJii prin manualele de clase mai mult sau mai putin a patra
secundari, au dat ramuri cu frunze, cu mlddile, cu muguri gi cu flori (scuzali comparalia). Ramura pe care inflorim momentul nostru cultural, de la care privim pe ceilalli nu atArnd deci de noi. gi n-avem vini daci pe tofi acegti inaintagi ai noqtri ii privim laolalti dintr-un loc, aga cum ei desigur nu se pot privi intre d2ngii. M-a impresionat intotdeauna in acest sens cuvintul pe care il aud atAt de des la cei din genera;ia trecutd: ,,Ce oameni erau altddatS,t... $i cand te uigi acurn". Detndzi m-am trezit fdc2nd eu insumi o asemenea reflecfe. Rdsfoiam ,,Almanahul Gotha" din 1913, la biblioteca Facultdtii de drept din Paris, cnnd privirile-mi cdzurd intdmpldtor asupra Ministerului Conservator de pe atunci. Pe nevoite-mi alergau ochii de la un nume la altul. Pregedinte: Maiorescu; Finanlele: Marghiloman; Interneie: Tache Ionescu; Industria: D-ruI Istrati... Fer5 sd vreau murmurai: ,,Ce oameni ! Fericite vremuri !" Tot int2mpldtor, mi-au venit atunci in minte
t5b

$i atunci m-am intrebat daci nu cumva copiii, pe unde vor fi dugi la carte, hisfoindl vreun alt ,,Almanah Gotha" diir 1926, nu vor rosti cu perere de riu, in urma lor: ,,Ce oameni I Fericite vremuri !".
Rispunsul la aceastd intrebare mi-l dete chiar acuma un prieten care a fdcut o ancheti la copiii unei gcoli de sat, intrebandu-i care li se par lor a fi cei mai mari oameni din lume. Am gisit acolo ingirati, aleturi de Noe, de Columb, de Napoleon $i de Pasteur, pe Niculae Iorga qi pe Vintile Britianu... Am inleles atunci cum insuqi faptul contestirii lor de astezi, f^ptul de a fi zilnic pe buzele celor mai in vdrstd gi de multe ori pe buze de ocard, clidegte pe nesimlite oamenilor [o obignuingJ, in sufletele [in] care se transmit lucruriie vrednice de pomenit de-a lungul vremii, 9i m-am gandit daci insciunarea gi descaunarea idolilor gi a idealurilor nu sunt gi un lucru de obiqnuinll.
Cele doui imprefurdri amintite sunt asemenatoare. Pentru cei ce se ridici dintre noi, alitr:rea cu noi, egali cu noi gi de o vdrstd, ne vine greu s-avem respect ca fald de [unl pirinte. Ne impotrivim lor, ii combatem. gi nu ne putem inchipui cum de ajung pirinli spirituali ai celor care vin dupi dinpii, gi cum cer ce-au sd vind
L57

IVIITCTA WLCANESCU

POSIBILITATILE FILOSOFIEI CRE$TINE

dupi dingii, copii spirituali ai lor, vor uira - poare - sau vor privi cu totul intr-altd lumind decit noi, pe cei ce
au fost

pirinlii

sufleregti ai no$tri...

nu suntem mai bucuropi decit atunci cdnd unii dintre ei ajung s-o oeaca qi si se puni-n pas cu vremea. Dar rare sunt astfel de bucurii gi se pare ci lucrul nu e dat si se prea intimple... Merita generatia noastli osteneala unei asemenea revizuiri ? Suntem noi posesorii vreunui calactef distinctiv care sd legitimeze clin partea noastre o tendinld cle conturare a unui suflet propriu, atunci cind aceastd generalie n-a plodus incd nimic ? S-a manifestat vreodati in tinerir-nea .Ie azi vreo nevoie de acest gen? Daci da, de unde igi trage rlclicinile ? Ce semnificalie are gi ce fignduieli de roade-i poarti vrejul ? Iati la ce va trebui si ddm rlspuns. Nu vom rispunde aci in prealabil. Solicitim cititorului ingiduiala de a-l llsa si-9i formeze opinia de-4 Iungul cronicilol insele. Si ne inglduie cle asemeni si le rezumim la sf2rgit in postarnbr"rl. A pune aci problema fir.i ilustrarea necesarl a materialului de care clispunem ar insemna si atacem prematur o pozitie inci ctestul cle bine ^pir^ttr. Suntem totugi datori cu o explicagie acelora ce vor si dea un rost genemliunii noastre. Nevoind si-i dim o definitiune intrinseci pe temeiul cileia sa excludenr pe cutare sau cutare rprezentant al ei, vom circumscrie prin cnteva irnplejuriri genul ei proxim. Suntem din getxeralia celor care au giauitat in timpul marelui rdzboi tn jurul clasei a patra secundard. Tresetura aceasta e esenfiali pentru ci di nagtere unui complex de consecinle profund semnificative, care definesc profilul unui suflet Ei-i pun inainte menirea lui
specificd.
159

La fel fac toate generaliile...

in faptul acesta sti, cred eu, atat imposibiliratea pentru cei de alti generalie ca noi si inleieagi planul de viziune, in care sunt ficute aceste insemniri pe marginea vremurilor noastre, cdt gi cer.tituclinea de a ne gisi pe un acelagi plan qi recunoagte intre noi, oriunde an fi, cei de o aceeaEi generafie. Bitrdnii nogtri nu vor putea niciodati inlelege gi scandalul lor pare legitim, cd ,,4 zis Nae" e pentru noi acelagi lucru car-e era alticlati pentm clingii magica frazd: .,Zice Nlaiorescu... ,,.
Faptul ci suntem nu inseamni ci le contest n cumva dreptul lor la existenli sau legitimitatea efofiurilor 1or. Din-rpotlivi. Cultum romineascl cle azi e inci pentru multi vreme a lor. in tirnp ce noi abia ne naqtem. De aceea ti aceaste
Rdndurile acestea sunt o incercare cle tilmicire, cle transpunere a planului nosau de viziune pe inlelesul lor..

situare, aceasti punere la punct a noastrl in raport cu ei, aceasti luminare a rosturilor noastre prin ardtaiea a ceea ce sunt dinqii pentru noi sunt o clatorie de care nici o genemtie nu se poate sustrxge sub sancqiunea gmvi a nulitigii sale proprii. Ar fi frunza cizuti clin copai... Dar o dati aruncat podul, o clati limurit ceea ce avem de la dlnqii gi comun cu dingii, nu avem teaml, cici podul nu-l vom trece decnt noi. Citeoclatl chiar. ne gindim cu plrere de riu cd r.rnii dintre maeStdi care ne sunt dragi nu vor izbuti si treaci puntea (datoriti impreiuririlor care ne fac originalitatea). $i de nimic
158

?VII]ICEA WLCANESCU

PoSIBIUTATILE FrLosoFrEI CRESTINE

Culturaliceqte, suntem a doua generalie de dupd rdzboi. Suntem acei ce n-am fecut rizboiul decdt ca-cercetagi pe la spitale sau urmdrindul cu alpi ochi decit acei ai copiliriei. intre 1.976 Ei intre noi mai e o generafe. O generalie afirmatl., altoiti 9i roditoare in chip hotirdt in culturi: generaia iegitd din universit5li in primii ani dupd tdzboi. Cei cd.tota li s-a explicat rdzboiul gi care l-au indural fdid sd-l facd sau l-au fecut'numai in parte. E geneftli^ lui Lucian Blaga. Gdndirea e curierul cultural al acestei generatii care ne precede imediat. in coloanele ei am supt cu aviditatea de culturi a celor 16 ani ai no5ffi mierea culturii din Apus pe care ne-o trdgea ca printr-un fagure. in lumina cresteturilor de cerneaii ale lui Demian, am inceput a iubi in culturi ce-i al nostru. Unii dintre noi au gi scris acolo. Dar glasul ior a fost oarecum un glas sfein. Uneori am glsit chiar sub pana celor mai in v2rsti decdt noi probleme care interesau direct generaliunea noastri (puginii care izbuteau se feace puntea). Curioasi generalie careia ii datordm multe, fall de care avem sd dim seama de multe... dar gi rezewe de fdcut. Situagia noastri e gi mai curioasi. Arnfost cresculi in Scoald tn cultul unei anumite ierarbii (scdrl de valori): respectul uielii omene$ti ca suprem bine Si libertatea ca mijloc desdu6,rSit, pe carc cei 'J.4 ani ai no$tri le-au vezut dezminfite de aiei care ne crescuseri. in ele, in numele absolutismelor de fel de fel de feluri. Rdzboiul a insemnat pretutindeni sactificatea individului pe altarul scopurilor colective, mai mult sau mai pufin impirtdgite: a fost gi rcvelalia bruscd a legdturilor ascunse in vremile de mare bund stare ale omului de grup. De ce sd nu mdfturisirn atunct cd nu mai credem nici in indiuid in sine, nici tn atoatd-folosinya libeltdtii, mai pulin in eficacitatea ei ?De ce sj nu mdr1,60

ne aducem aminte de acestea ca de nigte fligdduieli netmplinite care in fund.ul suJletului Si-au pdstrat tot farmecul dint6,i. De aceea, fald de noul crez, ca qi fald de manifestirile de violenl5, sfirl' ca-n f^\z unui fapt inevitabil (gi suntem realigti in asta, cum e vremea care vine dupi noi), degi ne arde amintirea unei libertili pe care n-aln apreciat-o 9i iubit-o decit visind pe bencile gcolii, iubind cu padme pe Marius, urind pe
Sylla.

turisim insi

ci

$i dupd noi, vine o generalie pe care n-o mai leagd de libertate nici atat. Generalia care nu a suferit nici o speffura. Cea care a primit fizboiul cum a fost ca o f7amuri gi 9i-a ficut din el un uez. O genera e care nu i-a indurat rigorile decit cu trupul gi cu care nu ne vom in;elege niciodatd. (Din vremea-n care am scris aceste ganduri, aceasle gene:alie a petruns in culruri prin pana lui Mircea Eliade.) Ce sI ne mai mirim atunci ce rosturile vechi se schimbe ? gi de ce in locul unei rezistenle absolute care si ne-nchidi sufletul in fala origicdrei realiteli neplicute, pe care s-o respingem mobiliz2nd vechea ideologie (curn fac mul{i din cei mai mari ca noi), se nu deschidem ochii mari gi si privim cu nesal in jurul nostru ? Ce e oare mai potrivit unui _tanlr decit curiozit^tea? Dorinla de a afla, de a gti, de a cunoagte... cu singurul dor de a afla, la rlscrucea de oameni gi de ginduri care si alunge-n vreme, Adevirul ? Aci e trisitura caracteristici a generaliunii noastre gi, pXni la un punct, a oricirei generajii. Zic pdnd la un punct, pentru ci Baris scria e pildi, qi lucrul era adeverat pentru generalia lui: ,,Daci o generalie n-ar incepe Prin a ddrArna fi a dort ahceua decat ceea ce este ar insenma ci-gi recunoagte prin aceasta ea insdgi inutilitatea venirii sale-n lume".
1,61,

MIRCF-A WLCANESCU

POSIBILITATILE FILOSOFIEI CRE$TINE

Pentru o generalie ca a lui Barres, lpentru] care realitilile erau pe destul timp asigurate, aflarea-n treabi cu dirdmatul idolilor celor vechi putea fi semn de vitalitate qi de vioiciune. Dar astdzi, cind inaintea noastre stau numai probleme de dezlegat, gi clnd cu drept cuvint se poate spune ci nici o genera[ie nu a avut mai multe lucruri de ficut, de reficut, sensul revizuirii de constiinfe nu poate fi o exaltare a unui surplus necheltuit de energie, in numele cdruia si-1i justifici singur existenla. Noi avern prea pulin timp pentru asta. Noi constatem faptul brut al existenfei qi treim sentimentul tragic al unei crize, lipsili de adevirurile spirituale (genera;iile de dupi rizboi sunt sub acest raport mai curand anemice - gi tlebuie s-o recunoaqtem chiar dacd gtim cI miine, poimine, vreun caraghios, care ar avea timp de ioc, s-ar gindi si-ntoarcd argumentul contra noastri), vechile idealuri fiind distruse de reafiteli, Si acestea din urmi neavdnd - pentru generaiia r'oastrd, care a cunoscut ti altele, care a uisat mdcar la altele - puterea de a se impune ca nigte valori adevirate. Nici dictatura de clasd, nici na./ion,tlismul integral nu ne pot fi noui senrne ale absolutului cle care avem nevoie. DN nici relatiuisrnul de altddatd nu mai este cu putinp pentru oafieni cdrora, neav2nd timpul se se piictiseasci, le trebuie rdspuns la tntrebdrile cele ntai graue ale existenlei. De aceea trtsdtura noastra sufleteasci, pe ling'i sendmennrl discrepanlei, produsi sau glibitd de rizboi, in lunea valorilor (discrepanli pe care fiecare din noi o poafie-n el), este gi setea de a cunoaste. Avind totul de-nceput, ne trebuie plan gi criieriu de verificare a materialului in locul diletantismului relativist al celor ce, avdnd de toate, fdceau un sport din existen;i qi uneori, chiar din durere. Acestea sunt condi;iile in care generaliunea noastre igi croiegte drumul siu.
1,62

curios pentru o generatie, pretenlii Nu ^uem,lucru de originalitata Suntem un produs complex apriorice de imprejuriri ti influenle qi oriSinalitatea noastrd e numal momentul unic pe care tl ocupdrn tn deuenire. Privali de sucul bllnd al continuitifii, cresculi in tensiune gi-n indisciplind, cam dupl cum a dat Bunul Dumnezeu, am deschis ochii mari asupra a tot ce intilneam in jurul nostru. in preajma crealiei suntem clatori si alegem simdn;a. Curn ne vom solu;iona problen-ra ? S-o vedea. Mulli dintre noi cautd deja in direc;iuni 9i pe cii deosebite. Dar cu totii ne recunoa$tem in acelaqi semn: Alternativa, Dubiul in semnul tragic ai actual de a fi o generalie ce-ncearca intre lelativismul drag gi absolutismul aspru, iegirea cu orice prey din indoiali. $i revizuilea mai e necesali penh'Lt cei ce uin indatd dupd noi, ei, Qare cred cd au solulii, dar care n-au putlt't trdi problenoa irsdsi. Genefalia pe care o vedem nisc2ndu-se cu cei care in cinci sau zece ani vor fi in rindurile noastre, 9i pe care ii presimlim deja gdndind.

PoSIBILIT;.TILE FILosoFIEI CRTSTINE

-.^ Insemndri

tn manglnea crtzei rnorale' Rdspuns lui Eugen Prescurea-

I
intr-o scrisoare adresatd lui Paul Sterian la 28 iulie 1927, Eugen Prescurea punea in urmdtorii termeni o problemi prietenilor sii de la Paris: 1. ,,S-a scris in ultimul timp mult, qi s-a vorbit gi mai mult, despre o cizd morald, Aproape ci nu e om cu oarecare pretenlii de intelectual care si nu fi pronunlat aceste cuvinte, astdzi la modl,. Cu togii sunt de acord in a afirma cI existi o crizi
morald." 2. ,,Cdnd insi este vorba si precizeze in ce consti ea - s-o defineascd -, acordul nu mai existd...". J. Fapt ce face sd te intrebi daci existi sau nu o ,,crizd morald".

Preopinentul nostru semnaleazd o seie de intrebiri ce i se pun pdvitoare la aceastd crizd,, intrebdri care alcituiesc un mic plan de cercetare sistematice a chestiunii, pe care imi permit se le transcriu aci, pentru folosinja celor preocupali de dezlegare.

6. ,,Putem face o analogie pentru stabilirea inqelesului (cuvdntului) crizd. - in morald - cu inlelesul ceJ are in economie sau cel pe carel are in medicini ?7.In cazul in care criza morali insemne azd, ,,scdderea sub un anumit nivel moral..." se pun urmitoarele intrebiri (subsidiare) : ' a. ,,Carc este acel nivel mediu ?" b. ,,A scdzut in decursul timpufilor ? S-a mai ridicat ?,, c. ,,Care era cel imediat precedent ?" d. ,,Sau termenul de comparalie, cdteriul, este el cre.$tinismul ideal, cregtinismul lui Iisus ?,, In acest caz,lumea a fost intr-o continud crizd, morald. e. ,,intr'adevdr, daci ad.'nitem existenla unui astfel de nivel mediu, ideal 9i absolut... criza morald., sociald, mai este ea atunci o stare exceplionali, patologici, sau (este) o stare morali permanente cu deosebire doar de nuanle gi de intensitate, gi atunci e neadeverat termenul de crizl ?...". ,,Oare epocile de glorie cregtini ale societililor nu au fost cele de criz6, morali ? Misticismul de acum cdteva secole, rusesc, pi poate chiar cel medieval apusean"... f. in sfdrgit ,,dacd socotim ci e vorba de o scddere, este ea un scepticism, un cinism, sau un optimism ex gel:at?.

4. ,,Ldsdnd la o parte circumstanlele de loc qi de timp, ctiza morale este ea o scidere a moralitilii sub
un nivel mediu preexistent sau prestabilit ?..." 5. ,,Sau este haosul, incertitudinea, dezorientarea societilii carc a plr5sil o morald Ei este impinsi spre o alta, pe care nu o gtie gi poate ci nici nu o bdnuiegte... ?"
1.54

8. Dacd dimpotrivi trebuie si vedem in crizd. mai ales o dezorientare sociali, ce deosebegte aceastd dezorienrare de acetsa a vielii individuale de care preopinentul nostru crede ci ea se deosebegte cu totul ?
A. Daci, prin ciza individuali inlelegem ,,starea su, fleteasci prin care trece individul care Qi-a pierdut criteriul de valorificare, de discernere a actelor (sale bune, de cele rele) sau care, mai avXndul, nu mai e totugi in stare si lucreze potrivit lui, nici altuia,,... mai trebuie totuti se addugtrm,,cohqtiinfa (individului) (in privinla)
1.55

MIRCEA VULCiNESCU

posntrltT;\TtlE FtLosoFtEl

CRF5TTNE

deciderii lui, fdri de care ktiztr) nu ar exista. Nu poqi spune ce un criminal ordinar sau mai bine un om de nimic trece printr-o crizi moral|, cdci lui chestiunea nici nu i se pune. De aceea nu poli sa spui aceasta (asupra) pitecantropului istoric". b. Greutatea cea mare se iveEte insd la determinarea
caracterelor sociale ale crizei morale. 1. ,,Oare sd fie gi aci nevoia de congtiinli a stirii de... (spirit)... colectivi ?" 2. ,,Oare scrierile 9i discuflile - despre cr\zl - azi la n-rodi - si fie dovada unei asentenea conqtiinfe ?" 3. ,,Ce-nseamni cdderea in desuetudine a o mulqime de dispozigii din coclul penal 9i chiar civil in materie de persoane ? Este ea oare un indiciu al crizei sau un semn cte progres ?" C. Se p".e totugi ca preopinentul nostru i;i di seama de posibilit4ile de leginrrd dintre aceasti dezorientare individuali qi criza morald, sociale propriu-zisd. Cici mai deparce se intreabi: 1. ,,mediul social constind in organizapa politico-iuridici... nu e suficient a tipa 9i a da din miini penuu a nu te ineca gi oamenilor slabi le trebuie colace de saivale gi aceste colace sunt pregitirea unui mediu social conform... Pentru a defini criza morali trebuie (deci) si avem in' vedere numai viala politico-sociald ? (9i nu) 2. ($i) viafa grupelor ca entitAli (in raport cu indivizii care le alcdtuiesc) gi a indivizilor din ele in raport cu aceste grupe - Stat, iude( etc.... coporafii ? 3. - clase sociale - sau (chiar)... viala intima a oamenilor lua;i in tot ?"

citeva cuvinte prelirrinare asupfa acestui program gi a concliliilor ?n care o intrepr indem noi astzizi. Trebuie si mirturi.sir-n mai intAi ci probler-na care ni se pune e extrern cle gravd qi cle grea. Ea necesitd, spre a fi clezlegati'r in chip satisf:icltor', o intreagi conceplie
clespre

lune

pi

viali.

Ginclurile noastre proplii stau cle r.r.nrlt la pincla fenomenclor sio-rptoDr2rtice ale vre mii, ale .,scnrnelor vrenrii , curn li sc zice cle obicei. intrc'blrile propllse nu fac c.lccit sir ptecipite un sir cle gincluli pc care, nesocotinclu-lc plnii acun <lcstul cle.coapte, ne sfiam sir le clim incr-r Ia luminl. Solicitati insi r.iguros cle intlebirile cle rn:ri sus, ca cl<, ni.ste ciriri cle mult r-rmblxtc, clim aci plir.na .schiq:i :rploxir.nativi zl Lrnor incerclili mai clezvoltate clc r:is1>nns, care constituie centnrl pleocup:trilor nolstrc spilitr-r:rle de Obsen:rtiile corespondent rrltri nostltr ll p:rr. in g(ner:rl. .'lesttrl clc juste. Tntrebirile sur'rt pLLsc linrpec[' ri sLlgercezi lrine cetitolului c:lrr clcsplu cu \;r fi \'{,ll)il irl rlspuns. Abia clacir am fi clorit stihll ceva r.nai pugin neglijent, aqa incit sI nu ne oblige sI faccm aclaosulile clintre paranteze. Dar *si aci, faptr.rl ci liinch.rrilc cie ntai sus fac pafle clintr-o simpli scrisoare aclresatl clton a prieteni gi nu clintr-un clocument clestinat publicitilii constituie poate o justificare suficientl. ($i trebuie chiar sl-nli rog eu coresponclentul si mi ierte c,l f:rc ace$t uz
cle consiclera(iile sale.) r.ttultir vrer.ne
.

lati programul de intrebiri ce ne sunt puse inainte pentru dezlegare. inainte de a incerca inse cercetarea,
166

Nu putem totugi lisa fziri cle rispuns imecliat cloui ase4iuni pe care corespondentul nostru le-a strecurat, de altfel subsidiar, plintre intrebilile sale; ase4iuni pe care am dori si le scoatem prin aceasta indatd la discutie. Prirna replici se leagi de intrebarea menlionati la punctul J, anume de ideea dupl care divergenta auto167

i\IIIICEA \,'ULCANESCU

PoSIBILITATITE FILosoF]EI CRESTINE

rilor in cc privelste t:ilrr.llcirca crizei fac pe preopinentul nostru, s;l se-ntrebe claci aceasti crizi este nurlai o aparenli sau exis&i cu ade\'arat. Vbm arita mai clcparte, afunci cdnd vom procecla la clcfinilca tenlcnulni. ,,ct'izi" , ce inleles au cliver3entcle in interpretalea ei fcnomenologici... Nlcntiorrirn rrci nrrnr:ri pileree noastl'i ci, cleparte ca aceastzi dir.crgentir szi fie un sen-m inspirator de incloiali asupra existcnlei ei (3), ezl ne apare mai vartos ca lrn simptom de generalitate gi cle proteiformitate, care accentueazi criz si cale face salcina celui preocllpat se-i afle rosturile a<[er':]rate gi inqelesul ei esenlial, $i mai intercsilnti, $i rnxi grea. Corcspondentul n()str-Ll pare cle altfel ci se apropie el insupi de acest fel de a veclc'a (8. 2). A cloua ase rqiune pc crare o respineem clin formulalea conclitiilor celcet,rrii este i(leea lrenlionatli in frazele flnale <le la pr.rnctul 8, A, atunc'i clncl preopinentul nostnr spune: ..Nrt poti spune cir trh crinrinal orclinar sall mai bine trrr oln (le nimic trece printr'-o crizi morali, cici lui chestiunea nici ntr i sc pune"; clrm nll se pune nici ,,pitecantropului istoric". Chestiunea cle care e vorba aci este eviclent criza rnolali inclivicluali de care era vorba cu cAteva rincluri mai sus, aclici fie cohgtiinla neputin{ci rnorale, fie clezoricntarca mor ali a criminalului sau a onrului de nimic amintit (8; A; Am rjplls ci nu inrpart:i;im clelc;c :tcr:st ruocl cle a vedea. Ne surpdncle chj:rr sir-l efliur sub mlne corespcrncientului nostl'Ll, carc a cetit pc Dostoievski - pe cxrc il citeazd, de altfel in scriso:rree clin carc am extras pasagiile de mai sus. lvlai poate el crecie cd existi astfel de oanreni .,cle ninric pentru care si nu existe crize sufleteasci corespunzatoure contlitiilor precizate in ilr'este rlnduri ? E aici poate cclnsecinta feptului de a nu fi ve168

prima).

ir

I
1

nit in contact mai cle aproape cu astfel de cr.iminali, dar e poate gi un fapt ceva mai grav asupfa ceruia ne vom opri pugin. Nu bagi cle seami oare coresponclentul nostru cd. a socoti pe conclamnaiii in numele criteriului moralei so_ ciale,,incapabili de reacgiune sufleteasci inclivicluali, asemeni Bestiei" cu care ?i compari, irrr.-.r"ura o ,ul p.l'apllne cu totul viala psihici asupra vielii morale, cu alte cuvinre, insemneazi a socori ca unic iip posibii de relagii intr-e viata suflereasci a indiviclultri il lri"Eo n,o_ rali a colectivitifii o inse4ie stereotipi a inclividultii com_ plet inroralizat, in mediu, inserlie care nu catacterize zi poare decit srrucrura spiriruali a Starelor Unite ale Arle_ ricii de azi? (ln care orice originalitate este consiclerlti cx in-roralitate, ter.rrrenlll de,,izbitor,, (sbockit.tg) insemnincl acelagi lucru cu ,,impudic',, ,,imoral,,.) Nu-9i di el searna mai ales cd, fic2nd asrfel, iqi retlage clreptul de a n-rai formula intrebirile cLe ia'capitolul g (care, toate, izvor.isc clin ipoteza cd ar exista o deosebile intte criza sufleteasci a indiviclulul gi criza morali a colecrivitefii), atunci cincl intr-o astfel cle fra_ zd rczolud,in prealabil negativ aceasti intrebar.e gi prin aceasta.inlituri orice ipotezi de acest fel? E poate-aci o consecinte a judecltor.ului care, in loc si cate a fi ,,om cle omenie,,, ,,incearcd. si se clubleze de un pastor protestant',, aga cum scrie cu multi lucicli_ tate corespondentul nostlu insugi, a reprezentantului ace_ lei ch'epr.ili ciunte care nu izbutegte clecdt si risdgneasci pe Hrisros penhu ,,l"liuni de Stat,, 9i sA dea clruinul lui Baraba... gi aceasta ne dovedeqte poate ci principala cauzi pentru care corespondentul nostru ,r_" n|.lrr, ," dumireasci asupra crizei e tocmai confirzia celor doue "i ordine de lucruri..769

MIRCEA \'IJLCANESCU

,POSIBILIT.ITILE FILOSOFIEI CRESTINE

in ceea ce pivegte plarutl pe care-l vom urma in expunerea celoi ce utmiazd, il imprumutim programului pe care l-an-r propus h doui rinduri cercetirii Congre-

c. Tendinlele noii oriefidrt spirituale ' 5. O incercare de incotonate metafi'zicd a acestor cercetdd prin dega jarea tnlelesului esenlial al crizei pe calea

sului Fecleraliei Asocialiilor CreEtine Studenle9ti, cu modificdrile impuse de circumstan{i. El cuprinde: 1. O incercare de definilie t ideii de crizi, prin degajarea esenqialului din noqiunile particulare intrebuintate sub acelaqi nume in medicini, in economie. in viala sociali gi morali, in limbaiul curent etc. 2. O cercelzrre a arizei sociale a uremilor noastrein genere, c2t gi in fiecare din aspectele ce se pot tzola in viaga
sociald.
etc.

urmitolre:

a. Deterninarca generalitdlii crizei in natutrd; b. Cercetarea interpretd4lor ralionale $i naturaleale. crizei; c. Cercetarea inlelesului ei crertin; d. Aritarea in ce fel interprelarea crestine integreazd sensul istoric crizei, in sensul ei metafizic (Ca o

concluzie).

^l

BIBLIOGMFIE SUMARA
ASUPRA CRIZEI \REMURILOR NOASTRE

a. Ctiza economicd, dezechilibrul, sdrdcirea Europei

CRIZA ECONOiT CA:


Les

b. Ctiza culturald, rdsturnarea valotilor etc. c. Crtza morald gi .iuridicd, transfotmarea normelor

^ctttelles clin Reaae de MAtupb)siqlae et de Morale, consacmt in lntregirre pro-

problen'res

de l'6cottomie, numirul din aprilie 1921

gi uzurilor. d. Criza Politicd, conflictul actual intre autoritate 9i anarhie. 3. O cercetare a crizei uielii indiuiduale de azi: aspectul risfrXngerii in inclivid a tulburdrilor sociale de

blelnelor economice de dupi r;zboi Alt^lion, Les crises pAriodi4ue et cyliques de sutproductioTl,2 Yol., in B, PIJ.F., - Jucrarc capitali asupm chestiunii, cupdnde in patea I o arr'lizd a faptelor, 9i in a II-a, o cercetare a teo ilor exPlicative. Lescure, ,es cnses de sxlt'prodttction, 1 vol. gros in 8, cuprinde o cercetare aminunliti a circunstan[elor ce insolesc crizele econonice (istoric al fiecirei crize).

mai sus. a. Dezorientarea sau criza scoPurilor ProPuse individului. b. Neputinla saw criza mijloacelor de realizare a scopurilor. 4. O i,,r."t.u." de degajare a cauzelor ocazionale ale crizei gi cle determinare a aspectelor ei fundamentale, incercXnd a desprinde fizionomia crizei istorice prirr c re trecem. O vom face degajdrd succesiv: a. Efectele rdzboiului cel marc; b. Simptome vi dnd o scbimbare de structurd a lumii
sociale;
170

N.R.n, minunate analrzd 7 circumstantelor economice de riz,boi.

Keynes,

ks

consdqLrcnces 1conon?iqttes de la

paix,

vol. in

15

dupi

De curind autorul a dat o serie de noi consecin[e economice ale pdcii.

ialois, L'4conomie nouLelle, 1r'ol. in 12 N.L.N., in care autorul e pesimist; de o serie de studii sintetice asupm situaliei economiei in timpul rdzboiului 9i a transforudrilor ce i-au urmat. Vezi Si St. Germain Martin: De la prdtenduefaillite des lois 6conomiqtes depuis 1914, 1 vol., in 8, Pafis 1)24.

CRI

CULTT]RALI: Seailles. .. les affirmations de la conscience moderne, Teza cul-

turii laice.
17L

MIRCEA WLCiNESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIET CRE$TINE

Exanen de conscience, 1 vol.,ii 12, ,,Cahiers du mois". Expunere sintetice.

Maurffls, EnquArc srr la

monarcbie,l vol., 'n 8 N.I.N. Teza

lJa-

difionalismului regalist.

Berdiaefl Un nourcau MoWn- Age,7 vol.,in L2,,,Roseau d'or", Plon. Teza unui ortodox.
Keyserling, Le mondE qui nait, 1vol.,

Bougle, La tl,Amocratie deuant la science, 7 vol. Replica democradce.


SorcI, Rellection^s sur Ia uiolence, 1 vol., dicalistA.

in

12 Stock ,,Apologia

in 12 ,,Riviere',. Teza sin-

orientului

Un orient cam ficti\-. Galndhl, La jeune Inde, 1. voI. , in 1 2 Stock ,,ApU rarea Indiei imporrivr Apusului'. Kakuzo, Ie liare du tb6, 1 vol. , in 1 2 ,,Religia" exftemului orient.
M^ritdin, LAntimoderne, 1 vol., in 72, ,,Reu.re des Jeunes". Semnalul recent al rena9terii tomiste. M^ssls, DAfense de I'Occid.ent,1 vol., in 12, ,,Roseau d'or", PIon. Mau$as, Romantisme et Ret9lution, 1 vol., in 8 ,,Nouv. Libr Nat.",,,Apologia clasicismului". Rathneau, Od ua Ie monde, 1 vol., in 12, ,,Payot". Romie\ Explication de notre temp' 7 vol., in 72. Tagore, Saadbana, tradusd in romaneste de N. Crainic la
,,Cultura Nafionali". -[ruc, Noffe temps, 1 vol.

Durkheim, Diuisian du Trauail social, 1 vol., cercare sociologicd. Fundare a tezei radicale. Bourgeois,
socialist.
Les solidarismes,

in 8

,,Alcan,,.

in-

vol, in 8. Teza radicalismului

Hubert, Ze principe d'autoiE dans la ddmocratie, !. vol. Respuns traditionali$tilor. Valol.s, Iefascisn?e, 1 vol., in 12. Nationalism, socialism, fascism. Romier, Nation et Ciuilisation, 1 vol, in 12. Parodi., Traditionalkme et dAtnocrati.e, 1 vol. Cdtica kadi{ionalismului.

Bares, .tcanes et doctrines dla Natinnalkmq 1 vol.,


,,Plon."

in

12

in

12.

M^ritain, PrimauE clu Sipinhel, 1 vol.,


Plon. Teza catolicd.

in

12 ,,Rciseau d,or,'

CRIZA MOMI./4. JLTRIDICA

;i

CKIZA POUNCA

Lenine, Etat et Rdrolution. Teza comunistd. Kautsky, Tenorisrue et Communisme, Teza socialisti.
DREPTUL In ciE modenxe et les transfot fttgtians du droit, 1 vol., in 8, ,,Nouvelle journ6e". Expunere sintetici. Dvgoit, Le droit social, Ie droit indiuiduel et les transformations de fhat, Ivol., in 16 ,,Alcan". Duguit, tes trallsforrnations du droit priDA depuis le c6tle NapolAon,'L vol., in 12 Hachette. Saleilles, I'indiuiduallsation de la peine etc-

in 8, ,,Bloud & &y", cafte sintetica. Belot, Notre Morale, 1 vol., in Alcan ( ?) , expune tezele moralei lxice. GlIIet, Lct morale et les moraleg Expunerea tezei catolice contra moralei laice, R.DJ.
Gide, L'Immoraliste,l vol., in 12,,Mercure de France" Krcpotkine, L'Etbique, 1 vo[., h 12, ,,Stock". Istoria eticei din punct de vedere al materialismului istoric Parodt, Le probldme noral dans Ia pensAe contemporaine, I vol., in 8 ,,Alcan". Maurras, Izs amants de Venise, L vol. in 12 ,,Flammarion". Critica moralei romandce.
POI,ITTCA: Najro lil1ments esquisses d'une docfine radicale, 1 vol., in 16 N.R.R Cea mai recente apologie individuald; vezi de acel^Q1 L'in-

MORAIA: Bureaq L'indiscipline des mrrews, 1 vol.,

diuidu conire
772

les

Pouwits.

posrBrLrriTILE FILoSoFIEI

CRESTTNE

II
incercare de definilie a crizei
a cercedtorului e sd-gi clefineasci termenii. se in#rnne plecis inlelesul cuvjntelor pe crre le inrre6uinteazi. in'ordinea iudeciqilor de realitate se poate .oun. ie cele mai multe neinlelegeri vin clin partea ne-

Prirna

griii

oreziciunei vocabularului. ' De crizd se vorbegte cu prileiul mai multor fenomene in mai multe ordini de 1ucruri, firi nici o legiturl aoarenta. De aceea, determinarea intelesului acestui .i"ant, utet de des 9i de divers intrebuinlat, nu poute fi a..ai-1i-J"t"f unei abstraclii a inlelesului siu esenlial din ac-este intrebuinlIri particulare' Auzim vorbinclu-se cle. crizi in medicittd, c2nd e vorba despre criza tifosului de exernplr'r,. despre care se spune cA are loc in a douizeci 9i una zi cle la declararea boali. in fiziotoeie, auzim vorbindu-se cle o crizi a creqterii, i"f.f.:t e clat, de o crizi de nutlilie satr de puber^f.eiJ g"".r. de crize func$onale in eco.nom.ie, auzttn i",., ln vorbindJ-se de crize de suprzproductie, de crize- financiare peneralizate, de criza cuterei case sau :l cutarel lnauitli eurit" uotbindu-t" adesea, cle asetne^ni, de o crizi sociald, de cize istorice, de ctize spiriluale ln sflrsit, limbaiul comun se ocupi adeseori de crize de nerui, de crize ministeriale sau de vremile de crizi prin care trece tam (de la Romicus cette, nota bene). ? Ce e comun $nlror acestor noliuni atat de disparate Si inceoem prin a preciza oarecum ingelesul pamicuUr at aifeiitetoi exprisii de mai sus, in care am intrebuintat cuvanrul ,,ctizd" . FIri si oretindem a fi fdcut numiritoarea tuturor cazurilor in ."r. pout" fi vorba despre acest cuvint, so174

cotim ingimrea de mai sus suficient de exemplificativi gi de diversi pentru ba abstraclia si prezinte un caracter suficient de generalitate, pentru definiliunea ce ne preocupi. Ce-nseamni oare ?n medicini termenul de ,,crizd" ? in orice boali cronici, termenul ,,crizd" se intrebuinleazi pentru pelioadele de manifestale acurA a boalei. De pildd, crizd de apendiciti, crizd de nervi etc. in cazul boalelor acute, crizi insemneazi punctul de accentuare maximd a simptomelor patologice. De pildn, criza tifosului, a scarlatinei etc. Drrpit ctizd, simptomele maladiei scad in intensitate (sau bolnarul moare). in economie, cazul cel mai des intrebuintat e cel al crizelor perioclice de supraploducgie. Aci, prin clizi se lngelege acel moment al dezvoltlrii econon-rice, fie a intregii economii, fie a unei singure ramuri de producfle (pe terminate), in car-e prosperitatea atinge rnaximul gi dupi care are loc, mai mirlt sau mai pulin brusc, o risturnare a tendintei pregurilor. Tot aci, prin crizi financiatd" se ?nlelege de obicei lipsa de credit; prin crizd de numerar, lipsa de bani gheiti. In genere, o lipsi care videgte un dezechilibru intre doui operagiuni econonice deteminate. Tot in economie se zice ci o casi trece printr-o crizi atunci cdnd traverseazi o perioadi defavorabild a demokdrii sale sau o fazd anormali gi primejdioasi. in fiziologie, se vorbegte de crize functionale atunci cdnd au loc tulburiri in exercitarea regulati a acestor funcjiuni. De pildi, se zlce cd, un individ trave$eazi criza pubertAlii atunci cind aparijia unor noi secreliuni organice provoacd o tulbumre a exerciliului normal al celorlalte func1iuni. La fel sunt crizele de cregtere etc. In sociologie, se poate vorbi de crize sociale, in sensul fie al unui dezechilibru intre diferitele fo4e sociale,
175

MIRCEA \TILCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE

ca de exemplu sporul unei anumite categorii in detrimentul alrci;; fie in sensul de lipsi, fie in sensul de tulburare. De pildi, criza funclionarilor sau ,,momentele de crizd prin gare trece !ara" (Llniuersull). Prin ctizd ministeriaH se inlelege, de obicei, schimbarea de guvern. De crize istorice, auzim adesea atunci c2nd ,,se vorbegte despre rapofturile creptinismului cu Imperiul roman; se spune apoi ci Renagterea e o cizd a spiritului veacului de mijloc; cd Reforma e o crizd a catolicismului sau ci pe timpul ,,Frondelor" regalitztea ftancezd lrecea prin cizd. Vbrbind de ctiza spirituald, Yalery rcztmd o serie de considera$uni interesante in fraza:,,Savoir et devoir, vous tes donc suspects"'. Ideile generale care se desprind din toate aceste determiniri sunt urmitoarele: 1. Ideea de cizd e o noliune privitoare la o stare dinamici, la o devenire; 2. Ea insemneazA o schimbare, o trecere, un moment de schimbare, de risturnare de tendinle, o tulburare mai mult sau mai pulin bruscn, insn todeauna sim$ti; 3. Nu orice devenire poate trece printr-o crizA-' ci numai o devenire ordonatd, o devenire organici, o devenire direclionatd sau o devenire normali, adici o devenire alcdtuind micar sub un anumit raport o devenire organnatA, un ,,proces" de devenire a cdrui ,,direc1ie" e dati sau micar implicati; 4. Ciza ar fi deci starea sau momentul in care un proces normal de devenire s-ar gdsi in stare de abateie, de schimbare de direclie sau de tendinli; 5. O Artrebare ar putea fi pusi, daci nu cumva aceasti schimbare de tendinli nu ffebuie sd fie ea insiqi
176

organicl gi nu accidentald, pentru a avea

adevdratd,

poate gisi inleles cu condiliunea dubli a specificirii procesului gi a tendinlei considerate ca ,,normale". in acest fel, se va putea vorbi de crizd, prin urmare, chiar atunci c2nd anormalilatea ar putea pdrea ea insigi supusi unor oarecare reguli, ca in crizele medicale sau in crizele periodice de supraproduciie, cu conditia de a considera ca fundamentale tendinla de urcare a temperaturii sau a prefurilor. in acest c z, c re e de altfel cazul ideal, criza nu mai e decit o risturnare de tendin1e, prin rapoftate la starea anterioarl, dar nu mai e propriu-zis ,,anormali", ea fiind integratA intr-un ritm considerat el insugi ca norma (alternarea de tendinle
177

crizd. Aci, rdspunsul e mai greu de dat, ceci, dacd de cele mai multe oi criza are in medicini un caracter regulat, pe care cercetetodi par aJ descoperi de curind gi in asamblui procesului economic, nu e mai pulin adeverat ce tot de multe ori ciza ate un caracter surprinzitor gi pasager. (E adevirat ca acest caracter poate fi lesne confundat cu anormalitatea insigi, dar sunt nuanle peste care e destul de greu de trecut.) Trebuie insd si ne ferim de a incerca si stringem realitatea mai mult decXt se lasd strdnsi ea insigi, sub pretexnrl rigurozitZitii logice; cdci, de cele mai multe ori, dim pasul fanteziei. Noi ne mulqumim ci am putut determina doui elemente esenliale gi indispensabile care, intr-un fel sau intr-altul, inui in ctip necesarin definigia oricirei crize. Aceste doud caractere esenliale, pentru a putea vorbi cu inleles de crizi, sunt: 1. Congtiinla existeniei unui mers nortnal al lucrurilor. 2. Constatare unei anormaldtd1i. De cite ori intr-un proces se poate constata o anormalitate in dezvoltarea funclionali, termenul ,,crizd" igi

MIRCEA WLCANESCU

PoSTBILITATILE FILoSoFIEI CRESTINE

contrare) a procesului intreg, in locul tendinlei uniforme gi p 4iale. De aci se desprinde caracterul esengiaknente relatiu al anormalitdtrii. Nu e vorba de o abatere de la un proces intreg in crizd, ci numai de o abatere de la o tendinp primordialS, luati in consideraqie ca primitivi. Daci de cele mai multe oi ciza ap re c o anormalitate absoluti, este pentru ci in toate aceste cazuri lipseqte cercetetorului viziunea procesului in*eg, fie ci ritmul nu existi, fie cd nu poate fi stabilit. Dar tocmai in acest caz criza este mai interesantd, pentru ce e un miiloc de a intrezdri dincolo de abatere o noui tendinld, cu aiutorul cireia spiritul se poate pune ordine in lucruri.
Constatarea existenlei crizei este prin urmare o chestiune de observalie pe care oricine o poate face... sau nu. Nu e nevoie si te adresezi nici unui autor spre a te lumina, daci existi sau nu crizd in cutare sau cutare proces io devenire. Consatarea atimi numai de doi factori: 1. de conqtiinla unei ,,stiri normale" considerati ca un punct de reper, 9i 2. de congtiinla unei schimbiri simptomatice a acestei stlri de lucruri (simptomatice, adice cu cauze presupus ascunse in devenirea insdgi, sau micar cu inleles, pentru a inlelege devenirea in intregul ei). Remarc de altfel ci a doua intrebare cuprinde implicit pe cea dint2i, degi confuz, cici, pini nu rispunzi la prima intrebare, definind starea nomala, nu pofi rispunde la o a treia gi cea mai importantd intrebare: Ce anume s-a schimbat ?

cercetare: ,,De ce nu sunt autorii de acord in interprelarea cizei" De ce fiecdruia ,,ciza" ii pare a fi ,,altceva" ? E pentru ci fiecare se referd la ,,altceva" cnnd vorbegte de aga-zisa stare normali. Pentru unii e una, pentru allii alta. De multe ori se dd chiar numele de ctizd morald unor crize cu totul de alt ordin, dupd cum vom vedea mai departe. De aceea, nicic2nd nu e mai oportuni definilia exacte a lucrurilor despre care este vorba. Repet deci remarca fdcuti in altd pane, gi anume faptul ci autorii nu fac si consiste criza morali in acelaqi lucru, gi nici chiar intr-o crize ct adevdrat morali, nu vddegte deloc cd o ctizd moralS nu existi. Am atdlal mai sus singurele indreptltki ale unei asemenea afirmalii, enumer2nd condiliunile de definire cizei. ^ Dimpotrivd, aceasti divergenqd e mai cur6nd un simptom cA aga-zisa ,,crizi. morald" [el departe de a fi unici 9i simph, [ciJ avem de-a face cu crize in nenumirate ordini de lucruri. $i, inainte de a incerca o sinteze a acestora, e bine sd aruncim o privire azupra c2torva categorii de divLiuni, cu alte cuvinte sd iretreprindem o analizd a principalelor tipuri de crizi observabile qi observate, urmind ca apoi si incercdm o sintezd prin determinarea raporturilor i:r carc stau aceste tipuri unele fa15 cu celelaite. Cu aceasta jntrim in cercetarea propriu-zisl.

Criza economicd datoratd rdzboiului

$tiind acum cele insemnate mai sus, e ugor de rispuns la intrebarea (mai bine zis la nedumerirea) pusi de preopinentul nostru la punctul 2 al planului siu de
178

O cercetare a crizei economice in legdturd cu qiza morali iqi gisegte indreptefire in ideea c5' structura morald a unei vremi e intotdeauna in legituri cu toate imprelurdrile vielii omenegti gi ci, intre diferitele aspecte pe care le izolim, intregul complex al vielii su179

I IIRCEA \A]LCANESCU

PoSIBILITiTILE FILoSoIjIEI

CRTSTINE

crizl Lucrul e lesne de inleles, dacd ne g2ndim cd structura spirituali a lumii dinainte de 1.914 se bizuia pe o minunati inflorire tehnici gi prosperitate materiali gi de aceasta se lega o supozigie gi un ideal etic, credinla materialiste istorici, pe care o mogtenesc de fapt curente trecute de 1,914, anume ci progresul tehnic, aducind bundstarea, aduce implicit cu sine 5i fericirea oamenilor... E firesc deci ca tulburarea adusi de'rizboi in mersul dezvoltirii economice gi al prosperitdlii si aibi consecinle in ordinea lumii idealurilor wemii.
Criza economici a constat in primul rnnd in tulburarea rapolturilor dintre produclie gi consumalie. $i aceasta pe mai multe cii. Rezum aci esentialul cercet;rilor indelungi ale unor economiqti de talia lui Kynes, Rathneau, Hawtrey gi alfii. 1. Rizboiul a adus cu sine o imensd distru.gere de ualori. Nu numai milioane de viegi gi de valori de consumalie au fost risipite gi prldate, dar gi milioane de ore de lucru gi de instrumente de producgie. Stocuri de aprovizioniri, locuinle, averi, uzine, biblioteci au fost arse sau iefuite pentru inotive strategice sau de alt ordin. Vapoare ce valorau milioane - torpilate, hectare intregi de pidure - arse sau rivigite de bombardament, terenuri intinse - sustmse culturii, sate - arse pe tot teatrul de rdzboi, care de data aceasla se intindea cordon de la mdri la miri peste toate fa{a uscatului. Aceasta distrugere s-a ficut pe doud cii:
180

fletegti individuale ;;i sociale e o neconteniti interdependenfi, fiecare fiind in acelaqi rimp condifionat qi condilie a celorlalte. in cazul special care ne preocupi, criza din ordinea economicd nu a contribuit cu putin la risturnarea de valori, ci, intr-un anumit inleles, at^t moral cdt gi mai addnc spiritual, s-ar putea spune cd a fundat aceastd

a. fie distrugind direct valorile; b. fie deturndnd spre risipd qi distrugere, pe calea organizdrii naiiunii producitoare pe picior de r6.zboi, eforturile ei spontane creatoare de valori. Consecinfa: Sdrdcirea naliunilor beligerante invnse

invingitoare. Acesta este primul factor general de rulCriza economicd insemneazl dupi rizboi in primul r2nd mizeria, inlocuind inflorirea dinainte de L91,4. 2. La aceasta se adatgi un alt complex de imprejurdri mai subtile, dar strict legate de cea dint2i. Spre a putea aproviziona milioanele de oameni mobilizali pe diferitele teatre de rd,zboi, statele au trebuit sd-Si asume sarcina aprouiziondrti lor, fie producdnd direct munilia, echipamentele gi proviziile alimentare, fie micar controlind izuoarele de produclie gi coordondnduJe efom:rile in vederea acestor nevoi. O imensi atmatd de producitori sedentari sau de etape munceau exclusiv in vederea ,,consumatorului" de pe front. $i cum acesta nu putea produce utilitili in schimbul celor consumate, el fiind dator cetre stat alte servicii, acestea mai ales distructive, statul a fost nevoit se facd fali' el insuqi pentru acegti consumatori in slujba sa. problelnd a creditelor de rdzboi. Aci incepe Statul a trebuit^qa-zisa si pldteascd aprowizionirile furnizorilor sai. Taala nafiunea producitoare a devenit astfel furnizoarea statului.' Dar cum putea stahi phti aceste furnituri de vreme ce ,,mobtlizalii" nu-i produceau nimic efectiv in schimb ? Veniturile obi.gnuite ale statr:lui, veniturile bugeare irtrebuinlate in creditele otdkare se fac de obicei din veniturile producitorilor care erau acum mobilizali in slujba sa. Orice furniturd cdtre Stat lua prin unnare un caracter mai mult sau mai pulin euident de recbizitje... Dar resursele productiue ale naiiunii nu sunt din nefericire fiini margini, cel pulin tn practicd., Ca si pliteascd in afara
sau

bvare

181

MIRCEA W]LCANESCU

PoSIBILITATITE FILoSoFInI CRE$TINE

cazurilor de rechizilie directi, pentru necesiti;ile rizboiului, statul recurgea la unul din urmltoarele procedee: l. Irnprurnuta de Ia cetdleni; 2. Fdcea inflalie. Aceste doui procedee erau corelative gi intrucXva nelimitate. Statul ficea inflalie penru a-gi pliti furni zorii apoi, pe cale de-mprumut, retregea din circulalie o prte a emisiunii. $i cum nevoile erau tot mai mari, operalia [se] relua de mai multe ori. Sistemul ar fi putut funcliona la infinit pind la restabilirea vremilor normale, dacd nu ar fi awt marele inconvenient de nu miri intru nimic cantitatea de bunuri ce se puteau cumpafa contra haftiei. cu vrqmea, masa de instrumente de cumpirare riminea firi posibiliatea de schimb contra produselor care se ficeau rare. Aci, la acest capitol al ,,Datoriilor inteme de rdzboi", se deschide capitolul ,,Datorlilor interaliate " sau externe. Ca si pldteasci, 9i mai ales ca si oblini credite cu care putea aduce din strainetate mirfurile de care avea nevoie, statul reorgea la alte doui procedee: 3. Iicbida ualorile portofoliului nalional, adici titlurile de creanli ale statului fali de pieqele striine, qi 4. imprumuta de la striini, fie primind de-a dreptul mafii in schimbul unei figdduieli Eaj^te de plati la sfdrgitul ostilitnlilor, fie, mai rar, deschiz2ndu-gi credite pe alte piele in vederea furnirurilor. Aceste mijloace aveau asupra celor doui [dinainte] avantaiul cd fdceau sd sporeascd masa bunurilor de consumalie. Dar tocmai de aceea ele erau lirnitate Si printejdioase. Pe lingi ci riscau si sece cu prelungirea rdzboiului, ceea ce ar fi dus la nevoia de noi imprumuturi in condili tot mai dezavantajoase, ele puneau statul beligerant in fala primefdiei zilei de platd, in care asemenea datorii peste datorii ar fi aiuns la scadenp fdrd a prtea fi onorate. Caci

nici o lari nu ar fi trimis mirfuri unui beligerant firi nidejdea de a primi valori in schimb... gi dJ aceea, in lipsi de alte resurse, statul trebuia si cintireasci ior deauna primejdia licbiddrii tuturor bunurtlor naliu_ nii... tn ziua biruinlei. E drept ci rdrnAnea speranla de a se face plltit de cltre inamicul invins... Vae uictg. Reintorc2ndu-ne la statul nostru, spuneam tocmai ci valorile produse in interior se consumau pentru ne_ cesitilile beteliei $i ce starul trebuia sa-gi pliieasci fic_ tiv furnizorii interni, fic2nd in{la;ie sau imprumutind pe piala interioare (adicd rechizilion2nd deghizat gi furnitura, 9i plata furniturii) - cu nidejdea raribursirii in ziua socotelilor. Global, procesul acesta revenea in plota de cdtre stat a furnizorilor interni cu nddejdi sau cu produsele muncii lor propNi. Veniturile fuini_ zortlor cregteau astfel, ca ceea ce le era datorat de stat. D^r cantitatea de bunuri ce se puteau consuma pe piali cu acest spor de veniruri era necontenit in sid_ dere, statul nefurnizXnd nici o contraprestatie efective. E lesne de vizut intru car ?mbogeflrea furnizorilor era fictivi. in lipsl de putere reali*de .rr-par"r., venituri aveau o putere de cerere primejdioasi pentru "..rt. ceilaifi cetateni cu venit fix, atunci cind ar fi fost vorba de inpdqirea pulinului existent pentru consurnalie interiaard. Cici, introducind cursul fo4at, statul obliga pe cetateni si accepte intre ei fdgidu iala de a in_ locui hnrtia-monedi prin aur. Era firesc ca cererea si urce prefurile in asemenea condifii. E aici un nou fac_ tor de crize riscunoscut: scurnpirea traiului. Citiva vreme, mai ales pe timpul operafiunilor, sta_ hrl a putut zdgdzti vahi de scumpete [astfel]: 1. limitind artificial dreptul de consum al articolelor de primi necesitate prin cartelizare; 2. rnaximalizdnd prelurite; J. restrdngnnd prin prohibiTiunf aspre orice circuialie a
783

742

MIRCEA VIJLCANESCU

PoS]BILITATTLE FrLoSoFlEr cREg'fl NE

stocurilor ceffe export. Rezultatele erau de previzut: stocarea pe ascuns, restr2ngerea bunurilor in circulalie oficiali gi aprovizionirile particulare ,,cu pre! graq" pentru interior; pentru exterior, contrabanda 9i izolarca economici de strdinitate. Lucrul nu a mai fost insi cu putinli imediat d:upd rdzboi. Cu desfiinfarca carteld1lli, fo4ele naturale at intr^r in ioc qi prelurile au crescut gralie cererii. Cici furnizorii statului ,imbogdfifi" adunasere multi ,,hartie" care pe
piata ir:lJtetioara avea curs legal. Lucrul avea gi o explicaliune psihologici. Omenirea cheituiascd. - pdni atunci infrdnatd - s-a nepustit sicu totul dezDir stocurile erau isprevite gi produclia orgiizatd. A fost cunoscutul val de lux Ei de risipi abdtut asupra Europei prin anii 1920-1922 care a atins, dupi loc, mai mare sau mai mice inrcnsitate. Insdnctele comprimate de rdzboi provocau acum o noud risipi, care punea virf celei dintXi. Prefurile s-au urcat ingrozitor intr-un nimic de vreme. Ilrcarsa" era mai ales impfesionante pentru.ca lumea era neobiqnuiti gi se aStepta dimpotrivi la ,yictorie" ca la reintoarcerea fericirii pierdute. Statele au fost nevoite sd facd fald contractdnd aqa-zisele,jmprumururi de reaprovizionare", care insd, in loc si fie investite in refacerea utilaiului, au fost investite , datiL fiind cererea consumatorilor ce nu mai erau acum la m2na statului, in bunuri de consumalie directi, imbrlcdminte 9i alimentalie. Trenuri intregi cu ciocolatd au luat calea Europei, incdrcate pe vapoare. Refacerea indusriald era insd ldsatd pe socoteala invingilor care,devastaseri". Lucrul devenea qi mai grav prin reluarea relaliunilor comerciale cu striinetatea. Cdci dacd moneda sldbitl de inflaqie mai avea pe pia:Ia interioard valoarea pe care i-o acorda ,,cursul fo4at" in limita aproviziondrilor
784

existente - fireqte -, qi cu corecterile pe care le-am vdzut niscXnd din jocul intern al cererii (care, degi fictiv sporite, clpita pe pi^I^ internd valoarea pe care i-o da cursul forpt), pe piala internalionali, puterea de in primul rind de posibicumpirare a monedei ^tarna litdlile sau micar de speranlele ,,de schimb" ce existau cu piala in chestiune, de mdrfurile de export de care dispunea beligerantul a cdrui monedd se cota. Cei mai mul$ beligeranli , st Ian devastate qi cu industria gi agricultura ruinate sau transformate pentru nevoile rizboiului, nu numai ci nu aveau ce exporta, ci dimpotrivl, necesitau noi imprumuturi .spre a se reface, cu ajutorul cdrora sd poatd inzestra apata:.rtJ de produclie cu utilajul necesar. La deprecierea interne s-a addugat, uneori chiar preceddnd-o, o depreciere mult mai gravd verjtd din alfari. Starul pierdea controlul bogdliei nalionale, pierzlnd controlul deviziei nalionale, care ajungea la cheremul speculatorilor de oriunde. La ace sta, statele au reaclionat lastfel]: f. incerc2nd si interzice impom.rl sau micar si-l restringi, ceea ce era insd imposibil, naliunea ser;citd avand nevoie de produse de aiurea; de aceea controlul a rdmas multi vreme; 2. Dezvoltind posibilitilile de expoft prin legi de incurajare a produqiei; 3. lncerc2nd consolidarea datoriilor sau 4. Depreciind in chip voluntar moneda gi relu2nd asfel, cu preful unei operaliuni pe care unii au calificat-o incorect2i, controlul deviziei naflonale. Reuqitd in Germania, unde a lost manal' cu pricepere, aceasti incercare a eguat i:] Polonia, in Austria 9i in Rusia. Criza monetard gi financiari a fost deschisi prin urmare abia la incetatea ostilitdfilor, prin reluarea relaliilor internalionale. Singurii cumpdritori dotali cu puteri reale de cumpdrare erau americanii Si neutrii europeni; nefericirea fdcea insd ca ace$tia si fie tocmai produ1,85

MIRCEA WLCANESCU

PoSIDILITATILE FILoSoFIEI CRI9TINE

cdtolii, aqa ce aveau prea pufine lucruri de cumpdrat de la europenii beligeranii. Tot ei erau singurii vXnzitori, dar nu aveau cui vincle, cici cei in nevoie nu aveau cu ce cumpira. (Cici orice come4 intel'nalional se dezleagi la urma urmelol in icleea cunoscuti sub numele de ,,lege a debuqeurilor": mirfurile se schimbd contra mfu'furilor.) Singurul miiloc cle come4 ar fi fost irnplumuturile Anericii qi neutrilor citre Europa beligeranti, clar aceasti cale era inchisi din pricina lipsei de stabilitate monetari, statele Europei nemaioferind gann\ii suficiente creditorilor pdnd la aranjarea datoriilor mai vechi. Singurul mijloc era deci ndvala puternicei [AmericiJ asupra Europei, spre a consuma direct. Lucr-ul le em ugurat de ieftindtate relalivd a mirfurilor faqi de rnonecli: clar el sporea jupuirea siricitei EuroPe. Daci la acestea adiugim alte imprejr-u'iri speciale fiecirui stat: creare de noi sisteme economice, de noi bariere vamale, oprirea vechilol curente prin granilele aEezate de tratatele de pace, dispari;ia imensei piege de desfacere a Rusiei, putem cepeta o viziune justi a ceea ce este criza economicl de dupi rdzbol Ea se complici, precum vom vedea, de o crizd politicd, pe care o vom cefceta la vreme. in rezurnat, criza economici consti in dezorietlarea rezultald din faptul cd loale economia nalionale acorclatd prin mdsuri artificiale in veclerea producliei de rizbol trebuia readapratd (in condifiile in cale rizboiul lisase atit pe producetor, cit qi pe consumator) la producqia normali a picii. in aceaste tranzitie de la rizboi la pace std esenfialul crizei. Restul sunt forme ale ei, rezultate din circumstanle de tot soiul ce se pot ?nleIege caz cu caz. (Cea mai interesanta e desigur schimbarca bazelor de repartilie it mizeria desevargite a producqiunei c te caracteizeazd esenlialul experienlei comuniste in Rusia.)
186

invers. Producitorii erau ameninlali si nu-9i poatl exploata intreprinderea (afard de cazul furnizorilor de stat) in vreme ce cei cu salarii fixe igi vedeau existenla asigurad mai departe. In cea de-a dota, datotild cdzei monetare, primii au putut realiza beneficii, in vreme ce ultimii primeau salarii de mizerie care mergeau pdni la completa lor declasare. in ai doilea r2nd, cetllenii, posesorii de aalori ntobiliare in genere, ,au fost deza-uantajali fayd de posesorii de ualori imobiliare. (Acolo unde exproprieri cu caracter politic nu au schimbat in mod artificial efectele aceslei dezavantajdri, cum ar fi la noi Reforma agrard gr legile privitoare la chirii.) Privit in intregimea lui, procesul s-a petrecut in diverse moduri; - f . imbogelirea in hirtie a furnizorilor statului; 2. Avantajarca celor ce au transformat imediat aceastd hirtie in bunuri de stocat, tealizAnd beneficii din ,,vdnzarea pe ascuns" sau, in cazul mirfurilor susceptibile de conservare, aqteptand inevitabila urcare a preprilor din momentul liberdrii tranzac$ilor. Ace$tia sunt aga-ziEii ,imbogdfifi de fizboi" . 3. Lor li se adaugi ,,speculatorii" la schimb ,,i la hausse" 9i ,,i la baisse"l dintre care eximplul cel mai ilustru e acela al statului iucand el insuqi asupra valorii
187

Ctiza a av]ul consecinle sociale insemnate care vin si se adauge imprejudrilor gi prefacerilor sociale de alt ordin, aduse de rizboi. 1. Prima consecinli este o deplasare a auerilor tntre cetdleni, o schimbare a repartiiiei, rezultati in chip spontan, de pe urma mdsurilor exceptionale pe care le-am analizat-mai s'rs. Cetdlenii cu resurse fke au fost dezaaantajali in farcarea celor cu uenituri uadabile. Luirul s-a petrect in doui etape: in cea dintii, perioada propriu- zisi a fizboitrlui, lucrul a apirut tocmai

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRESTINE MIRCEA WLCANESCU

monedei sale proprii. Germania, de pildn, a reugit prin acest miiioc si se sustragd condiliunilor de reparalie socotite inacceptabile. Profitind de increderea strdiniti1ii, a Americii mai ales - care, sperind inft-o apropiate ridicare a mdrcii, nu se sfia si investeasci mari capitaluri cumpddrii acestora, mai ales ce sconta [pel capacitatea de producqie a.Germaniei, posibilitatea de a-gi plasa un imprumut $i de a cagtiga o piale - Germania a dperit hirtie, la inceput cu moderajie, cumpirand in schimb devizele forte ce i se ofereau (in care qi-a transformat metodic capitalul mobiliar rcalizabil gi, c2nd totul a fost acoperit, a inceput tipdtiea in masi cu intenlia vddite de deprecire. 4. Cet mai oropsili de pe urma acestor operaliuni au fost funqionarii . De aceea s-au putut inregistra cu privire la ei doud fenomene simptomatice: a. Ciza recrutirii personalului de carierd administrativS, corelati cu afluenla spre profesiunile liberale gi demoralizarea func$onarilor, care a ingiduit pitrunderea practicilor neoneste pe scara intinsd ?n acest scop. b. O a doua consecinli a fost deztnltarea unA integi lndustrii parazitarq intemeiate l^ cererea fictivd de care am vorbit, imediat dupi rdzboi. S-au ficut investiri rnari care nu au corespuns agtepArilor, cererea cdzind odatd cu valul de risipi. De aci alte crize ale unora din ramurile de produclie gi alte siriciri relative fireSte, gi care nu sunt de comparat cu cea dintdi. c. in unele !Zri, cum este a noastrd; ie adaugd gi crize speciale, cum este aceea a capitahtlui mobiliar, agravatd de criza rezultati de pe urma imprejuririlor in care s-au schimbat bazele de repartilie a proprietiifii rurale gi mai ales plata piminrurilor expropriate marii proprietdli. Acestea ne-au adus in ce ne privegte o crizi a producpei agricole pe timpul adaptdrii la noua stare de lucruri, complicatd gi ea de schimbarea sis188

temului intreg al economiei naflonale, Rom2nia devenind din fare exclusiv agricold pra pe cale de industrializare, surplusul de cereale fiind necesitat in buni parte la aprovlzionarea regiunilor industriale din Ardeal. Tot aceste imprejuriri ne-au adus o crizd de credit gi o crizd de numerar strans legate de intenliile politicii financiare a iirii.
Remediile au fost mai mult sau mai pu{in empirice. imensa experienqi care a fost razbbiul, am vdzut cum soluliile s-au impus in pas cu impre.furirile, fiecare situalie reclamdnd remedii urgente care de multe ori se dovedeau a nu fi decnt paleative, menite a amXna ceasul socotelilor. Cu vremea, aceste solutii au cepetat prin confruntare gi coordonare un caracter teoretic. $i mai toate statele s-au indreptat citre aceleagi solulii. Succesiv: 1. Echilibrarea bugetari in cadrele unui buget real;2. Opttea inflaliei; 3. Consolidarea datoriei de produclib a ldri|; 4. Restrnngerea sau micar controlul importului; 5. Politica abild de devize a bdncii de emisiune; 6. Politica de credit; 7. Revenirea la bugete reale; 8. Stabilizarea de fapt, linand seama simultan de nevoile gi interesele produc$ei gi consumului nalional; 9. Revenirea la aur prin stabilizarea legald; 10. Definirea unei politici economice gi financiare. Baz aceator reforme a fost din capul locului impozitul. $i toate aceste crize tind a deveni coerente in faptul cI sunt resimlite in singurui fapt al birului. E mijiocul prin care producjia e silid se retragi din consumul imediat, pentru ^cfiale ceffe stai, amoraJ ceda tismentul risipei fdcute in rdzboi. $i criza s-ar reduce cu vremea, toat6,, la acest singuf punct, dace criza nu ar fi condi|ionat unele scbirnbdri morale carc slau la baza sistemului economic:

in

189

MIRCEA WLCANESCU

postBlLITAT[E FILoSoFIEi

CRE$TINE

fi una $i cea mai gravd dezvolterii indus- sisuran; fiind condilia eseniiali astatului din neo5i riali; nesigurat la dubli: din partea
1. Nesiguranla tranzacliilor ar

nesdtatea oamenilor. 2. Dezvoltarea spiritului de risipi in detrimentul spirihrlui de economie qi de prevedere cate caracterizeazd iardgi psihologiceqte dezvoltarea sistemului capitalist'

imUunaialrea considerabili a nivelului miilociu ai vielii pe continent, care e o urmare fericiti in sine' insd care creeazd sistemului complicalii din care se vede greu cum va iegi. { Stimularea na{ionalismului economic ai a tendinlelor de autarhie a econo{niilor nalionale. 5. Dezechilibrul social rezultat din risturnirile economice, dezechilibru primejdios in ceea ce priveSte grija cadrelor nafunii; 9i mai primeidios prin dezvoltarea spirirului de opozi$e a clasei la clasa' ln mtllocut aceleiagi societilii... 6. Anarhizarea relativd a diferitelor ramuri de produclie...

;.

dividual gi social. Cele doui aspecte ar fi corelative gi ls-arl influenla reciproc. Ciza mor^litdlii individuale ar consta in aceea cd individul nu s-ar mai pufta in conformitate cu normele socotite de bund purtare altddati. $i dacd am privi adinc la catzele care aduc aceasti scldere a moralitilii individuaie, am vedea cd se petrece o ctizd a acestor norme insegi. Acesta ar fi ,,aspectul social al crizei", normele moralititii nefiind decit reprezenteri colective, dotate cu putere de constr6ngere. Prin norme morale inleleg aci acele reguli de purtare pe care o gnrpare sociaii dati le socoteqte obligitorii qi bune la un moment dat. Ele sunt deci relative arat fap de timp, cat ri f^te de
loc.
Ca si dai o explicaliune llmuriti acestei crize astfel delimitate ar trebui o lucrare inveagd de sociologie. Aci nu voi da decit indicalii privittrare la modul cum inleleg eu ci trebuie laatatl aceastd chestiune. Iau ca exemplu familia de astdzi gi imi propun si cercetez $iza moralitaii ei la clasa sociali din care am fdcut parte, in intervalul de timp dintre 1890 9i 1.91.4, de pilde, sau mai ugor intre 1914 9i 1927 . Constat in mare, de pildn, cn se zice de obicei cd: 1. Relaliiie dintre pirin;i qi copii se descompun pe zi ce trece. Copiii nu se mai injeleg cu perinlii, 9i nici nu mai asculti de ei. 2. Relaliile dintre berbat gi nevastl se schimbi. Zi de zi femeia capdtd lojlai multi libertate gi autoritate in cisnicie. 3. Relaliile dintre sexe chiar se schimbd. Odinioari sexele erau cfescute separat, fiecare destinat unei activitifi speciale. Azi, eie sunt crescute impreuni gi femeiior le sunt deschise cariere socotite altddatd specific
19L

Cu acestea depigim insd criza economici datotatd rizboiului 9i atingem ciza latentd de la baza actualei organizatiuni economice pe care o vom cerceta aparte'

Ciza rnoralitdlii
De o crizd morald se poate vorbi in mai multe feluri, pentru ci termenul ,,morali" are mai multe ingelesuri (apropiate qi corelate, ce e drept, insi distincte)' 'Prin ciza morali se poate inleiege mai intii o crizd a moralteii, aceasta din urmd luatd in sensul de ,,bune

obiceiuri". Atunci, criza motali ar insemna ,,stricarea bunelor obiceiuri" 9i ar comporta un dublu aspect: inr90

MIRCEA WLCANESC

posrBilrriTrlE FILosoFrEr

CRESTINE

bdrbitegti. Mai multi omogenitate gi llbertate arc asldzi loc in relaliile dintre sexe. 4. La fel s-ar putea afla schimbiri de relaiii intre stipin gi slugi etc. etc... Atatea crize morale numai in familie... Criza moralirijii copiilor (la capitolul moralei tradilionale, intitulat: ,,datoriile copiilor cntre plrinfi"), criza moralitelii solilor (la capitolul: ,,datorii citre so1i"), criza. moralitdlii sexuale (la capitoiul: ,,datorii citre semeni" 9i ,,datorii citre sine") etc.

v^i^Iii sunt multiple 9i de ordin vaCauzele ^cestot trebui ficute nenumerarc monograar riat. Am spus ci fii care sd ilustreze, cu bagajul de informalii indispensabii, cauzele determinante penru fiecare caz in patte. Aci nu am putea face dec2t ipoteze mai mult sau mai pulin gratuite gi, generalizd:I. prea repezi. O vom face mai ios cu misuri, sub beneficiu de inventar, 9i numai
cu titlu de exemple.

Gusturile 9i predilecgiile sunt deosebire. Cu vremea, deosebirea dintre generalii sporegte neinlelegerea. Cici lumea evolueaze tot mai repede gi realitdlile unei v2rste nu mai sunt [ale] celeilalte. (Un studiu bun asupra acestor condiliondri sociale in problema care ne intereseazd, e acela al 1ui Kraepelin, vestit pedagog elvefian, specializat in problemi.) in sf2rqit, intervine gi ceva pur social: cu vremea se schimbd insiqi norma. Adici idealul de purtare. Lumea incepe sd socoteasci cI e bine ca tineretul sd fie crescut liber, 9i atunci apate o cizd, a moraliteli de naturi pur socialS. Transformarea vechiului ideal patiarhal intr-o etice individualisti a drepturilor copilului. lui Le Play ii succede Ellen Kqt.

Ce e

insi individual gi ce e social in fiecare din


legitimi care poate

aceste exernple ? E aci o intrebare fi destul de lesne dezlegatd'.

E mai ales o intrebare folositoare pentru lemurirea cazurilor analoage. S4 luim deci fiecare din cazurile semnalate gi sd le cercetim in parte. 1-. Raporturile dintre pd.rinli $ copll. Individuald este abaterea de la o normi gi tulburarea Pe cate o pricinuiegte uneori in sufletul celor mari qi celor mici' Dar condi$onarea abaterii nu e totdeauna individuali. De multe ori e sociale. De pildi: ocupaliunea pirinfiior in afard sustrage pe copil supravegherii necontenite a pIrinlilor. Copiii sunt lesafi pe seama altora sau a gcolii. Copiii iau laolaltd apucituri deosebite de ale pirinlilor.
192

di{iile profesiunii ii cer si lipseasci de acasd.Iat-o siliti deci si se sustmge indeletnicirilor casnice. E o abatere condilionate social. $i aci, cu timpul, se schimbi gi idealul relaliilor dintre sexe, cdci gi acest ideal e o reprezentare colectivi gi aceste rcptezentdi sunt supuse schimbirii sub inriurirea realitdlilor de tot felul care condi[ioneaze gi autc'condifioneaz1. viala sociald.. Cu alte cuvinte, cu vremea, toate lumea, deprinzAndu-se, incepe si considere ci e bine ca femeia sd se personalizeze. Feminismul ia locul gineceului. Femeia trece din familie in societate. Studii, interesante pentru alte vremi ca gi pentru a fioas'dfe,, sunt acele ale lui Abensour ifl Istoria sa generald a feminisrnului.
193

2. Raporturile dintre so,ti. Criza individuali poate fi abaterea bnrbatului sau a femeii de la regulile obignuite gi tot complexul de probleme sufletegti grave ce se pun cu ocazia acestor abateri. Condiliile de mai sus sunt in parte sociale. De pildi, nevoile obligd pe sogie si exercite o profesiune. Con-

MIRCEA VULCANESCU

PoSIBILITATILE FILosoFIEI CRE$TINE

$i aci, cazul corespunde perfect condiliilor de crizd definite la inceput. gi criza e pur sociali.

3. Raporturtle dintre sexe. Cazrl e absolut identic cind e vorba de relaxarea raportudlor dintre sexe. Faptele sunt ale indivizilor gi criza lor aci este extrem de variatl. cAnd compari ceea ce sunt pornili si faci cu ceea ce sunt silili de impreiuriri sd facd. Sunt crize grave gi complicate, dupl firea gi congtiinta omului, ca acelea ce au muncit pe tn Weining4 de pildd. Dar qi aci, condilionarea e adesea sociali, desi nu intotdeauna. Paulhan a ardlaL in carlea sa asupra transformlrii sociale a sentimentelor in ce fel se produce, in cazul particular al dragostei, condifionarea sociald asupra impulsiunii biologice. Multe din indicaliunile lui Freud sunt [de] asemenea de relinut. Apoi Flexner, in cartea sa monumentald asupra prostituliei in Europa, a ilustrat mai bine ca oricare altul, in cazul care-l preocupi, intervenlia acestor factori sociali. in fine, in ,,Mercure de .France" de prin 1923, a apdntt o serie de studii asupra cauzelor care au ruinat in Universitilile franceze pnclic atat de rispinditi a ,,collage"-ului ?nainte de rizboi. gi aci are loc o cizd pur sociali, cind, de pildi, se discute chestiunea cesitoriei libere sau a indisolub idfii
mariajului. Dacd ar fi sd generalizdm acum, ar trebui si spunem ce cercetarea acestor crize de moralitate pune probleme foarte delicate care cer, spre a fi tezolvale, serioase monografii sociologice, cici condiliile sunt extrem de variabile cu locul. Numai cind aceste monografli ar fi ficute, s-ar putea incerca o sintezd, maf:r^ a crizei moralitdlii vremii noastre, p:rin degajarca circumstangelor esenfiale in cazurile analoage, prin compararea stirii
194

vechi cu starea noua h sate, la orage qi la diferitele clase sociale. Toate problemele pe care le gisim ingirate intr-o car_ te de morali traditionah ar trebui cercetate qi luminate prin aceste monografii: 1. datorii citre Dumnezeu; 2. catre semeni gi 3. citre sine... Numai dupi ce lucrul ar fi ficut, am putea vorbi cu ingeles de crizi. (Daci ag fi profesor de sociologie intr-o universitate, dupi ce aq da studenlilor o primd lucrare de recenzie a unei ce4i importante, ag da fieciruia sd-mi lucre_ ze in restul timpului, pdnd la licenla, o monografie a unei asemenea probleme. Pe lingd ci lucrul i-ar folosi mult personal, deprinzdndu-l cu minuirea metodelor sociologice aplicate intr-un caz concret, nu numai in puri ideologie, s-ar putea realiza cu vremea gi un centr'u de documentare morald sociali asupra acestor probleme. Ideea e de refinut.)

Criza moralei cre$tine

Predicei de pe Munte ? Dureazl de mult discu;ia - in sinul creqtinismului _ intre aga-zisul moralism gi misticism. _ R:sunete destul de rdspicate au ajuns pdni la noi din aceste disculii prin pozilia puternic ,,arltimorulizanti" lu td la noi in numele Ortodoxiei de profesorul
.

pirtate de cregtinismul propriu-zis. Cici este incontestabil ci cregtinismul are o valoare moralA a lui proprie gi ce poate fi vorba perfect din acest punct de vedere - de o crizi a moralei cregtine. Oare profesorul german Max Scheler nu intitula unul din capitolele lucririi sale de cepetenie Fnlinentul

Toate aceste consideragiuni.sunt insa destul de inde_

195

NJIRCEA VULCANESCU

posrBrLrTAILE FrlosoFrEr

CRESTTNE

meu, Nae Ionescu, spre cel mai mare scandal al unora ca $i spre surprinderea altora. Domnia sa opunea in cursul seu de filosofie a religiei linut la Universitatea din Bucuregti in cursul anllor 1923'24 si 1924-25 inter prerarea lui Origen (qi a cuvinteior lui Iisus: ,,Se iubegti pe Domnul Dumnezeul tiu din tot cugetul cdu 9i din ioati inima ta, iar pe aproapele tdu ca pe tine insuli"), interpretdrii date de Fericitul Augustin. I4terpretarea ang,riti.tiu.ra, pe care dl Ionescu b califici specific ,,apuseani" sta pentru domnia sa la baza tulrxor rdtdcirilor moraliste in sensul ce tinde se faci din crestinism o doctrine orgxtizatoate a fericirii omului pe acest PAmint pe baza altruismului 9i a iubirii de aproape considerate ca leluri bune ,jn sine" pentru activitatea omeneasci. Pe aceaste cale au plecat atXt catolicismul care a ,,reres:lriz l" misiunea Bisericii in ideea unitelii vezute ca-re 9i aceea a puterii ei lumegti, cit 9i protestantismul, a pus pe Dumnezeu la remorca filosofiei morale, ,'fdcand din El un fel de monitor al prostimei 9i un pdzitor al ordinei publice 9i al bunelor monvuri", pavdzA a celor agezali faie de toli dezmo$tenitii soartei, 9i sluiitor plecat al singurului ,,Dumnezeu" adevdrat (adicd singurul subiect dotat cu adevirat cu atributele divinitetii): Statul. Interpretarea lui Augustin consti in a da o valoare echivalentl termenului ,,iubire" in cele doui propozilii ale ftazei lui Iisus, fie ci e vorba de iubirea de Dumnezeu, fie ci e vorba de iubirea de aproape, morala cre$tina fiind iubirea de oameni in Dumnezeu. E aci o idee care de atunci s-a rispAndit 9i formeazi un truism care sta azi la baza moralei intregei civllizalii apusene gi chiar a nereligioasei revoluliuni franceze. Cdci interpretarea deschidea o poarti unei morale, intereslnd numai relaliunile dintre oameni considerate in ele insele,
195

j
I
1

I I

l
I
l l

morali francmasonici, lipsiti de spiritualitate adevlratA, adici de contact cu lumea realitd{lor de dincolo. Interpretarea lui Origen pune accent dimpotriva pe iubirea de Dumnezeu, ca bazd a moralei cregtine. intrucat - observd dl Nae Ionescu - tinde se disocieze in fraza lui Iisus natura iubirii datorate de cregtini lui Dumnezeu ,,din tot cugetul gi din toati inima", de cea cdtre aproapele, pe care nu trebuie sil iubeasci decdt ,,ca pre sine insugi". $i aci adaugi dl lonescu: ,,Dar cine ordoni omului si se iubeasci aqa de mult pe sine insugi ?". Rispr.rnsul e evident: Nimeni. Dimpotriva... Scriitorii moraligti ai Reseritului ca gi marii mistici ai Apusului vorbesc de ,,lepidarea de sine" ca de o condiiie sine qua non a apropierii de Dumnezeu . E adevdrat cd acegtia din urmi (de pildn Sfintul Ioan al Crucii) odati sacrificiul fdcut, socotesc ci omul reintre - chiar aci pe pdmdnt - in stip2nirea lumii, dar intr-un duh nou; in timp ce la ortodocgi numai renunlarea e calea de aci, orice compldcere fiind suspecti de panteism de cite ori cregtinismul tinde si identifice iubirea de Dumnezeu cu iubirea de aproape, cici departe de a putea cuprinde pe cea de-a doua in cea dintii, el risci si piardi pe cea dintXi in cea de-a doua. Rdsplata e dincolo. Vederea lui Dumnezeu fala carre falA are la noi un catacter'aproape exclusiv eshatologic. De aceea singura cale mistici a Risdritului e asceza qi niciodatd contopirea pe de-a-ntregul. (Ar trebui aci stiruit mai mult, cici avem gi noi in Rdsirit un fel de contopire cu Dumnezeu in viali fiind - la Simeon Stilpnicul, de pildi, la Macarie etc. - dar aceasla ne-ar indepirta de 'subiectul ce ne propunem sI tratim aci.) E destul sa amintim ci g2ndui de felul: ,,ToatA giia cea iumeascd si o lepidim..." sau lcosul: ,,Ydzdnd nagtere streine si ne instriindm de lume. mut2ndu-ne mintea
197

IIIIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATIE

cREsrlNE

-FllosoFlEl

la cer..." sunt curente in rugiciunea rdsiritenilor, iat ideea ,,justificirei' prin fapte e aproape necunoscutd. Nu ascund caracterul aproape scandalos al unei asemenea doctrine pentru cei mai mulli dintre creqtinii nogtri ofiodocgi. Cdci, nisculi gi cresculi intr-o societate laiciL adinc influengati de ,,ideile apusene", suntem pe

nesimlite ,,mina!i" de interpretarea apuseani. $i chiar cregtinismul rdseritean nu a fost totdeauna solidar cu interpretarea atribuite de dl Nae Ionescu lui Origen. Asupra unor puncte destul de apropiate de morald ca ,,originea rdului", de pildi, Biserica s-a lepidat de invdliura,,gnosdce" a lui origen care lega prea mult de trup picatul 9i didea pasul interpretirii dualiste. E drept ce gi aci lupta a fost purtatd mai ales de fericitul ,,apusean" Ieronim gi ci nu se cunosc precis doctrinele origeniste condamnate, multe din ele continu2nd a influenp gindirea ortodoxd chiar 9i dupi condamnare. Dar pe atunci, Apusul nu era inci despdrlit de Reserit dogmaticegte. Nu e insd mai pulin adevirat ci osteneila interesati a apusenilor de a contesta caracterul strict reseritean al invlfitr-rrii lui Origen e mai curand o prezumplie tI sens contrar.
Cregtinismul are deci doui vedenii ale moralei. Pentru rdseriteni, ,,moralltatea" line de Vechiul Testament. $i ortodoxul igi are moralitatea sa. E aceea a celor 10 porunci care alcetuiesc qi' astizi baza reguiilor de purtate. F, adevdrat cd gi dintre acestea prima 9i a doua poarti asupra lui Dumnezeu. ,,Si iubegti pe Domnul Dumnezeul tiu din tot cugetul teu 9i din toatd inima ta". ,,Se nu-gi faci 1ie chip cioplit". Nu e insi mai pulin adevdrat ce ultimele cuprind gi reguli de conducerea terestra, pozitivd.9i negativi: ,,si nu furi", ,,si nu fii desfr2nat".'. ,Cinsteqte pe tatel teu qi pe mama ta"... $i indate moti198

varea caracteristicd: ,,Ca sa-!i fie lie blne $i si traie$ti ani muhi pe pim2rnt". Aceasta este insi o molali pre-crestin;, morald a Vechiului Testament, e legea pe care Noul Testament line s-o implineasci prin har. Morala Noului Testament care, din acest punct de vedere, nu mai face decar se enunle condiliile omenes,ti de pregitire pentru primirea harului, e, cuprinsi in Predica de pe Munte 9i in Parabolele lui lisus . in opozilia Predicei fali de cele 10 porunci, mai exact in implinirea legei vechi prin legea noud, se pune cregtinului problema intre toate teologici a raporturilor dintre Har gi Lege. in felul inlelegerii raporturilor dintre Har gi Lege sti probabil deosebirea dintre morali$ti qi mistici. intr-o frumoasd conferinli, Pieffe Maury a ilustrat in chip minunat anul trecut acest lucru. Pentru cei dint2i, indatorirea iubirii de aproape este o normd de purtare pe care Noul Testament o substituie legii celei vechi, mai mult negative; iubirea e o lorqn de purtare care se substituie ,,legli vechi". Un fel de norrrd pozilivd noud, substituiti celei vechi mai mult negativt qi... mai primitivi. Legea iubirii, inlocuind Talionul. indatorirea de a iubi inlocuiegte preceptele vechii morale: ,,Nu vdtima pe aproape...", considerate ca neindestulitoare. Lucru curios in aparenld. Atar catolicismul, c2t 9i protestantismul, cu toate opozi\ia lor in ceie mai multe privinje, se acordi aci sI trdiasci pe temeiul unei asemenea conceplii legaliste. E insl drept, sd recunoagtem, cd niciodate nu s-au putut cu totul dezbira de un anume misticism. Consecvent, dl Nae Ionescu a combdtut aceastd obligalie ideald de a iubi, consideratd ca precept esen'1 C)C)

IVIIRCEA WLCANESCU

poslBrLrrATILE FILoSoFIEI cREsrtNE

lialmente cregtinesc. Legea iubirii in Ortodoxie nu e o obligagie, nu e o normi imperativd, ci o simpli chemare la realitate, constatare a unui fapt. ,,Vino1i in fire", zice aceasld reintoarcere la raportul adevdrat al lucru, rilor tulburate de cidere. Nici nu ar trebui zis: ,,Vino-!i in fire", revenirea e inevitabilS ca rod al contactului cu rcalilatea spirituald in actul religios. Ea nu are nevoie de rigori sau de proptele polilenegti, care nu fac dec2t si ,,mimeze" produsul supranatural al Harului lui Dumnezeu. Problema se rezolvi de la sine in cuvintele: ,,Nu am venit se stric legea, ci s-o implinesc".
Nu trebuie si. ne ascundem deci cd poporul ortodox are incd vie-n minte ,]egea morald" a Vechiului Testament in integraktatea ei, cind e vorba de reglarea purtirilor sale qi ci, din acest punct de vedere, o aga-zise crizd a moralitdlii interesind creqtinismul ar consta in abaterile de la aceste porunci. Sperjurii, cei ce iau numele Dbmnului in degert, cei ce nu-gi cinstesc pirinlii cum se cade, cei ce i;i fac idoli gi ceilalli alcrtuiesc categoria indivizilor in cizd... Dat in acest caz ciza asta nu este decdt povestea alterndrii perioadelor de abatere ale lui Israel de la porunca Domnului, cu perioadele de pocdinli... gi e nespus de interesante necontenita analogie ce se poate face sub acest raport cu situalia vremurilor noastre. $i aceasti cize ar ptJtea avea alcdtuiri gi un ,,caracter social". in incercdrile de ,,schimbare" a celor 10 pontnci tn alte 1O ca de pildi ,,cele 10 porunci ale lui Jefferson" sau legea industriagului gi a negustorului parvenit... sau altele.

re din vrednicia primirii harului, care e de multe ori in legituri cu inlelesul addnc al crizei celor 10 porunci, dpr al cdrei aspect e mult mai complicat pentru ce e vorba de o tulburare in relagiile omului cu Dumnezeu gi nu numai cu semenii. Care sunt mai inainte caracterele moralei cregLine cea de har ? Apusenii (catolicii ?) sau protestanlii, dar mai ales protestanlii, vid in cregtinism o religie esenfialmente morala. Aceasti treseture ar constitui caracterul esenlialmente distinctiv al creEtinismulu i fald de alte religiuni piglne gi el ar da acesfuia superioritatea asupra tuturor celorlalte, ale clror taine, de pildi, nu depdgesc niciodati caracterul relaliv ,,estetic".

Ciza moralei creStlne are insi ridicini mult mai adAnci, atdt in Reserit, cit gi in Apus. Cici aceastl ctizd fii mai e o simpld crizi a regulelor de purtare, ci e o crizd a stdrii de bar. E o decdde200

Domnul Nae Ionescu socotegte ce aceste tendinge moraliste in interpretarea cregtinismului sunt scideri notabile ale spirituafitafii apusene, care, in ultimul timp, au toate riddcina la Kant asupra Religiei tn limitele raliunii. Dincolo de Kant, tdddcina aceCtei interpretiri se poate afla in intregul de imprejuriri care au format structum sufleteasca moderni a apuseanului, structuri pentru care_ Kant e numai un indicator, o rispintie de influen1e... in ce consti aceasti scidere ? Dl Nae Ionescu precizeazd: dedesubtul acestei puneri a lui Dumnezeu ,,la remorca filosofiei morale" se poate intrezdri o intentie nemerturisita, ca un progres (in riu) a unei spiritualititri anticreqtine, al unei caricaturi masonice a spiriua[taJii, o tendinli antroposofici la tenti gi de cele mai multe ofi inconftiente, de preamdrire a omului sub apatenta preamirire a lui Dumnezeu. Un fel de impulsiune a accentua capacitatea man$itoare de sine a omului, socotit in stare sd condifioneze, daci nu sa sevargeasc, el insuqi, mai mult sau mai putin fdre ajutorul lui
20L

]V'IRCEA WLCANESCU

PoSIBILITiTILE FILoSOF]EI CRE$TINE

Dumnezeu, mintuirea sa personald... ce altceva este kantiana ,yaloare universald a bunei vointe" ? Dumnezeu nu mai e un agent real in opera de mintuire, ci un concept, un postulat, destinat si gatanteze normele de purtare fundate nu in El, ci aiurea. El nu mai e in stare si dea omului nici un aiutor eficace, ci numai sd .garantdze" ordinea publici. Artalogia cu ,,Monitorul" gi calificarea de ,,polilieneasce" a acestei morale e mai adAncd dec9t pare. E aci, la Kant, o intilnire la limiti a ideilor emise de ,,cei trei reformatori" - Luther, Descartes gi Rousseau, speculate gi dezvoltate la ultima lor limiti. Pietismul, prin Knutzen; Filosgfia luminilor, al clrei iniliator incontestabil e Descartes, care i-a formulat intreaga problematici, prin Wolff (Fi de aci deismul latent) unite cu dogma bunitnlii morale a voinfei omenegti, la origine a lui Rousseau.
Dar toate acestea sunt idei spurcate, idei diavolegti, de care dreptcredinciogii aebuie si se fereasci ca de foc. Cregtinismul nu e o morali noui, ci rcligia adevirat5. Nu trebuie si ne fie teamd de acr)zare ci prin aceasta interpretim,,peganeste" creqtinismul, adicd fdri ,,frica lui Dumnezeu". ESti mult mai aproape de El aci decAt prin falsa devo;iune pietisti (ba mai mult, ,,rigorismul moral", spre deosebire de ascezd pare a izvoii dintr-o presupozifie funciarmente ateiste), pe care unii apuseni o iau drept iubire de Dumnezeu. Evlavia (pietatea specificd a risiritenilor) e mult mai aproape de frica lui Dumnezeu decit de iubirea omului indumne-

zeit de cefie ceila\i. Cel puiin aci Dumnezeu existi: dincolo, divinitatea e o calitate relativl care convine mai mult sau mai pulin oamenilor... Deosebirea esenliale dintre cregtinism gi morali nu se poate degaia decAt printr-o analizd riguroasd (pe cdt
202

poate fi riguroasl o cercetare care intrebuingeazi un instrument esenfialmente impropriu) a actului religios in sine. Ori, analizdnd aceasti ,,specificitate,, a actilui religios, diferenja apare limpede qi luminoasl din tot ce s-a spus pind aci. Actul moral e ordonat de citre organizarea vielii de aci, act imanent in lumea aceas_ ta:-in timp ce actul religios consti intr-o legeturi mis_ dca cu ,,lumea de dincolo,,, cu transcendeni_rl. pr...p_ tele religioase, dacl sunt, nu pot avea in vedere deddt pregitirea pentru lumea cealalti, fali de care aceastd viaJi .nu are nici o importanld, sau o importanji rela_ tive de pregititoare a celeilalte . Cregtinismul dreptcredincios, ca religie, nu e in sine nici moral, nici imoral, ci a-moral. El nu se preocuoi in sinele siu de organizarea fericirii pim2ntelti, cl de pre_ gethea vielij de apoi. Toate rendintele ,,moralizante., soi_ ritl:alizea.zd crestinismul in intrelesul cd ii degndeizd, ginta. In loc si i-o vadi in contactul omului cu realiatea transcendent?i gi cu valorile vecinice, ii dau ca tinta orsa_ nizarea fericirii de aci ,,ca sd-qi fie Eie bine oi sn triiJsti ani mu\i pe p:nmint,,, uitdnd cu torul, sau lasand in h_ turi, ca neesenliale, valorile lui vecinice si viata de aooi. Ca gi cum ai putea fi cregtin firi a crede in'aceste lu_ cruri... gi chiar in Dumnezeu. Aceasta e schimonosirea moralismului in sXnul oe$tinismului insugi Ei efech:l siu. predicei de pe Munte nu e 3uficntor, Sensul esenlial al in cuvintele: ,Iubi!-vd unii pe algi,,, ci d celelalte: ,,Nu vi adunaqi voud comori care trec...,,. Ci aiurea cregtinismul a avut gi are inci influente exrinseci asupra moralei, lucrul e de netigiduit. eli_ turea de ,,specificitatea,. sa, dar numai odatl ce aceasti specificitate a fost stabiliti gi intru cat e scrupulos respectate, se poate vorbi cu inleles 6i fdtd teami de o generalitate a achllui religios. Omul radiazd in toate ce_
203

MIITCEA W]LCANESCU

POSIBILITATILE I.ILoSoFIEI CRESTINE

lelalte activitali qi lumina contactului cu Dumnezeu in actul religios pur. Luminalia inteligenlei, inseninarea morald, atali, ci actul religios are resorturi 9i rdsunete active in celelalte funclii sufletegti. Confundarea a ceea ce vine din Lumind cu ceea ce vine din fepture 9i din fire e insi cea mai mare orbire care pdndeqte pe crestin, ca o ispita iauntrici a Satanei, 9i-l face sI piardi legitura cu Dumnezeu, si se ingele gi sd cad5'.
spune cd viata cregtinului e o neconacum, privitor \a cizd, tenite revolufie gi crizi'. Aci gisea dl Ionescu (,,oamenii lui Chesterton") germenul esenlialmente anarhic a1 cregtinismului. Viafa e o crizl pe calea mantuirii. O lupti necontenite intle doud impirdlii, din care una cdzutd a tulburat pe _cealaltd fuidamentald ;i supraordonatd. Cu diavolul, au intrai in lume, prin cZderea omuiui, durerea, dezordinea $i neputinla... tot ce se leagi de intoarcerea omului de la Dumnezeu ciruia se aseamdni qi unde i9i .avea locuin1d. ,,Nelini$dte este inima mea pXni nu se va odihni intru Tine", spunea Fericitul Augustin. Cregtinul se simte in lume strein 9i trecetor 9i niciieri nu-qi afld cdt e viu locaq de veci. Aci sti 9i inlelesul atit de paradoxal al risturnirii de valori pe care o inregistreazi cele doud fericiri. Constat^tea ci valorile Predicei de pe Munte ) qlau aflat intruchipare intr-o ordine sociali sd fie oare semnul unui ,,faiiment" al ei ? Ar fi, dactr am recunoa$te acestor valori un sens moralizant 9i aci desperarea luterand carc dA in ,tdul ndica]r, pandegte pe Scheler fdrd str-qi dea seama, intruc2t risci sd confunde lumea de sus cu cea de jos. $i optimismul catolic, care riscd sd confunde in sens -pe cea de ios cu cea de sus, nu risci nici el mai invers,
204

in lumina limuririlor de mai sus, se poate

pulin decXt ,indobitocirea" prezisi de Apocalipsd attnci cdnd cautd de pe acum ,,realizarea statului papal". Ca gi cum ar putea fr agezare lumeasci gi vdzutA fdrd patd. Biserica este desigur fdri pate, tocmai pentru cI ate rdddcini in cer, ca trup mistic al Domnului Hristos. Astfel e sfinti micar ci-n s2nul ei existi pecetosi. Dostoievski era adAnc cre$tin in temerile sale. In aceasg privinfi, Soloviov nu are dreptate si opuie in vechea legendi pe Sfdnnrl Nicolae Sfintului Casian, cel dintii murddrindu-se ca si scape cirulagul din noroi, al doilea ferindu-se si nu se umple. Venerafia citre unul, mai mare decdt cea cdtre celilalt nu e idealul de propus. Nu vede oare Soloviov cd preferinla sa presupune ci ajutarea de aproape e mai de prel decdt pistrarea neinttnati a hajrrlei? Dar de ce haini e vorba ? De o haind oarecare, sau de baina lui Hristos inswi ? $i ce are mai de pret ? Ajutarea aproapelui, sau Haina lui Hristos ? [nmebareal pusi asfel, dezlegarea e evidenti:.. Unii ar putea insi contesta [ideea] de a opune lucrurile unul altuia. Ajuns aci, mirturisesc ci simt cum se riscoali in mine insugi apuseanul gi imi zice: atunci intruparea a fost oarc zadarnicd, daci dupi Hristos omul rimdne tot ca mai inainte ? $i nu e oare scris: ,,Datr.1-mi-s-a toatd puterea in cer gi pe pim2nt" ? Atunci de ce mai subzisti spdrturl ? intrebdrile acestea ne duc insi in miezul Tainei invillturii creEtine. Un fel de a rispunde ar fi se contegti dreptul de a opune una alteia cele doud mentalitd\i. Haina lui Hristos nu poate fi opusi iubirii de aproape, fiind insigi haina siracului. (Panbola asupra paharului cu apd dat sdracului gi prelul lui la Judecata din urmi nu lasi nici o indoiali asupra lucrului. La fel parabola samarineanului.) Interpretare a ResAritului sau Apusului, lamindoull sunt deopotriva cuprinse in creqtinisrnul care le depi205

MIRCEA \ULCANESCU

Soloviov' seste din toate perlie. DI Nae lonescu' ca 9i fiecare in sens contrar' solu-tia H;.d;;;&nt"t.t' oscilare t Viap spirituald nu,e 9cf1r,e iib* p" muchi" d. cutit ?- Tragedia. nu ar exrsta decl oecei cu exces de scrupule"' .ai

,,

Gitndlristn"

;i
I

Ortodoxie'

it;U;;;;ti:

*'d;;';;J;oJJe "i"*

e adevdrat' cici solulioni'e "" nu e comprode un compromis 9i adevirul . ""tU" misul. Dl Nae Ionescu are deci dreptate' r2F Comoleti dreptate. $i totu$i" acel "totuff' alztce nei dragostei de sus a loanei d'Arc' pe c re l-au ingeles vracii pim2ntului"' ;;ilt:

""

Sunt doui luni de clnd, luAnd apdrarea prietenului Mircea Eliade, chiar in acest loc, fali de un dublu atac pomit impotriva romanului sdu Isabel, prin coloanele GAndirii, eu scrisesem: ,jntre -gindirigti, Ei "generaliunea noastre" poate fi uneori identitate de pozilie spirituall, identitate de concluzii gi pireri; dar motivele acestor pireri gi mai ales problematica prin care am aiuns la ele se deosebesc fundamental de la unii la altii" (vezi: Carte pentru,,Isabef,ln Cuudntul din septembrie din acest an.)' Mi pregitisem tocmai se dezvolt aceste g2nduri, adnncind deosebirea dintre noliunile de ,,generaliune culturald" 9i ,,pozi1ie spirituali". Vream s-arlt in ce misure se poate vorbi de o unitate de pozilie spirituali intre cei de la Gdndirea gi noi, cei ce mittem aici Ortodoxia, limurind in acelagi timp, de ce nu poate fi vorba de o aceeagi ,,generalie culturali" a Gdndirii carc sd cuprindl gi pe Nichifor Crainic ai Pe noi - aga cum se crede indeobqte; ci riumai de o intdlnire pe terenul unei aceleiaEi ideologii sau poziliuni spirituale, a unor elemente care vin, de fapt, din doui generaliuni bine distincte, fiecare cu maegtrii qi problemele ei proprii. Eram gala, cXnd o notili strecurate iflff-o reviste $i un articol de-ncep\t din Capricorn, mi-au dat si inleleg cd diferenlierile acestea sunt privite de tabdra ct carc suntem in rdzboi ca un inceput de rdfuiald 9i de lichidare a lagdrritti nostru oftodox, care at fi astfel amenintat se se spargi, ,,ingerii" risipindu-se ca puii de

MIRCEA VIJLCANESCU

PoSIBILITATILE FILoSoFIBI CREiTINE

potarniche, impugcali de alicele fratricide a1e ,,mentorului" lor de ieri. Am linut cu ot'ice prel sd evit, in ce mi privegte, o astfei de interpretare. $i-am tecut, cu toate ci prietenii me sfeuiau sd continui. Am tecut pentru ce, oticare ar fi deosebirile de pdreri ce mi despart de dl Crainic sau de alfli din aceeagi tabfud cu e1, nu pot ingadui ca aceste deosebiri si fie socotite ca o rup$re a mea de poziliile ocupate impreuni. Deosebiri de pireri sunt desigur origiunde este vorba de un lucru gindit, viu' Dar ceea ce trebuie gtiut limpede de toati lumea este ce aceste deosebiri au loc totuqi ,,intre noi", inlduntrul lagirului nostru, ci ele urmdresc ldmurirea unor drumuri Iare duc spre aceleagi linte, privind ca at^re probleme care ,,celorlai1i" nici nu li se pun, qi despre gare, prin urrnare, nu avem de discutat cu dingii. Divergenlele noastre nu pot fi deci in nici un fel un prilej pentru concesii cdtre,,ceilalii". Dimpotrivd, intransigenta care nu-!i ingiduie acoperiri 9i toleranle pentru ceea ce-!i pare greEit in propria ta l.abefi implicd cel pulin aceeagi intransigente stretnicie fali de poziliunea celeilalte, de care te despatte nu numai o problematicd deosebitl, ca de Crainic, ci o deosebire totali de conceplii de viali qi de siard de valori, care exclud orice raport de comuniune sPirituali. implinirea a zece ani de existenld a G1ndiNiimi dit prilejul si redeschid aceaste chestiune intr-un moment ir aidt mai favorabil ldmuririi cu cit atacul recent pornit impotriva direcliunii ortodoxizante din cultura romXneiscd, din partea celuilalt lagir ,,ra9ionalist", chiar in sinul Univeriitdgii, prin profesorul Rddulescu-Motru3 exclu9i prin aigii, atac in caie suntem implica$ direct, de orice echivoc asupra tendinqei comune, pe carc a'lat
208

noi, cit gi preopinenlii nogtri ,,gandiri$ti" o reprezinti in culturd, cu toate diferenlele cle care se va vorbi mai
ios. Cat priveqte indemnui unora de a amA,na aceastd refuiald pdnd ce vom invinge ,dincolo" pe cei ce ne atacd, din afard., socotesc ce suntem destul de increzltori in Adevir ca siJ putem privi in fali orideunde ar veni, ldmurirea Ortodoxismului nostfu fagd de Ortodoxismul g2ndirist neputand dec2t servi printr-o mai tiioasi pre-

cizare rdfuiala noastri ultimi Si colectiva cu preopinentii no$tri universitari, ce va si vie.

Cele perrecute la masa de aniversare a Gfrndirii arainse cat erau de juste temerile mele scrise in Carte pennu,,Isabel". Nu am luat parte la aceaste mase, cu toate ce sunt prieten al Gdndirii, deqi nu sunt un ,,gnndiris1,, inregisftat. Las deci si povesteascl un prieten care poate spune ce-a vdzul qi a auzit acolo. Cel dintdi care a vorbit a fost directorul Nichifor Crainic, care a schilat activitatea decenal; a revistei, firi a o lega de nici un indreptar sau crez deosebit. , I-a urmat, ca pdeten al revistei, la cuvdnt, profesorul Simion Mehedinli, care a reluat in citeva cuvinte catacterjzare direcliei spirituale a Gdndirii, prin cele patru oriendri caracteristice, desprinse de Nae Ionescu in articolui din ajun: tradilionalism, Ortodoxie, autohtonie, monarhism - ciruia i s-a replicat imediat intr-o riposti vehementa (care viza probabil dincolo de profesorul de fald pe Profesorul absent), tegiduind exactitatea caracteizdrii sale gi fic2nd apologia unei absenle totale de direcpe, socodta a fi mai oportune gi fructuoasd. ca si asigure durarea mai departe a minunchiului gdndirist.

tI

209

PoSIBTLITATILE FILoSoFIEt cRr$TrNE M]RCEA WLCANESC

Lucrul nu trebuie interpretat numai ca un eveni*.ni lrr.tat"tc. $i nu trebuje privit acest lucru nici ca o deciaralie la chef ficutd intr-un moment de exceslva
veselie.

vine si aduci o lumini hotirXtoare asupra s"lt qacestui incident cultural la un banchet ideologic cu o greutate de. n]u1! i"i Sandu Tudor, rostite "l"i.i. cuvinte care' daci nu pecetluiesc .aen3ti.v h ;;;", trebule soarta Gdndirii, arati totusi la ce compromisuri
Ceea .ce

;;;;"4

an dkeqia revistei spre a mentine o coeziune care ameninli si se destrame' '--Da;t

-poziliunea lntre voastra, se zice cd ar fi spus Sandu Tudor' atuncl' a mea e o pripa*ie de qeneratiunea dumneavoastri 9i 9i clara a i"t ..t,,. Groaza de onodoxie dogmatica Ortodoxialul 'pr-nf ar S.i."- este explicabili, cici, daci treDur fi pentru el o realitate, multe din cele ce sunt ar si fie altfel decXt cum sunt'" "-;.lil redat de textual vorbele lui Sandu t,it-;; ruior.-in orice caz, sensul declaraqiunii sdle e cum nu - in oare* ;late mai clat. ia vine si ldmureascd 9i ne-am decarl mdsurd - sa conteste sensul cu care a" la o vreme, al termenului ,'gXndirist"' pentru "ri"r liutti ti"""i- cu ,,filo-onodoxie culturali' ' ci in co"'lc.r ii" ;rt" ,,"dr.ptu," dacd am tdgidui. valoiiele Gdndinl 9i-au gisit expresiune Ei-adipost mar Nu Iorile culturale de care vorbea Nae lonescu cd, la o reuniune de ;;;i; i;;;;;;;'l rimdne faptur revistei poate lace.o aniversare, unul din intemeietorii lr^,fJ'i. J..futuliune de princiPii, fdri ca actualul ei director s-o conteste. $i acest fapt 3t* :d ""1".t1'"-l-T: de seama de Nae Ionescu inainte nu pot fi dedtoare un
pentnr pentru intreaga grupare a revistei, ci cel mult fragment ai ei.
210

u..rr," e intr-adevir

d".t::i^

Aceaste problemi ne propunem sd o stringem mai de eproape. Ne pare rau cA suntem silili sA contrazicem aci pe profesorul Nae lonescu. Dar dacd acesta este adevirul gi daci cele patru caractere puse inainte nu se potrivesc Gdndirti ca intreg - rimine deschisi intrebarea: Ce pozilie exacti ocupd Gdndirea in cultura romdneasci gi cum se definegte ea fagd de Onodoxie ? intr-un articol scris acum vreo patru ani gi publicat intr-o revisti de cenaclu, intitulat Reuizuirea de con$tii.?xld - Cuuinte pentru o generalie, cdutdnd si desprind care ar fi directiunile spirituale fati de care are a se defini generaiiunea mea, dupd ce a.nalizam cascada cadengatd a curentelor culturale rom2negti, de \a Junirnea pdnd in anul marelui rdzboi, scriam despre gene-

rai^ GAndirii:
,,Culturaliceqte, suntem a doua generalie de dupi tizboi... intre 1.91.6 9i intre noi mai e o generalie. O generalie afirmatd, altoitd 9i roditoare in chip hotdrdt in culturl: Generalia iegiti din Universitdli in primii ani de dupi rizboi. Cei cirora li s-a "expliiat" rizboiul gi care l-au indurat fdrd sd-l faci, sau l-au ficut, insd in parte. E generalia lui Lucian Blaga. Gd.ndirea e curierul cultural al acestei generalii care ne precede imediat. in coloanele ei am supt, cu aviditatea de culturd a celor 16 an ai noptri, mierea culturii din Apus pe care ne-o :lrdge ca printr-un fagure. in lumina crestirurilor de cerneali ale lui Demian, am inceput a iubi in culturd ce-i al nostru. Unii dintre noi au gi scris acolo. Dar glasul lor a fost oarecum un glas strdin. Uneori am g2ndit chiaq sub pana celor mai in vdrsti decit noi, probleme care interesau direct generaliunea noastre... Curioasi generalie, cireia ii datorim multe, fa15 de care avem si dim seami de multe, dar qi rezerve de ficut" (in
2L7

MIRCEA VULCANESCU

postDrLITATrLE FIIosoFIEI CRISTINE

Buletinul Asocialiei Crestine Studenle;ti din Bucuregti, anul V, nr. 2). Nicicdnd mai mult decit acum, dupd ce cuvintele lui Sandu Tudor au cizut grele, aceste r2nduri nu caplte un inleles mai claq mai definitoriu. Ele lZmuresc precis doud idei, 9i anume: 1. Cd ,,generalia GXndirii" 9i ,,generaqiunea noastri" constituie, de fapt, doui momente culturale diferite, doud generaliuni culturale, avind fiecare maegtrii ei deosebili qi problematica et diferiti, izvordtA din impreiurlrile deosebite care av prezidat la formaliunea ei. 2. Cd irlve un fragment din ,,generafia Gnndirii", votbesc de Nae Ionescu, de Nichifor Crakic, aga cum am vorbit ieri de Neniqescu sau de rdposatul pictor Sabin Popp sau de al$i, gi un fragment din ,,generaliunea noastri", vorbesc de un Stelian Mateescu, de un Paul Sterian, de un Sandu Tudor, existi afinitili spirituale qi in multe pdvinle unitate de pireri gi atitudini, dar: a) aceastA unitate nu acoperd poziliunea spirituali a Gd.nd.irii despre care cel mult se poate spune cd ,,simpatize ze" sau ,,cocheteazi" cu aceasti atitudine, care este - ce e drept - dragtr unora dintre colaboratori, recte actualuiui director, fird ca totugi acest drag se-l impingi la o rupturi de ,,ceilal1i". b) aceastd unitate de solu;ii culturale nu exclude deosebiri adAnci de mentalitate, de mod de inlelegere a imprejurdrilor sau de mod de punere qi, in special, de trdire a problemelor, precum gi de responsabilitate personalZ ?n fala acestora, intr-un cuvnnt de ,,spiritualitate", deosebiri destul de addnci spre a nu justifica in nici un caz confuziunea. Aceste lucruri niddjduim si le adincim mai mult in viitor.
212

II
Termenii unei d.ezbateN

An atdtat intr-un articol precedenl concluziile care se impun din examenul aterfi al situaliei culturale a grupului adunat in'jurul rciistei GAndirea, cu prilejul implinirii primului deceniu de la aparlgie.
Spuneam anume: 1) ci ,,generalia gindiriqtilor,, - vorbesc bineinleles de generalia intemeietorilor ei - nu trebuie confundati cu aga-numita ,,noui genera1ie,,, asupra cireia s-a scris atat de mult incepind de prin 1-926; 2) cd poziia culturali a Gd.ndirii nu acopetd., de la apailia ei, tendinlele unei renaqteri or-todoxe; 3) cd. inrdlnirea in coioanele acestei reviste a unor manifestiri culturale cu caracter ortodox, provenite de la reprezentantji ambelor generalii de caie s.a vorbit mai sus, nu constituie nici ftasetura caracteristicd, nici nota dominanti a acestei reviste in tot timpul primului sdu deceniu; ci mai mult un efort de adaptare a ei, la o serie de irnprejurdri petrecute in afard, pe care le-a iffegistrat, firi si le rcgizeze; 4) ci intre elementele care reprezinrd poziliunea ortodoxl in fiecare din cele doul generalii, existi deo-

sebiri importante de structuri intelectuali, de problematice sau de trdire interioare, suficient de importante ca sI justifice existenla unor.subgrupiri, unele mai la, bile, altele mai intransigente.

Am fngZduit cu acel prilei, datd fiind insemnihrea imprejuririi gi a semnificaliilor acordate acestei aniversdri in lumea cultura.ld, sa cercetez mai de aproape 1ocul adevirat al revistei Gdndirea in migcaiea ideilor
213

PoSIBILITATILE FILoSoFIEI CRE$TINE


MIRCEA \ULCANESCU

din RomXnia, precum ture cu ea.

Ei

problernele ce se pun in legi-

Dezvoltarea acestor idei cere neaperar si deosebim doui noliuni cu totul distincte, care se confundd regulat, de c2te ori se discuti aceasta chestiune, 9i anume: ideea de Seneralie Si ideea de pozilie spirituald' Aceste-doud noliuni s-au impletit in cursul disculiunilor purtate in publicistica rom2neasci in mod atdt de inextricabil, incat pretenlia de a le distinge ar putea ofurea temeratd, dacd bunul sim! n-ar veni s-o indrepieqeasca de la sine. Confuzia s-a starnit din constatarea pe care au ficur-o unii cd ,,toatd generatia noui se afld pe o aceeagi pozilie spirituald" (EUade) in acest sens, .-^ ,ou, de oild; ci ,,misticismul ar [i caracterisdca noii generalii" (iomarnescu); si fire$te cd imediat s-a dei.-.tut o rcaclie a tuturor celor care nu se simleau o so,,mistici" impotriva acestei caracterizdri, pe care (Cioculescu, G. $tefan, P. Constancoteau ,,nepotriviti" tinescujl. Dimpotrivn, acei care mlrturiseau credinla ortodoxi au gisit ,,misticismul" prea v^g' prea nebulos, pentru ciacterizarea propriei lor pozilii (subsemnaiui, Sandu Tudor, Paul Sterian). S-a pronunlat,-daci nu mi ingel, din acest lagdr, chiar cuvdntul Scbylir' meref , penrru acest misticism incolor 9i anost (N-ae Ionescuj. Unii s-au gribit sI respingi pe acei ce refuzal sd se recunoasci mistici, dincolo de genera{iunea noui, socotindu-i ca reprezent anli' intdtzials ai ,yechii" generalii. Singura dificultate a acestei explicalii era iaptul cd acegti recalcitranli nu se prea deosebeau,. ca vdisti, de promotorii noii generafii. Din partea lor, ,ep.ezentanlii poziliei ralionaliste au tegeduit misticis-

mului caracterul de noti dominanti a orientdrii noii generalii, calificdnduJ succesiv drept ,,snobism" (Peirovici, Ralea) sau drept,,nevrozd" (Redulescu-Motru)"'
21.4

Cd-n zarea culturali romAneasci. se desemna un curent mistic era o realitate ce nu se putea dgedui de cetre nimeni. Cd rosturile acestui misticism erau legate de pdtrunderea in culturi a ceior mai mici de treizeci gi cinci de ani, de asemeni. Acolo unde ilele se incurcau, em faptul delimitirii temporale a celor atingi de contagiune, pentru ci, dupi cum am ari:tat mai sus, o parte dintre aceiagi tineri nu voiau si se mirhrriseasci ,,mistici" Ei totuqi nu li se putea tigidui cd fac parte din acelagi grup de virsti. S-au incercat atunci mai multe teorii asupra grupului de vdrstd, aritindu-se cd nu vdrsta propriu-zis conte ze, ci ,,momentul cultural" al aparifiei operelor caracteristice (Eliade, Camil Petrescu). Disculia aluneca astfel, pe nesimlite, din planul psilologic, cdlre planul culturaL Apoi, riminea un alt fapt neexplicat. Tinerii acegtia incomozi pdreau, chiar atunci cind se situau pe pozitiuni deosebite, a vorbi oarecum aceeagi limbi, a incercui aceleagi experienle, a se situa in raport cu aceleagi axet, lpel scurt erau pradd a aceloraqi neliniqti, aceleiagi problernatici care ii ficea si se inleleagi intre d2ngii, chiar cXnd se impotriveau. Adici, nu li se putea tigidui caracterul de ,,generalie comune", degi subzistau diferenle importante de atitudini. Nae Ionescu a tras cel dintii consecinlele acestui fapt qi, intr-o conferinle la Fundagiunea ,,Carol" asupra ,,Noii generalii"s, a deosebit ce e al timpului, de ceea ce-i al vegniciei, precizdnd pentru intdia oard cei doi termeni neomogeni:,,generalie" gi,,pozilie spirituali"'. Aceaste deosebire suficienti pentru integrarea faptelor de mai sus (cu o anumitd aproximalie) apare totugi insuficiente pentru inplegerea lor deplinl'o. inainte deci de a vedea mai aminunfit de ce ,,gindirismul" nu se confundi nici cu ,,noua generajie" gi
275

MIRCEA \UrcANESCU

postBILITiTlLE FItosoFIEt

CRFJTINE

nici cu Ortodoxia, si ciutim - urm2nd faimosr,rlui dicton fiziocratic - ,,si ne definim termenii" necesari deplinei inlelegeri. Definirea unor concepte stabile de referinli in realit^tea atat de labih qi de complexd a vielii social-spirituale, a vielii vegnic migcltoare, nu este tocmai ugoard. Mai lesne de inleles ne apare dect desaierea lucrurilor
de care avem sa ne ocupem, cu condipa si fie esenfiald. Esenla acestei descrieri .consti aci in ardtatea diferitelor planuri pe care putem purta controversa: cel metafizic, al poziliei spirituale absolute; relalie cletermi-

individual, dar deplgind acest suflet, pAnd barea unei intregi reprezenta$i despre lume.

la inglo-

Si limulirn:
Confuzia acestor 3 termeni a ficut-o Eliade. Nu qtiu dacd a fhcuco el. Dar, in orice caz, el a ficut se se creadd c:a toati genemlia ar fi pe o aceeagi pozitie spirituali.

Nu sunt cel dintii care face aceasti deosebire. A mai ficut-o Nae Ionescu intr-o confelinld la Fundalie. Ntrmai ci el deosebea numai doi termenir?.

al ,,operei" gi al semnificagiei sale culturale, cel psiboIogic Si istoric al imprejulirilor sau al momenfi,rlui de cdstalizare a unei structuri suflete;ti, pe cale de nratr-rrizare- Atitudine spirituali, pozigie culturali, genera;ie istoric-psihologici, acegtia sunt termenii al ciror ingeles trebuie limurit in trlsiturile lor fundamentale gi in relaliile lor reciprocert.

doue realufi deosebite. gi-mi propuneam si purcecl la ldmurirea acestor diferenqe. La o reflecqiune mai adAncd, deosebirea nu poarti asupra a cloi, ci a trei termeni: 1) generalie; 2) pozilie culturall; 3) atitudine spirituali. - generalia e un produs istoric-psihologic, condigonat, al unor anumite forme de creatiune culturali; - pozilia culturald e o iealitate spirituali obiectivd, adicd o manifestare sociald.; - atitudinea spirituald este o realitate metafizicd, transsubiectivl, cu nidicini incontestabile in sufletul
216

Am areatintr-un articol p*r"..d..r, cd, in incercarea noastri de a ingelege sensul exact, rolul gi funcqiunea culturald a generafiei, ne lovim gi de confuzia dintre

Note

P o s ib

ilit dy i I e fi I o s ofi e i cr e f t ine

1. Conferinqi Fnuti cle Mircea Vulcinescu in data de 8 decembrie 794o,la Ciminul ,,Sfantul Augustin". Manuscrisul aflat in arhiva familiei cuprinde 38 de Pagini scrise cu cerneali albashi, cu modificiri autograf., cu cerneald sau cu creionul Titlul acestui care M' -oru""rir, Proilema fitosofiei crertine Bibliorafia Pe Vulcinescu gi-a intoimit-o in 1940, conferinla figureazi cu titlul

il

Posibilitdlile .fitosoflei crestine. impl4irea in capitole aparline autorului. puLlicata in viala Ronxaneascd, r,,r' 7-8, 1994 2. ,,Nelini9ti.t este sufletul nostnl, pani ce se va odihni inlru Tjne" (lat.)
3.

in ultio.rele alineate, o suite de citate evanghelice; in ordine: lvanghelia dupa Matei 7, 21'; Evanghelia dxpi -Matei 25, -37-40; nvanlhelia dupe t o?;r. 17,3;9i Epistola I a Sfantului Apostol Pavel cetre Corinteni 13, 12. 4- Primul citat - Evanghelia dupi Marcu 9, 24; al cloilea este din Pascal, Le ,n))$ere de JAus 5. ,,Cred, pentru ca este absurd" (lat., autor: Tertulian)' 6. ,Credinta cerceteaze intelectul" (lat.). 7. .Cred, c se pot intelege" (lat. - atribuitd cind lui Anselm, cand lui Augustin). 8. Citot.litt Evanghelia clupi Matei 76, 16-18' f . in manuscrisul wlcinescian' ef ident gre9it' ,,ci faF
crettineasca".
G6 n d
i

rea reliSioasd

co nt i mpo ra n

1. Conferinla linuta de Macea VulcAnescu in data cle 29 noiembrie 1934 la ,,C^sa femeii" din Bucure$ti, in cadrul ciclului

asuora reliqiei or nizal de Sociehtea OrtodoxA Nationali a Femeiior Roriane. in arhiva familiei se Pisreazi un text dactilografi^t de 24 de pagini, un manuscds de 39 de pagini, scrise pe o parte c,., ce.neild albastri 9i o schili a conferinFi de 2 Pagini scd-

219

]!'IIRCFII WLC,4NESCU

POSIBIUTATILE FILOSOFIEI CRE$TINE

tole titluri. 3. in textul dactilografiat, ,,calcule-, 4. ,,Intelirorie pioasi,. (lar.). 5. ,,Chiar si ru !" oar. ).

un spaFu alb in locul acestor titluri, iar de la cel cu m.. 3. DescbizLitori de druntrrri pani la 8, Concluzii, a dat el insugi tiduri, ne-am luar ingdduint:r si clim $i acesror prjme doui capi_

cerneali verde, cu adiugiri si riieturi. publicali i n Viala Romdneascd, nr.34, 1994. 2. Titlul capirolului nu aparfine lui Vulcinescu, clupii cum nu apa4ine nici cel care urmeaze (2). Dat fiind ci Vulcinescu a ljsar
se cu

ti origenisti, iar sinodul Mitropolitului Antoni Krapovi;kii il dechra eretic. 20. vezi, in vol. Pentnr o not4d spiritualitate filosoficd, ed. ,,Eminescu", 7992, cele doud studii dedicate lui Blaga, datand din
specula[ie gnosdca 1934.

21. vezi L. Klages, Spiritul ca aduersar al su|'letului


rind indescifrabil,
care in textul clac-

(1929- 1932). 22. in manuscris urma un

irr in

rnrnuscris, ,,celule-.

rilografiat lipseste.

7932.
1

Romane cle Filosofie c1e desfdgurase in acelagi an ciclul cle conferinte inlitulatt Criza Mli_ trnii in gdndirea contimporan.i. 7. ,,Apnritor al legii norule,, clin gr. nomct_ (clin,,nomos,,, ,,le8e") Fi (pro)pbiaktein (,,a veghe.n as;pra,,). 8. .,Legdtud", ,,lant', (lar.). 9- Les deux sources cle la morale et de la religion, apiruti in
10.

6. Sub parronajul Socierilii

Ideea de Dumnezeu tn filosofia

lui

Toma dAquino

l. In

in manuscris, ,.evidenta..; in texrul drctilogmfiar, varianta dactilogr,rfiati,,.autonornici..

..exisren1a,:.

[iile naffismului".

doxe, 7928. 16. Mai cunoscuta sub titlvl Noul Eu Medilt. 77. Vezi fmpdrdlia spirihLttti si impdrdtia cezaniut incleosebi ca_pitolele .,Cornunilarism, colecti\.isrn. sobornicilateSi

1878-1903) recomancla doctri.r"'lui To-o d'Aquino ca normativd in teologie gi in filosofie, qi chiar pentru intteaga Yia1i. sociald gi cufturalli. . 15. zldyog. Reuue internationale cle syntbbsc cbritienne onbo_

al Xl[lea (intre

72. ln varianta dactilografiatzi,,,necesari.,. 13. Evanghelia dupi Ioan 18, 37-39. 14. Prin enciclica Aeterni patris, din 4 august Ig79, papa Leon

"Contrudic_

fel de ipostas intermediar intre Dumnez;u 9i lume. in ti35, Mitropolitul Serghie al Moscovei ii condamni invilitura ca fiind
220

18. Vezi Filosofia lui Dostoiet)ski, cap. VIII, ,,Marele Inchizitor. Dumnezeu-omul gi omul-Dumnezeu-. 19. Vezi trtlogia inyetepciunea diuind si tbeantropia: ,suv ntul ^ intrupat", ,,Paracletul,, 9i ,,Mireasa lvlielului,,. Sofa iau ,jntelepciunea' este sinonim cu esenfa divind, principiul feminin etern, un

cuprincle 5 pagini clactilografiate plus 45 cle fiFe redactate $i alte 5 fige cu insenndri. Toate prezintd modificiui autografe Publicati 1n Vidrla RomAneascd., nr.g-L}, 1994. 2. ,,Ce este" (8r.). 3. Autor Tertulian. 4. Ps,'lm 52, 75. Evanghelia duPd Ioan 14, 6, 6. ,,Fiinfa cea mai necesari, fiinla cea nai reali" (lat.). Atribute ale lui Dumnezeu in teologia scolasticd. 7. Traducerea numelui lui Yahweh din ebmici, notat prin tetlagrama sacri YHWH: ,,cel ce este". 8. ,,Prim motor" (lat.). 9. ,,Propria sa cauzd" (lat.). 10. ,,Fiinta necesari prin (de la) sine" (lat.). in tdnninologie scolasticr, desenneazi entimtea care nu are nevoie de nici o cauze pentru a exista. 11. ,,Fiin{a cea mai desivdrgiti", ,,adevdrul cel mai inalt" (lat.). 12. Traclucerea expresiei latine petitio principii - eroare logici ce consti in a folosi un echivalent sau un sinonim a ceea ce se urn]arette a fi demons[at - deci a considera admisi insdgi teza de demonstrat. 13. ,,Nimic nu este cdgnoscibil decat pdn comparalie cu primul adevar- (lat.). 14. .,Prin esenle" (lat.). 15. Linii de apirare numite a9a de la iniliatorul acestui proiect, ministrul de dzboi al Franlei, Maginot.
221.

1. Conferintn rostiti in data de 3 mafiie 1940 la Cdminul ,,Sfantul Augustin" din Bucr-rregti. Textul aflat in ad.riva fan:iliei

MTRCEA V{JLCANFJCU

POS]BILITATILE FILOSONfl CRESTINE

19. Atata doar cd Dionisie Areopagitul o formulase cu 7 veacuri mai devreme. Vezi, despre cunoa$terea apofatici gi cea c laf^c.ce, dar $i esenti-existen!.i, existenti-supraexisrenli, cauzi formali-cauzi eficienti-cauzi fin l Despre ntunele cliuine gi
21. ,,Numai lui Dumnezeu ii apartine slava" (lat.). Formuli aparfinand lui Calvin. 22. Prinl,- Epistoh a Sfantului Apostol pavel citre Codnreni,
73, 12. 23. Evanghelia dupn lvlatei 16, 16. Teologia misticd. 20. In nanuscds, ,,ameningind".

16. Vezi Faprele Apostolilor U, 23. 17. ,,Fiinta cea mai necesad" (lat.). 18. ,,Prin plndi Fi mister" (lar.).

Deosebirile dintre Luther ti cdtolici - din peEpectiua unui ortodox 1. Studiu inedit. in arhiva familiei se pdstreazi forma dacti.lografiatd, de 4 pag\ni, ferd corecturi autografe. Dateazd probabil

din 1929.
2. Epistola Sfantului Apostol lacob 2, 77-20. 3. Eranghelia dupii lUatei b, 37-40. 4. ,,Picitosul si mai mult se increde in zeul bunei-crcdinle" (lat.) 5. ,,Plecati, pleca(i, voi, Serafimilor, nu mi putegi alina

Vreau drumul adeverat spre Dumnezeul iubit singur gisesc" (germ.).

si-l

hxfailibilitatea Bisericii

Si

fai libilitatea sinodald

Realism tomist

;i

idealism fenomenologic

1. Studiu inedit. in arhiva familiei se pAsreaza doui pagini dactilografiate, cu cateva corectud autoglafe cu creion negru. Am efectuat aceste indreptiri autografe. Dateazd probabil din 1929.

Ortocloxia

ti Apusul dupd N. Berdiaeu

1. Publicat io Cuudntul, prima parte, in an \IIII, u.2637, joi 2i august 1932, p.1-2 iar partea a doua, in an VIII, r,r- 2639, sarnb,Itd 27 august 7932, p. 1-Z; semnitura: ivlircea I,t. Vulcinescu. in Bibliografia M. Vulcinescu figureazi la ,,Scrieri cultumle gi religioase", nr. 38. in alhiva familiei se pistreazi cloar un decupaj cle
ziar.

2. ,,Prin propria lor esenli" (lat.).

'Barba

lui Visarion

1. Publicat in CuuAnhi, an \41, nr. 2058, marli 13 ianuarie 1931. in Bibliografia M. Vulcinescu figureazl la ,,Scrieri culturale Si religioase", nr 31. in arhiva familiei se pi$fteazd textul dactilografiat in trei copii fi un extras din ziar.
222

l. Aplirut in Cuudnn , an V, ff. 1378, 22 iltnuarie 1929, sub genericu[ ,,in chestia calenclarului", sub semnaturx: George Racoveanu, Sandu Tudor Si ivlhcea Vulcenescu. In arhiva familiei se pdslreazi un exuas de ziar. In Bibliografia M. Vulclnescu figurc^zd Iv N. 15, ,,Scrieri culturale gi leligioase". Este cel clintii articol apa4inand lui vulclnescu din campania desf'isurati de zix.rul CrtDAntu limpotri\ a Sinodului Bisericii Oriodoxe datoriri schimbirii datei priznuirii Pastelui in acel an. Ii 1,or urma: Nae lonescu, Rdtdcirea cea de pe urmd,,, in 27 ianuarie 1929; Nae lonescu, Dupd botdrdrca Sinodultti, 29 ianuarie 1929; Paul Sterian, ltne isimeic si ecbiDoxiu, in l0 irnurrie 1929; Geoige Racoveanu, Necanonicitatea botdrAii sinodale, in 31 i^nurlie 1929; Sanrlu Tudor, Scbisma fosttth!i Sinod al Biscicii Ortodoxe Romtine, in I februarie 1929; M- Vulcinescu, inn'e catolicism $i erezie, io 2 ti J februarie 1929: Nae lonescu. for despre rdtdcirea sinodald. iincbeieri, in 5 februarie 1929; Nae Ionescu, Despre Slnoaclele tAlbdre;ti, in 9 februarie '1929; SfAntul Sinod polemizeazd cu partidttl nalional-ldrdnesc (nesennat), in 10 februarie 7929; Nae lonesoJ, Panica snrcdald, in 12 februarie 7929; Sinod.ul in graud incurcdturd (nesemnat), in 14 febmarie 7929; Paul SteriAn, Nesinceitatea Scrisorii sinodale, in 17 februarie '1929; G. Racoveanu, Falsurile Scrisorii sinodale,

in

18 febru-

atie 1929; Sandu Tudor, Fostul sinod fald de el insuti ,i Cine e uinouan de Ia 24 ianuarie (nesemnat), in 19 februarie 1929; Nae lonesol Cele d.otrd Patti, it 20 februarie 1929; Sfhntul Sinocl in plind a.narbie (nesemnat) Si Nae lonescu, Duminica, in 25 febru))7

]\'NRCFA VULCANESCU

POSII]ILITATILE FIOSOFIEI CRE$TINE

arie 1929; Nae lonescu, Pentnt reintrarea tn Oftodoxie, in 2 martie i929; Nae lonesc,J, Duminlca, in 4 martie 1929; Sandu Tudor, Wntul Munte al Atboslthti ne socotette ererici Si Nae Ionescu,

lonescu,

Intre ,Roma locuta" $i,,toleratur", in 12 martie 1929; Nae Spre pacea religiozsd, in 15 martie 1929; Nae Ionescu, Nu guwrnul, ci patriirbul ?, in 17 mafiie 1929; Nae Ionescu,
Duminica,

FA.S.C.R., A.S.C.O.B. etc. etc." duPi curn avea se-$i aminteasci Vulcdnescu in c el Nae lonescu - aTa cum l-ant cunoscttt' 3. Un cerc de intelecNali protestantizan[ din iurul lui Tudor Ponescu. fost oreot onodox ta Biserica ,,Cuibul cu barzi" din BucuiesLl, dupe primul r'izboj n)onclial. Erezia lui se numeite tltdorEm ' ' 4. Citt' a preotului G^la Gal^ct\on' 1926.

ardelean, in 20 martie 7929 qi io sfa$it, patru Rdsptutsut'i Preasfirllitullti Uafiolomeiu., semnate ,,Cuvintul", in 20, 27, 26 9i 29 m ftie 1929. 2. Citate din Rugdclunea SfAqulut Efrem Sirul.

in

18 martie 1929; Nae lonescu, RdJprurs ut'uli preot

5. Doui dintre pseudonimele lui Nae lonescu'

Reuizuirea de corz;tiinld
1. Apirut in BLtletit'tul Asocia.tiei Shdenlilor Crertini.dtn Romd.nia, an V, nr. 2, manie 1928. Texrul a fost preluat din acest Buletin. 2. Este vorba de rdspunsul dat cle Nae lonescu la o anclleti

intre catolicisnz ;i erezie

in CuuAnruL an Y nr. 1359, sembite 2 febnrade I gi respectiv an V nr. 1360, duminicd 3 februarie 1929, patea a doua. ln arhiva familiei se pistrcazi cele clouir
1. Apirut
1929, partea
extrase de prestr cu cateva corecturi autografe fdcute cu creionul

Dri|itoale Ia filosofia conten]porani, public,li il Societatea de 'mAine, sipL:Jit.nir,al cluiern editrt de lon Cloporel. (an Ill, ff 16, filosofilor
este: ,,Se vorbe$te adesea de rolul filosofiei 9i al ansfolmirile sociale. Sir fim totuqi sinceri 9i si recunoagtem cd asta e o Prejudecati rispAndici mai ales de filosofi (..-). Fetiqul filosofiei indicatoare de idealuri 9i constructoare de orosrflrne cilcllli la noi rle mtrlt. ( ) IEII :r crelt { ) url Plrln teoletii de intenrii 9i progrxrne..Poale ci in nici o tar:i din lume vixlr publici in genere nu e aqa de 'programatici' cum e la noi '
7926). '

ciatul exact

(plus completarea unui

rind lipsd), pe

care le-am efectuat. Este

in

semnat Mircea Vulcdnescu.

Asph'alia la crertilzisnx
Rom.Ania, an

ti

hxlelesul ei actual

1. Apirut in Buletinul Asociqliei Studenlilor Cre;tini clin l, nr. 1, apfille 1924. Textul a fost preluat clin acest
Corzfesiott

Buletin.
a

insetnndri tn marginea crizei morale


Romdnia, an v,

lism

;i

interc o?rfesionalisnx

1. Apirut in BLtletinLr.l Asociatiei Shtdenlilor Crestini din Romdnia, lY, nr. 2-4, februarie-aprilie 1927. Articolul este prece^o dat de urmetorul anunl din partea redacfiei: ,,Primim din Paris, din partea dlui Mircea Vulcinescu, fost membru activ al Asecereului, studiul ce urmeazi cu indicatia pe marginea foii: .Cum vicl ca aF inceput sd scrieli istoria Asecereului, vA bimit gi eu incepula Congres. rul unui snrdiu pe care vi-l destinasem ^std-vate, Poate ce vd e folositor'". Textul a fost preluat din acest Buletin. 2. Denumirea acestei Asocia i se va schimba de-a lungul anilor, dupa cum se va vedea din articolul de fa{d, in,,A.C.S.R.,

oediati din St. Cloucl. Textul e fost preluat (lin acest Buletin' 2. ,,Sliinli $i dalorie - asadrr $i voi sunteli suspecte" (fr")' 3. 'Vai de cei invinii !" (lat.). 4. ,jn cregtere"; ,,in coborire" (fr.).
,,

1. Apirut in B .letinul Asocialiei Shdenlilot' Cre;tini 'litl nr 2. martie 1928. O pdmd parte este scrisi 9i ex-

Gdndirism" Si Ottodoxie

1. Prima Parte a fost publicatd in CuuAntul' ^anul, nr' 2048, saibata 3 ia'nuarie 1931 p. f-2, sub genericul ,in marginea unei aniversdri". in arhiva familiei se pastreazi un extras de ziar' P^tte
225

224

NNRCEA WLCANESCU

postBILrrATILE FILoSoFIEI C|ESTTNE

Terrnenii unei dezbateri (suqa]. ,,GAndirism" ti fi un text inedit; este alcatuit din doui pd4i: prima, un exemplar dactilografiat <Je 2 pagiru cu insemnari autografe cu cerneala verde, 9i a doua, un manuscris, mai degrabi o ciorntr a unui articol care urma sd fie scris, de o pagina, scris cu cerneala neagd. in Bibliografia Mircea Vulcinescu, se afli la nr. 31,,,Filosofia culturii". a doua, cu
OTtodoxie), pare a

ti ul

ba a mers chiar in numele Asocialiei la Cerniiu se infiinteze o

2. Ette vorba despre trei foiletoane sub folmi cJe Scrisoare cdtre a.rtor - Mircea Eliade, publicate in CuuAnt.rl, an Vl, nr7957, in 26 septembrie 1930, nr. 1959,ln 4 octombrie 1930 $i nr. 1965, in 10 octombrie 1930, dedicate romanului lui Eliade Isabel $i apele dianhiu.,; ed. ,,NaFonali-Cidrnei", 1930. Ele pot fi citite gi in vol. M. Vulclnescu - Cbipuri spitituale (II), ed. ,,Eminescu",
1995, pp. lt-t-118.

februarie 1931. 4. Pentru o imagine completi asupra acestor dezbateri, se pot consulta alte studii ale lui Vulcirnescu, apirute in volurnele Perttnr o noud spiikmhtubfrlosoficd, ed. cit. (cum ar fi Destrtre experienld, titlu dat de editor stlldLo]r\i Werienla tn tA.ndra generalie) $i Cbipui spirihtale, ed. cit. (Ion Creangd udzut de generalia actuald, Cafte pentru ,,Isabel"); cattea lui Eliade inlitul^ti ltinerariu spiritu.al (cate cuprincle replicile lui $. Cioculescu 9i Al. Elian la ideea de ,,Noud generalie"), publicati ln volrsrtul Profetisn ronz6.nesc,l, ed. ;,Roza vanturilor" , 7990, P. Comarnescu, E\perienta in Criterion, L934 etc. 5. Nae Ionescu a polemizat in mai multe rnnduri cu propriii sii discipoli. Iati, de pildd, Tineretul 5i Ortodoxia, din CLtu1nhtl din 5 iutie 1926 sau in Su.fetul mistic, din 31 iulie 1926, unde intrebuinleazi chiar tennenul ScbluAnnerel:,,Misticism bine clefinit? Greu de spus. Pentru moment, nurnai un fel de b?ziiali neli-

3. in 1927, in Pe$onalisDutl enelgctic. Riclulescu-Motl u irtJcase pozilia ,,inisticismului"; r'a ..rre.ri in decenrbrie 1930 in arl. Vocalia (in ,,Revista genemli a invA[imantului") 9i in ianuarie L937, fnudldmAnt filosofic in Romdnia (in ,.Convorbiri literare"). Vulcinescu va reveni asup.a acestei teme in CuuAntul ct) doui foiletoane: Filosofle $tiinlfr.cd, Llnhefiitate ti Ortodudq in

an. Il, nr. 4-J. 7- Despre ,,axa .spiritualitAli' poporului" sau despre ,axa existengei" vorbegte 9i Eliade in ,4 nu ffiai fi romAn !, Ceasu.l tinerilor (reetlitate in voI. Oceanografie, ed. ,,Humanitas", 1991). 8. Nae ]onescu x linut conferinp cu titlul Noua generaliel^ 16 ttr rtie 1929. 9. La o modificare ulterioari, autogllte, sfarsitul frazei afita astfel: ,,pentru intaia oari. cei doi temeni neomogeni .generafia' ti .pozilia spirituali', pri]ma rcaliz re temporali". Dupd cum se vecle, fraza, in forma aceasta, nu are inqeles, a$a cir am renunlar la adriugirile autogrnfe. O stelutd indici intenlia autorului de a face o noti explicativ-a, care insi nu existi. 10. N,l. Vulcinescu a adiugat aici ,,Ea trebuie conlpletati cr.r o **", deci urna s:i faci o a doua noti, care nici ea nu existi. 11. Textul este netenninat. Am renunlat la inceputul ultimuh"ri paragraf, crrc se reclucea la: ,,Precizin'r:" . 12. Acest scurt text, aflat in manuscris, degi netenninat, aduce

liali (in 1928)". 6. in Ghndirea,

f!

precizili importante Dezbateril, astfel incat ne-am hotiri.t sdl


reproducem aici.

oirtltjj Scbulirrnerei". Dar, dupi cum iti amintegte Vulcdnescu in lui Nae lonescu, ve veni 5i ,,impicarea-: .,Tirziu, abia dupi plecarea mea in sreinatate, Nae lonescu a venit in 'carne li oase, la Asecereu, 9i mai Atziu a luat parte 9i la Congresele lui de la Cnldurnrni 9i de la Bran (din 1926 +i 7927);
cartea dedicate

226

Cupr-lns
NOTA ASTJPRA EDIFEI
CRONOITOGIE
5

I
TI\E
79
27

r. posrBtrxrATtr.n FrLosoFIEr cRE

POSrDrlltaFle Illosollel cre$tlne candirea religioasi contimporani Ideba de Dumnbzeu in filosofia lui Toma d'Aquino Realism tomist $i idealism fenomenologic

42
63

93
97

U. DELIMITIRI ORTODO'G

7. Ortodoxte ti Apfus Ortodoxia gi Apusul dupe N. Berdiaev


Barba lui Visarion Deosebirile dintre Luther Si catolici 2. Problema Ca.tendarutui Infailibilit2tea Bisericii gi failibilitatea sinodala intre catolicism si erezie

98 99
110
1.1,3

719

r20
1,24

J. Problema

ge nera

tntre pozilia

Aspiratia la crggtinism qi inlelesul ei actual Confesionalism $i interconfesionalism Revizuirea de congtiinqi insemndri pe marginea crizei morale

I I I lor culttrald ti atitudinea sptrituald

138

139
743
1,53

,candirism" ;i Onodoxie (I) ,,G6ndirism" 9i Ortodoxie (II)

1(]4

207
21,3

Note

?1('

I\IIRCEA \,tJLCANFSCU

PoSInILITATILF FILoSoFIfI cRE$TINF:

spui in genere cI lumea n-are nici un inleles in afafi de Dumnezeu qi ci ragiunea nu poate qti nimic in afard de revelatiile credinpi, ciutXnd astfel si trzgi concluzii filosofice din premise dobindire prin credingi - gdnditorul creFtin risct si i se faci contestate c litate de filosof. Impasul este vizibil gi limpede. Filosofia fiind ceea ce este, $i creqtinismul fiind ceea ce e - cineva nu poate fi 9i cregtin gi filosof totdeodati. Dacd e cregtin, nu poate fi filosof, Ei daci e filosof, nu poate fi cre$tin. Ce sd credem ? Filosofia, doamnelor qi domnilor, este o indeletn! cire omeneascd . Ea izvotdgte din nedumerire gi din indoiali pi tinde si ducl pe om la un echilibru sufletesc cu lumea inconjuritoare, la o impdcare a lui in viala de aci, la inlelepciune. Cre$tinismul e o religie dumnezeiasci. Ea trece peste om aripa mintuirii prin Hdstosul spdnzurat pe Cruce, prin Dumnezeu ristignit, piatri de sminteali pentru ingeiepciunea grecului gi a iudeului gi, odate ce omul s-a niscut din nou, impdcarea lui cu sine qi cu lumea de aci nu mai e posibiln in planul propriu al acesteia. Credinqa lui e sabie careJ despici-n doui qi inima lui rimlne nelinigdti pdnd ce se va linigti intru Domnul. Inquietum [estJ cor nostru.m, d.onec requiescat in td, spune Fericitul Augustin. $i Pascal comenteazi: ,,Iisus trage sI rnoafi pind" la sf2rqitul veacurilor, nu trebuie sd dormim in aceaste vreme". Astfel formulati, opozitia filosofie-cregtinism nu este noud. O gisim in Epistolele Sf2ntului Apostol pavel, cXnd vorbeqte de Hdstos, piatrd de poticnire.
26

pdterea cd faptul de a ucide nu e riu dec2t fiinclc-o opregte porunca a gasea; dal nu fiindcd are un sens riu in sine, care si poati rezista chiar voinlei lui Dumnezeu; sau daci

$i cum o vom gdsi mai tirziu, in Apus, la Petre Darniani, indiljit impotriva dialecticii sterile, neaiutltoare mantuirii, o gisim in Rlsilit in Condacele Acatistului Bunei-Vestiri cdnd strigi psaltul citre Maica Preacurati, puftrrea Fecioari:
Pe ritorii cei
Ce nu se

fdri de

glas

ii veden

fi t"

p,.rtt'.tJrrarrtitori

plicep a spune, cum gi Fecioard ai rdmas $r al putut naqte: Iar noi de asemenea-n taine miunandu-ne strigim [ie: Bucuri-te, ceea ce ai impreunat lucruri ce nu pot
sta impruna. Bucurd-te, cd au innebu.nit intrebdtorii cei ageri. Bucura-te, ce nici unuia n-ai xdtat cum a fost.

Voi lua, in meditagiile mele, ca punct de plecare, atitudinea acestui text, pentru ce ea- constituie un document cat se poate de limpede al atitudinii potrivnice filosofiei spre a limuri: a) pe de o parte, daci gi in ce mlsuri poate fi cregtin cel ce filosofeazd Ei; b) pe de p^fte, dacd, poate fi socotit filosof acel ^ka care glndegte cre$tineqte.
Poate

fi

creStin

filosoful

in privin;a celei dintii iitrebiri trebuie spus, de la inceput, ce existe doui orientiri, aparent deosebite, ?n gindirea cleqdne. Cel pufn doui orientdli aparent deosebite: augxtstinismul scotist $i tomismul pot fi infi:li$ate ca prototipurile acestor orientdri.
Scotismul. Una din aceste pozilii e aplopiati de psaltului de care am vorbit.
a

You might also like