BIOFIZICA MEDICALA

CAPITOLUL I 1. Noiuni introductive 1.1. Definiia i obiectul biofizicii 1.2. Capitolele biofizicii 1.3. Metode de cercetare folosite n biofizic 1.4. Tehnicile utilizate n cercetarea biofizic CAPITOLUL II 2. Termodinamic 2.1. Noiuni de termodinamic 2.2. Primul principiu al termodinamicii 2.3. Principiul al doilea al termodinamicii

CAPITOLUL III 3. Fenomene de suprafa 3.1. Fenomene de suprafa n soluii de interes biologic 3.2. Fenomene moleculare de suprafa 3.2.1. Fenomenul de tensiune superficial 3.2.2. Tensiunea superficial a lichidelor 3.2.3. Fenomene de contact ntre lichide i solide. Formarea meniscurilor 3.2.4. Presiunea suplimentar. Formula lui Laplace 3.2.5. Fenomene de capilaritate 3.2.6. Adsorbia

CAPITOLUL IV 4. Fenomene de transport n soluii de interes biologic 4.1. Noiuni generale privind vscozitatea 4.2. Curgerea laminar i turbulent 4.2.1. Curgerea laminar 4.2.2. Curgerea turbulent 4.3. Vscozitatea sngelui 4.3.3. Curgeri laminare i turbulente ale sngelui

CAPITOLUL IV 4.4. Noiuni fundamentale privind difuzia pasiv 4.4.1. Legile difuziei ntr-un mediu suport omogen 4.4.1.1. Prima lege a lui Fick 4.4.1.2. Legea a doua a lui Fick 4.4.1.3. Difuzia particulelor prin membrane 4.4.1.4. Importana difuziei gazelor n biologie i medicin

CAPITOLUL IV 4.5. Osmoza 4.5.1. Definiii 4.5.2. Legile presiunii osmotice pentru soluii diluate 4.5.3. Osmoza n biologie 4.5.4. Presiunea osmotic a lichidelor biologice

CAPITOLUL V 5. Membrane biologice i fenomene de transport 5.1. 5.2. 5.3. 5.4. 5.5. 5.6. 5.7. 5.8. Compoziia chimic a membranelor celulare Arhitectura membranelor celulare Permeabilitatea membranei celulare Transportul facilitat Modelul de transport prin asocierea chimic Caracteristicile transportului facilitat Transportul activ Caracteristicile transportului activ

CAPITOLUL VI 6. Bioelectrogeneza. Activitatea electric a celulei 6.1. Poteniale de difuziune, de concentraie, poteniale Donnan 6.1.1. Potenialul de difuziune 6.1.2. Potenialul de concentraie 6.1.3. Poteniale Donnan. Echilibrul Donnan 6.2. Potenialul de repaus al celulelor 6.3. Propagarea influxului nervos. Potenialul de aciune 6.4. Natura influxului nervos 6.5. Conducerea potenialelor de aciune 6.6.Evaluarea cantitativ a excitabilitii

CAPITOLUL VII- nu face obiectul studiului 7. Biofizica analizorilor 7.1. Analiza fizic a sunetului 7.1.1. Urechea sistem acustic 7.1.2. Recepia sonor 7.2. Biofizica vederii 7.2.1. Ochiul ca instrument optic 7.2.2. Sensibilitatea spectral a ochiului 7.2.3. Teorii asupra vederii culorilor

CAPITOLUL VIII 8. Efectele factorilor fizici asupra sistemelor biologice 8.1. Actiunea factorilor mecanici asupra sistemelor vii 8.2. Influenta temperaturii asupra sistemelor vii 8.3. Radiaia electromagnetic neionizant. 8.3.1. Mrimi i uniti 8.3.1.1. Flux energetic 8.3.1.2. Intensitatea unei surse 8.3.1.3. Luminana sau strlucirea 8.3.1.4. Iluminarea energetic 8.3.2. Radiaia electromagnetic neionizant 8.3.2.1. Radiaia infraroie 8.3.2.2. Efectele radiaiilor infraroii

8.3.3. Radiaia ultraviolet 8.3.3.1. Efectele radiaiilor ultraviolete 8.3.3.2. Detectarea i msurarea dozei de radiaii ultraviolete

8.4. Ultrasunetele 8.4.1. Generarea i recepionarea ultrasunetelor 8.4.2. Caracteristicile ultrasunetelor 8.4.3. Interaciunea cu substana 8.4.4. Efectele ultrasunetelor 8.4.5. Metode de msurare a parametrilor cmpului ultrasonic 8.4.6. Utilizarea ultrasunetelor n diagnostic i terapie 8.4.6.1. Diagnosticul cu ultrasunete 8.4.6.1.1. Noiuni generale 8.4.6.1.2. Aparatura utilizat n ultrasonografie 8.4.6.1.3. Tehnici de diagnostic cu ultrasunete 8.4.6.2. Terapia cu ultrasunete 8.4.6.2.1. Forme de ultrasunete utilizate n terapie 8.4.6.2.2. Aparate pentru ultrasonoterapie

8.5. Radiaii ionizante 8.5.1. Introducere 8.5.2. Interaciunea radiaiilor ionizante cu materia 8.5.3. Efectele radiaiilor ionizante 8.5.3.1. Mecanisme de aciune 8.5.3.1.1.Efecte duntoare 8.5.4. Mrimi dozimetrice fundamentale 8.5.4.1. Activitatea unei surse 8.5.4.2. Expunerea 8.5.4.3. Debitul dozei incidente 8.5.4.4. Transferul liniar de energie 8.5.4.5. Doza absorbit 8.5.5. Detectarea i msurarea. Tipuri de detectori 8.5.6. Sistemul de protecie 8.5.7. Utilizarea radiaiilor ionizante

 BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. D.G. Mrgineanu,M.I. Isac, C. Tarba - Biofizic, 1980 2. Iuliana Chiu - Curs de biofizic, 1983 3. Elena Dragomirescu,Enache Liviu - Biofizic, 1993 4. Letiia Stana - Biofizic, 1995 5. Letiia Stana - Tehnici utilizate n biofizic, 1997 6. I. I. Nagy - Curs de Biofizic stomatologic, 1999 7. R.Elefterescu - Radiologie, Vol.I i II, 1999 8. I. I. Nagy - Curs de Fizic farmaceutic, 2000 9. C.Mihalache - Aspecte anatomo-imagistice n medicina nuclear, 2000 10. Antoanela Cozma, I.I.Nagy- Curs de biofizic, 2001

CAPITOLUL I
CAPITOLUL I 1. Noiuni introductive 1.1. Definitia si obiectul biofizicii Dupa parerea academicianului profesor Grigore Benetato "biofizica este stiinta care studiaza structura si functiile sistemelor vii cu ajutorul teoriilor si tehnicilor fizice".

 Din definitiile care s-au dat pentru obiectul biofizicii rezulta ca aceasta este stiinta care studiaza: - structura fizica a sistemelor biologice - proprietatile fizice ale acestor sisteme - fenomenele fizice intalnite in structurile vii cu ajutorul teoriilor si tehnicilor fizico-matematice.

 Biofizica este disciplina care se ocupa cu studiul fenomenelor fizice implicate in functionarea sistemelor biologice. Principalele probleme sunt: a) studierea proprietatilor si fenomenelor fizice implicate in functionarea sistemelor biologice pentru cunoasterea aprofundata a acestora, (de exemplu, studierea fenomenelor mecanice, termice, electrice prin care se realizeaza procesele biologice din plante si animale). b) studierea actiunii factorilor fizici ai mediului asupra sistemelor biolo-gice in scopul cunoasterii efectelor biologice produse de acestia. c) folosirea tehnicilor fizice in abordarea si cercetarea unor probleme biologice. Astfel, biofizica include si fizica experimentala in studierea organismelor vii.

 in functie de primul criteriu, privita in sens de fizica aplicata in studiul sistemelor biologice, biofizica foloseste aproape toate domeniile clasice si moderne ale fizicii, astfel: Biomecanica, studiaza o arie larga de probleme de la diferitele tipuri de locomotie animala pana la motilitatea celulara si proprietatile mecanice ale constituientilor celulari (organitelor celulare). Bioelectricitatea studiaza ansamblul fenomenelor electrice din lumea vie, de la nivel celular, tisular si de organ, fenomene care exprima functionalitatea structurilor respective si constituie baza unui grup important de investigatii clinice. (de exemplu, electrocardiografia, electroencefalografia etc).

Biotermodinamica si Bioenergetica se ocupa cu utilizarea si conversiile de energie care au loc la nivel celular si de organism cat si de problemele energetice ale marilor sisteme biologice de nivel supraindividual. Biocibernetica studiaza principiile si mecanismele concrete ale comenzii, reglarii, conservarii, prelucrarii si transmiterii de informatii in sistemele biologice. In urma dezvoltarii uriase a diferitelor ramuri ale stiintei au aparut noi domenii aplicative ale biofizicii si anume bionica (stiinta aplicarii modelelor naturale in tehnica) si bioingineria (stiinta aplicarii unor procedee ingineresti pentru obtinerea modificarilor dorite de om ale organismelor vii). In cercetarile de biofizica se folosesc si unele din capitolele fizicii cuantice din fizica atomica si nucleara, fizica corpului solid si lichid, optica, acestea fiind utilizate in studiul fenomenelor ce au loc in structuri supramoleculare de tipul membranelor celulare si intracelulare.

 In functie de nivelul de organizare al sistemului biologic studiat, se poate face o clasificare in: 1) Biofizica moleculara - care se ocupa cu studiul proprietatilor moleculelor componente ale materiei vii si fenomenelor ce se produc la nivel molecular si supramolecular. 2) Biofizica celulara - studiaza proprietatile fizice ale celulelor si fenomenele fizice, electrice, mecanice, termice etc) care se petrec la nivel celular. 3) Biofizica sistemelor complexe cuprinde cercetarile de biofizica incepand de la nivel tisular si de organ, ajungand pana la nivelul sistemelor biologice complexe (supraindividuale).